ALDRICH AMES

În aprilie 1985, un ofiţer CIA îi abordează direct pe responsabilii KGB din SUA,
propunându-le să le spună tot ce ştia în schimbul unei compensaţii financiare. Luaţi oarecum pe
neaşteptate, sovieticii răspund timid contactului de frica unei intoxicări, dar nici nu îl vor neglija.
Apare şi întrebarea ce l-a determinat pe acest ofiţer să facă un astfel de gest?
Aldrich Ames era un ofiţer modest din cadrul CIA. A ajuns aici graţie tatălui său,
Carleton Ames, care şi-a dezvoltat o serie de relaţii de prietenie în cadrul organizaţiei. Aceşti
prieteni l-au ajuta să îşi angajeze fiul la CIA. Cariera lui Aldrich Ames era mai mult decât
modestă. Colegii îl vedeau pe Ames ca pe un clovn "tâmpit" şi îl tratau cu dispreţ. În timp, Ames
a devenit blazat şi a dezvoltat o serie de resentimente vizavi de colegii săi. La toate acestea s-a
adăugat o aroganţă în creştere, el considerându-se mai deştept şi mai inteligent decât orice coleg.
Un lucru neprevăzut avea să îi schimbe viaţa. În anul 1983, Aldrich Ames era repartizat la
Mexico City. Aici el o recrutează pe Maria del Rosario Casas, ataşat cultural la Ambasada
Columbiei. Din întâmplare, Rosario era şi informatoare a serviciului de securitate cubanez DGI,
aşa că sarcina lui Ames era să o transforme în agent dublu. Într-unul din rarele lui succese a
reuşit să o determine să se alăture "cauzei" americane.
În ciuda acestui succes, Ames a încălcat una din regulile de aur ale spionajului şi s-a
implicat într-o relaţie intimă cu aceasta. Aventura i-a distrus căsnicia lui Ames, iar divorţul l-a
împovărat financiar şi mai tare. S-a trezit că are de plătit o pensie alimentară lunară, în plus
trebuia să îşi întreţină şi noua soţie:Maria del Rosario Casas, toate aceste dintr-un salariu anual
de 54.000 de dolari.
Totuşi, nu se ştie cu exactitate ce l-a împins pe Ames să contacteze KGB, în 1985:nevoia
de bani sau faptul că a fost recrutat de noua sa soţie. Oricum ar sta lucrurile, Ames le-a propus
sovieticilor să le spună tot cea ce ştia.
KGB-ul nu a fost foarte euforic la auzul acestei colaborări, deoarece Ames nu avea acces
la majoritatea lucrurilor pe care sovieticii erau interesaţi să le afle. Însă, KGB-ul a dat dovadă de
răbdare şi a început să îi vireze sume mari de bani. Răbdarea lor avea să fie răsplătită într-un mod
cu totul neaşteptat.
În 1986, Ames a fost numit, graţiei prietenilor tatălui său care îl sprijineau puternic, şef al
Departamentului de Contrainformaţii al Diviziei pentru Uniunea Sovietică din cadrul CIA. Un
succes răsunător nu atât pentru Ames, cât pentru KGB, care avea acum acces la toate operaţiunile
CIA în URSS, dar şi la numele informatorilor.
Odată cu numirea lui Ames în această funcţie, CIA a început să aibă rateuri importante în
activităţile de recrutare ale informatorilor sovietici. Mai mult, vechi informatori dispăreau unul
după altul într-un ritm alert "semn inconfundabil că fuseseră demascaţi şi erau măcinaţi într-o
operaţiune de contrainformaţii a KGB-ului care, aproape invariabil, avea ca rezultat un glonţ în
cap".
 Eliminarea şi celui mai important informator sovietic al CIA, generalul GRU Dimitri
Poliakov, a fost punctul de alertă pentru responsabilii americani. Imediat, au început să eşueze şi
eforturile FBI-ului de recrutare a informatorilor sovietici de pe pământ american. De altfel,
Biroul a fost primul care a avertizat CIA de faptul că s-ar putea să existe o "cârtiţă" în cadrul
Agenţie.
