Vous êtes sur la page 1sur 2

Antiohia in primul secol crestin

de Bruma Octavian la 2010-05-08 21:10:36

Tags: Antiohia, secolul I, Crestinism, apostoli, raspandirea crestinismului

Antiohia era capitala provinciei romane Siria, in prezent Antakya, in SE Turciei, la vreo 500 de km N de
Ierusalim, la 35 km de Marea Mediterana, in Nordul Feniciei.[1] Antiohia a fost intemeiata in cca. 300 i.Cr.
de catre Seleucus I Nicator care i-a dat numele tatalui sau Antioh, dupa victoria sa asupra lui Antigonus, la
Issus (310 i.Cr.)[2]. A fost cea mai faimoasa dintre cele 16 Antiohii intemeiate de Seleucus. Construita la
poalele Muntelui Silpius, pe malul sudic al raului Orontes, se mandrea cu un port maritim infloritor, Seleucia
Pieria. La sud de el se afla, muntele Casios iar la Vest masivul muntos Amanaus.[3]

In primul secol, Antiohia numara mai bine de 500 000 de locuitori; era numita Antiohia admirabila, Regina
Orientului, a treia capitala a Imperiului Roman.[4]

Inca de pe vremea Seleucizilor locuitorii au dobandit o reputatie pentru violenta, insolenta si instabilitate,
care s-a manifestat intr-o serie de revolte impotriva stapanirii romane. Cu toate acestea, Antiohia a fost
renumita pentru cultura sa, fiind laudata in aceasta privinta de insusi Cicero.[5] . In apropierea cetatii erau
renumitele dumbravi ale Daphnei si un sanctuar dedicat lui Apolo, unde erau celebrate ritualuri orgiastice in
numele religiei. In ciuda standardului moral scazut, viata din Antiohia la inceputul erei crestine era complexa
si variata.

Nici un alt oras, afara de Ierusalim, nu este atat de strans legat de inceputurile crestinismului. Nicolae, unul
dintre cei sapte „diaconi" din Faptele Apostolilor 6:5, era din Antiohia, si era un pagan convertit la iudaism.
In timpul persecutiei care a urmat dupa moartea lui Stefan, unii dintre ucenici s-au indreptat spre nord, pana
la Antiohia (Faptele Apostolilor 11:19) si au predicat la evrei. Cei care au sosit mai tarziu au predicat
crestinismul si grecilor, iar cand au avut loc numeroase convertiri, biserica din Ierusalim l-a trimis pe
Barnaba la Antiohia. Dupa ce a evaluat situatia, s-a dus la Tars si l-a adus cu sine pe Saul si amandoi i-au
invatat pe credinciosii din Antiohia timp de un an. Ucenicii au fost numiti pentru prima data „crestini" in
Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26).

In toata epoca romana, Biserica din acest oras a continuat sa creasca numeric. Firea energica a crestinilor din
Antiohia a fost dovedita prin felul in care au trimis ajutoare la biserica mama din Ierusalim atunci cand a
venit o foamete (Faptele Apostolilor 11:27-30). A fost potrivit ca cetatea in care a fost intemeiata prima
biserica crestina alcatuita din ne-evrei, si unde crestinii au primit acest nume, poate in batjocura, sa devina
locul de nastere al misiunilor crestine pentru strainatate (Faptele Apostolilor 13:1-3). Pavel si Barnaba au
plecat din portul maritim al Antiohiei si au navigat spre Cipru. Aceasta prima calatorie in Asia Mica s-a
incheiat atunci cand Pavel si Barbaria s-au intors la Antiohia si au prezentat un raport bisericii intrunite.

Unii dintre refugiatii din vremea persecutiei prilejuita de moartea lui Stefan au luat initiativa de a predica in
Antiohia in egala masura la evrei si ne-evrei (Faptele Apostolilor 11:20). Problema ne-evreilor a ajuns in
centrul atentiei cand niste evrei au vizitat Antiohia si au proclamat necesitatea circumciziei pentru ne-evrei,
ca o conditie preliminara pentru a deveni crestini. Intrucat s-a impotrivit acestui principiu, biserica din
Antiohia a trimis o delegatie condusa de Pavel si Barnaba la Ierusalim, ca sa dezbata problema (Faptele
Apostolilor 15:1-2).

Iacov a prezidat adunarea si s-a discutat pe larg daca circumcizia era sau nu obligatorie pentru crestinii ne-
evrei. Petru intampinase deja dificultati cu privire la relatia dintre evrei si ne-evrei la alte nivele decat cel
comercial (Faptele Apostolilor 10:28). Desi se parea ca el priveste favorabil asemenea contacte, el a fost
criticat de catre biserica din Ierusalim pentru ca a mancat cu cei necircumcisi (Faptele Apostolilor 11:3; cf.
Galateni 2:12). Acum el a recunoscut ca dupa Rusalii, Dumnezeu nu a facut diferenta intre evrei si ne-evrei.

Dupa ce Pavel a aratat binecuvantarile pe care le-au primit ne-evreii, Iacov si-a exprimat parerea ca singurele
lucruri care trebuie cerute convertitilor ne-evrei sunt abstinenta de la a manca sange, de la lucrurile
sugrumate, de la idolatrie si de la imoralitate. Aceste prevederi au fost scrise intr-o scrisoare apostolica pentru
biserica din Antiohia si din provincia sa. Pavel s-a intors la Antiohia ca apostolul recunoscut pentru cei
necircumcisi (Faptele Apostolilor 15:22-26).

Avem motive puternice sa credem ca Epistola catre galateni a fost scrisa in ajunul acestui Conciliu de la
Ierusalim, probabil din Antiohia. Se pare ca Conciliul a rezolvat in principiu problemele pentru care Pavel a
trebuit sa se lupte cu galatenii.

Pavel a inceput si a incheiat a doua sa calatorie misionara la Antiohia. Aceasta cetate importanta a fost
punctul de plecare in cea de-a treia calatorie misionara. Zelul evanghelistic a conferit Antiohiei o pozitie
importanta in istoria ulterioara a bisericii. Descoperirile arheologice din Antiohia au scos la lumina ruinele a
peste douazeci de biserici datand din secolul al 4-lea d.Cr.

In aceasta cetate a Antiohiei s-au nascut multi oameni de seama, cel mai cunoscut si mai influent este Ioan
Gura de Aur. Nascut in 347, a trait numai saizeci de ani, pana in anul 407. A provenit dintr-o familie ilustra:
tatal sau, Secundus, era comandantul armatelor bizantine din Orient, magister militum Orientis.[6]

In primul secol crestin Antiohia a avut rol foarte important in raspandirea crestinismului, el a fost centrul
crestinismului si din Antiohia au fost trimisi primii misionari. Antiohia reprezinta un oras cheie in epoca
crestina.

[1] Dictionar al Noului Testament, ed.Ioan Mircea, Antiohia, Editura Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995, p.35

[2] Dictionar Ilustrat Antiohia, Theophilos

[3] Dicţionar Biblic vol 1., edit Rene Pache, Antiohia , Stephanus, Bucuresti, 1995, p. 54

[4] Idem

[5] Cicero, Pro Archia 4, apud Dictionar Ilustrat Antiohia, Theophilos