Explorer les Livres électroniques
Catégories
Explorer les Livres audio
Catégories
Explorer les Magazines
Catégories
Explorer les Documents
Catégories
EDITORIAL EDITORIAL
About vocation Sur la vocation
Dan Erceanu………………………………….............................5 Dan Erceanu…….....…………………………………….....……..5
EVENT ÉVÉNEMENT
The Days of the National Library of Romania. XIth Edition. Les Jours de la Bibliothèque Nationale de Roumanie. XIe édition.
December 11th-12th 2008………………………………...............6 11-12 décembre 2008…………………………................................6
500 years from the printing of the first Orthodox liturgical work 500 ans depuis la parution du premier livre liturgique orthodoxe et
and first printed book in our country du premier livre roumain
Pr. Drd. Lucian Petroaia................................................................8 Pr. Drd. Lucian Petroaia...................................................................8
Ieromonah Macarie and the beginnings of the Romanian printing Le moine Macarie et le début de l’activité typographique roumaine
in studies dans les études
Dana-Silvia Ţilică …………………...........................................15 Dana-Silvia Ţilică ……….......…...................................................15
The ornamental art of Macarie’s printings and their influence on L’ornementation des livres de Macarie et son influence sur les livres
the South-Slavonic printing sud-slaves
Dr. Agnes Erich ……………………...........................................20 Dr. Agnes Erich ……………………..............................................20
COLLECTIONS DEVELOPMENT IN THE NATIONAL LE DÉVELOPPEMENT DES COLLECTIONS DANS LA
LIBRARY: STRATEGIES AND OPPORTUNITIES BIBLIOTHÈQUE NATIONALE: DES STRATÉGIES ET DES
Donations and donators in the National Library of Romania: OPPORTUNITÉS
Les donations et les donateurs de la Bibliothèque Nationale de
1998-2008
Letiţia Constantin, Anca Andreescu, Roumanie: 1998-2008
Mariana Jaklovsky ……………………......................................24 Letiţia Constantin, Anca Andreescu, Mariana Jaklovsky ………..24
Un exemple d’amitié: les lettres envoyées par Constantin Noica à
A friendship model: Constantin Noica’s letters to Radu Boureanu Radu Boureanu
Cristina Marinescu……………………………..........................35 Cristina Marinescu……....……………….....................................35
About the concerns of an ex-libris collector: doctor Nicolae Igna
Rodica Stamatopol ………………………………......................37 Sur les préoccupations d’un collectionneur d’ex-libris: le docteur
Nicolae Igna
BIBLIOPHILY Rodica Stamatopol …………………………....…….....................37
An imperial decree of Maria Theresa: Useful Guidelines for
illustrious Sir Kvassay Joseph, the supreme governor of the BIBLIOPHILIE
Maramureş County (1752) Un décret impérial de Marie-Thérèse: Des instructions utiles pour
Dana Silvia Ţilică ………………….......................................... 40 l’illustre Monsieur Joseph Kvassay, le gouvernant suprême du
The Greek manuscripts collection in the National Library of Romania Comté de Maramureş (1752)
Marina Iliescu ……………………….........................................43 Dana Silvia Ţilică …………………..............................................40
La collection des manuscrits grecs de la Bibliothèque Nationale de
PORTRAIT Roumanie
“The Readers are like trees – they have thousands leaves to widen Marina Iliescu ………………………............................................43
their contact surface with the air”. A conversation with the critic PORTRAIT
Alex Ştefănescu “Les lecteurs ressemblent aux arbres – ils ont des milliers de feuilles
Letiţia Constatin, Tabita Chiriţă…………..................................46 pour largir leur surface de contact avec l’air. Un entretien avec le
A HISTORY THAT CONCERNS ALL OF US critique littéraire Alex Ştefănescu
Doamnei Street intersecting Vestei Street, and its surroundings Letiţia Constatin, Tabita Chiriţă………….....................................46
Victor Duţescu ………………………………….........................55 UNE HISTOIRE QUI NOUS CONCERNE TOUS
THE LIBRARY XXI La rue Doamnei, à la croisée de la rue Vestei, et son voisinage
Technology, a pathway for people with visual disabilities towards Victor Duţescu ……………………………....................................55
the library
LA BIBLIOTHÈQUE XXI
Adriana Borună...........................................................................62
La technologie – la voie vers la bibliothèque pour les aveugles
Planning and organizing: the main elements in defining the
Adriana Borună...............................................................................62
strategy of the national library
La planification et l’organisation: des éléments fondamentaux dans
Nicoleta Rahme............................................................................64
le plan stratégique de la bibliothèque nationale
REVIEWS Nicoleta Rahme...............................................................................64
Two books by Ioana Beldiman: Sculptura franceză în România COMPTES RENDUS
1848-193 and Sculpturi franceze – Un patrimoniu resuscitat Deux livres de Ioana Beldiman: Sculptura franceză în România
Ion Dan Erceanu…………..........................................................68 1848-1931 et Sculpturi franceze – Un patrimoniu resuscitat
Ion Dan Erceanu………….............................................................68
Axis Libri: Revistă Culturală. Galaţi: Biblioteca Judeţeană V.A. Axis Libri: Revistă Culturală. Galaţi: Biblioteca Judeţeană V.A.
Urechia, an I, nr. 1 (noiembrie 2008), 2008. Urechia, an I, nr. 1 (noiembrie 2008), 2008.
