Vous êtes sur la page 1sur 16

ROMANIA IN RAZBOI

1944
Romania 1939-41

Pe 23 august 1939, Uniunea Sovietica si Germania au semnat


un pact de neagresiune, intrat in istorie ca "pactul Ribbentrop-
Molotov", care continea un protocol aditional secret prin care
cele doua puteri imparteau Europa de Est intre ele.

La putin timp dupa aceea, pe 1 septembrie 1939, Germania a


atacat Polonia pornind al doilea razboi mondial. Armata
poloneza a fost distrusa rapid si in plus, pe 17 septembrie,
URSS a invadat partea estica a tarii. Romania a permis
guvernului polonez si rezervelor sale de aur, precum si celor
50.000 de refugiati, sa ii tranziteze teritoriul.

Dupa cadrea Frantei pe 22 iunie 1940 si retragerea trupelor


britanice de pe continent, Romania si-a pierdut cei mai
importanti aliati. In aceste conditiii, URSS a ocupat Basarabia
si Bucovina de Nord pe 28 iunie, Ungaria a anexat nordul Transilvaniei pe 30 august, si
Bulgaria a primit Cadrilaterul pe 7 septembrie. Romania era acum redusa la doua treimi din
marimea initiala.

Pe 6 septembrie 1940, Regele Carol II a abdicat in favoarea fiului sau Mihai I, care, in aceeasi
zi a conferit puteri nelimitate primului ministru, generalul Ion Antonescu. Generalul a decis sa
formeze un nou guvern cu Garda de Fier. Pe 12 octombrie a sosit in Romania Misunea
Militara Germana. Aceste trupe aveau sarcina de a antrena armata romana, de impartasi din
experienta lor si. Bineinteles, de a asigura controlul campurilor petroliere si a rafinariilor.
Pasul urmator a fost facut pe 23 noiembrie 1940, Antonescu semnand Pactul Tripartit.
Romania devenise aliata Germaniei naziste, iar pana in primavera lui 1941, Wehrmacht-ul isi
sporise prezenta in tara pana la 370.000 de oameni.

Totusi, Garda de Fier s-a dovedit a fi mai mult o problema decat o solutie pentru Antonescu.
Sentimentul era reciproc, asa ca intre 21 si 23 ianuarie 1941, Legiunea a incercat un puci.
Generalul avea insa de partea sa armata, precum si acordul tacit al lui Hitler. Garda de Fier a
fost distrusa, iar membrii sai ucisi sau arestati. Liderii au reusit sa se refugieze in Germania,
unde Hitler i-a tinut in rezerva in caz ca Antonescu l-ar trada. Pentru moment alesese pe
general in locul fascistilor.

Autor: Victor Nitu

Razboiul static (22 iunie - 3 iulie 1941)

1
Grupul de Armate Sud al maresalului Gerd von Rundstedt, in care erau incorporate si fortele
roamnesti, era impartit in doua de catre Mlastinile Pripiat.
Pricipalul sau efort la declansarea Operatiunii Barbarossa urma
sa aiba loc la nord, in timp ce fortele aflate in Romania trebuiau
sa astepte ca ofensiva sa progreseze mai mult in Ucraina pana
sa inceapa si ele atacul. Aceasta decizie a fost luata de OKH in
primavara anului 1941, deoarece gen. col. Franz Halder
considera Prutul ca fiind o bariera prea grea pentru o ofensiva
motorizata si pentru ca potentialul ofensiv al trupelor romane
nu era prea ridicat in ochii comandantilor germani. De aceea
vasta majoritate a fortelor mecanizate germane a Grupului de
Armate Sud era concentrata in Polonia, pe frontul romanesc
aflandu-se in principal doar unitatile motorizate romanesti.
Dupa cum urma sa se vada, Prutul nu era o bariera chiar atat de fomidabila in conditiile
atacului surpriza, soldatii romani ocupand cateva poduri intacte peste rau inca de la inceputul
razboiului. Probabil ca o ofensiva puternica inca din prima zi pe frontul din Moldova ar fi
cauzat probleme serioase Frontului de Sud-Vest sovietic, care a opus o puternica rezistenta lui
von Rundstedt.

Fortele care urmau sa ia parte la operatiile din Basarabia si Bucovina de Nord erau: Armata 3
romana (Corpul de Munte si Corpul de Cavalerie) in nord, comandata de gen. de corp de
armata Petre Dumitrescu, in centru Armata 11 germana (Corpurile 11, 30 si 54 germane ) a
gen. col. Eugen von Sch�bert, caruia i se subordona si Armata 3, si in sud Armata 4 romana
(Corpurile 5, 3 si 11) a gen. de corp de armata Nicolae Ciuperca. In Delta Dunarii era detasat
Corpul 2 Armata, comandat de gen. de divizie Nicolae Macici. Toate aceste mari unitati
formau Grupul de Armate Antonescu. Pe 22 iunie 1941, numarul total de soldati romani aflati
in prima linie era de 325.685, distribuiti in 12 divizii de infanterie, o divizie blindata, o divizie
de infanterie rezerva, o divizie de graniceri, 3 brigazi de munte, 3 brigazi de cavalerie si 2
brigazi de fortificatii. La aceste forte se adaugau 5 divizii de infaterie germane.

Puterea ofensiva a ARR (Aeronautica Regala Romana) era concentrata in GAL (Gruparea
Aeriana de Lupta), care avea in total 253 de avioane, din care numai 205 erau disponibile pe
22 iunie. Misiunea lor era de a castiga suprematia aeriana deasupra Basarabiei si Bucovinei de
Nord si de a sprijini ofensiva Armatei 4. Era alcatuita din 4 grupuri de bombardament (1, 2, 4
si 5) si 2 escadrile independente de bombardament (82 si 18), 3 grupuri de vanatoare (5, 7 si
8), 4 escadrile de observatie (11, 12, 13 si 14) si o escadrila de recunoastere-bombardament
(1).

Armatele 3 si 4 aveau propriile lor escadrile de observatie, bombardament usor si legatura (5


escadrile si respectiv 4). O escadrila de observatie (15) era atasata Diviziei 1 Blindate.

Restul teritoriului Romaniei era impartit intre Regiunea 2 Aeriana: 2 grupuri de vanatoare (3
si 4) si escadrila de de legatura (112), si Regiunea 3 Aeriana: Grupul 6 Vanatoare si o
escadrila de legatura (113). In Dobrogea se aflau cele 2 escadrile (101 si 102) ale Flotilei de
Hidroaviatie, o escadrila de observatie (16) si una de vanatoare (53). ARR concentrase 672 de
avioane la inceputul Operatiunii Barbarossa. Fortele Luftwaffe in Romania insumau 420 de
aparate.

2
Dunarea si litoralul Marii Negre erau aparate de Divizia de Dunare (15 nave militare si 30
nave auxiliare) si de Divizia de Mare a Marinei Regale Romane (14 nave militare si 9 nave
auxiliare). Regimentul de Infanterie Marina era dispus in defensiva in Delta.

