Vous êtes sur la page 1sur 3

STATUL ROMÂN MODERN DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA ROMÂNIEI

MARI

(sec. XVIII-XX)

Proiecte politice în sec XVIII și în prima jumătate a secolului XIX

Proiecte politice în principate la sfârștiul sec. XVIII

Înainte de a deveni realitate, statul român modern a fost imaginat sub forma unor
proiecte politice.În 1683, după asediul nereușit asupra Vienei, se conturează așa
numita problemă orientală(Criza Imperiului Otoman). De aceasta au profitat Rusia și
Austria, ce s-au străduit să își împartă “omul bolnav al Europei”. În acest context au
avut loc mai multe războaie ruso-austro-otomane. Aflat în declin, Imperiul Otoman
încearcă să își consolideze stăpânirea în teritoriile ce le avea sub dominație.

Caracteristici:

-domniile erau scurte(2-3 ani) și erau obținute contra unor sume considerabile plătite
Imperiului Otoman

-domnii erau considerați înalți funcționari ai Imperiului Otoman și aveau rangul de pașă
cu 2 tuiuri

-grecizarea domniei și a culturii

-domnii proveneau mai ales din cartierul fanar din Constantinopol populat îndeosebi de
greci. Până în 1744 au predominat însă familiile românești, după care cele grecești

-fiscalitate excesivă

-cresc obligații față de Imperiul Otoman

Reformismul domnesc

Unii domni fanarioți au domnit succesiv în Moldova și în Țara Românească. Un


asemenea domn a fost Constantin Mavrocordat. El a înfăptuit așa numita reformă
socială în 1746 în Țara Românească și în 1749 în Moldova. Prin aceasta reformă se
desființează șerbia iar țăranii rămân doar clăcași, adică liberi din punct de vedere
juridic, dar fără pământ. Se stabilea numărul zilelor de clacă, 24 în Moldova și 12 în
Țara Românească.

Maria Tereza(1740-1780) a realizat în Imperiul Habsburgic cu efecte și în


Transilvania o intensă activitate reformatoare. Aceasta a fost continuată de Iosif al II-
lea care a elaborat în 1785 reforma prin care era desființată iobăgia în
Transilvania(dependența țăranilor).
Din punct de vedere juridic au fost inițiate coduri de legi precum Pravilniceasca
condică(1780) de către Alexandru Ipsilanti, Codul Callimachi în Moldova(1817) și
Legiuirea Caragea (1818).

Reformismul boieresc

În secolul XVIII boierii au încercat să atragă atenția asupra problemelor


principatelor și să le transforme în state neutre, tampon între interesele divergente ale
Rusiei, Austriei și Imperiului Otoman.Astfel, a alcătuit mai multe cereri și memorii în
vederea schimbării statutului politico-juridic al Țărilor Române dar și pentru reformarea
societății.

Astfel, între 1716-1821, boierii români au solictiat de 40 de ori înlocuirea


fanarioților cu domni aleși de țară și de 10 ori obținerea independenței. Chiar dacă
aceste cerințe nu au fost rezolvate decât parțial, ele au contribuit la conturarea unei
“probleme românești”, ce a atras atenția Marilor Puteri.

Se conturează așa numita partidă națională ce solicită prin diverse memorii


respectarea vechilor capitulații(diplome de privilegii acordate de Imperiul Otoman
domnilor Țărilor Române cu drepturi și obligații reciproce), respectarea autonomiei și
modificarea statutului juridic al principatelor.

În 1769 partida națională grupată în jurul mitropolitului Gavril Callimachi solicită


instalarea unei republici aristrocratice condusă de 12 mari boieri.

În 1772, la Focșani, reprezentanți ai boierilor și clerului înalt solicitau revenirea


la domniile pământene independență sub garanția Marilor Puteri și unire.

Tot în 1772 un memoriu asemănător trimitea Ienăchiță Văcărescu, principalul


susținător al autonomiei sub suzeranitate otomană.

În 1791, în timpul tratativelor de la Șistov, boierii munteni au înaintat un memoriu


Rusiei și Austriei, prin care revendicau autonomia și neutralitatea țării sub garanția
Austriei și Rușiei, desființarea obligațiilor față de Poartă(cu excepția tributului), alegerea
unui domn pământean, desființarea raialelor și libertatea comerțului.

În 1802, Dumitrache Sturdza a elaborat Planul de oblăduire aristo-


democrăticească în care propune republica.

Între 1817-1818 Iordache Rosetti Rosnovanu a scris 8 proiecte de reformă prin


care propunea ca domnia să fie un simplu organ de supraveghere iar puterea să revină
unei adunări obștești și unui divan controlat de boierime.
În 1821 este adoptat documentul Cererile Norodului Românesc:

-Adunarea Norodului reprezintă voința suverană în stat

-domnul să nu mai fie numit de Poartă, ci ales de țară

-desființarea privilegiilor, “caftane cu bani să înceteze cu totul a se mai face”

-reformarea tuturor domeniilor

-armata alcătuită din panduri și arnăuți să fie întreținută de mănăstiri

Acest program politic a fost alcătuit în timpul mișcării condusă de Tudor


Vladimirescu. În aparență, programul era îndreptat împotriva fanarioților și nu a porții
otomane. În realitate, acesta viza obținerea independenței fiind un prim pas în acest
sens.

Eteria era o societate secretă fondată de 3 negustori greci la Odessa în 1814.


Aceasta avea ca obiectiv obținerea independenței grecilor și își propune să colaboreze
împotriva otomanilor cu românii. Se spera într-o revoltă a tuturor creștinilor din Balcani.

Eteria era sprijinită din umbră de Rusia însă aceasta își retrage sprijinul atunci
când el a devenit public. În Țara Românească, după moartea ultimului domn fanariot,
Alexandru Suțu, Tudor Vladimirescu este desemnat a conduce mișcările împotriva
fanarioților.

Tudor colaborează cu Eteria, fără a deveni membru al acesteia. Atât Eteria, cât
și mișcarea lui Tudor Vladimirescu au fost înfrânte de trupele otomane ce au pătruns pe
teritoriul românesc.

Cea mai importantă consecință a fost revenirea la domniile pământene: Ioniță


Sandu Sturdza în Moldova și Grigore al IV-lea Dimitrie Ghica în Țara Românească.

În 1822 era creată Constituția Cărvunarilor de către Ionică Tăutu la Iași.


Aceasta a fost înaintată domnitorului Ioniță Sandu Sturdza și propunea “o monarhie
mărginită și moștenitoare”.

În 1831-1832-Regulamentele Organice

În 1838 partida națională grupată în jurul lui Ioan Câmpineanu a redactat 2


documente legate de organizarea Țării Românești: Actul de Unire și Independență și
Osăbitul Act de numire a Suveranului Românilor.

Vous aimerez peut-être aussi