ASIGURAREA DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

Importanţa şi caracteristicile asigurărilor de răspundere civilă

Pe lângă asigurările de bunuri şi de persoane, asigurările de răspundere civilă constituie
o altă ramură deosebit de importantă şi de mare actualitate a asigurărilor.
Asigurările de răspundere civilă se caracterizează prin aceea că acoperă prejudiciul
produs de asigurat - persoană fizică sau juridică - unor terţe persoane.
Prin răspundere civilă se înţelege obligaţia juridică potrivit căreia persoana care a
provocat o pagubă altei persoane trebuie să repare prejudiciul pe care victima l-a suferit.
În asigurările de răspundere civilă, societatea de asigurări se obligă să plătească o
despăgubire (sumă asigurată) pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii, faţă
de terţe persoane păgubite (afectate) şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor
persoane decât a celei care a încheiat contractul.
Riscul pe care îl acoperă răspunderea civilă este constituit din pericolul la care este
expus patrimoniul asiguratului, din cauza producerii unor prejudicii terţelor, din culpa proprie
sau din culpa altor persoane pentru care acesta are obligaţia să răspundă potrivit legii.
În aceste asigurări, pe lângă asigurător şi asigurat mai intervine şi a treia persoană, şi
anume terţul păgubit.
Se poate spune că asigurarea de răspundere civilă apără de fapt pe asigurat de plata
stricăciunilor, dar totodată asigură şi celui păgubit echivalentul financiar al bunurilor
păgubite.
Asigurările de răspundere civilă permit, pe de o parte, ca persoana păgubită (afectată) să
primească despăgubirea sau şi suma asigurată cuvenită, iar pe de altă parte, ca asiguratul, în
schimbul primei de asigurare plătită, să nu mai fie urmărit pe cale judiciară pentru prejudiciul
produs (ca patrimoniul asiguratului să rămână neatins).
Acest gen de asigurare protejează victimele accidentelor de circulaţie, repară operativ
prejudiciile suferite de acestea prin avarierea sau distrugerea bunurilor, prin vătămare
corporală sau decesul unor persoane prin accidente de circulaţie, evită o serie de litigii între
autorii accidentelor şi persoanele accidentate (urmaşii lor).
În majoritatea ţărilor din lume asigurarea de răspundere civilă auto se practică sub formă
obligatorie sau contractuală.
 Prin asigurările de răspundere civilă pot fi compensate numai prejudiciile produse de
asigurat unor terţe persoane, în anumite condiţii care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ,
şi anume:
 săvârşirea de către asigurat a unei fapte ilicite. De exemplu, producerea
unui accident de către conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea
regulilor de circulaţie.
 producerea, existenţa unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de
asigurat terţei persoane accidentate sau afectarea unei persoane.
 trebuie să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului
care a produs accidentul şi prejudiciul adus terţei persoane păgubite sau
afectate.
 este necesar să se poată constata culpa (vinovăţia) asiguratului care a
săvârşit fapta ilicită ce a condus la producerea accidentului.
Dacă una din condiţiile menţionate nu este îndeplinită, înseamnă că, de fapt, nu sunt
întrunite toate elementele care definesc răspunderea civilă, iar pagubele astfel rezultate nu pot
fi compensate prin asigurarea de răspundere civilă.
Datorită condiţiilor deosebite care stau la baza lor, asigurările de răspundere civilă
prezintă anumite particularităţi, cum sunt:
a) Obiectul asigurărilor de răspundere civilă îl constituie prejudiciile produse terţelor
persoane de către asigurat, prin folosirea unor bunuri cum sunt: autovehicule, clădiri şi diferite
alte construcţii, exercitarea unei anumite activităţi.
Spre deosebire de asigurările de bunuri şi persoane, unde eventuala vinovăţie a
asiguraţilor duce, de regulă, la decăderea din drepturi a acestora, în cazul asigurărilor de
răspundere civilă, culpa asiguratului este una din condiţiile de bază care se cere a fi
îndeplinită pentru ca societatea de asigurări să plătească despăgubirea.
b) în asigurările de răspundere civilă, spre deosebire de asigurările de persoane, în
calitate de beneficiari pot apărea numai terţe persoane, necunoscute în momentul încheierii
asigurării.
c) La asigurările de răspundere civilă suma asigurată rămâne la acelaşi nivel pe toată
durata asigurării. La fiecare producere a riscului asigurat, despăgubirea de asigurare (suma
asigurată) poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate, indiferent de numărul cazurilor
asigurate care au avut loc în perioada de valabilitate a asigurării. Pot să apărea în acest fel
situaţii, când societatea de asigurări plăteşte despăgubiri (sume asigurate) al căror total - pe
întreaga durată a asigurării - depăşeşte cu mult cuantumul sumei asigurate;
 d) Un alt specific al asigurărilor de răspundere civilă este acela că, în unele cazuri, suma
asigurată pe care societatea de asigurări o plăteşte terţilor păgubiţi nu are o limită dinainte
stabilită.
Dacă asiguratul însuşi este vinovat de producerea accidentului (sau bunurile sale), el nu
are dreptul să încaseze sume asigurate sau despăgubiri de la societatea de asigurări în cadrul
asigurărilor de răspundere civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau asigurărilor
de bunuri (dacă le avea contractate).
Asigurările de răspundere civilă sunt considerate de mulţi experţi în acest domeniu drept
cele mai importante dintre toate genurile de asigurări. Acest lucru poate fi motivat prin faptul
că, prin plata primelor de asigurare, asiguratul este dinainte scutit de obligaţia achitării unor
despăgubiri, cuvenite terţelor persoane păgubite sau vătămate. Cuantumul acestor despăgubiri
nu se cunoaşte dinainte, dar se poate stabili pe baza calculelor de probabilitate.
Asigurările de răspundere civilă pot fi grupate în mai multe categorii, în funcţie de
anumite criterii:
a) după modul de reglementare din punct de vedere juridic pot fi grupate în două
categorii:
- asigurări obligatorii de răspundere civilă (asigurări de răspundere civilă prin
efectul legii);
- asigurări facultative de răspundere civilă;
b) după obiectul lor, asigurările de răspundere civilă pot fi grupate în:
- asigurări de răspundere civilă izvorâte din deţinerea şi utilizarea mijloacelor de
transport (asigurări de răspundere civilă auto);
- asigurări de răspundere civilă legală sau generală;
c) după sfera de cuprindere în profil teritorial (după locul în care se află obiectul
asigurării sau în care se produce riscul), asigurările de răspundere civilă se împart în:
- asigurări interne de răspundere civilă;
- asigurări externe de răspundere civilă.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă se practică numai de către asigurători
autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Societăţile care practică acest tip de asigurare în ţara noastră sunt: ASIROM,
ALLIANTZ-ŢIRIAC, ARDAF, GENERALI, BCR ASIGURĂRI, ASIBAN,
OMNIASIG, etc