MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN PRAHOVA

LICEUL TEHNOLOGIC ADMINISTRATIV ŞI DE SERVICII”VICTOR
SLĂVESCU”PLOIEŞTI

PROIECT

EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE NIVEL 3

Profil: Servicii
Calificarea: Tehnician în activităţi economice

TEMA:CONTABILITATEA CREDITELOR ŞI ÎMPRUMUTURILOR

BANCARE PE TERMEN SCURT

Îndrumător, Absolvent,
Prof.

-2015-
 Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale
asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de
vedere ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o prezintă concordanţă
deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptica existenta în
unitate.

Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi care permite
compararea datelor obţinute pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.

Necesitatea inventarierii patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa deosebită pe

care o prezintă pentru activitatea practică a acestora.

În primul rând, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi organizarea evidentei

operative şi contabile la unităţile patrimoniale nou înfiinţate, iar în al doilea rând, în decursul
exerciţiului, ea este determinată de faptul că între datele contabilităţii şi realitatea de pe teren pot
să apară anumite diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi în condiţiile unei bune organizări a
evidentei operative şi contabile, datorită mai multor cauze dintre care menţionăm: modificări
intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor cauze naturale (cum sunt:
uscarea, evaporarea, scăderea în greutate etc.), fie datorită unor cauze subiective (ca de exemplu:
măsurări inexacte; sustrageri de mijloace economice); neintocmirea sau întocmirea defectuoasă a
unor documente; neînregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a anumitor operaţii; neglijenţa
şi neatenţia gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile economice; etc.

1
 CUPRINS

Capitolul I. Noţiuni teoretice privind inventarierea

1.1 Definirea, obiectul, scopul şi momentele obligatorii de inventariere ...................................4
1.2 Funcţiile inventarierii ............................................................................................................5
1.3 Clasificarea inventarierii .......................................................................................................6
1.4 Etapele inventarierii ..............................................................................................................7
1.4.1 Pregătirea inventarierii .......................................................................................................8
1.4.2 Inventarierea propriu-zisă ..................................................................................................9
1.4.3 Stabilirea şi regularizarea diferenţelor la inventar ...........................................................11
1.5 Documente utilizate pentru efectuarea inventarierii...........................................................14
1.6 Înregistrări contabile generale privind inventarierea..........................................................14
Capitolul II. Prezentarea generală a S.C. SILVGOLD.R.L.
2.1. Scurt istoric ........................................................................................................................18
2.2. Denumirea, sediu, obiect de activitate, forma juridică ......................................................18
2.3 Evoluţia principalilor indicatori ..........................................................................................19
Capitolul III. Monografie Contabila
CONCLUZII..............................................................................................................................28
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………………..29

2
 CAP. I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND INVENTARIEREA

1.1 Definirea, obiectul, scopul şi momentele obligatorii de inventariere

Din punctul de vedere al contabilităţii, inventarierea este un procedeu de verificare

faptica, valorica şi cantitativă sau numai valorica a existenţei şi stării mijloacelor economice, a
creanţelor şi datoriilor unei unităţi patrimoniale, la un moment dat.

Obiectul inventarierii îl constituie:

elementele patrimoniale proprii;

 bunurile şi valorile deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice;
 bunurile aflate la terţi.
Scopul:

 determinarea reală a patrimoniului;

 asigurarea integrităţii patrimoniului;
 repartizarea în timp a cheltuielilor şi a veniturilor;
 constatarea creşterilor sau deprecierilor valorilor contabile ale elementelor patrimoniale prin
stabilirea valorii acuale şi a valorii de utilitate;
 stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale care sunt aduse ca aport în natura la capitalul
social.
Momente în care se efectuează inventarierea:

Inventarierea se efectuează, în mod obligatoriu, în următoarele momente:

a) la începutul activităţii unei unităţi;

b) cel puţin o dată pe an, pe parcursul funcţionarii unităţii;
c) în cazul fuziunii, divizării sau încetării activităţii unei unităţi;
d) în cazul calamitaţilor naturale sau al unor cazuri de forţă majoră;
e) în cazul predarii-primirii gestiunii
f) în cazul spargerii sau la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului;

3
 g) în cazul modificării preţurilor bunurilor;
h) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite
cert, decât prin inventariere.

1.2 Funcţiile inventarierii

Inventarierea îndeplineşte următoarele funcţii:

a. Funcţia de control a concordantei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi realitate.

