Teoriile conflictualiste

Potrivit teoreticienilor conflictului, conflictul si nu consensul sta la baza

ordinii sociale; acesta este motivul pentru care in societate se
manifesta competitia intre grupurile care au resursele economice si puterea, si
cele care sunt lipsite de aceste resurse. In centrul teoriilor conflictualiste se afla
ideea ca societatea este condusa de o elita care detine puterea si resursele
economice si care controleaza viata sociala.

Obiectivul principal urmarit de teoriile conflictualiste este acela de a identifica

modalitatile prin care grupurile aflate la putere incearca sa-si conserve puterea;
astfel, toate institutiile sociale, dreptul, traditiile si alte elemente ale culturii
societatii, sunt in asa fel orientate, incat sa justifice ideologic detinerea puterii de
catre grupul social dominant in societatea respectiva. De aceea, moralitatea si
definirea deviantei sunt concepute astfel incat sa controleze si sa sustina
interesele grupului social care detine puterea in societate. Astfel, orice act care
aduce atingere intereselor grupului social dominant, va fi considerat deviant sau
condamnabil din punct de vedere moral si/sau penal. Teoria poate fi aplicata la
nivel macrosocial sau microsocial.

Elaborarea teoriilor conflictualiste in cadrul sociologiei deviantei a

reprezentat o consecinta a amplelor dezbateri privind inegalitatea sociala din anii
70 din societatea americana, dezbatere care a inspirat o atitudine critica fata de
dezvoltarile teoretice anterioare in domeniu. Critica a fost indreptata in special
asupra teoriilor structural – functionaliste care in opinia unor sociologi au
sustinut fortele politice conservatoare prin justificarea din punct de vedere
ideologic a exercitarii puterii.

Dintre reprezentantii semnificativi ai acestei orientari, se remarca sociologii

Max Gluckman si J.Rex (Marea Britanie), L.A. Coser, R.Quinney si R.Collins
(Statele Unite), R. Dahrendorf (Germania).

Teoriile conflictualiste pot fi rezumate sintetic, in jurul urmatoarelor idei:

· Competitia: pentru resurse (bani, pozitie sociala, slujbe, parteneri

sexuali etc.) se afla in centrul relatiilor sociale si reprezinta o
caracteristica a relatiilor umane intr-o mult mai mare decat
consensul.

· Inegalitatea sociala structurala: Inegalitatea in ceea ce priveste

puterea si accesul la recompense sociale este o caracteristica
structurala a oricarei societati. Indivizii si grupurile care beneficiaza
de resurse in cadrul unei structuri sociale, tind sa actioneze in
directia pastrarii status quo-ului.
 · Revolutia: Schimbarile in societate se produc ca rezultat al
conflictului dintre grupurile sociale cu interese divergente si nu ca
urmare a adaptarii. Schimbarea sociala este brusca si are un caracter
revolutionar si nu evolutionar.

· Razboiul: Razboiul este un unificator a societatilor in care este

implicat, la fel cum este un element care determina sfarsitul
acestora.

Potrivit teoreticienilor conflictului social, cauzele fundamentale ale

deviantei sunt reprezentate de fortele economice si sociale care actioneaza in
cadrul societatii. Considerand ca conflictul si nu ordinea sta la baza vietii
sociale, sociologul german Ralph Dahrendorf (1958), a respins ideea
fundamentala a conceptiilor functionaliste conform careia societatea este un
sistem ordonat de structuri si functii sociale care indeplinesc fiecare un rol ce
contribuie la asigurarea ordinii si stabilitatii sistemului.

Adeptii teoriilor conflictualiste au sustinut ca devianta este determinata de

conflictele dintre clasele sociale cu interese economice si politice
opuse,specifice societatii capitaliste.

Pentru teoreticienii conflictului, conceptul de putere este esential in definirea si

aprecierea comportamentelor deviante (Radulescu, 1999, pg. 121.). Potrivit
acestora, grupurile care detin puterea in societate hotarasc care dintre
normele sociale sunt transformate in legi, care dintre ele se aplica si cui se
aplica acestea.Legile nu exista pentru binele colectiv,ele reprezinta anumitor
grupuri care au puterea de a le pune in aplicare. Prin urmare , individul definit
drept infractor si comportamentul definit drept infractiune intr-un anumit
moment, intr-o anumita societate reflecta relatiile de putere de acolo si de atunci
(Adler, F., Mueller, W., Laufer,L., 1995, p.188).