De partea cealalta a frontului in Bucovina de Nord se afla Armata 12 sovietica, comandata de


gen. lt. P. G. Ponedelin, subordonata Frontului de Sud-Vest. In Basarabia stationa Armata 9
sovietica a gen. col. T. Cerevicenko, care a fost intarita apoi cu Armata 18 a gen. lt. A. K.
Smirnov trimisa din Districtul Militar Moscova. Elementele mobile erau concentrate in
principal in Corpurile 2 (Diviziile 11 si 16 Tancuri, Divizia 15 Motorizata, Regimentul 6
Motociclisti) si 18 Mecanizate (Diviziile 44 si 47 Tancuri, Divizia 218 Motorizata,
Regimentul 26 Motociclisti). Pe 25 iunie Armatele 9 si 18 au format Frontul de Sud, sub
comanda gen. col. I. V. Tiulenev. In total erau 16 divizii dispuse in adancime pe doua linii: 5
de infanterie, 2 de munte si una de cavalerie pe granita si una de infanterie, una de cavalerie si
cele doua corpuri mecanizate intre Prut si Nistru. Rezerva era alcatuita din 3 divizii de
infaterie si o brigada anti-tanc. La acestea se adaugau trupele a 5 regiunilor fortificate (80, 81,
82, 84 si 86). Erau in total 364.700 de soldati. Flota sovietica a Marii Negre era mult mai
numeroasa decat cea a Axei, iar VVS avea 1.750 de avioane in zona.

Duminica, 22 iunie 1941. La ora 3:00 primele avioane germane si romanesti de recunoastere
au trecut Prutul, iar la ora 3:15 primele bombardiere decolau de pe aerodromurile din
Moldova avand ca obiective bazele aeriene sovietice din Basarabia, in timp ce artileria a
inceput sa traga asupra pozitiilor Armatei Rosii. Unitatile din prima linie au inceput sa faca
incursiuni in liniile inamice.

In nord Armata 3 fusese redusa practic la Corpului de Munte (Brigazile 1,2 si 4 Munte,
Divizia 7 Infaterie si Brigada 8 Cavalerie), deoarece Corpul de Cavalerie fusese direct
subordonat Armatei 11. De fapt comandamentul Armatei 3 a fost lipsit de atributii operative
pana pe 2 iulie 1941 cand a inceput ofensiva si pe frontul romanesc. In zorii zilei, Divizia 7
Infanterie a ocupat satul Bahrinesti, iar recunoasterile executate de Brigazile 1 si 4 Munte au
fost respinse. La Corpul de Cavalerie, Regimentul 2 Calarasi din Brigada 8 Cavalerie a
capturat temporar satul Fantana Alba, pierzandu-l in urma unui contraatac sovietic.Escadronul
3/Regimentul 6 Rosiori din Brigada 5 Cavalerie a cucerit cazematele de pe Dealul Bobeica, de
la nord de Dorohoi. In timpul acestui atac a fost ucis slt. Paul Liviu Popescu, care a primit mai
tarziu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a post-mortem, fiind probabil primul ofiter roman
care a castigat aceasta inalta distinctie in al doilea razboi mondial. Divizia 6 Infanterie a
realizat un cap de pod la Mitoc, dar care a fost abandonat in urma unui atac in seara zilei.

Pe frontul Armatei 4, Divizia de Garda a realizat cu Regimentul 6 Infanterie Garda Mihai


Viteazul doua capete de pod peste Prut in zonele Falciu si Bogdanesti. De la Batalionul
III/Regimentul 11 Infanterie din Divizia 21 Infanterie, doua companii de infaterie si doua
plutoane de mitraliere, sub comanda mr. Ciprian Ursuleac, au ocupat podul de peste Prut de la
Oancea. Alt pod a fost capturat la Giurgiulesti, dar a fost abandonat mai tarziu.

In prima zi de razboi, bombardierele romanesti au revendicat 100 de avioane distruse la sol pe


aerodromurile sovietice, dar fotografiile aeriene au confirmat doar 37. La aceastea se pot
adauga inca 5 reclamate de mitraliori. In total s-au pierdut noua bombardiere. Vanatorii au
avut 10 victorii confirmate, fara a avea si pierderi irecuperabile. De asemenea au fost pierdute
patru avioane de recunoastere si alte cateva au fost avariate. A fost una din cele mai grele zile
pentru ARR in timpul campaniei din URSS.

3
In replica, artileria terestra si navala sovietica a bombardat malul romanesc. Pe Dunare, un
monitor si o vedeta blindata sovietica au incercat sa atace orasul si portul Tulcea, dar au fost
respinse de monitoarele NMS Basarabia si NMS Mihail Kogalniceanu, care au incendiat
vedeta.

Bombardierele VVS au inceput sa execute raiduri asupra oraselor romanesti, insa fiind
neescortate au suferit pierderi mari. Pe 23 iunie, lt. av. Horia Agarici, pilotand un Hawker
Hurricane Mk. I al Escadrilei 53 Vanatoare, a doborat trei SB-uri dintr-o formatie de cinci ce
urma sa atace portul Constanta.

In aceeasi zi, a doua a razboiului pentru armata romana, Divizia 7 Infanterie si Brigada 8
Cavalerie au reluat atacurile locale, capturand satele Cerepcauti si Fantana Alba.

In sectorul Armatei 11 germane, careia ii era subordonata si Divizia 8 Infanterie romana,


Regimentul 7 Vanatori a incercat o noua incursiune in timpul noptii, dar a fost respins. La
Regimentul 8 Vanatori, din aceeasi divizie, infanteria sovietica a incercat o traversare la
lumina proiectoarelor, dar a fost si ea respinsa. Divizia 14 Infanterie a participat cu un
batalion, alaturi de Divizia 198 Infanterie germana, la realizarea unui cap de pod la Sculeni, la
nord de Iasi.

Tot in timpul noptii, la ora 1:30-2:00, trupele Regimentului 6 Infanterie Garda, aflate in capul
de pod de peste Prut, au fost atacate de Divizia 5 Cavalerie sovietica, insa au rezistat pe
pozitii. Compania 9 a iesit la contraatac la baioneta si i-a obligat pe inamici sa se retraga,
abandonand 4 pusti mitraliere si 13 pusti. Catre ora 19:00, s-a produs un al doilea atac, dar a
avut acelasi rezultat. Pierderile regimentului au fost de 24 morti, 24 raniti si 8 disparuti.
Regimentul 1/2 Vanatori Garda a realizat o incursiune pe directia Ranzesti-Gheltosul (la sud
de Tiganca) cu un grup comandat de lt. Constantin Petrescu. Acesta a reusit sa se infiltreze si
sa ocupe un deal la nord de Gheltosul, pe care l-a tinut pana la caderea serii, cand s-a intors in
liniile romanesti.

In sud, pe Dunare, Gruparea Tactica Tulcea (monitoarele NMS Basarabia si NMS Mihail
Kogalniceanu si 4 vedete de siguranta) a avut o noua ciocnire cu flota sovietica, avariind doua
monitoare, doua vedete blindate si un remorcher. In aval de Reni, monitoarele romanesti au
bombardat pozitii de artilerie sovietice si au avariat un alt monitor si au distrus o vedeta
blindata si un slep.

