Politica in domeniul impozitarii este esentiala pentru toate statele membre, iar actiunile unei tari pot avea

impact nu
numai in acea tara, dar si in tarile invecinate.
Activitatea in domeniul general al impozitarii poate fi justificata prin obiectivul general al Tratatului Comunitatii
Europene, exprimat in art. 3, si anume acela de a elimina taxele vamale si orice alte masuri cu efect echivalent" intre
statele membre, de a asigura nedistorsionarea concurentei pe piata comuna". Art. 93 (99) se refera exclusiv la
impozitele indirecte (TVA si accize). Masurile privind alte domenii de impozitare se adopta, in general, pe baza art. 94
(100) (completat cu art. 96 (101) si 97 (102)), care se refera la masurile de prevenire a distorsiunilor pietei. Art. 293
(220) recomanda, de asemenea, semnarea tratatelor de evitare a dublei impuneri. Art. 104 (104c) al Tratatului
Comunitatii

Europene, amendat la Maastricht in 1992, impune statelor membre participante la moneda unica sa evite deficite
guvernamentale excesive", prevazand penalitati pentru nerespectarea acestei cerinte. Tarile neparticipante la
moneda unica trebuie sa incerce si ele sa evite deficitele excesive.
Considerente privind fiscalitatea in Uniunea Europeana
Din analiza veniturilor realizate pe ansamblul Uniunii Europene in anul 2004 se constata ca impozitele directe
participau cu 66,6%, iar cele indirecte cu 33,4%. Dintre impozitele directe, cele mai mari ponderi le aveau impozitele
pe venit si pe profit (34,5% din totalul veniturilor) si contributiile la securitatea sociala (28,6%), iar dintre impozitele
indirecte -cele percepute pe bunuri si servicii (30,9%). Celelalte impozite aveau ponderi insignifiante. Pe feluri de
impozite, de la o tara la alta se inregistreaza disparitati deloc neglijabile. Urmarind mutatiile intervenite in structura
veniturilor fiscale din Romania se constata o crestere a ponderii impozitelor directe in primii trei ani ai tranzitiei (de la
64% in 1990 la 74,7% in 1992), dupa care a urmat o descrestere sistematica a acesteia. Aceasta elutie reflecta
orientarea politicii fiscale spre majorarea impozitelor indirecte - in principal taxa pe valoarea adaugata si accizele
Referitor la impozitele pe bunuri si servicii, acestea si-au diminuat ponderea in tarile membre ale Uniunii Europene (in
perioada 1995-2004), de la 38,2% in anul 1995 la 31,0% in 2000, silizandu-se aproximativ la acest nivel pana in
2004. in consecinta, afirmatia ca in tarile dezltate impozitele indirecte si-ar fi majorat contributia la totalul veniturilor
fiscale, pe ansamblul tarilor comunitare, nu se verifica. Majorarea ponderii impozitelor pe bunuri si servicii cu
aplicabilitate limitata si numai in cateva tari comunitare nu ar fi trebuit (si nu trebuie) sa constituie un argument
pentru noi sa procedam la largirea sferei de aplicare a taxei pe valoarea adaugata si a accizelor si la majorarea
cotelor acestora. Dupa cum se stie, majorarea impozitelor pe bunuri si servicii diminueaza cererea de consum a
populatiei si ii afecteaza nivelul de trai; in plus, induce efecte inflationiste greu de tinut sub control.
Statele membre ale Uniunii Europene urmaresc evitarea concurentei neloiale intre ele. De aceea, Tratatul privind
Uniunea Europeana cuprinde prevederi referitoare la regimul de impozitare a marfurilor tinand seama de
reglementarile GATT. in acest sens, niciun stat membru nu sileste direct sau indirect pentru produsele unui alt stat
membru impuneri interne de orice natura, superioare celor care se aplica, direct sau indirect, pentru produsele
nationale similare. Totodata, produsele exportate in alte state membre nu pot beneficia de nicio restituire de impozite
interne superioara impozitelor la care acestea sunt supuse in mod direct sau indirect.
Pentru a se crea conditii de functionare corespunzatoare a pietei interne, se impune armonizarea legislatiei in
celelalte domenii economico-sociale, inclusiv a legislatiei privind impozitele indirecte. Ca atare, Tratatul de la
Maastricht imputerniceste Consiliul European sa emita directive pentru apropierea prevederilor legislative,
regulamentare si administrative ale statelor membre care au o legatura directa cu crearea si functionarea pietei
comune. Astfel de decizii se adopta de catre Consiliu in unanimitate de turi, pe baza propunerii Comisiei Europene si
dupa consultarea prealabila a Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social. Astfel de prevederi sunt
cuprinse si in versiunea consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana, adoptata la Amsterdam.
Aderarea poate avea loc numai cand tara asociata va fi capabila sa-si asume obligatiile ce decurg din actul aderarii,
respectiv sa indeplineasca conditiile politice si economice. in ceea ce priveste tarile, printre care si Romania, care
doresc sa adere la Uniunea Europeana, pot sa o faca si sa devina membre ale Uniunii, asa cum s-a hotarat de
Consiliul European la Copenhaga (in iunie 1993), daca indeplinesc conditiile mentionate.
Criteriile de convergenta (de natura monetara si fiscala) pentru admiterea in zona euro, sunt:

> deficitul bugetar nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB;

