GENERAL

NATO este o alianță politico-militară, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la data de 4
aprilie 1949 de SUA, Canada și 10 state europene. În prezent, cuprinde 29 de state membre din Europa și America de
Nord.

Alianta este o asociere de state libere unite prin hotărârea lor de a-si proteja securitatea, prin garantii reciproce si relatii
stabile cu alte tari.

Scopul esenţial al NATO este acela de a asigura libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi
militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite. În acest sens, art. 4 din Tratatul
Nord-Atlantic permite aliaților să se consulte și să coopereze în domenii ce țin de securitate și apărare, în timp ce art.
5 din Tratatul de la Washington consacră sarcina fundamentală a NATO, și anume apărarea colectivă, astfel ”un atac
armat împotriva unui aliat din Europa sau America de Nord, este considerat un atac împotriva tuturor”.

Pe lângă apărarea colectivă, celelalte două sarcini fundamentale ale Alianţei, definite în Conceptul Strategic al NATO
(2010) și în continuare actuale, se referă la managementul crizelor și securitatea prin cooperare. Astfel Alianța
contribuie la securitatea și stabilitatea regională și internațională prin operațiile sale din Afganistan, Kosovo dar și în
Marea Mediterană. Totodată, NATO cooperează cu state terțe, pentru dezvoltarea capabilităților de apărare, precum
și pentru creșterea rezilienței acestora, dar și cu organizații internaționale, în special cu Uniunea Europeană,
Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană în domenii de interes comun. Toate deciziile adoptate la nivelul NATO
sunt luate prin consensul celor 29 de state aliate.

Cel mai recent Summit NATO a avut loc în perioada 11-12 iulie 2018 la Bruxelles.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/index.htm.

Apărarea colectivă

Sistemul colectiv de apărare este şi va rămâne principalul obiectiv al NATO. Începând cu 2014, ca răspuns la
schimbările majore produse în mediul de securitate şi deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO
a început un amplu proces de adaptare a posturii sale defensive, care a vizat creșterea eficienței și capacității de
reacție a NATO, printr-o abordare omnidirecțională, de tip 360 de grade.

Au fost adoptate măsuri vizând întărirea flancului estic, prin asigurarea unei prezenţe înaintate a NATO pe flancul estic,
adaptată specificului regional. Este vorba despre o prezență consolidată în partea de nord-est a flancului estic aliat
(enhanced Forward Presence - eFP), prin cele patru batalioane multinaționale din Polonia și țările baltice şi de o
prezență adaptată (tailored Forward Presence - tFP) în regiunea de sud-est a Mării Negre, cu Brigada Multinațională
de la Craiova ca parte centrală a acestei prezențe.

Pe teritoriul național, au fost create două comandamente multinaţionale, ca parte a Structurii de Forţe ale NATO -
Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (MND SE) şi Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU),
 ambele fiind situate în Bucureşti, care au rolul de a sprijini derularea unor eventuale misiuni în zona sudică a flancului
estic aliat.

Alte decizii au vizat creşterea prezenţei aeriene şi maritime aliate în regiune şi crearea unei funcţii de coordonare a
activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, constând din activităţi de instruire integrată şi exerciţii la care vor
participa Forţele navale permanente ale NATO, alături de nave ale statelor riverane şi alte altor aliaţi interesaţi. De
asemenea, la nivel aliat, au fost dezvoltate capabilitățile NATO și a fost întărită capacitatea sa pentru a face faţă
ameninţărilor indiferent de natura şi provenienţa acestora, prin: declararea capacităţii operaţionale iniţiale a sistemului
antirachetă al NATO; îmbunătăţirea capacităţii de anticipare şi evaluare strategică şi consolidare a posturii maritime
aliate; angajamentul pentru apărarea cibernetică şi întărirea rezilienţei şi a pregătirii civile la nivelul statelor aliate;
reconfirmarea rolului descurajării nucleare ca element esenţial al posturii de descurajare aliate.

S-a urmărit, de asemenea, şi consolidarea flancului sudic, prin adoptarea unui cadru de adaptare a NATO la provocările
şi ameninţările venite din această direcţie strategică.

Toate aceste măsuri au un caracter defensiv, sunt în concordanţă cu angajamentele internaţionale ale României şi cu
nevoile de întărire a apărării naţionale şi a Alianţei, confirmând importanţa regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-
atlantică.