Pe 24 iunie incursiunile si duelurile de artilerie au continuat pe toata lungimea frontului


Grupului de Armate General Antonescu. Infanteria sovietica a atacat puternic, sprijinita de
aviatie si tancuri, pozitiile din capetele de pod de peste Prut de la Badarai si Sculeni, unde se
aflau trupe ale Diviziei 8 Infanterie alaturi de trupe germane din Divizia 198. La Bogdanesti,
Batalionul III/Regimentului 6 Infanterie Garda a fost supus unor puternice bombardamente de
artilerie si aeriene, precum si catorva asalturi ale infanteriei, dar a rezistat pe pozitie. S-au
inregistrat 5 morti si 4 raniti. Mai la sud, cealalta mare unitate a Corpului 5, Divizia 21
Infanterie, s-a folosit de podul de la Oancea pentru a organiza cateva incursiuni, care au
patruns pana spre Cahul (Detasamentul Lt. V. Lizac din Batalionul I/Regimentul 24
Infanterie). Podul insa a fost distrus de artileria sovietica in urma lor. Aceeasi soarta a avut-o
si podul de la Falciu.

Pe frontul bratului Chilia, trupe sovietice au ocupat Pardina, dar au fost respinse de catre
Gruparea Tactica Tulcea si artileria Diviziei 10 Infanterie.

4
Cea mai importanta confruntare navala in Marea Neagra in 1941 a avut loc pe 26 iunie. O
grupare de lupta sovietica, compusa din crucisatorul Vorosilov, sase distrugatoare si alte
cateva nave, a incercat sa execute un atac asupra portului Constanta.Gruparea a fost
descoperita la o distanta de 60 de mile de coasta la ora 0:30 de catre submarinul NMS
Delfinul, aflat in patrulare in zona. Astfel apararea a avut timp sa se pregateasca. O forta
navala mult mai puternica, cu cuirasatul Pariskaia Komuna, astepta la 120-150 de mile de
coasta, pregatita sa exploateze un eventual succes.

Gruparea Vorosilov a trimis doua distrugatoare (Moskva si Kharkov) in recunoastere.La 3:58,


cele doua nave au deschis focul cu tunurile de 130 mm de la distanta de 15 mile. In zece
minute trasesera deja 350 de obuze asupra garii Palas si a portului, incediind un tren de
munitii si niste rezervoare de petrol.

Distrugatoarele NMS Regina Maria si NMS Marasti, aflate in apropierea Capului Tuzla au
manevrat pe o directie paralela cu atacatorii si la 4:12 au deschis focul piesele de 120 mm.
Datorita falezei mai inalte din zona Tuzla, distrugatoarele romanesti erau mai greu de observat
in intuneric. In schimb siluetele navelor sovietice se distingeau foarte bine. La 4:20 Kharkov a
fost lovita. Artileria de coasta germana a intrat si ea in lupta. Bateria Tirpitz de 280 mm a tras
la 4:22, dar dupa cinci salve distrugatoarele sovietice au iesit din raza sa. Moskva fusese si ea
avariata de distrugatoarele romanesti, care au tras in total 12 salve. Catargul principal a fost
retezat de un obuz de calibru mic, cel mai probabil de 120 mm.

In timp ce se retrageau, Moskva a intrat intr-un camp de mine, a lovit una, s-a rupt in doua si
s-a scufundat foarte repede. Din cei 400 de membrii ai echipajului, doar 69 au supravietuit.

Doua vedete torpiloare romanesti, NMS Viforul si NMS Vijelia, au incercat sa atace
distrugatorul Kharkov, dar au fost impiedicate de catre restul gruparii. In schimb una din
navele de escorta ale crucisatorului Vorosilov a detonat o mina, avariindu-l si pe acesta.

O formatie de bombardiere sovietice (din 40 BAP/ChF) a atacat portul, dar nu a reusit sa


provoace prea multe pagube. Puitorul de mine NMS Murgescu a revendicat doua avioane
doborate, iar NMS Marasti unul. In total sovieticii au pierdut 9 SB.

In Delta Dunarii, la ora 3:00 dimineata, o puternica pregatire de artilerie s-a dezlantuit asupra
pozitiilor infateristilor marini in sectoarele Chilia Veche si Periprava. Unitati sovietice
imbarcate pe 8 vedete blindate au debarcat la nord de Chilia Veche, unde se afla Batalionul 15
Infanterie Marina, in timp ce alte doua vedete blindate si doua transportoare de trupe s-au
infiltrat prin bratul Tataru si au debarcat in spatele pozitiilor de la Chilia Veche. O parte din
soldatii romani s-au retras pe grindul Casla, dar majoritatea au fost capturati. Batalionul 15 a
pierdut 358 de oameni (11 ofiteri, 13 subofiteri si 334 soldati). Lipsa tunurilor AT cu care s-ar
fi putut distruge vedetele blindate si calitatea mai slaba a ofiterilor si soldatilor unitatii, in
frunte cu lt. col. Ioan Albescu, au dus la un asemenea dezastru. La Periprava insa, Batalionul
17 era dotat cu tunuri AT de 47 mm Schneider model 1936. Patru vedete blindate sovietice au
fost distruse si atacul a fost respins, batalionul pastrandu-si pozitiile.

Ziua urmatoare luptele au continuat in captele de pod de peste Prut. Batalionul II/Regimentul
6 Vanatori a respins un atac la Sculeni, in timp ce la Bogdanesti Divizia de Garda a executat
cateva incursiuni pierzand 83 de oameni (9 morti, 11 raniti si 63 disparuti). Astfel de ciocniri
locale, secondate de dueluri de artilerie si bombardamente aeriene au caracterizat perioada 22-

5
30 iunie 1941 pe frontul Grupului de Armate Antonescu, pierderile romanesti ridicandu-se la
1.475 (442 morti, 659 raniti si 374 disparuti).

Surse:
Dutu A., Retegan M. Razboi si societate vol. 1, RAO, 2000

Dutu A., Dobre F., Loghin L. Armata Romana in al doilea razboi mondial (1941-1945) -
Dictionar Enciclopedic, Editura Enciclopedica, 1999

Scafes C., Serbanescu H., Scafes I., Andonie C., Danila I., Avram R. Armata romana 1941-
1945, Editura R.A.I., 1996

Ichim E. Ordinul militar de razboi Mihai Viteazul, Editura Jertfa & Modelism, 2000

Dascalescu N. Nicolae Dascalescu generalul soldat, Editura Militara, 1995

Bern�d D. Rumanian Air Force, the prime decade 1938-1947, Squadron/Signal Publications,
1999

6
• Grupul 2 Vanatori de Munte (col. Ilie Vasilescu)
o Batalionul 1 Vanatori de Munte (lt. col. Petre Marinov)
o Batalionul 3 Vanatori de Munte (lt. col. Opris)
o Batalionul 4 Vanatori de Munte (lt. col. Ioan Popa)
o Bateria 137 Anticar Moto
o Compania Aruncatoare 120 mm
o Plutonul Anticar
• Batalionul 9 Vanatori de Munte (mr. Oreste Popescu)
• Batalionul 10 Vanatori de Munte (mr. Stelian Busuiocescu)

In total 92 ofiteri, 103 subofiteri si 2.561 soldati din Diviziile 1 si 2 Munte au ramas la
Chersones. Rezistenta a incetat pe 12 mai la ora 8:00. Au fost evacuati 15.078 romani, 28.992
germani, 346 voluntari rusi, 52 prizonieri si 3.367 civili. In timpul transportului au murit
aproximativ 11.000 de oameni, din care 4.000 romani.