> datoria publica nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB;
> rata medie a inflatiei, sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor inflatiei din cele mai
performante trei state membre;
> rata dobanzii pe termen lung nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale media dobanzilor din
trei state membre cu cea mai mica inflatie;
> ratele de schimb trebuie sa fluctueze in limitele normale, fara tensiuni severe in ultimii cel putin doi ani.
Criteriile fiscale pot fi considerate ca indeplinite, chiar daca exista depasiri ale limitelor, dar nivelul deficitului si al
datoriei este apropiat de aceste limite, iar ritmul reducerii lor este satisfacator.
Politica fiscala a statelor membre a ramas in zona de autonomie nationala in elaborarea politicii macroeconomice,
respectiv cel mai important instrument al statului in asigurarea silitatii economice. Cu toate acestea, gradul de
libertate al fiecarui stat membru in elaborarea politicii sale fiscale se restrange, deoarece unii parametri esentiali ai
acestei politici sunt presiliti, cum sunt nivelul deficitului bugetar si cel al datoriei publice, care au fost definite prin
criteriile de convergenta de la Maastricht.
Impozitarea directa
Daca impozitele indirecte necesita un grad mare de armonizare dat fiind efectul acestora asupra liberei circulatii a
marfurilor si serviciilor, nu acelasi lucru se poate spune despre impozitele directe. Acesta este motivul pentru care
Tratatul Comunitatii Europene nu specifica in mod expres alinierea acestor impozite si, in virtutea principiului
subsidiaritatii, lasa libertatea statelor membre de a face reglementarile necesare. Totusi, acolo unde impozitarea
directa are impact asupra liberei circulatii a marfurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, ca si asupra dreptului
de silire a indivizilor sau a societatilor, statele membre trebuie sa sileasca un sistem de impozitare la nivel national
care sa respecte aceste drepturi fundamentale, conform art. 94 si 308 ale Tratatului. Aparitia unor situatii speciale,
cum ar fi dubla impozitare sau activitatile economice transfrontaliere, a impus adoptarea unor masuri legislative
comune tuturor statelor membre, masuri aplicabile in special companiilor. Adoptarea acestor masuri se face de catre
Consiliu, in unanimitate. Ele au fost initiate in 1990 si sunt materializate prin doua directive si o conventie. Directiva
90/43 5/CEE se refera la abolirea dublei impuneri a profitului distribuit intre societatile-mama aflate in unul dintre
statele membre si filialele acestora aflate intr-un alt stat membru. Directiva 90/434/CEE reduce povara fiscala ce
poate impiedica reorganizarea societatilor, iar Conventia (90/43 6/CEE), bazata pe art. 239 al Tratatului, introduce o
procedura arbitrara de evitare a dublei impuneri privind ajustarea profitului dintre intreprinderi asociate aflate in state
membre diferite.
Impozitele directe sunt platite de contribuabili in mod direct, in cunostinta de cauza, ca o prelevare a unei parti din
veniturile si/sau averea acestora. Referitor la impozitele directe, ca o imagine de ansamblu la nivelul UE, in anul
2004, acestea au fost de asemenea in jurul a 1250-l300 de miliarde de euro, respectiv 19,3% din PIB-ul cumulat al
statelor membre, ponderea cea mai mare detinand-o impozitele pe veniturile personale (11% din PIB) si impozitele
pe veniturile din capital (6% din PIB), restul impozitelor directe avand o pondere scazuta (2,3% din PIB). in Romania
anului 2004, impozitele directe au reprezentat doar 16% din PIB, deci cu 3,3 puncte procentuale mai mic decat in
UE, din care ponderea cea mai mare era in faarea impozitului pe veniturile persoanelor (3,0% din PIB), urmata fiind
de impozitul pe profitul societatilor comerciale (2,7% din PIB). Se remarca de asemenea nivelul scazut al impozitului
pe veniturile persoanelor care imprima randamentul scazut al impozitelor directe din Romania ativ cu cel din statele
membre UE, asa cum am precizat anterior. Cauza principala o constituie evaziunea fiscala si economia gri, fenomene
incurajate in principal de tergiversarea adoptarii de reglementari fiscale coerente si a deselor modificari ce intervin in
legislatia fiscala existenta, de lipsa unui sistem informatic capabil sa colecteze, prelucreze si sa transmita rapid si
eficient informatia fiscala. Nivelul scazut al impozitului pe veniturile persoanelor se datoreaza si amplificarii
fenomenului de munca la negru", cauzat de intelegerea tacita dintre angajat si angajator ca urmare a poverii fiscale
care apasa pe companii, dar si a capacitatii reduse a multor companii romanesti de a absorbi forta de munca
disponibila din cauza fie a lipsei de capital, fie a diminuarii interesului pentru realizarea unor noi investitii. Prin
urmare, statele candidate sa adere in spatiul UE, cum este cazul Romaniei, considera tot mai mult ca firmele si
persoanele pot beneficia de avantajele pietei unice si ale Uniunii Economice si Monetare prin crearea unui climat
fiscal care promoveaza competitia libera si corecta, incurajeaza activitatile transfrontaliere si, in acelasi timp previne
erodarea bazei de impozitare nationale. Aceasta se poate realiza prin adaptarea cadrului legislativ fiscal referitor la
impozitele directe compatibil cu cel existent in statele membre UE. in principal aceasta urmareste evitarea dublei
impuneri in activitatile desfasurate de catre firme si persoane in mai multe state din spatiul UE. Aceasta presupune
gasirea unor solutii de incurajare a activitatilor transfrontaliere prin renuntarea la regulile fiscale discriminatorii prin
care veniturile erau dublu impozitate (atat in statul de resedinta, cat si in statul sursa a venitului), cu restituirea
ulterioara a impozitelor intr-unui din state (din bugetul national conform reglementarilor legale existente), ceea ce
presupune suportarea unor costuri excesive datorate procedurilor administrative complicate si a intarzierilor in
restituirea acestor impozite.