Managementul crizelor internaționale

 Afganistan – Misiunea Resolute Support

În ianuarie 2015, NATO a lansat în Afganistan misiunea Resolute Support (RSM), care are drept scop instruirea,
consilierea și asistența forțelor naționale afgane de securitate și apărare (ANDSF). RSM succede operației ISAF (Forța
Internațională de Asistență pentru Securitate) și, spre deosebire de aceasta, nu presupune angajarea în lupte contra
insurgenților, fiind o misiune necombatantă. Din 2018 RSM dispune de 16.000 de militari din 39 de state aliate și
partenere care operează în cartierul general Kabul/Bagram și 4 comandamente regionale la Mazar-e Sharif, Herat,
Kandahar și Laghman. România este parte a eforturilor NATO în Afganistan încă din 2002 și se numără, în continuare,
printre principalii contributori la această misiune, cu o participare de aproximativ 700 de militari români desfășurați în
teren.

La Summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) s-a decis prelungirea RSM până când condițiile din teatru ar
impune modificări, extinderea susținerii financiare a ANDSF până în 2024, respectiv întărirea parteneriatului politic și
cooperarea practică cu Afganistanul. În același timp, partea afgană s-a angajat să continue reformele, să combată
corupția, să organizeze alegeri credibile, libere, corecte și incluzive în 2018 și 2019. În contextul Summit-ului a fost
emisă și o Declarație cu Afganistanul care poate fi consultată la
adresa https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_156625.htm.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_8189.htm.

 Balcanii de Vest - KFOR

NATO desfășoară o operaţiune de menținere a păcii în Kosovo încă din anul 1999, în baza Rezoluţiei 1244 a Consiliului
de Securitate al ONU şi a Acordului Militar-Tehnic dintre NATO, Republica Federală Yugoslavia şi Serbia. Misiunea
forței militare – KFOR este de a asigura un mediu de securitate sigur şi stabil, precum și libertate de mișcare în Kosovo.
În îndeplinirea acestor responsabilități Alianța conlucrează îndeaproape cu Misiunea UE în Kosovo – EULEX.

După declaraţia de independenţă a Kosovo din 17 februarie 2008, Alianţa a decis menținerea KFOR în Kosovo în baza
Rezoluţiei 1244 a CS ONU. Având în vedere că, de-a lungul timpului, situația de securitate din Kosovo s-a ameliorat,
NATO a inițiat în iunie 2009 un proces de ajustare treptată a KFOR spre o „postură de descurajare”. Reducerea trupelor
KFOR se face treptat şi în etape multiple, ritmul fiind decis de către Consiliul Nord-Atlantic, în funcţie de situaţia de
securitate din zonă. În prezent, KFOR cuprinde 4600 de militari din 31 de state. Contribuţia României la această misiune
se ridică la 68 de militari.

România îşi menţine poziţia privind nerecunoaşterea statalităţii Kosovo şi după prezentarea de către Curtea
Internațională de Justiție a Avizului Consultativ privind Kosovo (iulie 2010).

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_48818.htm?.

 Marea Mediterană - Operaţia Sea Guardian

La Summit-ul de la Varşovia din iulie 2016, NATO a anunţat transformarea Operaţiei Active Endeavour (OAE), într-o
nouă operaţie intitulată Sea Guardian (OSG). OSG se derulează în Marea Mediterană și este o operaţie de securitate
maritimă non-articol 5, spre deosebire de operația anterioară (OAE) care era axată pe combaterea terorismului. Noua
operație are un scop mai amplu decât predecesoarea sa şi poate fi adaptată unui spectru mai extins de ameninţări de
securitate în domeniul maritim.

În stadiul actual, OSG are de îndeplinit 3 misiuni – cunoaşterea situaţiei în domeniul maritim, contraterorism şi
construcţia capacităţilor statelor partenere din regiune. Totodată cooperează cu operația EUNAVFOR Sophia (UE) pe
linie de schimb de informații și sprijin în plan logistic.

Centrul de comandă al OSG se află la Northwood, UK, acesta servind şi drept ‘hub’ pentru schimbul de informaţii în
domeniul maritim în cadrul Alianţei.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_136233.htm?