Din cei 230.000 de oameni pe care ii avea Armata 17 in aprilie 1944, doar aproximativ
150.000 au ajuns la Constanta transportati pe mare sau prin aer. Pierderile romane au fost
23.397 din aproximativ 62.000 � 65.000 de soldati. Tinand cont ca era vorba de unele din
cele mai experimentate si bine echipate divizii din Armata Romana, pierderile in oameni si
armament s-au simtit 3 luni mai tarziu in timpul ofensivei sovietice din Moldova. Germanii au
pierdut 31.700 de oameni, iar soarta a aproape 20.000, in mare lor majoritate voluntari locali,
este necunoscuta. De cealalta parte, pierderile sovietice au fost 17.754 morti si disparuti,
67.065 raniti, 171 tancuri, 521 piese de artilerie si 179 avioane. Evident, aceast dezastru putea
fi evitat, daca Hitler ar fi consimtit la evacuarea Armatei 17 la sfarsitul anului 1943 sau macar
in februarie 1944, dupa pierderea Nikopolului. Proportiile infrangerii au fost limitate de
actiunea Kriegsmarine si a Marinei Regale Romane, dar despre faptele acestora, in capitolul
urmator.

Autor: Victor Nitu

Surse:

Pandea A., Ardeleanu E. Romanii in Crimeea, Editura Militara, 1995

Rotaru J., Moise L., Zodan V., Oroian T. Hitler, Antonescu, Caucazul si Crimeea, Paideia,
1998

Dutu A., Dobre F., Loghin L. Armata Romana in al doilea razboi mondial (1941-1945) -
Dictionar Enciclopedic, Editura Enciclopedica, 1999

Glantz D., House J. When Titans clashed, University Press of Kansas, 1995

Jurnalul de Operatii al Marelui Stat Major

Dare de seama asupra operatiunilor executate de Corpul de Munte in actiunile din Crimeea
de la 10 aprilie la 15 mai

Dare de seama rezumativa asupra operatiunilor Corpului de Cavalerie de la 7-21 aprilie


1944

Raport telegrafic al Corpului de Munte din 21 aprilie 1944

Raport al Corpului de Munte din 27 aprilie 1944


7
Operatiunea "60.000" � 1944
Nota: Pentru o mai buna intelegere a prescurtarilor folosite in
articol, acestea vor fi explicate la inceput:

• NMS = Nava Maiestatii Sale


• UJ = Vanator de submarine
• Rb = R-boot = Nava de siguranta AA, AS si dragaj de
mine
• MFP = PTA = Ponton de transport armat
• KFK = Vanator de submarine usor
• KT = Nava de transport
• Sb = S-boot = Vedeta torpiloare
• ChF = Flota Sovietica a Marii Negre
• VVS-ChF = Aviatia Flotei Marii Negre

Marina Regala Romana a denumit evacuarea Crimeei Operatiunea "60.000", deoarece


numarul soldatilor romani aflati in peninsula era de aproximativ 62.000-65.000 de oameni in
aprilie 1944. Aceasta operatiune a fost executata in doua faze: prima intre 12 aprilie si 5 mai
si a doua, cea mai dramatica, intre 6 si si 13 mai 1944.

Dupa ce a devenit clar ca nu liniile de aparare din Istmul Perekop si de la sud de Marea Sivas
nu mai puteau rezista, Armata 17 germana a declansat Planul "Adler": evacuarea Crimeii.
Primul convoi a plecat de la Constanta in dupa-amiaza zilei de 11 aprilie si era alcatuit din
petrolierul german Prodromos si cargoul ungar Kassa, escortate de canoniera NMS
Ghiculescu, UJ 115 si Rb 163. Distrugatoarele NMS Regina Maria si NMS Marasesti
impreuna cu un R-boot li s-au alaturat, avand misiunea de a prelua un alt convoi din
Sevastopol.

Portul Constanta a fost bombardat in timpul noptii, dar barajul AA foarte puternic si ceata
artificiala au silit avioanele sovietice sa lanseze bombele la 1 km in larg. Un alt atac in forta al
VVS a avut loc in timpul noptii de 17/18 aprilie, dar datorita cetii artificiale bombardierele nu
au reusit sa descopere tinta. Aceste esecuri au determinat probabil comandamentul sovietic sa
nu mai execute alte raiduri asupra Constantei, usurand desfasurarea evacuarii.

Pe 12 aprilie, NMS Regina Maria si NMS Marasesti au ajuns la Sevastopol, dupa ce au


scapat neatinse din doua atacuri aeriene. Dupa amiaza au pornit inapoi spre Constanta
escortand impreuna cu UJ 103 si Rb 163 navele Ardeal, Helga si Tisza, care transportau 4.361
de oameni (700 romani, 3.197 germani, 47 voluntari rusi si 417 prizonieri). Convoiul a fost
atacat de un submarin pe data de 13 aprilie, la ora 9:17. Acesta a tras 3 torpile ce au fost insa
evitate. Canoniera NMS Dumitrescu, UJ 115 si 2 R-boot-uri au escortat Prodromos, Kassa si
un MFP de la Sevastopol la Constanta, ajungand la destinatie in dimineata zilei de 14 aprilie.

8
In aceeasi zi au plecat din Sevastopol cateva nave mici germane: doua remorchere cu slepuri,
doua MFP-uri si 4 KFK-uri. Aveau la bord 2.038 de oameni (377 romani, 1.543 germani, 113
voluntari rusi si 5 civili). Datorita vitezei scazute au fost necesare aproape doua zile pentru
traversare. In sens opus, din Constanta, NMS Murgescu, 3 KFK-uri si un R-boot au escortat
cargoul Oituz si navele Laudon, Theben si Erzherzog Karl, care transportau munitii si
alimente. Pe 15 aprilie, intre 8:15 si 16:45, convoiul a fost atacat de cinci ori de bombardiere
sovietice. Artileria AA de pe NMS Murgescu a doborat doua dintre ele, dar a suferit avarii la
tunul de 102 mm si unul de 20 mm. De abia ajuns la Sevastopol, puitorul de mine a condus
inapoi spre Constanta convoiul format din petrolierul Ossag, navele KT 25 si KT 26, care
aveau la bord 3.973 de oameni, marea majoritatea germani, UJ 103 si Rb 166. A ajuns la
destinatie doua zile mai tarziu.

Pe 16 aprilie au plecat de la Sevastopol doua convoaie germane. Primul, compus din navele
Kinburn, Laudon, Theben si Erzherzog Karl, escortate de opt MFP-uri si 2 KFK-uri. Acestea
transportau 5.417 de oameni, din care 3.765 germani si 516 romani. Tot sub escorta germana
au plecat cargourile Kassa, Lola si Tisza. Acestea aveau la bord 2.561 de oameni, majoritatea
germani si voluntari rusi. Doar 6 erau romani. Convoiul a fost atacat fara efect de un submarin
sovietic in apropierea Sevastopolului. Apoi, la 14:34, hidroavionul BV-180 ce supraveghea
navele a observat un submarin. O bomba a lovit nava sovietica si s-a presupus ca aceasta a
fost scufundata. Este posibil sa fi fost vorba de submarinul L-6, ultimul pierdut de ChF in
lupta. Tot in aceeasi zi a plecat din Crimeea spre Sulina cargoul Oituz. A doua zi, la 30 de mile
sud-est de Sf. Gheorghe, nava a fost atacata de 6 bombardiere Pe-2 din 40 BAP si avariata.

