Prigoana și martiriul după gratii[modificare | modificare sursă]

După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară
la Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, pentru participarea activă la mișcarea legionară, dus la
București și eliberat pe 30 iulie 1945 in urma presiunilor bisericii. Apoi a fost arestat în 14 mai
1948, pentru ajutorul dat luptătorilor anticomuniști, foști legionari pregătiți și parașutați de
americani în Munții Făgărașului. Atât pentru aceste fapte, cât și datorită notorietății sale, este
schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat (v. G.Enache,
Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice, Ed.Partener, Galați, 2009). Mitropolitul Nicolae
Bălan îl strămută de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine stareț, iar
după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în
perioadele de arestare și anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956). În 1959 comuniștii au risipit
obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-au interzis activitatea
preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate.

În 15/16 ian. 1950 este a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, fiind dovedit vinovat,
până pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat
lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat,
apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. În
1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se
interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).
A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale
sale, una la Belle Arte și alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până
când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate.
Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu, Giurgiu. La Sinaia, din 1969 și-a avut
chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis ochii, la 28
noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea
Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.

Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri
de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 - 40
000 de oameni.

Boca a fost aderent al mișcării antropozofice a ocultistului austriac Rudolf Steiner[4], ceea ce i-a
influențat picturile de la Biserica din Drăgănescu, în care fantoma lui Isus Hristos iese din
lespedea mormântului[4]. De asemenea, Boca avea talente de mentalist[5].