Vous êtes sur la page 1sur 1

Conflictele sunt de natura exterioara si interioara.

Evolutia personajului principal


este determinata de conflictul dintre dorinta de a avea pamant si iubirea fata de
Florica, conflict reflectat de altfel chiar in structura romanului.
Pamantul este un criteriu de ierarhizare sociala, iar Ion imbina acest motiv cu
dorinta de a avea pamant pentru ca ii place sa il munceasca. De asemenea, el uita
de tot ce il inconjoara pentru a fi cu Florica.
Modalitatile de caracterizare sunt multiple. Ion este caracterizat direct atat de catre
narator: “iute si harnic, ca ma-sa”; “munca ii era draga, oricat ar fi fost de grea, ca
o ravna ispititoare”, cat si de alte personaje in momentele actiunii: “Ion e baiat
cumsecade, e muncitor, e harnic, e saritor, e istet”.
Caracterizarea idirecta de realizeaza de asemenea folosind resurse multiple. Prin
limbaj, personajul dovedeste abilitate de adaptare si de a folosi pe ceilalti in
obtinerea reactiei favorabile planurilor sale: isi nuanteaza limbajul in functie de
interlocutor, folosind registre diferite: este respectuos cu invatatorul, ironic cu
Vasile Baciu, agresiv cu cei care ii ameninta scopurile
Astfel, Ion este un personaj memorabil, invins de orgoliul sub impulsul caruia se
angreneaza in lupte pe care nu le poate sustine moral. Prin constructia complexa a
acestuia, prin gradul inalt de obiectivitate, romanul surprinde viziunea traditionala
a scriitorului asupra lumii, aducand in prim plan imaginea taranului si subliniind
maniera traditionala in care este surprinsa relatia omului cu destinul.