Aceasta ipoteza confirma alte dovezi empirice conform carora copiii si

adolescentii tind sa devina asociati cu grupurile de socializare prezente la niveluri

similare de implicare scolara. (Fredricks, Blumenfeld, & Paris, 2004).

Pe de alta parte, era sugerat ca respingerea sau acceptarea parea sa ofere o

explicatie a relatiei dintre socializare si grupurile de colegi si angajamentul scolar
in cazul copiilor si adolescentilor.(Fredricks, Blumenfeld, & Paris, 2004).

Suportul social de la egal la egal a avut, de asemenea, un efect semnificativ

asupra frecventei de indisciplina scolara a adolescentilor. Acest rezultat este in
concordanta cu alte raporte (Moran & DuBois, 2002; Rosenfeld, Richman, &
Bowen,2000) si sugereaza ca in randul adolescentilor, sprijinul social ar fi putut fi
perceput a fi un factor de protectie in ceea ce priveste implicarea scolara, precum si
in sentimentele de frustrare si comportamente care exprima o lipsa de adaptare la
mediul scolar, (de exemplu, indisciplina scolara). Cu toate acestea, unii autori
sugereaza ca presiune si sprijinul social din partea colegilor pot face unii
adolescenti vulnerabili ( in special, cei ai caror parinti prezinta un nivel mai scazut
de monitorizare si control) in ceea ce priveste implicarea in comportamente
deviante. (Papalia & Wendkos-Olds, 1992)

Sprijinul social al parintilor a avut un semnificativ efect numai asupra

comportamentelor implicarii scolare. In acest studiu, un nivel ridicat al sprijinului
social parental a avut tendința de a se asocia cu un nivel ridicat de implicare
comportamentală. Aceste rezultate au fost similare cu cele raportate în alte studii
(Lam et al., 2012; Lam, Wong, Yang și Liu, 2012; Moran & DuBois, 2002;
Rosenfeld, Richman și Bowen, 2000; Wentzel, 1998). Mai mult, Demaray și
Malecki (2002) a raportat o asociere negativă între nivelul sprijinului social
parental( si profesor) si prezenta unei atitudini de instrainare, ostilitate si
nemultumire fata de scoala. In acest studiu, sprijinul social oferit de parinti,
profesori, colegi de clasa, prieteni sau personalul scolii 30% din variația scorurilor
compuse într-un chestionar care a măsurat adaptarea școlară (atitudinea față de
școală și profesori și senzații căutând), totuși sprijinul social parental și sprijinul
social al profesorilor s-au dovedit a fi singurii predictori semnificativi. Dovezile
empirice sugereaza ca climatul familal, gradul in care parintii se implica in
activitatea scolara a elevilor si calitatea relatiilor din familie tind sa fie predictori
mai puternici a ajustarii adolescentilor la mediul scolar si la scoala, in comparatie
cu statutul socio economic al familiei (Papalia & Wendkos-Olds, 1992).

Sprijinul social din partea profesorilor a avut un efect semnificativ asupa

afectivitatii comportamentale si cognitive si angajamentului scolar, deși valorile
standardizate ale parametrilor asociați cu aceste efecte au fost inferioare. Datele
obținute au fost în concordanță cu cele raportate în alte studii. (Demaray &
Malecki, 2002; Lam et al., 2012; Marks, 2000; Moran & DuBois, 2002; Rosenfeld,
Richman, & Bowen, 2000; Skinner, Furrer, Marchand, & Kindermann, 2008;
Wang & Holcombe, 2010). In modul ei ecologic, influenta pe care o are scoala
asupra adolescentilor, care este baza dovezilor empirice Eccles (2004) sugerează ca
natura și calitatea relațiilor dintre profesori și studenți contribuie la îmbunătățirea
motivației și implicării școlare, precum și angajamentul realizarii academice.
Profesorii care au încredere si isi respecta studenții, cărora le pasă de calitatea
achizițiilor școlare în rândul studenților și a factorilor care influențează
comportamentul și realizarea școlara, tind să:

a) sa ofere suportul social si emotional de care elevii au nevoie pentru a aborda

sarcinile de invatare.

b) să dezvolte ao percepție pozitivă despre competențele academice ale studenților

lor.

Studiile corelative sugerează că elevii au o percepție pozitivă în ceea ce privește

susținerea socială și emoțională oferită de profesorii lor si o asociaza cu un înalt
nivel de stima de sine, sentimentul de apartenență la școală, precum și cu o
atitudine pozitivă față de școală. (Eccles, 2004; Furlong et al., 2003).

Din cele trei dimensiuni ale angajamentului școlar pe care le-am măsurat,
numai implicarea comportamentală a avut un efect semnificativ asupra
indisciplinei scolare frecvente. În cadrul modelului structural final, valoarea
standardizată a parametrul pentru efectul angajamentului comportamental
indisciplina scoalara frecventa a fost cea mai inalta. In studiul nostru, un nivel
ridicat de comportament al implicarii scolare a avut tendinta de a se lega cu o
frecventa mai mica a indisciplinei scolare. Acest rezultat a fost în concordanță cu
cele raportate în alte studii (Hirschfield & Gasper, 2011; Lam et al., 2009; Simons-
Morton & Chen, 2009).
 Studiile s-au axat pe explicarea mecanismelor prin care angajamentul scolar
contribuie la reducerea riscului de a se implica în actele de devianta sau delicventa
și a sugerat că atunci când un adolescent petrece un mare timp în care se implică în
activitățile școlare, el sau ea nu are suficient timp și energie pentru identificarea
oportunităților de a se angaja in comportamente deviante. (Hirschfield & Gasper,
2011). Relația dintre angajamentul comportamental și frecvența indisciplinara
pare a fi tautologică, deoarece aceste două construcții ar putea fi doar două fețe
opuse ale aceleiași monede: comportament bun și comportament rău pe care elevii
il exprimă în școală. Cu toate acestea, în studiul nostru, aspectul comportamental al
implicarii școlare a fost măsurat prin elemente cum ar fi "Mă străduiesc din greu la
școală "," Eu acord atenția în clasă "sau" Eu vreau să ajut școala cu activități
precum ziua sportivă și ziua părinților ", în timp ce indisciplina școlară a fost
operaționalizata de șase itemi, după cum urmează "Mi-e dor de orele, când nu sunt
pregătită sau când nu vreau să particip "," În timpul pauzelor ecolegii, îi ofensează
sau îi amenință pe ceilalti "," Profesorii spun să nu vorbesc cu alți colegi de clasă
în timpul orelor "," Eu "îi ajut pe colegii mei prin șoaptă cu răspunsuri , când
acestea sunt cerute de către profesor ","Intarzii in clasa și să vin după profesor
",Profesorii m-au certat din cauza imbracamitei mele.

Astfel, prin conținutul lor, elementele care au servit ca indicatori pentru cele
două construcții se referă la diferite fațete ale comportamentalului elevilor care ar
putea exprima contextul scolar. În timp ce unele elemente se referă la efort și
persistența în activitatea școlară și participarea la activități extrașcolare, altele se
referă la aspecte mai degrabă negative ale comportamentului manifestat de elevi în
timpul activităților de clasă și pauze, precum și participarea la activitatile din clasa.

Concluzii