Nicoleta Rahme ……………………….......................................70 Nicoleta Rahme …………….......…...............................................70
MERIDIAN MÉRIDIEN
The Hungarian Library Institute L’Institut Hongrois de Bibliothéconomie (IHB)
Tóth Máté, Feimer Ágne ……………........................................72 Tóth Máté, Feimer Ágnes ……………..........................................72
The National Library of Luxembourg La Bibliothèque Nationale de Luxembourg
Corneliu Vasile ………………....................................................74 Corneliu Vasile ..................................................................................74
Two libraries from Germany Deux bibliothèques d’Allemagne
Ruxandra Constantinescu……………........................................75 Ruxandra Constantinescu……………................................................75
1
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
The Days of the National Library of Romania. XIth. Edition, Les Jours de la Bibliothèque Nationale de Roumanie. XIe
December 11th-12th 2008 édition. 11-12 décembre 2008
During the period 11-12 December 2008, the 11th Les Jours de la Bibliothèque Nationale de Roumanie
edition of the Days of the National Library of Romania were organisés dans l’intervalle 11-12 décembre 2008 ont inclus: le
held at the National Library of Romania. They included the workshop Les droits de la propriété intellectuelle et les droits
workshop The intellectual property rights and the related connexes et le symposium Sous le signe de Macarie, marquant
rights and the symposium Under the sign of Macarie, entailed 500 ans depuis la parution de Liturghier, le premier livre
by the celebration of 500 years from the publishing of the imprimé en Roumanie par le moine Macarie.
Liturghier by the monk Macarie, the first book printed in
Romania. Petroaia, Lucian. 500 ans depuis la parution du premier livre
liturgique orthodoxe et du premier livre en Roumanie
Petroaia, Lucian. 500 years from the printing of the first Suite à l’expansion ottomane mais aussi à l’intention de
Orthodox liturgical work and first printed book in our country créer à Târgovişte un foyer culturel chrétien, le voïvode Radu le
In the context of the Ottoman expansion, but also of Grand y amène Nifon (l’ancien patriarche de Constantinople),
the intention to create in Târgovişte an outbreak of Christian comme métropolite de l’Ungrovlachie et y fait héberger de
culture, Prince Radu cel Mare (1495-1508) brings as the nombreux clercs serbes: Maxim Gheorghe Brancovici (le futur
metropolitan bishop of Ungrovlahia the former patriarch of métropolite de Belgrad), le prêtre Solomon Cernojevici, le
Constantinople, Nifon, and hosts a number of Serbian scholars: moine Macarie. Le Liturghier de Macarie a été mis sous presse
en 1507, à l’époque de Radu le Grand, et il a été achevé en 1508,
Maxim Gheorghe Brancovici (the future metropolitan bishop
pendant le règne de Mihnea Voïvode. Ce livre a presque la même
of Belgrade), the priest Solomon Cernojevici, and ieromonah
structure que ceux d’aujourd’hui.
Macarie. The printing of the Liturghier started in 1507, under
the reign of Radu cel Mare, and ended in 1508, under the reign
of Mihnea Voievod. The book has almost the same structure as Dana Silvia Ţilică. Le moine Macarie et le début de l’activité
the nowadays books. typographique roumaine dans des études
Si des historiens comme Virgil Molin, V. Jagić et Petăr
Atanasov considèrent que Macarie de Valachie est une autre
Dana Silvia Ţilică. Ieromonah Macarie and the beginnings
personne que celle de Cetinje-Serbie, autres historiens roumains
of the Romanian printing in studies
comme B.P. Haşdeu, Nerva Hodoş, N. Iorga, P.P. Panaitescu,
If historians like Virgil Molina, V. Jagić and Petar
Lajos et Lidia Demény ont établi que c’est la même personne et
Atanasov sustain that Macarie from Romania is a different
que ses livres imprimés en Valachie ont été influencés par les
person, other than the one from Cetinje-Serbia, Romanian
livres manuscrits de l’époque d’Étienne le Grand.
historians such as BP Haşdeu, Nerva Hodoş, N. Iorga, P.P.
Panaitescu, Lajos and Lidia Demény showed that it was the
same person and that the macarian type of printing in Romania Agnes Erich. L’ornementation des livres de Macarie et son
has been influenced by the romanian manuscripts books from influence sur les livres sud-slaves
Les motifs géométriques utilisés par Macarie sur les
the time of Stephan the Great.
frontispices ont à l’origine l’art byzantin hérité par la voie slave,
ème
Agnes Erich. The ornamental art of Macarie printings and plus exactement les livres manuscrits de Moldavie du XV
their influence on the South-Slavonic printing siècle. Les livres imprimés par Macarie en Valachie ont influencé
The geometric pattern that Macarie used for the l’imprimerie cyrillique de l’Europe de sud-est au XVIème siècle:
frontispieces is influenced by Byzantine art inherited through les imprimés de Fjodor Ljubavici à Gorajde-Hertzegovina
slavonic channels, specifically the Moldavian manuscript book (Liturghier - 1519, Psaltire - 1521, Molitvenic - 1523), le
of the XV-th century. The books of Macarie from Ţara Tetraevanghel imprimé au monastère de Rujan par Théodosie
Românescă have influenced Cyrillic printing from South- (1537), le Tetraevanghel de Mardarie (Belgrade, 1552).
