CAPITOLUL II

Fizica Construcțiilor
Iluminarea Naturala
 Sursa luminii naturale Iluminarea naturală a unei suprafeţe exterioare este
condiţionată de radiaţiile directe ale soarelui şi de lumina difuză a bolţii cereşti. Lumina directă
a soarelui variază foarte mult în funcţie de condiţiile atmosferice, ea poate fi diminuată, în
cazul unui cer complet acoperit cu nori. Iluminarea directă a soarelui, din cauza variaţiei sale,
nu se ia de obicei în consideraţie în calculele iluminării naturale, deşi are o mare influenţă
asupra însoririi şi a iluminării clădirilor. Standardele şi normativele care se ocupă cu studiul şi
calculul iluminatului natural iau de obicei în consideraţie numai iluminatul natural difuz, fără
a se mai ţine seama, din cauza variaţiei ei, de lumina solară directă.
Lumina solară directă Cantitatea de radiaţii solare directe care ajung pe pământ
variază nu numai în funcţie de condiţiile atmosferice dar şi de-a lungul zilelor şi lunilor în tot
cursul anului. În principiu, se constată un maximum de energie solară în timpul verii.
Iluminarea naturală exterioară şi radiaţia solară, sînt de asemenea puternic influenţate de gradul
de impuritate a atmosferei. În oraşele mari şi în zonele industriale atmosfera este, de foarte
multe ori, puternic poluată de particulele de praf, apă, funingine etc., care împiedică în mare
măsură p ătrunderea razelor solare precum şi a razelor reflectate. Lumina naturală influenţează
puternic arhitectura, în ceea ce priveşte alegerea volumului şi a formei exterioare. Trebuie luate
măsuri cu caracter urbanistic, arhitectural şi în domeniul materialelor de construcţie, pentru a
avea un iluminat natural raţional, care să ţină seama de particularităţile climatului luminos.
Lumina difuză bolţii cereşti este produsă de reflectarea în atmosferă a razelor solare.
Asupra intensităţii luminii difuze exercită o influenţă foarte mare diversitatea condiţiilor
atmosferice (gradul de înnorare, felul norilor etc.). În cursul unei zile, lumina difuză variază în
funcţie de înălţimea soarelui şi de starea vremii. Lumina difuză este de asemenea influenţată
de lumina reflectată de suprafaţa pământului.
Climat luminos se înţelege totalitatea condiţiilor medii de iluminat natural exterior,
existente într-o anumită regiune geografică, create de lumina solară directă şi difuză a boltei
cereşti precum şi de lumina provenită din reflexiile multiple, de la pământ şi de la bolta
cerească.
1. Pentru determinarea suprafeţei necesare golului de fereastră verificăm cât de corect ea
a fost proiectată, folosind metoda calculului prealabil, conform СНиП II -4-79 „Естественное
и искусственное освещение”.

Date Generale:

I. Localitatea de constructie Chisinau ( Zona IV)

II. Destinatia incaperii Salon pentru copii

III. Dimensiunile incaperii , LxBxH 9,6m x 4,7m x 3,3m

IV. Tipul de iluminare Lateral

V. Orientarea ferestrelor dupa azimutul 226°-315° SE

VI. Inaltimea suprafetei de lucru 0,8 m

VII. Materialul de confectionare a cercevelei Armatura

Calculul Prealabil a Suprafeței Golului de Fereastră

1. Determinăm coeficientul normat C.I.N. 𝑒𝑛𝐼𝐼𝐼 , conform tab.2 pag. 95 pentru salon
pentru copii. Coeficientul normat C.I.N. 𝑒𝑛𝐼𝐼𝐼 =0,5%.

2. Determinăm valoarea coeficienţilor m şi c pentru or. Chişinău situat în zona

climaterică IV (conform hărţii climatului luminos CSI des.1, pag. 18), conform tab.4 şi tab.5.

Or. Chişinău este situat 470 L.N.

Clădirea spitalului examinată se află în sectorul 2260 -3150 cu orientarea SE.

