Familia creștină, între libertate și demnitate.

Pe fundalul unei accentuate crize spirituale care afectează din multe puncte de vedere
familia contemporană, o reflecție consacrată problematicii actuale a familiei creștine este mai
mult decât binevenită. Anul 2013 a fost dedicat cinstirii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena -
ocrotitorii familiei. M-am gândit să medităm împreună la ceea ce ar trebui să fie și să reprezinte
astăzi „Familia creștină”.
Într-o definiție teologică, familia, este definită ca fiind așezământul divin creat de
Dumnezeu în Rai și legătura indisolubilă dintre bărbat și femeie, uniți prin binecuvântarea lui
Dumnezeu, în Biserică.
Pornind de la această definiție, și până la drama societății în care trăim este cale lungă și
sunt multe de vorbit. România prezintă o rată deosebit de mare a avorturilor, ocupând un loc
fruntaş în Europa din acest punct de vedere. În general se afirmă că principala cauză pentru
această gravă situaţie sunt dificultăţile economice. Ținând cont de numeroasele efecte secundare
ale întreruperii voluntare a cursului sarcinii, avortul nu poate fi o soluţie. El lasă o rană adâncă în
sufletul femeii, afectând însăşi esenţa identităţii ei, aceea de a fi mamă, de a aduce pe lume viaţă.
Mediul propice pentru creșterea pruncilor în armonie, respect și dragoste, este familia. Și tocmai
acest culcuș primitor și plin de căldură, devine unul rece,respingător, criminal.
În spiritualitatea creștină libertatea și responsabilitatea morală sunt două realități
fundamentale. Fărăele nu se poate înțelege nici problema răului, nici mântuirea și nici vocația
creatoare și transfiguratoare a omului în lume. Dar pentru cel care trăiește în orizontul creștin al
existenței, izvorul libertății și responsabilității nu se află în voința sa naturalț pentru cț el nu este
o ființă absolută. Izvorul libertății și responsabilității este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu este,
noi nu suntem decât o parte a societății și a universului, supusi determinărilor sale și în final
morții. Deci nu există libertate și responsabilitate decât în Duhul lui Dumnezeu. Îndepărtându-se
de Dumnezeu omul pierde cele două însușiri esențiale ale libertății, cea în Dumnezeu și cea care-
l orientează spre Dumnezeu.
Oare ce înseamnă să fi liber într-o societate a consumului excesiv, în care omul se
tăvălește între satisfacerea simțurilor și neajunsuri ? Cu siguranță normalitatea nu este să trăiești
doar pentru tine ci mai ales, pentru alții. Diavolul folosește libertatea împotriva omului însă nu
oricum ci cu vicleșug, goling libertatea de sfințenie. A fi liber înseamnă a trăi după voia lui
Dumnezeu care este adevărata libertatea. A fi liber înseamnă să trăiești în viață după poruncile lui
Dumnezeu. Adevărata libertate este implinirea voii divine iar păcatul înseamnă încătușare și
frustrare iar în cele din urmă moarte. Libertatea este un dar al lui Dumnezeu, dacă este înțeles
corect. A fi liber nu înseamnă că ai dreptul să-ți omori copiii. Avortul nu trebuie înțeles ca
libertatea de a ucide, mai ales o făptură fără apărare. A fi liber nu înseamnă că ai dreptul să faci
orice fără să suporți cândva consecințe. Libertatea nu înseamnă să te depărtezi de Dumnezeu
doar pentru că ai această variantă comodă la îndemână. A fi liber nu înseamnă să trăiești în
desfrâu si patimi din cele mai urâte. Libertatea nu-ți dă dreptul să-ți să trăiești după propriile
reguli stabilite în funcție de moment, simțuri sau context. Mai ales în familie unde soțul și soția
trăiesc în comuniune deplină libertatea joacă un rol crucial. Tinerii nu se mai căsătoresc decât
după ce multă vreme au trait în desfrâu, și asta în cazurile fericite. Cei mai mulți înțeleg
libertatea ca fiind un mijloc de a experimenta totul, ajungând astfel robi ai patimilor.
A fi liber înseamnă a avea demnitate. Și cei care au demnitate nu-și permit să trăiască
oricum. Omul deși e liber, nu poate trăi după voia lui, mai ales, că de multe ori voia noastră nu
coincide cu cea a lui Dumnezeu. În contextul în care stabilitatea familiilor este tot mai mult
amenințată de fenomene negative precum plecarea la muncă în străinătate, abandonul copiilor,
proliferarea violenţei domestice, dar și mai nou prin oferte de căsătorii între persoane de același
sex, divorțul devine un fenomen de amploare în societatea românească, totul datorându-se
libertății greșit înțelese. Suntem liberi să cinstim familia, suntem liberi să trăim după voia lui
Dumnezeu, suntem liberi să ne creștem pruncii în dragoste și credincioșie, suntem liberi să fim
exemple demne de urmat într-o societate care se îndreaptă într-o direcție primejdioasă. Suntem
liberi pentru că Dumnezeu ne-a creat liberi ca să dobândim libertatea.

Pr. Crăciunaș Adrian