Prima tragedie a evacuarii a avut loc pe 18 aprilie. In noaptea zilei de 17 aprilie, au plecat din
Crimeea navele Alba Iulia si Danubius, escortate de distrugatorul NMS Marasti, canoniera
NMS Ghiculescu, UJ 104 si Rb 216. La ora 11:00, o torpila a trecut prin pupa convoiului.
NMS Ghiculescu s-a deplasat in zona de unde fusese lansata si a inceput sa vaneze
submarinul. A lansat doua grenade AS si au aparut bule de aer la suprafata. Hidroavionul
german a indicat apoi o noua pozitie si canoniera a lansat inca 5 grenade. Au aparut la
suprafata apei bule de aer si mai mari. Vanatoarea a fost preluata de catre UJ 104, iar
Ghiculescu s-a intors la convoi. Si acesta este posibil sa fi fost L-6. De abia scapate de zona
periculoasa, la 12:20, navele au fost atacate de patru Il-4 din 5 GMTAP, care si-au lansat
incarcatura de la 1.000 m. Bombele au cazut aproape de Alba Iulia, dar nu au provocat avarii.
La 12:37, patru A-20G din 13 GDBAP au bombardat in picaj, venind din soare. De aceasta
data o bomba a cazut langa nava, producand o spartura de 6 pe 10 m si alta a lovit o magazie,
omorand in jur de 500 din prizonierii sovietici. Alba Iulia s-a inclinat aproximativ 10 grade in
babord si prova s-a scufundat, elicea incepand sa iasa din apa. Panica a cuprins soldatii aflati
la bord si au inceput sa sara in apa fiecare cum putea. De la Constanta au fost trimise imediat
distrugatoarele NMS Regele Ferdinand si NMS Regina Maria, precum si 7 hidroavioane de
transport. De asemenea, convoiul compus din Ossag, KT 25 si KT 26, care se indrepta spre
Sevastopol, a fost trimis sa preia supravietuitorii. UJ 104 a incercat sa remorcheze Alba Iulia,
dar aceasta avea carma blocata si a fost practic imposibil.

La 13:20 au aparut trei avioane. Bombele nu au lovit nava, dar cazand in apa au omorat o
parte din naufragiati. Peste 10 minute, au atacat 5 aerotorpiloare care insa au ratat tinta,
torpilele lor trecand prin fata epavei. Doua A-20 au fost doborate de artileria antiaeriana de pe
nave.

Pana la ora 15:00, toti oamenii din apa fusesera culesi de escorta si hidroavioanele germane,
iar la 15:40 a sosit convoiul Ossag care a preluat soldatii aflati inca la bordul navei. Deoarece

9
Alba Iulia inca plutea, la ora 17:00 au plecat de la Constanta doua remorchere. Dupa o ora si
jumatate, nava s-a aplecat spre babord cu inca 20 de grade si echipajul a trebuit evacuat. S-a
incercat de cateva ori deblocarea carmei, dar de abia in dimineata zilei de 19 aprilie s-a reusit
de catre o echipa de pe NMS Regele Ferdinand. Dupa-amiaza Alba Iulia a fost remorcata, i-
au fost puse in functiune motoarele, si pe 20 aprilie, la ora 10:30, intra in portul Constanta.
Avea sa ramana in reparatii pana la sfarsitul razboiului.

Celelalte nave ale convoiului, incarcate pana la refuz cu vanatori de munte (de exemplu NMS
Ghiculescu avea la bord 714), au ajuns la Constanta pe 19 aprilie. Distrugatorul NMS Marasti
a ajuns mai devreme decat prevazut si farul de la Tuzla nu era aprins, a lovit niste bancuri de
nisip si s-a pus pe uscat. A fost scos in cursul zilei si adus in port, dar avariile care le-a suferit
aveau sa-l tina departe de operatiuni in aprilie si mai, cand Marina Regala Romana avea
disperata nevoie de toate navele sale.

Pe 19 si 20 aprilie au plecat spre Sevastopol doua convoaie germane, din sens invers sosind
trei avand peste 17.000 de oameni la bord. NMS Regele Ferdinand a pornit pe 21 aprilie spre
Crimeea impreuna cu Rb 206 si Rb 207 escortand petrolierul Ossag si cargoul KT 26. A doua
zi, dimineata, convoiul a fost atacat in doua randuri. La ora 8:30 si-a facut aparitia o formatie
de 13 Il-2 din 47 ShAP, dar care nu au reusit sa produca pierderi navelor. Au fost urmate
repede de 18 IL-2 din 8 GShAP cu acelasi efect insa. Un Il-2 a fost doborat de vanatoarea
amica. Peste aproximativ o ora, la 9:40, a venit al doilea val de 12 bombardiere din 13
GDBAP care au lovit Ossag la prova, iar schijele unei bombe cazute langa NMS Regele
Ferdinand au scos din functiune statia radio a distrugatorului. Vantoarea de escorta a doborat
doua A-20 si un al treilea a cazut in mare probabil datorita unor probleme la motoare. S-a
incercat remorcarea petrolierului de catre KT 26, dar la 11:10 au aparut 6 Pe-2 care au
impiedicat operatia. Astfel ca Ossag impreuna cu Rb 206 s-au intors spre Constanta, in timp
ce NMS Regele Ferdinand, Rb 207 si KT 26 si-au continuat drumul spre Sevastopol, fiind la
aproximativ 30 de mile sud-vest de port. La 13:26, cele trei nave au fost din nou atacate din
aer de catre 6 bombardiere din 40 BAP. Distrugatorul a fost lovit de o bomba care n-a
explodat si care a facut o mica gaura in bordaj deasupra liniei de plutire. Ea a fost descoperita
de abia peste cateva zile la Constanta intr-unul dintre tancurile de ulei. Intre timp, Ossag
incepuse sa aiba probleme si s-a hotarat ca sa se indrepte spre Sevastopol din nou, deoarece
era mai aproape. UJ 103 a fost trimis de comandamentul german pentru a asista Rb 206. Pe 23
aprilie, cele doua nave au reusit sa remorcheze Ossag si s-au indreptat spre port. Pe drum,
convoiul a fost atacat de submarinul M-35 care a tras doua torpile asupra lui UJ 103, fara a-l
lovi. A fost urmarit si grenadat, dar a scapat neatins. Au urmat apoi doua atacuri aeriene:
primul dat de 5 A-20 din 36 MTAP, iar al doilea de 13 A-20 din 13 GDBAP. Lui UJ 103 i-a
fost lovita si distrusa puntea superioara. Grav avariat, Ossag a fost scufundat la 16:02 la 15
mile sud-vest de Sevastopol de catre R-boot-uri.

Pe 21 aprilie a plecat din Sevastopol nava Ardeal, ce fusese avariata intr-un incendiu
accidental cateva zile inainte, fiind escortata de 3 S-boot-uri, un R-boot si UJ 105. NMS
Marasesti la asteptat in drum si a preluat comanda convoiului, care a ajuns la destinatie in
seara zilei de 22 aprilie. A avut loc un atac al unui submarin, dar fara urmari. Un alt convoi ce
a pornit spre Constanta pe 21 a fost compus din navele de transport Budapest si Danubius,
escortate de 4 KFK-uri si UJ 116. Pe drum a fost atacat de o formatie de 12 A-20 din 13
GDAP, iar Danubius a fost avariata si Budapest a avut doi morti si un ranit. Un A-20 a fost
doborat.