Coeficientul 0,9 m= (tab.4);

Coeficientul 0,75 c= (tab.5)

3. Determinăm coeficientul normat de iluminare naturală pentru salonul pentru copii

examinată, după formula 2.3 𝑒𝑛𝐼𝑉 =0,5* 0,9 *0,75 =0,3375 =0,34%.
 4. Determinăm coeficientul de trecere a fluxului de lumină prin golul de fereastră și se
determina în conformitate cu ajutorul relației:

τ0 = τ1 ∙ τ2 ∙ τ3 ∙ τ4 ∙ τ5

unde:

τ1__ este coeficient ce tine cont de trecerea fluxului de lumină prin sticla geamului și se
determină în comformitate cu tab.28;

τ2 __ este coeficient ce ține cont de pierderile de lumina provocate de cercevea și se

determină în comformitate cu tab.28;

τ3 __ este coeficient ce tine cont de pierderile de lumina provocate de constructii portante

și se determină în comformitate cu tab.28;

τ4 __ este coeficient ce tine cont de pierderile de lumină provocate de către copertină și

se determină în comformitate cu tab.29;

τ5 __ este coeficient ce tine cont de pierderile de lumină provocate de către plasele

luminătoarelor.

τ1 = 0,8 deoarece avem sticla pentru geam dublă;

τ2 = 0,75 deoarece avem cercevea din metal ;

τ3 = 1 deoarece admitem ca nu avem constructii portante;

τ4 = 1 deoarece nu avem o copertină;

τ5 = 1 deoarece este verticală (pentru orizontală este = 0,9)

τ0 =0.8 ∙ 0.75 ∙ 1 ∙ 1 ∙ 1=0.6

5. Determinăm coeficientul mediu ponderat reflexiilor de lumină de la suprafeţele

interiore din camera de locuit.

0.65 ∙ 45.12 + 0.5 ∙ 94.38 + 0.2 ∙ 45.12 85.542

𝜌𝑚𝑒𝑑 = = = 0.46 ≈ 0.5
45.12 + 94.38 + 45.12 184.62
𝜌𝑡𝑎𝑣 =0,65 (tavanul este văruit de culoare albă şi se află în stare bună);
𝜌𝑝𝑒𝑟 =0,5 (tapete de culoare galbenă);
𝜌𝑝𝑎𝑟𝑑 = 0.2 (pardoseaua este acoperită cu linoleum de culoare închisă);
𝑆𝑡𝑎𝑣 = 45.12 𝑚2 ,
𝑆𝑝𝑒𝑟 = 94.38 𝑚2 ,
𝑆𝑝𝑎𝑟𝑑 = 45.12 𝑚2.
 6. Determinăm valoarea coeficientului 𝑟1 pentru punctul examinat A, conform tab.30.
𝐵 9.6
Calculăm raportul ℎ = 2.4 = 4;
1

unde: B - lațimea încaperii;

ℎ1 - înălţimea de la nivelul suprafeţei de lucru convenţională până la înălţimea ferestrei.

𝑙𝑐 8.6
Calculăm raportul = 9.6 = 0.89;
𝐵

unde: 𝑙𝑐 - distanţa de la punctul de calcul până la peretele portant exterior;

B - lațimea încaperii;

𝑙 4.7
Calculăm raportul 𝐵𝑖 = 9.6 = 0.48;

unde: 𝑙𝑖 - lungimea încăperii;

B - adâncimii încăperii;

Coeficientul 𝑟1 =3.2.

7. Determinăm valoarea Kcl conform tab.27;

Kcl = 1 (clădiri opuse nu sunt).

