Vous êtes sur la page 1sur 19

Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008

Probleme de drept tranzitoriu. Legea aplicabilă nulităţii actului juridic civil (II) 1)
1 )P a r t e a I a s t u d i u l u i a f o s t p u b l i c a t ă î n R R D P n r . 6 /
MARIAN NICOLAE
Conf. univ. dr. – Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
Résumé
Problemes de droit transitoire. Loi applicable a la nullité de l’acte juridique civile
L’article 1 du Code civile prévoit, d’une maniere catégorique, que «la loi civile ne dispose que pour l’avenir; elle n’a pas de pouvoir rétroactif», en consacrant ce
que l’on connaît dans la doctrine et dans la jurisprudence en tant que «principe de la non-rétroactivité de la loi nouvelle».
En 1991, la nouvelle Constitution a accordé le statut de principe constitutionnel a la regle de la non-rétroactivité de la nouvelle loi, qui a été maintenue meme
apres la révision de 2003 de la loi fondamentale (art. 15 alinéa 2: «La loi ne dispose que pour l’avenir, a l’exception de la loi pénale ou contraventionnelle plus
favorable»), ce qui a engendré plus de difficultés dans l’établissement de l’effet rétroactif ou non-rétroactif d’une nouvelle disposition légale, car, outre les
controverses déja connues sur les criteres selon lesquels la loi nouvelle agit dans le passé, le fait que le législateur ordinaire ne respecte pas le principe de la
non- rétroactivité de la loi civile nouvelle peut etre censuré par la Cour Constitutionnelle qui se voit, parfois, confrontée a des questions délicates qui doivent
etre résolues, parmi lesquelles la loi applicable a la nullité de l’acte juridique.
L’un des problemes controversés du droit civile roumain est celui de la loi applicable a la nullité de l’acte juridique: ou la loi ancienne, en vertu de la regle
tempus regit actum, conformément a la théorie classique, ou bien la loi nouvelle, sur la base du principe de l’application immédiate de la loi nouvelle dans des
situations juridiques en cours de résolution (facta pendentia), en conformité avec la théorie de Paul Roubier sur l’application immédiate de la nouvelle loi et sur
les situations juridiques en cours de constitution, réalisation ou résolution a la date d’entrée en vigueur de telle loi.
Cette étude est principalement consacrée a l’analyse des deux theses majeures, l’auteur adhérant, sans réserves, a l’opinion, largement soutenue en droit
comparé aussi, selon laquelle la nullité de l’acte juridique civil est exclusivement régie par la loi en vigueur au moment ou tel acte est conclu. Par conséquent,
une loi ultérieure, qui créerait, modifierait ou supprimerait les causes de nullité modifierait le régime juridique applicable a la nullité (le cercle des personnes
protégées et intéressées a invoquer la nullité, la prescriptibilité ou l’imprescriptibilité du droit a l’action en nullité, la possibilité de couvrir la sanction par
confirmation ou autrement) ou elle modifierait les effets juridiques de la nullité ou, enfin, elle supprimerait la sanction de la nullité meme, en vertu d’une loi
confirmative, mais elle ne pourrait le faire que si elle était rétroactive, et, par conséquent, inconstitutionnelle.
La solution de la rétroactivité de la loi nouvelle en matiere de nullité s’impose, pourtant de lege ferenda aussi, pour les memes raisons. De ce point de vue, le
Projet du Nouveau Code Civil (adopté par le Sénat de la Roumanie le 13 septembre 2004) prévoit in terminis que « les actes juridiques atteints de nullité a la date
d’entrée en vigueur de la loi nouvelle sont toujours régis par la loi ancienne, meme s’ils étaient valables selon la loi nouvelle.» (art. 4 alinéa 2, concernant la non-
rétroactivité de la loi civile).
Etant donné les dimensions plutôt considérables de l’étude, elle a été divisée en deux parties qui seront publiés dans deux numéros distincts de la revue.
Ainsi, la premiere partie couvrira la législation régissant la nullité de l’acte juridique civile, en vertu des regles de droit transitoire incidentes dans le droit civil
roumain (voir RRDP no. 6/2007), tandis que la deuxieme partie portera sur l’analyse concrete du régime de la nullité du point de vue des regles de droit
transitoire applicables et en tenant compte des différents cas parus dans la pratique judiciaire.
Abstract
Transitory Law Issues. Law Governing the Nullity of Civil Legal Documents
Article 1 of the Civil Code categorically states that „civil law will only apply in the future; it does not have a retroactive power”, thereby officially instating what
the doctrine and the jurisprudence refer to as „the principle of the non-retroactivity of new civil laws”.
In 1991, the new Constitution instated the non-retroactivity of new laws as a constitutional principle which was maintained even after the 2003 review of the
fundamental law (art. 15 par. 2: „The Law will only apply in the future, except for the more favorable penal or contraventional law”), which has led to increased
difficulty in established whether a new legal provision has a retroactive effect because, aside from the already known controversies on the criteria based on
which it is decided how the new law will be applied with respect to past actions, the ordinary lawmakers’ failure to observe the principle of the non-
retroactivity of the new civil law can be also be condemned by the Constitutional Court, which is sometimes confronted to delicate matters, such as that of the
law under which a legal document is declared null.
One of the controversial issues in the Romanian civil law is that of the law governing the nullity of civil legal documents: is it the old law, by virtue of the tempus
regit actum rule, according to the classic theory, or the new law, based on the principle of the immediate application of the new law in pending legal situations
(facta pendentia), according to the doctrine inspired from the theory of Paul Roubier on the immediate application of the new law and on legal situations in the
process of being established, pending settlement or settled at the time such new law becomes effective.
This study is mainly dedicated to the analysis of the two major theses, and the author advocates, without any reserve, the opinion according to which a civil
legal document will be declared null exclusively under the law in force at the date the respective document was concluded, an opinion widely supported in
comparative law as well. Consequently, a subsequent law which would create, modify or suppress the grounds for nullity, would change the legal regime
applicable to nullity (the range of persons who are protected and interested in invoking the nullity, prescriptibility or imprescriptibility of the right to file a nullity
action, the possibility of covering the sanction by confirmation or otherwise) or it would modify the legal effects of nullity or, finally, it would suppress the
nullity sanction itself, which would not be possible under a confirming law, but only under a retroactive one, which would therefore be unconstitutional.
However, the solution of the non-retroactivity of the new law in the domain of nullity is necessary de lege ferenda as well, due to the same reasons. From this
point of view, the Draft of the New Civil Code (adopted by the Romanian Senate on September 13, 2004) sets forth in terminis that „Legal documents that are null
at the date the new law becomes effective will remain governed by the old law, even if they would be valid according to the new law.” (art. 4 par. 2, concerning
the non- retroactivity of civil laws).
Due to its relatively large extent, the study has been divided into two parts which will be published in two separate issues. Thus, the first part will refer to the
establishment of the law governing the nullity of civil legal documents, based on the transitory law rules applicable in Romanian law (see RRDP nr. 6/2007),
whereas the second part will consist of a concrete analysis of the regime of nullity in the light of the applicable transitory law rules and considering various
practical cases.
III. APLICABILITATEA PRINCIPIULUI NERETROACTIVITĂŢII ÎN MATERIA NULITĂŢII ACTULUI JURIDIC CIVIL
15. Precizări prealabile. După cum am văzut2), nulitatea este guvernată de legea în vigoare la data încheierii actului viciat,
astfel încât cauzele de nulitate incidente, regimul juridic al nulităţii aplicabile (nulitatea absolută sau/şi relativă), modul în care
aceasta a operat (ipso iure, în temeiul hotărârii instanţei ori al voinţei părţilor), efectele propriu-zise şi modalităţile de
restituire a prestaţiilor vor fi determinate, în principiu, tot în lumina şi în considerarea dispoziţiilor legale existente la acea
dată.
2 I) b i . d e m

Totuşi, este posibil, ca după încheierea actului lovit de nulitate, să survină evenimente juridice ori materiale care să pună
în discuţie soarta şi, mai ales, consecinţele juridice ale unui asemenea act.
Astfel, dacă actul, deşi nul, a fost executat, în tot sau în parte, se va pune între părţi problema nu atât a întinderii efectului
retroactiv3) al nulităţii, cât mai ales a restituirii prestaţiilor, în natură, iar dacă aceasta nu este fizic sau juridic posibilă (a pierit
bunul care a făcut obiectul vânzării, serviciul prestat este ireversibil, bunul a fost dobândit de un terţ care nu este ţinut la
restituire), prin echivalent. Dacă debitorul obligaţiei de restituire este de bună-credinţă, nu va fi ţinut să restituie fructele
dobândite, iar dacă între timp a uzucapat bunul supus restituirii, se va putea opune cu succes la restituire (în acest caz,
uzucapiunea va putea fi guvernată de legea în vigoare de la data când aceasta a operat, în mod efectiv, iar nu de legea în
vigoare de la data când este opusă reclamantului, fiind, desigur, posibil ca până la data împlinirii termenului de prescripţie
achizitivă, să intervină o lege nouă care să modifice regimul acesteia ori chiar s-o suprime; în orice caz, legea aplicabilă
uzucapiunii nu trebuie confundată cu legea aplicabilă nulităţii actului în baza căruia uzucapantul a intrat în posesia bunului). De
pag. 1 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
asemenea, dacă dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor este supus prescripţiei extinctive, debitorul obligaţiei de
restituire va putea opune excepţia de prescripţie a acţiunii în restituirea prestaţiei (caz în care legea aplicabilă prescripţiei
dreptului la acţiunea în restituire a prestaţiilor4) este distinctă şi nu trebuie confundată cu legea aplicabilă nulităţii actului
juridic).
3 ) Î n p r i n c i p i u , n u l i t a t e a o p e r e a z ă c u e f ee cx t ) t ,ru enct câr ot a şc i t i pv
v i i et xo r )n , (u n f ci i n d r e p u t a t a n u f i f o s t î n c h e i a t n i c i o d a t ă
r e s t a b i l i r e a l e g a l i t ă ţ i i a r f i p u r f o r m a l ă . D e l a e f e c
c a r e a c t u l , d e ş i n u l , e s t e c o n s i d e r a t a f i v a l a b i l , î n
d e r o g ă d e l a p r i n c i p i u l n o r m a l ş i n a t u r a l a l r e t r o a c t
f a m . î n p r i v i n ţ a c ă s ă t o r i e i p u t a t i v e ) .
4 ) P e n t r u a m ă n u n t e c u p r i v i r e l a Pl re eg se ca r i a p p, ţ l i E
i a cd a.e bx R
i t l oi ăns cept t ri t evi să,
2 0 0 4 , n r . 6 4 ş i u r m . , p p . 1 4 6 - 1 5 2 .

De asemenea, cât priveşte efectele faţă de terţi a restituirii prestaţiilor, făcute în baza unui act nul, aceştia pot opune
creditorului sau, după caz, adevăratului proprietar, anumite excepţii, cum sunt dobândirea proprietăţii bunului prin efectul
posesiei de bună-credinţă (art. 1909 C. civ.), al publicităţii materiale a cărţii funciare (art. 31 din Legea nr. 7/1996,
republicată), al uzucapiunii (art. 1837 şi urm. C. civ.) ori al principiului ocrotirii credinţei legitime (art. 20 alin. 2 din Decretul
nr. 31/1954) etc. În asemenea cazuri, apărările terţilor îşi află temeiuri în alte reguli decât în cele care sancţionează cu
nulitatea actul făcut de autorii lor nemijlociţi, astfel încât legea aplicabilă acestor excepţii nu trebuie confundată cu legea
aplicabilă nulităţii înseşi.
Înainte însă de a analiza diferitele implicaţii ale legii noi asupra nulităţii unui act încheiat sub imperiul legii vechi, mai trebuie
făcută o ultimă menţiune legată de chestiunea incidenţei legii noi asupra acţiunilor în nulitate aflate în curs de judecată.
Întrucât nulitatea este supusă, cum am văzut, legii în vigoare la dată săvârşirii actului civil, fiind un factum praeteritum, legea
nouă nu poate, în principiu, avea, fără a fi socotită retroactivă şi, deci, neconstituţională, nici un efect asupra nulităţii şi,
aceasta, indiferent, dacă nulitatea este sau nu judiciară, ori acţiunea în nulitate se află ori nu în curs de judecată.
De altfel, în prezent, chiar în absenţa interdicţiei constituţionale a adoptării unor norme civile retroactive, existenţa unei
legi confirmative survenite în cursul unor procese pendinte nu s-ar putea aplica, în aceste cazuri, fără a încălca principiul
dreptului la un proces echitabil, stabilit de art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi consacrat acum şi de art. 21 alin. 3 din Constituţie, în virtutea căruia părţile au dreptul de a fi
judecate de un tribunal imparţial şi independent şi în baza unei legislaţii clare şi previzibile, aşa cum exista ea la data
declanşării procesului, iar nu în baza unor dispoziţii legale adoptate pe parcursul procesului şi care ar favoriza o parte în
detrimentul celeilalte5), respectiv principiul separaţiei puterilor în stat, care interzice orice imixtiune a legiuitorului în cadrul
unor procese pendinte, prin adoptarea unor norme materiale de natură a modifica soluţia instanţei, întemeiată pe dispoziţiile
în vigoare la data învestirii sale. Prin urmare, în continuare, întrucât existenţa sau nu a unui proces în curs nu are nici o
importanţă juridică în determinarea legii aplicabile nulităţii actului juridic, analiza noastră va face abstracţie de acest lucru şi
ne vom referi exclusiv la conţinutul normelor aflate în discuţie.
5 ) V . , p e n t r u aC mo ăn nv ue nn tţ ei a, C
e .u r Bo îp r e s a a n n ă , a d r, e pv D
ot url .er ip Il t ,ou r r ,i o m
Eş diu .l l u i
C . H . B e c k , B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , î n s p e c i a l n r . 2 5 8 ş i 2 5 9

Cu aceste precizări prealabile, urmează să vedem, în continuare, care este impactul modificării sau suprimării de către
legiuitor a dispoziţiilor legale care reglementează nulitatea unui act juridic civil din punct de vedere a dreptului tranzitoriu. În
acest sens, vom trece la analiza succesivă a următoarelor aspecte legate de existenţa sancţiunii nulităţii privite în
succesiunea logică şi dinamica lor firească: crearea, modificarea sau înlăturarea unei cauze de nulitate (i), consacrarea
cazurilor de nulitate tacită (ii), modificarea regimului nulităţii (iii), modificarea efectelor nulităţii (iv), modul de operare a
nulităţii (v), suprimarea nulităţii (vi), inclusiv problema înlăturării sau paralizării regulii quod nullum est, nullum producit
effectum (vii), pentru a încheia cu scurte concluzii şi propuneri de lege ferenda (viii).
16. Crearea, modificarea sau suprimarea unei cauze de nulitate. a) Precizări prealabile. În materie de nulitate, concepţia
legiuitorului despre această sancţiune şi, implicit, despre cerinţele de validitate a actelor juridice nu este imuabilă, ci ea este
determinată de concepţia politică generală asupra funcţiei şi importanţei acestor cerinţe într-o epocă dată, de interesele
particulare, de grup ori generale pe care trebuie să le servească normele juridice edictate pentru încheierea valabilă a actelor
juridice. Prin urmare, odată cu schimbarea politicii legislative ori cu evoluţiile sau prefacerile intervenite în viaţa social-
economică ori politică a societăţii, se poate modifica şi concepţia despre nulitatea actului juridic. Sub acest aspect, este
posibil ca legiuitorul, pentru protejarea unor interese noi, să instituie noi cerinţe de valabilitate (a se vedea, de ex., legislaţia
privind protecţia consumatorului), să modifice unele cerinţe de valabilitate, în vederea adaptării acestora la realităţile sociale,
ori chiar să suprime unele cauze de nulitate, care nu mai corespund acestor realităţi (a se vedea, de ex., suprimarea, în anii
1990, a cerinţei autorizaţiei administrative la înstrăinarea de terenuri cu sau fără construcţii, prin acte între vii, prevăzută de
fostul art. 11 al Decretului nr. 144/1958 privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţarea
construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii 6), respectiv de
fostele art. 31 şi 32 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale 7), care au extins
cerinţa autorizaţiei administrative la nivelul întregii ţări).
6 )P u b l i c a t î n B . O f . n r . 1 5 d i n 2 9 m a r t i e 1 9 5 8 ş i a b r o
m ă s u r i p e n t r u r e a l i z a r e a l o c u i n ţ e l o r ( M . O f . n r . 1 6 3
î m p ă r ţ e a l a , p r i n a c t e î n t r e v i i , a t e r e n u r i l o r c u s a u
r e ş e d i n ţ e d e r a i o a n e , l o c a l i t ă ţ i l o r b a l n e o - c l i m a t i c e
v o r d e z v o l t a s t a ţ i u n i b a l n e o - c l i m a t i c e ş i c e n t r e m u n c
p r e z e n t u l u i d e c r e t , d e c ă t r e c o m i t e t e l e e x e c u t i v e a l e

A c t e l e d e î n s t r ă i n a r e s a u î m p ă r ţ e a l a t e r e n u r i l o r d e m
Î n s t r ă i n ă r i l e s a u î m p ă r ţ e l i l e t e r e n u r i l o r p r e v ă z u t e î n
d r e p t . N u l i t a t e a p o a t e f i i n v o c a t ă d e p r o c u r a t u r ă , d e
( s . n . – M . N . ) .
7 )P u b l i c a t ă î n B . O f . n r . 1 0 5 d i n 4 o c t o m b r i e 1 9 7 4 ş i
pag. 2 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
C o n f o r m a r t . 3 1 d i n L e g e a n r . 5 8 / 1 9 7 4 , „ î m p ă r ţ e a l a î n
a r t . 3 0 ( d i n l o c a l i t ă ţ i l e u r b a n e ş i r u r a l e a ua tl oe r diţ ază tăr eir ,i i d– u
c a z , d e c ă t r e c o m i t e t e l e e x e c u t i v e a l e c o n s i l i i l o r p o
s i s t e m a t i z a r e ” ( s . n . – M . N . ) , a r t . 3 2 p r e v ă z â n d c ă „ o
e s t e n u l ă d e d r e p t . ”

b) Conţinut şi delimitare. Prin crearea unei cauze de nulitate înţelegem cazul în care legiuitorul prescrie o nouă cerinţă de
valabilitate, sub sancţiunea nulităţii (de ex., dispune scoaterea din comerţ a unor bunuri proprietate privată 8), fixează
regimul special de administrare sau circulaţie al altor bunuri9) ori instituie cerinţa de formă ad validitatem pentru o anumită
operaţiune juridică) sau, după caz, schimbă natura cauzei de ineficacitate, înlocuind sancţiunea iniţială cu sancţiunea nulităţii
(de ex., dispune înlocuirea inopozabilităţii cu sancţiunea nulităţii10)) care, de regulă, este mai severă.
8 )A s e v e d e a , m a i r e c e n t , s p r e e x e m p l u :

– L e g e a n r . 9 / 1 9 9 0 p r i v i n d i n t e r z i c e r e a t e m p o r a r ă a
p r e z e n t a b r o g a t ă ( p r i n L . n r . 1 8 / 1 9 9 1 ) ; p o t r i v i t a r t .
f u n c i a r s e i n t e r z i c e î n s t r ă i n a r e a , p r i n a c t e î n t r e v i i ,

D e l a p r e v e d e r i l e a l i n . 1 s e e x c e p t e a z ă t e r e n u r i l e a f e
m u l t 1 . 0 0 0 m e t r i p ă t r a ţ i . ” ; a r t . 3 d i n a c e e a ş i l e g e p r
t e r e n u r i d e o r i c e f e l , c u e x c e p ţ i a c e l o r p r e v ă z u t e l a
s u n t n u l e d e d r e p t . ” ( s . n . – M . N . ) ;

– a r t . 3 2 d i n L e g e a f o n d u l u i f u n c i a r n r . 1 8 / 1 9 9 1 , r e p u
a t r i b u i t c o n f o r m a r t . 1 9 a l i n . 1 , a r t . 2 1 ş i a r t . 4 3 n u
u r m ă t o r c e l u i î n c a r e a f o s t f ă c u t ă î n s c r i e r e a p r o p r
n u l i t ă ţ i i a b s o l u t e a a c t u l u i d e î n s t r ă i n a r e .
( 2 ) C o n s t a t a r e a n u l i t ă ţ i i p o a t e f i c e r u t ă î n j u s t i ţ i e
( s . n . – M . N . ) :

– a r t . 9 a l i n . u l t i m d i n L e g e a n r . 1 1 2 / 1 9 9 5 p e n r ut r e g
p r o p r i e t a t e a s t a t u l u i ( M . O f . n r . 2 7 9 d i n 2 9 n o i
e m b r i e
( d e c ă t r e f o ş t i i c h i r i a ş i , t i t u l a r i a i c o n t r a c t e l
o r d e
M . N . ) ; t e x t u l t r e b u i e î n s ă „ c i t i t ” î n l u m i n a a r . t 4 3 a
C h i r i a ş i i c ă r o r a , î n t e m e i u l p r e v e d e r i l o r a r t . 9 a l i n .
l e g i , a p a r t a m e n t e l e î n c a r e l o c u i a u a u d r e p t u l s ă l e
d a t a c u m p ă r ă r i i n u m a i p e r s o a n e i î n d r e p t ă ţ i t e , f o s t p r

