ARTICOLE ORIGINALE

ALEXITIMIA - FACTOR DE RISC ÎN

DEPENDENÞA ALCOOLICÃ?
Mircea Alexandru Birþ*, Aura Vaida**, Luminiþa Balea***, Doina Popescu***,
Emeºe Hegeduº****, Maria-Edith Birþ*****

Rezumat:
Prevalenþa alexitimiei la populaþia fãrã patologie
medicalã consemneazã scoruri variabile între 20,7% ºi
3,5%. La alcoolici, alexitimia se înregistreazã în pro-
porþii de 78% pânã la 48%. Unele studii aratã cã la
alcoolici alexitimia se coreleazã negativ cu menþinerea
abstinenþei indiferent de vârstã, sex, nivel educativ,
depresie, etc.
Scop: Evaluarea alexitimiei la alcoolici în sevraj ºi
abstinenþi ºi eventuala sa acceptare ca factor de risc în
dependenþa faþã de alcool.
Material ºi metodã: Alexitimia a fost evaluatã la un
lot de 25 de pacienþi alcoolici (20B ºi 5F) cu vârste între
20 ºi 55 de ani. Momentele evaluãrii au fost la începutul
internãrii, dupã 2 sãptãmâni, 24 de sãptãmâni ºi 48 de
sãptãmâni. Evidenþierea alexitimiei s-a realizat prin To-
ronto Alexithymia Scale-20 itemi (TAS-20). Apetenþa ºi
abstinenþa faþã de alcool a fost evaluate prin Obsessive
Compulsive Drinking Scale (OCDS). Pacienþii care
devin abstinenþi prezintã o reducere a scorului total de
75% dupã 2 sãptãmâni de tratament farmacologic.
Prelucrarea statisticã s-a realizat prin analiza cantita-
tivã (statistica descriptivã ºi inferenþialã) ºi calitativã.
Rezultate ºi concluzii: Abstinenþa totalã este
prezentã la 13 pacienþi (52%) ºi persistã timp de 48 de
sãptãmâni. Abstinenþa se coreleazã cu alcoolismul de tip
I Cloninger. Ponderea alexitimiei la lotul de alcoolici
este de 48% ºi predominã la tipul II de alcoolism.
Abstinenþa se asocieazã cu factorul III al scalei TAS-20-
gândirea îndreptatã spre exterior. Absenþa alexitimiei
este concordantã cu abstinenþa, iar alexitimia cu depen-
denþa alcoolicã. Prezenþa alexitimiei poate fi acceptatã
ca factor de risc în dependenþa alcoolicã (66%).
Cuvinte cheie: alcoolism, alexitimie, abstinenþã,
dependenþã, factori de risc.
Abstract:
The prevalence of alexithymia without medical
pathology on the general population has scores which
vary between 20,7% and 3,55%. Alexithymia is register
on alcoholics in proportions of 78% to 48%. There are
some studies which show that alexithymia correlated
negatively with maintaining the abstinence independent
of age, sex, educational level, depression.
Objective: Assessing alexithymia on alcoholics with
abstinent and withdrawal alcoholics and considering
this as a risk factor on alcohol addiction.
Method and materials: Alexithymia has been eval-
uated on 25 alcoholic’s patients (20 male and 5 female)
with ages between 20 and 55 years. The starting points
of evaluation were the beginning moment of hospitaliza-
tion, after 2 weeks, after 24 weeks and after 48 weeks
from the moment of hospitalization. The prominence of
alexithymia has been realized using Toronto Alexithymia
Scale- 20 items (TAS-20). The appetence and abstinence
for towards alcohol have been evaluated using
Obsessive Compulsive Drinking Scale (OCDS). The
patients who became abstinent presents a reduced of
75% of the total score after 2 weeks of pharmacological
treatment. The statistic process have been done through
quantitative analyses (descriptive and inferential statis-
tic) and qualitative analyze.
Results and conclusions: Absolute abstinence is
present on 13 patients (52%) and is persistent for a peri-
od of time of 48 weeks. Abstinence correlates with
Cloninger type of alcoholism. The ponderosity of alex-
ithymia for the group of alcoholics is 48% predominate
on the type I alcoholism. The abstinence is related with
the third factor from the TAS-20 scale, and with the
external cognitive strategies. The absence of alexithymia
is coordinated with the abstinence, and alexithymia with
alcohol. The presence of alexithymia can be accepted as
a risk factor on alcohol addiction (66%).
Key words: alcoholism, alexithymia, abstinence,
dependence, risk factor.