Sprijinul NATO acordat Uniunii Africane

Alianța sprijină Uniunea Africană (UA) în misiunile de menținere a păcii de pe continentul african începând cu anul
2005. Cooperarea NATO cu UA vizează aspecte operaționale, logistice și de sprijin în dezvoltarea capacităților de
apărare. Totodată, este avut în vedere sprijinul pentru operaționalizarea Forței de reacţie a Uniunii Africane, inclusiv
prin intermediul exercițiilor și a activităților adaptate de instruire, în acord cu cererile UA adresate Alianței.
 În cadrul Summit-ului de la Varșovia din 2016, șefii de stat și de guvern au decis dezvoltarea parteneriatului politic și
practic cu UA, în scopul pregătirii unui răspuns coordonat la adresa amenințărilor și provocărilor comune, în special
cele provenite din zona sudică a flancului NATO.

Detalii suplimentare găsiți aici : https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_8191.htm?.

 Activitatea NATO în Marea Egee

Miniştrii apărării din statele membre NATO au decis în februarie 2016 să sprijine UE în gestionarea crizei refugiaţilor şi
migranţilor. Criza respectivă, cauzată de situaţia de securitate instabilă din zona flancului sudic al NATO, dar nu numai,
este alimentată şi de reţele criminale care sunt implicate în traficul de persoane şi exploatează acest context.

În baza deciziei din februarie 2016, NATO a dislocat o forţă maritimă în Marea Egee (Gruparea permanentă de forţe
navale SNMG 2/Standing NATO Maritime Group 2) în scopul derulării de activităţi pe linie de recunoaştere, monitorizare
şi supraveghere a traversărilor ilegale a diverselor ambarcaţiuni, în sprijinul autorităţilor din Turcia, Grecia şi a
FRONTEX (Agenţia europeană pentru frontiere şi garda de coastă). Activităţile SNMG 2 se derulează atât în apele
teritoriale ale Greciei şi Turciei, cât şi în ape internaţionale.

Activitatea NATO a conferit valoare adăugată prin furnizarea de informaţii în timp real Turciei, Greciei şi FRONTEX
despre fluxurile migratorii. Aceasta contribuie direct la limitarea fenomenului traficului de persoane şi salvarea de vieţi.
Pentru buna sa desfăşurare au fost stabilite legături directe la nivel operaţional şi tactic între Comandamentul maritim
al NATO (MARCOM) şi FRONTEX. În context, numărul persoanelor care traversează M. Egee s-a diminuat
considerabil. Implicarea NATO în sprijinul FRONTEX a condus implicit la diversificarea cooperării în plan operaţional
dintre NATO şi UE, inclusiv în domeniul maritim, şi posibilitatea consolidării legăturilor în plan operaţional şi tactic.

 Noua misiune NATO în Irak

La Summit-ul NATO de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) șefii de state și de guverne au decis transformarea activității
NATO de instruire din Irak într-o misiune non-combatantă. Noua misiune NATO în Irak are în vedere terminarea
operațiunilor militare majore pentru combaterea ISIL/Daesh.

Misiunea se concentrează pe activități de pregătire de tip „formarea formatorilor”, consilierea oficialilor irakieni din
instituțiile relevante, consiliere pentru reforma sectorului de securitate, contracararea dispozitivelor explozive
improvizate, planificare civil-militară, precum și pentru consolidarea instituțiilor de educație militară irakiene.

Între anii 2004 și 2011 NATO a desfășurat, de asemenea, o misiune de dimensiuni reduse pentru acordarea de
pregătire, mentorat și pentru asistarea Forțelor de Securitate Irakiene, respectiv NATO Training Mission in Iraq.

Cooperarea NATO cu partenerii

NATO se preocupă în mod activ pentru întărirea securităţii internaționale prin intermediul parteneriatelor cu alte ţări şi
organizaţii internaţionale și regionale relevante (ONU, UE, OSCE, UA, etc). În acest sens, NATO a dezvoltat
 mecanisme instituţionalizate de parteneriat - Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic, Dialogul Mediteranean, Iniţiativa de
Cooperare de la Istanbul - şi şi-a consolidat relaţiile cu partenerii săi globali.

Statele membre NATO contribuie şi oferă asistenţă ţărilor partenere în domenii precum: reforma sectoarelor de apărare
şi securitate, modernizarea forţelor armate şi a altor instituţii relevante, interoperabilitate, participarea în operaţii
comune, managementul crizelor, planificarea urgenţelor civile etc. De asemenea, sunt promovate iniţiativele
privind schimburile de expertiză şi cooperarea practică în domenii de interes reciproc, precum cele referitoare la lupta
împotriva terorismului, securitatea la frontiere, prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă , securitatea
energetică, dar şi protecţia împotriva atacurilor cibernetice.