Prin compararea situaţiei faptice, stabilită prin inventariere, cu situaţia scriptică din contabilitate
se stabilesc plusurile şi minusurile de inventar şi se iau măsuri în vederea punerii de acord a
şoldurilor scriptice cu realitatea, în vederea delimitării rspunderilor şi a întăririi ordinei în
gestionarea patrimoniului. Cu ajutorul inventarierii se identifica bunurile inutilizabile, comenzile
sistate, creanţele vechi şi neîncasate, etc şi pe această bază se iau măsuri pentru preîntâmpinarea
sau limitarea pagubelor, pentru creşterea vitezei de rotaţie şi sporirea eficienţei.

b. Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului.

Inventarierea este punctul de pornire şi de închidere al oricărui exerciţiu financiar. Pe baza

inventarierii se deschid conturile şi tot pe baza inventarierii se închid şi se definitivează bilanţul
contabil.

Situaţia netă a patrimoniului = Active inventariate – Datorii inventariate.

Dacă se face abstracţie de modificarea aportului proprietarului la capitalul social, atunci

rezultatul net se determina în funcţie de variaţia situaţiei nete astfel:

Rezultatul net = Situaţia netă de la sfârşitul exerciţiului – Situaţia netă de la începutul

exerciţiului

c. Funcţia de calcul şi evidentă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor.Unităţile

patrimoniale mici şi mijlocii pot folosi pentru evidenţa stocurilor metoda inventarului

4
intermitent. În această variantă de lucru se înregistrează în conturile de stocuri numai stocurile
iniţiale şi finale ale elementelor patrimoniale resprective, iar intrările din cursul lunii se
înregistrează în conturile de cheltuieli corespunzătoare.În aceste condiţii, inventarierea de la
sfârşitul fiecărei luni sta la baza determinării ieşirilor din depozite (a consumurilor şi a vânzărilor)
astfel:

Ieşiri din depozite = Stocuri iniţiale + Intrări din cursul lunii – Stocuri finale.

1.3 Clasificarea inventarierii

Inventarierile ca procedeu al metodei contabilităţii se clasifica după următoarele criterii:

a) După momentul în care se efectuează se deosebesc:

Inventarierile periodice – se efectuează periodic (luna, trimestru) conform unei planificări
proprii întocmite de către fiecare unitate patrimonială. Frecvanta acestor inventarieri se stabileşte
în funcţie de particularităţile fiecărei gestiuni şi de ritmul mişcării elementelor patrimoniale.

Inventarierile anuale – sunt obligatoriu de efectuat înainte de închiderea conturilor şi

întocmirea bilanţului.

b) După sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc:

Inventarierile generale – cuprind toate elementele patrimoniale aflate în

patrimoniul unei unităţi.

Inventarierile parţiale – cuprind numai unele elemente patrimoniale

(materiale, mărfuri, produse) sau numai unele gestiuni din unitatea respectivă.

c) După modul în care se efecueaza, sunt:

Inventarieri totale – se extend asupra tuturor sortimentelor care formează un element
patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor dintr-o
gestiune, indifferent de natura lor (mijloace fixe, obiecte de inventar, mărfuri).

Inventarieri prin sondaj – cuprind numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o
gestiune.

5
 d) În funcţie de condiţiile în care se desfăşoară inventarierile sunt:
Inventarieri ordinare – au, de regulă, un caracter normal, planificat.

Inventarieri extraordinare – sunt impuse de anumite situaţii de excepţie,

cum ar fi:

 În cazul predarii-primirii gestiunii;

 La cererea organelor de control;
 Cu ocazia modificărilor preţurilor;
 Cu o cazia divizării sau comasării de gestiuni;
 În urma calamitaţilor şi a altor cazuri de forţă majoră;
 Când există indicii de plusuri sau minusuri în gestiune.

1.4 Etapele inventarierii

Răspunderea pentru bună organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii patrimoniului.

Administratorul numeşte prin decizie scrisă comisiile de inventariere, care trebuie să fie
formate din cel puţin două persoane cu pregătire corespunzătoare tehnică şi economică. Din
comisiile de inventariere nu pot face parte: gestionarii depozitelor supuse inventariereii şi
contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, cu excepţia unităţilor mici; gestionarul are, însă,
obligaţia să asiste la desfăşurarea inventarierii.

Inventarierea patrimoniului se poate efectua atât prin salariaţi proprii, cât şi pe bază de
contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane fizice sau juridice.

Inventarierea este o lucrare complexă care se derulează în mai multe etape:

 Pregătirea inventarierii;
 Inventarierea propriu-zisă;
 Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor costatate.

6
1.4.1 Pregătirea inventarierii

Pregătirea inventarierii este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise. În cadrul

acestei etape etape se iau o serie de măsuri organizatorice şi se execută unele lucrări contabile.

