Iosif Mara Alexandra

MTLR, anul I

Analiza textului juridic

În analiza ce urmează voi prezenta particularitățile stilului juridic, plecând de la textul

Legii 204/2004 care privește ,,buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare”.

Din punct de vedere semantic, termenii utilizați într-un articol juridic-administrativ au

valoare denotativă și sens univoc, nu prezintă ambiguitate semantică. Se folosește un procedeu
de extindere, de explicare a sintagmelor care pot prezenta neclarități, spre exemplu, grupul
nominal ,,materie vie” este urmat de o explicație: ,,necesară altor persoane pentru derularea,
realizarea sau finalizarea activităților”. De asemenea, specific stilului juridic este și procedeul de
compunere sintagmatică care rezultă în ocurența de unități semantice complexe (de exemplu:
,,activități de ,cercetare-dezvoltare”).

Vocabularul juridic, așa cum este reprezentat și în textul support, este ordonat pe trei
dimensiuni lexicale. Prima este cea a termenilor juridici strict specializați (,,lege penală”,
,,măsuri afirmative”, ,,afini”, ,,sancționare”), a doua este cea a termenilor tehnici preluați din alte
terminologii, iar în articolul citat acești termini aparțin domeniului cercetării (,,plagiat și
autoplagiat”, ,,cercetare-dezvoltare”, ,,cartel universitare”, ,,date confecționate”, ,,diseminare”,
,,raționamente deductive”), iar ultimul este cel al termenilor din stratul vocabularului general, dar
care dobândesc accepțiuni juridice, precum: ,,ocrotire”, ,,săvârșire”, ,,bună conduită”,
,,îngreunarea și împiedicarea”, ,,soți”, ,,rude”, ,,nerespectare’’.

Se întâlnesc termini tehnici care dobândesc caracter general: ,,abuz de autoritate”,

,,aferent”, ,,conflict de interese”. Există și termini împrumutați din registrul comun,
nedeterminați semantic sau cu sens flexibil: ,,bună conduită”, ,,îngreunare”. Prin inserarea lor în
consutrucții cu carcter juridic, aceștia pot fi dezambiguizați (,,blocarea nejustificată”, ,,obligații
legale și contractuale”).
 Compunerea este un procedeu productiv la nivel de limbaj juridic, astfel întâlnim
sintagme nominal formate prin alăturare (,,abuz de autoritate”) și juxtapunere (,,cercetare-
dezvoltare”). Există cuvinte formate cu prefixeoide, care denotă caracter neologic și de circulație
internațională (,,autoplagiatul”, ,,coautorul”, ,,coautoratul”). Prezente sunt și cuvinte românești
construite cu prefixe neologice (,,nerespectarea”, ,,nedezvăluirea”, ,,nepublicat”). Caracterul
neologic este revelat și prin apelul la termeni precum: ,,discriminare”, ,,diseminare”,
,,obstrucționarea”.

În ceea ce privește nivelul morfologic, se întrebuințează termeni articulați hotârat, cu

scopul de a conferi valoare generală noțiunilor desemnate: ,,falsificarea (de rezultate)”,
,,plagiatul și autoplagiatul”, ,,respectarea ființei și demnității umane”.

Deși fragmentul citat nu abundă de verbe cu valoare impersonală și la diateza pasivă (în
cazul de față, verbul însuși este o categorie este sporadică, cumulând serii de complemente
directe, numerotate alfabetic), amintim că acestea reprezintă o trăsătură morfologică a stilului
juridic. Ca timp și mod verbal, se recurge la indicativul prezent (,,este”, ,,includ”).

O altă constantă a textului juridic este lipsa marcatorilor afectivi (mărci personale,
afective, pronume deictice) și dimensiunea neutră pe care o abordează.

La nivel sintactic, textului i se imprimaă caracter convențional și stereotipic prin

formularea unor reguli tipice cu caracter general. Sesizăm trimiterile la alte legi: ,,în Legea nr.
1/2011”, ,,conform art. 326 din Legea nr. 1/2011”, ,,prevăzute la art. 2 lit. C)”, ,,după caz”.

Observăm apariția unor lanțuri sintactice de coordononare și de multiplicare a

complementelor directe; foarte frecventă în acest texte este coordonarea copulativă prin ,,sau” și
,,ori”. Amintim și organizarea simetrică a frazei, ceea ce creează senzația de monotonie.

Nu în ultimul rând, nivelul stilistic nu constituie mărci personale, fiind neutru din punct
de vedere afectiv, scopul acestuia fiind generalizarea.