10
Pe 23 aprilie, patru convoaie au plecat din Sevastopol: NMS Regele Ferdinand, UJ 103 si Rb
197, escortand Totila, KT 25 si KT 26; Tisza escortata de 4 MFP-uri; 4 slepuri cu motor
germane escortate de 4 MFP-uri si 2 KFK-uri; Lola si Kassa escortate de mai multe MFP-uri.
In timpul traversarii, convoaiele mai slab aparate au fost atacate in mod repetat de avioane ale
VVS-ChF, dar nu au suferit pierderi si au ajuns la Constanta seara pe 24 aprilie. Ziua
urmatoare remorcherul german Kreutzenstein, slepul Leo si 10 MFP-uri, aflate in drum spre
portul romanesc, au fost atacate 12 Il-2 din 47 ShAP. Slepul, care avea 1.045 de oameni la
bord, a fost lovit in plin si s-a scufundat. Doar aproximativ 750 au reusit sa fie salvati.

Tot pe 25 aprilie a plecat de la Constanta convoiul alcatuit din navele Durostor, Helga, PTA
404 si PTA 406, escortate de canoniera NMS Ghiculescu, UJ 115, 3 MFP-uri, un R-boot si un
KFK, iar de la Sulina au pornit KT 18, UJ 104, un R-boot si mai multe MFP-uri. Si acestea au
fost atatcate din aer, iar PTA 406 a fost avariat si imobilizat pe 26 aprilie. S-a incercat
remorcarea sa cu Rb 37, dar nu s-a putut datorita marii agitate. Echipajul a parasit-o, iar nava
a fost localizata a doua zi de un hidroavion si remorcata de doua R-boot-uri, fiind adusa
pentru reparatii la Sevastopol.

27 aprilie a fost ultima zi din prima faza a evacuarii. Ultimele doua convoaie plecate cu
soldati catre Romania au fost alcatuite din Durostor, Helga si KT 18, escortate de NMS
Ghiculescu, UJ 115, un R-boot si doua KFK-uri si din 17 MFP-uri, PTA 404 si PTA 406. La
10 mile sud-vest de Sevastopol, vedetele sovietice TKA-332 si TKA-334 au lansat patru
torpile asupra primului convoi. Una dintre ele a lovit vanatorul de submarine UJ 104, care
intarea escorta numai in prima parte a traversarii. NMS Ghiculescu a inceput sa traga
proiectile iluminante cu tunul de 88 mm si toata escorta a deschis focul asupra vedetelor
sovietice. A fost lovita si distrusa TKA-332. UJ 104 a fost remorcat inapoi spre Sevastopol,
unde va fi distrus pe 9 mai in urma unui bombardament. Celalalt convoi a fost si el atacat de
doua vedete torpiloare sovietice, dar fara succes.

In total in prima faza, intre 14 si 27 aprilie 1944, au plecat pe mare din Crimeea catre
Constanta 73.058 de oameni:

• 20.779 romani, din care 2.296 raniti


• 28.394 germani, din care 4.995 raniti
• 723 slovaci
• 15.055 voluntari rusi
• 2.559 prizonieri
• 3.748 civili

Din acestia aproximativ 1,5% au murit in timpul traversarii. Un petrolier si un slep german,
reprezentand 8% din tonajul anagajat in operatiune, au fost scufundate (aproximativ 3.000
tone), iar alte nave de transport romanesti au fost avariate. Un distrugator si doua pontoane de
transport armate romanesti, precum si doua vanatoare de submarine germane au fost avariate.
De partea cealalta, pierderile au fost pe masura. 12 avioane sovietice au fost doborate, un
submarin si o vedeta torpiloare au fost scufundate. Un alt submarin a fost grav avariat.

Convoaiele catre si dinspre Sevastopol au continuat. Intre 28 aprilie si 7 mai au fost 14.
Navele transportau munitii si provizii trupelor asediate si se intorceau la Constanta cu
materiale evacuate si soldati.

11
Si pierderile au continuat. Pe 3 mai, slepul motor german Junak a fost scufundat de o formatie
de 10 Pe-2 din 40 BAP la 80 mile sud-est de Sf. Gheorghe. Ziua urmatoare, alt slep motor
german, Erzherzog Karl, care avea la bord 700 de soldati romani, a fost lovit de o bomba care
a ucis 24 dintre ei si a trebuit sa se intoarca la Sevastopol. Pe 6 mai a fost scufundat un ponton
armat de transport german (MFP 132) si cargoul unguresc Budapest a fost avariat de 12 Il-2
din 8 GShAP.

In urma pierderii Inatimilor Sapun, in noaptea de 7/8 mai, Armata 17 germana a inceput
retragerea catre pozitiile de la Chersones, de unde urma sa reinceapa evacuarea, de aceasta
data insa in conditii mult mai dramatice ca in aprilie.

La miezul noptii de 8/9 mai a plecat din Sevastopol convoiul Bradul 1 (KT 18, UJ 105 si 2 R-
boot-uri) cu 2.887 de oamaeni la bord, urmat la scurt timp de Bradul 2 (NMS Ghiculescu si
NMS Dumitrescu). Din Constanta a plecat Patria (Teja si Totila escortate de NMS Marasesti
si NMS Regina Maria). NMS Marasesti s-a raliat convoiului Bradul 1 cu care s-a intors in
Romania, iar NMS Regina Maria a ajuns in apropierea Sevastopolului la 0:35 pe 10 mai si a
preluat comanda convoiului Bradul 3 (Durostor, Lola si UJ 106).

Situatia a devenit critica in dimineata zilei de 9 mai. Atat ultimul aeroport german din
peninsula, cat si portul Sevastopol erau bombardate in continuu de artileria sovietica. Practic
vanatoarea amica era redusa la cateva Bf-110 care operau din Moldova si VVS si VVS-ChF
puteau opera nestingherite. Ultima formatie de Ju-52 cu raniti a decolat de la Chersones in
acea dimineata. In port, artileria sovietica a scufundat petrolierul german Prodromos, slepul
motor G�nther, slepul Basarabia (tot sub pavilion german), KFK 2313 si UJ 104, ce fusese
torpilat cu cateva zile inainte. De abia iesite din port, slepul Var si UJ BW 01 au fost atacate
de aviatia sovietica si scufundate, iar KFK 2314 a fost grav avariat, dar a continuat drumul.
Portul si orasul au fost parasite de trupele germane si romane. Evacuarea urma sa se efectueze
doar de la Chersones.

De cealalta parte a marii, de la Constanta au plecat 4 convoaie: Sturzul (Geiserich si Theben


escortate de 3 MFP-uri si 2 KFK-uri), Profetul (Danubius, Helga, Tisza si Grafenau escortate
de 4 MFP-uri, NMS Stihi si UJ 115), Pionier (Lobau si Dresden escortate de 3 MFP-uri, 5
KFK-uri si un R-boot) si Ovidiu (Romania, KT 25 si KT 26 escortate de UJ 110 si NMS
Regele Ferdinand).