Eastern Europe in the XVI-th century: the printed books of
Fjodor Ljubavici in Gorajde - Herzegovina (Liturghier – 1519; Letiţia Constantin, Anca Andreescu, Mariana Jaklovsky. Les
Psaltire – 1521; Molitvenic – 1523); the Tetraevanghel printed donations et les donateurs de la Bibliothèque Nationale de
at the monastery of Rujan, by the monk Theodosie (1537), the Roumanie: 1998-2008
Tetraevanghel of Mardarie (Belgrade, 1552). Dans la période 1998-2008, la Bibliothèque Nationale
a bénéficié de précieuses donations: - La donation Tudor Ghinea:
Letiţia Constantin, Anca Andreescu, Mariana Jaklovsky. 11 manuscrits (des lettres reçues par le Maréchal Averescu, etc.);
The donations and the donators in the National Library of - La donation Adrian Boeriu: 8 manuscrits (des lettres du
Romania: 1998-2008 philosophe Constantin Noica, etc.); - La donation Dafinel
Between 1998-2008, the National Library of Duinea: 13.368 ex-libris réalisés par des artistes roumains et
Romania has received precious books donations - the Tudor étrangers; - La donation Şerban et Marie-Lyse Cantacuzino: 50
Ghinea donation: 11 manuscripts (letters sent to Averescu, aquarelles et portraits au crayon réalisés par G.M. Cantacuzino
etc.); - the Adrian Boeriu donation: 8 manuscripts (letters sent pendant les années 1942-1943 à Stalingrad, Odessa, etc.; - La
by the philosopher Constantin Noica, etc.); - the Dafinel donation Ana-Maria Smigelschi: 100 dessins de la série Autour
Duinea donation: 13,368 ex-libris of Romanian and foreign d’Arcimboldo par l’artiste Ion Alin Gheorghiu; - La donation
artists; - the Şerban and Marie-Lyse Cantacuzino donation: 50 Marcel Zambaccian: correspondance, manuscrits, photos,
watercolors and pencil portraits of G.M. Cantacuzino, created affiches de concert, etc. provenant des fonds: Vasile Jianu (le
between 1942-1943, in Stalingrad, Odessa, etc., - the Ana- créateur de l’école roumaine de flûte), Benjamin Fondane, etc.
2
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Maria Smigelschi donation: 100 drawings from the series Cristina Marinescu. Un exemple d’amitié: les lettres envoyées
Around Arcimboldo by the artist Ion Alin Gheorghiu; - the par Constantin Noica à Radu Boureanu
Marcel Zambaccian donation: correspondence, manuscripts, Dans les collections de la Bibliothèque Nationale de
photographs, concert posters, from the documents of Vasile Roumanie se trouvent 13 lettres reçues par donation, envoyées à
Jianu, the creator of the Romanian flute school, Benjamin l’écrivain Radu Boureanu par le philosophe roumain Constantin
Fundoianu, etc. Noica: une correspondance des années de vieillesse (12 juin
1973-14 janvier 1986), où le philosophe se montre un ami
Cristina Marinescu. A model of friendship: Constantin affectueux, malgré ses amères réflexions sur la contemporanéité
Noica’s letters to Radu Boureanu ignorant le pouvoir bénéfique de la culture.
In the collections of the National Library of Romania
there are 13 letters, acquired by donation, addressed by the Rodica Stamatopol. Sur les préoccupations d’un
Romanian philosopher Constantin Noica to the writer Radu collectionneur d’ex-libris: le docteur Nicolae Igna
Boureanu. It is a correspondence from the late years (June 12 Le docteur Nicolae Igna (1899-196--) est l’un de plus
1973-14 January 1986), where Noica shows himself as a friend grands collectionneurs d’ex-libris de Roumanie. Il a eu des
capable of warmth, despite the bitter reflections about the relations avec beaucoup d’artistes roumains et étrangers. En
contemporaneity that ignores the power of culture. 1970, la Bibliothèque Nationale a reçu une donation de 2.500 ex-
libris de sa collection (une autre partie a été donnée à la
Rodica Stamatopol. About the concerns of an ex-libris Bibliothèque Centrale Universitaire de Cluj).
collector: the doctor Nicolae Igna
Dana-Silvia Ţilică. Un décret impérial de Marie-Thérèse: Des
Doctor Nicolae Igna (1899-196--) is one of the
instructions utiles pour l’illustre Monsieur Joseph Kvassay, le
greatest collectors of ex-libris in Romania, establishing
gouvernant suprême du Comté Maramureş (1752)
relationships with many artists, Romanian and foreign. In
Le manuscrit donne des informations sur l’organisation
1970, the National Library received a donation of 2,500 ex-
libris from his collection (another part was donated to the administrative de la Transylvanie de XVIIIe siècle. L’écriture est
University Central Library from Cluj). élégante, à l’encre noire sur un papier de très bonne qualité,
fabriqué à partir de matières textiles. Ce document fait partie
Dana-Silvia Ţilică. An imperial decree of Maria Theresa: d’un colligatum (le deuxième texte date de 1768) qui se trouve
Useful Guidelines for illustrious Sir Kvassay Joseph, the dans la collection du bibliophile I.C. Rogojanu.
supreme governor of the Maramureş County (1752)
The manuscript brings informations on the Marina Iliescu. La collection des manuscrits grecs de la
administrative organization of Transylvania in the XVIII-th Bibliothèque Nationale de Roumanie
L’influence grecque a continué d’être visible même
century. The writing is elegant, with black ink on paper of very
après la révolution de Tudor Vladimirescu (1821) qui a marqué
high quality, hand made from textiles. The document has the
la fin du régime fanariote instauré par l’Empire Ottoman au début
form of a colligate, the second text being edited in 1768, and is
part of the collection of the bibliophile I.C. Rogojanu. du XVIIIe siècle. Les 57 manuscrits religieux, philosophiques,
historiques et astronomiques grecs qui se trouvent dans les
Marina Iliescu. The Greek manuscripts collection in the collections de la Bibliothèque Nationale de Roumanie ont été
National Library of Romania collections complètement numérisés grâce au partenariat avec l’Institut de la
The Greek influence continued after the revolution of Coopération Interbalkanique „Rigas Velestinlis” d’Athènes.