Sustinand aceste idei, teoriile conflictualiste se diferentiaza net de teoriile

functionaliste. Potrivit lui William J. Chamblis (1988), aceste diferente pot fi
sintetizate astfel:

1. Conceptia structural – functionalista considera ca la baza functionarii

societatii se afla consensul membrilor cu privire la valorile si normele sociale
care trebuie sa guverneze viata sociala. Dimpotriva, conceptia conflictualista
sustine ca, conflictele de interese dintre diferitele grupuri sociale, conflictul
dintre valorile, normele si stilurile de viata ale acestora, stau la baza functionarii
societatii.
2. Pentru structural–functionalisti, cultura are un rol esential in structurarea
relatiilor sociale. In conceptia conflictualista in schimb, cultura nu joaca un
asemenea rol, fiind dependenta de relatiile de putere din societate.

3. In conceptia structural–functionalista, societatea are o existenta independenta

de cea a indivizilor, bazata pe consens, armonie, autoreglare si echilibru.
Teoreticienii conflictului accentueaza faptul ca societatea se afla intr-un proces
continuu de schimbare datorita luptelor dintre clasele sociale care au drept scop
definirea modului de organizare a raporturilor social-economice si politice.

4. In ceea ce priveste legea, conceptia structural–functionalista o priveste ca o

reflectare a consensului social si reprezinta o modalitate de a asigura armonia
relatiilor sociale. Pentru conflictualisti, legea este un rezultat al luptelor dintre
grupurile sociale si exprima interesele grupului social care detine puterea in
societate.

Asadar fenomenul deviantei este vazut ca un produs al contradictiilor si

conflictelor sociale din societatea capitalista, un produs al conflictului dintre
grupurile sociale cu interese economice si politice divergente. Pozitia sociala si
distributia bogatiei in societate influenteaza conform teoriei conflictualiste,
tipurile de infractiuni comise de catre indivizi. Astfel, cei apartinand claselor
defavorizate comit cu predilectie furturi, jafuri, spargeri sau talharii, pentru a-si
asigura resursele necesare traiului, in timp ce indivizii apartinand claselor
sociale privilegiate, comit infractiuni cum sunt fraudele, mita, delapidarea,
evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri sau abuzul de putere, pentru a-si spori
bunastarea. In concluzie, potrivit acestei perspective teoretice, devianta nu
reprezinta atat o violare a normelor sociale cat un raspuns la inegalitatea sociala.

Printre limitele cele mai semnificative ale acestei perspective se afla

politizarea excesiva a fenomenului deviantei, elaborarea unor enunturi teoretice
explicative nu intotdeauna testabile empiric si neincluderea altor categorii de
factori sociali sau individuali in explicarea fenomenului deviantei.

Pe de alta parte, asa cum observa A Turk, unul dintre cotributorii importanti ai
aplicarii teoriei conflictului in criminologie, aceasta teorie a fost deseori gresit
interpretata: ea nu sustine ca majoritatea infractorilor sunt inocenti, ori ca
persoanele inflente, cu putere, se angajeaza in aceeasi masura in comportamente
deviante sau, ca cei care aplica legea in mod obisnuit ii discrimineaza pe cei
lipsiti de putere.

Teoria coflictului recunoaste doar faptul ca totusi, comportamente obisnuite

printre cei mai multi dintre membrii societatii dezavantajati sociali, prezinta o
mai mare probabilitate de a fi numite „infractiuni”, decat activitatile la care
participa in mod tipic, cei cu mai multa putere.
BIBLIOGRAFIE

Akin, Jennifer. "Interpersonal /Small-Scale Communication." Beyond

Intractability. Eds. Guy Burgess and Heidi Burgess. Conflict Research
Consortium, University of Colorado, Boulder. Sept. 2003
http://www.beyondintractability.org/essay/interpersonal_communication/ Allred,
Keith, 2000. “Anger and Retalation in Conflict. The Role of Attribution”, in:
Deutsch, Morton & Coleman, Peter, op. cit., pp. 236-254 Bandura, Albert, Ross,
D., Ross, S.A. (1961). „Transmission of Aggression through Imitation of
Aggressive Models”, în: Journal of Abnormal and Social Psychology, 1961, nr.
63, pp. 575-582). Barker, Phil. "Anger." Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess
and Heidi Burgess. Conflict Research Consortium, University of Colorado,
Boulder. Posted: September 2003 . Barker, Phil. "Cognitive Dissonance."
Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess and Heidi Burgess. Conflict Research
Consortium, University of Colorado, Boulder. Posted: September 2003 . Barker,
Phil. "Fear." Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess and Heidi Burgess.
Conflict Research Consortium, University of Colorado, Boulder. Posted: July
2003 . Barker, Phil. "Guilt and Shame." Beyond Intractability. Eds. Guy Burgess
and Heidi Burgess. Conflict Research Consortium, University of Colorado,
Boulder. Posted: July 2003 . Baro, A. Robert (1992). Human Aggression, New
York, Plenum.