Verbul

Verbul este partea de vorbire care defineşte acţiunea într-o propoziţie.

În exemplul următor, verbul este acheter (a cumpăra):

Jaques achète des pommes. (Jaques cumpără mere).

Modurile verbelor din limba franceză sunt:

Personale: Indicativul (l'indicatif), Conjunctivul (le subjonctif), Condiţionalul (le conditionnel) şi Imperativul
(l'impératif)
şi Impersonale: Infinitivul (l'infinitif), Gerunziul (le participe présent) şi Participiul (le participe passé)

Verbele se conjugă în funcţie de mod şi timp. Majoritatea verbelor sunt verbe regulate, ceea ce înseamnă
că se conjugă în acelaşi fel. Există trei categorii de verbe regulate, în funcţie de terminaţie:
verbe -er verbe -re verbe -ir

parler (a vorbi) lire (a citi) partir (a pleca)

manger (a mânca) vendre (a vinde) finir (a termina)
aimer (a iubi) répondre (a răspunde) réussir (a reuşi)
travailler ( a munci) perdre (a pierde) choisir (a alege)
jouer (a [se] juca) attendre (a aştepta) remplir (a umple)

În funcţie de terminaţie, verbele se conjugă la timpul prezent prin adăugarea următoarelor terminaţii la
rădăcina lor:
-er -re -ir

Singular Plural Singular Plural Singular Plural

Persoana I -e -ons -s -ons -is -issons

Persoana a II-a -es -ez -s -ez -is -issez

Persoana a III-a -e -ent - -ent -it -issent

Conjugarea verbului "parler"

Indicatif présent Indicatif imparfait Indicatif passé Indicatif futur simple

je parle je parlais simple je parlerai
tu parles tu parlais je parlai tu parleras
il/elle parle il/elle parlait tu parlas il/elle parlera
nous parlons nous parlions il/elle parla nous parlerons
vous parlez vous parliez nous parlâmes vous parlerez
ils/elles parlent ils/elles parlaient vous parlâtes ils/elles parleront
ils/elles parlèrent

Indicatif passé Indicatif plus-que- Indicatif passé Indicatif futur

composé parfait antérieur antérieur
j'ai parlé j'avais parlé j'eus parlé j'aurai parlé
tu as parlé tu avais parlé tu eus parlé tu auras parlé
il/elle a parlé il/elle avait parlé il/elle eut parlé il/elle aura parlé
nous avons parlé nous avions parlé nous eûmes parlé nous aurons parlé
 vous avez parlé vous aviez parlé vous eûtes parlé vous aurez parlé
ils/elles ont parlé ils/elles avaient parlé ils/elles eurent parlé ils/elles auront parlé

Subjonctif présent Subjonctif imparfait Subjonctif passé Subjonctif plus-que-

je parle je parlasse j'aie parlé parfait
tu parles tu parlasses tu aies parlé j'eusse parlé
il/elle parle il/elle parlât il ait parlé tu eusses parlé
nous parlions nous parlassions nous ayons parlé il/elle eût parlé
vous parliez vous parlassiez vous ayez parlé nous eussions parlé
ils/elles parlent ils/elles parlassent ils/elles aient parlé vous eussiez parlé
ils/elles eussent parlé

Conditionnel présent Conditionnel passé Conditionnel passé Infinitif

je parlerais 1re forme 2e forme parler
tu parlerais j'aurais parlé j'eusse parlé
il/elle parlerait tu aurais parlé tu eusses parlé Impératif
nous parlerions il/elle aurait parlé il/elle eût parlé parle
vous parleriez nous aurions parlé nous eussions parlé parlons
ils/elles parleraient vous auriez parlé vous eussiez parlé parlez
ils/elles auraient parlé ils/elles eussent parlé

Participe présent
parlant

Participe passé
parlé

Verbele auxiliare sau verbele ajutătoare sunt verbe care se combină cu verbul principal pentru a forma o
frază verbală. Există două tipuri de verbe auxiliare: comune şi modale. Cele două verbe auxiliare comune
sunt: être (a fi) şi avoir (a avea).

Jaques parle avec Maria. (Jaques vorbeşte cu Maria)

Jaques a parlé avec Maria. (Jaques a vorbit cu Maria)

În prima propoziţie verbul parler este la prezentul simplu. În a doua propoziţie verbul este la timpul trecut
compus, unde verbul auxiliar avoir se combină cu verbul principal: a parlé

Verbele reflexive se conjugă la fel ca verbele normale, doar că înaintea verbului se adaugă un pronume.
Pronumele respective sunt:
me (mă)
nous (ne)
te (te)
vous (vă)
se (se)
se (se)

Următoarele verbe sunt reflexive:

se laver (a se spăla)
se dépêcher (a se grăbi)
se reposer (a se odihni)