Universitatea Transilvania, Brasov

Facultatea de Inginerie Mecanică

Curs termoelasticitate
-învățământ cu frecvență redusă-

Profesori coordonatori: Conf. Dr. Ing. Dimitriu Ștefan

Drd. Ing. Chircan Eliza

Brașov 2017-2018
Cuprins
I.  RELAȚII DIN TEORIA ELASTICITĂȚII. RELAȚIILE DUHAMEL-NEWMANN ............ 3 
II.  SOLICITAREA AXIALĂ A BARELOR DREPTE ............................................................. 6 
2.1  BARA DE SECȚIUNE VARIABILĂ ÎNCĂLZITĂ LA TEMPERATURĂ
CONSTANTĂ .............................................................................................................................. 6 
2.2  BARĂ DE SECȚIUNE CONSTANTĂ CU VARIAȚIE DE TEMPERATURĂ ÎN
LUNGUL EI ................................................................................................................................. 7 
2.3  SISTEME DE BARE ARTICULATE LA CAPETE ........................................................ 9 
III.  ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE .............................................................................. 13 
IV.  TENSIUNI TERMICE ÎN TUBUL CU PEREȚI GROȘI .................................................. 13 
V.  TENSIUNI TERMICE ÎN DISCURI ȘI CILINDRII ......................................................... 18 
5.2  TENSIUNI TERMOELASTICE ÎN DISCURI ............................................................... 18 
5.2  CAZUL CILINDRILOR CONCENTRICI DIN MATERIALE DIFERITE .................. 21 
VI.  TENSIUNI TERMOELASTICE ÎN BARE FIXATE RIGID, UNIFORM ÎNCĂLZITE .. 23 
VII.  TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ........................................................................................ 26 
7.1  TENSIUNI TERMOELASTICE ÎNTR-O PLACĂ CIRCULARĂ, LA CARE
TEMPERATURA VARIAZĂ ÎN FUNCȚIE DE RAZĂ .......................................................... 26 
VIII.  CALCULUL TENSIUNILOR TERMICE DIN PIESELE MOTORULUI CU ARDERE
INTERNĂ ...................................................................................................................................... 32 
8.1  CALCULUL TENSIUNILOR TERMICE PENTRU CILINDRII MOTORULUI ........ 32 
IX. Bibliografie .............................................................................................................................. 34 

2
 I. RELAȚII DIN TEORIA ELASTICITĂȚII. RELAȚIILE DUHAMEL-
NEWMANN

Relații din teoria elasticității

În cazul materialelor izotrope și liniar elastice există trei constante elastice: E, G, υ. Relația dintre
cele trei constante de material este următoarea:

2∙ 1

Legătura dintre tensorul tensiunilor și tensorul deformațiilor specifice este dată de legea
generalizată a lui Hooke:

2∙ 1
∙
2∙ 1
∙
2∙ 1
∙

Condiții la limită

Dacă se notează cu S’ suprafața laterală a unui corp, Sσ porțiunea de suprafață pe care sunt date
încărcările, Su porțiunea de suprafață pe care sunt cunoscute deplasările și px, py, pz componentele
încărcării exterioare, avem următoarele relații:

∙ ∙ ∙
∙ ∙ ∙
∙ ∙ ∙

,
Unde ,
,

3
Relațiile Duhamel Newmann

Se consideră un paralelipiped infinit mic, dintr-un corp, așezat cu laturile paralele cu axele
sistemului și care este încălzit uniform cu:

' ∙ 1 ∙∆ ∙ 1 ∙

∆ ∙

∆
lim

unde α = coeficientul de dilatație termică liniară

Plecând de la legea generalizată a lui Hooke, se adaugă termenii αT și se obțin relațiile Duhamel-
Newmann:

1
2 1
1
2 1
1
2 1
Unde s-au înlocuit 2 1 și .