( 2 ) S u b s a n c ţ i u n e a n u l i t ă ţ i i a b s o l u t e , e s t e i n t e r z i s ă
m o d i f i c ă r i l e ş i c o m p l e t ă r i l e u l t e r i o a r e , p â n ă l a s o l
î n d r e p t ă ţ i t e f o ş t i p r o p r i e t a r i s a u , d u p ă c a z , m o ş t e n i t

– a r t . 1 5 d i n L e g e a n r . 5 4 / 1 9 9 8 p r i v i n d c i r c u l a ţ i a j u r
n r . 2 4 7 / 2 0 0 5 ) : „ ( 1 ) S u n t i n t e r z i s e î n s t r ă i n ă r i l e , s u b
j u d e c ă t o r e ş t i , p e t o t t i m p u l s o l u ţ i o n ă r i i a c e s t o r l i t i

( 2 ) Î n s t r ă i n ă r i l e î n c h e i a t e c u î n c ă l c a r e a p r e v e d e r i l o r
c e r e r e a o r i c ă r e i p e r s o a n e i n t e r e s a t e ş i a p r o c u r o r u l u
( 3 ) S e r v i c i i l e d e t r a n s c r i p ţ i u n i ş i i n s c r i p ţ i u n i , p r e c
p u b l i c i t a t e , o p o z i ţ i i l e l a î n s t r ă i n a r e f o r m u l a t e d e p a
n e c e s a r e a u t e n t i f i c ă r i i î n s t r ă i n ă r i l o r , s o l i c i t a t e d e
5 4 / 1 9 9 8 a f o s t r e s t r â n s ă î n p r e z e n t n u m a i l a c a z u l l
f o n d u l u i f u n c i a r , p r i n L e g e a c i r c u l a ţ i e i j u r i d i c e a t e
l e g e a c i r c u l a ţ i e i j u r i d i c e a t e r e n u r i l o r , p r e c i t a t ă :
l e g a l i t a t e a t i t l u l u i d e p r o p r i e t a t e , c o n f o r m l e g i l o r f
î m p i e d i c ă î n s t r ă i n a r e a a c e s t u i a ş i n i c i c o n s t i t u i r e a a

– a r t . 4 4 d i n O . U . G . n r . 4 0 / 1 9 9 9 p r i v i n d p r o t e c ţ i a c h
1 4 8 d i n 8 a p r i l i e 1 9 9 9 ) , c u m o d i f i c ă r i l e u l t e r i o a r e :
c o n c e s i o n a r e a , i p o t e c a r e a , c o n t r a c t u l d e l e a s i n g , p r
b u n u r i l o r i m o b i l e – t e r e n u r i ş i c o n s t r u c ţ i i c u d e s t i n
c e r e r i î n c o n s t a t a r e a s a u r e z i l i e r e a d r e p t u l u i d e p r
b u n u r i ” ; v . , c u p r i v i r e l a c o n d i ţ i i l e d e i n v o c a r e a a c e
p r o p r i e t ă ţ i i ş i j u s t i ţ i e i , p r e c u m ş i u n e l e m ă s u r i a d i a

– a r t . 2 1 a l i n 5 d i n L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 p r i v i n d r e g i m u
d e c e m b r i e 1 9 8 9 , r e p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 7 9 8 d i n 2 s
p â n ă l a s o l u ţ i o n a r e a p r o c e d u r i l o r a d m i n i s t r a t i v e ş i ,
c o n c e s i o n a r e a , l o c a ţ i a d e g e s t i u n e , a s o c i e r e a î n p
s u b î n c h i r i e r e î n b e n e f i c i u l u n u i n o u c h i r i a ş , s c h i m b a
c o n s t r u c ţ i i n o t i f i c a t e p o t r i v i t p r e v e d e r i l o r p r e z e n t e i
r ă m â n e a p l i c a b i l o r i d e c â t e o r i n u e s t e v o r b a d e i m o

– a r t . 1 3 a l i n . 2 d i n L e g e a n r . 4 2 2 / 2 0 0 1 p r i v i n d p r o t
u l t e r i o a r e : „ D e l a d a t a c o m u n i c ă r i i c ă t r e p r o p r i e t a r
p â n ă l a p u b l i c a r e a o r d i n u l u i d e c l a s a r e s a u p â n ă l a e
r e g i m u l j u r i d i c a l m o n u m e n t e l o r i s t o r i c e , p o t r i v i t d i s

P r e c i z ă m , î n f i n a l , c ă , s u b i m p e r i u l C o n s t i t u ţ i e i a c t
t e m p o ( r i a) r, ă rf eă sc pu et ăc t ac ru e a p r i n c i p i u l u i p r o p o r ţ i o n (a i l i i ) t ă ş ţ i i i n
d a c ă d i e s s p t ue s ă p r i ( n i i l i e) g. e C fo .r g Ca Cn ,i c dă e c . n r . 6 / 1 9 9 2 c u p r i v i
m ă s u r i p r e m e r g ă t o a r e r e g l e m e n t ă r i i s i t u a ţ i e i j u r i d i c e
î n M . O f . n r . 4 8 d i n 4 m a r t i e 1 9 9 3 . „ A r t . 4 1 ( a c t u a l m e
c i t a t ă , g a r a n t e a z ă d r e p t u l d e p r o p r i e t a t e c u t o a t e d e
d e d o m e n i u l l e g i i o r g a n i c e , p o t r i v i t a r t . 7 2 l i t . k )
pag. 3 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
f u n d a m e n t a l î n t r - u n s t a t d e d r e p t . P e c a l e d e c o n s e c i
d e a l i n . 1 a l a r t . 2 , î n l ă t u r â n d d r e p t u l d e d i s p o z i ţ i e
d r e p t e s t e d e e s e n ţ a r e g i m u l u i g e n e r a l a l p r o p r i e t ă ţ
r e p r e z i n t ă o d e r o g a r e d e l a u n a t r i b u t f u n d a m e n t a l a
n a t u r ă c u a c e e a a l e g i i d e l a c a r e s e d e r o g ă . A l t m i n t
p e n t r u l e g i l e c o n s t i t u ţ i o n a l e , o r g a n i c e ş i o r d i n a r e , p
( . . . ) F a ţ ă d e c e l e a r ă t a t e , r e z u l t ă c ă i n t e r d i c ţ i a d e
r e g l e m e n t a r e a s i t u a ţ i e i j u r i d i c e a u n o r i m o b i l e , s e i
o r i c e t i t l u , a i m o b i l e l o r r e s p e c t i v e , p r e c u m ş ei s t d e e m
n e c o n s ,t i ft iu i ţ ni do n i a n l să t i t u i t ă p r i n t r - o l e g e o r d i n a r ă . ( . . . )
C o n s t i nt u sţ ui en ,t ea lp el i cn at eb ri dl ei c, ţ îi na t rî un cs ât rt ă i n ă r i i i n s t i t u –i t ăp â dn eă
c â n d s e v a a d o p t a l e g e a m e n ţ i o n a t ă d e a r t . 1 – , P a r l a
i p o t e t i c , n u a r a d o p t a a c e a s t ă r e g l e m e n t a r e , a r î n s
p r e v e d e r i l o r a r t . 4 9 ( a r t . 5 3 , î n p r e z e n t – n . n . , M . N
d r e p t u r i , p r e v ă z u t d e a l i n . 2 a l a r t . 4 9 ( a r t . 5 3 d u p ă
4 1 ş i 1 3 5 d i n C o n s t i t u ţ i e ( î n p r e z e n t , a r t . 4 4 ş i 1 3 6
e s t e i n v i o l a b i l ă . ” ( s . n . – M . N . ) .
9 )V . , d e e x . , i n t e r d i c ţ i i l e d e v â n z a r e a u n o r b u n u r i a
c a z , c u m s u n t :

– i n t e r d i c ţ i a v â n z ă r i i l o c u i n ţ e l o r d e i n t e r v e n ţ i e ş i a
f o n d u r i l e u n i t ă ţ i l o r e c o n o m i c e s a u b u g e t a r e d e s t a t
l o c u i n ţ e ş i s p a ţ i i c u a l t ă d e s t i n a ţ i e c o n s t r u i t e d i n f
O f . n r . 2 6 0 d i n 1 5 s e p t e m b r i e 1 9 9 4 ) ; c u p r i v i r e l a n e
d e s t i n a t e p e r s o n a l u l u i m e d i c a l , d i d a c t i c , a l t o r s p e c
8 5 / 1 9 9 2 , r e p u b l i c a t ă , v . C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I V - a c
3 6 , p p . 8 4 - 8 7 ( î n t r u c â t c o n t r a c t u l d e v â n z a r e - c u m p ă r
d e s t i n a ţ i a d e l o c u i n ţ ă p e n t r u s p e c i a l i ş t i i d i n m e d i u l
n e p u t â n d u - i - s e a p l i c a d i s p o z i ţ i i l e L e g i i n r . 8 5 / 1 9 9 2
n e r e t r o a c t i v i t ă ţ i i l e g i i c i v i l e , c o n s a c r a t î n C o n s t i t u ţ

– i n t e r d i c ţ i a v â n z ă r i i a p a r t a m e n t e l o r c a r e a u d o t ă r i
p r e c u m ş i a l o c u i n ţ e l o r c a r e a u a v u t d e s t i n a ţ i a d e c
d e m n i t a r i ( a r t . 1 0 d i n L e g e a n r . 1 1 2 / 1 9 9 5 p e n t r u r e g l
p r o p r i e t a t e a s t a t u l u i , p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 2 7 9 d i n

–i n t e r d i c ţ i a v â n z ă r i i l o c u i n ţ e l o r s o ( c a i r a t l . e ,4 7 a , l 5 o 4 c u a i l n i ţn e . l
l o c u i n ţ e i n r . 1 1 4 / 1 9 9 6 , c u m o d i f i c ă r i l e u l t e r i o a r e ) .
1 0 V
) . , d e e x . , î n m a t e r i a f a l i m e n t u l u i , u n d e î n p r e z e n
c r e d a l e ş i s u p u s e a c ţ i u n i i r e v o c a t o r i i s a u p a u l i e n e a
p r e z u m a c a f i i n d f ă c u t e î n f r a u d a c r e d i t o r i l o r , a s e m e
6 4 / 1 9 9 5 p r i v i n d p r o c e d u r a r e o r g a n i z ă r i i ş i l i c h i d ă r i i
i n s o l v e n ţ e i , î n v i g o a r e ) .

În schimb, atunci când sunt modificate numai condiţiile sau elementele care determină o cauză de nulitate (i.e. fie
ipoteza, fie conţinutul normei sancţionatoare), prin suprimarea unor elemente, redimensionarea celor deja existente ori prin
adăugarea unor condiţii suplimentare, se modifică ipoteza normei juridice care instituia sau fundamenta11) cauza de nulitate
ori, după caz, se schimbă însăşi natura nulităţii, fiind vorba în aceste cazuri de o cauză de nulitate schimbată ori modificată,
o cauză de nulitate practic nouă, deoarece ea nu mai este identică, din cauza schimbărilor intervenite, cu vechea cauză de
nulitate. Spre exemplu, dacă iniţial buna sau reaua-credinţă a părţilor este indiferentă, prin modificarea adusă se
sancţionează cu nulitatea numai reaua-credinţă a părţii, sau se lărgeşte (ori restrânge), prin legea nouă, sfera persoanelor
care pot încheia un act juridic12), ori pe planul efectului juridic al normei sancţionatorii, nulitatea absolută este înlocuită cu
una relativă ori invers13). Totuşi, în plan teoretic, întrucât cauza de nulitate subzista într-o altă formă şi anterior, „noua”
cauză de nulitate schimbă doar în parte condiţiile formare a actului, fără a se putea vorbi de o veritabilă nouă cerinţă de
validitate, creată exclusiv de legea nouă.
1 1 A) t u n c i c â n d n u e v o r b a d e o n u l i t a t e e x p r e s ă , c i d o
1 2 V
) . , p e n t r u u n c a z m a i r e c e n t , î n l e g ă t u r ă c u l ă r g i r
c h i r i a ş i l o r ş i s t a b i l i r e a c h i r i e i p e n t r u s p a ţ i i l e c u d
C . A p . B u c u r e ş t i , s P. r a c It V
i c- ăa , j ud de ic ,c. i nan rrr .ă. 61c 83i ,v8 i3 pl / ăp2 . 0 2 020 320 , 13 --î 22n 20 30
i n c l u d e r e a î n f i ş a l o c a t i v ă a a p a r t a m e n t u l u i î n c h i r i a
r e s t i t u i r i i i m o b i l u l u i c ă t r e f o ş t i i p r o p r i e t a r i p r i n t r -
p a r t e d i n c a t e g o r i a m e m b r i l o r d e f a m i l i e , c o n f o r m a r t
e l e n u p u t e a u d o b â n d i d r e p t u r 1i d l i on c aO t . i Uv .e G . p r no r p . r i 4 i 0, / 1c 9h 9i a9
2 4 1 / 2 0 0 1 , a r p e r m i t e , î n p r e z e n t , a c e s t l u c r u , f i i n d ,
1 3 V
) . , p e n t r u o i p o t e z ă f o a r t e r e c e n t ă , c a z u l p r e v ă z u t
s o c i a l e d e s t i n a t e c h i r i a ş i l o r e v a c u a ţ i s a u c a r e u r m e a
2 9 i u l i e 2 0 0 7 ) , p o t r i v i t c ă r o r a : „ ( 1 ) S u n t i n t e r z i s e , s
f i z i c e p e n t r u l o c u i n ţ e l e d i n f o n d u l c o n s t i t u i t p o t r i v i
p r e v ă z u t e p r i n p r e z e n t a o r d o n a n ţ ă d e u r g e n ţ ă ( i . e . a r

( 2 ) S u b i n c i d e n ţ a p r e v e d e r i l o r a l i n . 1 i n t r ă ş i c a z u r i
p r e v ă z u t e p r i n p r e z e n t a o r d o n a n ţ ă d e u r g e n ţ ă .

( 3 ) D e p i s t a r e a c a z u r i l o r p r e v ă z u t e l a a l i n . 1 ş i 2 ş i
s i t u a ţ i e i a n t e r i o a r e s e f a c p r i n g r i j a p r e f e c ţ i l o r . ” ( s

T e x t u l c i t a t c r e e a z ă , p r i m a f a c i a e , u n n o u c a z d e n u l
r e s t i t u i t e o r i r e t r o c e d a t e f o ş t i l o r s a u a d e v ă r a ţ i l o r
p r o t e c ţ i a c h i r i a ş i l o r ş i s t a b i l i r e a c h i r i e i p e n t r u s p a
s a n c ţ i u n e a s e m ă n ă t o a r e , î n u r m ă t o r i i t e r m e n i : „ ( 1 ) Î n
pag. 4 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
a l i n . 2 l i t . a ) ş i b ) , c o n s i l i i l e l o c a l e s u n t o b l i g a t e
i n c l u s i v d i n f o n d u l d e l o c u i n ţ e s o c i a l e , î n t e r m e n d e
c a r e î n d e p l i n e s c c r i t e r i i l e d e a c c e s s t a b i l i t e î n c o n f
ş i c o m p l e t ă r i l e u l t e r i o a r e ( c f . a r t . 7 - 8 , 4 2 , 4 3 ş i 4 8
( 2 ) C h i r i a ş u l e s t e o b l i g a t s ă î n r e g i s t r e z e c e r e r e a d e

( 3 ) S u n t i n t e r z i s e , s u b s a n c ţ i u n e a n u l i t ă ţ i i a b s o l u t e ,
d e c o n s i l i i l e l o c a l e c u p e r s o a n e f i z i c e s a u j u r i d i c e c

D i n c o r o b o r a r e a c e l o r d o u ă r e g l e m e n t ă r i r e z u l t ă c ă c
d e e x i s t e n ţ ă , î n t r u c â t s f e r a p e r s o a n e l o r î n d r e p t ă ţ i t e
c a r e t r i m i t e a r t . 1 5 d i n O . U . G . n r . 4 9 / 1 9 9 9 , r e s p e c t i
s u p l i m e n t a r e [ c e l e v a c u a t „ n u i n t r ă s u b i n c i d e n ţ a p r
b e n e f i c i a t ş i / s a u n u b e n e f i c i a z ă d e s p r i j i n u l s t a t u l u
a l i n . 3 l i t . b ) ş i e ) d i n O . U . G . n r . 7 4 / 2 0 0 7 ] s a u , d u p
c a s ă d e v a c a n ţ ă ” ş i , d e a s e m e n e a , „ n u d e ţ i n e , î n c a l i
f ) ; s . n . , M . N . ] . Î n c o n s e c i n ţ ă , m o d i f i c ă r i l e i n t r o d u s e
d e j a î n c h e i a t e î n c o n d i ţ i i l e O . U . G . n r . 4 0 / 1 9 9 9 , c h i a
c h i r i a ş i s u b i m p e r i u l l e g i i v e c h i n u a r m a i î n t r u n i c o

R ă m â n e î n d i s c u ţ i e c h e s t i u n e a d a c ă , l a d a t a i n t r ă r i i
p o t r i v i t l e g i i n o i p e r s o a n e l e i n i ţ i a l î n d r e p t ă ţ i t e , î n
s e a m a d e p r e v e d e r i l e l e g i i v e c h i s a u d e c e l e a l e l e g i
a r . 1 4 a l i n . 3 l i t . c ) ş i d ) d i n O . U . G . n r . 4 0 / 1 9 9 9 ( c h
d e î n c h i r i e r e , a n e s o c o t i t o b l i g a ţ i i l e c o n t r a c t u a l e o r
m u l t d e u n a n f ă r ă î n t r e r u p e r e ) , r e s p e c t i v s i t u a ţ i a c
e x e c u ţ i e p e n t r u r e a l i z a r e a u n e i lc oo cn ud i,i nţ ţci eia r n(e oa, ir td . a c1 ă a a l ri n
î m p i e d i c a p e c e l e v a c u a t d i n l o c u i n ţ a r e t r o c e d a t ă f o
C r e d e m c ă , f i i n d v o r b a d e c o n d i ţ i i n o i î n r a p o r t d e c
a p l i c a t e î n c a z u l c e r e r i l o r d e î n c h i r i e r e d e j a f o r m u l a
f ă c u t e . Î n c a z c o n t r a r , c e l c a r e pa r i f no r î mn us fl uoaş rt i m cue elf răe erc ri t ei u al e ia ) r
d r e p t u l d e a o b ţ i n e o l o c u i n ţ ă c u t i t l u d e c h i r i a ş d i n
a c e s t e l o c u i n ţ e a r r e p r e z e n t a o v e r i t a b i l ă s na un lc l ţ ai u pn oe e
s i n e, l c eă gc ei , n i m e n i n u pa on at et ser ăi ovf iâr r sş ai nt ec ţ ci ou n a tl t ep e sn at rn uc ţ fi au pn ti e
d a t a s ă v â r ş i r i i a c e s t o r a ( î n s p e ţ ă , r e f u z u l d e î n c h i r i

În sfârşit, cât priveşte suprimarea cauzei de nulitate, aceasta intervine atunci când legea nouă nu mai prevede sancţiunea
nulităţii pentru nerespectarea unei cerinţe de valabilitate ori, după caz, elimină, în mod total, o cerinţă de validitate care era
anterior necesară pentru încheierea unui anumit act juridic. De ex., este suprimată cerinţa formei autentice, cum s-a
întâmplat, e drept, doar pentru scurt timp14), în materia actelor de înstrăinare între vii a terenurilor agricole ori a terenurile
cu sau fără construcţii din localităţile care nu intrau sub incidenţa Decretului nr. 144/1958 prin efectul abrogării în decembrie
1989 a Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea terenurilor şi localităţilor urbane şi rurale, respectiv a art. 44-50 din Legea
nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar15); sau este eliminată cerinţa autorizaţiei administrative în materie de înstrăinare prin
acte între vii a terenurilor din localităţile cuprinse în fostul Decret nr. 144/1958, ca urmare a abrogării, în anul 1991, a
Decretului nr. 144/1958 prin Legea nr. 50/1991 16); ori, în sfârşit, este înlăturată o altă cauză de nulitate, cum este cazul
unei incapacităţi civile17) sau a cerinţei respectării dreptului de preempţiune recunoscut unor categorii de persoane expres
prevăzute de lege18).
1 4 S
) p u n e m „ p e n t r u s c u r t t i m p ” , î n t r u c â t p r i n n o u a L e g
r e i n t r o d u s c e r i n ţ a f o r m e i a u t e n t i c e p e n t r u î n s t r ă i n a r
i n d i f e r e n t d e l o c u l s i t u ă r i i l o r ( c f . a r t . 4 6 a l i n . 1 ,
d e î n t i n d e r e a s u p r a f e ţ e i , p r i n a c t e j u r i d i c e î n t r e v i i
d e L e g e a n r . 5 4 / 1 9 9 8 p r i v i n d c i r c u l a ţ i a j u r i d i c ă a t e
î n s t r ă i n a t e ş i d o b â n d i t e p r i n a c t e j u r i d i c e î n t r e v i i ,
j u r i d i c ă a t e r e n u r i l o r ( T i t l u l X d i n L e g e a n r . 2 4 7 / 2 0
a u t e n t i c e ş i l a a c t e l e c o n s t i t u t i v e d e d r e p t u r i r e a l e
s e n s , a r t . 2 d i n L e g e a c i r c u l a ţ i e i j u r i d i c e a t e r e n u r
i n d i f e r e n t d e d e s t i n a ţ i a s a u d e î n t i n d e r e a l o r , p o t f i
s u b s a n c ţ i u n e a n u l i t ă ţ i i a b s o l u t e .