Printre lucrările de natura organizatorică se pot menţiona:

 se constituie prin dispoziţie scrisă a conducătorului unităţii o comisie centrală de

inventariere şi mai multe subcomisii în funcţie de numărul de gestiuni ce urmează a fi
inventariate;
 se sigilează căile de acces în gestiuni, cu excepţia locului în care începe inventarierea;
 se cere gestionarului o declaraţie scrisă din care trebuie să rezulte: dacă are în gestiunea
să bunuri nerecepţionate sau bunuri care nu aparţin gestiunii; dacă are documente de
predare-primire a bunurilor care nu au fost operate în evidenţă să operativă sau nu au fost
predate la contabilitate; dacă a primit sau predate bunuri fără să se întocmească
documentele necesare; dacă are cunoştinţă de avidenta unor plusuri sau minusuri în
gestiune;
 se sistează operaţiunile de intrare-iesire a bunurilor din gestiune;
 se identifica locurile în care ar putea fi depozitate bunurile care se inventariază şi se
sigilează;
 se grupează bunurile ce urmează a se inventaria pe sortimente şi pe categorii de preţuri.
Se aranjează separate bunurile degradate, bunurile primate în custodie, spre reparare sau
păstrare;
 se verifică dacă aparatele de măsură sunt în bună stare de funcţionare.
Lucrările pregătitoare ale inventarierii de natura contabilă cuprind:

 se asigura înregistrarea tuturor operaţiunilor în contabilitatea sintetică şi analitică şi în

evidenţă operative condusă în cadrul gestiunilor (fise de magazine, rapoarte de gestiune,
etc);

7
  se verifică exactitatea înregistrărilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu
cele din evidenta operative şi prin întocmirea balanţelor de verificare sintetice şi analitice;
 se ridică de la gestiuni toate evidenţele operative şi se vizează după ultima operaţiune
(benzi de la casele de marcat, fise de magazine, rapoarte de gestiune, etc).

1.4.2 Inventarierea propriu-zisă

Consta în constatarea, descrierea şi evaluarea elementelor patrimoniale şi se face la

locurile de depozitare a bunurilor respective, costatarile trecându-se în listele de inventariere.

Listele de inventariere se întocmesc separat pe locuri de depozitare, pe categorii de

bunuri şi pe personae responsabile de integritatea lor. De asemenea, se întocmesc liste de
inventariere separate pentru: bunurile necorespunzătoare calitativ, bunurile fără mişcare şi de
prisos, creanţe şi datorii incerte sau în litigiu.

Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului,

unităţii de măsură, indicilor calitativi, preţului unitar de evidentă. Listele de inventariere se
completează citeţ, fără ştersături sau intercalari de rânduri. Spaţiile libere se barează, iar
eventualele corecturi se certifica de către persoanele care urmează să semneze aceste liste.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau calcule
tehnice. Bunurile aflate în ambalaje originale se verifică prin sondaj, stivele formate din saci,
lăzi, cutii, containere etc. se desfac şi se verifică separate, bunurile de volum mare (de masă) cum
ar fi silozurile de cereale, rezervoarele de benzină sau de vin de inventariază pe bază de calcule
tehnice şi pe baza analizelor de laborator.

Elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, a căror existenţă nu poate fi costatata prin

inventarieri fizice se verifică pe baza datelor din contabilitate. Acest procedeu se utilizează în
cazul bunurilor aparţinând unităţii, dar care se afla în afara acesteia (mijloace fixe date în chirie,
materiale lăsate în păstrarea furnizorului, produsele expediate către clienţi şi refuzate de către
aceştia, bunuri trimise spre prelucrare la terţi, etc). Tot prin acest procedeu, al constatărilor
indirecte, se verifică: disponibilităţile băneşti din conturile de la bănci (reflectate în extrasele de

8
cont eliberate de către bănci); creanţele şi obligaţiile unităţii în raport cu terţii (oglindite în
contabilitatea analitică şi în extrasele de cont confirmate de terţi).

În vederea calculării plusurilor şi minusurilor de inventar, elementele patrimoniale se

evaluează la valoarea de intrare în patrimoniu devenită valoare contabilă.

Pentru asigurarea imaginii fidele, evaluarea elementelor patrimoniale se face astfel:

 bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor se evaluează la valoarea actuală, denumită