1
2 2
1
2 2
1
2 2
Dialația sepcifică de volum:

4
Din relațiile Duhamel- Newmann se obțin valorile tensiunilor normale după axele de coordonate:

1
2
1 2 1 2
1
2
1 2 1 2
1
2
1 2 1 2
Analog, pentru tensiunile tangențiale:

2 2
2 2
2 2

În tabelul de mai jos sunt prezentate diferite valori ale coeficientului de dilatare termică pentru
diferite materiale:

Modulul de
Coeficientul de
Nr. elasticitate
Materialul dilatare termică
Crt. longitudinal
α, grd-1
E, MPa
1 Oțel 1,2∙10-5 2,1∙105
2 Cupru 1,7∙10-5 1,2∙105
3 Bronz 1,8∙10-5 1,15∙105
4 Alamă 1,9∙10-5 0,95∙105
5 Aluminiu 2,5∙10-5 0,7∙105
6 Beton 1,2∙10-5 (0,15-0,23) ∙105

5
II. SOLICITAREA AXIALĂ A BARELOR DREPTE
2.1 BARA DE SECȚIUNE VARIABILĂ ÎNCĂLZITĂ LA TEMPERATURĂ
CONSTANTĂ

Se consideră o bară de oțel de secțiune circulară, încastrată la capete. Inițial bara nu este
solicitată.

Se cere să se determine forța axială și tensiunea maximă în bară, dacă temeratura crește cu Δt˚C.

Se detașează din bară un element situat între două secțiuni aflate la distanța dx. Dacă nu ar exista
una din cele două încastrări, bara s-ar lungi cu Δlt.

∆ ∆

Peretele va împinge cu forța axială N.

Ecuația de echilibru elastic:

∆ ∆

Elementul de lungime dx sub acțiunea forței N se deformează cu Δdx:

Se scrie asemănare de triunghiuri și vom avea:

⇒
2
2 2
1 1
2 2 2

Aria secțiunii transversale:

6
 4

1
Δ

4 1 4 1 1
∙ ∙ ∙ 1 ∙

4 1 1 4
∙ ∙

4 ∆
∆ ∆ ⇒
4
∆

2.2 BARĂ DE SECȚIUNE CONSTANTĂ CU VARIAȚIE DE TEMPERATURĂ

ÎN LUNGUL EI

Se consideră o bară AB de lungime l și aria secțiunii transversale A, încastrată la ambele capete și

încălzită, astfel încât temperatura se distribuie în lungul barei după o lege t(x).

Se cere să se calculeze forța axială N și tensiunea din bară.

Se consideră un element de lungime dx. El se dilată cu Δdx.

∆ ∆

Se scrie ecuația de echilibru elastic:

∆ ∆

7
 ⇒

Cazuri particulare:

a. Variația lineară de temperatură

Din asemănarea triunghiurilor:

2
b. Lege exponențială de variație a temperaturii

1
∙ ∙ ∙ |
2

c. Variație polinomială a temperaturii

8
 ∙ ∙ |
1

2.3 SISTEME DE BARE ARTICULATE LA CAPETE

Sisteme de bare concurente

Să se determine tensiunile termice în cazul sistemului de bare concurente din imagine. Sistemul
conține trei bare, articulete la capete și încălzite uniform cu T˚C. Se cunoaște lunfimea barei din
mijloc, l2=l, ariile barelor A1=A3 și A2 și modulul de elasticitate E, Barele având același material.

Fig. 2.3.1. Sistem de bare concurente.

∆ ∙ ∙∆ ∆
∆ ∙ ∙∆

∆
∆

Dacă unghiul din centru il notăm cu β=30˚ lungimea bare 1 va fi:

9
 ⇒ ⇒

⇒ ∙ ∙∆ ∙ ∙∆ 1 ∙∆

2∙ 0
Σy 0:
2∙

Dacă bara se dilata termic, punctul B va ajunge în B’, iar distanța dintre cele două va fi alungirea
barei 2.