Primele nave ajunse la Chersones pe 10 mai au fost navele de transport germane Teja si Totila.
Au fost atacate la 5:22 de o formatie de 20 de avioane sovietice, fara a suferi avarii. Pana la
8:30 au luat la bord soldatii adusi de barci de pe tarm si apoi s-au indreptat spre Constanta
escortate de 3 R-boot-uri. La 9:30, convoiul a fost atacat de 21 Il-2 din 8 GShAP, iar Totila a
fost lovita de trei bombe, scufundandu-se repede cu cei 5.000 de oameni de la bord (din
acestia, 2.000 erau romani). Teja si escorta au continuat drumul, neavand cum sa ajute
eventualii supravietuitori. La 14:45 o formatie de 11 A-20 din 13 GDBAP si-a facut aparitia
deasupra navelor si a lovit in plin Teja, care s-a scufundat cu aproape toti cei 5.000 de oameni
de la bord (din care in jur de 2.000 erau romani din Detasamentul "Lt. col. Ardeleanu"). Cele
3 R-boot-uri nu au putut salva decat 400 de oameni si si-au continuat calatoria spre Constanta.
Lt. col. Ardeleanu, comandantului Regimentului 33 Infanterie, care avusese de infruntat cea
mai puternica ofensiva sovietica de la sud de Marea Sivas, care isi croise drum spre
Sevastopol cu resturile regimentului si care comandase detasamentul lasat in oras de Divizia
10 Infanterie, isi gasea astfel sfarsitul in mijlocul marii. Navele si hidroavioanele trimise sa

12
culeaga naufragiatii inca in viata au ajuns prea tarziu. Acesti 10.000 de oameni pierduti pe
cele doua nave au constituit practic peste 90% din pierderile umane din timpul evacuarii.

Situatia s-a inrautatit datorita unei furtuni care a provocat unele avarii la navele din convoaie.
KT 25, remorcherul Grafenau si cateva MFP-uri au trebuit sa se intoarca in port. Mai grav,
furtuna a distrus cateva ambarcatiuni care transportau soldatii de pe plaje la nave si
operatiunea a fost dezorganizata. Convoiul Profetul a fost descoperit de aviatia de
recunoastere sovietica la ora 17:23 si au urmat patru atacuri succesive: 14 avioane la ora
17:42, 8 la ora 18:00, 6 la ora 18:07 si 3 la ora 18:40, insa fara rezultat. Avea sa ajunga la
Sevastopol dimineata urmatoare o data cu celelalte trei.

Seara au mai plecat din Constanta inca trei convoaie: Fagul (Uskok, 17 MFP-uri si un R-
boot), Astra (Isar, Lech, Anna si Mossel escortate de un MFP si 4 KFK-uri) si Musca
(Friedericke si KT 18 escortate de NMS Marasesti, UJ 105, UJ 108, Rb 205 si NMS
Dumitrescu). In timpul traversarii, pe 11 mai la ora 5:45, petrolierul Friedericke a fost lovit de
o torpila trasa de submarinul L-4. Celelalte doua torpile au fost evitate de Marasesti si
Dumitrescu. Petrolierul a fost doar avariat, dar a trebuit remorcat de KT 18 si UJ 108 si, sub
escorta NMS Marasesti, s-au intors spre Constanta, in timp ce UJ 105 si canoniera
Dumitrescu au continuat drumul spre Chersones. In jurul orei 16:00, au sosit remorcherele de
la Constanta si au preluat pe Friedericke, iar KT 18 si escorta sa s-au indreptat spre Crimeea.

La ora 2:00 pe 11 mai au sosit primele nave la Chersones si au fost luate in primire de artileria
inamica, trebuind sa manevreze in continuu. Dupa rasaritul soarelui situatia s-a complicat,
deoarece deasupra navelor si-au facut aparitia avioane de asalt sovietice. La 7:52, 12 Il-2 din
47 ShAP au lovit Romania si munitiile de la bord au explodat, nava luand foc. Insa echipajul
si soldatii ambarcati au fost salvati. Cateva minute mai tarziu, la ora 8:00, 6 Il-2 din 8 GShAP
au atacat Danubius, care inca avea 7 tone de munitii inauntru. Cateva bombe au lovit in plin si
nava a sarit in aer. Au fost foarte putini supravietuitori. Nava germana Helga a esuat si apoi a
fost distrusa de o formatie de Il-2.

Distrugatorul NMS Regele Ferdinand, dupa ce fusese usor avariat de un proiectil de 76,2 mm
in timpul noptii, a fost tinta a numai putin de 33 de atacuri aeriene intre 6:00 si 10:30.
Atacurile la altitudine joasa au fost respinse de la distanta folosind tunurile principale de 120
mm, in timp ce artileria AA a doborat cateva avioane inamice. La 9:30, distrugatorul a fost
incadrat foarte aproape de o baterie de 152 mm sovietica. Lt. cdor. Titus Samson,
comandantul navei, a ordonat imediat sa fie puse motoarele pe inapoi, evitand urmatoarea
slava care ar fi lovit la tinta. Tunurile de 120 mm au raspuns, obuzele lor cazand in apropierea
bateriei inamice si reducand-o la tacere. Pana la urma Regele Ferdinand a fost lovit sub linia
de plutire de o bomba care nu a explodat, dar a facut o gaura intr-unul din tancurile de pacura.
Cu 11 membri ai echipajului morti si 28 raniti, la care se adaugau 10 pasageri morti si
numerosi altii raniti, pierzand combustibil, la ora 10:30 distrugatorul s-a indreptat spre
Constanta, fiind atacat in continuare de aviatie. In drum a mai cules 6 germani si doi romani
de pe o pluta. Erau supravietuitori de pe Teja. NMS Regele Ferdinand a ajuns noaptea in
apropierea Constantei. Deoarece i s-a terminat combustibilul a trebuit sa fie remorcat pana in
port.

De la Sevastopol au mai plecat doua convoaie pe 11 mai. Primul format din Grafenau si
Theben escortate de UJ 115, UJ 110, un R-boot si 9 MFP-uri, iar al doilea din Tisza escortata
de canoniera NMS Stihi, un R-boot si 4 MFP-uri. Acest al doilea convoi a fost atacat de
cateva valuri succesive de avioane si in jurul orei 16:00 Tisza a fost lovita si avariata, fiind

13
apoi remorcata de un R-boot din convoiul Stejarul. Nava avea aproximativ 1.600 de soldati la
bord.

Stejarul era un convoi format din puitoarele de mine NMS Dacia si NMS Amiral Murgescu,
distrugatorul NMS Regina Maria si 2 R-boot-uri. A plecat de la Constanta pe 11 mai la ora
2:40. Datorita pierderii celor trei nave de transport la Chersones, s-au mai trimis inca patru
convoaie: Orient la ora 18:00, Trandarirul si Barul la ora 20:00, 9 MFP la ora 22:00.
Acestea insa nu au mai apucat sa ajunga la Chersones, deoarece evacuarea incetase.