Tudor Vladimirescu in 1821, which ended the Phanariote
regime, etablished at the beginning of the XVIII-th century by “Les lecteurs ressemblent aux arbres – ils ont des milliers de
the Ottoman Empire. The 57 Greek manuscripts (religious, feuilles pour largir leur surface de contact avec l’air. Un
philosophical, historical and astronomical) in the collections of entretien avec le critique littéraire Alex Ştefănescu
La posture de lecteur professionnel suppose un contact
the National Library have been scanned in full partnership with
privilégié avec la littérature. Si le livre Jurnal de critic (Journal
the Institute for Interbalkan Cooperation “Rigas Velestinlis” in
de critique) (1980) a été conçu comme un „journal
Athens.
d’explorateur”, dans une période où l’exhibition de
“The Readers are like trees – they have thousands of leaves l’individualité était quelque chose de suspect pour le régime, les
to widen their contact surface with the air”. A conversation volumes Gheaţa din calorifere şi gheaţa din whiskey: Jurnal
politic 1990-1995 (La glace dans le radiateur et la glace dans le
with the critic Alex Ştefănescu
whiskey: Journal politique 1990-1995) et Jurnal secret (Journal
The position as a professional reader means a privileged
secret), parus après la Révolution de 1989, ont été une bonne
contact with literature. If Jurnal de critic (Diary of a critic) (1980)
was designed as an “explorer diary” in a period when the show of
occasion de parler des personnalités rencontrées mais aussi de
individuality was considered suspicious by the regime, Gheaţa lui-même. Pour Istoria literaturii române contemporane: 1941-
din calorifere şi gheaţa din whiskey: Jurnal politic 1990-1995 2000 (L’Histoire de la littérature roumaine contemporaine: 1941-
(The ice from the radiators and the ice from the whiskey: Political 2000) (2005), il a dû surveiller son enthousiasme, mais aussi ses
Diary 1990-1995) and Jurnal secret (Secret Diary), both moments d’opacité.
published after the Revolution, were an opportunity to talk about
personalities encountered, but also about oneself. For Istoria Victor Duţescu. La rue Doamnei, à la croisée de la rue Vestei,
literaturii române contemporane: 1941-2000 (The contemporary et son voisinage
history of the Romanian literature: 1941-2000) (2005), the critic Au XVIIe siècle, l’emplacement actuel du siège central
had to control his enthusiasm, but also his moments of opacity. de la Bibliothèque Nationale de Roumanie se trouvait au
3
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Victor Duţescu. Doamnei Street, in the corner of Vestei carrefour des rues Doamnei (rue de la Dame) – d’après „Doamna
Street, and its surroundings Elina” (Madame Elina), l’épouse de vel postelnic (ministre des
The current location of the headquarters of the affaires étrangères) Constantin Cantacuzino – et Vestei, au XIXe
National Library of Romania was placed in the XVIIth century siècle connue aussi comme Strada Bursei (rue de la Bourse).
at the intersection of the Doamnei Street (the name comes from
“Lady Elina”, the wife of the vel postelnic (minister of foreign Adriana Borună. La technologie – la voie vers la
affairs) Constantin Cantacuzino with the Vestei Street that in bibliothèque pour les aveugles
the XIXth century was named Bursei Street. Les nouvelles technologies ont produit de profonds
changements dans la société et, par conséquence, des
Adriana Borună. Technology, a pathway for people with modifications profondes en ce qui concerne les activités de la
visual disabilities towards the library plus grande partie des institutions. Les équipements
The implementation of the new informational technologiques ont supporté de diverses adaptations, la
technologies in every domain of activity, permitted the majorité devenant accessible pour toutes les catégories de
development of new educational and professional orientations. personnes, en permettant qu’une personne handicapée ait
Thus, the technologies went through different adaptations, l’accès facile à l’information, à l’ordinateur ou à d’autres types
becoming accessible to all categories of individuals with d’équipement. Tout cela représente une véritable démarche
disabilities and allowing a person with disabilities to have éducationnelle, informative, créative et professionnelle.
access to information, independently, at a computer or other L’article offre une brève présentation des technologies
equipments, facilitating the educational, informative, creative d’accès qui rendent les bibliothèques ouvertes pour toutes les
and professional approach. This paper offers a brief overview catégories de personnes.
of adaptive technology for computers and networking that
would transform the libraries in accessible libraries for all kind Nicoleta Rahme. La Planification et l’organisation: des
of people. éléments fondamentaux dans le plan stratégique de la
bibliothèque nationale
Nicoleta Rahme. Planning and organizing: the principal La stratégie est considérée comme principal
elements for the national library’s strategy instrument de management d’une bibliothèque. La réalisation
Strategy is the principal tool for the library des objectifs de cette stratégie favorise la prise de décision, la
management. These objectives guide the decision making, planification et les futures évolutions de la bibliothèque.
planning, management and developments in the library. Pour la gestion stratégique du système, il est essentiel
For the strategic management system it is essential que les directions de développement soient constamment mises
that also the steering and support strategies should be updated à jour pour mieux correspondre à la politique de la bibliothèque
to correspond to the policies of the new National Library nationale. L’analyse de l’environnement opérationnel, les
strategy. The analysis of the operational environment, the usagers de la bibliothèque et les groupes d’intérêt sont des
library customers and interest groups are important aspects to aspects importants pour la mise en œuvre d’une stratégie,
be taken into account in implementing a strategy, in conformément à la mission, aux valeurs, à la vision et aux
accordance with the mission, values, vision and strategic objectifs stratégiques d’une bibliothèque.
objectives of a library.
Tóth Máté, Feimer Ágnes. L’Institut Hongrois de
Tóth Máté, Feimer Ágnes. Hungarian Library Institute Bibliothéconomie (IHB)
(HLI) L’Institut Hongrois de Bibliothéconomie a comme
The Hungarian Library Institute carries out research, objectifs la recherche scientifique, l’éducation, l’organisation
educational, organisational and publishing activities. The et les activités d’édition. La bibliothèque de l’institut offre
institute’s library permits access to documents and l’accès aux documents et aux informations, tout en tenant
information, taking always into account the political principles compte des principes de la politique de la Bibliothèque
of National Library of Hungaria as well as the international Nationale de Hongrie, ainsi que des tendances internationales.
trends. It is HLI’s key responsibility to develop and co-ordinate La principale responsabilité de l’IHB est de développer et de
the activities of the Hungarian library community in order to coordonner les activités de la communauté des bibliothèques
create a knowledge-based (information) society. hongroises afin de créer une société fondée sur la connaissance.
4
An XIV - Nr. 2/2008 Editorial
Dan Erceanu
Despre vocaţie
Motto:
Se sentir une vocation de...