∙
∆ ∆ ∙ ∙∆
∙
∙ ∙∆
∙

∙
∆ ∆ ∙ ∙∆
∙
∙
∙ ∙∆
∙
∙ ∙∆
∙

′ ′ ∙ ∙∆ ∙ ∙∆
∙
⇒
′ 2∙
∙ ∙∆ ∙ ∙∆
∙ ∙

∙
∙ ∙∆ ∙∆
∙ ∙

∙
∙∆ ∙ 1
∙ ∙

1
∙ ∙∆ ∙ 1 ⇒
∙ ∙

10
 ∙∆ ∙ 1
1
∙ ∙
∙∆ ∙ 1
2∙ ∙
1
∙ ∙

Tensiunile vor avea următoarele forme:

∙∆ ∙ 1
1
∙
∙ ∙
∙∆ ∙ 1
2∙ ∙
1
∙
∙ ∙

Sisitem de bare paralele

Să se determine tensiunile termice în cazul unei bare rigide, uniform încălzită cu T˚C, susținută
de trei tiranti. Se cunosc: ariile celor trei tiranți, A1= A3, A2, lungimea tiranților, l, modulul de
elasticitate longitudinal E, coeficientul de conductivitate termică și lungimea barei.

Fig. 2.3.2. Sistem de bare paralele

Presupunem ca forțele din tirantul 1 si 3 sunt egale. În acest caz vom avea:

∙
∙

Σ 0: 2 ∙ 0⇒ 2∙

11
Tirantul 2 se deplaseaza cu :

∙
∆ ∆ ∆ ∙ ∙∆ ∙ ∙∆
∙ ∙

Dar
∆
⇒∆ ∙3 ∆ ∙
∆ 3

∙
3∙ ∙ ∙ ∙∆ ∙
∙ ∙

2∙ ∙
3∙ ∙ ∙∆
∙ ∙

6∙ ∙ ∙
3∙ ∙ ∙∆ 0
∙ ∙

6∙
3∙ ∙ ∙∆ ⇒
∙ ∙

3∙ ∙ ∙∆
6∙
∙ ∙
3∙ ∙ ∙∆
2∙
6∙
∙ ∙

Tensiunile vor avea forma:

3∙ ∙ ∙∆
6∙
∙
∙ ∙
3∙ ∙ ∙∆
2∙
6∙
∙
∙ ∙

12
III. ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE

IV. TENSIUNI TERMICE ÎN TUBUL CU PEREȚI GROȘI

Se consideră un tub de lungime mare care se încălzește astfel încât se realizează o stare termică
axial simetrică, cu temperaturi constante în lungul tubului, dar variabilă pe grosimea acestuia.

Datorită temperaturii neuniforme în peretele tubului, se produc tensiuni neuniforme care se

suprapun peste cele cauzate de presiunea interioară, respectiv exterioară.

Se poate admite că secțiunile transversale situate la distanțe mari de capetele tubului rămân plane,
iar lungimea specifică în lungul tubului este constantă. Se consideră că nu există presiune
interioară și exterioară.

Se detașează un element de volum situat la două raze, la unghiul α și două cercuri de rază r și dr.
Datorită simetriei solicitării, elementele se deformează păstrând legătura cu elementele vecine,
deci păstrându-si unghiul.

13
Apare o deformație nodală:

și lungirea specifică circumferențială:

∙ ∙
∙
Deoarece unghiul se păstrează, nu avem lunecare specifică:

∙ 0

Se scrie ecuația de echilibru de proiecție pe direcția bisectuarei dα, date de elementul de volum
detașat egal cu unitatea:

∙ ∙1 ∙ ∙ ∙1 2∙ ∙ ∙1∙ 0
2
Legătura dintre tensiuni și deformațiile specifice este dată de relațiile Duhamel Newmann. Se
notează cu tensiunea normală oruentată în lungul tubului, tensiunea radială, orientată pe
direcția razei, iar tensiunea circumferențială.