Impozitarea afacerilor
In ceea ce priveste impozitarea afacerilor se impune realizarea unui continuu dialog cu forurile UE, in speta grupul
pentru Codul de conduita pentru impozitarea afacerilor, pentru evitarea adoptarii unor reglementari care sa fie
daunatoare competitiei si integritatii bazelor de venituri. Codul de conduita se refera la masurile de impozitare a
afacerilor care afecteaza sau pot afecta in mod semnificativ localizarea activitatii de afaceri in cadrul UE, care s-ar
putea extinde si spre tarile candidate care r sa obtina statutul de membru al UE. Acest cod cuprinde un numar de 5
criterii in functie de care grupul pentru Codul de conduita, format din experti ai statelor membre, evalueaza daca o
masura este sau nu daunatoare. Astfel, o masura poate fi evaluata pozitiv, ca fiind daunatoare, daca:
1. Sunt acordate avantaje fiscale numai nerezidentilor sau in legatura cu tranzactiile efectuate cu nerezidenti.
2. Avantajele sunt izolate pe piata interna, astfel incat sa nu afecteze baza nationala de impozitare.
3. Sunt acordate avantaje in lipsa oricarei activitati economice reale si a unei prezente economice substantiale in
statul membru care ofera aceste avantaje.
4. Regulile pentru silirea profitului referitor la activitatile in cadrul unui grup multinational de companii se
indeparteaza de la principiile si regulile convenite la nivelul OECD.
5. Masurile de impozitare sunt netransparente, inclusiv prin relaxarea prevederilor legale la nivel administrativ, intr-un
mod netransparent.In raportul din noiembrie 2001 al grupului pentru Codul de conduita, un numar de 66 de masuri
(existente deja in statele membre) au fost evaluate pozitiv. Dintre acestea, 13 se refera la serviciile intergrup.
Evaluarea pozitiva a acestora se datoreaza incalcarii orientarilor silite de OECD in legatura cu deplasarea profitului
intre tari prin supra sau subevaluarea preturilor de transfer. Pentru a preveni acest fenomen OECD a silit ca
profiturile impozabile aferente tranzactiilor transfrontaliere intre firmele asociate sa fie determinate ca si cum aceste
firme nu ar fi asociate, ceea ce ar presupune aplicarea metodei preturilor abile necontrolate (sa se e preturile folosite
pentru serviciile transferate in tranzactiile controlate cu preturile practicate la serviciile transferate in tranzactiile abile
necontrolate). In cazul tranzactiilor necontrolabile OECD recomanda folosirea altor metode bazate pe costuri - plus si
revanzari - minus.
O alta latura pentru indeplinirea obiectivului de convergenta pentru adaptarea impozitarii afacerilor la cerintele pe
termen lung ale UE se refera la faptul ca sistemul de impozitare al afacerilor ar trebui sa fie neutru in termeni de
optiuni economice, ceea ce ar insemna ca decizia de a amplasa o investitie intr-un loc sau altul in spatiul UE (care ar
putea include si Romania) ar trebui sa fie cat mai putin distorsionata de politica fiscala. Cu alte cuvinte, ar insemna
ca decizia de investire sa fie fundamentata exclusiv pe criterii de eficienta economica (in caz contrar investitia poate fi
amplasata in locuri cu costuri mari, dar unde exista anumite facilitati fiscale).In momentul de fata s-a trecut la o
uniformizare a marimii cotei efective de impozit asupra diferitelor forme de venituri generate de capital. Deciziile in
acest sens inseamna o optiune si un compromis intre eficienta economica pura si alte obiective de politica fiscala si
economica legitime. Astfel politica fiscala in materie de impozitare a companiilor poate influenta tipul de finantare a
investitiilor (resurse proprii sau credite), sursa de finantare (banca locala sau compania mama), precum si forma in
care o afacere este desfasurata (subsidiara sau simpla filiala), modul in care profitul este alocat intre compania mama
si subsidiarele acesteia si forma in care venitul produs de capital este repatriat.
Impozitarea dividendelor transfrontaliereIn ceea ce priveste impozitarea dividendelor transfrontaliere,
pentru preintampinarea distorsionarii competitiei, r trebui adoptate reguli fiscale asemanatoare Directivei 90/435/EEc
din 23.07.1990 cu privire la sistemul comun de impozitare aplicabil companiilor mama si a companiilor subsidiare din
diferite state membre. Aceasta directiva raspunde la doua cerinte:
1. Exceptarea de la impozitarea prin stopaj la sursa a profitului distribuit de catre o subsidiara dintr-un stat catre
compania mama din alt stat.
2. Asigurarea faptului ca statul membru unde se afla compania mama fie se abtine sa impoziteze profitul distribuit de
subsidiara din alt stat, fie daca impoziteaza un astfel de profit, sa permita companiei mama sa deduca din suma
impozitului datorat impozitul pe venitul companiei platit de subsidiara in celalalt stat, pana la limita sumei
corespunzatoare impozitului datorat in statul in care activeaza compania mama.
Legat de impozitarea dobanzilor transfrontaliere este necesar, pentru evitarea triplului risc ce eaza datorita
diferentelor existente in diferitele state membre, respectiv riscul dublei impozitari, cel al evaziunii fiscale si cel al
competitiei daunatoare, sa existe posibilitatea schimbului reciproc de informatii cu privire la dobanzile platite
persoanelor rezidente in alt stat membru UE. De asemenea, statul de resedinta isi va retine dreptul de a impune sau
nu veniturile din dobanzi realizate de cetatenii sai in alte state membre, asa cum rezulta din acordul politic din iunie
2000 la care au ajuns Consiliul European si Consiliul ministrilor de finante ai statelor membre UE.
Romania va trebui sa regandeasca, de asemenea, sistemul de impozitare a dobanzilor, cat si pe cel al dividendelor,
aceasta fiind o posibilitate de crestere a randamentului impozitului pe veniturile persoanelor care trebuie sa aiba o
contributie insemnata la realizarea bugetului national, apropiat de cel al tarilor UE, asa cum am precizat mai sus.In
Uniunea Europeana in prezent se practica doua feluri de politici fiscale in ceea ce priveste impozitarea dividendelor,
astfel:
1. Austria, Belgia, Danemarca, Grecia, Luxemburg si Suedia aplica un sistem de impozitare cu doua cote de impozit.
Profitul companiei este impozitat cu o cota de impozit, iar profitul distribuit se mai impoziteaza cu o cota, in general
mai mica decat cea folosita initial pentru impozitarea profitului. Impozitul pe dividend, de regula, este retinut prin
stopaj la sursa si, in general, se considera ca fiind impozit final pentru actionari.
Acest sistem de impozitare este uzitat in prezent in Romania, unde cota standard de impozit pe profit este de 16%,
iar dividendele sunt impozitate pentru persoane juridice cu 10% si, mai nou, pentru persoane fizice tot cu 10%.
Acest sistem este usor de administrat, dar in cazul persoanelor fizice, prin folosirea unei cote unice procentuale, nu
este satisfacut criteriul de echitate.
De asemenea, fiind un impozit final cu cota procentuala mica, nu duce la un randament ridicat al impozitului.
2. Franta, Italia, Irlanda, Portugalia, Spania, Marea Britanie aplica un sistem de impozitare cu acordarea de credit
fiscal la impozitul pe venitul global al actionarului, intr-o anumita limita din marimea dividendului.
Acest sistem este mai complex si mai greu de administrat si raspunde mai bine criteriului de echitate (se bazeaza pe
progresivitatea cotelor de impozit aplicate in cazul impozitului pe venitul global al persoanelor). Si acest sistem
prevede o impozitare initiala a profitului companiei si una ulterioara (cu o cota mai mica) a dividendului, prin retinere
la sursa. Dar ulterior acestor operatiuni, la impozitarea globala a veniturilor persoanelor, se adauga alaturi de
celelalte venituri dividendul brut impreuna cu creditul fiscal acordat, obtinandu-se dividendul impozabil la care se
aplica cota progresiva de impunere in care se incadreaza.
Din impozitul pe venit astfel obtinut se scade creditul fiscal si impozitul pe dividende retinut initial prin stopaj la sursa
rezultand diferenta de impozit pe venit global pe care contribuabilul mai trebuie sa o verse la bugetul national. Acesta
este sistemul de impozitare spre care trebuie sa se indrepte si Romania.
Aceasta privire de ansamblu a ceea ce reprezinta fiscalitatea in Uniunea Europeana, in functie de care va trebui sa se
adapteze si sistemul fiscal romanesc, este necesara, tinand cont ca tendintele prezentate r produce schimbari majore
in realizarea veniturilor bugetului national, buget din care se r asigura si contributiile ce se r varsa la bugetul UE,
nerespectarea acestei obligatii in calitate de membru al UE atragand sanctiuni.
Impozitarea veniturilor persoanelor
Legat de impozitarea veniturilor persoanelor trebuie tinut cont de faptul ca acesta este un atribut al fiecarui stat
membru, ceea ce presupune riscul ineviil al unor obstacole in calea liberei circulatii a fortei de munca, riscul evaziunii
fiscale, precum si riscul migrarii fortei de munca inalt calificate. Pentru reducerea acestor riscuri trebuie concentrat
efortul de coordonare fiscala pe trei obiective majore:
- eliminarea obstacolelor fiscale din circulatia libera a fortei de munca si a serviciilor pe care acestea le asigura
(discriminarea fiscala si dubla impozitare);
- evitarea evaziunii transfrontaliere;
- prevenirea competitiei daunatoare.
Pana in prezent exista doar o recomandare a Comisiei Europene ce ar putea fi adaptata de tara noastra, potrivit
careia persoanele nerezidente beneficiaza de acelasi tratament fiscal ca si rezidentii, daca obtin 75% din venitul lor,
intr-un stat membru (statul membru de resedinta poate reduce facilitatile legate de impozitul pe venitul personal).
O solutie pentru atragerea fortei de munca inalt calificata in conditiile aderarii la UE poate fi regimul redus de
impozitare pentru acest grup special (de exemplu, sub forma unei cote fixe de impozitare), dar acest lucru stimuleaza
competitia fiscala intre state si incalcarea principiului echitatii in materie de impozite.