De multe ori, o vocaţie se descoperă în timp. Odată bogăţia strângerilor tale e bogăţia ta interioară? După mândria de
revelată, vocaţia devine misiune, şi nu mai poate fi ocolită de a se bucura de încrederea împăratului, ca păstrător al comorii de
către posesor. suflet a acestuia, litera secretă şi scrisă? Lista poate continua.
În 2008, Claude Lévy-Strauss împlineşte un veac de Cum vor fi fost totuşi primii bibliotecari, cei ai
singurătate proprie, şi este inclus în Pléiade. Părinte al Alexandriei, poate Calimah din Cirene (305 - 240 î.e.n.), cei ai
Structuralismului, a influenţat profund gândirea timpului său. lui Carol cel Mare sau îngrijitorii Depozitului legal din ograda
Etnolog care declara la începutul carierei sale: „Urăsc călătoriile lui François I-er? Se pare totuşi că această vocaţie-de-bibliotecar
şi exploratorii”, este nevoit, contrar celebrei şi şocantei declaraţii, cuprinde şi răspunsul la dilemele de mai sus. Este ca pofta de
să-şi recunoască descoperirile şi cercetările „sur place” ca mâncare: vine mâncând. Aşadar, apare pe parcursul exercitării
determinante pentru existenţa sa ulterioară. Licenţiat în filozofie, s-a muncii de bibliotecă, după nişte ani, din care cauză traseul
dedicat ani buni studierii unor populaţii primitive, modelându-şi profesional ar trebui regândit, gradat, însoţit de criterii de
gândirea ca urmare a concluziilor din teren: „O societate oarecare definitivare în această profesie.
este înainte de toate produsul trecutului său sau al obiceiurilor şi À vous de choisir.
moravurilor sale; un ansamblu de factori iraţionali, în care ■
miracolul civilizaţiilor se poate produce sub semnul etern al Vocaţia unei biblioteci (în cazul naţional: Naţională)
perisabilităţii şi al caracterului veşnic trecător al întregului tot”. se numeşte misiune şi se traduce în termeni de mare
A prevestit că „Nu mai e nimic de făcut – civilizaţia nu conciziune şi de logică înşiruire:
mai este acea floare fragilă care trebuie păstrată”, pentru că Biblioteca Naţională are misiunea de a COLECTA, a
„umanitatea se instalează în monocultură şi nu mai poţi să lupţi CATALOGA, a CONSERVA şi a ÎMBOGAŢI patrimoniul
pentru diversitate, ci să încerci să păstrezi măcar amintirea ei”. naţional din TOATE DOMENIILE CUNOAŞTERII, pe care îl
Această „zisă” datează din ’67, când toată vânzoleala lui „il est are în păstrare, îndeosebi cel în limba română sau cel ce priveşte
interdit d’interdir” şi tot circul sartrianocohnbenditian făcea cultura şi civilizaţia românească. În acest sens, Biblioteca
„furouri”, pregătind ’68-ul ale cărui ecouri le trăim şi azi (foştii Naţională deţine şi organizează Depozitul legal, având obligaţia
lui purtători de stindarde fiind acum inamovibili autocraţi administrării sale conform reglementărilor naţionale.
europeni, fondatori de opinie şi maîtres à penser pentru Biblioteca Naţională constituie şi difuzează
intelectuali proaspăt eclozaţi direct-Internet). BIBLIOGRAFIA NAŢIONALĂ, adună şi comunică
În exilul silit la New York, a avut revelaţia întâlnirii cu CATALOGUL NAŢIONAL de imprimate (cărţi, hărţi,
lingvistul Roman Jakobson, care l-a influenţat profund, documente sonore sau orice fel de documente pe care politica
oferindu-i „un câmp de doctrine deja constituit”, el glosînd culturală a statului decide să le încredinţeze Bibliotecii Naţionale).
oarecum până atunci ca monsieur Jourdain. Biblioteca Naţională trebuie să asigure accesul unui
Cât despre propriile modele şi propriii maeştri, Claude număr cât mai mare de oameni la colecţiile sale, în conformitate cu
Lévy-Strauss se recunoştea a fi un kantian vulgar iubitor de normele de conservare în vigoare, sub rezerva secretelor protejate
Wagner şi de scrierile refugiatului de holeră J.J. Rousseau. de lege şi a legislaţiei privitoare la proprietatea intelectuală .
Bătrânul sceptic nu a aşteptat 100 de ani ca să intre în À vous de décider.
■
Plédiade, era demult acolo, prin scrierile sale, prin
înţelepciunea cu care nu s-a lăsat remorcat de intelighenţia de Dată fiind alăturarea acestor trei stări ale vocaţiei: cea de
stânga sau de dreapta. Este nemuritor din timpul vieţii. excepţie, cea comună (a unei profesii) şi vocaţia (misiunea) unei
Să mai reţinem şi sentinţa că urmează un mit, ca şi o instituţii, atunci deci când acestea conlucrează în a împlini o mare
mască, afirmă tot atât pe cât contestă. misiune, se stabileşte armonios şi ideal legătura Constelaţiilor cu
À vous de penser. Pământul.
■
Ce semne exterioare ale vocaţiei ar evidenţia oare
meseria de bibliotecar? De multe ori, dilema de a alege între
mai mulţi candidaţi la un post în bibliotecă e dificilă doar după
un examen scris sau oral, unde solicitantul, dacă a buchisit bine
manualele, ar putea dovedi cel mult memorie şi voinţă. În rest,
fiecare declară sus şi tare că pasiunea pentru citit îl roade de
mic şi că dragostea de carte poate fi dovedită prin faptul că,
după ce a fost citită, o carte e ferfeniţă.
