Vous êtes sur la page 1sur 3

Morometii – Marin Preda

Romanul “Morometii” reprezinta o carte fundamentala de referinta, un roman despre


lumea rurala a carui valoare deosebita consta in densitatea epica, in adancimea psihologica si in
problematica inedita ce transforma opera intr-o monografie artistica a satului romanesc surprins
la intersectia dintre doua oranduri sociale.
Viziunea despre lume este realista cu elemente de modernitate care se contureaza prin
tematica abordata, prin conflicte ce ii dau particularitatea de realism pshilogic, prin
particularitatile compozitiei precum circularitatea primului volum si prin perspectiva lui Ilie
Moromete asupra vietii si a intamplarilor.
Romanul se incadreaza in tematica rurala, ilustrata in literatura romana prin operele lui
Liviu Rebreanu si Mihail Sadoveanu. Tema acestui roman aduce in prim-plan raportul omului cu
istoria si se surprinde astfel destinul taranului in cadrul a doua epoci istorice: inainte si dupa al
Doilea Razboi Mondial. La aceasta tema se adauga si iubirea, familia, conditia femeii si a
taranului, satul si intelectualul in formare, ceea ce da operei caracterul de bildungsroman.
Titlul romanului “Morometii” are caracter nominal, fiind alcatuit dintr-un substantv
articulat care anticipeaza tema familiei si individualizeaza parcursul membrilor ei de-a lungul
celor doua perioade istorice. Familia taraneasca este de tip traditional, iar destinul ei il sugereaza
pe cel al unei intregi colectivitati.
Naratiunea, chiar daca ramane heterodiegetica cu focalizare “zero” si perspective “din
spate” nu mai apartine in totalitate unui narator omniscient si omniprezent. Astfel, fara a renunta
definitiv la omniscienta sa, naratorul se foloseste de personaje pe care le transforma in personaje
reflector, precum Ilie Moromete in primul volum, si Niculae in al doilea.
Constructia circulara a primului volum, element specific realismului este asigurata de
simetria incipit-final. Prima fraza a romanului nu ofera doar indici spatio-temporali, cat mai ales
anticipeaza teme si conflicte: “in campia dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi
Mondial. “Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial”
La nivel compozitional, romanul cuprinde doua volume.
Primul volum cuprinde doua parti, inegale ca dimensiune. Prima parte are cea mai mare
intindere, deoarece aceasta cuprinde intervalul de sambata dupa-amiaza de la sosirea
morometilor de la camp, pana duminica noapte. Cea de-a doua parte, mai redusa ca intindere,
incepe de la plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti pana la serbarea scolara a lui Niculae.
Romanul morometii reprezinta o carte fundamentala de referinta, un roman despre lumea rurala a carui
valoare consta in densitatea epica, in adancimea psihologica, in problematica inedita ce transforma
opera intro monografie artistica a satuluoi romanesc aflat la intersectie intre doua oranduri sociale.

Viziunea despre lume este realista, cu elemente de modernitate care se contureaza prin tematica
abordata, prin conflicte particulare realismului psihologic, prin particularitatile compozitiei precum
circularitatea primului volum si si viziunea lui ilie moromete asupra vietii si intamplarilor.

Tematica abordata este lumea rurala, ilustrata in literatura romana de liviu rebreanu si mihail
sadoveanu. Ro,manul aduce in prim plan relatia omului cu istoria, care dezvaluie destinul taranului intre
doua epoci istorice: inainte si dupa cekl de-al doilea razboi mondial. La aceasta tema se adauga si
iubirea, familia, condita femeii si a taranului, satul, intelectualul in curs de formare, care asigura operei
caracterul de bildungsroman.

Titlul romanului morometii are caracter nominal si este format dintr-un subst propriu articulat care
anticipezaza tema familiei si individiualizeaza parcursul membrilor familiei de-a lungul celor doua
perioade. Familia taraneasca este traditionala si destinul lor sugereaza destunul unei intregi
colectivitati,.

Naratiunea chiar daca ramane heterodiegetica cu focalizare zero si perspectiva din spate nu mai
apartine in totalitate unui narator omniscient si omniprezent. Astfel, fara a renunta definitiv la
omniscienta sa, naratorul se foloseste de intermediul persoajelor pentru a crea personaje reflector. De
exemplu ilie moromete in volumul 1 si niculae in vol2\

Constructia circulara a romanului, element specific realismului, este asigurata de simetria incipit-final,.
Prima fraza nu dezvaluie doar relatiile spatio-temporale, cat si anticipeaza temele si conflictele: in
campia dunarii, cu cativa ani inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial. Cu trei ani inainte i
ncepea al doilea razboi mondial