Impozitarea indirecta
Impozitele indirecte sunt suportate in general de consumatorul final prin intermediul preturilor si al tarifelor. Pot fi
enumerate, ca fiind cele mai cunoscute: taxa pe valoare adaugata, accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole
etc.In ceea ce priveste coordonarea politicilor fiscale in vederea adaptarii sistemului fiscal regulilor Uniunii Europene
se impune armonizarea mult mai accentuata a impozitelor indirecte care sunt impozite pe consum. Ca o imagine de
ansamblu, in anul 2004, impozitele indirecte la nivelul Uniunii Europene au fost in suma de cea 1300 de miliarde
euro, respectiv 13,8% din PIB-ul cumulat al statelor membre ale UE. Ponderea cea mai mare in randul acestora a
avut-o taxa pe valoare adaugata cu 6,9% din PIB-ul precizat anterior (respectiv 50% din lumul total al impozitelor
indirecte), urmata fiind de accize cu 3,5% din PIB, restul impozitelor indirecte (in totalitatea lor), reprezentand doar
3,4% din PIB. Deci o importanta foarte mare o au cele 2 tipuri de impozite indirecte, respectiv TVA-ul si accizele,
care au o serie de elemente caracteristice comune ce impun armonizarea fiscala, respectiv:
1. Ambele sunt incluse in preturile de vanzare ale produselor si serviciilor si sunt suportate in final de catre
consumatori. Obligatia de plata fata de buget pentru aceste impozite ia nastere odata cu efectuarea tranzactiilor
comerciale.
2. Aceste impozite sunt aplicate asupra produselor si serviciilor in tara in care acestea sunt consumate si sunt varsate
ca venituri la bugetul tarii respective. in cazul produselor si serviciilor importate sau exportate, formalitatile de trecere
a frontierei sunt esentiale pentru urmarirea si incasarea impozitelor indirecte, sau dupa caz, pentru exceptarea de la
impozitare. O problema o constituie inlaturarea controlului la frontiere pentru tot ceea ce inseamna comert intre
statele membre daca se mentine obligatia de plata a impozitelor in tara de consum. Aceasta este o oportunitate
pentru frauda fiscala.
3. Baza de impozitare poate fi mai larga sau mai ingusta in functie de gradul de cuprindere a produselor si serviciilor
sa