Informarea FBI a venit după dispariţia a doi diplomaţi sovietici care se aflau la
Washington, Valeri Martinov şi Serghei Motorin, pe care Biroul îi recrutaseră de puţin timp.
Imediat după ce FBI a înştiinţat CIA că i-a recrutat cei doi, aceştia au fost rechemaţi la Moscova
şi li s-a pierdut urma. Fuseseră împuşcaţi. Când au început să ancheteze existenţa unei posibile
"cârtiţe" în CIA, responsabilii americani au fost induşi în eroare de o altă trădare.
Vitali Iurcenko, un agent din cadrul serviciului de contrainformaţii din KGB, dezertase la
Roma şi a demascat un număr de informatori KGB din SUA. Printre acestea era şi numele lui
Edward Lee Howard, un fost agent CIA de la Moscova, care din cauza problemelor cu drogurile
şi alcoolul fusese dat afară din Agenţie.
L-a auzul veştii că a fost concediat, Howard a contact KGB-ul şi le-a vândut toate
informaţiile pe care le deţinea, fugind în URSS înainte de a fi arestat. Contrainformaţiile
americane au pus în cârca lui Howard recentele insuccese. Totuşi activitatea CIA a suferit şi după
această defectare, iar un funcţionar din contrainformaţiile sovietice recrutat şi el de CIA a fost
împuşcat. Contrainformaţiile americane au intrat din nou în alertă. Howard nu ştia de el, deci nu
l-a putut vinde. Un agent sovietic recrutat de serviciul de spionaj britanic MI6, Oleg Gordievski,
a fost cel care a dat alerta că KGB-ul are un informator important din vârful CIA.
Când s-a declanşant operaţiunea de contrainformaţii din cadrul CIA, Ames a reuşit să
scape din nou în mod ciudat, deşi banii pe care îi primea de la KGB trebuiau să îl dea de gol.
Sovieticii l-au răsplătit pe Ames pentru valoroasele informaţii pe care le-a furnizat cu 1, 5
milioane de dolari. Din aceşti bani, şi-a luat o casă de 540.000 de dolari, o maşină Jaguar şi alte
bunuri de lux care trebuiau, în mod logic, să îl trădeze, deoarece salariul lui era de 60.000 de
dolari pe an. Mai mult, Ames a reuşit să treacă şi peste două teste de poligraf.
Demascare lui Ames avea să vină de la un alt trădător. Un agent sovietic din cadrul secţiei
cifru a KGB a furnizat CIA-ul date ce au ajutat la identificare "cârtiţei". El le-a spus americanilor
că sursa s-a întâlnit cu ofiţeri KGB într-o casă conspirativă din Bogota, furnizându-le şi datele
întâlnirilor.
De aici, misiunea contraspionajului american a fost deosebit de simplă. Au comparat
datele de întâlnire cu datele când agenţii CIA erau prezenţi în Bogota.
Concediile pe care şi le-a luat Ames şi călătoriile acestuia în Columbia corespundeau cu
aceste date. Aşa că l-au folosit pentru a-i deruta şi intoxica pe sovietici. FBI-ul l-a pus sub
supraveghere, iar datele obţinute au dezvăluit un Ames care nici măcar nu se mai obosea să se
ascundă. Avea în conturi peste 2, 7 milioane de dolari, iar casa îi era plină de documente care îl
incriminau.
 Ames a fost arestat în 1993, împreună cu soţia lui care-l ajutase în trădare. A fost
condamnat la închisoare pe viaţă. Întrebat de ce nu a fugit în URSS atunci când a început
vânătoare de "cârtiţe" el i-a lăsat fără replică pe anchetatori afirmând:"sunt american şi aşa voi fi
întotdeauna".
Din punct de vedere al contraspionajului American, cazul Aldrich Ames poate fi
considerat ca fiind un eşec devastator. Acest lucru bazându-se pe faptul că în perioada
îndelungată cât acesta a fost agent al KGB, Ames a vândut o serie întreagă de informaţii
clasificate către URSS.
Un alt motiv pentru care acest caz poate fi considerat un eşec este acela că CIA a sufeit
pierderi foarte mari din punct de vedere al reţelei de agenţi pe care o aveau pe teritoriul sovietic.