REFLECTAREA ISTORIEI NAŢIONALE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

“A ieşi din graniţele unei discipline,ale unui sistem,implică sinteze şi interpretări pe interdisciplinar”-
Jean Piaget-un aforism,un adevărat îndemn ce se cere imperios aplicat întrucât educaţia românească
trece-abia acum- prin adevăratul proces de schimbare, de raliere la standardele europene.

Abia acum deoarece tatonările anilor anteriori au fost timide şi uneori fără succes,probabil din cauza
mentalităţilor,a resurselor şi chiar a intenţiilor greşit înţelese.Ceea ce se petrece în învăţământul
contemporan reprezinta în mod cert modificări utile,dar ţine de viziunea fiecărui cadru didactic felul
în care înţelege să le implementeze,să le adapteze nevoilor clasei şi mai ales să sensibilizeze sufletele
elevilor.

Direcţiile interdisciplinare,pluridisciplinare şi transdisciplinare se dovedesc provocări

impetuoase,deoarece măiestria profesorului este pusă la încercare pentru a găsi elementele comune
dintre arii curriculare,discipline, dar şi tactul pedagogic pentru ca aceste elemente să fie transmise
clasei şi însuşite de aceasta în mod util.În cadrul ariei curriculare Limba şi Comunicare disciplina
Limba şi literatura română oferă o paletă largă de subiecte comune cu alte discipline.Ceea ce am
găsit atractiv , instructiv şi mai ales inovator a fost modul în care literatura română conţine
evenimente şi personalităţi istorice,iar elevii pot îndeplini sarcini de lucru conexe celor 2
discipline.Astfel sentimentul apartenenţei la naţiunea română trebuie sădit în inimile elevilor noştri
de la vârste fragede,mai ales că “păşirea”în Uniunea Europeana a provocat în sufletele românilor o
adevărată furtună,fapt pentru care urmărim două direcţii:-adaptarea noastră la normele culturale ale
Uniunii Europene;-conservarea valorilor romanesti.

În cadrul Comisiei Metodice de Limba română din Şcoala Generală Nr.12,”Miron Costin”,Galaţi,am
decis să susţin o lecţie deschisă cu titlul:”Reflectarea istoriei naţionale în textele literare-o modalitate
interdisciplinară de abordare a operelor literare.”Nu putem desfăşura o activitate metodică fără o
abordare inovatoare,fără a îmbina-fructuos-metodele tradiţionale cu cele moderne,căci necesitatea
îmbinării vine din intenţia educaţiei româneşti,a mileniului III de a stimula atenţia elevilor,de a
declanşa mecanisme ale gândirii critice şi mai ales de a-i apropia de şcoală.

În ciuda materiei şi a programelor stufoase ce trebuie parcurse uneori profesorul modern trebuie să
selecteze din “maculatura” manualelor şi să transmită elevilor acele noţiuni fundamentale,într-un
mod cât mai atractiv. Dar şi profesorul tradiţional va folosi,întâi poate din curiozitate,apoi din interes-
căci elevii îi vor oferi experienţe didactice nebănuite-şi va deveni o obişnuinţă stabilirea unor relaţii
interdisciplinare sau transdisciplinare.

Piedica dintre trecerea de la tradiţional la modern ar putea fi timpul-timpul necesar proiectării

demersului metodologic şi întocmirii materialelor.Eu văd însă un liant pentru cele două
coordonate:pasiunea pentru disciplina pe care fiecare o predăm.Aceasta mă determină ca,de la an la
an,să caut noi metode şi strategii alternative de predare a operelor literare,în funcţie de cerinţele
clasei,dar mai ales pentru înlăturarea monotoniei ce are tendinţa de a se instaura dupa câţiva anişori
la catedră.

Aceasta m-a determinat să “înviorez”ora de literatură dedicată operei literare “Paşa Hassan”de
George Coşbuc,cu o activitate suplimentară, al cărei titlu l-am dat mai sus.Tema propusă a stârnit
curiozitatea clasei,căci auziseră de la disciplina istorie de diferiţi domnitori,însă nu s-au întrebat de ce
ei apar şi în operele lterare într-o postură deosebită.Intenţia mea-tradiţională- a fost să-i îndrum spre
bibilotecă,spre lectura altor opere literare-mai ales că vocabularul deficitar al elevilor zilelor noastre
e cauzat mai ales de lipsa exerciţiului de lectură-spre cercetare.Rezultatul-modern-e reprezentat de
fişele de lucru ale elevilor-grupaţi în prealabil ei au avut sarcini precise;de dezbaterea realizată în
cadrul lecţiei deschise-fapt ce a scos la lumină capacităţile de comunicare şi dorinţa de exprimare şi
argumentare a opiniilor personale;metodele incitante de lucru aplicabile la o lecţie de literatură.