u poate include diferite stadii in miscarea produselor de la producator la consumator, impozitele putand fi aplicate
intr-un singur stadiu sau in mai multe. Deosebirile in regimurile fiscale ale statelor membre in ceea ce priveste cele 2
tipuri de impozite pot genera competitia fiscala daunatoare.
4. Impozitele fiscale sunt aplicate, de regula, asupra valorii monetare a produselor si serviciilor cumparate. O
impozitare pe unitati fizice presupune necesitatea unei protectii impotriva efectului inflatiei.

Avantajele impozitelor indirecte:

» relative neutre din punctul de vedere al impactului asupra deciziilor de economisire/investire;
» sunt mai putin vulnerabile la efectele concurentei fiscale;
» ofera un tratament simetric factorilor de productie (munca si capitalul);
» administrarea lor este mai simpla. Dezavantajele impozitelor indirecte:
» caracter regresiv;
» impact inflationist.Intrucat impozitele indirecte sunt incorporate nemijlocit in pretul final al produselor (bunuri si
servicii), riscul de distorsionare a tranzactiilor intra-comunitare este mai mare de unde rezulta: existenta in TCE a
unor prevederi mai ferme si mai concrete privind armonizarea politicii fiscale in acest domeniu; art. 95 (ex. 90)
interzice orice fel de discriminare (directa sau indirecta); art. 99 (ex. 93) autorizeaza Comisia sa formuleze propuneri
in vederea armonizarii impozitelor indirecte.
Distorsiunile existente in domeniul impozitelor indirecte provin in principal din:
» diferentele intre tipurile de impozite (inainte de 1967, tarile membre CE aplicau tipuri de impozite indirecte);
» diferente intre ratele aplicabile;
» diferente dintre bazele de impunere (inclusiv in ceea ce priveste extensiunea exceptiilor si regimurilor privilegiate);
» formalitatile administrative care trebuie indeplinite potrivit cerintelor fiecarei jurisdictii fiscale.
Taxa pe valoarea adaugataIn afara de faptul ca TVA, fiind neutra din punctul de vedere al gradului de integrare
verticala a producatorilor, permite rezolvarea acestei probleme, acest tip de impozit indirect mai prezinta si alte
avantaje:
» Este un impozit care stimuleaza conformarea: deoarece dreptul de deducere trebuie justificat, fiecare firma are
interesul sa obtina de la furnizori facturi certificand plata TVA pana la stadiul respectiv.
» Este o sursa de venit foarte robusta si sila, ceea ce explica si utilizarea TVA drept una din sursele de finantare a
bugetului comunitar.
» TVA este cea mai eficienta" taxa din punctul de vedere al raportului dintre colectare si cheltuielile de administrare.
Fiecare punct procentual din majorare a TVA genereaza venituri suplimentare echivalente cu 0,4% din PIB.
Propunerea trecerii tuturor tarilor membre CEE la TVA a fost formulata in raportul Neumark (1963). Pe aceasta baza,
Comisia a intocmit doua proiecte de Directive (prima" si a doua" Directiva TVA). Acestea au fost aprobate de Consiliu
in 1967 si au intrat in vigoare din 1970.
Aplicarea se face separat pe fiecare stadiu de comercializare, evitandu-se efectul in cascada.

Armonizarea taxei pe valoare adaugata (TVA)

