Vous êtes sur la page 1sur 1

1.

Asocițiile grecești „Amphictyoniile”, avînd o bază religioasă prin care se


prevedea un tribunal obligatoriu în cazul încălcării unei legi sau a unor
principia prestabilite.
2. „Pax romana” care realiza gruparea popoarelor mediteraneene într-o
enormă confederație de state, sub același spectru.

Din la Evul Mediu pînă la sfîrșirea Cruciadelor Europa a fost fărămițată, fiind într-
un continuu proces de luptă. Nici chiar biserica nu a putut să modifice moravurile
feudale, ci din contra, justifica anumite războaie întreprinse într-o intențit
„dreaptă”.

3. Dante Alighieri, în lucrarea sa, „De monarchia” aduce o idee federalistă ,


prin reconcilierea dintre prinți și monarhi prin spirit și pentru unirea
creștinătății.
4. Pierre Dubois aduce argumente mai mult juridice, propunînd crearea unui
Consiliu (jumătate eclesiastic și jumătate laic) ca organism central al unei
confederații.
5. Francezul Marini, preea idea unei federații europene, ce prevedea un fel de
Curte de Justiție, compusă din reprezentații tuturor statelor federate.
6. Emerico Cruce în lucrarea sa „Noul Cyne” se opune războiului descoperind
necesitatea unei armonii generale.
7. Maximilien de Sully în proiectul „Societatea Europeană” prevedea șase
Consilii, ca instanțe de judecată de prim rang și un Consiliu General de
patruzeci de membri care ar fi format Tribunalul Suprem al Federației
europene.
8. Abatele Saint-Pierre scrie „Proiectul pentru a asidura pacea perpetuă în
Europa”, considerind că pacea putea fi durabilă atunci cînd va exista o
„societate permanent” formată din importantele puteri ale Europei
9. Filozoful Immanuel Kant considera republica ca cel mai bun și mai pacifist
sistem de guvernare, iar federația statelor libere ca o necessitate vitală. Toate
statele mici și mijlocii trebuiau grupate în jurul unui stat, a unui popor
puternic și luminat.
10.Țarul Alexandru I crează „Sfînta Alianță” care era caracterizată prin
spiritual său de castă, avînd mai multe scopuri: asigurarea unei Europe fără
pericole, lucrarea pentru liniștea și interesele fiecărui popor, precum și
siguranța lor. Dar aceasta era o dictatură a marilor puteri, statele mici nu
aveau aproape nici un rol.

După domnia lui Napoleon al III-lea, statele europene au intrat într-o epocă a Păcii
Armate, fiind gata, mai degrabă, să ia armele, decît să studieze vreo posibilă
apropiere colectivă. . Astfel către sfîrșitul secolului al XIX-lea s-a format Tripla
Alianță (Germania, Anglia și Rusia).