( 2 ) Î n c a z u l î n c a r e p r i n a c t e j u r i d i c e î n t r e v i i s e c
d e s t i n a ţ i a s a u î n t i n d e r e a a c e s t o r a , d i s p o z i ţ i i l e a l i n .

T e x t u l c i t a t ( a r t . 2 d i n n o u a L e g e a c i r c u l a ţ i e i j u r i d
a u t e n t i c e î n c a z u l î n s t r ă i n ă r i i s e p a r a t e n u m a i a c o n s
t r e b u i e s a u n u s ă r e s p e c t e c e r i n ţ a f o r m e i a u t e n t i c e ?
f ă r ă c o n s t r u c ţ i i ” , a c o n t r a r i o , a r r e z u l t a c ă î n s t r ă i n
m a i m u l t e l o c u i n ţ e a f l a t e î n p r o p r i e t a t e e x c l u s i v ă a d
o a n a l i z ă m a i a t e n t ă , n u e x c l u d e m n i c i i n t e r p r e t a r e a
c a r e f o r m a a u t e n t i c ă e s t e n e c e s a r ă n u n u m a i p e n t r u î
a s u p r a a c e s t e i a , î n s e m n e a z ă c ă d a c ă c e r i n ţ a f o r m e i a
e a a r f i n e c e s a r ă ş i î n c a z u l c e s i u n i i u n u i a s t f e l d e
r e a l e p r i n c i p a l e , v o l . I , E d . H u m a n i t a s , B u c u r e ş t i , 2
d r e p t u l d e f o l o s i n ţ ă a s u p r a t e r e n u l u i g r e v a t .
R e z u dl te ă l ce, ăg ,ea t âl at t aî n s t r ă i n a r e a , c â t ş i c o n s t i t u i r e a d r e p
s u p u s e c e r i n aţ ed i v f a o ,l r i mdc ei tie a a ta euc mte e nn t u i c pe o a t e , d e s i g u r , a f e c t a
p r i n î n s c r i s u r i s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă , î n ad i o n a lt rae ad ce t e2 l 5 e
î n s t r ă i n a r e p r o p r i u - z i s ă a p Lr eo gp er ai e tn ăr ţ. i i5 4 f / u 1 n 9 c 9 i 8a r pe r i (, vî in n da
î n D r e p t u l n r . 8 o/ p1 .9 , 9 c 8ni , tr . p p2 c.3 o 5 9n -tLA1r., a0D P
;pr o.e Vpp.5,t 6uS 1l t ; o d i ec a p, r o p r i e ,t a t e
E d . L u m i n a L e x , B u c u r e ş t i , 1 9 9 6 , p p . 1 2 4 - 1 2 5 ) .
1 5 D
) e a i c i ş i a p r i g a c o n t r o v e r s ă p r i v i n d e f e c t u l c o n f i
u r m a r e a d i s p a r i ţ i e i c a u z e i d e n u l i t a t e ş i r e v e n i r e a
pag. 5 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
i m o b i l i a r e s u p u s e C o d u l u i c i v i l ( a r t . 9 7 1 Eş vi o 1l u2 ţ9 i 5 a ) . l eV g
p r i v i n d c i r , c uî ln a D
ţ i r ae p i tmu ol b ni lr e. l 6o /r 1 9 9 0 , p p . 3 8 - 5 2 .
1 6 P
) r a c t i c , î n c e p â n d c u 7 a u g u s t 1 9 9 1 î n s t r ă i n ă r i l e d
s i t u ă r i i l o r o r i d e î n t i n d e r e a a c e s t o r a , n u m a i s u n t
î n s t r ă i n ă r i l e a n t e r i o a r e f ă c u t e f ă r ă a u t o r i z a ţ i a a d m i
î n c h e i e r i i l o r , d e o a r e c e L e g e a n r . 5 0 / 1 9 9 1 n u l e - a v a
a s e m e n e a m ă s u r i r e t r o a c t i v e . V . , î n a c e l a ş i s e n s , C .
2 0 0 1 - 2 0 0 2 , n r . 1 0 1 , p . 2 6 9 : « P o t r i v i t d i s p o z i ţ i i l o r a r
c e r u t a f i i n t a b u l a t , î n d e p l i n e ş t e c o n d i ţ i i l e d e v a l a b

F i i n d v o r b a d e s p r e u n î n s c r i s s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă ,
u n i m o b i l c o m p u s d i n c o n s t r u c ţ i e ş i t e r e n î n s u p r a f a
v e r i f i c a t v a l a b i l i t a t e a a c t u l u i j u r i d i c , p o t r i v i t r e g i m

A c t u l s u b s e m n ă t u r ă p r i v a t ă a f o s t î n c h e i a t s u b i m p
a u t o r i z a ţ i i l o r d e c o n s t r u i r e , r e p a r a r e ş i d e s f i i n ţ a r e
t e r e n u r i l o r c u s a u f ă r ă c o n s t r u c ţ i i . P o t r i v i t d i s p o z i ţ i
n u m a i î n f o r m ă a u t e n t i c ă .

F a ţ ă d e d i s p o z i ţ i i l e l e g a l e î n v i g o a r e l a d a t a î n c h e i e
e s t e v a l a b i l î n c h e i a t , r e s p i n g â n d î n c o n s e c i n ţ ă c e r e r
– d i n L . n r . 7 / 1 9 9 6 , r e p u b l i c a t ă , „ a c t u l vj au lr ai db ii cl îp nr ci vh i e n
i n t r ă r i i î n v i , g on ae rt er a an s pc rr ei sz e în nt e r i e gl ei sg ti r u l d e t r a n s c r i p ţ i
e f e c t e l e l a d a t a pî no st rc ir vi ie tr i ri e gî ni m cu al ru t i e aj u . A
fr uic dnt iuc cil a asr pău l,b i c s a e b mi nl ă
v a l a b i l î n c h e i a t , v a f i l u a t î n c o n s i d e r a r e , d a c ă” –a r e
s . n . , M . N . ) .
1 7 V) . , d e e x . , f o s t e l e a l i n . 2 ş i 3 a l e a r t . 2 d i n L e g e a
c a z u l d o b â n d i r i i p r i n a c t e j u r i d i c e î n t r e v i i , p r o p r i e t
a r a b i l , d e f a m i l i e . Î n s e n s u l p r e z e n t e i l e g i , p r i n n o
î m p r e u n ă c u p ă r i n ţ i i l o r .

( 3 ) Î n c ă l c a r e a p r e v e r d e e d r ui cl ţao i cr ut nau el iua ni . j 2u r si de i cs a pn âc nţ ăi o ln ae a l zi ăm i c t


c i r c u l a ţ i a j u r i d i c ă a t e r e n u r i l o r ( T i t l u l X d i n L e g e a
e x i s t ă n i c i o l i m i t ă p r i v i n d d o b â n d i r e a î n p r o p r i e t a t
f o s t u l a r t . 2 d i n L e g e a n r . 5 4 / 1 9 9 8 ,L eu gn e av e nr ir t. a 5b 4i l/ 1 c9 a9 z8
j u r i d i c ă , c ai t t. ,e sr p ue p pn . ru ar1 i 5 l - o 1 r 6 .
1 8 V
) . f o s t e l e a r t . 5 - 1 1 a l e L e g i i n r . 5 4 / 1 9 9 8 p r i v i n d
î n s t r ă i n a r e a , p r i n v â n z a r e , a t e r e n u r i l o r a g r i c o l e s i t
v e c i n i l o r o r i a l a r e n d a ş i l o r , s u b s a n c ţ i u n e a n u l i t ă ţ i i
l e g e a c i r c u l a ţ i e i j u r i d i c e a t e r e n u r i l o r ( T i t l u l X d i
p r o b l e m ă : s u p r i m a r e a d r e p t u l u i d e p r e e m p ţ i u n e d e c ă
i n v o c a t ă ş i d e c ă t r e v â n z ă t o r i i s a u c u m p ă r ă t o r i i a n
r e s p e c t a r e a d r e p t u l u i d e p r e e m p ţ i u n e , p r e c u m ş i d e
e x e r c i t a r e a o f e r t e i d e v â n z a r e , t e r m e n c e s - a î m p l i n

D u p ă s u s ţ i n ă t o r i i t e z e i p o t r i v i t c ă r e i a n u l i t a t e a e s t
p r e e m p t o r i i n u m a i p o t a t a c a a c t u l d e v â n z a r e , d e o a r
n u l i t a t e . Î n s c h i m b , d a c ă a m a d m i t e c ă l e g e a n o u ă n
p r e e m p t o r i i a r p u t e a a t a c a a c t e l e î n c h e i a t e c u v i o l a r

Î n s i t u a ţ i a s p e c i a l ă î n c a r e a c t u l d e v â n z a r e a r f i f o
d e z i l e î n c a r e p r e e m p t o r u l p u t e a e x e r c i t a d r e p t u l d
v â n z a r e t r e b u i a m e n ţ i n u t ă 4 5 d e z i l e , t e r m e n î n c a r e
l e g i i n o i t e r e n u l s e p u t e a v i n d e l i b e r î n a i n t e d e î m p
î n v i g o a r e ) . C e l e g e s e v a a p l i c a v â n z ă r i i f ă c u t e f ă
v â n z ă r i i , d a r î n r e g i s t r a t ă î n ă u n t r u l l u i ? L e g e a v e c h e
v â n z a r e a f ă c u t ă c u î n c ă l c a r e a e i s a u l e g e a n o u ă c a r e
n o u ă n u p o a t e s ă l i p s e a s c ă , î n m o d t a c i t , d e e f e c t e j
p r e e m p t o r u l v a p u t e a a t a c a v â n z a r e a f ă c u t ă î n f r a u d a
i n t r a r e a î n v i g o a r e a l e g i i n o i . A c e a s t a , d e o a r e c e p
o p ţ i u n e a l p r e e m p t o r u l u i , d r e p t c a r e p u t e a f i e x e r c i t
g e n e r a l ( c a p o s i b i l i t a t e j u r i d i c ă a b s t r a c t ă ) e a n u p o
l e g i i n o i , f ă r ă a l i p s i d e e f e c t e î n s ă ş i o f e r t a d e v â
c o n s i d e r a t ă c a i n e x i s t e n t ă , d e v r e m e c e a u t o r u l e i a r
d e p r e e m p ţ i u n e ( s e p o a t e s u s ţ i n e ş i f a p te ux l ,n c u ăd n e cpc ri i, n a em
p r e z e n ţ a e f e c t u l u i i m e d i a t a l l e g i i n o i , n u m a i c ă t e r
i n t r a r e a î n v i g o a r e a l e g i i n o i , e c h i v a l e a z ă c u se tx i n g e
p o s t , f d a e c vt i o n e i n u t i l ă s a u c a d u c ă ; î n o r i c e c a z , c e l i n t
d r e p t u l d e p r e e m p ţ i u n e – ş i d e î n c ă l c a r e a , f ă r ă r a ţ i u
l e g i i v e c h i ) .

c) Aplicaţii. Dintre exemplele care pot fi luate pentru a analiza problema creării, modificării ori suprimării unei cauze de
nulitate, ne mărginim la două, datorită importanţei lor practice evidente.
Avem în vedere, mai întâi, situaţia creării sau suprimării unei cauze de nulitate, respectiv dispoziţiile art. 45 alin. 2 şi 3 ale
Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1989-22 decembrie
1989, republicată19), cu modificările ulterioare, amplu dezbătute în doctrină şi jurisprudenţă, potrivit cărora: „(2) Actele
juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu
valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
1 9 Î) n M . O f . n r . 7 9 8 d i n 2 s e p t e m b r i e 2 0 0 5 .

(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele
prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţă neputând fi invocată în aceste cazuri.”
pag. 6 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
După cum am arătat şi cu altă ocazie20), în cazul nulităţii actelor prevăzute la art. 45 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001
privite în lumina dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Constituţie trebuie observat, mai întâi, că este vorba de două categorii de
imobile preluate în mod abuziv şi care au făcut obiectul unor acte de înstrăinare până la data intrării în vigoare a Legii nr.
10/2001 (14 februarie 2001), iar nu după această dată, fiind în prezenţa, aşadar, a unui caz tipic de conflict de legi în timp.
În al doilea rând, cât priveşte sancţiunea aplicabilă, legiuitorul face o distincţie netă între actele juridice de înstrăinare având
ca obiect asemenea imobile ţinând seama de modul în care au fost preluate de stat şi anume:
2 0 A) s e v e d Ce oa n sM i . d eN ri , ac ţoî i nl i a „eg L, e e n g e e r aa l ne r . 1 0 / 2 0 0 1 c o m e n t a t ă ş
N i c o l a e , v o l . I , e d . a I I - a , E d . R o s e t t i , B u c u r e ş t i , 2 0

– actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate
fără titlu valabil, sunt considerate lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bunăcredinţă (art.
45 alin. 2); deci, simpla bunăcredinţă a părţilor sau cel puţin a (sub)achizitorului este suficientă pentru a înlătura sancţiunea
nulităţii absolute şi a valida actul de înstrăinare paralizând, astfel, orice acţiune în anulare sau în revendicare a adevăratului
proprietar (verus dominus). Este de reţinut că această dispoziţie este de „drept nou” necunoscânduse până la această dată
măcar vreun singur caz în care simpla bunăcredinţă, adică credinţa eronată că înstrăinătorul era proprietarul bunului, este
suficientă pentru a se menţine în fiinţă actul de înstrăinare, deoarece atât în materie mobiliară (art. 1909 alin. 1 C. civ.), cât
şi în materie imobiliară (art. 18951899 C. civ.), pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului
altuia, bunacredinţă trebuie unită cu luarea în posesie a bunului mobil sau, după caz, cu posedarea utilă a bunului imobil în tot
timpul cerut de lege (uzucapiunea prescurtată de 1020 ani);
– actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobilele prevăzute
la art. 2 alin. 1 lit. b) sunt considerate ca lovite de nulitate absolută, bunacredinţă neputând fi invocată în aceste cazuri (art.
45 alin. 3); rezultă că în cazul acestor imobile – i.e., cele preluate prin confiscarea averii, deci cu titlu, ca urmare a unei
hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca
manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist – actele de înstrăinare având ca obiect asemenea bunuri sunt şi
rămân lovite de nulitate absolută fără ca (sub)achizitorul să mai poată invoca bunacredinţă. De data aceasta, tot printr-o
dispoziţie de „drept nou”, legiuitorul, pentru raţiuni numai de el ştiute, refuză dobânditorilor de bunăcredinţă dreptul de a
invoca validarea actului ca efect al bunei lor credinţe, declarând nule absolut acte deplin valabile la momentul încheierii lor.
Întradevăr, cum imobilele prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. b) au fost dobândite de stat cu titlu, fiind preluate în mod valabil –
prin confiscarea averii, ca pedeapsă penală complementară – statul avea dreptul să le înstrăineze oricând, inclusiv în temeiul
Legii nr. 112/1995, neexistând la cunoştinţa noastră nici un text de lege care să fi interzis înstrăinarea unor astfel de imobile
până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001)21).
2 1 Î) n s e n s u l c ă p r e v e d e r i l e a r t . 4 5 ( f o s t a r t . 4 6 ) a l i n
1 0 / 2 0 0 1 , î n t r u c â t , „ d a c ă s - a r a p l i c a s a n c ţ i u n e a n u l i
n e r e t r o a c t i v i t ă ţ i i L e g i i ( a r t . 1 5 a l i n . 2 d i n C o n s t i t u
p r i n c i p i u d e d r e p t n u s a n c ţ i o n a c u n u l i t a t e a a b s o l u t ă
a r f i a v u t c a o b i e c t b u n u r i d e n a t u r a c e l o r R el ag i cm au r l e j su er
r e v e n d i c ă r i i i m o b i l e l o r p r e l u a t e d e s t a t f ă r ă t i t l, u d e
î n D r e p t u l n r . 1 / 2 0 0 2 , p p . 5 9 - 6 0 .

Aşadar, dacă în cazul prevăzut de art. 45 alin. 2 Legea nr. 10/2001 socoteşte drept valabile actele de înstrăinare făcute
înainte de 14 februarie 2001 având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, dacă au fost încheiate cu bunăcredinţă,
dimpotrivă, în cazul prevăzut de art. 45 alin. 3, aceeaşi lege declară nule absolut actele de înstrăinare făcute înainte de 14
februarie 2001 având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil chiar dacă au fost încheiate cu bunăcredinţă. Or, întrebarea
care se pune este dacă legea nouă poate, fără retroactivitate, să declare drept valabile acte lovite de nulitate, potrivit legii
vechi, instituind un caz nou de înlăturare a nulităţii şi de validare a acestor acte? Şi tot astfel, dacă legea nouă poate, fără
retroactivitate, să declare nule acte deplin valabile, potrivit legii vechi, introducând cauze noi de nevaliditate necunoscute la
data când acestea au fost încheiate?
Răspunsul nostru, în ambele cazuri, este, fără dubii sau rezerve, negativ. Prin urmare, dispoziţiile art. 45 alin. 2, teza
finală („afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bunăcredinţă”), şi ale art. 45 alin. 3 având un caracter vădit retroactiv
sunt neconstituţionale, deoarece contravin principiului neretroactivităţii legii noi prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţie22).
2 2 D
) u p ă c u m s e ş t i e C u r t e a C o n s t i t u ţ i o n a l ă a i n f i r m a t
a l a r t . 4 5 ( a r t . 4 6 a b o r i g i n e ) a l L e g i i n r . 1 0 / 2 0 0 1 ,
a l i n . 3 a l a c e l u i a ş i a r t i c o l ( C C , d e c . n r . 9 8 / 2 0 0 2 , p u
e l i m i n a t d i n c u p r i n s u l l e g i i , m a i a l e s î n c o n d i ţ i i l e î

C â t p r i v e ş t e î n s ă p r o b l e m a c o n s t i t u ţ i o n a l i t ă ţ i i a r t .
C o n s t i t u ţ i o n a l ă , d â n d d o v a d ă d e l i p s ă d e c u r a j ş i d e
e x c e p ţ i a d e n e c o n s t i t u ţ i o n a l i t a t e a a c e s t o r p r e v e d e r i
n u f a c e d e c â t s ă c o n s a c r e î n m o d f o r m a l , i n t e r m i n i s
u n d o m e n i u p a r t i c u l a r , d a r d e i n t e r e s s o c i a l m a j o r ,
p e r i o a d a 6 m a r t i e 1 9 4 5 – 2 2 d e c e m b r i e 1 9 8 9 . C o n s a c r a
î m p r e j u r a r e a c ă î n a c e a s t ă m a t e r i e e r o a r e a c o m u n ă c u
l e g i s l a t i v î n v i g o a r e l a a c e l m o m e n t , c a r e c o n f i r m a ,
a d e v ă r a t u l p r o p r i e t a r . O a t a r e î m p r e j u r a r e j u s t i f i c ă
c e l e i d i n d r e p t u l c o m u n . N u p u t e m î m p ă r t ă ş i s o l u ţ i a
c o n f u z i e î n t r e p r i n c i p i u l o c r o t i r i i b u n e i c r e d i n ţ e ş i
e x p r i m a t ă î n a d a g i u l e r r o r c o m m u n i s f a c i t i u s . Î n t r a d
î n t r u n c a z d a t , a d r e p t u r i l o r a d e v ă r a t u l u i p r o p r i e t a r
s t a b i l i t ă ţ i i r a p o r t u r i l o r j u r i d i c e , p r i n c i p i u l o c r o t i r i
m o d e x p r e s d e l e g e . O r , n i c ă i e r i p â n ă l a a p a r i ţ i a L e g
f o s t s u f i c i e n t ă p e n t r u c a t e r ţ u l d o b â n d i t o r a l u n u i b u
d e t r i m e n t u l a d e v ă r a t u l u i p r o p r i e t a r . D i n a c e s t m o t i v
p r i n c i p i u l e r r o r c o m m u n i s f a c i t i u s ) , d i n m o m e n t c e
i n v i n c i b i l e , a l ă t u r i d e s i m p l a b u n ă - c r e d i n ţ ă a t e r ţ u l u
C u r t e a s ă d e m o n s t r e z e , c i u n v e r i t a b i l e f e c t c o n s t i t u
D e a l t f e l , e s t e d e o b s e r v a t c ă , s u b a c e s t d i n u r m ă a s
e x t r e m d e ş u b r e d ă . A s t f e l , p e d e o p a r t e , s e s u s ţ i n e
pag. 7 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
c o n s a c r a r e a i n t e r m i n i s , p e c a l e l e g a l ă a p r i n c i p i u l u
r e g i m u l u i j u r i d i c a l i m o b i l e l o r p r e l u a t e î n m o d a b u z i
p â n ă l a a c e a d a t ă p r i n c i p i u l o c r o t i r i i b u n e i c r e d i n ţ e
p a r t e , s e a f i r m ă c ă o a s e m e n e a s o l u ţ i e l e g i s l a t i v ă „ a
c o m u n ă c u p r i v i r e l a c o n c o r d a n ţ a d i n t r e a p a r e n ţ ă ş i r
m o m e n t ? , p . n . – M . N . ) , c a r e c o n f i r m a , c u f o r ţ a u n e i
p r o p r i e t a r . O a t a r e î m p r e j u r a r e j u s t i f i c ă p e d e p l i n o p
d i n d r e p t u l c o m u n “ . D i n d o u ă u n a : s a u c o n s a c r a r e a a c
î n c a r e e s t e i n u t i l ă ş i , î n o r i c e c a z , d e f i c i t a r ă , t r e b
p e c a l e p r e t o r i a n ă a t e x t u l u i l e g a l , s a u , d i m p o t r i v ă ,
s i m i l a r ă c e l e i d i n d r e p t u l c o m u n ” c a r e î n s ă , p r i n i p
p o s e s i e i d e b u n ă - c r e d i n ţ ă a b u n u r i l o r m o b i l e ( s . n . ) ! ?