şi valoare de inventar;
 bunurile depreciate se evaluează la valoare de utilitate a fiecărui element, stabilită în
funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei;
 creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală;
 creanţele şi datoriile incerte şi în litigiu se evaluează la valoarea lor de utilitate, stabilită
în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respective de plată;
 disponibilităţile, creanţele şi datoriile în devize se evaluează la cursul în vigoare din
ultima zi a exerciţiului;
 titlurile imobilizate se evaluează la valoarea de utilitate pe care o reprezintă pentru
unitatea patrimonială, iar investiţiile financiare pe termen scurt se evaluează la cursul
mediu al ultimei luni a exerciţiului sau la valoarea probabilă de negociere, după caz.
În cazul activelor, se vor compara valorile înregistrate în contabilitate (Vc) cu valoarea de
inventar (Vi) a elemetelor patrimoniale. Pot apărea următoarele situaţii:

a) dacă Vi > Vc, atunci în listete de inventariere se trec valorile din contabilitate;
b) dacă Vi < Vc, atunci în listele de inventariere se trec valorile de inventar, diferenţa
reprezentând deprecierea bunurilor respective.
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere, care
cuprinde:

 perioadă şi gestiunile inventariate;

 persoanele care au participat la inventariere;
 plusurile şi minusurile constatate;
 bunurile depreciate;
 creanţele şi datoriile incerte sau în litigiu;

9
  concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele diferenţelor de la inventar şi
persoanele vinovate;
 propuneri privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi de casare a
mijloacelor fixe.
În termen de trei zile de la data încheierii inventarierii, propunerile din

procesul verbal de inventariere vor fi prezentate administratorului pentru luarea unor măsuri în
vederea soluţionării situaţiilor apărute. Administratorul, cu avizul compartimentului financiar-
contabil şi a compartimentului juridic, va decide în termen de 5 zile asupra soluţionării
propunerilor făcute de comisie.

Listele de inventariere, împreună cu o copie după procesul verbal de inventariere, vor fi

trimise compartimentului financiar-contabil şi rezultatele inventarierii vor fi înregistrate în
evidenţă operativă (fise de magazine, raport de gestiune, fişele de mijloace fixe, registrul
numerelor de inventar, registru de casă, fisa obiectelor de inventar, etc) şi în evidenţă contabilă
(fişa de cont), în termen de 5 zile de la data terminării operaţiunilor de inventariere.

Toate rezultatele finale ale inventarierii se trec în Registrul inventar, completat anual
într-un singur exemplar.

1.4.3 Stabilirea şi regularizarea diferenţelor la inventar

Pentru a stabili rezultatele inventarierii trebuie parcurse urmatoaele etape: - confruntarea

situaţiei faptice cu cea scriptica;

- stabilirea lipsurilor imputabile;

- compensarea lipsurilor cu plusurile constatate;

- aplicarea scăzămintelor legale.

1) Confruntarea fapticului cu scripticul

10
 Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise
în listele de inventariere cu cele din evidenta operativă (fise de magazine) şi contabilitate. Pentru
stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează astfel:

 se verifică exactitatea stocurilor din fişele de magazine şi a şoldurilor din contabilitate

pentru bunurile inventariate; erorile ce se descoperă se coreacteaza operativ;
 se confrunta cantităţile consemnate în listele de inventariere cu evidentă operativă pentru
fiecare poziţie în parte;
 se preiau poziţiile cu diferenţe în lista de inventariere centralizatoare;
 se preiau, de către comisie, explicaţii scrise de la persoanele care au răspunderea
gestionarii, pentru plusurile, minusurile şi deprecierile contatate, precum şi pentru
pagubele generate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor;
 se stabileşte, în baza explicaţiilor primite şi a actelor cercetate, caracterul lipsurilor,
pierderilor, pagubelor, deprecierilor şi plusurilor constatate;
 se formulează propuneri privind modul de regularizare a diferenţelor dintre datele din
contabilitate şi cele faptice, determinate prin inventariere;
 se înregistrează în contabilitate, fără a se face compensări, plusurile şi minusurile
rezultate în urma inventarierii, pentru a se pune în concordanţă evidenta contabilă cu
valorile inventariate.
2) Stabilirea lipsurilor imputabile

Dacă se costata anumite lipsuri care se pot imputa, administratorii trebuie să ia măsură
imputării acestora la valoarea de înlocuire.

Preţul de înlocuire este costul de achiziţie al bunului respective la data constatării

pagubei.

Costul de achiziţie include preţul de cumpărare existent pe piaţa + taxe nerecuperabile,

inclusive TVA + cheltuieli de transport-aprovizionare + cheltuieli accesorii necesare pentru
punerea în funcţiune a bunului espectiv.

Documentul prin care se împută persoanelor vinovate lipsurile din gestiune este decizia
de imputare, care se întocmeşte în două sau mai multe exemplare în funcţie de numărul

11
persoanelor răspunzătoare pentru paguba produsă şi se semnează de către conducătorul unităţii,
cu viză de control financiar preventive şi a compartimentului juridic.

3) Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate

Dacă lipsurile constatate nu sunt urmărea săvârşirii unei infracţiuni, la stabilirea valorii
debitului se are în vedere posibiliattea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

 să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării
aspectului exterior; listele cu bunurile pentru care există posibiliatea compensării se
stabilesc anual de către administratori;
 diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi perioadă de gestiune şi
aceeaşi gestiune;
 lipsurile constatate la inventariere să nu provină din sustragerea sau din degradarea
bunurilor respective datorită vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea lor.
4) Aplicarea scăzămintelor legale

Se aplică doar la bunurile materiale la care sunt acceptate scăzăminte.