Principalele momente ale armonizarii TVA in UE sunt:
» introducerea TVA in toate statele membre (pana in anul 1970);
» uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA (incepand cu anal 1977) si cotele de TVA (procentuale);
» trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, o data cu realizarea pietei unice si desfiintarea frontierelor vamale (1
ianuarie 1993);
» simplificarea sistemului TVA si cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscale.
Introducerea TVA in toate statele membre, eforturile de armonizare a sistemului au vizat doua aspecte principale:
- uniformizarea bazei de impunere (categorii de bunuri si servicii supuse impunerii), care a fost incheiata in linii mari
odata cu adoptarea celei de-a 6-a Directiva TVA (nr. 77/388/CEE);
- armonizarea ratelor de impunere: au fost considerate necesare pentru a contracara distorsiunile pe care diferentele
mari de rate le pot induce in structura comertului intra-comunitar.
Uniformizarea bazei de impozitare a taxei pe valoare adaugata este necesara avand in vedere obligatia statelor
membre ale Uniunii Europene de a contribui la bugetul uniunii cu o parte din impozitul incasat, ceea ce presupune
aplicarea cotei de TVA la aceleasi tranzactii.In ceea ce priveste cotele de impunere, in prezent exista diferente
semnificative in interiorul UE, aceasta osciland de la 15% (Luxemburg) la 25% (Danemarca si Suedia). De asemenea,
exista state membre unde se aplica 2 sau chiar 3 cote de impozitare dictate de ratiuni sociale.
Desi un sistem de TVA cu cota unica este mai eficient, iar costurile administrarii lui sunt mai reduse, un sistem TVA
cu mai multe cote, ofera o anumita protectie consumatorilor cu venituri modeste, deci a categoriilor sociale
defarizate.
Ceea ce este daunator si trebuie uniformizat este nivelul diferit al cotelor de TVA si categoriile de produse si servicii la
care se refera pentru prevenirea unei competitii fiscale daunatoare.
Romania mai atrage atentia printr-un randament scazut al sistemului TVA, ca pondere a veniturilor atrase prin TVA in
PIB, care este cu 1-2 procente mai mic ativ cu cel existent in tari care au cote de TVA standard apropiate de cota din
tara noastra si in plus aceste tari practica si cote reduse. Explicatia acestei situatii este evaziunea fiscala si derogarile
aprobate de guvern de la regimul de TVA.
Odata cu perspectiva trecerii la piata unica, ceea ce presupune desfiintarea controlului la circulatia produselor si
serviciilor intre statele componente ale Uniunii Europene, se impune cautarea unor solutii de a renunta la frontierele
fiscale in cazul TVA. Aceasta se poate realiza prin doua moduri:
a) fie prin trecerea la principiul originii in materie de TVA si adoptarea unui mecanism de corectare (decontare)
pentru evitarea realocarilor importante de TVA intre bugetele diferitelor state membre;
b) fie prin mentinerea principiului destinatiei cu renuntarea la controlul fiscal la frontierele intre statele membre.
Aceasta modalitate nu presupune abandonarea abordarii principiului originii, obiectiv al armonizarii fiscale pe termen
lung.
Romania va trebui sa adopte una dintre aceste doua modalitati in perspectiva renuntarii la controlul vamal cu statele
membre ale UE.
Principiul originii presupune ca TVA se aplica in statul de origine al produselor si serviciilor, acesta facandu-se venit la
bugetul statului de origine unde are loc productia, ceea ce presupune simplificarea administrarii TVA si reducerea
oportunitatii de frauda fiscala.
Evitarea realocarilor importante de TVA din bugetele statelor membre de destinatie in bugetele statelor membre de
origine se poate realiza pe baza datelor privind TVA inscrise in documentele de inregistrare a obligatiei fiscale sau a
calculelor la nivel macroeconomic pe baza informatiilor din conturile nationale, ajustata cu elementele necuprinse in
baza de impozitare pentru TVA.
Mentinerea principiului destinatiei presupune ca produsele si serviciile care trec dintr-un stat membru intr-altul
trebuie marcate", avand un regim fiscal al TVA diferit de cel al produselor si serviciilor nationale. Aceasta presupune
costuri importante pentru aplicarea procedurilor fiscale si a unui sistem de prelucrare automata a datelor, cunoscut
sub denumirea de VIAS, reprezentat de o retea comuna de calculatoare.
Acest sistem da posibilitatea sustragerii de la plata TVA, cel mai frecvent procedeu putand fi frauda carusel", ceea ce
presupune efectuarea repetata a unui numar de cumparari si vanzari intre firme care se schimba rapid, situate in
diferite state membre, firme care dispar fara a mai achita TVA. Riscul este accentuat de intervalul de timp relativ
mare (peste 3 luni) necesar pentru ca informatiile sa ajunga la autoritatile fiscale si sa fie confruntate in vederea
verificarii indeplinirii obligatiei de plata a TVA. Conform estimarilor Comisiei Europene fraudarea poate determina
pierderea a aproximativ 5% din TVA aferent tranzactiilor comerciale intre statele componente ale UE, ceea ce
inseamna in jurul la 8 mld de euro.
Aceste pierderi pot fi diminuate prin utilizarea mult mai eficienta a sistemului integrat VIAS de catre autoritatile
fiscale prin conectarea la acesta a diversilor utilizatori (firmele exportatoare si importatoare ale tarilor ce r compune
familia europeana) si efectuarea rapida si automata a schimbului de informatii atat la momentul tranzactiei, cat si la
momentul verificarii indeplinirii obligatiei de plata. Toate acestea trebuie combinate cu un control fiscal eficient.
Simplificarea, modernizarea si aplicarea uniforma a sistemului de impozitare are in vedere in principal si introducerea
unor noi proceduri de restituire a TVA pentru cheltuielile efectuate de contribuabilii - persoane juridice - in mai multe
state membre prin depunerea unei singure declaratii TVA in statul membru unde isi au sediul (deci renuntarea la
obligativitatea depunerii declaratiilor in cauza la nivelul autoritatilor fiscale din fiecare stat membru unde au fost
efectuate cheltuielile).
Pentru persoanele fizice principiul tarii de origine se aplica inca din anul 1993, ceea ce va trebui asimilat si in
legislatia romaneasca. Aceasta inseamna ca, in cazul celor care se deplaseaza in tarile europene membre si
efectueaza cumparaturi pentru uz personal, acestea r fi impozitate in statul unde efectueaza cumparaturile. Exista
totusi exceptii pentru care se aplica principiul destinatiei, respectiv achizitiile de masini noi (sau cu o vechime mai
mica de 6 luni), vanzarile prin posta peste o anumita limita, cumparaturile care depasesc o anumita limita. Astfel
calatorii care circula intre statele spatiului european fac cumparaturi in aeroporturi cu plata integrala a TVA. Regimul
de duty-free" se va aplica numai calatorilor care ies din spatiul UE.
O parte din taxa pe valoare adaugata incasata, in conditiile in care Romania va deveni membru al UE, calculata prin
aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de impozitare (baza de impozitare este limitata la 50% din PNB pentru
fiecare stat membru) reprezinta venit ce se varsa la bugetul UE. Aceasta cota procentuala este incepand cu anul
2004 de 0,5%.
Armonizarea in domeniul accizelor
Principiul ce sta la baza aplicarii accizelor este ca acestea se aplica in tara in care are loc consumul. Reglementarile
