Universitatea „Alexandru Ioan Cuza - Iaşi”

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Specializarea – Kinetoterapie şi motricitate specială

Referat la disciplina „Teoria educației fizice și sportului”

Profesor îndrumător,

Conf. Dr. Cojocariu Adrian

Student,

Țurcanu Cătălin

Anul universitar 2016-2017

Iași

1
 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza - Iaşi”
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Specializarea – Kinetoterapie şi motricitate specială

Studiu privind „Corectarea deficiențelor la nivelul coloanei

vertebrale”

Profesor îndrumător,

Conf. Dr. Cojocariu Adrian

Student,

Țurcanu Cătălin

Anul universitar 2016-2017

Iași

2
 Cuprins
Introducere..................................................................................................................................3

I. Coloana vertebrală – generalități.............................................................................................5

II. Deviațiile coloanei vertebrale.................................................................................................7

1. Cifoza........................................................................................................................7
2. Lordoza.....................................................................................................................8
3. Scolioza de tip C.......................................................................................................8

III. Exercițiile fizice..................................................................................................................10

1. Modificarea lungimii mușchiilor.............................................................................10

IV. Exerciții de gimnastică medicală........................................................................................11

1. Exerciții de gimnastică medicală pentru atitudine cifotică.....................................11

2. Exerciții de gimnastică medicală pentru atitudine lordotică...................................11
3. Exerciții de gimnastică medicală pentru scolioză...................................................11

V. Concluzie..............................................................................................................................12

VI. Bibliografie.........................................................................................................................13

3
 Introducere

Mi-am ales această temă deoarece multe persoane, în special copiii suferă de aceste
deformări ale coloanei vertebrale cauzate de malformații congenitale, anumite boli
degenerative, traumatisme ale coloanei vertebrale dar mai ales cauzate de posturi incorecte
adoptate în copilărie.

Prin acest proiect vreau să sensibilizez colegii și să le aduc informații noi, ca la rândul
lor să ajute la recuperarea persoanele care suferă de aceste deformări ale coloanei vertebrale.

4
 Coloana vertebrală - generalități

Coloana vertebrală reprezintă componenta cea mai importantă a aparatului locomotor

cât și a scheletului osos. La componența sa iau parte 33-34 vertebre, 344 suprafețe articulare,
24 discuri intervertebrale, 365 ligamente cu un numar de 730 de insertii. Ea este punctul de
ancorare pentru toate celelalte componente ale corpului uman, reprezentând axul central al
structurii noastre fizice. În consecință, starea sa se va reflecta asupra întregului nostru corp.

Coloana vertebrală se împarte în următoarele regiuni având caracteristici distincte:

regiunea cervicală, regiunea toracică, regiunea lombară și regiunea sacrală.

Regiunea toracică a coloanei vertebrale este mai puțin mobilă decât cea lombară și cea
cervicală, ea având și o funcție de sprijin a cutiei toracice prin ancorarea coastelor la
vertebrele din aceată regiune. Regiunea toracală participă la mișcările produse în regiunile
cervicală și lombară, din aceasta rezultând o repartiție armonoasă a sarcinii pe întreaga
coloană vertebrală.

Prezenţa curburilor sagitale ale coloanei vertebrale face ca centrele de greutate ale
diferitelor ei segmente să nu se găsească pe linia de proiecţie a centrului de greutate al
corpului. Curburile atenuează șocurile și favorizează menținerea echiliblului coloanei pe
bazin, ușurând eforturile centurii musculare a coloanei.

Proiecția centrului de greutate trece anterior în zona toracală, situația este inversă în
zona lombară și cervicală proiecția centrului de greutate trece posterior coloanei. O parte din
aceste solicitări sunt absorbite de ligamente fiind posibilă menținerea poziției bipede. O altă
parte a acestor solicitări este preluată de către discurile intervertebrale care nu stau în tensiune
ca ligamentele, ci sub presiune. Între aceste două categorii de elemente anatomice,
ligamentele pe de o parte și discurile de alta, supuse unor forțe contrare, se stabilește o
anumită stare de echilibru, numită echilibru intrinsec.