Cum ar putea fi depistată această vocaţie? După obiceiul
de a respecta obiectul carte, de a-l ocroti? După pasiunea egoistă
În decembrie 2008, în spaţiul expoziţional al
de a colecţiona, după mania de a strânge, de a clasa, a ordona şi
Bibliotecii Naţionale a Franţei - sediul François Mitterrand, a
de a se mândri cu bunurile dobândite? După nevoia de a împărtăşi
putut fi admirată o vitrină cu manuscrisele lui Claude Lévy-
cu ceilalţi bucuria de a şti şi de a avea? După sentimentul că
Strauss, organizată de Colecţiile Speciale. (nota redacţiei)
5
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
6
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
7
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
În 2008 se împlinesc 500 de ani de la tipărirea primei cărţi pe teritoriul ţării noastre. Şi nu orice fel de carte:
este vorba de un liturghier, cartea de căpătâi a preotului, după care se săvârşeşte Sfânta Liturghie! La anul tipăririi,
1508, ne situam în plină perioadă de credinţă şi cultură, îngemănate, când Biserica ocupa un loc esenţial în societate.
Acest liturghier este prima carte tipărită pe teritoriul românesc (la aproximativ jumătate de secol de când
geniul lui Gutenberg revoluţiona civilizaţia omenirii), dar şi primul liturghier ortodox tipărit. E un moment de mare
schimbare în cultura şi în Biserica Ortodoxă din ţările române – arta manuscrisului se restrânge, fiind înlocuită
treptat cu arta tipăriturii. Pisarii, diecii şi grămăticii lasă loc tipografilor, xilografilor şi turnătorilor de litere.
8
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
9
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Pentru a elimina orice posibilă confuzie, la ani): gradul de îngălbenire este mic, exemplarele nu
colofon se indicau, în limba latină de regulă, date clare prezintă rupturi sau tociri prea mari. Se pot identifica trei
privind identitatea cărţii: titlul, meşterul tipograf care a filigrane: o ancoră, într-un cerc, cu o stea deasupra, o
ostenit, locul şi anul tipăririi. Liturghierul macarian nu cumpănă în cerc şi o pălărie de cardinal10. Litera
poartă nimic din specificităţile tipografiilor veneţiene. imprimată a suscitat mult interesul specialiştilor, prin
P.P. Panaitescu aprofundează ideea, arătând că nu există frumuseţea ei, inspirată din literele unor manuscrise
niciun element ornamental solid care să apropie româneşti mai vechi, care au servit drept model
Liturghierul lui Macarie de tipăriturile veneţiene; xilografilor lui Macarie. Trăsăturile tipografice ale literei
dimpotrivă, el demonstrează că Macarie îşi crease un macariene, numite în limbaj tehnic „ductus“, conduc la
„stil tipografic“ personal, vizibil în cărţile sale tipărite la această idee: literele din Liturghierul de la 1508, altfel
Cetinje şi în Ţara Românească, cu deosebirea că tiparul decât cele din perioada Cetinje şi Veneţia, au ceva din
executat în spaţiul românesc este mai puţin elegant faţă linia literei de manuscris românesc: unghiurile rotunjite
de cel din spaţiul sârbesc sau muntenegrean şi chiar şi o vădită preocupare pentru partea estetică a tiparului.
grosier faţă de tiparul macarian de la Veneţia. Tiparniţa, Acest element dă unicitate tipăriturii macariene, care a
hârtia cu filigran, experienţa – toate veneţiene – folosite căutat să perfecţioneze litera chirilică din varianta
la această tipăritură arată doar pretenţia sa de a se medio-bulgară a redacţiei, recurgând la modele de literă
apropia de performanţele tiparniţelor din Occident şi din manuscrise româneşti!
nivelul care a putut fi atins la Târgovişte. Specialiştii au comparat literele („h“, „o“, „s“)11
Pe de altă parte, totala disponibilitate şi din diferite tipărituri ale lui Macarie, demonstrând
susţinerea financiară ale domnitorului Radu Voievod, dar superioritatea – din punctul de vedere al cizelării şi al
şi pasiunea livrescă a mitropolitului Nifon indică tot esteticii – literelor din această tipăritură. Un alt element
Târgovişte ca loc al tipăririi, adică oraşul în care rezidau este dimensiunea literei: litera este mare, uşor lizibilă,
aceştia. Specialiştii presupun că, pentru traducere şi bine imprimată, dar disproporţionată faţă de
realizarea tipografică, lui Macarie i s-au pus la dispoziţie dimensiunea paginii, care ar fi cerut o literă mai mică. Şi
toate manuscrisele liturgice care circulau în spaţiul acest detaliu subliniază inspiraţia din manuscrise. Zaţul
românesc şi în cel balcanic, pentru a prelua textele prin (spaţiul dintre rânduri/cuvinte) vădeşte multe
confruntare, pentru a alege, pentru a se inspira din imperfecţiuni, create de compresarea inegală a matriţelor
viniete, gravuri, medalioane, letrine8. De altfel, textul pe hârtie; litera, pagina „au jucat“, astfel că linia de zaţ
preia părţi consistente din izvoare consacrate în epocă: nu este perfectă.
Povăţuirile către preoţi ale Sf. Vasile cel Mare (sec. Unii specialişti au apreciat că Macarie a urmărit
XIV), Cormceaia Kniga (sec. XIII), Diataxele lui înadins acest efect de inestetism geometric, pentru a
Filotei al Constantinopolului (sec. XIV). păstra, pe pagina tipărită, spiritul manuscriselor unde
rândurile şi literele „respiră“ prin interspaţii mai
4. Câteva date tehnice privind descrierea generoase. În câmpul zaţului se observă şi primele
tipăriturii semne de ortoepie: puncte, virgule, mici cruci malteze.