generale se refera la produsele ce fac obiectul accizelor si la detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse
(Directiva 92/12/CEE). Aceste reglementari, aplicabile de la 1 ianuarie 1993, stau la baza unei strategii privind
aproximarea cotelor impozitelor, armonizarea structurii impozitelor si silirea cadrului general privind detinerea si
circulatia produselor. Reglementarile se aplica bauturilor alcoolice, produselor prelucrate din tutun si uleiurilor
minerale si permit circulatia acestor produse in statele membre, accizele fiind platite de cumparatorul final la cotele
silite de statul membru in care are loc consumul.
Regimul accizelor aplicat altor produse se sileste de catre autoritatile competente ale statelor comunitare, cu conditia
ca impozitarea acestora sa nu necesite efectuarea unui control la frontiera. Respectivele autoritati sunt indreptatite
sa instituie taxe (altele decat TVA) si asupra prestarilor de servicii.
Cotele minime ale accizelor aplicate alcoolului si bauturilor alcoolice, tigaretelor si produselor prelucrate din tutun,
altele decat tigaretele, sunt reglementate de Directivele 92/87CEE, 92/79/CEE si 92/80/CEE. Tinand cont de
functionarea pietei interne si valorile reale ale acestor cote, la fiecare doi ani, Consiliul reexamineaza cotele minime si
poate impune noi reglementari. in acest sens, ultima reglementare privind silirea cotelor minime a avut loc in
februarie 2002 (Directiva 2002/10/CE). Statele membre UE pot sa-i dispenseze pe micii producatori de vin de
obligatiile referitoare la productia, transformarea si detinerea de produse supuse accizelor, precum si de cele vizand
circulatia si controlul respectivelor produse, prevazute in Directiva 92/12/CEE titlurile II si III. Sunt considerati mici
producatori de vin persoanele care produc in medie mai putin de 1000 hectolitri de vin pe an.In ceea ce priveste
uleiurile minerale, Directiva 92/82/CEE reglementeaza cotele accizelor aplicate acestor produse. Pentru respectarea
mediului inconjurator, Comisia promoveaza folosirea produselor energetice din surse regenerabile, in acest sens
formuland doua propuneri, una referitoare la reducerea accizelor pentru combustibilii produsi din surse agricole si o a
doua referitoare la armonizarea impozitarii indirecte a produselor energetice.
Armonizarea structurii impozitelor este o alta latura a strategiei amintite mai sus. Prin aceasta armonizare se
urmareste silirea unui sistem comun privind capacitatea de impozitare, metodele de colectare, scutirile si termenele
de plata. Directivele ce armonizeaza structura accizelor sunt 92/83/CEE (pentru alcool si bauturi alcoolice),
92/79/CEE (pentru tigarete), 95/59/CEE (referitoare la tutun) si 92/81/CEE (privind uleiurile minerale).
Detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor sunt reglementate de Directiva 92/12/CEE. Pentru o
mai buna monitorizare a produselor supuse accizelor, Comisia a inaintat o propunere referitoare la introducerea unui
sistem computerizat al documentelor administrative ce insotesc aceste produse. Se prevede ca sistemul sa poata fi
dezltat si implementat intr-o perioada de cinci ani.
Produsele care fac obiectul Directivei 92/12/CEE sunt supuse accizei atunci cand producerea lor s-a realizat pe
teritoriul Comunitatii sau cand au fost importate in acel teritoriu. Acciza devine exigibila la trecerea in consum a
produsului supus taxarii sau atunci cand la acesta se constata lipsuri procate de anumite cauze. in cazul in care
produse supuse accizelor, trecute in consum intr-un stat membru, sunt detinute in scopuri comerciale intr-un alt stat
membru, accizele aferente se percep in acest din urma stat membru. Accizele achitate in primul stat membru sunt
supuse rambursarii.
Pentru produsele achizitionate de particulari pentru neile lor proprii si transportate de ei insisi, accizele aferente se
percep in statul membru in care respectivele produse sunt achizitionate. Accizele in cauza devin exigibile atunci cand
produsele trecute in consum intr-un stat membru sunt detinute in scopuri comerciale intr-un alt stat membru. Potrivit
aceleiasi directive, produsele supuse accizelor sunt exonerate de plata accizelor atunci cand acestea sunt destinate:
- sa fie livrate in cadrul relatiilor diplomatice sau consulare;
- organismelor internationale recunoscute ca atare de autoritati publice ale statului membru gazda, precum si
membrilor respectivelor organisme in limitele si in conditiile silite prin conventii;
- sa fie consumate in cadrul unui acord incheiat cu tari terte sau organisme internationale, in masura in care acel
acord a fost admis sau autorizat sa beneficieze de scutire de TVA;
- fortelor oricarui stat membru al Pactului Atlanticului de Nord, altul decat statul membru in interesul caruia acciza
este exigibila, precum si fortelor armate vizate de Decizia nr. 90/840/CEE art. 1.
Consiliul UE poate sa autorizeze cu unanimitate de turi orice stat membru sa incheie, cu o tara terta sau cu un
organism international, un acord care sa prevada exonerari de accize.
Armonizarea in cazul acestui tip de impozit vizeaza, in primul rand, produsele care poarta accize in statele membre
ale UE, urmarindu-se o uniformizare a definirii produselor, unitatilor de masura si a exceptiilor; dar si in ceea ce
priveste marimea cotelor de impozitare. Diferentele mari intre cotele de accizare de la un stat la altul, explicate fie de
politicile de descurajare a consumului (in cazul cotelor mari), fie prin importanta sectorului agricol (in cazul cotelor
mici), distorsioneaza competitia si constituie un stimulent pentru frauda fiscala (contrabanda cu tigari si bauturi
alcoolice etc).
Un alt segment vizat de armonizare este adoptarea unor reguli uniforme pentru evidenta stricta a circulatiei si
depozitarii produselor purtatoare de accize, avand in vedere faptul ca plata acestora se suspenda pana la eliberarea
produselor pentru consumul final.
Principalele categorii de produse definite de Uniunea Europeana, purtatoare de accize sunt: produsele din tutun,
produsele petroliere si bauturile alcoolice. in cadrul acestora identificam:
- ca produse din tutun: tigaretele, tigarile, tutunul pentru rasucit, tutunul pentru mestecat, alte tipuri de tutun pentru
fumat;
- ca produse petroliere: benzina fara plumb, benzina cu plumb, gazele de sonda, pacura, gazul lichefiat, methana,
kerosenul (benzina de avion);
- ca bauturi alcoolice: berea, vinul, bauturile spirtoase, produsele intermediare.
La momentul actual, pana la aplicarea unor cote unice de accize la nivelul Uniunii Europene, pentru produsele din
tutun, Romania va trebui sa atinga nivelurile minime pentru cele doua cote de accize existente (acciza ad valorem si
acciza specifica). Astfel, pentru tigarete (cu ponderea cea mai mare in produsele din tutun) accizele (specifice + ad
valorem) trebuie sa ajunga la cel putin 57% din pretul cu amanuntul care include toate impozitele, inclusiv TVA.
In ceea ce priveste bauturile spirtoase, Romania este de asemenea deficitara la modulul marimea accizelor, acestea
fiind la alcool si bauturi spirtoase sub nivelul minim al accizei din statele UE, fiind necesara o crestere a marimii
acestora. in prezent in UE exista obligatia practicarii unor cote minime, in sume fixe pe unitatea de produs, dupa cum
urmeaza:
- alcool si bauturi spirtoase = 550 euro pe hl de alcool pur (cote
mai mici pentru distilerii mici);