F ă r ă a r e z o l v a a c e a s t ă d i l e m ă , i n s t a n ţ a c o n s t i t u ţ i o n
s u r p r i n z ă t o a r e , d e n a t u r ă , c u l m e a , s ă p a r a l i z e z e , d a c
i n t r â n d î n t r - o n o u ă d i l e m ă g r e u d e î n v i n s : d e ş i a r t .
d i t o r u l u i d e b u n ă - c r e d i n ţ ă , s p u n e C u r t e a C o n s t i t u ţ i o n
o a r e a d e v ă r a t ă ş i , d e c i , p o s i b i l ă o a s e m e n e a a s e r ţ i u n
o n o r a t a C u r t e , d a ! Î n t r - a d e v ă r , c e s e m a i p o a t e s p u n e
î n r a p o r t c u p r e v e d e r i l e a r t . 4 4 d i n C o n s t i t u ţ i e ( g a r
a f i r m ă , i n t e r m i n i s , ş i c u o n o n ş a l a n ţ ă d e z a r m a n t ă c ă
a a c t e l o r d e î n s t r ă i n a r e a i m o b i l e l o r p r e l u a t e f ă r ă t i
u n u i f i n e d e n e p r i m i r e a c e r e r i i î n r e v e n d i c a r e a p r o
t e z a a d o u a d i n L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 c o n t r a v i n e p r e v e d e

I n t e r p r e t a r e a t e x t u l u i l e g a l î n s e n s u l a r ă t a t e s t e s u
d e p r o p r i e t a t e a l p r o p r i e t a r u l u i i n i ţ i a l a l i m o b i l u l u i
u n f i n e d e n e p r i m i r e a c e r e r i i î n r e v e n d i c a r e a a c e s t
u n p r i n c i p i u f u n d a m e n t a l d e i n t e r p r e t a r e , „ a c t u s i n t e
t r e b u i e i n t e r p r e t a t î n s e n s u l p r o d u c e r i i d e e f e c t e j u r
R e c u n o s c â n d v a l i d i t a t e a a c t e l o r d e v â n z a r e a i m o b i l e
l e g e a î n a n s a m b l u n u c o n ţ i n d i s p o z i ţ i i î n r a p o r t c u c
a l d o b â n d i t o r u l u i d e b u n ă - c r e d i n ţ ă , î n c o n c u r s c u d r e
M . N . ) ( . . . )

Î n c o n s i d e r a r e a a r g u m e n t e l o r p r e z e n t a t e , C u r t e a c o n s
v a l i d i t a t e a t i t l u l u i d e p r o p r i e t a t e a l d o b â n d i t o r u l u i
t i t l u l p r o p r i e t a r u l u i i n i ţ i a l , c a r e , p o t r i v i t a c e l e i a ş i

T e x t u l d e l e g e c r i t i c a t n u t r a n ş e a z ă ( s . n . – M . N . ) , a ş
b u n ă - c r e d i n ţ ă a l i m o b i l u l u i , î n f a v o a r e a a c e s t u i a d i n
d o b â n d i t o r u l d e b u n ă - c r e d i n ţ ă a l b u n u l u i s ă u , p r i n
c o e x i s t e n ţ a a d o u ă t i t l u r i d e p r o p r i e t a t e a v â n d a c e l a

D e p a r t e d e a n e s o c o t i d r e p t u l p r o p r i e t a r u l u i i n i ţ i a l ş
a ş a c u m c o n s i d e r ă a u t o r i i e x c e p ţ i e i , a r t . 4 6 a l i n . 2 t
c o n s i d e r a r e a p o z i ţ i e i s a l e s u b i e c t i v e o n e s t e o ş a n s ă
e g a l i t ă ţ i i d e a r m e , u n a n i m c o n s a c r a t d e l e g i s l a ţ i a i n
( C C , d e c . n r . 1 4 5 / 2 0 0 4 r e f e r i t o a r e l a e x c e p ţ i a d e n e c
1 0 / 2 0 0 1 p r i v i n d r e g i m u l j u r i d i c a l u n o r i m o b i l e p r e l u
M . O f . n r . 3 7 7 d i n 2 9 a p r i l i e 2 0 0 4 ; i d e m , d e c . n r . 2 3 5
1 ş i 2 d i n L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 p r i v i n d r e g i m u l j u r i d i c a
1 9 8 9 , p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 2 7 6 d i n 2 5 a p r i l i e 2 0 0 7
d e b u n ă - c r e d i n ţ ă a l u n u i i m o b i l p r e l u a t d e s t a t f ă r ă
i n i ţ i a l , t i t l u a c ă r u i e x i s t e n ţ ă e s t e r e c u n o s c u t ă î n
n o r m a t i v . » ( s . n . – M . N . ) .

D a r d a c ă e s t e a ş a î n s e m n e a z ă c ă a r t . 4 5 a l i n . 2 e s t e
a p l i c a b i l a c ţ i u n i i î n r e v e n d i c a r e i m o b i l i a r ă . Q u o d e r a

Î n a l d o i l e a r â n d , s e m n a l ă m c ă , a i d o m a i n t e r p r e t ă r i i
d a t e d e C u r t e a C o n s t i t u ţ i o n a l ă , p r a c t i c a i n s t a n ţ e l o r
e s t e , d i m p o t r i v ă , c o n f u z ă ş i o s c i l a n t ă , r e m a r c â n d u - s
c o n s a c r a u n m o d d e d o b â n d i r e a p r o p r i e t ă ţ i i p r i n e f e
r e t r o a c t i v , i a r a l t a , î n s e n s u l c ă a c e l a ş i t e x t , n e a v
p r i n c i p i u l u i e r r o r c o m m u n i s f a c i t i u s , c e e a c e , d a c ă
i n t e r p r e t a r e a j u r i s p r u d e n ţ i a l ă c a r e r e c l a m ă , a l ă t u r i
c a r e î n s ă e s t e v ă d i t i l e g a l ă , f i i n d c ă j u d e c ă t o r u l n u
l a c u n e l e l e g i s l a t i v e ; c f . a r t . 3 C . c i v . ) . F i i n d v o r b a
e x e m p l e d i n j u r i s p r u d e n ţ ă m e r i t ă a f i e v o c a t e , n e p u t â

i ) P r i m u l c u r e n t : a r t . 4 5 a l i n . 2 – m o d d e d o b â n d i r e
f o s t î n s t r ă i n a t e c ă t r e a c h i z i t o r i i d e b u n ă - c r e d i n ţ ă .
c o n s a c r a , î n r e a l i t a t e , u n m o d d e c o n s o l i d a r e a t i t l u
a p l i c a r e a p r i n c i p i u l u i e r r o r c o m m u n i s f a c i t i u s . V . ,
P r a c t i c ă j u d i c i a r ă c i v i l ă 2 0 0 3 - 2 0 0 4 , n r . 1 1 , p . 5 2 : „ L
1 8 l i t . d ) , r e g l e m e n t e a z ă p e n t r u p r i m a d a t ă u n c r i t e
p r o p r i e t a t e d o b â n d i t d e f o ş t i i c h i r i a ş i , î n c o n d i ţ i i l e
c r e d i n ţ ă c o n s t i t u i a n u m a i o e x c e p ţ i e d e l a a p l i c a r e a
r e g l e m e n t a r e l e g i u i t o r u l a î n ţ e l e s s ă c o n f e r e b u n e i -
p r i n c i p i u l u i e r r o r c o m m u n i s f a c i t i u s .
Î n c a z c o n t r a r , i n t r o d u c e r e a a r t . 4 6 a l i n . 2 d i n a c t u l
d e j a c o n s a c r a t ă .

C o n c l u z i a c e s e d e s p r i n d e d i n i n t e r p r e t a r e a n o r m e l o r
î n c o n d i ţ i i l e m e n ţ i o n a t e n u n u m a i c ă s u n t p e d e p l i n
pag. 8 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
a n t e r i o r , o p u s d e p r o p r i e t a r u l a l c ă r u i i m o b i l a f o s t
d e p r a c t i c ă j u d i c i a r ă î n m a t e r i e c i v i l ă 2 0 0 5 , n r . 7 , p
C u l e g e r e d e d e c i z i i p e a n u l 2 0 0 5 , n r . 1 4 3 , p . 3 3 1 – «
î n a c ţ i u n e , c o n s a c r ă î n a l i n . 2 u n c a z d e v a l i d a r e a
A r t i c o l u l 4 6 ( î n p r e z e n t , a r t . 4 5 ) a l i n . 2 d i n l e g e d
p r i v a t i z a r e , a v â n d c a o b i e c t i m o b i l e p r e l u a t e f ă r ă t i t
î n c h e i a t c u b u n ă - c r e d i n ţ ă ” . P o t r i v i t t e x t u l u i c i t a t , d
v a l a b i l ş i î n s t r ă i n a t r ă m â n e d e f i n i t i v d o b â n d i t , c h i a r
j u d e c ă t o r i , d e c . n r . 1 9 9 / 2 0 0 4 , î n B u l e t i n u l j u r i s p r u d
d e c i z i e , r e l e v a n t ă p e n t r u c o n c e p ţ i a i n s t a n ţ e i s u p r e m
c o n c l u z i o n a t c ă b u n a - c r e d i n ţ ă a c h i r i a ş u l u i l a î n c h e
d i s p o z i ţ i i l o r L e g i i n r . 1 1 2 / 1 9 9 5 , e x c l u d e s a n c ţ i u n e a
p a t r i m o n i u l c ă r e i a s t a t u l a p r e l u a t î n m o d a b u z i v b u
d e v e n i t p r o p r i e t a r a l i m o b i l u l u i , d e o a r e c e a r t . 4 5 a l i
p r i n L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 f i i n d i n s t i t u i t e „ d i s p o z i ţ i i c
r e v e n d i c a r e , d a r o a t a r e d i s t i n c ţ i e n u a f o s t p r e v ă z
j u r i s p r u d e n ţ e i ( s i c ! ) , f i i n d r e g l e m e n t a t ă î n c ă d i n a n
c o n d i ţ i i l e î n c a r e p r o d u c e e f e c t e j u r i d i c e ” ( i b i d e m ,
m e n ţ i o n a t , c a r e c o n s t i t u i e o e x c e p ţ i e d e l a p r i n c i p i
c u m p ă r a r e , î n c h e i a t c u b u n ă - c r e d i n ţ ă ( . . . ) , n u e s t e s
a r f i d e s f i i n ţ a t ” ( i b i d e m , p . 1 1 6 ) ] .

i i ) A l d o i l e a c u r e n t : a r t . 4 5 a l i n . 2 – m o d d e c o n s a c
s u p u s e L e g i i n r . 1 0 / 2 0 0 1 c a r e a u f o s t î n s t r ă i n a t e c ă
L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 , r e p u b l i c a t ă , a r c o n s a c r a n u u n m o
c i , d i m p o t r i v ă , o s i m p l ă a p l i c a ţ i e a t e o r i e a p a r e n ţ e i ,
e x e m p l i g r a t i a ( c u m o t i v ă r i p a r ţ i a l d i f e r i t e , u n e o r i d
– C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I X - a c i v . ş i d e p r o p r . i n t . , d
2 0 2 [ î n s p e c i a l p p . 1 9 9 ş i 2 0 2 : „ d a c ă l o c u i n ţ a v â n d u t
c o n t r a c t u l d e v â n z a r e e s t e n u l a b s o l u t p e n t r u î n c ă l c a
f r a u d e i l a l e g e ) . D a t ă f i i n d , î n s i t u a ţ i a s p e c i a l ă a a
l e g e s p e c i a l ă d e r e p a r a ţ i e p e n t r u p r e l u a r e a a b u z i v ă
L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 a c o n s a c r a t , c u t i t l u d e e x c e p ţ i e d
a l e f i c a c i t ă ţ i i a p a r e n ţ e i î n d r e p t , p e n t r u i p o t e z a v â n
e s t e u n a a b u n u l u i a l t u i a , n u l ă a b s o l u t , p e n t r u c a u z
a c e s t c a z , c a u z a d e n u l i t a t e a b s o l u t ă a î n c ă l c ă r i i p r e
m o m e n t u l î n c h e i e r i i c o n t r a c t u l u i , c u m p ă r ă t o r u l a f o s
p ă s t r a b u n u l e x c l u s i v î n t e m e i u l p r i n c i p i u l u i e r r o r c o
n u l l u m e s t , n u l l u m p r o d u c i t e f f e c t u m , n e p u n â n d u - s e p

– C S J , s . c i v . , d e c . n r . 2 6 8 5 / 2 0 0 3 , î n B u l e t i n u l j u r i s
a n a l i z a , p e c a r e a f ă c u t - o p r i m a i n s t a n ţ ă a f o l o s i t ,
p r o p r i e t a t e a i n t r a t î n m o d l e g a l î n p a t r i m o n i u l a u t o
î n i n s t a n ţ ă , p â r â t a a d o b â n d i t d e l a u n n e p r o p r i e t a r ,
d a t e f i c i e n ţ ă p r i n c i p i u l u i a p a r e n ţ e i î n d r e p t , c a r e a
b u n i n d i v i d u a l d e t e r m i n a t , d e l a u n n e p r o p r i e t a r a p a
p r i v i r e l a c a l i t a t e a d e p r o p r i e t a r a l î n s t r ă i n ă t o r u l u i .

P r o c e d â n d î n a c e s t m o d , p r i n a p l i c a r e a t e o r i e i p r o p r i
n u a s c h i m b a t n a t u r a j u r i d i c ă a o b i e c t u l u i d e d u s j u d e
p e n t r u a - ş i î n t ă r i a r g u m e n t a r e a , a f o l o s i t c o n s i d e r a ţ
a a r t . 4 6 a l i n . 2 d i n L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 , a r e a d u s î n a
C a a t a r e , f i i n d î n t r u n i t e c e r i n ţ e l e t e o r i e i p r o p r i e t a r
a d e v ă r a t u l u i p r o p r i e t a r , î n d r e p t a t ă î m p o t r i v a p o s e s o r
p r o p r . i n t . , d e c . n r . 4 1 7 / 2 0 0 5 , î n B u l e t i n u l j u r i s p r u d

Î n s, f âe r s ş t i e t d e r e m a r c a t c ă l i p s a d e c o e r e n ţ ă p e p l a n
r e s t i t u i r i l o r , a t â t î n a i n t e c â t ş i d u p ă a d o p t a r e a L e g i
i n t e r n a ţ i o n a l e , î n s p e ţ ă d e C u r t e a E u r o p e a n ă a D r e p t
i n c e r t i t u d i n e ş i n e s i g u r a n ţ ă j u r i d i c ă , „ e s t e d e d a t o r
s u f i c i e n t p e n t r u a a s i g u r a r e s p e c t a r e a o b l i g a ţ i i l o r c
p u b l i c a t ă M . O f . n r . 5 1 4 d i n 1 4 i u n i e 2 0 0 6 ) , c e e a c e
p r a c t i c a i n s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i î n a c e s t d o m e n i u ,
f i i n d , d i n n e f e r i c i r e , o d o v a d ă e l o c v e n t ă d e s u b i e c t i
s p u n e m c ă n i c i l e g i u i t o r u l , d a r n i c i C u r t e a C o n s t i t u ţ
a c e s t e d e f i c i e n ţ e s e m n a l a t e î n m o d r e p e t a t d e C E D O .

În al doilea rând, cât priveşte situaţia modificării cauzelor de nulitate, pot fi amintite dispoziţiile art. 2 din titlul X (Circulaţia
juridică a terenurilor) al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente23), potrivit cărora: „(1) Terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia
sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea
nulităţii absolute.
2 3 P) u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 6 5 3 d i n 2 2 i u l i e 2 0 0 5 .

(2) În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcţie,
indiferent de destinaţia sau întinderea acestora, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.”
Textul citat extinde cerinţa formei autentice prevăzută de fostul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia
juridică a terenurilor (abrogată prin Legea nr. 247/2005) numai pentru cazul înstrăinării, prin acte juridice între vii, a
terenurilor de orice fel situate în intravilan şi extravilan, la cazul înstrăinării terenurilor cu sau fără construcţii, precum şi la
grevarea acestora cu sarcini reale. Dar această extindere a cerinţei formei autentice, prevăzută tot sub sancţiunea nulităţii
absolute, nu poate atrage aplicarea legii noi şi la actele de înstrăinare a construcţiilor ori de constituire de drepturi reale
imobiliare privitoare la terenuri şi construcţii care au fost încheiate înainte de intrarea ei în vigoare, fără respectarea formei
autentice, deoarece ar avea ca efect invalidarea acestora cu efect retroactiv, ceea este inadmisibil, după cum am încercat
pag. 9 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
să demonstrăm.
În concluzie, din exemplele citate, rezultă, în mod neîndoielnic, că atât crearea sau suprimarea unei cauze de nulitate cât
şi modificarea condiţiilor de existenţă a altora, printr-o lege ulterioară, nu pot privi actele încheiate înainte de intrarea sa în
vigoare24), ci numai pe cele viitoare, deoarece, spre deosebire de epoca anterioară Constituţiei din 1991 25), s-ar nesocoti
principiul neretroactivităţii legii civile noi26). Aceeaşi este soluţia şi atunci când legea nouă declară drept nule acte încheiate
anterior27), deşi la data săvârşirii lor ele erau deplin valabile, deoarece în astfel de cazuri, prin efectul legii noi se creează eo
ipso o cauză de nulitate care acţionează ex post factum, respectiv în considerarea unor fapte săvârşite înainte de publicarea
normei sancţionatorii.
2 4 C
) f . C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I V - a c i v . , d e c . n r . 7 5 6 / 2
d i s p o z i ţ i i l o r a r t . 3 5 a l i n . 5 ( d e v e n i t , d u p ă r e p u b l i c a
m o d i f i c a t p r i n L e g e a n r . 1 6 9 / 1 9 9 7 – « A p r e c i e r e a c o n d
M . N . ) v a l a b i l ă s e f a c e î n r a p o r t d e p r e v e d e r i l e l e g a l e

A s t f e l , t e x t u l l e g a l i n v o c a t î n c a u z ă a f i f o s t î n c ă l c
l e g a l î n v i g o a r e l a d a t a e m i t e r i i t i t l u l u i d e p r o p r i e
i n t r a v i l a n u l l o c a l i t ă ţ i l o r , a f l a t e î n a d m i n i s t r a r e a p r i

P r i n L e g e a n r . 1 6 9 / 1 9 9 7 s - a m o d i f i c a t a c e s t t e x t l e g
1 8 / 1 9 9 1 , r e p u b l i c a t ă , d u p ă a p a r i ţ i a L e g i i n r . 1 6 9 / 1 9
i n v e s t i ţ i i a p r o b a t e p o t r i v i t l e g i i ” ş i „ a f l a t e î n a d m i n

Î n m o ds - g a r e a ş p i r t e c i a t v a l a b i l i t a t e a t i t l u l u i d e p r o p r i e t a
c ă a c e s nt u et er ax t î ln e gv ai gl o a r e l a v d a a l t a a b i e l mi ti at et er ia i a t ci et ls ut ul ui ai îd ni s d
v i g o a r e , s u b i m . p» e r( is u. ln . c ă– r uM i. aN . a) . f o s t e m i s
2 5 R
) e a m i n t i m c ă , s u b i m p e r i u l C o d u l u i c i v i l , s - a u a d m i
t e m p o r e – v a l o a r e c o n s t i t u ţ i o n a l ă , a d o p t â n d u - s e î n m
j u r i d i c v a l a b i l î n c h e i a t e s u b i m p e r i u l l e g i i v e c h i . V .
C o d u l u i c i v i l , c h i a r î n m a t e r i e d e n u l i t a t e s - a a d m i s
d i s p o z i ţ i i e x p r e s e , a c t e l e n u l e p o t r i v i t l e g i i v e c h i , d
a c e s t s e n s , C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I V - a c i v . , d e c . n r .
d e c h e s t i u n e a a b r o g ă r i i a r t . 3 0 d i n L e g e a n r . 5 8 / 1 9 7 4
d i n r e c u r s î n s e n s u l c ă „ î n j u r u l a n u l u i 1 9 8 1 , c â n d a
t r a n s l a t i v e d e p r o p r i e t a t e c u p r i v i r e l a t e r e n u r i , a c e
a u f o s t î n t o c m i t e a c t e d e m â n ă , a c t e c a r e a u f o s t c o
L e g i i n r . 1 8 / 1 9 9 1 ” , s u b m o t i v u l c ă „ î n s t r ă i n ă r i l e d e t
n i c i o d i s p o z i ţ i e l e g a l ă î n a c e s t s e n s . ” ( i b i d e m ) – s
c i v i l ă 2 0 0 3 - 2 0 0 4 , n r . 1 0 2 , p p . 3 2 2 ( „ a b r o g a r e a l e g i l o
î n t r u c â t v a l a b i l i t a t e a a c t e l o r e s t e a p r e c i a t ă d i n p e r s

D e a s e m e n e a , t o t î n a p l i c a r e a a c e l e i a ş i r e g u l i p o t r i v
l u i , s - a d e c i s , î n p r a c t i c ă , c ă „ f a ţ ă d e î m p r e j u r a r e a
p r i v a t ă l a 2 9 . 0 7 . 1 9 7 9 – n . n . , M . N . ) e r a î n v i g o a r e L e
î n t r e v i i , î n m o d c o r e c t i n s t a n ţ a ( d e a p e l ) a a p r e c i a
a s e m e n e a , f a ţ ă d e d i s p o z i ţ i a d e i n d i s p o n i b i l i z a r e a t
p r i n a c t e î n t r e v i i ) , s - a a p r e c i a t î n m o d c o r e c t a s u p
o b i e c t a l î n ţ e l e g e r i i ş i c o n s t r u c ţ i a , i a r p e n t r u a c e a
r e p r e z i n t ă u n t o t i n d i v i z i b i l ş i , î n p l u s , p e n t r u î n s t
1 4 4 / 1 9 5 8 ) .