Utilitatea temei propuse a fost remarcată de colegii de catedră care au fost surprinşi de
disponibilitatea elevilor de a lucra în plus,de inovaţia abordării interdisciplinare şi mai ales de
rezultatele muncii elevilor.Obiectivul central al lecţiei –stimularea receptivităţii elevilor faţă de
operele lietrare cu conţinut istoric a fost îndeplinit,întrucât elevii au parcurs opere literare precum:

“Scrisoarea III” de Mihai Eminescu;”Fraţii Jderi” de Mihail Sadoveanu;Apus de soare de

B.St.Delavrancea;Românii subt Mihai Voievod Viteazul de N.Balcescu;Paşa Hassan de
G.Coşbuc;Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi.

Obiectivele operaţionale precum:-să identifice opere în care apar figuri/personalităţi istorice;-să

motiveze rolul acestora pentru istoria naţională şi semnificaţia din textele literare;-să compare
figurile istorice identificate-s-au dovedit prilejuri de anchete literare.

Ancheta literară –ca o strategie de stimulare a imaginaţiei şi a spiritului de informare-

presupune o tehnică de îmbinare a informaţiilor,interdisciplinar, pe cele două domenii.Necesită o
documentare şi o cercetare laborioasă,exactă.Operele suport enumerate mai sus au prilejuit
contactul elevilor cu stiluri scriitoriceşti diferite,cu modalităţi de prezentare stilistică diferită şi mai
ales cu personalităţi istorice înfăţişate într-o lumină legendară.

Sarcinile didactice oferite elevilor au reprezentat o încercare,atât pentru mine care trebuia să
găsesc o formulare clară,cât şi pentru elevi care au excelat în demersul de documentare.

Exemple de sarcini:-realizarea de fişe cu informaţii despre fiecare domnitor;anexarea după caz de

imagini;

-întocmirea de fişe de citat din operele suport,citate ce evidenţiază portretele

domnitorilor;

-prezentarea operelor suport pentru o înţelegere completă a

semnificaţiei,atât istorice cât şi literare,a domnitorilor.

Prin abordarea literaturii prin prisma valorilor istoriei naţionale am încercat să înlătur
“prăpastia”dintre disciplinele şcolare,elevii apreciind demersul meu drept o variantă
metodologică,atractivă,de receptare a operelor literare,ce au un suport real,bazat pe fapte din viaţa
poporului român.

Ca element de tradiţional/de clasic am păstrat structura lecţiei:

• Anunţarea prealabilă a temei şi trasarea sarcinilor;

• Numirea obiectivelor;

• Etapele lecţiei;
• Metode iniţiale-conversaţia;lectura*;întocmirea de fişe.

*lectura de familiarizare;lectura fragmentară=citate combinate cu imagini;lectura de impact=citate

semnificative;lectura afectivă=punerea în pielea personajelor;lectura pe roluri=dramatizarea.

Modernitatea a constat în realizarea unei conexiuni pertinente între informaţiile de ordin istoric-a
căror corectitudine trebuie respectată şi reamintită elevilor de către elevi-şi noţiunile de literatură-cu
ajutorul cărora se poate înţelege relativ uşor rolul domnitorilor pentru poporul român,căci prin
mijloacele artistice utilizate de autori,sunt create/creionate portrete remarcabile.Aceste conexiuni s-
au realizat prin metode înovatoare-căci denumirea moderne nu se mai poate aplica ,în permanenţă
apărând alte şi alte metode ce ne împiedică să le categorisim astfel:comparaţia;ciorchinele; studiul
de caz;mozaicul;puzzle;etc.Iată câteva aspecte urmărite de elevi:

• Ancheta literară=a permis notarea pe fişele de lucru a datelor biografice,acolo unde existau,
şi a citatelor reprezentative;