- produse intermediare = 45 euro pe hl;

- vin si vin spumos = 0 euro/hl;
- bere = 0,74 euro/hl/grade Plato;
= 1,87 euro/hl/grade de alcool de produs finit (cote reduse pentru producatori mici, dar nu mai mici de 50% din cota
standard), in cazul produselor petroliere statele membre UE au obligatia utilizarii limitei minime a accizei specifice
silite in suma fixa la 1000 litri sau kg, astfel:

- benzina cu plumb = 337 euro/1000 litri;

- benzina fara plumb = 287 euro/1000 litri;
- gaz petrolier = 245 euro/1000 litri (cota redusa pentru
destinatia de incalzire);

- pacura = 13 euro/1000 kg;

- gaz lichefiat si metan = 100 euro/1000 kg (pentru folosire drept

combustibil) = 36 euro/1000 kg (pentru alte destinatii);

- kerosen = 245 euro/1000 litri (pentru folosire drept
combustibil); = 18 euro/1000 litri (pentru alte destinatii). Referitor la armonizarea regulilor pentru miscarea
produselor purtatoare de accize, in conditiile suspendarii platii accizelor pana in momentul eliberarii produselor pentru
consumul final trebuie adoptate regulile Uniunii Europene pentru urmarirea miscarii produselor, reguli stricte care se
refera la:
- Existenta unui sistem de antrepozite fiscale, in legatura unele cu altele, care sa fie autorizate pentru stocarea si
miscarea produselor in regim suspensiv de plata a accizelor.
- Administrarea antrepozitelor fiscale de catre administratori autorizati de catre autoritatea nationala fiscala, acestia
fiind responsabili pentru plata accizelor la livrarea catre consumatorul final; acestora li se percep garantii financiare.
- Obligatia antrepozitelor de a tine evidenta stocurilor.
- Existenta unor documente speciale care insotesc produsele in regim suspensiv.
Armonizarea in domeniul taxelor vamale Taxele vamale r avea o importanta mai redusa in contextul aderarii la UE,
deoarece va trebui adoptat principiul potrivit caruia bunurile importate din afara spatiului UE r fi taxate intr-unui din
statele membre, o singura data, ulterior acestea circuland liber in celelalte state ale pietei unice europene. De
asemenea, bunurile provenind dintr-un stat membru UE nu r mai putea fi considerate importuri taxabile, asigurandu-
se libera circulatie a acestora in spatiul UE. Mai trebuie mentionat faptul ca taxele vamale reprezinta venit propriu
traditional la bugetul UE.
Acesta este urmarit si incasat de catre fiecare stat membru in contul UE. Deoarece colectarea acestor venituri
necesita resurse umane si materiale importante, statele membre au dreptul sa retina o cota de 25% din incasari
pentru acoperirea cheltuielilor respective. in perspectiva aderarii Romaniei la UE, va fi necesara adaptarea Codului
vamal si preluarea Tarifului vamal unic utilizat in cadrul UE, precum si adoptarea unei politici comerciale comune cu a
celorlalte state membre in relatiile cu tarile terte. in acest sens s-au primit ajutoare directe din partea UE pentru
pregatirea sistemului vamal national in vederea aderarii, in principal prin asistenta de specialitate finantata din fondul
PHARE, programe de pregatire profesionala a personalului vamal si prin cooperarea cu administratiile vamale din
statele membre.
Desi s-au facut progrese importante pe linia armonizarii atat de tara noastra, cat si de celalalte tari care au aderat
deja la UE, totusi, diferentele se mentin atat in ceea ce priveste PIB/loc ca nivel de dezltare, cat si in ceea ce priveste
sistemul de impozite si taxe. De aceea, se impune acordarea de asistenta financiara si tehnica prin intermediul
fondurilor structurale pentru tarile care au aderat, cat si prin intermediul instrumentelor de pre-aderare pentru tarile
care urmeaza a fi membre ale UE, pentru acele domenii care in viitor sa conduca la o aliniere in ceea ce priveste
nivelul de dezltare.1

1
https://www.stiucum.com/finante/finate-publice/417/politica-fiscala-in-uniunea-eu52651.php