Deşi nucleul pulpos nu are în structura sa elemente elastice are posibilitatea de a se

deforma şi disipa presiunile în toate direcţiile, apăsând asupra inelului fibros şi determinând
astfel orientare fibrelor acestuia.

Datorită presiunii exercitate prin suprasolicitare nucleul pulpos pierde apa pe care o
are în compoziţie; aceasta este explicaţia diferenţei de înălţime a unei persoane între valorile
matinale şi cele vesperale după ortostatism prelungit. Înălțimea coloanei vertebrale scade cu
vârsta; faptul este determinat de reducerea înălțimii discurilor intervertebrale și de accentuarea
curburilor fiziologice.

În afară echilibrului intrinsec coloana dispune de un mare număr de grupe musculare,

care prin tonicitatea lor îi asigură și un echilibru extrinsec, corsetul muscular.

5
 În menţinerea poziţiei coloanei vertebrale un rol important îl are musculatura
toracolombară care luând punct fix pe bazin descarcă coloana vertebrală de circa 1/3 din
greutatea exercitată asupra ei.

Tendinţa permanentă de a se prăbuşi este contracarată de contracţia muşchilor erectori

ai trunchiului; dacă aceştia cedează sau se contractă muşchii flexori ai coloanei intervin în
menţinerea poziţiei prin ligamentele posterioare.

6
 Deviațiile coloanei vertebrale

Deviațiile coloanei vertebrale sunt simptome ale tulburărilor staticii acesteia. Pentru
definirea unei deviații în plan sagital cu convexitatea orientată spre planul posterior toracic se
folosește termenul de cifoză (grec. kuphos = convex); deviațiile orientate cu convexitatea spre
planul anterior toracic (ventral) sunt denumite lordoze (grec.lordos = curbat); deviațiile
coloanei vertebrale în plan frontal sunt denumite scolioze (grec. scolios = întortocheat).

Deformațiile coloanei vertebrale sunt reprezentarea sumei tulburărilor morfologice și

de structură ale vertebrelor. Deformațiile coloanei vertebrale sunt insoțite de obicei de
deformații ale toracelui.

Deviațiile coloanei vertebrale și deformațiile produc pe lângă inconveniențele de ordin

estetic și pe cele funcționale, manifestate prin mișcări asimetrice ale trunchiului sau prin
reducerea mobilității regionale sau totale a coloanei vertebrale.

Forța musculară și în special rezistența osoasă și cea a articulațiilor vertebrale care

prezintă deviații și deformații scad, coloana fiind expusă traumatismelor și în general tuturor
afecțiunilor vertebrale.

Deviațiile coloanei vertebrale sunt cu atât mai grave cu cât insuficiența funcțională
motorie care le dublează este mai mare. Deviațiile și deformațiile accentuate ale coloanei
vertebrale produc deformații toracice care influențează negativ funcția respiratorie, limitând-
o.

1. Cifoza
Cifozele sunt încurbări ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitate orientată
înapoi, ca urmare a unor modificări morfo-structurale vertebrale.
După localizare, cifozele sunt de trei tipuri:
• cifoza dorsală: cea mai frecvent întâlnită din cele trei tipuri, de cele mai multe ori ea
este asociată cu lordoza producând cifo-lordoza;
• cifoza totală : sunt forme mai larg întâlnite deoarece în curbură sunt cuprinse și
vertebre lombare;
• cifoza joasă: este cea mai rara forma intalnita.

În cifoze mobilitatea în extensie este redusă față de amplitudunea flexiei; îndoirile

laterale, răsucirile, la rândul lor sunt reduse în special la nivelul curburii cifotice.

Corectarea cifozelor se încearcă a fi corectate prin extensii. Scopul acesteia este de a

tonifia în condiții de scurtare a musculaturii spatelui, implementarea unei posturi corecte,
corectarea și prevenirea curburilor compensatorii care apar în cifoză.