INTRODUCERE jurul a patru axe. Pe de o parte componentele emoþio-

nale centrate pe deficitele în recunoaºterea sau identifi-
Alexitimia desemneazã incapacitatea de a verbali- carea emoþiilor ºi pe de altã parte componentele cogni-
za propriile emoþii sau sentimente. Etimologic derivã tive axate pe deficitele de a visa ºi de a utiliza un mod
din limba greacã (a-lexis-thimie) „absenþa cuvintelor de gândire concret neintrospectiv. Sifneos (1) descrie
pentru exprimarea emoþiilor”(1,2). Taylor considerã patru manifestãri cardinale alexitimice: capacitatea de a
alexitimia ca un concept multidimensional organizat în exprima verbal emoþiile sau sentimentele; limitarea
* conf. dr, medic primar, Spitalul Clinic de Urgenþã „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, Secþia Psihiatrie Cr., str. Decebal 126
* Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei, Disciplina Psihiatrie
** psiholog principal, dr., Spitalul Clinic de Urgenþã „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj Napoca, Secþia Psihiatrie Cr., str. Decebal 126
*** medic primar, Spitalul Clinic de Urgenþã „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, Secþia Psihiatrie Cr., str. Decebal 126
**** medic specialist, Spitalul Clinic de Urgenþã „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca, Secþia Psihiatrie Cr., str. Decebal 126
***** medic primar, Centrul de Diagnostic ºi Tratament, Cluj Napoca, str. Moþilor nr. 19
Corespondenþã: Mircea Alexandru Birþ, Spitalul Clinic de Urgenta „Prof. Dr. O. Fodor”, Sectia Psihiatrie, str. Decebal, nr.126, Cluj-Napoca,
tel.0246-594359, fax.484.300, e-mail: mirceabirt@yahoo.com