8. Determinăm valoarea η0 , conform tab.26 Pentru determinarea valorii η0 folosim

rapoartele

𝑙𝑖 9.6
= 4.7 = 2.04;
𝐵

𝐵 4.7
= 2.4 = 1.95; →η0 =45.
ℎ1

9. Determinăm valoarea coeficientului 𝐾𝑟 , conform tab.3, 𝐾𝑟 =1.2.

10. Determinăm suprafaţa totală a ferestrei 𝑆0 în baza datelor obţinute.

𝑆 0.34∙1.2∙45
100 𝑆0 = = 9.56;
𝑖 0.6∙3.2
 𝑆
100 𝑆0 = 9.56;
𝑖

𝑆𝑖 ∙2.9 45.12∙9.56
𝑆0 = = = 4.3 𝑚2;
100 100

11. Determinăm suprafaţa reală a ferestrei.

𝑆0𝑟𝑒𝑎𝑙 = 1.8 ∙ 3 = 5.4𝑚2;

Condiţia calcului este 𝑆0 < 𝑆0𝑟𝑒𝑎𝑙 , deoarece 4.3< 5.4, condiţia calcului este respectată.

Concluzie: rezultatul obţinut confirmă, că golul geamului cu dimensiunile 1,8x3 m, iniţial a

fost proiectat corect.

Calculul Coeficientului de Iluminare Naturală.

Calculul coeficientului de iluminare naturală pentru iluminarea laterală, conform

„СНиП II – 4 – 79”, se efectuează după formula:

τo
elc = (el ∙ q ∙ εcl ∙ R) ∙ r1 ∙ Kr

Unde:

𝐞𝐥𝐜 – coeficientul de iluminare naturală pentru iluminarea laterală calculată;

εl – coeficientul geometric de iluminare naturală în punctul de calcul, ce reprezintă

fluxul de lumină directă de la bolta cerească, determinat din diagrama Daniliuc I şi II;

q – coeficientul ce ţine cont de luminozitatea neuniformă a bolţii cereşti, conform

tab.35;

𝛆𝐜𝐥 – coeficientul geometric de iluminare naturală în punctul de calcul, ce reprezintă

fluxul de lumină reflectată de clădirile opuse , determinat din diagrama Daniliuc I şiII;

R – coeficientul ce ţine cont de luminozitatea relativă a clădirilor opuse, conform tab.36.

r1 – coeficientul ce ţine cont de lumina mărirea C.I.N. reflectat de la suprafeţele

încăperii şi suprafeţele terestre aferente clădirii, conform tab. 30.

Coeficientul geometric de iluminare naturală se determină cu ajutorul diagramelor

Daniliuc I şi II după formula:

εl = 0,01(nl ∙ n2),
Unde:

nl – numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec prin fereastră până la punctul de
calcul din încăpere în secţiunea transversală, de la bolta cerească;

n2 – numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec prin fereastră până la punctul de
calcul din încăpere în planul încăperii, de la bolta cerească;

Coeficientul geometric de iluminare naturală εcl se determină după formula:

εcl = 0,01(n 1′ ∙ n ′2 ),

Unde:

𝐧 ′𝟏 – numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec prin fereastră până la punctul
de calcul din încăpere în secţiunea transversală, de la clădirea opusă;

𝐧 ′𝟐 – numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec prin fereastră până la punctul
de calcul din încăpere în planul încăperii, de la clădirea opusă;

Deoarece, εcl ∙ R =0 (clădiri în faţă nu sunt) formula se modifică în felul următor:

τo
elc = εl ∙ q ∙ r1 ∙ .
Kr

1. Determinăm valoarea unghiului de înclinaţie, q, conform tab.35.

𝑄 = 180 → 𝑞 = 0.69.
2. Determinăm C.I.N. geometric în punctul de calcul A la iluminare natural.
εl = 0,01(nl ∙ n2)=0.01(3.3 ∙ 20)=0.66.

unde: nl - numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec prin fereastră până la punctul de
calcul din încăpere în secţiunea transversală, de la bolta cerească;
n2 - numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec prin fereastră până la punctul de calcul
din încăpere, în planul încăperii, de la bolta cerească.

3. Determinăm C.I.N. geometric de calcul în punctul A.

τo 0.6
elc = εl ∙ q ∙ r1 ∙ = 0.66 ∙ 0.69 ∙ 2.85 ∙ 1.2 = 0.65 %
Kr

Concluzie C.I.N. geometric obţinut este mai maredecât cea normată, deci iluminarea naturală
în încăpere corespunde normativilor tehnici în construcţie şi normelor sanitare.