UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR” DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

MASTER: NCDE

Prof.univ.dr DRAGOS MARIAN RADULESCU

Masterand: PLUTI ANTONIA MICHAELA

BUCURESTI 2019
 Ce prevede proiectul de acord Brexit?

Negociatorii europeni și reprezentanții guvernului britanic s-au înțeles asupra unui proiect pentru
Acordul Brexit. Textul se întinde pe 585 de pagini, cele mai importante puncte fiind prezentate
aici.
Faza de tranziție

Pe 29 martie 2019, Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană. Urmează o fază de tranziție, în
care țara rămâne pentru o perioadă în Piața Internă Europeană și în Uniunea Vamală, pentru a evita
efectele dure asupra economiei. Această fază urmează a lua sfârșit pe 31 decembrie 2020, dar poate
beneficia de o prelungire, care trebuie solicitată până cel târziu pe 1 iulie 2020. Marea Britanie se
obligă în schimb să recunoască prevederile UE, fără a avea drept de vot, și continuă să cotizeze la
bugetul comunitar. Londra are însă dreptul să parafeze propriile "acorduri internaționale",
comerciale, de exemplu, cu condiția ca acestea să intre în vigoare după faza de tranziție.
Cetățenii UE
În Marea Britanie trăiesc peste trei milioane de oameni din alte state comunitare iar în UE se află
circa un milion de britanici. Ei au dreptul de a rămâne, studia și lucra unde doresc. Sunt garantate
și drepturi precum asigurări medicale, pensii sau alte beneficii sociale. Prevederile sunt valabile și
pentru cei care sosesc în faza de tranziție. Toți au dreptul, după cum a declarat negociatorul șef al
Uniunii Europene, Michel Barnier, să își întregească familia pe "toată durata vieții".
Obligații financiare
Marea Britanie va îndeplini toate obligațiile financiare asumate ca membru comunitar, chiar dacă
acestea se extind după Brexit. Nu s-a stabilit o sumă exactă, doar metoda de calcul.
Guvernul britanic estimează un total de 35 până la 39 de miliarde de lire (40,2 până la 44,8 miliarde
de euro). Până în 2020, Marea Britanie va mai beneficia de planurile financiare comunitare, dar
ulterior benefciile vor fi sistate, chiar dacă faza de tranziție va fi prelungită.
Irlanda de Nord
Granița dintre provincia britanică Irlanda de Nord și statul comunitar Irlanda este cea mai
complicată chestiune a Brexitului. Acordul din Vinerea Mare, prin care s-a pus capăt sângerosului
conflict dintre naționaliștii catolici și protestanții nord-iralndezi, se bazează pe granițe fără control.
Brexitul implică reintroducerea controalelor persoanelor și mărfurilor la graniță, pe care ambele
tabere doreau să le evite.
Cele două tabere promit să depună "toate eforturile" pentru a obține un Acord Comercial, cu șase
luni înainte de finalul perioadei de tranziție. Dacă nu au succes, atunci faza de tranziție poate fi
prelungită sau se apelează la un "Backstop", o clauză de salvgardare, prin care Marea Britanie
rămâne în Uniunea Vamală cu UE. Irlanda de Nord ar beneficia de prevederile pieței interne
comunitare, ceea ce ar exclude controlale vamale.
 BREXIT- Inceputul unui sfarsit

Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană are efectele unui tsunami ori ale unui cutremur de
gradul 8 pe scara Richter a Europei şi a lumii de azi. „Brexit” constituie cel mai grav eveniment
de la tragedia de la Yalta, din 1945, când Europa a fost sfâşiată în două: lumea liberă şi gulagul
comunist. Cu cinism criminal, mai-marii lumii de atunci au rupt Continentul în două şi au hotărât,
ei, epave ale istoriei, soarta a sute de milioane de oameni. Astăzi, alţi politicieni, cu ecou în rândul
maselor, au încurajat despărţirea Marii Britanii de Uniunea Europeană. „See EU later”, jubilau
ziarele din Regatul Unit în dimineaţa marii rupturi. E un entuziasm de moment, o euforie a
destrămării, dincolo de care nu ştim ce ne aşteaptă.
Consecinţele sunt incalculabile, deocamdată. Ele nu vor înceta să apară şi să se manifeste într-un
lanţ al dramelor pe plan economic şi financiar, politic şi social şi, nu în ultimul rând, geostrategic.
De fapt, au şi început: lira sterlină se prăbuşeşte şi atinge minimul istoric din ultimele decenii,
preţul aurului creşte necontrolat, indicii bursieri înregistrează o scădere alarmantă pe plan global,
investitorii sunt în alertă maximă, existenţa monedei unice este ameninţată, iar, la noi, leul se
depreciază galopant. Este începutul unei crize europene, cu efecte de cea mai mare gravitate, greu
de prevăzut astăzi, la prima oră a marii schizme, care rupe, din nou, Europa în două sau, poate, în
mai multe părţi.
Părăsirea de către UK a UE dă tonul destructurării Uniunii Europene. Evenimentul era, de mai
mulţi ani, previzibil, ca o fatalitate, doar amânată prin mecanisme politice şi diplomatice. Prin
însăşi natura ei, Uniunea Europeană a putut părea, şi chiar a părut, multora, minţi realiste şi lucide,
nu numai negativiştilor şi extremiştilor de serviciu ai Europei, o construcţie artificială, un
conglomerat de diversităţi, de identităţi, de forţe şi potenţialuri diferite, uneori foarte diferite.
„Unitate în diversitate”, sloganul UE, a început să semnifice, dintr-un ideal tangibil, în viziunea
optimiştilor, o pură utopie, în cea a scepticilor. Euroscepticismul nu se bazează însă pe o viziune
neapărat nihilistă asupra acestui îndrăzneţ proiect istoric, ci, mai degrabă, pe o înţelegere realistă,
profund ancorată în starea de fapt, rezistentă în faţa cântecelor de sirenă ale unor proiecţii
îndepărtate. Această realitate a deosebirilor majore a constituit cadrul unor mari contradicţii şi
inechităţi, care au generat crize şi tensiuni, pe fondul crizelor mondiale. De la un moment dat,
Uniunea Europeană a semănat cu un organism ţinut în viaţă artificial, cu ajutorul aparatelor –
aparate politice, administrative, economice şi financiare, manevrate cu mai multă sau mai puţină
competenţă de la Bruxelles şi din marile cancelarii ale Europei. Criza Greciei a fost un prim seism,
catastrofal, care a zguduit din temelii, şi încă o zguduie, construcţia europeană. La mare distanţă
de ceea ce şi-a propus să fie, de-a lungul etapelor dezvoltării sale, Uniunea Europeană a devenit
un teritoriu al inegalităţii, al discriminării părţilor ei componente, prin existenţa unor state de mâna
întâi, de mâna a doua, de mâna a treia etc. Dincolo de politicile oficiale şi de imaginea avansată de
mecanismele propagandistice, care promovează echitatea şi interesele comune ale statelor
membre, realitatea UE este una dramatică. Trăim într-o Uniune „cu mai multe viteze”, într-un
spaţiu configurat din ţări bogate şi din ţări sărace, din ţări puternice și din țări slabe, din țări
conducătoare şi din țări mai mult sau mai puțin tolerate. Incidental, noi unde ne situăm? În aceste
condiţii, ceea ce era previzibil începe să devină realitate.
Există o serie de riscuri pe care divorţul britanic de UE le implică. Ruperea de Uniunea Europeană
poate da tonul ieșirii, ca un exemplu de „bună practică”, şi pentru alte state, aflate în aşteptare.
Odată cu precedentul Brexit-ului, devine posibil un întreg lanţ de despărţiri politice, care va duce,
inevitabil, la destructurarea Uniunii Europene, visul Europei imediat postbelice, ieşite din cea mai
mare catastrofă a istoriei, cel de-al doilea război mondial. La sud de Canalul Mânecii, sub
propaganda extremei drepte, se propovăduieşte necesitatea şi iminenţa despărţirii Franţei, ţară
fondatoare a construcţiei europene, de UE. Un posibil „Frexit” ar fi lovitura de graţie adusă
Uniunii. Efectele nu se opresc însă la destrămarea Uniunii Europene. Ruperea treptată a UE poate
constitui, din mers, un model politic şi la nivelul statelor, o paradigmă a destructurării statale în
numele autonomiei, autoguvernării, regionalizării. Iar în Europa există câteva puncte
ultrasensibile, în care tendinţa spre autonomie se manifestă la cele mai înalte intensităţi. Să nu
uităm Scoţia, Irlanda de Nord, Catalunya, Ţara Bascilor etc.
Deocamdată, nu putem realiza toate implicaţiile actului istoric al voinţei populare britanice prin
care Regatul Unit părăseşte Uniunea Europeană. Cert este însă că UE rămâne mai slabă politic,
economic, financiar, social şi militar, mai fragilă şi mai vulnerabilă, inclusiv pe plan geostrategic,
fără una dintre marile puteri ale lumii. Este o vulnerabilitate de maximă gravitate în faţa
provocărilor lumii de azi, în faţa fenomenului migraţiei şi a terorismului ca ameninţare globală. La
nivel internaţional, se schimbă balanţa forţelor, alianţele se redefinesc, iar polii de putere se
restructurează. Un lucru este sigur: prin slăbirea şi posibila destrămare a Uniunii Europene, cea
care pierde este Europa însăşi, în marea confruntare planetară a intereselor şi a luptei pentru
dominaţie.
Edificiul Uniunii Europene se clatină din temelii. Colosul, ideal al unor gânditori umanişti şi
utopişti, îşi arată lumii picioarele de lut. Uniunea Europeană ni se revelează astăzi, deşi imaginea
ne apăruse, încă mai demult, cu destulă claritate, pe ecranul analizei lucide, ca un nou Turn Babel,
oprit din avântul lui spre cer. Privind de acum în viitorul comun, care începe azi, Brexit-ul poate
însemna începutul sfârşitului pentru UE. Dar poate şi pentru lumea noastră aşa cum o ştim.