24
 Revista Românã de Psihiatrie, seria a III-a, vol. X, nr. 1-2, 2008
vieþii imaginare; tendinþa de a recurge la acþiune pentru
a evita sau rezolva conflictele; descrierea detailatã a
faptelor, a evenimentelor, a simptomelor fizice.
Prevalenþa alexitimiei la populaþia fãrã patologie
medicalã consemneazã scoruri variabile între 18,8% ºi
3,5% (3). Guilbaud (4) raporteazã o incidenþã a alexi-
timiei la populaþia sãnãtoasã de 20,7%. Alexitimia nu se
suprapune medicinei psihosomatice. Toate studiile con-
statã cã alexitimia se regãseºte în afara medicinei psiho-
somatice, ºi cã numeroºi pacienþi cu afecþiuni psihoso-
matice nu prezintã semne de alexitimie. Alexitimia poate
fi observatã independent de tipul de structuri clinice
având un important caracter transnosografic. Freiberger,
ca ºi alþi autori, descrie douã tipuri de alexitimie: alex-
itimia primarã (trãsãturã) ºi cea secundarã (alexitimia
stare). Alexitimia primarã ar fi un factor predispozant de
origine biologicã cu o deschidere spre tulburãri somatice
dupã o schemã inspiratã de McLean. Aceastã formã este
consideratã ca înnãscutã, rebelã pentru majoritatea trata-
mentelor ºi determinantã, fiind într-un fel moºtenitoarea
concepþiilor psihosomatice tradiþionale, reunind princi-
palele caracteristici ale acestora (5, 6).
Alexitimia secundarã este prezentã la pacienþii cu
risc vital: dializã renalã, cancer, dupã catastrofe naturale
sau personale. Alexitimia secundarã ar fi o reacþie faþã de
anxietatea indusã de boalã sau de traumatism, putând fi
tranzitorie în cazul bolii sau permanentã dupã trauma-
tism. Bolile organice nu ar mai fi considerate ca determi-
nate prin alexitimie, conferind numai statutul de reacþie.
Alexitimia secundarã ar fi un factor protector împotriva
semnificaþiei emoþionale ºi a gravitãþii bolii sau a eveni-
mentului, asimilatã unui mecanism de apãrare (5, 6).
Statutul nosologic al alexitimiei relevã cã aceasta
nu este nici boalã, nici un tip de personalitate patologi-
cã, nici un semn inclus într-unul din tablourile clinice
ale unei suferinþe medicale sau de altã naturã. În clasi-
ficãrile nosologice nu apare niciodatã pentru a desemna
o organizare particularã, deci nu se poate vorbi de o
nervozã alexitimicã, de o psihozã alexitimicã sau de o
tulburare borderline. McDougall considerã cã pacienþii
alexitimici sunt o categorie explicitã, caracterizatã mai
mult printr-o degajare a unui comportament particular
decât ca o definiþie a unei entitãþi clinice. În concluzie
alexitimia este o noþiune clinicã desemnând un com-
portament evidenþiabil de cãtre clinicieni, coexistând cu
alte trãsãturi psihologice, cu alte organizãri psihice
diferite cu excepþia nevrozelor ºi a psihozelor (5, 6, 7).
La alcoolici alexitimia se înregistreazã în proporþii
de 78% pânã la 48%, valori mai mari s-au raportat la
alcoolicii spitalizaþi pentru sevraj (8, 9). Unele studii
aratã cã la alcoolici alexitimia se coreleazã negativ cu
menþinerea abstinenþei indiferent de vârstã, sex, nivel
educativ, depresie, etc. (10, 7, 11).
SCOP
Evaluarea alexitimiei la alcoolici în sevraj ºi absti-
nenþã ºi posibila sa acceptare ca factor de risc în depen-
denþa faþã de alcool.
MATERIAL ªI METODÃ
Alexitimia a fost evaluatã la un lot de 25 de pa-
cienþi alcoolici (20B ºi 5F) cu vârste între 20 ºi 55 de
ani. Momentele evaluãrii au fost la începutul internãrii,
dupã 2 sãptãmâni, 24 de sãptãmâni ºi 48 de sãptãmâni.
Evidenþierea alexitimiei s-a realizat prin Toronto
Alexithymia Scale (TAS-20), chestionar cu 20 de itemi
apreciaþi printr-o scalã de 5 puncte. Analiza factorialã a
lui TAS-20 identificã trei factori: dificultatea în identi-
ficarea propriilor sentimente (I); greutãþi în descrierea
sentimentelor sale celorlalþi (II); gânduri îndreptate
spre exterior mai curând decât spre senzaþiile interioare
(III). Cotele de evaluare sunt: > 56 alexitimie, între 44-
56 subiecþi predispuºi la alexitimie, < 44 fãrã alexi-
timie. Apetenþa ºi abstinenþa faþã de alcool au fost eva-
luate prin Obsessive Compulsive Drinking Scale
(OCDS), cu 14 itemi, printr-un scor total ºi 2 subscale:
obsesionalã ºi compulsivã. Pragurile sunt de: 30 pentru
scala totalã, respectiv 15 ºi 13 pentru cele douã sub-
scale. Apetenþa alcoolicã conform acestui instrument se
referã la componentele automatice (compulsiile de a
bea, ideile persistente relative faþã de alcool) ºi efectele
acestora la tentativele infructuoase pentru a le combate.
În acest context apetenþa s-ar asocia abstinenþei. Pa-
cienþii abstinenþi prezintã o reducere a scorului total de
75% dupã 2 sãptãmâni de tratament farmacologic, în
timp ce pacienþii, care au scoruri ridicate sunt în con-
tinuare dependenþi. Consumatorii de alcool dupã 2 sãp-
tãmâni de tratament prezintã un scor total < 50%. Pre-
lucrarea statisticã s-a realizat prin analiza cantitativã
(statistica descriptivã ºi inferenþialã) ºi calitativã.
REZULTATE
Conform clasificãrii lui Cloninger 18 dintre pa-
cienþi prezintã un alcoolism de tip II (debut înainte de
20 de ani, încãrcare geneticã, evoluþie infaustã) ºi 7 un
alcoolism de tip I (debut dupã 20 de ani, evoluþie mai
favorabilã).
În urma tratamentului psihofarmacologic se con-
statã o scãdere evidentã a valorilor totale ºi la cele douã
subscale (OCDS).
Mediile ºi abaterile standard la scala de alcoolism
sunt prezentate în tabelul 1, iar, diferenþele între medii
în tabelul 2 ºi 3.
Dupã 2 sãptãmâni criteriile de abstinenþã totalã
(reducerea cu 75% a valorilor iniþiale la 2 sãptãmâni)
sunt îndeplinite de 13 pacienþi (52%, 10 bãrbaþi ºi 3
femei) (fig.1).
Abstinenþa persistã pe perioada studiului de 48
sãptãmâni. Restul de 12 alcoolici (9 bãrbaþi ºi 2 femei,
48%) au continuat sã consume alcool, dintre aceºtia 3
alcoolici, numai bãrbaþi (12%) au fost abstinenþi parþial
(au bãut ocazional).
Ponderea alexitimiei la lotul de alcoolici este de
48%, întâlnindu-se valori >56 la 12 subiecþi. Alexitimia
25
M.A. Birþ ºi colab.: Alexitimia factor de risc în dependenþa alcoolicã?