7
 Atunci când curbura este mai mare de 40 de grade, se recurge la corset. La curburi mai
mari de 80 de grade sau în unele cazuri de cifoză neflexibilă poate fi necesară o intervenţie
chirurgicală. Şi în aceste cazuri sunt recomandate exerciţii.

2. Lordoza
Lordoza este caracterizată prin accentuarea curburii fiziologice lombare sau mai rar a
celei cervicale și printr-o reducere a mobilității coloanei vertebrale în regiunea lordotică.

Lordoza dublează de obicei cifoza. În acest complex ea poate fi curbură primară sau
secundară.

Efortul de redresare a curburii lombare presupune în general o contracție a mușchilor

fesieri concomitent cu contracția mușchilor abdominali. Prin aceasta se realizează o basculare
a bazinului înapoi, care la rândul ei produce o redresare a curburii lombare.

Curbura lombară lordică poate fi redresată activ și prin contracția mușchilor

abdominali cu condiția însă ca trunchiul să execute flexia înainte.

3. Scolioza de tip C
Scolioza este o deviație a coloanei vertebrale în plan frontal (grec. Scolios =
întortocheat).

Vorbim de scolioză atunci când, examinând corpul omenesc în poziție stând

(ortostatism) cu greutatea egal repartizată pe ambele picioare se constată privind din spate,
încurbarea laterală a liniei formată de apofizele spinoase ale vertebrelor.

Încurbările scoliotice ale coloanei vertebrale prezintă două forme total deosebite din
punct de vedere funcțional: deviații laterale, care se pot corecta prin anumite mișcări, active
sau pasive, sau care dispar spontan în anumite poziții (de exemplu dispariția unor curburi
scoliotice când trunchiul este în extensie, în flexie sau atârnat) și deviații care persistă,
indiferent de încărcările de a le reduce, activ sau pasiv și care au în componența lor modificări
osoase organice ale vertebrelor (deviații structurale).

Scoliozele care se pot corecta sunt numite atitudini scoliotice, curbură scoliotică sau
posturi scoliotice; iar cele care nu se corectează și prezintă modificări morfostructurale sunt
scolioze propiu-zise.

Deformațiile coloanei vertebrale la vârsta de creștere vor fi cu atât mai accentuate cu

cât la condiții de dezechilibru static (inegalitatea membrelor inferioare) se suprapun afecțiunii
neuro-musculare sau osteo-articulare, iar dacă unei afecțiuni (de exemplu maladia
Scheuermann) îi coincide un dezechilibru static, se pot produce deformări ale vertebrelor.

8
 În cazul unei curburi scoliotice tensiunea mușchilor spinali din convexitate este
diferită de tensiunea celor din concavitate. Tensiunea mușchiilor din concavitatea curburii
este mai scăzută datorită apropierii inserțiilor acestora. În mușchii din convexitate tensiunea
este crescută în urma depărtării inserțiilor. În cazul dezechilibrării trunchiului în plan frontal
datorită unei scolioze, pentru restabilirea echilibrului pot fi contracturați fie mușchii din
concavitate, fie cei din convexitate, în funcție de direcția dezechilibrului.

Corectarea deviațiilor coloanei vertebrale produse în plan frontal se încearcă a fi

corectate prin îndoirea laterală spre convexitatea curburii este considerată ca fiind corectivă.
Aceasta are ca urmare elasticizarea mușchiilor din concavitate considerați hipertonici
(scurtați, contracturați) și în același timp mușchii din convexitate hipotonici (alungiți, întinși)
vor fi scurtați prin creșterea tonusului.

În cazul în care prin scurtarea membrului inferior stâng se produce o curbură scoliotică
stângă, umărul drept apare ușor coborât, printr-un reflex de mentinere a trunchiului în
ortostatism în interiorul poligonului de susținere, capul plasându-se pe verticală, determinând
obligatoriu o curbură cervicală cu convexitatea orientată spre dreapta.