• Ciorchinele=pe o planşa de flipchart se lipeşte imaginea domnitorului iar elevii vin pe rând şi
lipesc informaţii legate de acesta-informaţii istorice,biografice şi literare;

• Cubul=doi elevi,aleşi în prealabil,sunt puşi să descrie doi domnitori,apoi să-i compare,să-i

asocieze cu alte figuri istorice,să analizeze modul în care sunt evocaţi în operele literare în care apar
şi în final să argumenteze,prezentând în faţa colegilor;

• Termeni-cheie=se focalizează/dirijează atenţia elevilor asupra unor fişe de citat-alese de

profesor-în care se regăsesc date despre domnitorii discutaţi.Elevii trebuie să recunoască
domnitorii,operele şi autorii,apoi trebuie să furnizeze propriile citate selectate prin lucrul în
bibliotecă.

Feed-back-ul lecţiei l-am realizat prin metoda “scrierii libere”-când elevii au primit ca timp de lucru 5
minute să scrie orice are legatură cu afirmaţia “Personajele literare-realitate sau ficţiune”urmând să
motiveze şi să argumenteze în mod creativ şi critic aprecierile făcute în următoarea oră de curs.

Tehnicile de stimulare şi dezvoltare a creativităţii utilizate mai sus au încurajat participarea la

lecţie a tuturor elevilor,care au avut prilejul de a-şi exersa capacităţile empatice,gândirea euristică şi
imaginaţia constructivă. Lecţia a presupus interacţiunea membrilor clasei cu scopul descoperirii şi
mai ales însuşirii de noi cunoştinţe,aplicării unor noţiuni,identificării de alternative pentru rezolvarea
unor probleme.

Nu trebuie însă să abuzăm de modernitate/inovaţie căci am putea să cădem într-o capcană a

confuziei,iar elevii,neavând clar luminat traseul de lucru ,ar amesteca informaţiile şi rezultatele nu ar
fi cele aşteptate.Este suficient ca din gama variată de metode şi strategii să selectăm 3-4 pe care să le
exploatăm corect şi atunci demersul metodologic va avea ca finalitate rezultate întradevar benefice
pentru îmbogăţirea universului cultural şi spiritual al clasei.

Plecând deci de la opera literară “Paşa Hassan”de G.Coşbuc al cărei conţinut tematic şi
informaţional a fost iniţial dezbătut şi analizat,am realizat o extindere,o lărgire a ariei de
cunoaştere,a orizontului cultural şi mai ales literar al elevilor.Am permis în acest mod re-deschiderea
apetenţei de lectură a clasei,ce a mers dincolo de coperţile ternului manual şi au pătruns în universul
literaturii române,accentuând valorile naţionale-istorice şi literare.

Căci din dragoste pentru meseria de dascăl răsare inovaţia şi apetenţa de studiu,de
comunicare,într-un mod atractiv pentru partenerii noştri-elevii.Este bine cunoscut un fapt conform
căruia conţinuturile disciplinelor nu se modifică de la an la an şi din acest motiv ni se pare că avem un
deja vu,că am mai predat odată predicatul verbal şi l-am caracterizat pe Goe.Ba chiar ieri am vorbit
despre Nică a lui Ştefan a Petrei.

Ca reprezentant al tinerei generaţii de la care se aşteaptă metamorfozarea sistemului de

învăţământ,consider că am reuşit să-mi modific viziunea asupra disciplinei pe care o predau găsind
elemente de interdisciplinaritate,şi să insuflu elevilor mei respectul cuvenit literaturii române şi
istoriei naţionale.Prin întrebări intratextuale şi extratextuale am căutat să schimb modalitaţile de
predare-învăţare a unor noţiuni literare mai dificile şi mai plictisitoare pentru elevi,identificând
tehnici moderne de abordare a lor.

Varianta de abordare interdisciplinară şi chiar transdisciplinară am găsit-o potrivită într-un

moment în care societatea românească acumulează informaţii şi ne revine nouă,cadrelor
didactice,sarcina de a sintetiza şi selecta materialul util unei bune formări a viitorilor membri ai
societăţii.Opţiunile sunt multiple,ţine doar de capacitatea fiecăruia dintre noi de a găsi valenţele cu
adevărat formative ale operelor literare sau ale unor momente istorice importante.