∙ ∙ ∙
∙ ∙ ∙
∙ ∙ ∙

Utilizand metoda lui Cramer vom obține:

1
1 1 3∙ 2∙ 1 1 2∙
1
∙
∙ 1 ∙ 1 1 1
∙ 1

14
 ∙ 1 1 1
1 1 2∙
∙ 1 1
1 1 2∙

Analog, pentru celelalte tensiuni. În final vom avea:

∙ 1 1
1 1 2∙
∙ 1 1
1 1 2∙
∙ 1 1
1 1 2∙

Se scrie ecuația de echilibru și se înlocuiesc tensiunile și deformațiile specifice:

Unde
ș

1
1 1 ∙ 1 ∙ ∙ 1

1 1 0

Relația obținută se imparte la 1 , iar termenii asemenea se grupează:

1
1

1
∙ ′ ⇒
1

1 1
∙ ∙ ∙
1

Dacă se introduce valoarea obținută pentru deplasarea u in relațiile tensiunilor, vom obține forma
finală a acestora după direcțiile pricipale:

∙
∙
3 1 ∙

15
 ∙
∙ 2
3 1 ∙

∙
∙ 3
3 1 ∙

Condiții pe contur:
a) pentru r=a
σr=0

2
∙
3 1

b) pentru r=b

2
∙
3 1

2∙ ∙
′

∙
∙ ′
3 1 ∙ ′

Aplicații:
1. Un tub de otel cu diametrul interior d=2a=40mm si cel exterior D=2b=80mm se incalzeste
astfel incat temperatura pe suprafata interioara este ti=300˚C si temperatura pe suprafata
exterioara este te=200˚C. Se mai cunosc E=2.1*105Mpa, υ=0.3, coeficientul de dilatare
termica α=1.2*10-5grad-1. Se admite o distributie liniara a temperaturii pe grosimea
peretelui. Sa se calculeze tensiunile care apar in tub. Reprezentati grafic tensiunile.
100
a) pentru r=a
σr=0

2 2.1 ∙ 10 ∙ 1.2 ∙ 10 ∙ 100 20 20 ∙ 40 2 ∙ 40

∙ ∙
3 1 3 1 0.3 40 20
200

b) pentru r=b

16
 2 2.1 ∙ 10 ∙ 1.2 ∙ 10 ∙ 100 40 20 ∙ 40 2 ∙ 20
∙ ∙
3 1 3 1 0.3 40 20
160

2∙ ∙ 2 ∙ 20 ∙ 40
27.73
20 40

∙
∙
3 1 ∙
2.1 ∙ 10 ∙ 1.2 ∙ 10 ∙ 100 40 20 20 ∙ 40
∙ 27.73
3 1 0.3 40 20 40 20 20 40 ∙ 27.73
35.45

17
V. TENSIUNI TERMICE ÎN DISCURI ȘI CILINDRII
5.2 TENSIUNI TERMOELASTICE ÎN DISCURI

În cazul discului încălzit neuniform, este de preferat să se calculeze separat tensiunile termice.
Acestea se suprapun peste tensiunile mecanice produse de forțele centrifuge care apar datorită
rotirii discului cu viteza unghiulară ω și peste tensiunile produse de către solicitările de pe
conturul discului.

Se consideră un disc de grosime h, având ri=a și re=b, ω=0. Discul se încălzește după o lege a
temperaturii T care are ca unică variabilă raza r.

Se presupune că modulul de elasticitate longitudinal și coeficientul lui Poisson sunt constante

independente de temperatură.

Elementul de disc sub acțiunea temperaturii, se deformează simetric, neintrând în legătură cu

celelalte elemente.