În cazul scoliozei descrisă ca totală stângă, ridicarea membrului superior drept și a

membrului inferior stâng, adică a brațului și piciorului opuse, corectează aparent curbura
scoliotica. Pe această bază au fost construite din pozițiile fundamentale și cele derivate o serie
de exerciții numite corective.

Analizând un exercițiu corectiv asimetric, din stând se constată următoarele:

- Prin ducerea sus a membrului superior drept, mușchii paravertebrali din partea
opusă se contractă pentru a contracara greutatea;

- Prin ducerea membrului superior stâng lateral se produce o contracție mai mare a
mușchiilor paravertebrali din partea opusă;

- Prin ridicarea membrului inferior stâng pe vârf sau in extensie înapoi se contractă
și mușchii paravertebrali din regiunea lombară stângă;

- La coborârea brațului și a membrului inferior, curbura scoliotică revine la forma

inițială.

Kinetoterapia pentru corectarea scoliozelor vizează următoarele obiective principale:

 Mobilizarea coloanei vertebrale

 Redresarea posturală

 Tonificarea selectivă a musculaturii spatelui

 Reechilibrarea bazinului acolo unde este cazul

 Antrenarea generală a organismului.

9
 Exercițiile fizice

Un mijloc funcțional eficient și accesibil în prevenirea și combaterea deviațiilor

coloanei vertebrale este exercițiul fizic. El contribuie la atenuare tulburărilor morfologice și
estetice care apar, de obicei, odata cu deviațiile și deformațiile coloanei vertebrale. Numai cu
ajutorul exercițiilor fizice este posibilă dezvoltarea calitativă și cantitativă a funcției coloanei
vertebrale.
În gimnastica medicală exercițiile fizice sunt reprezentate prin cele două forme ale lor:
statice și dinamice, corespunzătoare contracției musculare izometrice și respectiv izotonice.
Prin lucrul muscular static se realizează pozițiile (fixarea segmentelor), iar prin lucrul
muscular dinamic mișcările (deplasarea segmentelor).
Tratamentul prin gimnastică medicală ocupă primul loc în combaterea poziției
incorecte a corpului și a coloanei vertebrale, ea crează condiții optime poziției naturale
corecte a corpului prin modificări cantitative si calitative ale aparatului locomotor și prin
schimbarea stereotipului pozițional defectuos.

1.Modificarea lungimii mușchiilor

În cadrul exercițiilor fizice pentru corectarea deviațiilor vertebrale tonificarea
musculară trebuie să vizeze nu numai mărirea tonusului muscular și forței musculare, dar și
modificarea lungimii mușchiilor. Atât în scolioze cât și în cifoze sau lordoze, mșchii din zona
concavității sunt scurtați, iar cei din zona convexității sunt alungiți. Exercițiile fizice trebuie
să încerce alungirea mușchiilor din zina concavității deviațiilor și scurtarea celor din zona
convexității.
Pentru a scurta un mușchi este necesar ca el să fie exersat cu contracții de mică
amplitudine, într-o poziție în care cele două extremități ale sale sunt apropiate (întindere
incompletă).
Pentru a obține alungirea mușchiului, el trebuie să execute contracții de mică
amplitudine într-o poziție în care extremitățile sale sunt depărtate la maximum (întindere
completă). Pp. 73-74
Kinetoterapia își propune ca prin același mecanism să contribuie la corectarea
deviațiilor coloanei. Înainte de a tonifica un mușchi tebuie să mobilizăm și să redresăm
deviația vertebrală, pentru a putea prelucra mușchiul prin exerciții potrivite, vizând după caz,
scurtarea sau alungirea lui.
În general în toate formele de deviație alei coloanei vertebrale trebuie să se pună
accent pe echilibrarea calităților musculare cu cele articulare, concurând la realizarea unei
poziții normale economice a corpului.
Pentru asigurarea executării corecte a exercițiilor fizice, mai ales la subiecții cu un
tonus și cu o forță musculară scăzute, este recomandabil să se înceapă cu poziția culcat, care
oferă o suprafată mare de sprijin și posibilitatea pozițieicorecte a segmentelor corpului. Se
trece progresiv la poziția stând în picioare, prin intermediul poziției șezând.