R e z u l t ă c ă î n s c r i s u l p r e z e n t a t d e r e c l a m a n ţ i n u î n t r u
a d i c ă u n t i t l u t r a n s l a t i v d e p r o p r i e t a t e , c a r e s ă p r o v
p r o p r i e t ă ţ i i n u s e d a t o r e a z ă f a p t u l u i c ă a c t u l e s t e î
c r i t i c i l e f o r m u l a t e , c i î m p r e j u r ă r i i c ă a c t u l n u î n d e
s u s c e p t i b i l s ă t r a n s m i t ă d r e p t u l d e p r o p r i e t a t e .

Î n c o n s e c i n ţ ă , i n s t a n ţ e l e a u i n t e r p r e t a t c o r e c t î n s c r
c a r e s ă f a c ă p o s i b i l ă p r e s c r i p ţ i a a c h i z i t i v ă î n c o n d i
1 3 7 7 / 2 0 0 1 , î n P r a c t i c ă j u d i c i a r ă c i v i l ă 2 0 0 1 - 2 0 0 2 , n r
l o v i t d e n u l i t a t e a b s o l u t ă – n u p o a t e s e r v i c a b a z ă a
a c i v . , d e c . n r . 3 2 5 / 2 0 0 4 , c i t . s u p r a , p p . 3 2 0 - 3 2 3 ; i d
c i v i l ă 1 9 9 9 , n r . 8 1 , p p . 1 7 3 - 1 7 4 , d e c . n r . 7 0 9 / 1 9 9 8 , î

Î n a l t r e i l e a r â n d , t o t î n l e g ă t u r ă c u a p l i c a r e a r a t i o
p r o n u n ţ ă r i i u n e i h o t ă r â r i c a r e s ă ţ i n ă l o c d e a c t a u t e
a c e s t l u c r u e s t e , î n p r i n c i p i u , a d m i s i b i l , î n c o n d i ţ i i
p e n t r u t r a n s m i t e r e a d r e p t u l u i d e p r o p r i e t a t e . U n a d i n
v â n z ă t o r u l s ă f i e p r o p r i e t a r u l l u c r u l u i v â n d u t , p e n t r u
î n c h e i e r e a u n u i c o n t r a c t î n f o r m a c e r u t ă d e l e g e s a u
v â n z a r e - c u m p ă r a r e ” , c e r i n ţ ă c a r e n u e s t e î n d e p l i n i t ă
p r i v a t ă î n c h e i a t î n t r - o p e r i o a d ă î n c a r e l e g e a ( D e c r
b u n u r i l o r i m o b i l e ( C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I V - a c i v . , d

Î n s, f âî nr ş pi tr a c t i c ă s - a m a i d e c i s , î n l e g ă t u r ă c u o a l t ă
d e l o c u i n ţ e , v â n z a r e a d e l o c u i n ţ e d i n f o n d u l d e s t a t
p u b l i c a t ă î n B . O f . n r . 1 0 8 d i n 2 0 i u l i e 1 9 7 3 ş i a b r o g
î n t r u c â t l a m o m e n t u l î n c h e i e r i i c o n t r a c t u l u i d e v â n z
t e m e i u l D e c r e t u l u i n r . 9 2 / 1 9 5 0 , a u f o s t n e r e s p e c t a t e
n u m a i a p a r t a m e n t e l e c o n s t r u i t e d i n m a t e r i a l e i n f e r i o a
a c e e a ş i l e g e , p u t e a u c u m p ă r a a p a r t a m e n t e l e î n c a r e
o a m e n i l o r m u n c i i s a u a a l t o r o r g a n e d e c o n d u c e r e c o
l e g e ” f i i n d l o v i t d e n u l i t a t e a b s o lC uu t l ăe g ( eC r . e A dp e. pB ru ac cu t r i ec ş
c i v i l , ă n 2r .0 0 8 5 , p p . 4 3 - 4 6 ) .
2 6 V) . , d e e x . , C . A p . B u c u r e ş t i , s . a I V - a c i v . , d e c . n r
pag. 10 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
„ P o t r i v i t a r t . 1 0 8 8 C . c i v . , î n c a z u l o b l i g a ţ i i l o r c a r e
d e c â t î n d o b â n d a l e g a l ă .
L a î n c h e i e r e a c o n v e n ţ i e i d e î m p r u m u t î n t r e p ă r ţ i ( 7 .
3 1 1 / 1 9 5 4 , c a r e s t a b i l e a u d o b â n d a î n r a p o r t u r i l e c i v i l
d o b â n d ă m a i m a r e d e c â t c e a l e g a l ă . O r , p o t r i v i t c o n v
p l a f o n u l d o b â n z i i p e r m i s e d e l e g e – a j u n g â n d l a 2 4 0

R e c u r e n t u l a p r e t i n s c ă î n p r o n u n ţ a r e a s o l u ţ i e i , i n s t
5 % p e n t r u a f a c e r i l e c i v i l e s e s t a b i l e ş t e n u m a i p e n t r u

P r e v e d e r i l e a c e s t u i a u f o s t î n s ă a b r o g a t e i m p l i c i t , u
l e g a l ă î n r a p o r t u r i l e c i v i l e d e 6 % ş i c a r e a i n t e r z i s

F a p t u l c ă p r i n L e g e a n r . 7 c/ a1 r9 e9 8 a s p- al a fa ob n r ao t g a det os btD eâe nc l dr i aep t s ul i


r e l e v da i n n ţ ă p u n c t d e v e d e r e a l s o l du aţ it o nf iă i r ni di rp ar pi no cr ti ş up i li u il
n e r e t r o a c t i v i . t ” ă ţ ( i s i . nl .e g – i i M a. N
b .r )o . g a t o a r e
2 7 V
) . , d e e x . , l e g i l e d e î n l ă t u r a r e a e f e c t e l o r p r o d u s
o c u p a ţ i a u n g a r ă î n T r a n s i l v a n i a d e N o r d ( 1 9 4 0 - 1 9 4 4 ) ,
a n t i - e v r e e ş t i ( M . O f . n r . 2 9 4 d i n 1 9 d e c e m b r i e 1 9 4 4 )
d i s p o z i ţ i e î n c h e i a t e î n î m p r e j u r ă r i e x c e p ţ i o n a l e ( M .
u n o r a c t e d e d i s p o z i ţ i u n e î n c h e i a t e î n t i m p u l o c u p a ţ i
l a r e t r o a c t i v i t a t e a a c e s t o r d i n u r m ă d i s p o z i ţ i i r e p a r a
a n u l a r e a ş i r e v o c a r e a u n o r a c t e d e d i s p o z i ţ i u n e î n c h
d i s p o z i ţ i u n e î n c h e i a t e î n t i m p u l o c u p a ţ i u n i i u n g a r e (
6 0 7 / 1 9 4 5 , v ş i D e c r e t u l n r . 1 1 3 / 1 9 4 8 c u p r i v i r e l a b u
d e c e d a ţ i , f ă r ă m o ş t e n i t o r i ( M . O f . n r . 1 4 0 d i n 3 0 i u n
b u n u r i l e c a r e a p a r ţ i n e a u l a 2 8 i u n i e 1 9 4 0 , s a u d u p ă
a n t i e v r e e ş t i , p e î n t r e g t e r i t o r i u l ţ ă r i i . O r i c e î n s t r ă i
( s . n . – M . N . ) .

Î n a c e l a ş i s c o p , a l p r o t e j ă r i i u n o r p e r s o a n e c a r e , a f
d i n L e g e a n r . 2 0 3 / 1 9 4 7 p e n t r u r e g l e m e n t a r e a c i r c u l a ţ
i u n i e 1 9 4 7 ) s - a l u a t a c e e a ş i m ă s u r ă a r e t r o a c t i v i t ă ţ i
( i n a d m i s i b i l i t a t e a î n C o d u l c i v il a l e z i u n i i î n t r e m a j
d e a g r i c u l t o r i c u o p r o p r i e t a t e s u b 5 h a l a a l t e p e r s
p u b l i c a r e a p r e z e n t e i l e g i , î n r e g i u n i l e c a r e a u s u f e
c o n s t r â n g e r i i ş i c a a t a r e s u n t d e c l a r a t e n u l e .

D a c ă s e c o n s t a t ă c ă v â n z ă t o r u l , p o s t e r i o r a c t u l u i d e
v â n z a r e a n u s e d e c l a r ă n u l ă .

R e g i u n i l e c a r e a u s u f e r i t d i n c a u z a s e c e t e i v o r f i d e t

V . , d e a s e m e n e a , p e n t r u u n c a z d e r e t r o a c t i v i t a t e r e s
b u n u r i l o r f o s t u l u i r e g e M i h a i I ş i a m e m b r i l o r f o s t e
i m o b i l e , c a r e l a d a t a d e 6 m a r t i e 1 9 4 5 , s e a f l a u î n p
p e a c e e a ş i d a t ă , î n p r o p r i e t a t e a S t a t u l u i R o m â n .

D e a s e m e n i , t r e c î n p r o p r i e t a t e a S t a t u l u i R o m â n ş i o r
a l i n . 1 .
O r i c e a c t e d e d i s p o z i ţ i e s a u d e c o n s t i t u i r i d e d r e p t u
d e d r e p t . ” ( s . n . – M . N . ) .

D u p ă c u m a m a r ă t a t a s e m e n e a d i s p o z i ţ i i l e g a l e c u e f e
C o n s t i t u ţ i e . Î n c o n s e c i n ţ ă , l e g i u i t o r u l o r d i n a r t r e b u i
j u r i d i c e a l e c ă r o r e f e c t e p r o d u c , î n c o n c e p ţ i a s a , p r
s a u , d u p ă c a z , î n s ă ş i o r d i n e a p u b l i c ă .

17. Consacrarea expresă a cazurilor de nulitate tacită. În dreptul modern, inclusiv în dreptul nostru, se admite teza că
nulitatea poate fi nu numai expresă, explicită, adică prevăzută in terminis de legea civilă, ci şi tacită, implicită sau virtuală,
dedusă din existenţa unor cerinţe de validitate instituite prin norme cu caracter imperativ. Vechiul adagiu «pas des nullité
sans texte» este inadmisibil în dreptul modern.
În practică, însă, este utilă existenţa nulităţilor exprese, deoarece exclude orice discuţie pe tema existenţei sau nu a unui
caz de nulitate tacită şi previne astfel apariţia unor soluţii contradictorii în jurisprudenţă (şi chiar în doctrină). De aceea, mai
ales cu ocazia modificării sau completării unui text de lege, considerat imperfect, devenit inactual sau care s-a dovedit, în
practică, defectuos, ori în urma ivirii unor controverse în practica judiciară pe tema nulităţilor tacite, legiuitorul intervine şi
obişnuieşte să consacre, in terminis, sancţiunea care intervine în cazul nerespectării unei reguli deja în vigoare. Este cazul,
spre exemplu28), al dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 privind modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, privitoare la sancţionarea cu nulitatea absolută, potrivit „dispoziţiilor legale aplicabile la data încheierii actului juridic
civil”, a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 privind reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare 29). În aceste cazuri, legea nouă, în speţă Legea
nr. 169/1997, nu a creat noi cazuri de nulitate, ci, după radiografierea dispoziţiilor imperative prevăzute de legislaţia
funciară privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere a
enumerat principalele cazuri de încălcare a acestor prevederi care atrag nulitatea absolută a actelor emise cu nesocotirea
lor.
2 8 V) . ş i a r t . 5 d i n L e g e a n r . 5 0 / 1 9 4 8 p e n t r u r e g l e m e n t
2 8 f e b r u a r i e 1 9 4 8 ) : Î n s t r ă i n ă r i l e c a ş i o r i c e a l t e a c
a r e n d ă r i l e m a i l u n g i d e t r e i a n i a a c e s t o r b u n u r i , a f
d a t a d e 9 m a i 1 9 4 5 – n . n . , M . N . ) , f ă c u t e d e p e r s o a n e
pag. 11 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
n u l e d e p l i n d r e p t , c u e x c e p ţ i a a c e l o r a f ă c u t e c ă t r e t
p l u s i u r i s a d a l i u m t r a n s f e r r e q u a m i p s e h a b e t , c o n s
e x p r e s e ş i d e p r i n c i p i u .

D e a s e m e n e a , c r e d e m , c ăL e şg ie a i p n o r t . e z 9 a / 1 p9 r 9 e 0 v ă p z r u i t v ă i n dd e i na tr
t e r e n u r i l o r , pp r r i e n c i a t ca t t eă î ( nn t o r t e a v 8i )i , c o n s t i t u i e t o t u n c a z
a n a l i z a c o n ţ i n u t u l u i s ă u : „ P r o c u r o r u l , p r i m ă r i a , p r e c
a c t e l o r j u r i d i c e d e î n s t r ă i n a r e , î n t r e v i i , a t e r e n u r i l
a f a r a l o c a l i t ă ţ i l o r ” – n . n . , M . N . ) , î n c h e i a t e – i n d i f e
D e c r e t u l u i -d l a e c g ă e p nr ri . n 9 a / c1 e9 s 8 t 9e , a c t e a f o s t î n c ă l c a t ă ” o r d i
( s . n . – M . N . ) . Î n t r - a d e v ă r , p o t r i v i t d r e p t u l u i c o m u n ,
î n t e m e i u l a r t . 5 C . c i v . ( „ N u s e p o a t e d e r o g a p r i n c
b u n e l e m o r a v u r i ” ) s a u , d u p ă c a z , a l a r t . 9 6 6 C . c i v .
n i c i u n e f e c t . ” ; v . ş i a r t . 9 6 8 d i n a c e l a ş i c o d : „ C a u z
ş i o r d i n i i p u b l i c e ” ) . P r i n u r m a r e , a r t . 2 d i n L e g e a n
r e g u l i d e p r i n c i p i u d e j a e x i s t e n t e , n e p u t â n d u - s e a s t f
2 9 )C u p r i v i r e l a n u l i t a t e a p r e v ă z uA tc ăţ i ud ne e aa r ît n. Ic I o I n sd t i an t a L
î n t e m e i a t ă p e a r t , . î I nI I D dr ei np t Lu el gAnedr a, d. eîn2nr/ .2 p 0 1r 0i6 7v9 i, / n 1 pţ 9ap 9 . 7c 4o 4n -s 5t 5i t. u ţ
n r . 1 6 9 / 1 9 9 7 , C C , d e c . n r . 4 9 / 2 0 0 7 , p u b l i c a t ă î n M . O

Aceasta este şi practica Curţii Constituţionale care, abordând tocmai chestiunea constituţionalităţii unor dispoziţii cuprinse
în art. III din Legea nr. 169/1997, precitată, a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. 1 lit. h) şi alin. 2 din
această lege30), statuând, cu valoare de principiu, că „dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 15 alin. 2 din Constituţie, ele
constatând expres o nulitate absolută preexistentă prin încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 29 alin. ultim din
Legea nr. 18/1991. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între cele două prevederi să fie o deosebire, iar noua
reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de faţă, însă, sancţiunea este aceeaşi,
astfel încât continuitatea reglementării exclude, prin ipoteză, retroactivitatea celei noi.”31)
3 0 A
) r t . I I I a l i n . 1 l i t . h ) d i n L e g e a n r . 1 6 9 / 1 9 9 7 p r e
c o n s t r u c ţ i i l e a f e c t a t e u n e i u t i l i z ă r i s o c i a l e s a u c u l t
a s e m e n e a – c e a u a p a r ţ i n u t c o o p e r a t i v e l o r a g r i c o l e d
a l a r t . 2 8 d i n l e g e ( a r t . 2 8 d i n L e g e a n r . 1 8 / 1 9 9 1 , r
i n v o c a t ă d e p r i m a r , p r e f e c t , p r e c u m ş i d e a l t e p e r s o
c o m p e t e n ţ a i n s t a n ţ e l o r j u d e c ă t o r e ş t i d e d r e p t c o m u n .
3 1 D
) e c . n r . 5 8 / 2 0 0 2 , p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 2 6 3 d i n 1 8