Se notează cu u deplasarea radială și se constată că se păstrează unghiurile:

∙ 0

Deformația specifică radială:

și lungirea specifică circumferențială:

18
Există o stare plană de tensiune în care tensiunile radială și circumferențială sunt pricipale.

Valorile tensiunilor după direcțiile principale:

∆
∙
3

∆
∙ 2
3

Condiții pe contur:
a) pentru r=a
σr=0

∆
∙ 2
3

b) pentru r=b

∆
∙ 2
3

2∙ ∙
′

∆
∙ ′
3 ′

Aplicații:
1.Se consideră un sidc cu ri=a=40 mm, re=b=100mm. Temperatura variază liniar de la Ta=150˚C
la Tb=20˚C. Discul este din oțel, cu E=2,1*105, α=1,3*10-5grad-1. Să se reprezinte variația σr și σα
pe raza discului.

I. Pentru r=a

19
 ∆
∙ 2
3
2.1 ∙ 10 ∙ 1.2 ∙ 10 ∙ 130

3 100 40
∙ 100 40 100 ∙ 40 100 2 100 40 ∙ 40 202,8

II. Pentru r=b

∆
∙ 2
3
2.1 ∙ 10 ∙ 1.2 ∙ 10 ∙ 130

3 100 40
∙ 100 40 100 ∙ 40 40 2 100 40 ∙ 100 152,1

2∙ ∙ 2 ∙ 40 ∙ 100
61,14
40 100

∆
∙
3
2.1 ∙ 10 ∙ 1.2 ∙ 10 ∙ 130

3 100 40
40 100
∙ 100 40 100 ∙ 40 2 100 40 ∙ 61,14 38,87
61,14

2. Se consideră un sidc cu ri=a=30 mm, re=b=80mm. Temperatura variază liniar de la

Ta=100˚C la Tb=15˚C. Discul este din oțel, cu E=2,1*105, α=1,3*10-5grad-1. Să se
reprezinte variația σr și σα pe raza discului.

20
 5.2 CAZUL CILINDRILOR CONCENTRICI DIN MATERIALE DIFERITE
În cazul a doi cilindrii concentrici încălziți uniform, compuși din materiale diferite, apar tensiuni
termice produse de dilatarea termică diferită a acestora.

Se consideră doi cilindrii de lungimi egale, unde diametrul înainte de încălzire al tubului interior
este egal cu diametrul interior al tubului exterior. Inițial nu există presiune de contact.
Coeficientul de dilatare termică al tubului interor este mai mare decât al celui exterior ( ).

După încălzirea celor doi cilindrii până la temperatura T, diametrul exterior al cilindrului din
interior crește mai mult decât cel al cilindrului exterior.

Interferența radială dintre cei doi cilindrii va avea forma:

∙ ∙

Pe suprafața de contact a celor doi cilindrii va apărea o presiune de cotact pT , cilindrul interior
fiind comprimat, iar cel exterior dilatat.

Unde u reprezintă deplasările radiale.

Presiunea de contact va avea forma:

21
 ∙

Unde
1 1

Aplicații:

1. Peste un tub din cupru cu diametrul interior de 60mm și diametrul exterior de 80mm este
montat fără joc un tub din oțel, cu diametrul interior 80mm și cel exterior 100mm. Se cer:
tensiunile circumferențiale maxime din fiecare tub, deplasările radiale și presiunea de contact,
dacă tuburile se încălzesc cu 80˚C.

Se cunosc: υ1=0,32, E1= 105 MPa, α1= 1,65*10-5grad-1, υ2=0,28, E2= 2*105 MPa, α2= 1,25*10-
5
grad-1

22
VI. TENSIUNI TERMOELASTICE ÎN BARE FIXATE RIGID, UNIFORM
ÎNCĂLZITE

Se consideră două bare de lungime egală din material diferit, având ariile A1 și A2 ale secțiunii
transversale, fixate rigid una de alta. Fixarea rigidă a barelor este efectuată la temperatura T0,
apoi bara 1 se încălzește uniform la temperatura T1 și bara 2 la tempertura T2.

Presupunând că bara nu se poate încovoia și nu-și pierde stabilitatea, se cere să se calculeze

tensiunile care apar în cele două bare.