Tabelul 1. Mediile ºi abaterile standard la scala de alcoolism (OCDS) ºi la cele douã subscale:
obsesii ºi compulsii
BASELINE 2 SÃPTÃMÂNI 24 SÃPTÃMÂNI 48 SÃPTÃMÂNI
OCDS -T M = 37,72 M = 11,36 M = 9,92 M = 12,8
AS = 3,23 AS = 4,18 AS = 3,55 AS = 8,52
OCDS -Obs M = 21,52 M = 6,76 M=6 M = 7,4
AS = 2,80 AS = 3,85 AS = 1,70 AS = 4,90O
CDS-Comp M = 16,08 M = 4,64 M = 3,92 M = 5,4
AS = 1,84 AS = 2,49 AS = 2,19 AS = 4,05
Tabelul 2. Diferenþele între medii la scala de alcoolism între evaluarea baseline ºi
cea de la 2, 24 respectiv 48 sãptãmâni
scala baseline / 2 sãpt. baseline / 24 sãpt. baseline / 48 sãpt.
ALC-T t = 36,54** t = 42,06** t = 16,95**
ALC -Obs t = 32,65** t = 26,85** t = 14,45**
ALC-Comp t = 20,76** t = 25,41** t = 13,22**
* - semnificativ la p = 0,05; ** - semnificativ la p = 0,01 ns - nesemnificativ

Tabelul 3. Diferenþele între medii la scala de alcoolism între evaluãrile de la 2, 24 respectiv 48 sãptãmâni
Scala 2 sãpt. / 24 sãpt. 2 sãpt. / 48 sãpt. 124 sãpt. / 48 sãpt.
ALC-T t = 1,80* t = 1,01 ns t = 2,44**
ALC –Obs t = 1,68 ns t = 0,68 ns t = 1,87*
ALC-Comp t = 1,63 ns t = 1,37 ns t = 2,67**
* - semnificativ la p = 0,05; ** - semnificativ la p = 0,01; ns - nesemnificativ

Figura 1. Reprezentarea graficã procentualã a Figura 2. Reprezentarea graficã procentualã a

subiecþilor cu abstinenþã totalã ºi parþialã subiecþilor cu alexitimie, fãrã alexitimie,
ºi cu alexitimie nedeterminatã

nedeterminatã (potenþiali alexitimici) se regãseºte la 4
pacienþi (16%), iar 9 subiecþi (36%) nu sunt alexitimici
(fig.2).
Majoritatea alexitimicilor se întâlnesc la tipul II de
alcoolism în timp ce tipul I cu evoluþie favorabilã se
asociazã cu abstinenþa.
Mediile ºi abaterile standard, diferenþele între
medii la TAS-20, reproduse în tabelele 4 ºi 5 relevã la
2 sãptãmâni prezenþa diferenþelor semnificative la scala
totalã TAS-20 în special la factorul III (gândirea
îndreptatã spre exterior faþã de senzaþiile interioare). La
sfârºitul perioadei de examinare se înregistreazã dife-
renþe evidente ºi la factorul I (incapacitatea de a defini
propriile sentimente). Factorul III se coreleazã mai mult
cu abstinenþa, iar factorii I ºi II cu dependenþa.
Totodatã trebuie menþionat cã în urma analizei
calitative între alexitimie, abstinenþã ºi dependenþã la

26
 Revista Românã de Psihiatrie, seria a III-a, vol. X, nr. 1-2, 2008

Tabelul 4. Mediile ºi abaterile standard la scala de alexitimie totalã (TAS-20) ºi la cei 3 factori (I, II, III)
Scala baseline 2 sãptãmâni 48 sãptãmâni
TAS-20 - T M = 53,76 M = 51,2 M = 50,08
AS = 11,6 AS = 9,94 AS = 8,88
TAS-20- I M = 17,64 M = 17,44 M = 16,04
AS = 5,16 AS = 5,55 AS = 5,55
TAS-20- II M = 17,56 M = 17,2 M = 17,4
AS = 6,57 AS = 5,76 AS = 5,05
TAS-20- III M = 18,56 M = 16,56 M = 16,64
AS = 3,09 AS = 3,80 AS = 2,88