 Vecinătatea estică

Pentru România, sprijinirea partenerilor estici constituie o miză aparte. La Summit-ul NATO de la Varșovia şefii de stat
şi de guvern Aliaţi au reiterat sprijinul pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a partenerilor estici, precum şi sprijin
concret pentru consolidarea capacităţii de apărare a acestora în contextul actual de securitate.

Urmare demersurilor României, a fost consemnat în declarația Summit-ului de la Varșovia angajamentul NATO pentru
cooperarea cu Republica Moldova în vederea asigurării unui viitor stabil, sigur și prosper, conform valorilor democratice
europene.

În ceea ce privește relațiile cu Rusia, anexarea ilegală a Crimeei de către Moscova și criza din Ucraina au determinat
Alianța să suspende cooperarea practică cu Rusia, în aprilie 2014. La Summit-urile NATO de la Varșovia (2016) și
Bruxelles (2017 și 2018), șefii de stat și de guvern au decis prelungirea măsurii de suspendare a cooperării practice cu
Rusia, până când aceasta va reveni la respectarea principiilor și normelor de drept internațional. Ca răspuns la acțiunile
Rusiei, NATO își întărește capacitatea de descurajare și apărare.

În același timp, aliații au convenit menținerea unor canale de discuție, în special prin intermediul Consiliului NATO-
Rusia, pentru a contribui la evitarea riscurilor și la creșterea transparenței și a predictibilității între Rusia și NATO.
Principalele teme abordate în cadrul Consiliului NATO-Rusia au vizat: situația din Ucraina (aliații nu recunosc anexarea
ilegală a Crimeei și, de asemenea, fac apel la Rusia să pună în aplicare în totalitate acordurile de la Minsk), reducerea
riscurilor în zona euro-atlantică, situația din Afganistan.

 Parteneriatul strategic NATO-UE

Având în vedere provocările comune din vecinătatea estică și sudică, precum și numărul mare de membri comuni, cele
două organizații au decis să își consolideze cooperarea începând cu anul 2016.

La Summit-ul de la Varşovia din 8-9 iulie 2016, liderii NATO şi UE au semnat o Declaraţie comună care conţine 7
domenii de interes pentru dezvoltarea cooperării dintre cele două organizații, și anume: combaterea ameninţărilor
hibride, dezvoltarea capabilităților de apărare astatelor membre UE și NATO, cooperarea în plan operaţional inclusiv
în domeniul maritim, securitatea şi apărarea cibernetică, industria de apărare şi cercetare, exerciţii, construirea
capacităţilor în sfera securității și apărării. Pentru punerea în aplicare a prevederilor Declarației comune fost adoptat,
la nivelul celor două organizații, un set de 74 de măsuri practice pentru avansarea cooperării în cele 7 domenii de
cooperare identificate (decembrie 2016 și 2017). În pachetul de măsuri adiționale adoptate în decembrie 2017 sunt
incluse și teme noi, precum mobilitatea militară, combaterea terorismului și problematica de gen.

La 10 iulie 2018, prealabil Summit-ului de la Bruxelles, cele două organizații au adoptat o nouă Declarație comună prin
care se reconfirmă angajamentul de dezvoltare a parteneriatului, cu evidențierea a 4 domenii în care vor fi intensificate
eforturile – mobilitatea militară, combaterea terorismului, consolidarea rezilienței la riscuri de natură biologică,
radiologică, chimică și nucleară (CBRN), respectiv promovarea agendei circumscrise domeniului Femeile, Pacea și
Securitatea (WPS). Declarația reiterează necesitatea dezvoltării de capacități în mod coerent, complementar și cu
asigurarea interoperabilității.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49217.htm?

Politica de extindere

Alianţa Nord-Atlantică este deschisă către primirea de noi membri, în conformitate cu politica „uşilor deschise. Potrivit
acestei politici, orice stat european care poate contribui la promovarea obiectivelor Alianţei incluse în Tratatul de la
Washington şi la întărirea securităţii în spaţiul euro-atlantic, poate fi invitat să devină membru al NATO.

România, membru al Alianţei din 2004, susţine activ politica „uşilor deschise” a NATO și sprijină eforturile statelor
candidate de pregătire pentru aderare, atât prin canalele bilaterale, cât şi prin intermediul mecanismelor NATO.

