Apendicele devine vizibil in cursul dezvoltarii embrionare in saptamana a opta de viata ca o

proieminenta a portiunii terminale a cecului.In timpul dezvoltarii prenatale si postnatale rata de

crestere a cecului o depaseste pe cea a apendicelui,deplasand apendicele intr-o pozitie mediana fata
de valvula ileocecala.
Relatia de baza apendice-cec ramane constanta,desi exista si tipuri de apendice cu situare
retrocecala,pelvica,subcecala,preileala sau pozitie dreapta pericolica (pozitie inalt cecala).Aceste
consideratii anatomice au o importanta clinica semnificativa in contextual apendicitelor acute.A
treia tenie colica converge spre jonctiunea cecoapendiculara si poate fi folosita ca punct de
identificare a apendicelui.
Apendicele poate varia ca lungime de la 1-30 cm,majoritatea apendicilor au 6-9 cm
lungime.Multi ani,apendicele a fost eronat considerat ca un organ rudimentar cu functie
necunoscuta.Este bine cunoscut in present faptul ca apendicele este un organ immunologic,care
participa in mod activ la secretia imunoglobulinelor,in special IgA.Desi apendicele este un
component integral al sistemului limfatic intestinal,functia sa nu este esentiala si apendicectomia nu
afost asociata cu vreo predispozitie a pacientilor spre septicemie sau alta manifestare a unei
imunitati compromise.
Tesutul limfoid apare pentru prima data la nivel apendicular in a doua saptamana dupa
nastere.Cantitatea de tesut limfoid creste pe parcursul pubertatii,ramane constanta in urmatoarea
decada de viata,penteu a incepe ulterior sa scada cu varsta.Dupa 60 de ani nu mai intalnim tesut
limfoid in apendice si apare de obicei o obliterare completa a lumenului apendicular.