Deoarece nu există izvoare de căldură, în cele două bare vor apărea numai teniuni longitudinale
σx1 și σx2. Barele fiind fixate la capete, deformațiile vor fi aceleași. În cazul barelor solicitate
termic, efectul temperaturii produce tensiuni de forma ∆ .

0⇒

Ecuația de tensiuni va fi următoarea:

Se înlocuiește relația obținută pentru în ecuația de mai sus și obținem:

23
 1

Aplicații:
1. Două bare dreptunghiulare sunt fixate rigid una de alta la T0=20˚C. Se cunosc b1=b2=100mm,
h1=300mm, h2=100mm, E=2,1*105, α=1,06*10-5grad-1, T1=250 ˚C, T2=200 ˚C. Să se determine
și .

∆ 230

∆ 180

∙ 3 ∙ 10

∙ 10

1
1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 180 1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 230
27,825
3 ∙ 10
1
10

1
1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 230 1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 180
83,47
10
1
3 ∙ 10

2. Să se calculeze tensiunea în bare dacă fixarea lor se face cu șuruburi care permit o deplasare
relativă a celor două bare, δ=0,5mm. Se cunosc l=2m, T1=250 ˚C, T2=200 ˚C, E=2,1*105,
α=1,06*10-5grad-1, b1=b2=100mm, h1=300mm, h2=200mm și T0=20˚C.

∆ 230

∆ 180

∙ 3 ∙ 10

∙ 2 ∙ 10

0⇒

24
 1
2,1 ∙ 10 ∙ 0,5
1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 180 1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 230
2 ∙ 10
3 ∙ 10
1
2 ∙ 10

1
2,1 ∙ 10 ∙ 0,5
1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 230 1,06 ∙ 10 ∙ 2,1 ∙ 10 ∙ 180
2 ∙ 10
2 ∙ 10
1
3 ∙ 10

25
VII. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

Se poate realiza prin convecție/conducție sau radiație. În cazul conducției, transferul se fce prin
corp, de la atom la atom. În cazul convecției, transferul căldurii se realizează prin deplasarea
ordonată a moleculelor unui fluid.Fluidul rimește căldură conductiv, de la corpuri mai calde,
trecând-o în același mod unora mai reci.Radiația reprezintă transmiterea căldurii în gaze, sub
forma de energie radiată.

7.1 TENSIUNI TERMOELASTICE ÎNTR-O PLACĂ CIRCULARĂ, LA CARE

TEMPERATURA VARIAZĂ ÎN FUNCȚIE DE RAZĂ

Se consideră placa circulară de rază R, din material omogen și izotrop, liberă de tensiuni pe
contur, la care temperatura variază în lungul razei după o lege oarecare.

Se consideră un element de volum, obținut prin intersecția a două cercuri: unul de rază r și
celălalt de rază r+dr, și două raze: una situată la unghiul α, cealaltă la unghiul α+dα. Sub influența
temperaturii care are o distribuție simetrică, elementul se va deplasa și se va deforma cu
elementele vecine. Se păstrează γ=0 din legea lui Hooke:

∙ 0

Ceea ce înseamnă că există o stare plană de tensiune în care tensiunile radiale și cele
circumferențiale sunt principale.

Dacă placa este străpunsă, condițiile la limită care se impun sunt următoarele:

pentru , 0

, 0

26
Relațiile pentru tensiunile principale sunt:

∙ ∙ ∙ ∙ ∙

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

Caz particular:

Placă plană circulară cu variație liniară de temperatură

Dacă 0

∙ ∙ ∙ ∙ ∙

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

Aplicații:
1. Se consideră placa circulară din imagine asupra căreia temeratura variază după o lege
dată. Să se calculeze valorile tensiunilor principale și să se reprezinte grafic tensiunile
după cele două direcții.