Principalul instrument destinat pregătirii pentru aderare este Planul de acţiune în vederea obţinerii calităţii de membru
al NATO (Membership Action Plan-MAP), prin intermediul căruia NATO furnizează asistenţă în pregătirea pentru
aderare. Procesul MAP constă în planuri de acţiuni convenite anual de aliaţi cu statele candidate, în funcţie de nevoile
specifice ale acestora, ale căror rezultate sunt evaluate, de asemenea, anual. Participarea la procesul MAP nu
presupune automat aderarea la NATO, aceasta fiind condiţionată de îndeplinirea criteriilor de aderare.

În prezent, patru state partenere ale Alianţei aspiră la obţinerea calităţii de membru NATO – Bosnia-Herţegovina,
Georgia, Macedonia și Ucraina. La Summit-ul NATO din 3-4 septembrie 2014 s-a decis lansarea unui pachet
substanţial de măsuri în sprijinul Georgiei.
Pe 5 iunie 2017, Muntenegru a devenit cel de-al 29-lea stat membru al Alianței, în urma depunerii de către premierul
muntenegrean Dusko Markovic a instrumentului de aderare la Departamentul de Stat al SUA.

După acordul istoric dintre Atena și Skopje privind denumirea statului, în iulie, la Summit-ul de la Bruxelles din 11-12
iulie 2018, Alianța a invitat oficial Macedonia să înceapă negocierile de aderare la NATO.

Apărarea cibernetică

Apărarea cibernetică este parte a sarcinii de bază a NATO și anume, apărarea colectivă. Responsabilitatea
fundamentală a NATO în acest domeniu este de a-și apăra propriile rețele și de a crește reziliența aliaților în vederea
protejării rețelelor naționale.
La Summit-ul de la Varșovia (2016), aliații au recunoscut spațiul cibernetic ca domeniu operațional, în care NATO
trebuie să fie în măsură să se apere la fel de eficient ca și în spațiul aerian, terestru și maritim. Aliații s-au angajat să
acționeze cu prioritate pentru consolidarea capacităților cibernetice naționale, asumându-și un angajament politic în
acest sens - ”Cyber Defence Pledge”, pentru întărirea rezilienței rețelelor și infrastructurilor naționale și a abilității de a
răspunde rapid și eficient la atacurile cibernetice, inclusiv în contextul unor acțiuni de tip hibrid.

La Summit-ul de la Bruxelles din 2018, aliații au convenit asupra stabilirii unui centru pentru operații în domeniul apărării
cibernetice, ca parte a structurii de comandă adaptată a NATO, pentru a se asigura coordonarea acțiunilor aliaților în
acest domeniu.

Detalii suplimentare găsiți aici: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_78170.htm.

Securitatea energetica

Securitatea energetică nu este un domeniu nou de discuţie şi acţiune în cadrul NATO, însă după Summit-ul de la Riga
(2006) a început să fie considerat parte a unei politici consistente și cuprinzătoare. România este una dintre ţările
NATO care au susţinut asumarea de către Alianţa Nord-Atlantică a unui rol mai proeminent şi mai activ în domeniul
securităţii energetice, având convingerea că, prin experienţa şi capacităţile sale, Alianţa poate amplifica valoarea
eforturilor altor actori naţionali şi internaţionali importanţi.

În anul 2012 a început activitatea Centrului de excelenţă pentru securitate energetică de la Vilnius, care și-a propus:
să exploreze dimensiunea eficientizării utilizării resurselor energetice în teatrele de operaţii; dezvoltarea eforturilor
privind protecţia infrastructurii critice energetice; dezvoltarea consultărilor politice şi a cooperării practice cu statele
partenere ale Alianţei.

Declarația Summit-ului de la Varșovia subliniază faptul că dezvoltările în domeniul energetic pot avea semnificații
importante, în plan politic și securitar, securitatea energetică fiind o componentă importantă a rezilienței. Aliații vor
continua să-și consolideze capacitatea de evaluare situațională, inclusiv prin schimb de informații și prin consolidarea
legăturilor cu alte organizații internaționale, pentru identificarea ariilor specifice în care NATO poate aduce o valoare
adăugată concretă. NATO își va consolida capacitatea de a acorda sprijin în protecția infrastructurilor energetice critice
și întărirea rezilienței acestora, inclusiv în situații de amenințări hibride și cibernetice. Integrarea aspectelor de
securitate energetică în exercițiile și procesul de planificare al NATO, cooperarea cu partenerii, precum și îmbunătățirea
eficienței energetice a forțelor aliate, reprezintă dimensiuni importante ale acțiunii NATO în domeniu.