În cazul compensării minusurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se

calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsa sunt mai mari decât cele constatate în plus.

Cotele de scăzăminte se aplică, în primul rând, la valorile materiale la care s-au costatat
lipsurile. Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân diferenţe cantitative în
minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi asupra celorlalte valori admise în compensare, la
care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.

Normele de scăzăminte nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea existenţei

efective a lipsurilor şi numai în limita acestora.

Diferenţa constatată în minus în urma compensării şi aplicării tuturor cotelor de

scăzăminte, reprezentând un prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate.
Imputarea pagubelor constatate în gestiune se face la valoarea de înlocuire.

12
 Rezultatele inventarierii se înregistrează în evidenţă operativă şi în contabilitate. Astfel,
lipsurile se scad din evidenta operativă (în fişele de magazine, coloana de intrări, cu roşu) şi din
evidenta contabilă (în fişele de cont, coloana debit, în roşu), iar plusurile se înregistrează în
acelaşi mod, dar în negru.

Pe baza registrului inventar şi a balanţei de verificare se întocmesc situaţiile financiare,

ale căror posturi trebuie să corespundă cu datele din contabilitate, puse de accord cu situaţia reală
a elementelor patrimoniale stabilită prin inventariere.

1.5 Documente utilizate pentru efectuarea inventarierii

- liste de inventariere
- proces verbal de inventariere
- registru inventar
- declaraţia gestionarului
1.6 Înregistrări contabile generale privind inventarierea

Plusurile constatate la inventar se înregistrează în patrimoniu prin debitarea conturilor

de activ corespunzătoare, astfel:

1. Plusul de imobilizări corporale şi necorporale constatat se înregistrează ca o

intrare de imobilizări şi că o creştere a capitalurilor proprii reflectate în contul 131 “Subvenţii
pentru investiţii”:

20 “Imobilizări necorporale” = 131 “Subvenţii pentru investiţii

21 “Imobilizări corporale” = 131 “Subvenţii pentru investiţii

13
 2. Plusurile de materii prime se înregistrează ca o intrare în conturile de stoc şi că o
reducere a cheltuielilor:

301 “Materii prime” = 601 “Cheltuieli cu materiile prime”

Pentru a nu influenţa rulajul contului 601 “cheltuieli cu materiile prime”, înregistrarea de mai
sus se poate face în roşu în debitul contului de cheltuieli şi în creditul contului de stoc.

3. Plusurile de materiale consumabile se înregistrează:

302 “Materiale consumabile” = 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”

4. Plusurile constatate la obiectele de inventar se înregistrează:

303 “Materiale de natura obiectelor = 603 “Cheltuieli privind materialele de natura

de inventar” obiectelor de inventar”

5. Plusurile de produse finite se înregistrează:

345 “Produse finite” = 711 “Variaţia stocurilor”

6 .Plusurile de mărfuri la o unitate care ţine evidenţa mărfurilor la cost de achiziţie se

înregistrează:

371 “Mărfuri” = 607 “Cheltuieli cu mărfurile”

14
 7. Plusuri de numerar în casierie

a) La unităţile cu capital privat:

5311 “Casa în lei” = 7588 “Alte venituri din exploatare”

b) La unităţi cu capital de stat:

5311 “Casa în lei” = 4481 “Alte datorii faţă de bugetul statului”

Minusurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieşire din patrimoniu a

elementelor de active, prin creditarea conturilor corespunzătoare, astfel:

1. Minusurile imobilizărilor necorporale şi corporale integral amortizate:

280 “Amortizări privind = 20 “Imobilizări necorporale”

imobilizările necorporale”

281 “Amortizări privind = 21 “Imobilizări corporale”

imobilizările corporale”

2. Minusurile imobilizărilor necorporale şi corporale parţial amortizate:

% = 20 “Imobilizări necorporale”

280 “Amortizări privind

imobilizările necorporale”

6588 “Alte cheltuieli de exploatare”

15
 % = 21 “Imobilizări corporale”

281 “Amortizări privind

imobilizările corporale”

6588 “Alte cheltuieli de exploatare”

3. Minusuri de materii prime:

601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime”

4.Minusuri de materiale consumabile:

602 “Cheltuieli cu materialele ” = 302 “Materiale consumabile”

consumabile”

5. Minusuri de obiecte de inventar:

603 “Cheltuieli privind materialele de = 303 “Materiale de natura obiectelor

natura obiectelor de inventar” de inventar”

6. Minusuri de produse finite:

711 “Variaţia stocurilor” = 345 “Produse finite”

7. Minusuri de mărfuri la o unitate care ţine evidenţa mărfurilor la cost de achiziţie:

16
607 “Cheltuieli cu mărfurile” = 371 “Mărfuri”

8. Lipsurile peste normele stabilite şi pierderile cauzate de proastă gestiune se pot imputa celor
vinovaţi la valoarea de înlocuire reprezentată de costul de achiziţie, care cuprinde preţul de
cumpărare practicat pe piaţă, la care se adauga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile
de transport şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a bunului
respectiv.