Condițiile la limită in acest caz vor fi: 0 0

27
 ∙

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
3 3 3

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

2
∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
3 3 3

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
3

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
3

Pentru r = 0

3
Pentru r = R

28
2. Se consideră placa circulară din imagine asupra căreia temeratura variază după o lege dată. Să
se calculeze valorile tensiunilor principale și să se reprezinte grafic tensiunile după cele două
direcții.

∙ 1

Condițiile la limită in acest caz vor fi: 0

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ 0
6 6

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

2
∙ ∙ ∙ 1 ∙
6 6 3

1
∙ ∙ ∙ 1 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
2 3

6
1
∙ ∙ ∙ 1 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
2 3

6
Pentru r = 0

2
3
Pentru r = R
29
 0

5
3
3. Se consideră placa circulară din imagine asupra căreia temeratura variază după o lege dată. Să
se calculeze valorile tensiunilor principale și să se reprezinte grafic tensiunile după cele două
direcții.

Condițiile la limită in acest caz vor fi: 0

∙ ∙ ∙ ∙ ∙

∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

1 1
∙ ∙ ∙ ∙ ∙

Integrala se rezolvă prin părți:

→ 1

1
→ →

1 1
∙ ∙ ∙ ∙ ∙

30
Tensiunile vor avea forma:

1 1

1 1
∙

Pentru r = 0

1
∙

1
1

Pentru r = R

31
VIII. CALCULUL TENSIUNILOR TERMICE DIN PIESELE
MOTORULUI CU ARDERE INTERNĂ

Mecanismul și formele tensiunilor termice

-apar solicitări termo-mecanice la piesele care separă camera de ardere a motorului

- diferențele de temperaturi depind de viteza si de modul de transmitere a căldurii, de forma

pieselor, de conductivitatea termică a acestor sisteme.

- tensiunile termice instantanee se suprapun peste tensiunile termice reziduale apărute ca urmare a
unor solicitări termice anterioare.

8.1 CALCULUL TENSIUNILOR TERMICE PENTRU CILINDRII

MOTORULUI
Se consideră cilindrul unui motor, încălzit în partea inerioară de gaze arse și răcit în exterior de
către un fluid de răcire.

În partea inerioară a peretelui iau naștere tensiuni de compresiune, iar in exterior de întindere.

Tensiunile de compresiune se calculează cu relația:

2 1 2 2 1
2 1 1 ln 2 1 2 2
ln 1

Tensiunile de întindere sunt definite cu relația:

32
 2 1 1
2 1 1 ln 2 1 2
ln 1

Unde reprezintă coeficientul de dilatare termică

, reprezintă temperaturile exterioară respectiv interioară

Tensiunea mecanică datorată presiunii gazelor pe suprafața inerioară a cilindrului se calculează

cu relația de mai jos:

∙
2

Dilatarea cilindrului în direcția z, respectiv direcția după care se poate dilata liber, este:

2 Δ
∆ ∙ ,
1

Aplicații:
1. Să se calculeze tensiunile termice de compresiune și dilatarea cilindrului pe direcția z
pentru cămasa unui cilindru. Calculul se face pentru cazurile în care cămășile de cilindru
se execută din fontă sau oțel.

Se cunosc:

90 , 110 ,Δ 50

ț 2,1 ∙ 10 , 0,3, 1,2 ∙ 10

ă 1,3 ∙ 10 , 0,2, 1,87 ∙ 10

33
IX. Bibliografie
[1] Radeș M.,Tensiuni termice, Editura Printech, 2010

[2] . Elasticity Theory, Applications and Numerics, Sadd M., Elsevier Butterworth-Heinemann,
2005

[3] . Tripa P., Rezistența materialelor, Editura Mirton, 2001

[4] Mocanu D.R., Rezistenţa materialelor, Editura Tehnică, 1980

[5] Şerbu A., Dimitriu Şt., Rezistenţa Materialelor, Editura Universităţii Transilvania Braşov,
2005

[6] Ulea M. , Note de curs termoelasticitate

[4] http://www.mec.tuiasi.ro/RM2/capitole/Cap10.html

34