10
 Exerciții de gimnastică medicală

1. Exerciții de gimnastică medicală pentru atitudine cifotică:

 Mers pe vârfuri cu mâinile pe cap încleștate și întoarse cu palma în sus, coatele trase
înapoi;
 Mers cu prinderea alternativă a unui genunchi la piept și înclinarea ușoară a
trunchiului înapoi cu împingerea pieptului înainte;
 Culcat ventral, picioarele depărtate, mâinile sub bărbie, extensia trunchiului cu
menținerea ridicată a coatelor și inspirație. Revenire cu expirație;
 Culcat ventral, târâre înainte și înapoi prin împingere în palme de la nivelul umerilor.

2. Exerciții de gimnastică medicală pentru atitudine lordotică:

 Mers pe călcâie cu trunchiul ușor înclinat înainte brațele îndoite la spate;

 Culcat dorsal, brațele lateral, ridicarea din șezând ghemuit cu îmbrățișarea genunchilor
și capul în flexie;
 Stând, săritură în depărtat îndoirea genunchilor cu așezarea palmelor pe sol între tălpi,
îndreptarea trunchiului și săritură în stând;
 Pe genunchi cu brațele lateral, îndoirea trunchiului înainte cu așezarea pe călcâie și
încrucișarea brațelor deasupra capului.

3. Exerciții de gimnastică medicală pentru scolioză:

 Mers pe vârfuri cu un baston ținut de capete, cu mâna stângă sus, dreapta lateral;
(scolioză dorsală dreaptă)
 Pe genunchii depărtați, sprijin pe palme, răsucirea trunchiului spre stânga cu ducerea
brațului stâng lateral-sus, cu mâna în supinație, inspirație; (scolioză dorsală dreaptă)
 Culcat pe partea stângă a brațului întins în prelungirea trunchiului, mâna dreaptă pe
șold, ridicarea trunchiului în sprijinpe cotul stâng și alunecarea mâinii drepte pe șold
spre coapsă;
 Culcat ventral, fruntea pe sol, mâna stângă pe șold, măna dreaptă pe umăr, ridicarea
capului și a pieptului cu întinderea brațului drept către înainte sus și a piciorului drept
către înapoi jos.

11
 Concluzie

Frumusețea corpului omenesc așa cum a fost concepută din Antichitatea greacă se
caracterizează în general prin armonie.

Estetica ținutei este dată mai ales de coloana vertebrală, de poziția capului și a gâtului,
poziția umerilor, a trunchiului, a abdomenului.

Pe lângă daunele de ordin estetic, aceste atitudini vicioase pot stânjeni diferite funcții
organice (de exemplu respirația) iar menținerea lor timp îndelungat poate să ducă la
modificări ale tonusului și lungimii mușchiilor și ligamentelor și la instalarea deviațiilor
structurale ale coloanei vertebrale.

De aceea trebuie să adoptăm un regim de viață cât mai activ, bazat pe exerciții fizice.

12
 Bibliografie

Alexandrina Ovezea, Dinu Antonescu, Dinu Antonescu – Corectarea coloanei

vertebrale – pp. 71, 73, 93, 96, 102, 104

Ștefan A. Birtolon – Exercițiul fizic și coloana vertebrală – pp. 72, 73, 75

http://anatomie.romedic.ro/coloana-vertebrala

http://www.lordoza.com/Articole-lordoza/Generalitati-despre-lordoza/ce-este-
lordoza.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Coloan%C4%83_vertebral%C4%83

http://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-
coloanei-vertebrale.html

13