Prin urmare, ori de către ori legea nouă se mărgineşte numai la consacrarea formală a unei nulităţi tacite preexistente, ea
nu poate avea efecte retroactive, fiind pur declarativă.32) Dacă însă legea nouă conţine prevederi care nu se mărginesc la
simpla enunţare a unui caz de nulitate tacită, deja existent, şi transformarea acestuia într-un caz de nulitate expresă, ci
creează o veritabilă cauză de nulitate ori, după caz, modifică conţinutul normativ al normei anterioare care cuprindea
ipoteza unei nulităţi virtuale, atunci o asemenea lege nu ar putea, fără retroactivitate, să se aplice şi unor acte încheiate
înainte de intrarea ei în vigoare. În această din urmă ipoteză am fi, neîndoielnic, în prezenţa unei retroactivităţi veritabile,
ceea ce ar fi potrivnică principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile noi.
3 2A ) f o, r ta i c oe r e i a ş i e s t e s o l u ţ i a ş i a t u n c i c â n d , p r i n t r - u n
j u r i d i c e s u n t n u l e , d a c ă a u f o s t î n c h e i a t e c u n e r e s p e
a l p r e v e d e r i l o r a r t . 4 6 a l i n . 1 ş i 4 ( î n p r e z e n t , a r t .
a d e v ă r , p o t r i v i t a r t . 4 5 a l i n . 1 , „ a c t e l e j u r i d i c e d e î
i m o b i l e c a r e c a d s u b s ui nn ct i dv ae ln aţ ba i lp er e dv ae cd ăe r ai ul o fr o ps rt e îz ne cn ht ee ii
î n s t r. ă” i (n să . r ni .i – M . N . ) , î n t i m p c e l a a l i n . 4 a l a c e l u i a ş
î n c a d r u l p r o c e s u l u i d e p r i v a t i z sa ur en ,t al ov vâ in t d e c d a e o n b u i l e i ct ta
î n c h e i a t e c u î n c ă l c a r e a d i s p o z i ţ i i” l o( rs . in m. p –e r M a .t N
i v. e) . a Cl ef .
r e f e r i t o a r e l a e x c e p ţ i a d e n e c o n s t i t u ţ i o n a l i t a t e a d i s
j u r i d i c a l u n o r i m o b i l e p r e l u a t e î n m o d a b u z i v î n p e r
2 0 0 3 , p r i n c a r e s - a s t a t u a t c ă a c e s t e d i s p o z i ţ i i l e
n e c o n s t i nt uu ţ ai or en a cl ia t r f aaa t cţ e tă e rd e n or ve ag t l oe r m e n t a r e a a n t e r i o a r ă , c
a c t P
u el un i t .r u a e x i s t a r e t r o a c t i v i t a t e a r t r e b u i c a î n t r e
s i t u a ţ i i l o r j u r i d i c e aD na tr e rc iu om a r î en i a n c t er să tr i ci a sz a sl ea n î c n ţ i vu i n g e o a a r
î n c h e i e r i i a c t u l u i , c â t ş i î n c a z u l l e g i i n o i , s e o b s e
M . Na .d ) d C
; eC , d e c . n r . 3 1 5 / 2 0 0 4 r e f e r i t o a r e l a e x c e p ţ i a d e
L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 p r i v i n d r e g i m u l j u r i d i c a l u n o r i m o
p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 1 . 0 0 0 d i n 2 9 o c t o m b r i e 2 0 0 4 ;
d i s p o z i ţ i i l o r a r t . 5 0 ( a r t . 4 5 , î n p r e z e n t ) a l i n . 2 ş i
a b u z i v î n p e r i o a d a 6 m a r t i e 1 9 4 5 - 2 2 d e c e m b r i e 1 9 8 9 ,
3 4 4 / 2 0 0 5 ) , i n s t a n ţ a c o n s t i t u ţ i o n a l ă a r a t ă c ă „ î n c e e a
n r . 1 0 / 2 0 0 1 , C u r t e a c co on ns sa tc ar ta ăr e ca ă l ae cg ea sl ăt e a sr ea pn rc eţ iz ui nn ti ăi n u
î n c ă l c a r e a d i s p o z i ţ i i l o r i m p e r ş a i t i n v u e c a o l ne t r l ae vg i i nl o pr r iî nn c iv pi gi
ş i o c r o t i r i i p r o p A r i t er ta ăîg ţne i smi ă p ar ti ev na ţt ie a. ” c (ă s d. ni s. p –o z Mi .ţ Ni i. l) e. a r t .
n e c o n s tî in t umţ ăi os un ra al e î n c a r e , p o t r i v i t l e g i i î n v i g o a r e l a
î n c ă l c a t e a u f o s t e d i c t a t e î n c o n s i d , eo rb aş ,r t ee daş i t sio pc or zo i t ţi i r i i i p
s a n c ţ i u n e a o b i ş n u i t ă e r a ş i e s t e n u l i t a t e a r e l a t i v ă ,
î n c h e i e r e a u n u i a c t j u r i d i c n u tp ao c, a i t ct eăi fn i u ms a ni c aţ ci oe nl ea at ă e id
u n o r i n t e r e s e g e n e r a l e , d e o r pd ui rn e d ep dcu ol b a l r i ac ît ă ni . v pD r ei v ai cn eţ ae a „ , î
i m p e r a t i v e ” a l e l e g i l o r î n v i g o a r e l a d a t a î n c h e i e r i i
n u m a i d a c ă e v o r b a d e n no ur şm i e d i e m pn eo rr am t ei v i e m pd e r ao tr id vi en e i n p s u t
p r i v a t e s a u i n d i v i d u a l e . A îl nt m l oi cn( umt ieo rr dei i , f i a c ma r fe i ) î an np ur l e i zt eă nţ ţi ai
a b s o l u t ă , c e e a c e n u a r f i ps ou s,p i r nba ri .l , 1 f6 ă rp ăc t a. p bl i) c. a r e a r e t

18. Modificarea regimului juridic aplicabil. După cum se ştie, în dreptul civil nulitatea produce aceleaşi efecte, dar nulităţile
se deosebesc totuşi în privinţa regimului juridic aplicabil, după cum este vorba de o nulitate absolută ori relativă.
Sintetic, deosebirile de regim juridic dintre nulitatea absolută şi nulitatea relativă se pot înfăţişa în felul următor33):
3 3 V
) . , î n a c e s Dt r es pe tn s c , i v Gi hl . r oB m
e lâ en i . u , I n t r o d u c , e r e e d . î n a d X r I e - pa t u
pag. 12 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
a d ă u g i t ă d e M . N i c o l a e ş i P . T r u ş c ă , E d . U n i v e r s u l J u

a) dacă nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, chiar şi de instanţă din oficiu, nulitatea relativă poate fi
invocată numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului;
b) dacă nulitatea absolută este imprescriptibilă, nulitatea relativă este prescriptibilă;
c) dacă nulitatea absolută nu poate fi, în principiu, acoperită prin confirmare, nulitatea relativă poate fi însă confirmată,
expres ori tacit.
Aceasta însemnează că, sub aspect tranzitoriu, ceea ce ne interesează în acest loc, sunt numai acele situaţii când prin
legea nouă:
ad a): în cazul nulităţii absolute se restrânge sfera persoanelor îndreptăţite să invoce nulitatea, înlăturându-se anumite
persoane interesate de la dreptul de a opune nulitatea, iar în cazul nulităţii relative se lărgeşte o astfel de posibilitate,
stabilindu-se, de pildă, că nulitatea poate fi invocată şi de o terţă persoană interesată;
ad b): declară prescriptibilă acţiunea în nulitate absolută, ori, dimpotrivă, declară imprescriptibilă acţiunea în nulitatea
relativă sau, mai de grabă, modifică durata termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulabilitate lărgind ori, după
caz, micşorând durata acestui termen;
ad c): instituie o nouă modalitatea de confirmare a actului nul sau, după caz, modifică regimul confirmării nulităţii relative
sub diferite aspecte (mijloace de confirmare, termenul de confirmare, condiţiile de validitate a actului confirmativ etc.).
Or, chestiunea care se pune este dacă legea nouă care modifică regimul juridic al nulităţii este sau nu aplicabilă şi actelor
deja lovite de nulitate, potrivit legii în vigoare la data încheierii lor, adică potrivit legii vechi?! Adică, în alţi termeni, dacă
regimul nou va fi aplicabil şi nulităţilor deja născute?!
Spre exemplu, legea nouă prevede că anulabilitatea actului încheiat de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate
fi cerută şi de ocrotitorul său legal, posibilitate care, în prezent, este discutabilă, deoarece de lege lata nu există o astfel de
prevedere, ocrotitorul legal fiind ţinut doar să încuviinţeze actele de dispoziţie sau de administrare încheiate de minor (cf.
art. 105 alin. 2 C. fam.). O asemenea dispoziţie, aplicabilă unui act încheiat anterior intrării sale în vigoare, este sau nu
retroactivă?
Ori, printr-o lege, nouă, cum este art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia, se dispune că „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului,
pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.” (s.n.
– M.N.), ceea ce, practic, în cazul actelor juridice anulabile încheiate, prin ipoteză, înainte de 22 decembrie 1989, înseamnă
fie că legea declară imprescriptibilă acţiunea în anulare pentru vicierea consimţământului, deşi ea era, anterior, sub legea
veche (art. 1900 C. civ.; art. 3 D. nr. 167/1958), prescriptibilă 34), fie că prin efectul legii noi, cei îndreptăţiţi să ceară
anularea sunt de drept repuşi în termenul de prescripţie35), fie, în sfârşit, că statul, prin puterea legiuitoare, a renunţat
implicit la beneficiul prescripţiei extinctive, caz în care efectele renunţării ar fi reglementate de dispoziţiile art. 1838 şi urm. C.
civ. (în special, art. 1843 referitor la efectele relative ale actului de renunţare). Practic, numai în această ultimă variantă nu
se pune problema retroactivităţii (renunţarea la beneficiul prescripţiei este supusă legii în vigoare la data efectuării ei),
deoarece în celelalte cazuri, efectul legii noi ar afecta, prin ipoteză, situaţii deja consumate (împlinirea prescripţiei dreptului la
acţiunea în anulare).
3 4 V
) . , î n a c e s t s e n s , C a s . B, u ls e. t ic ni uv .l pj ur or ip sr p. r iu nd t e . n, ţ , ed ien . cr .. C u3n
p . 7 [ „ a c ţ i u n e a î n c o n s t a t a r e a n u l i t ă ţ i i a c t u l u i d e d
d o n a t o r i l o r p r i n na uc t ee s td ee f apv ţri ăeo sl dec enr iţ spă ăr ep vs ei hd ie cr ăi l) e – a „r t . 6 a l i
d i s p o z i ţ i i a l d e e r L ode geg ă i l i a n pr r. e 2v 1e 3d /e 1r 9i l9 e8 l e g i i g e n e r a l e p r i v i
p e n t r u a r e p a r a a b u z u r i l e f o s t u l u i r e g i m c o m u n i s t . ” (
L e g e a n r . 2 1 3 / 1 9 9 8 , v o r b e ş t e n u m a i d e „ r e v e n d i c a r e a
d o n a ţ i e ş i a a l t o r a c t e d e î n s t r ă i n a r e a u n o r b u n u r i c
3 5 )M . NC i oc no sl ia de e, r a ţ i i a s u p r a L e g i i n r . 2 1 3 / 1 9 9, 8 î np r Di vr ei np dt
6 / 1 9 9 9 , p p . 1 1 - 1 2 .

Sau, printr-o lege nouă se prevede că „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la
acţiune se prescrie în termen de un an (recte 18 luni, potrivit O.U.G. nr. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001 – n.n.) de la
data intrării în vigoare a prezentei legi” (art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată), text care ridică dificila întrebare
dacă această dispoziţie are sau nu efecte retroactive, fiind expres destinată pentru a modifica regimul nulităţii actelor juridice
de înstrăinare, inclusiv a celor întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate abuziv de Statul
român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acte care au fost încheiate, prin ipoteză, înainte de 14 februarie
2001, data intrării în vigoare a legii modificatoare36)?!
3 6 O
) i n t e r o g a ţ i e s i m i l a r ă s u s c i t ă ş i m a i r e c e n t e l e d i s
p r o p r i e t ă ţ i i ş i j u s t i ţ i e i , p r e c u m ş i u n e l e m ă s u r i a d i
î n s t r ă i n a r e a v â n d c a o b i e c t i m o b i l e c u d e s t i n a ţ i e d e
i n t e r d i c ţ i e i p r e v ă z u t e d e a r t . 4 4 d i n O r d o n a n ţ a d e u r
p e n t r u s p a ţ i i l e c u d e s t i n a ţ i a d e l o c u i n ţ e , a p r o b a t ă c
c a r e n u a u f o s t a t a c a t e î n i n s t a n ţ ă î pn o ct o fn i d i a ţ t i ai cl ea t ea r tl
t r i b u n a l u l u i î n a c ă r u i r a z ă t e r i t o r i a l ă s e a f l ă i m o b i
s a u , d u p ă c a z , d e l a d a t a ”l u ( ă s r . i ni . l –a M
c u. Nn .o )ş . t i Î n n ţ t ă r - aa d î en vc ăh r
4 5 a l i n . 5 d i n L e g e a n r . 1 0 / 2 0 0 1 , p r e s c r i p t i b i l i t a t e a
4 4 d i n O . U s. G u ,p. r na or .t a 4 08 /) 1, 9 î9 n9 l( u m i n a c ă r u i a a c ţ i u n e a î n
c o m u n ( a r t . 2 d i n D . n r . 1 6 7 / 1 9 5 8 ) . C o n f o r m t e x t u l u i
( t e r m e n d e p r e s c r i p ţ i e o r i d e d e l a d ed ca ăt da e ir ne t r! ă? r) i, i c î a n r e v( i 2î g n5 o c ae
i u l i e 2 0 0 5 ) , d a c ă c e l î n d r e p t ă ţ i t a v e a d e j a c ud ne o şl at i nd ţa ă
c â n d c e l î n d r e p t ă ţ i t a l ,u a d t a cc ău n ao cş et ai ns ţt ăa ds e- a e xî ni st ât em np ţ l aa t c
v i g o a r e a t i t l u l u i I a l L e g i i n r . 2 4 7 / 2 0 0 5 .

Tot astfel, prin legea nouă se prevede că nulitatea absolută a unui act poate fi totuşi confirmată sau asanată în alt mod
(cf. art. 57 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, republicată, cu modificările ulterioare: „Nulitatea nu poate fi
declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la
pag. 13 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
tribunal”37); articolul citat, în vigoare din 27 iunie 1997, putea fi oare aplicat, în afara societăţilor înfiinţate după această
dată, şi celor constituite înainte de intrarea în vigoare a legii modificatoare – O.U.G. nr. 32/1997 – dată la care funcţiona
încă regimul de drept comun al nulităţilor, iar în cazul unui răspuns afirmativ, a avut ori nu efecte retroactive?!).
3 7 Î) n m a t e r i a s o c i e t ă ţ i l o r c o m e r c i a l e , e x i s t ă d e r o g ă r i
d e c o n s o l i d a r e a c r e d i t u l u i c o m e r c i a l , i a r c a u z e l e d
r e p u b l i c a t ă , c u m o d i f i c ă r i l e u l t e r i o a r e ) n u p o t o p u s e
d i n a c e e a ş i l e g e ) . P e n t r u o p r i v i r e c r i t i c ă a s u p r a n
P r e s Nc uu l r i e t , a t e a s o, c îi ne t Dă rţ ei i p t c u o l m ne rr . c i 8a / l 2e 0 0 6 , p p . 9 1 - 1 1 3 ( c u
ş i e v e n t u a l e l e c h e s t i u n i d e d r e p t t r a n z i t o r i u i v i t e d u
c o m u n i t a r e î n m a t e r i e ) .

Înainte de a formula un răspuns de principiu, se impune o analiză atentă a exemplelor deja luate spre a vedea care sunt
datele concrete ale problemei şi pentru a putea, astfel, mai uşor decela bazele unui posibil răspuns, care, cum vom vedea,
nu este întotdeauna uşor de dat.
Într-adevăr, lărgirea (sau restrângerea) de către legea nouă a sferei persoanelor legitimate să atace cu acţiune în anulare
un act nul, încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, aduce neîndoielnic atingere drepturilor ori puterilor recunoscute
anumitor persoane sub imperiul legii vechi, de unde şi chestiunea dacă o asemenea lege are sau nu efecte retroactive,
respectiv este ori nu de aplicare imediată?!
Înainte de a încerca un răspuns, trebuie delimitată cu grijă chestiunea pusă pentru a nu o aşeza, din greşeală, pe o bază
şubredă. După cum se ştie, nulitatea conferă persoanei ocrotite un drept de „critică”, respectiv de a contesta valabilitatea
actului, cel puţin în cazul nulităţilor relative, drept de critică care are ca titular însăşi persoana ale cărei interese au fost
ocrotite de lege prin norma încălcată (errans-ul, victima dolului ori violenţei, incapabilul, titularul dreptului de preempţiune
etc.) şi care poate fi valorificat pe calea acţiunii în nulitate sau, după caz, pe cale de excepţiune. Dar cel ocrotit poate
acţiona nu numai direct, ci şi indirect, de ex., prin reprezentantul său legal ori convenţional. Prin urmare, prima faciae, când
analizăm sfera persoanelor să invoce nulitatea unui act nu avem în vedere decât pe cei care sunt direcţi ocrotiţi de nulitatea
în cauză, adică pe cei care sunt titularii dreptului la acţiunea în nulitate, născut din violarea unei cerinţe de validitate a unui act
juridic civil, iar nu şi sfera persoanelor care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui contract, pot exercita
acţiunea în nulitate în numele titularului (errans-ul, incapabilul etc.).
De aceea, pentru a determina întinderea reală a legii noi, trebuie mai întâi stabilit dacă prin legea nouă se lărgeşte ori
restrânge sfera titularilor dreptului la acţiunea în nulitate sau, dimpotrivă, se lărgeşte ori restrânge sfera persoanelor care
pot acţiona în numele celui ocrotit direct şi efectiv de lege, extinzându-se ori diminuându-se numai cercul celor care au
calitatea de a acţiona în numele sau pe contul altuia. Or, dacă prin legea nouă se lărgeşte ori restrânge sfera titularilor
dreptului la acţiune în nulitate, aceasta nu poate fi făcută, pentru trecut, decât dacă ar fi retroactivă, căci, în considerarea
unui fapt trecut, o persoană dobândeşte un drept de a pune în discuţie legalitatea acelui fapt, posibilitate exclusă ulterior de
legea nouă. În schimb, dacă, de exemplu, legea nouă recunoaşte doar calitatea juridică de a acţiona în numele incapabilului
sau celui cu capacitate de exerciţiu restrânsă, şi altei persoane ori autorităţi (instanţa tutelară, Ministerul Public, ocrotitorul
legal etc.38)) ea nu poate avea efecte retroactive, chiar dacă cel abilitat poate ataca, în temeiul noii dispoziţii legale, un act
nul încheiat sub imperiul legii vechi, deoarece s-a lărgit doar formal cercul persoanelor care pot sta în proces, în numele
altuia, într-o acţiune în nulitate, iar nu şi din punct de vedere substanţial, al dreptului de a invoca nulitatea. În acest din urmă
caz, legea nouă este de imediată aplicare, fără a fi socotită şi retroactivă. Dreptul sau puterea de a reprezenta interesele
altuia, izvorâte fie din lege, fie dintr-un act juridic ori hotărâre judecătorească, nu trebuie, aşadar, confundate cu însuşi
dreptul de a ataca actul nul, născut din violarea unei norme edictate pentru încheierea valabilă a actului făcut de incapabil.
3 8 V) . , d e e x . , a l i n . 2 a l a r t . I I I d i n L e g e a n r . 1 6 9 / 1 9 9
c a r e p o t i n v o c a n u l i t a t e a a c t e l o r j u r i d i c e f ă c u t e c u
N a ţ i o n a l ă p e n t r u R e s t i t u i r e a P r o p r i e t ă ţ i l o r ” , c r e a t ă
p r o c e d u r a d e r e s t i t u i r e a a i m o b i l e l o r p r e l u a t e î n t i m
a t a c a a c t e l e j u r i d i c e , a v â n d c a o b i e c t i m o b i l e s u p u s
î n c h e i e r i i l o r , c h i a r d a c ă a c e a s t a n u e x i s t a l a d a t a r
u n o r a s t f e l d e a c t e , f ă r ă a s e m o d i f i c a r e g i m u l n u l i t
c e a r ă n u l i t a t e a , a c e s t d r e p t e r a n e î n d o i e l n i c , f i i n d
a b s o l u t ă p r e v ă z u t e d e a r t . I I I d i n L e g e a n r . 1 6 9 / 1 9 9 7
c a r e t r e b u i e a s i g u r a t ă ş i r e s p e c t a t ă d e o r i c e a u t o r i t a

În schimb, şi raportându-ne la exemplul deja luat, mult mai dificilă este chestiunea ridicată de art. 45 alin. 5 din Legea nr.
10/2001, privind incidenţa prescripţiei în materie de nulitate a unor acte încheiate anterior intrării în vigoare a legii
modificatoare39). Întrebarea care se pune este dacă, fără a fi retroactivă, legea nouă poate să declare drept prescriptibilă o
acţiune care era imprescriptibilă, respectiv să mărească ori, după caz, să micşoreze durata termenului de prescripţie iniţial
aplicabil?
3 9 D
) e c l a r a r e a d r e p t p r e s c r i p t i b i l ă a a c ţ i u n i i î n c o n s t
L e g e a n n r u. c1 o0 n/ a2t rr0 ta0. v1 i 1 n 6 e ( p r i n c i p i u l e g a l i t ă ţ i i î n f a ţ a l e g
d e c . n r . 4 2 8 / 2 0 0 5 r e f e r i t o a r e l a e x c e p ţ i a d e n e c o n s t i
j u r i d i c a l i m o b i l e l o r p r e l u a t e î n m o d a b u z i v î n p e r i o
d i n 1 7 o c t o m b r i e 2 0 0 5 ) ş i , d e a s e m e n e a , n i c i a r t . 4 4
6 7 3 / 2 0 0 7 r e f e r i t o a r e l a e x c e p ţ i a d e n e c o n s t i t u ţ i o n a l i
a l i m o b i l e l o r p r e l u a t e î n m o d a b u z i v î n p e r i o a d a 6 m
2 0 0 7 ) . C u p r i v i r e l ra a td i oo mn ee na pi ued lri s cop o no n az c ie rţ ei it l od re aa rp t l . i c 4 a 5 r e a l i n
d e c . n r . P1 r 3 a 3 c 8 t / i 2c 0ă 0 4j u, d î i n,c i na rr . ă 1 c 6i ,v i pl pă . 2 60 80 - 3 7 - 02 , 0 0î 4n s e n s u l c
n u l i t ă ţ i i a c t e l o r d e î n s t r ă i n a r e f ă c u t e d e c ă t r e s t a t
n u l i t ă ţ i i a c t e l o r î n c h e i a t e d i r e c t d e p e r s o a n e l e î n d r
n u l ă p e n t r u l i p s a c a u z e i .