Înregistrarea în contabilitate a valorii bunurilor imputate, ceea ce înseamnă, în primul

rând, crearea creanţei faţă de persoana vinovată, este următoarea:

4282 „Alte creanţe în legătură = %

cu personalul” 7588 „Alte venituri din exploatare”

4427 „TVA colectata”

Dacă valoarea bunurilor se împută terţilor (persoane din afara unităţii), în locul contului
4282,"Alte creanţe în legătură cu personalul" se utilizează contul 461 "Debitori diverşi".

Concomitent cu operaţia menţionată anterior, se descarcă gestiunea cu elementele

patrimoniale de natura stocurilor.

17
Cap. II. Prezentarea entităţii.

2.1. Scurt istoric

Societatea comercială cu răspundere limitată „SILVGOLD „ SRL se constituie în baza art. 32

şi art. 210 din Legea 31/1990, privind societăţile comerciale, părţile sociale fiind ale unei
singure persoane , având calitatea de asociat unic, caz în care se întocmeşte numai statutul.

2.2 Denumirea, sediu, obiect de activitate, forma juridică

Societatea comercială cu răspundere limitată “ SILVGOLD “ SRL este persoana juridică

romana având formă juridică de societate cu răspundere limitată , cu asociat unic, ale cărei
răspunderi sunt garantate cu patrimoniul social. Societatea se constituie , se organizează şi îşi
desfăşoară activitatea potrivit legislaţiei din România şi în conformitate cu prezentul stătut.
Societatea comercială are denumirea „SILVGOLD „ SRL. În orice act scrisoare sau publicaţie
emanând de la societate , pe lângă denumirea şi numărul de ordine din Registrul Comerţului,
trebuie să se arate forma juridică , sediul societăţii şi capitalul social.Societatea comercială are
sediul în Sângeorz-Băi , str. Izvoarelor , nr.42 , judeţul Bistriţa –Nasaud, avându-l ca asocita unic
pe Nutiu Pamfil , statutul acestuia putând fi schimbat în orice loc din România prin hotărârea
asociatului unic. Numărul înregistrării la Registrul Comerţului este J06/139/2008 . Încă de la
început s-a declarat că societate comercială plătitoare de TVA , având CODUL UNIC de
înregistrare 23235014 . Obiect de activitatea : producerea şi evalurea metalelor preţioase
Capitalul social : capitalul subscris şi vărsat este de 200 Lei .

18
2.3 Evoluţia principalilor indicatori

Anul Cifră de afaceri (Lei) Număr salariaţi

2008 213986 2

2009 363232 2

2010 342780 2

19
 CAP. III. MONOGRAFIE CONTABILĂ

1. SE CONSTITUE O SOCIETATE COMERCIALĂ,SE ADUCE CA APORT ÎN

NATURA UN SPAŢIU DE PRODUCŢIE, UTILAJE ,UN MIJLOC DE TRANSPORT AUTO,
OBIECTE DE INVENTAR ŞI UN NUMERAR ÎN CONTUL DESCHIS LA BANCA
a) subscrierea capitalului:
456 = 1011 60.000
“
b) aportul în natura şi numerar:
% = 456 60.000
2121 40.000

2131 1.400

213 10.600
303 800

5121 6.800
5311 400

c) trecerea de la capitalul subscris nevărsat la capitalul subscris vărsat

1011 = 1012 60.000

2. PENTRU CONSTITUIREA FIRMEI SE ÎMPRUMUTA DE LA TERŢI:

a) acordarea împrumutului:
5311 = 462 10.000
b) acordarea avansului:
542 = 5311 10.000
c) decontarea avansului:

% = 542 10.050
201 1.000
4426 240
5311 8.810

d) ridicarea numerarului din bancă:

581 = 5121 500
5311 = 581 500

20
 e) plata creditorilor:
462 = 5311 8.000

3. SUPORTAREA PE CHELTUIELI A AMORTIZĂRII CHELTUIELILOR DE

CONSTITUIRE
6811 = 2801 1.000
3.1 SE RIDICĂ O SUMĂ DE BANI DIN DISPONIBILUL DE LA BANCĂ;
581 = 5121 200
5311 = 581 200

3.2.ÎNREGISTRĂRI PRIVIND APROVIZIONAREA

3.3.SE APROVIZIONEAZĂ CU MATERII PRIME:
a) recepţia materiilor prime
% = 401 1240
301 1.000
4426 240
b) plata furnizorilor de materii prime prin caserie
401 = 5311 1.190
4. SE CUMPĂRĂ MATERIALE AUXILIARE ŞI SE ACHITA FURNIZORUL DIN
DISPONIBILUL DE LA BANCĂ:
a) recepţia materialelor auxiliare:
% = 401 50
3021 40
4426 10
b) plata furnizorului:
401 = 5121 48

5. SE CUMPĂRĂ BONURI VALORICE PENTRU BENZINĂ.PLATA SE EFECTUEAZĂ

DIN CONTUL CURENT.

a)achiziţionarea bonurilor valorice:

% = 401 620
5328 500
4426 120

b)plata furnizorului:
401 = 5121 620

c) aprovizionarea cu carburanţi:
3022 = 5328 300

d) consumul carburantului:
6022 = 3022 300

21
 6. ÎNREGISTRAREA CHELTIELILOR DE PRODUCŢIE

6.1 SE CONSUMA ÎNTR-O LUNĂ MATERII ŞI MATERIALE AUXILIARE:

601 = 301 500

6021 = 3021 40

6.2 SE RIDICĂ DE LA BANCĂ PENTRU PLATA CHENZINEI I ŞI SE ACHITA

SUMA SALARIAŢILOR
a) ridicarea numerarului:
581 = 5121 300
5311 = 581 300
b )plata chenzinei I :
425 = 5311 300

6.3. SE INREGISTREZA PLATA PRIVIND CONSUMUL DE ENERGIE ŞI APA

PRECUM ŞI A ABONAMENTULUI TELEFONIC.PLATA SE FACE DIN CONTUL
CURENT.
a)înregistrarea facturilor primite:
% = 401 460
605 310
626 60
4426 90

b) plata furnizorilor:
401 = 5121 460

6.4 SE ACORDA UN AVANS PENTRU DEPLASĂRI .LA DECONTARE SE JUSTIFICA

SUMA IAR RESTUL SE DEPUNE LA CASIERIE.

a) ridicarea avansului:
542 = 5311 200

b) decontarea avansului
% = 542 205
625
4426 24
5311 81

22
 7. SE ÎNREGISTREAZĂ STATUL DE PLATĂ AL SALARIATIILOR, CHELTUIELI
CU CAS(20,8%), FOND DE ŞOMAJ (0.5%), , CASS (5.2%),FOND SPECIAL(0.438%),
CONCEDII ŞI INDEMNIZAŢII(0.85%), FOND DE GARANTARE(0.25%).

a) cheltuielile cu salariile:
641 = 421 1990

b) contribuţia la asigurările sociale:

6451 = 4311 416

c) contribuţia unităţii la fondul de şomaj:

6452 = 4371 10

d) contribuţia la fondul de accidente:

635 = 447 9

e)contribuţia unităţii la fondul de asigurări sociale de sănătate:

6451 = 4313 104

f)fond garantare:
6452 = 4373 5

g) concedii şi indemnizaţii:
6451 = 4315 17

7.1. SE ÎNREGISTREAZĂ REŢINERILE DE PE STATUL DE PLATA:

- avansul
- impozitul pe salarii
- rate
- pensie suplimentara9.5%
- fond de somaj0.5%
- fond de sănătate 5.5%

7.2. SE RIDICĂ NUMERALUL DE LA BANCĂ ŞI SE PLĂTESC SALARIILE, MAI

PUŢIN SUMA NERIDICATA ÎN TERMEN.

23
 a)înregistrarea reţinerilor:
421 = % 813

425 300

427 100

4312 190

4372 20

4314 131

444 72
b)ridicarea numerarului :
581 = 5121 813
5311 = 581 813

c) plata salariilor:
421 = % 1.602
5311 1.388

426 214

8. SE VIREAZĂ DIN CONTUL DE DISPONIBIL OBLIGAŢIILE PRIVIND

IMPOZITUL ŞI ALTE VĂRSĂMINTE DATORATE BUGETULUI,ALTOR
ORGANISME PUBLICE ŞI TERŢILOR.
% = 5121 1.107
427 = 100

4311 388
4312 190

4313 119
4314 131
4371 40
4372 20
4315 17

444 72
447 10
462 15
4373 5

24
 9. ÎNREGISTRAREA PRODUTIEI REALIZATE,VÂNZAREA ŞI ÎNCASAREA
ACESTEIA

9.1. SE OBŢIN PRODUSE FINITE, LA COST DE PRODUCŢIE, PRODUCŢIE

NETERMINATĂ ŞI PRODUSE REZIDUALE.
% = 711 1.700
331 400

345 1.000

346 300

9.2. SE FACTUREAZĂ LA INTERN ŞI SE ÎNCASEAZĂ ÎN CONTUL

DISPONIBIL PRODUSE FINITE,
`a) facturarea la intern:
4111 = % 935
701 754

4427 181

b)descărcarea gestiuni de produse finite:

711 = 345 754
d)încasarea de la clientul
5121 = 411 897

10. ÎNCHIDEREA CONTURILOR DE TVA

% = 4426 724
4427 183
4424 541
11.ÎNCHIDEREA CONTURILOR DE CHELTUIELI ŞI VENITURI ŞI
STABILIREA REZULTATULUI FINANCIAR

11.1. decontarea cheltuielilor

121 = % 4.894

601 500

6021 40

6022 300

605 310

25
 622 15

625 100

626 60
635 10

641 1.990
6451 524

6452 45

6811 1.000

11.2. DECONTAREA VENITURILOR REALIZATE

% = 121 1.700
701 = 754

711 946

11.3. CONSTITUIREA FONDULUI DE REZERVĂ (exemplu fără valori)

129 = 1061
11.4. INREGISTRAREA OBLIGATIILOR SI PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT
691 = 441
441 = 5121
121 = 691

3.9.5. a) constituirea rezervei statutare

129 = 1063
b)constituirea dreptului de dividende:
129 = 457

c)ridicarea numerarului
581 = 5121

5311 = 581

d)plata dividendelor
457 = 5311

e)plata impozitului pe dividende

446 = 5121

26
 Concluzii şi Propuneri

Din punct de vedere economic etapă de tranziţie pe care o parcurge economia naţională cu
dificultăţile sale: inflaţie, şomaj, deficit bugetar, blocaj financiar afectează direct sau indirect
activitatea tuturor unităţilor economice din România.

Departamentul de conducere efectuează analize riguroase de rentabilitate şi caută soluţii

pentru creşterea eficienţei. Toate investiţiile la această firmă s-au făcut din resurse proprii,
alocându-se cel puţin 50% din profitul net de dezvoltare. Majoritatea investiţiilor au fost efectuate
în echipamente tehnologice, instalaţii şi utilaje care au contribuit la creşterea calităţii produselor
finite, a productivităţii muncii şi la reducerea costurilor.

Societatea nu are contractate împrumuturi pe termen lung, doar credite pe termen scurt
pentru achiziţionarea de mijloace fixe. Pentru aceste finanţări societatea este plătitoare de dobânzi,
care au efecte negative asupra rezultatului financiar. Societatea promovează politica de asigurare
permanentă a lichidităţilor necesare, prin accelerarea vitezei de încasare a facturilor, creşterea
volumului de vânzări.

Firma are în dotare sisteme de calcul moderne şi performante. Beneficiază de un sistem de

programe informatice bine puse la punct şi care ajută departamentul financiar-contabil în
conducerea evidenţei contabile şi întocmirea jurnalelor şi situaţiilor contabile.

Dar pentru a influenţa pozitiv trezoreria firmei nu este suficientă numai promovarea unei
politici de dotare cu echipamente tehnice moderne. Trebuie investit şi în pregătirea personalului
astfel încât să fie asigurată o bună administare a întregii afaceri, plecând de politici de
promovare a produselor, de livrări ritmice şi periodice a mărfurilor şi până la încasarea în timp
util a facturilor, astfel încât să existe cât mai puţin clienţi incerţi sau insolvabili. Alături de
costul administrativ, legat de acţiunea taxei pe valoarea adăugată, pe care firma îl suportă în
calitate de colectoare de impozite, ea suportă şi un altul: costul de trezorerie. Acesta este
determinat de acţiunea anumitor factori precum termenele de plată şi exigibilitatea taxei.

27
 BIBLIOGRAFIE

Cerna S. – Moneda şi teoria monetară, vol. I şi II, Editura Mitron Timişoara 2000.
Cristea H. – Costuri şi preţuri, Editura Mirton, Timişoara 1991.
Heteş Gavra I.- Organizarea şi operaţiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara
2003.
Gust M. – Managementul bancar, Editura Independenţa Economică, Brăila, 1999.
Ionescu L.C. – Băncile şi operaţiunile bancare, Editura Economică, Bucureşti 1996.
Imireanu M. – Tehnică şi practică operaţiunilor bancare, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
1995.
Iacob Petru Pantea – Contabilitatea financiară romana , Ediţia 2 , Editura Intercredo , 2007

Heteş Gavra I.- Organizarea şi operaţiunile băncilor, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara
2003.

28