Stejarul a ajuns la Chersones pe 12 mai la ora 21:00. Cele trei nave de lupta au fost in
continuu bombardate de artileria sovietica la lumina parasutelor iluminante. NMS Dacia,
fosta nava de transport, a ramas mai in larg si a imbarcat soldati de pe patru MFP-uri. In timp
ce avea loc transbordarea, avioanele sovietice au lansat parasute iluminante si apoi au atacat,
cateva bombe cazand in apropierea vasului si schijele au ranit pe ofiterul din marina
comerciala Barbu Radian, care a decedat ulterior in spital la Constanta. La ora 01:00 a fost
ranit cpt. Vasile Panaitescu, secundul navei. O bomba a cazut la pupa pe un colac de parama,
care i-a amortizat explozia. Totusi schijele au ucis doi marinari si au ranit 21. La ora 1:30 a
intervenit o avarie la masini, imobilizand nava timp de 20 de minute. In jurul orei 2:00, la
bordul navei se aflau deja 1.200 de oameni, asa ca a pornit incet spre Constanta. Cand s-a
luminat Dacia a fost atacata de trei valuri de aerotorpiloare sovietice, dar care au fost
imprastiate de la distanta de tunurile de 105 mm si au lansat gresit. La 8:53 carma s-a defectat
in urma exploziei unei bombe si a trebuit sa se opreasca din drum pentru reparatii, fiind
protejata de NMS Regina Maria. La 9:32 si-a reluat drumul si in jurul orei 16:00 a ajuns la
Constanta. Dintre soldatii germani transportati, 25 au murit in timpul atacurilor aviatiei
sovietice.

Distrugatorul NMS Regina Maria s-a apropiat mai mult de mal si a inceput imbarcarea
soldatilor de pe un MFP la ora 23:16, iar la 0:44 a terminat. Avea la bord 650 de oameni. Din
fericire nu a suferit avarii si a pornit imediat spre Constanta cu viteza maxima. Pe 13 mai, la
ora 2:22 a depasit canoniera NMS Dumitrescu si UJ 105, iar la 5:44 a ajuns din urma Dacia,
asigurandu-i protectia pe tot restul drumului. Convoiul a intrat in port la 16:09.

NMS Amiral Murgescu, comandanta de lt. cdor. Anton Foca, a fost ultima nava romaneasca
ramasa in infernul de la Chersones. Pana la ora 2:00 pe 13 mai avea la bord aproximativ 1.000
de soldati, inclusiv generalul Hartmann, ultimul comandant al capului de pod, si a pornit spre
Romania, unde avea sa ajunga la ora 17:00. Putin dupa Murgescu au plecat KT 18, UJ-108 si
un R-boot, urmate de Laudon, Dresden, Uskok si cateva KFK-uri. Evacuarea luase oficial
sfarsit. MFP-urile au mai ramas sa mai ia la bord cat mai multi soldati si apoi au pornit si ele
spre Constanta. La ora 3:30, cele 13 vedete torpiloare ale 1. Sb Flotille, care asigurasera
siguranta evacuarii impotriva unui eventual atac al navelor ChF, au parasit Crimeea, avand la
bord pe contraamiralul Otto Schultz, comandantul naval german in peninsula, cel care
coordonase operatiunile de imbarcare la Chersones. Ultimii salvati au fost 57 de germani de
pe niste plute de salvare langa coasta, care au fost luati la bord de trei vedete.

Pierderile insa au continuat. Slepul motor german Geisereich a fost scufundat in urma atacului
unei formatii de 11 Il-2 din 8 GShAP. UJ 310 a fost grav avariat de artileria inamica si a
trebuit sabordat. Cea mai importanta pierdere a fost insa cargoul Durostor, care a fost atacat la
75 de mile de Chersones de 12 Pe-2 din 40 BAP si lovit de doua bombe care l-au imobilizat.
Echipajul a fost preluat de cele 3 R-boot-uri din escorta, iar nava s-a scufundat curand.

14
In aceasta a doua faza a evacuarii au fost transportati pe mare la Constanta 47.825 de oameni:
15.078 romani, 28.992 germani si 3.755 sovietici (voluntari, prizonieri si civili). S-au pierdut
aproximativ 10.000 de oameni in timpul traversarii, din care 4.000 erau romani. NMS Regele
Ferdinand a avut 12 morti si 28 de raniti din echipaj, NMS Dacia 3 morti si 22 raniti, iar
NMS Ghiculescu un disparut si un ranit. Au fost scufundate trei nave de transport sub pavilion
romanesc (4.598 tone) si au fost avariate doua nave de razboi. Germanii au pierdut 5 nave, 3
remorchere si doua slepuri (11.196 tone), iar alta nava a fost avariata. Au fost scufundate patru
vanatoare de submarine germane si 3 salupe, iar alte sase vanatoare de submarine au fost
avariate. De asemenea, doua nave de transport maghiare au fost avariate.

In total, intre 14 aprilie � 13 mai 1944, din Crimeea au fost evacuati pe mare 120.853 de
oameni si 22.548 tone de materiale:

• 36.557 romani, din care 4.262 raniti


• 58.486 germani, din care 12.027 raniti
• 723 slovaci
• 15.391 voluntari rusi
• 2.581 prizonieri
• 7.115 civili

Marina Regala Romana a primit felicitari din partea marelui amiral Karl D�nitz,
comandantul Kriegsmarine, si a viceamiralului Helmuth Brinkmann, comandantul fortelor
germane in Marea Neagra, pentru modul in care a operat in timpul evacuarii. Germanii au fost
foarte surprinsi de faptul ca romanii si-au riscat pana si distrugatoarele la Chersones.
Majoritatea comandantilor de nave au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a: cpt. cdor.
Alexandru Dumbrava, comandantul distrugatorului NMS Marasesti, lt. cdor. Titus Samson,
comandantul distrugatorului NMS Regele Ferdinand, lt. cdor. Gheorghe Rosescu,
comandantul distrugatorului NMS Regina Maria, lt. cdor. Anton Foca, comandantul
puitorului de mine NMS Amiral Murgescu, lt. cdor. Constantin Costin, comandantul
canonierei NMS Sublocotenent Ghiculescu Ion, lt. cdor. Ioan Iftimescu, comandantul
canonierei NMS Locotenent comandor Stihi Eugen si cpt. Radu Constantinidi, comandantul
canonierei NMS Capitan Dumitrescu Constantin. Comandantul Fortei Navale Maritime
Romane, contraamiral Horia Macellariu, a primit Marea Cruce a Ordinului Steaua Romaniei
si Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, fiind singurul ofiter de marina roman care a primit
aceasta inalta decoratie germana. El primise deja Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a din
1943.

Operatiunea a fost un succes tinand cont de conditiile in care s-a desfasurat. Distanta intre
Constanta si Sevastopol era de 220 de mile si traversarea dura in medie 24 ore. Sprijinul
aerian a fost slab, iar dupa pierderea ultimului aerodrom de la Chersones, a devenit inexistent,
facilitand mult succesul aviatiei de bombardament si asalt sovietice. Din fericire, ChF s-a
limitat la a folosi doar submarinele si vedetele torpiloare pentru atacuri importiva convoaielor,
neriscand navele de suprafata de teama atacurilor bombardierelor germane.

Este evident ca o evacuare din timp a Armatei 17 ar fi dus la salvarea mai multor soldati din
cei 220.000 cat erau in peninsula in aprilie.

Autor: Victor Nitu Surse:


Koslinski N., Stanescu R. Marina Romana in al Doilea Razboi Mondial vol. II, Editura Fat-
Frumos, 1997.

15
Pandea A., Ardeleanu E. Romanii in Crimeea, Editura Militara, 1995

Cazul "Alba Iulia"

Dare de seama asupra operatiunii de evacuare a Crimeii, intocmita de ministrul subsecretar


de stat pentru Marina, generalul Nicolae Sova

Note ale subsecretariatului de stat al Marinei adresate ministrului de razboi, generalul


Constantin Pantazi

Jurnalul de Operatii al Comandamentului Fortei Navale Maritime

16