În primul caz, când prin legea nouă se declară prescriptibilă dreptul la acţiunea în nulitate absolută (sau invers, se declară
imprescriptibilă dreptul la acţiunea în anulabilitate) se instituie (ori se suprimă) prescriptibilitatea dreptului la acţiune, situaţie
în care sunt aplicabile regulile privitoare la instituirea sau suprimarea prescripţiei, fiind posibile, în fapt, două situaţii40):
4 0 C
) u p r i v i r e l a p r o b l e m a i n s t oi pt u. i( cr2 i 0ti 0. 4s )a , u n s r u. p 6r i5 m, ă pr .i i 1 p4
O . C ă Ap pă l ţ i î cn aă r , e a l e , g i î i n î „n T r t ai tm a p t şd i e s dp r a e ţ pi tu c i v i l ” , v o l . I ,
pag. 14 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
A c a d e m i e i , B u c u r e ş tD i r , e p1 t9 8 c 9 i , v i p l, p. .e Pd 1a. 3r 1at e- 1Ia I3 -g2 ae; , n GeE .r d a .Bl oăA r l ol i ,B e c

– dacă legea nouă declară imprescriptibilă acţiunea în nulitate, prescripţia va fi de acum înainte imposibilă, iar prescripţia
începută sub legea veche va fi de îndată suprimată;
– dacă legea nouă declară, dimpotrivă, prescriptibilă o acţiune în nulitate care, până la acea dată, era imprescriptibilă,
prescripţia va începe de îndată să curgă, „fără însă se poată ţine seama de timpul scurs sub legea anterioară”41).
4 1 P) . R L o e u bd i r eo r i , t t r a n s i t o i r e e2 (é Cd o. ,n f Dl ai tl sl o dz e es t l S
o i sr e dy ,a n Ps a rl ie s ,t

În cel de-al doilea caz, când legea nouă scurtează (sau măreşte) termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în
anulare, deşi chestiunea este delicată42), se consideră în general că „prescripţia trebuie să fie continuată până când noul
termen să se fi împlinit ţinând cont de timpul scurs sub legea anterioară”43), ceea ce ar însemna in concreto:
4 2 )V . , p e n t r u a m ă n u n t e ş i s o l u ţ i i l e p r o p u s e î n o p i .p o c t i e t z
( 2 0 0 4 ) , n r . 6 9 , p . 1 4 9 ş i u r m .
4 3 F) . H a g Le e- sC h c a o h n i f n l ei ,t s d a n s l ’ e s p a c e e t d a n s l e t e m p s e
d r o( i pt r é f a c e H . B a t t i f o l ) , t h e s e , D a l l o z , P a r i s , 1 9 7 7 , p

– dacă termenul de prescripţie nu începuse să curgă, se aplică noul termen de prescripţie în integralitatea sa;
– dacă însă termenul de prescripţie iniţial (3 ani, de ex.) începuse să curgă, acesta se socoteşte împlinit la expirarea
noului termen (de 1 an, ori mai lung, de 5 ani, de ex.), cu excepţia cazului în care termenul iniţial s-ar împlini înaintea celui
fixat prin legea nouă (când, spre ex., la intrarea în vigoare a noii legi, erau deja scurse 30 luni, şi prescripţia, sub imperiul legii
vechi ar fi împlinită peste 6 luni, de la data abrogării ei).
Revenind acum la ipoteza termenului de 18 luni prevăzut de art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru
exercitarea acţiunii în nulitate contra actelor încheiate înainte de 14 februarie 2001 (data intrării în vigoare a legii), textul în
discuţie reprezintă pe de o parte, un caz de comutare a termenului de prescripţie în cazul acţiunilor în nulitate relativă (de la
termenul general de 3 ani la cel special de un an şi 6 luni) ori de instituire a prescriptibilităţii dreptului la acţiune în cazul
acţiunilor în nulitate absolută, socotite imprescriptibile potrivit dreptului comun (art. 2 din Decretul nr. 167/1958), cât şi un
caz special de fixare a punctului de plecare a prescripţiei extinctive a dreptului la acţiunea în nulitate, indiferent de cauza de
nulitate ori de timpul scurs înainte de intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte.
Aceasta însemnează că, din punct de vedere al dreptului tranzitoriu, regula specială prevăzută de art. 45 alin. 5 din Legea
nr. 10/2001, republicată, ar putea primi următoarea calificare:
– în cazul nulităţii absolute, dacă aceasta operează de drept (ipso iure), termenul de 18 luni, prevăzut de legea nouă, nu
poate fi aplicat acţiunii în constatarea nulităţii, fără a fi retroactiv, deoarece ar echivala cu suprimarea efectului extinctiv şi
automat al sancţiunii nulităţii operate chiar din momentul încheierii actului; în schimb, dacă nulitatea absolută ar avea
caracter judiciar, legea nouă se aplică, fără a fi retroactivă, dreptului la acţiunea în nulitate născut anterior, la data încheierii
actului nul, însă, prin împlinirea prescripţiei, actul nu poate deveni valid ex tunc, fără ca legea nouă să fie socotită retroactivă,
cel interesat putând (teoretic, cel puţin) opune, în continuare, nulitatea pe cale de excepţiune;
– în cazul nulităţii relative, fiind vorba de un termen special de prescripţie care începe să curgă de la data intrării vigoare a
legii noi, indiferent de cauza de nulitate, acesta se va aplica, fără ca lege care l-a instituit să fie calificată drept retroactivă,
tuturor drepturilor la acţiunea în anulabilitate născute înainte de această dată şi care nu erau stinse prin prescripţie la data
intrării în vigoare a legii noi. Deoarece legea nouă fixează şi începutul noii prescripţii, aceasta se va aplica în exclusivitate,
fără a se ţine seama de timpul anterior scurs, inclusiv în acele ipoteze în care prin aplicarea noului termen s-ar ajunge la
depăşirea termenului iniţial de prescripţie (în asemenea cazuri, legea nouă ar avea ca efect prorogarea termenului vechi de
prescripţie cu până la 18 luni), întrucât legea nouă nu distinge, fiind de imediată aplicare; iar prescripţiile neîmplinite
reprezintă întotdeauna facta pendentia în curs de realizare. Desigur, că împlinirea prescripţiei nu validează actul nul, ci doar
stinge dreptul material la acţiune, astfel încât nulitatea, chiar relativă, va putea fi, în continuare, opusă (teoretic, cel puţin),
pe cale de excepţie, de către cel interesat.
În fine, cât priveşte posibilitatea confirmării ori acoperirii în alt mod a nulităţii, dacă legea nouă prevede o nouă ipoteză de
asanare a nulităţii cu efecte absolute, erga omnes şi ex tunc, cum este cazul art. 57 din Legea societăţilor comerciale nr.
31/1990, republicată, introdus prin O.U.G. nr. 32/1997, care interzice instanţei să mai declare nulitatea societăţii dacă
înainte de punerea concluziilor în fond la prima instanţă a fost înlăturată cauza nulităţii, de ex., a fost refăcut actul constitutiv
prin completarea obiectului ori regularizarea acestuia [(art. 56 lit. c) şi g)] ori a fost completat numărul asociaţilor şi s-a
asigurat astfel numărul minim, prevăzut de lege [art. 56 lit. h)], aceasta nu se poate aplica, fără a fi retroactivă, şi actelor
constitutive nule sub imperiul legii vechi, deoarece acestea nu pot fi validate ex tunc prin „refacerea” lor, în temeiul unei legi
noi, ci, în asemenea cazuri, nu poate fi vorba decât de acte constitutive noi, cu efecte ex nunc, ca orice act juridic nou
încheiat. De altfel, chiar textul citat (art. 57) este în sine criticabil, deoarece vorbeşte de „înlăturarea” cauzei de nulitate,
care nu poate fi, materialmente, niciodată realizată, ci numai cu rezultatul unei ficţiuni, în realitate, fiind vorba de acoperirea
sau „asanarea” nulităţii prin dispariţia interesului acţiunii în nulitate (cel puţin pentru părţi).
De asemenea, în cazul confirmării nulităţii relative (cf. art. 1190 C. civ.: „Actul de confirmarea sau ratificarea unei
obligaţii, în contra căreia legea admite acţiune în nulitate, nu este valabil, decât atunci când cuprinde obiectul, cauza şi natura
obligaţiei, şi când face menţiune de motivul acţiunii în nulitate, precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se
întemeia acea acţiune”), dacă prin legea nouă se modifică regimul actului confirmativ (condiţii de fond sau formă, spre ex.)
legea nouă se va aplica şi actelor de confirmare vizând renunţarea la drepturile la acţiunea în anulare a unor acte deja
încheiate, deoarece ea nu priveşte nulitatea ca atare, ci mijlocul juridic de asanare a acesteia pe calea unui act abdicativ de
drepturi (cf. art. 1167 alin. 2, teza 1, C. civ.; desigur, în cazul în care legea nouă ar modifica ori suprima însuşi dreptul de a
invoca nulitatea, atunci ar avea efect retroactiv, deoarece ar viza însăşi sancţiunea nulităţii deja născute). În schimb, cât
priveşte efectele actului confirmativ, dacă prin legea nouă se prevede că actul confirmativ produce efecte erga omnes, iar
nu relative, spre deosebire de legea veche, de exemplu (cf. art. 1167 alin. 2 C. civ.: „Confirmarea, ratificarea sau
executarea voluntară, în forma şi epoca determinată de lege, ţine loc de renunţare în privinţa mijloacelor şi excepţiilor ce
putea fi opuse acestuia, fără a se vătăma însă drepturile persoanelor a treia” – s.n., M.N.), atunci legea nouă nu ar putea,
fără a fi retroactivă, să se aplice şi actelor de confirmare a nulităţii unor acte încheiate înainte de intrarea ei în vigoare,
pag. 15 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
deoarece un astfel de act confirmativ producând efecte erga omnes, ar echivala cu desfiinţarea drepturilor dobândite de
terţe persoane în considerarea actelor nule, drepturi care potrivit legii vechi ar fi rămas neatinse.
Prin urmare, şi în astfel de cazuri se verifică teza de principiu potrivit căreia nulitatea este şi rămâne guvernată de legea în
vigoare la data încheierii actului, chiar dacă prin legea nouă s-ar prevedea remedii noi care să împiedice ori să paralizeze
efectele nulităţii ori să salveze drepturile şi obligaţiile aparente „derivate” din acesta.
19. Modificarea efectelor nulităţii actului juridic. Efectele nulităţii pot fi excelent rezumate de maxima Quod nullum est,
nullum producit effectum (Ceea ce nu este nimic/nu există, nu produce nici un efect): actul este, în tot sau în parte,
desfiinţat ca şi cum n-ar fi existat sau, mai exact, ca şi cum nu ar fi fost niciodată încheiat, din chiar momentul încheierii lui.
Prin urmare, efectele nulităţii se produc pe data încheierii actului, iar nu pe data constatării ori pronunţării ei de către organul
de jurisdicţie. Se spune că nulitatea produce (şi chiar trebuie să producă) efecte retroactive, iar nu doar prospective, pentru
viitor, cum se întâmplă în cazul rezilierii unui contract cu executare succesivă, de exemplu.
Or, se poate întâmpla ca prin legea nouă să se prevadă că nulitatea va produce efecte doar pentru viitor, nu şi pentru
trecut, ori că nulitatea este parţială, iar nu totală, sau invers, că actul va fi desfiinţat integral, chiar dacă, în temeiul legii
vechi, putea fi desfiinţat doar în parte.
Spre exemplu, noul Cod al muncii (Legea nr. 53/2003) prevede că nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale
necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia, dar „constatarea nulităţii
contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor” (art. 57 alin. 2), ceea ce însemnează că, pentru trecut,
contractul produce depline efecte juridice, ca şi cum ar fi fost valabil încheiat ab initio, măsura fiind, desigur, dispusă de
legiuitor pentru a asigura protecţia juridică reală a salariaţilor.
Tot astfel, potrivit Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, pe data când hotărârea
judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, „societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare”
(art. 58 alin. 1), asociaţii răspunzând pentru obligaţiile sociale până la acoperirea acestora în conformitate cu art. 3 din lege
(art. 58 alin. 4).
Din cele două exemple rezultă că este practic posibilă şi modificarea efectelor nulităţii unor acte juridice, dacă se schimbă
politica legislativă în acest domeniu, dar din punct de vedere tranzitoriu, problema care se pune este dacă legea nouă are
sau nu efecte retroactive, validând pentru trecut efectele unor acte nule ab initio?! După părerea noastră, legea nouă nu ar
putea, fără a fi retroactivă, să modifice întinderea efectelor nulităţii, deoarece, practic, ar însemna că, pentru trecut, actul să
fie socotit valabil încheiat şi, astfel, va produce, e drept doar temporar, efecte juridice. Problema se poate ivi mai ales în
cazul actelor cu executare succesivă aflate în curs desfăşurare (în cazul, spre ex., al unui contract de prestări de servicii: de
locaţiune, de antrepriză, de furnizare de mărfuri etc.), iar nu şi al celor cu executare uno ictu (ori al contractelor cu
executare succesivă deja executate), caz în care, chiar dacă legea nouă declară, în mod formal, că nulitatea va produce
efecte doar pentru viitor, legea ar avea (şi) caracter confirmativ (infra, nr. 21), iar nu un caracter pur modificator, de vreme
ce actele deja executate (ori partea din act deja executat) sunt socotite implicit valabile, refuzându-se desfiinţarea lor,
pentru trecut, exclusiv în baza legii noi.
20. Modul de aplicare a nulităţii. În funcţie de modul de operare, nulitatea poate desfiinţa actul fie de drept, prin efectul
legii, fie în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, fie, dacă părţile sunt de acord, în temeiul învoielii lor, distingându-se astfel între
nulităţile de drept, nulităţile judiciare şi cele amiabile44).
4 4 Î) n d r e p t u l n o s t r u c i v i l , s u b i n f l u e n ţ a d o c t r i n e i f r a
a m i a b i l e ” ) p e m o t i v c ă , d a t f i i n d f a p t u l c ă n i m e n i n
d e p ă ş e ş t e v ă d i t p o s i b i l i t ă ţ i l e d e a p r e c i e r e a l e p ă r ţ i
d i n t r e o p e r a ţ i u n e a î n c h e i a t ă ş i d i s p o z i ţ i i l e l e g a l e c
s o a r t a a c t u l u i a r a t â r n a d e d e c l a r a ţ i a p ă r ţ i i c a r e î l
n u l i t a t e f ă r ă h o t ă r â r e j u d e c ă t o r e a s c ă ” ( T r . I o n a ş c u ,
„ P a r t e a g e n e r a l ă ” , E d . A c a d e m i e i , B u c u r e ş t i , 1 9 6 7 , p
s o c o t i m d e p ă ş i t ă , a c e a s t ă o p i n i e e s t e f a l s ă , f i i n d c o

– l e g i u i t o r u l n u c o n t e n e ş t e s ă o d e z m i n t ă , e d i c t â n d n
a r t . 9 d i n O . G . n r . 9 / 2 0 0 0 p r i v i n d n i v e l u l d o b â n z i i l e
m a i m a r e d e c â t c e a s t a b i l i t ă î n c o n d i ţ i i l e p r e z e n t e i
2 9 6 / 2 0 0 4 p r i v i n d C o d u l c o n s u m u l u i : „ d r e p t u l c o n s u m a
c o n t r a c t u a l ă s a u î n ţ e l e g e r e î n t r e p ă r ţ i , î n c a z u r i l e p
d i n L e g e a n r . 4 4 9 / 2 0 0 3 p r i v i n d v â n z a r e a p r o d u s e l o r
î n c h e i a t e î n t r e v â n z ă t o r ş i c o n s u m a t o r î n a i n t e c a l i p
c a r e l i m i t e a z ă s a u î n l ă t u r ă , d i r e c t s a u i n d i r e c t , d r e p
î n s e a m n ă c ă u t i l i t a t e a n u l i t ă ţ i i d e d r e p t n u p o a t e f i

– d i n p u n c t d e v e d e r e j u r i d i c , e s t e e v i d e n t c ă e x i s t e
n i c i p ă r ţ i l o r ( c a r e s - a r v e d e a i m e d i a t d e z l e g a t e ) , n
i n e f i c a c i t a t e ) ş i , d e a s e m e n e a , n i c i a u t o r i t ă ţ i l o r s a
r e g i s t r a t o r d e p r o p r i e t a t e , n o t a r p u b l i c , e x e c u t o r j u d
d r e p t ş i a r p r e v e n i a s t f e l i n t r o d u c e r e a î n c i r c u i t u l
j u r i d i c ă ( e s t e a d m i s i b i l c a n o t a r u l p u b l i c s ă i n s t r u m
c a u z e d e n u l i t a t e a b s o l u t ă s u n t m a n i f e s t e , o r i c a u n
d e î n s t r ă i n a r e o r i d e g r e v a r e l o v i t d e n u l i t a t e a b s o l
c h e s t i u n e a d a c ă i n v o c a r e a c h i a r d e c ă t r e p a r t e a i n t e
l a f e l d e u t i l ă , d e o a r e c e p r e v i n e d e c l a n ş a r e a u n u i l i
c a u z e c a r e a r î n c ă r c a d e m u l t e o r i f ă r ă r o s t r o l u l i n s
e v o r b a d e r i s c u l c a p a r t e a s ă - ş i f a c ă d r e p t a t e s i n g
f i e c ă r u i a : a s e m e n i a l t o r s a n c ţ i u n i c a r e o p e r e a z ă d e d
c e a l a l t ă p a r t e , c a r e n u e d e a c o r d o r i c o n t e s t ă e x i s t
î n s ă , d a c ă n u l i t a t e a e s t e e v i d e n t ă ş i o p e r e a z ă i p s o
j u d e c ă t o r e a s c ă p e n t r u d e s f i i n ţ a r e a a c t u l u i î n l o c s ă
p o a t e f i ş i a m i a b i l ă , a f o r t i o r i p o a t e o p e r a ş i d e d r e
a c t u l u i , e v i t â n d u n p r o c e s i n u t i l , f i e d e a t r e c e l a î
m a i m i c i d e o p a r t e ş i d e a l t a .

P e d e a l t ă p a r t e , e s t e d e s e m n a l a t c ă , s u b i m p u l s u l
pag. 16 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
E u ro p e n e ( c f . ş i a r t . 9 9 3 – „ C l a u z e l e r e p u t a t e c a n e
s e p t e m b r i e 2 0 0 4 ) a u a p ă r u t ş i c u n o s c u n s u c c e s n e a ş
c l a u z e i n s e r a t e î n t r - u n a c t i nj ue rx i ,i ds idt ce no pta eer e c c a e r e c o l ne t g r i au v i i t no r nu
n o rm a l e a l e a c e l u i a c t . N a t u r a j u r i d i c ă a u n o r a s t f e l
d e n u l i t a t e , c a r e „ o p e r e a z ă d e p l i n d r e p t ” , L da e cc li a, u î s n e mr
n o n , é ct rh i e t s e e , E c o n o m i c a , P a r i s 2 0 0 6 ; î n s e n s u l c ă a r f
d r e p t ” , f i e d e u n c Na uz l l d i et é „, i ni ne ex ix si ts ,et en e nţ năc ”ev, o e lv t .. r„P éL. pa uW tné éur ly nl, oi tn é
B r u x e l l e s , 2 0 0 6 , p . 1 1 e t s . ) , d a r , î n o r i c e c a z , f i z i o

Aşadar, nulitatea poate produce efecte de drept, în baza unei hotărâri judecătoreşti, sau chiar în temeiul acordului
părţilor, nulitatea amiabilă fiind preferabilă atât din punct de vedere practic (se evită un proces inutil), cât şi teoretic (dând
expresie autonomiei de voinţă a părţilor şi cerinţei restabilirii legalităţii într-un mod simplu, operativ şi elegant).
În principiu, nulităţile absolute produc efecte de drept, pe când cele relative operează numai în puterea unei hotărâri
judecătoreşti. Dar de la această regulă există şi excepţii, respectiv cazul unor nulităţi relative care operează de drept (cf.
art. 17 din O.G. nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, republicată 45): „dreptul
consumatorului la denunţarea contractului nu poate fi anulat de nici o clauză contractuală sau înţelegere între părţi, aceasta
fiind considerată nulă de drept”).
4 5 Î) n M . O f . n r . 1 6 8 d i n 5 m a r t i e 2 0 0 8 .