Dimensiunile cărţii: 22,2 x 16 cm; 128 de foi, in Acestea sunt grosier realizate şi au un dublu rol: unul de
quarto, în 17 facsimile (primul nenumerotat, de 4 file, punctuaţie (aşezate primitiv, fără reguli clare) şi unul
următoarele 15 de câte 8 file fiecare, iar ultimul de 4 file); ornamental. Aşa cum aminteam mai sus, tiparul este
fiecare fascicul are numerotarea pe prima şi pe ultima executat în două culori, roşu şi negru, în tehnica
pagină. Fiecare pagină are 15 rânduri, tipărite la două tipografică a zaţului care se folosea în epocă pentru
culori: negru şi roşu9, cu un blanc generos (2,5 cm la cotor, ambele culori, deşi existau deja procedee superioare ca
3 cm. sus, 4 cm dreapta, 5 cm jos) pe câmpul paginii, în viteză şi calitate. Tiparul este realizat pe coli mari (8
jurul textului imprimat. Hârtia este de provenienţă italiană, pagini), pentru interiorul lucrării, şi pe coli mici (4
de calitate relativ bună, groasă, dar paginile au grosimi pagini), pentru primele şi ultimele pagini. Acest ultim
diferite, ceea ce înseamnă că la tirajul scos (se apreciază că detaliu era direct legat de o strategie a tipăririi şi mai ales
acesta a fost de cca. 300 de exemplare) s-a folosit hârtie din a difuzării: întrucât, în scurtul timp necesar tipăririi, se
două, trei sau mai multe serii de fabricaţie, element stabilit puteau petrece schimbări privind succesiunea la tron sau
prin compararea filelor exemplarelor existente. apariţia unor alţi protectori sau finanţatori ai lucrării, se
Exemplarele păstrate impresionează prin obişnuia ca primele şi ultimele pagini, care cuprindeau
trăinicia de care a dat dovadă hârtia utilizată pentru tipar, „predoslovii“, respectiv, „colofonii“ cu referiri directe la
dată fiind uzura mare la care este supus îndeobşte un aceste nume, să se tipărească într-o ultimă etapă. Se
liturghier şi, mai ales, perioada mare de timp (500 de presupune că atât cernelurile şi ingredientele pentru
8 Molin, Virgil; Simionescu, Dan. op. cit., p. 1.006.
9 Pistrui, C. Liturghierul lui Macarie (1508) şi tipografia din Ţara Românească. În: Mitropolia Ardealului, III (1958), nr. 5-6, p. 453.
10 Molin, Virgil; Simionescu, Dan. op. cit., p. 1.027.
11Ibidem, p. 1.020-1.021.
10
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
acestea, cât şi celelalte materiale necesare lucrării, toate „Rânduiala dumnezeieştii slujbe, în ea şi diaconicalele“.
de calitate, au fost aduse de la Veneţia. Este o traducere fidelă a diataxelor patriarhului Filotei al
Ornamentaţia interioară este săracă. Lipsesc Constantinopolului (sec. XIV), care redau rânduielile de
frontispiciile, medalioanele şi alte ornamente. Cele mai început: intrarea preotului în biserică, ritualul închinării,
frumoase ornamente sunt literele. S-au folosit clişee înveşmântarea şi, foarte important, rânduiala Proscomidiei.
xilogravate, deosebite de cele veneţiene, inspirate de Lipsesc: Rugăciunea la bederniţă, Rugăciunea la spălarea
literele manuscriselor care circulau la noi sau de alte mâinilor, Binecuvântarea amestecării vinului şi a apei,
surse bizantine. Un model ornamental identificat este Formula scoaterii miridei Maicii Domnului.
Tetraevanghelul lui Gavriil Uric de la Neamţ, 142912. Urmează cele trei Liturghii: „Dumnezeiasca
Un alt element estetic interior este jocul culorilor roşu- slujbă a celui între Sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de
negru şi litera groasă, bine imprimată, puse în valoare de Aur“ (filele 12-56), „Dumnezeiasca slujbă a celui între
blanc. Sfinţi Părintelui nostru Vasilie cel Mare“ (filele 57-86),
Copertele au un miez din lemn, lucrat ca o „Dumnezeiasca slujbă a Celor mai înainte sfinţite
tăbliţă, pe dimensiunile tipăriturii, în format 15 x 21,7 (Prejdeosfeştania)“ (filele 87-106).
cm.; cantul este foarte mic. Aceste tăbliţe de lemn sunt Partea a doua a Liturghierului cuprinde câteva
îmbrăcate în piele de culoare vişinie, foarte rezistentă. utile rânduieli şi rugăciuni: „Rugăciuni pe care diaconul
Copertele nu au ferecături, ci doar motive geometrice, le zice la Litia Vecerniei celei Mari“ (filele 107-111);
triliniare, perfect executate, imprimate în piele, pe „Rugăciunea la coliva pentru pomenirea sfinţilor“ (filele
exterior, şi câteva motive fitomorfe, neclar imprimate. 111-112); „Rugăciunea ce se zice la Litie, când voieşti…“
Legătura este realizată din laje cusute cu sfoară de (filele 112-113); „Rânduiala Vecerniei“ (filele 113-115);
cânepă. A rezultat un cotor semirotunjit, căptuşit cu „Rânduiala Utreniei“ (filele 115-117); „Otpusturi“ (filele
pânză de cânepă, după sistemul de prindere oriental. 117-122); „Rugăciunea pe care o rosteşte arhiereul sau
duhovnicul pentru toate păcatele cele cu voie şi fără de
5. Cuprinsul Liturghierului13 voie, toate blestemele şi afurisaniile şi pentru orice păcat.
Structura liturghierului ortodox nu este aceeaşi Rugăciunea a doua, pentru aceeaşi“ (filele 122-127);
în diferitele ediţii din diferite epoci. Totuşi, tipăritura lui „Heruvice în Sâmbăta Mare. Heruvice pentru Liturghia
Macarie respectă cadrele generale ale unui liturghier (de în fiecare zi“ (filele 127-128).
exemplu, cuprinde cele trei Liturghii), având însă şi Lucrarea se încheie cu acel „Epilog“, al cărui
particularităţi, indicate mai jos. Semnificativ este faptul text l-am redat mai sus, la punctul 3.