Tabelul 5. Diferenþe între scorurile medii la scala de alexitimie

Scala Baseline / 2 sãpt. baseline / 48 sãpt. 2 sãpt. / 48 sãpt.
TAS-20 - T t = 2,95** t = 2,66** t = 0,98 ns
TAS-20- I t = 0,42 ns t = 2,21** t = 2,30**
TAS-20- II t = 0,95 ns t = 0,20 ns t = 0,28 ns
TAS-20- III t = 2,74** t = 3,20** t = 0,13 ns
* - semnificativ la p = 0,05; ** - semnificativ la p = 0,01; ns - nesemnificativ

subiecþii luaþi în studiu rezultã cã: BIBLIOGRAFIE

- un caz cu abstinenþã este alexitimic;
- trei cazuri fãrã alexitmie prezentau dependenþã;
- alexitimia incertã s-a înregistrat la 3 abstinenþi ºi
la 1 dependent alcoolic;
- 9 abstinenþi nu au alexitimie;
- 8 dependenþi au alexitimie.
Alexitimia incertã ca potenþial alexitimic nu poate
fi anticipatã ca factor de risc. În schimb alexitimia se
asociazã semnificativ cu dependenþa alcoolicã. Astfel
faptul cã 8 dependenþi continuã sã prezinte alexitimie,
pledeazã cã alexitimia - trãsãturã poate fi acceptatã ca
un factor de risc. Aceastã ipotezã este atestatã ºi de fap-
tul cã valorile alexitimiei dupã 2 sãptãmâni nu au
evoluat semnificativ pânã la sfârºitul examinãrii,
majoritatea pacienþilor încadrându-se la o alexitimie de
tip primar (trãsãturã), în concordanþã ºi cu asocierea
alcoolismului de tip II existent. În plus, pe lângã con-
cordanþa cu tulburãrile de personalitate frecvente în
alcoolismul de tip II, cu evoluþie nefavorabilã, trebuie
sã mai subliniem ºi cã alexitimia interfereazã cu
dopamina cerebralã (cãile dopaminergice), la fel ca ºi
alcoolismul de tip II (12, 13).
CONCLUZII
Lipsa alexitimiei la alcoolici se asocieazã cu absti-
nenþa. Probabil ponderea factorului III (gândirea
îndreptatã spre exterior) sã fie incriminatã.
Alexitimia se coreleazã semnificativ cu depen-
denþa alcoolicã putând fi acceptatã ca factor de risc în
dependenþa alcoolicilor de tip II, predominând alexiti-
mia primarã (trãsãturã).
1. Sifneos PE. Clinical observation on some patients suffering
from a variety of psychosomatic disorders, in Proceedings of the
Seventh Conference on Psychosomatic Research, Basel, Karger,
1967.
2. Taylor GJ, Bagby RM, Parker JD. Disorders of affect regula-
tion: alexithymia in medical and psychiatric illness. Londres, UK:
Cambrige University Press, 1997.
3. Bertagne P, Pedinelli JL, Marlier C. L`alexithymie.
Evaluation, données quantitatives et cliniques. L`Encéphale 1992;
XVIII:121-30.
4. Guilbaud O, Corcos M. Alexithymie et troubles psychima-
tiques. In: Corcos M, Speranza M. (eds.) Psychopathologie de l`alex-
ithymie. Paris: Dunod, 2003, 141-156.
5. Birþ M.A. De la psihosomaticã la alexitimie, Cluj Napoca: Ed.
Grinta, Todesco, 2006.
6. Corcos M, Speranza M. Psychopatologie de l`alexithymie.
Paris, Dunod, 2003.
7. Loas G, Fremaux D, Marchand MP et al. L`alexithymie chez
les sujets sains: validation de l`échelle d`alexithymie de Toronto
(TAS) dans une population «tout venant» de 144 sujets, application
au calcus de la prévalence. Ann. Med. Psychol 1993; 151,96:660-3.
8. Rybakowski J, Ziolkowski M, Zasadzka T et al. High preva-
lence of alexithymia in male with alcohol dependance. Drug.
Alcohol. Dependence 1988;
9. Zilkowski M, Gruss T, Rybakowski JK. Does alexithymia in
male alcoholics constitute a negative factor for maintaining absti-
nence?. Psychoter. Psychosomatics 1995; 63:169-73.
10. Farges F, Corcos M, Speranza M et al. Alexithymie et toxi-
comanie: lien avec la dépression, L`Encéphale 2004; XXX:201-11.
11. Loas G, Fremaux D, Otmani O et al. Is alexithymia a nega-
tive factor for maintaining abstinence? A follow-up study.
Comprehens. Psychiatry 1997; 38,5:296-9.
12. Gorwood P. La dopamine, voie royale au cœur du
phénomène de renforcement. In: Reynaud M, Bailly D, Venisse JL
(eds.) Médicine et addictions. Paris: Masson, 2005, 114-116.
13. Taylor GJ, Bagby RM, Parker JD. The revised Toronto
Alexithymia Scale: some reliability, validity and normative data.
Psychoter. Psychosomatics 1992; 57:34-41.
***

27