Cât priveşte căile sau mijloacele procedurale de aplicare a nulităţii ori de constatare a intervenirii ei, aceasta poate fi
invocată atât pe cale de acţiune (în constatare ori anulabilitate, după cum e vorba de o nulitate de drept ori de o nulitate
judiciară), cât şi pe cale de excepţiune, dacă una din părţi se prevalează în cursul unui proces (de regulă, în cadrul unei
acţiuni de executare a drepturilor pretinse ca fiind născute dintr-un anumit act juridic) de un act nul, indiferent dacă este lovit
de o cauză de nulitate absolută ori relativă.
În legătură cu modul de aplicare a nulităţii se poate întâmpla ca prin legea nouă să fie modificate condiţiile în care nulitatea
unui act se poate produce ori în care aceasta poate fi invocată. De exemplu, legea nouă suprimă o nulitate de drept
transformând-o într-o nulitate judiciară ori invers. De asemenea, legea nouă declară că nulitatea nu poate fi invocată decât
pe cale de acţiune ori că excepţia de nulitate relativă trebuie invocată numai în faţa primei instanţe şi în apel (cf. art. 1842 C.
civ. din materia prescripţiei: „Prescripţia poate fi opusă în cursul unei instanţe până în momentul când curtea de apel va
pronunţa definitiva sa decizie, asupra căreia nu mai poate reveni după lege, afară numai de cazul când cel în drept a o
opune ar trebui să se prezume, după împrejurări, că a renunţat la dânsa”), legiuitorul prezumând iure et de iure că dacă n-a
fost invocată până la acest moment, partea interesată a renunţat la dreptul de a invoca nulitatea confirmând, astfel, în mod
tacit actul.
În toate aceste cazuri, se pune întrebarea dacă aplicarea legii noi primeşte un efect retroactiv sau este doar de imediată
aplicare, fără a acţiona şi pentru trecut?!
În ce ne priveşte, credem, că în funcţie de exemplele avansate, soluţiile ar fi următoarele:
– dacă legea nouă transformă o nulitate de drept într-o nulitate judiciară, în mod evident, ea ar fi retroactivă, dacă s-ar
aplica şi la actele deja desfiinţate sub imperiul legii vechi; invers, în cazul în care prin legea nouă o nulitate judiciară este
transformată într-o nulitate de drept soluţia este aceeaşi nefiind de conceput ca un act anulabil să fie socotit desfiinţat ipso
iure, chiar din momentul încheierii sale, în baza legii noi, iar aceasta să nu aibă efect retroactiv (la data încheierii actului
partea interesată a dobândit numai dreptul de a invoca nulitatea, drept care s-ar vedea astfel suprimat chiar pe data naşterii
lui, dar aceasta numai prin aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legii noi, deoarece în temeiul legii vechi nulitatea era, prin
ipoteză, judiciară);
– dacă legea nouă declară că nulitatea nu poate fi dovedită decât cu anumite mijloace de probă (numai cu înscrisuri) ori
că nulitatea este prezumată, fiind dedusă din anumite împrejurări de fapt, aceasta ar însemna că nulitatea unui act încheiat
sub legea veche şi care putea fi dovedită cu orice mijloc de probă să poată fi mai greu dovedită, dacă acţiunea în nulitate ar
fi introdusă după intrarea în vigoare a legii noi, ceea ce ar echivala cu limitarea dreptului la acţiune; or, deşi aceasta este, în
primul rând, o chestiune procedurală, iar nu materială, legea nouă procedurală care restrânge mijloacele de probă a unui
fapt juridic ori, după caz, lărgeşte posibilitatea de dovadă a lui, trebuie socotită ca fiind retroactivă, întrucât se raportează la
acte ori fapte juridice deja săvârşite la data intrării sale în vigoare;
– tot astfel, dacă legea nouă ar suprima posibilitatea de invocare a unei nulităţi pe cale de excepţie, iar dreptul la acţiunea
în nulitate a unui act încheiat anterior ar fi deja prescris, aceasta ar echivala cu validarea definitivă a actului, deci, cu
suprimarea nulităţii înseşi, ceea ce nu se poate face fără ca legea nouă să fie socotită retroactivă;
– în sfârşit, dacă prin legea nouă se limitează termenul până la care excepţia de nulitate ar putea fi invocată în cadrul unui
proces pendinte, de pildă, se introduce regula potrivit căreia nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de apărare numai in
limine litis (până la prima zi de înfăţişare), iar nulitatea absolută doar până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă ori,
după caz, în apel, indiferent dacă dispoziţia restrictivă este socotită de drept material ori procesual, ea nu poate să se aplice
proceselor în curs (aflate deja în etapa de administrare a probelor, ori, după caz, în apel sau recurs), fără a fi retroactivă,
deoarece ar echivala cu suprimarea nulităţii, lipsind partea de un mijloc de apărare la care avea dreptul potrivit legii vechi. În
plus, se încalcă şi dreptul la un proces echitabil, deoarece rezolvarea diferendului trebuie să se facă pe baza unor reguli deja
cunoscute şi previzibile la data când a fost declanşat procesul, iar nu în baza unor reguli noi care avantajează o parte în
detrimentul celeilalte, permiţând instanţei să dea o soluţie care, în lipsa legii noi, ar fi putut fi cu totul alta.
În concluzie, modul de aplicare a nulităţii, pentru a da satisfacţie principiului neretroactivităţii legii noi, este şi trebuie supus,
în principiu, legii sub imperiul căruia a fost încheiat actul viciat, iar nicidecum legii noi, care va fi aplicabilă doar actelor juridice
făcute sub imperiul său (facta futura).
21. Suprimarea nulităţii. Legile confirmative. O altă ipoteză juridică ce trebuie de asemenea să fie analizată sau, cel puţin,
evocată priveşte însăşi existenţa sancţiunii nulităţii, care poate fi suprimată de legiuitor, în mod expres sau tacit, prin aşa-
numitele legi confirmative, adică prin dispoziţii special adoptate pentru a valida ex tunc anumite acte juridice iniţial nule.
După întinderea lor, legile confirmative (ori de ratificare) pot fi totale, validând integral şi erga omnes anumite acte lovite
de nulitate, sau doar parţiale, dacă sunt destinate să valideze doar anumite efecte ale actului ori numai faţă de anumite
persoane.
pag. 17 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
Spre exemplu, este confirmativă o lege care ar declara că actele încheiate în perioada „x”, fără respectarea formei
autentice sau a altor formalităţi ori cerinţe prevăzute în mod imperativ de lege sunt socotite valabile ori nu mai pot fi
desfiinţate prin acţiunea în nulitate46).
4 6 P) e n t r u a p l i c a ţ i i p r a c t i c e , s u b i m p e r i u l a r t . 1 C . c i

– a r t . 1 9 d i n D e c r e t u l - l e g e n r . 2 6 0 / 1 9 4 5 p r i v i t o r l a l
a c e s t t e r i t o r i u , î n t i m p u l o c u p a ţ i u n i i u n g a r e ( M . O f .
d e a r t . 2 a l o r d o n a n ţ e i n r . 1 . 4 4 0 d i n 1 9 4 1 M . E . ; d e a
1 9 4 3 M . E . , p r e c u m ş i d e o r i c e a l t e o r d o n a n ţ e m a g h i a r

T r a n s m i s i u n i l e d e d r e p t u r i e f e c t u a t e î n v i r t u t e a o r d o
m a g h i a r e , p r e c u m ş i r e t r a n s m i s i u n i l e a c e s t o r d r e p t u r

D r e p t u r i l e d e p r o p r i e t a t e ş i a l t e d r e p t u r i d o b â n d i t e
v o r r a d i a d i n o f i c i u , r e s t a b i l i n d u - s e s t a r e a t a b u l a r ă

D e a s e m e n e a , s u n t ş i r ă m â n v a l a b i l e î n s c r i e r i l e f ă c u t
m e n ţ i o n a t e , u r m â n d c a j u d e c ă t o r u l s ă r e s t a b i l e a s c ă ,
a s i g u r a e f i c a c i t a t e l e g i i n o i , l e g i u i t o r u l a r e c u r s a t
s u n t d i s p o z i ţ i i c o n f i r m a t i v e , a l i n . 2 ş i 3 d e c l a r ă n u l
f u n c i a r ă v a l i d a t e e x p o s t f a c t u m , d e o a r e c e f ă r ă a n u l a
– a r t . u n i c d i n D e c r e t u l n r . 1 1 3 / 1 9 4 9 p r i v i t o r l a î n c h
O f . n r . 9 d i n 1 8 m a r t i e 1 9 4 9 ) : „ p r i n d e r o g a r e d e l a
e x p l o a t a r e a i m o b i l e l o r a p a r ţ i n â n d a d m i n i s t r a ţ i i l o r l
R e p u b l i c i i P o p u l a r e R o m â n e , î n s c o p u r i d e u t i l i t a t e s

C o n t r a c t e l e d e a c e s t f e l î n c h e i a t . e” d( us p. nă . p –u b Ml .i Nc .a ) r . e a l e

Este evident că asemenea dispoziţii de lege lata sunt neconstituţionale, astfel încât legiuitorul trebuie să găsească alte
mijloace pentru a atenua ori elimina, pentru motive de ordine publică, efectele negative ale nulităţii unor acte juridice.
Aşadar, şi existenţa unor legi confirmative confirmă teza potrivit căreia nulitatea este guvernată de legea în vigoare la
data încheierii actului, orice altă lege ulterioară privitoare la acte nule, potrivit legii vechi, având efecte retroactive mai mult
ori mai puţin extinse, după caz.
22. Înlăturarea sau paralizarea regulii quod nullum est, nullum producit effectum. În sfârşit, există, după cum se ştie,
anumite situaţii când pentru motive mai puternice decât cele care stau la baza nulităţii, regula quod nullum est, nullum
producit effectum este înlăturată sau, după caz, paralizată, prin efectul aplicării altor principii ori reguli de drept, cum sunt: 1)
principiul conversiunii actului juridic; 2) principiul validităţii aparenţei în drept (error communis facit ius); 3) principiul
răspunderii civile delictuale (cf. art. 1162 C. civ.)47).
4 7 V
) . , p e n t r u a om p ă .. n , uc npi tp e. , 2 G3 h2 . -A 2cB3t e4u l ;l e i M
j , uu. , rî inN d i i „c cIo nl csa i tevi , it lu ţ i i d e d
p e n t r u l i c e n ţ ă 2 0 0 6 - 2 0 0 7 ” , E d . U n i v Ae cr ts uu l l j , Ju u rî r in i d d i„ i cI c n , ct ri Bvo uid
d r e p t u l c i v i l ” d e I . R e g h i n i , Ş . D i a c o n e s c u ş i P . V a s i

În principiu, astfel de principii pentru a paraliza efectele nulităţii (cazul aplicării principiului error communis facit ius) ori
pentru a valida însuşi actul lovit de nulitate trebuie să întrunească toate condiţiile prevăzute de lege la data acţionării lor
efective, iar nu la data invocării lor, conform principiului tempus regit actum.
Precizăm că, din punct de vedere al dreptului tranzitoriu, legea care guvernează cauzele şi efectele nulităţii actului juridic
civil nu trebuie confundată cu legea aplicabilă conversiunii actului juridic civil şi, mai ales, cu legea care consacră principiul
error communis facit ius ori aşa-numitul principiul al răspunderii civile delictuale, deoarece condiţiile de întrunire a acestora
din urmă sunt distincte şi, de multe ori, ele nu pot fi reunite chiar de la data încheierii actului lovit de nulitate (de ex.,
aplicarea principiului error communis facit ius vizează efectele nulităţii faţă de terţi şi presupune, necesarmente, un act juridic
subsecvent făcut cu un terţ dobânditor de bună-credinţă şi aflat sub imperiul unei erori comune şi invincibile, caz în care vor
fi avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii celui de-al doilea act, iar nu cele de la data încheierii actului
iniţial48)).
4 8 D
) a c ă n e r a p o r t ă m t o t l a d i s p o z i ţ i i l e a r t . 4 5 a l i n . 2
p e n t r u c a t e r ţ u l d o b â n d i t o r d e b u n ă - c r e d i n ţ ă s ă o p u n ă

a d e v ă r a t u l u i p r o p r i e t a r ( p e r s o a n e i î n d r e p t ă ţ i t e l a r e
p r o p r i e t a r u l a p a r e n t ( S t a t u l r o m â n ) s ă î n t r u n e a s c ă t o
c a l i t a t e a d e p r o p r i e t a r . O r , a c e s t e c o n d i ţ i i v o r f i e x a
c ă t r e t e r ţ u l d o b â n d i t o r d e b u n ă - c r e d i n ţ ă , c a r e p o t s ă
c ă t r e v â n z ă t o r d e l a a d e v ă r a t u l p r o p r i e t a r .

O asemenea distincţie, impusă de rigoarea şi logica principiilor, este, totodată, extrem de utilă, fiind deja întâlnită în
practică. Astfel, făcându-se aplicarea conversiunii actului juridic, s-a statuat că, deşi nul ca act de vânzare-cumpărare, din
cauza lipsei formei autentice şi a autorizaţiei administrative cerute de fostul Decret nr. 144/1958, contractul încheiat în anul
1973 este însă valabil ca antecontract de vânzare-cumpărare, astfel încât partea interesată poate să obţină, în temeiul art.
969 şi 1073 C. civ., o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, nemaifiind nevoie de obţinerea
autorizaţiei administrative, dacă la data introducerii acţiunii o asemenea autorizaţie a fost suprimată, ca urmare a abrogării
Decretului nr. 144/1958. În aceste condiţii, „omologarea acestui antecontract prin suplinirea consimţământului debitorului
obligaţiei de către instanţa de judecată este supusă legii în vigoare şi anume Codului civil”49), respectiv art. 969 şi 1073. Prin
urmare, condiţiile de validitate a antecontractului (în speţă, cerinţele conversiunii) ca factum praeteritum, sunt şi rămân
supuse dispoziţiilor în vigoare la data încheierii lui, iar valorificarea acestuia, ca factum futurum, legii în vigoare de la data
pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (sau, mai exact, legii în vigoare la data
introducerii cererii de chemare în judecată), hotărâre în funcţie de care se vor produce şi efectele translative de proprietate
ale acestuia din urmă.
4 9 C
) . A p . B u c u r e ş t i , s .u l ae g I eI rI e- a d ce i vp . r , a cd te i cc ., ă
C nn j rr u .. d i71 c41 i 4, a / rp2 ă.0 0î4 0n1 ,
pag. 18 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro
Doctrina Revista Romana de Drept Privat 1 din 2008
IV. CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA
23. Concluzii. Din cele ce precedă rezultă că în ce priveşte condiţiile de existenţă şi de validitate a unui act juridic acestea
sunt stabilite de legea în vigoare la data încheierii lui. Aceasta lege este cea care guvernează cauzele de nulitate, felul şi
întinderea nulităţii, regimul nulităţii, inclusiv efectele sale directe. În mod excepţional, legea nouă poate avea incidenţă în
privinţa condiţiilor de exercitare a acţiunii în nulitate, fără a afecta însuşi dreptul de critică în substanţa lui. Astfel, chiar dacă
prescripţia acţiunii în nulitate în curs de realizare poate fi supusă şi legii noi, aceasta nu poate afecta decât prescripţia
dreptului la acţiune, nu şi nulitatea însăşi, dreptul de a invoca nulitatea pe cale de excepţiune rămânând neatins.
Aceste soluţii de drept tranzitoriu, aplicate cu o admirabilă consecvenţă de instanţele noastre judecătoreşti (în special, de
instanţele de fond), asigură nu numai coeziunea şi stabilitatea raporturilor juridice de conflict, născute din săvârşirea unor
acte nule, prezervând drepturile şi interesele legitime ale părţilor sau terţilor, în funcţie de această dată, ci împiedică,
totodată, pe legiuitorul ordinar să intervină, în mod intempestiv şi adesea arbitrar, în rezolvarea lor şi, pe cale de consecinţă,
să rupă acest echilibru favorizând o parte în detrimentul celeilalte.
Principiul neretroactivităţii legii noi în materia nulităţii actului juridic asigură astfel respectarea principiului securităţii juridice
şi a principiului aşteptărilor legitime ale părţilor, în virtutea cărora, cum afirmă, în mod constant şi ori de câte ori are ocazia,
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene de la Luxemburg50), legea trebuie să fie clară, exactă şi previzibilă atât în ce
priveşte data intrării şi a ieşirii din vigoare, cât şi a condiţiilor de aplicare şi a efectelor sale juridice, care trebuie dinainte să fie
cunoscute pentru ca destinatarii acelor norme să-şi poată adapta ori revizui în mod corespunzător conduita. În caz contrar,
legea respectivă este nevalabilă, deoarece încalcă securitatea juridică şi previziunile legitime ale părţilor interesate, neputând
fi aplicabilă acestor persoane, decât dacă drepturile sau intereselor lor legitime nu ar fi vătămate51).
5 0 V
) . , d e e x . : C J C E , h o t . d i n 1 2 n o i e m b r i e 1 9 8 1 ( A d m i
S a l u m i e t a l i i , 2 1 3 - 2 1 7 / 1 9 8 0 ) , h o t . d i n 2 9 i a n u a r i e 1
h o t . d i n 9 i a n u a r i e 1 9 9 0 [ S o c i e t a a g r i c o l a f a t t o r i a a
3 3 7 / 8 8 ] , h o t . d i n 9 m a r t i e 2 0 0 6 ( B e e m s t e r b o e r C o l d s t
N e d e r l a n d e n , C - 2 9 3 / 0 4 ) , d i s p o n i b i l e p e s i t e - u l C u r ţ i i
5 1 )Î n d r e p t u l c o m u n i t a r , p r i n c i p i u l n e r e t r o a c t i v i t ă ţ i i
a b s o l u t ă . T o t u ş i , î n v i r t u t e a p r i n c i p i i l o r s e c u r i t ă ţ i i
c o m u n i t a r ă , p r i m a r ă ş i d e r i v a t ă , s ă f i e c l a r ă ş i p r e v
s c o p u l u r m ă r i t d e a c t e l e c o m u n i t a r e n u p o a t e f i a l t
d e o p o t r i v ă r e s p e c t a t ă . V . , d e e x . , C J C E , H o t ă r â r e a
j u r i s p r u d e n c e 2 0 0 5 , p . I - 0 3 4 4 5 ) , p a r . 3 2 - 3 4 : « l e s p r i
d e l ’ o r d r e j u r i d i q u e c o m m u n a u t a i r e . A c e t i t r e , i l s d
1 9 7 5 , C N T A / C o m m i s s i o n , 7 5 / 7 4 , R e c . p . 5 3 3 ) , m a i s é g
c o n f e r e n t l e s d i r e c t i v e s c o m m u n a u t a i r e s ( a r r e t G e m e e
s é c u r i t é s ’ o p p o s e a c e q u e l a p o r t é e d a n s l e t e m p s d
s a p u b l i c a t i o n , i l p e u t e n e t r e a u t r e m e n t , a t i t r e e x c
d e s i n t é r e s s é s e s t d u m e n t r e s p e c t é e ( … ) L e m e m e p r i
l é g i s l a t i o n q u i r e l e v e d u d r o i t c o m m u n a u t a i r e . »

24. Propuneri de lege ferenda. În lumina concluziilor de mai sus şi pentru a curma controversele din literatura noastră
juridică, se impune ca legiuitorul să consacre, in terminis, în aplicarea şi dezvoltarea prevederilor art. 15 alin. 2 din
Constituţie, principiul neretroactivităţii legii noi şi în privinţa nulităţii actului juridic civil, astfel cum a făcut-o în materie
procesual-civilă, încă din anul 2000 (cf. art. 725 alin. in fine, introdus prin O.U.G. nr. 138/2000: „Actul de procedură
îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură
ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil”)52).
5 2 C
) u p r i v i r e l a a p l i c a r e a î n t i m p a n o r m e l o r d e p r o c
N i c oP l r ao eb , l e m e d e d r e p t t r a n z i t o ,r i pu . 9L c8e i,g t e.n,a o s nt au aopp t lr7aia) c ,1a . b i l ă n u

Sub acest aspect, este de remarcat că Proiectul Noului Cod civil (adoptat de Senat la 13 septembrie 2004) prevede in
terminis că „Actele juridice lovite de nulitate la data intrării în vigoare a legii noi rămân supuse legii vechi, chiar dacă potrivit
legii noi ele ar fi valabile.” (art. 4 alin. 2, referitor la neretroactivitatea legii civile). Textul citat va fi, credem, util, cel puţin din
perspectiva atenţionării legiuitorului ordinar că, în materia nulităţii, neretroactivitatea legii noi presupune că aceasta trebuie
să fie supusă legii în vigoare la data încheierii actului, dar şi pentru a servi judecătorului drept argument formal de
interpretare a modului de aplicare a legii noi în acest domeniu şi, de ce nu, inclusiv pentru a atrage atenţia instanţei
constituţionale asupra modului corect de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Constituţie.
Publicat în Revista Română de Drept Privat cu numărul 1 din data de 31 ianuarie 2008.

pag. 19 1/18/2019 : istocescu@legal-consultancy.ro