că, acum 500 de ani, liturghierele aveau un conţinut
foarte asemănător celui de astăzi. Iată conţinutul 6. Particularităţi tipiconale şi teologic-
Liturghierului tipărit de Macarie: liturgice
Filele 1-3 cuprind „a celui între Sfinţi Părintelui Liturghierul tipărit de Macarie păstrează câteva
nostru, arhiepiscop al Cezareii Capadociei, Vasile cel particularităţi ale rânduielilor timpului. Dintre toate
Mare, povăţuire către preot despre dumnezeiasca slujbă şi aceste multe specificităţi, notăm aici pe cele mai
despre împărtăşire“. Sunt povăţuiri de pregătire a preotului importante:
pentru Sfânta Liturghie, extrase dintr-o scrisoare a La Proscomidie se foloseau şi prescuri fierbinţi,
Sfântului Vasile către noii hirotoniţi şi traduse chiar de în care caz preotul este sfătuit să aşeze Agneţul cu miezul
Macarie din colecţia de canoane şi legi Cormceaia Kniga în sus şi coaja în jos, „pentru ca să nu se facă umezeală
(cap. 24). Liturghierele coresiene şi alte ediţii din secolele de-desupt“. Agneţul se întorcea în poziţia lui corect
XVI-XVIII preiau aceste îndrumări, pentru evidenta lor liturgică abia după Vohodul Mare, cu o mişcare similară
utilitate în slujire. Aceste sfaturi se regăsesc, prelucrate, şi celei de la Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul.
în cuprinsul liturghierelor actuale, în acele „Povăţuiri“ de La momentul când se turna în potir vinul şi apa, nu
la sfârşitul anexelor. Filele 3-4 conţin „Arătarea era indicată Rugăciunea amestecării, ci preotul binecuvânta
capetelor...“, un sumar care nu indică însă foile pentru amestecarea, la invitaţia diaconului. Nu era indicată nici
capitolele respective. Abia aici găsim titlul lucrării: formula de aşezare a miridei Maicii Domnului.
„Arătarea capetelor acestei sfinte cărţi, numită Prima miridă este pentru „cinstitele, cereştile
«Liturghie»“. Această denumire a liturghierului a rămas în Puteri fără de trupuri“; tot aici era invocată şi „puterea
limbajul popular până astăzi. Între filele 5-12 s-a aşezat cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci“. În ceata ierarhilor
12 Molin, Virgil. Observaţii şi opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie. În: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XLIII
(1967), nr. 5-6, p. 382, 385. Pentru detalii a se vedea, de acelaşi autor, studiul Tradiţia artistică a Moldovei în tipăriturile ieromonahului
Macarie. În: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XXXV (1959), nr. 5-6, p. 303-313.
13 Am folosit ediţia critică a lui P.P. Panaitescu: Liturghierul lui Macarie. Bucureşti: Editura Academiei, 1958. Vezi şi: Branişte, Ene.
Liturghierul slavon tipărit de Macarie la 1508: studiu liturgic. În: Biserica Ortodoxă Română, LXXVI (1958), nr. 10-11, p. 1.035-1.068
şi recenzia aceluiaşi la lucrarea sus-citată a lui P.P. Panaitescu: O preţioasă ediţie-fotocopie a Liturghierului lui Macarie, 1508. În: Biserica
Ortodoxă Română, LXXXI (1963), nr. 3-4, p. 380-383.
11
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
este pomenit şi Sfântul Sava Sârbul, iar la ceata cuvioşilor pentru domnitor;
este pomenit şi Sfântul Simeon Sârbul. Este vorba de doi - la Heruvic, înainte de Vohodul Mare, cădea diaconul;
sfinţi sârbi, fapt ce aminteşte de sursele sârbeşti, dar şi de - la vohod nu se făceau pomenirile, ca astăzi, ci se zicea
afinitatea tipografului cu spiritualitatea sârbă. În ediţia din doar: „Pre voi pre toţi...“; când intra în Sfântul Altar,
1508, listele de pomenire a sfinţilor sunt mai scurte decât preotul zicea: „Ridicaţi-vă porţi...“ şi doar troparul:
cele din Liturghierul actual: în timp, s-au adăugat sfinţi la „Iosif cel cu bun chip...“; în cazul în care slujea diaconul,
cetele respective, îndeosebi sfinţii români, iar sfinţii greci el era cel care aşeza discul pe Sfântul Altar;
sau slavi au intrat în cetele de la Proscomidie, ca o - răspunsul: „Mila păcii...“ are formula veche, corectă:
consecinţă a influenţelor pe care Liturghierul grecesc sau „Milă, pace, jertfă de laudă“;
cel slav le-au exercitat asupra celui românesc. Lipseşte şi - nu se clătina Aerul la Crez şi se lua de pe sfintele vase
mirida pentru autorul Liturghiei ce se săvârşeşte. la „Să stăm bine...“, rostindu-se „Sfinte Dumnezeule“;
Una dintre scăderile acestei ediţii este lipsa - la Epicleză nu se spunea troparul Ceasului al III-lea;
preciziei instrucţiunilor privind aşezarea miridelor pe - preotul zicea: „Plinirea Sfântului Duh“ şi „Căldura
sfântul disc. Din textul macarian s-ar înţelege că toate Sfântului Duh“, atunci când diaconul aşeza în potir
miridele sfinţilor se aşează sub cea a Maicii Domnului, părticica „IIS“ din Sfântul Agneţ, respectiv, turna căldura;
„în stânga Agneţului“. De aici, dispute în epocă privind - rugăciunea „Cred, Doamne, şi mărturisesc…“ are
această aşezare, până când ediţiile de mai târziu ale adaosul „…Care Te-ai pogorât din ceruri şi Te-ai
Liturghierului introduc precizări clare, bazate pe diataxe întrupat de la Duhul Sfânt…“;
liturgice de secol XVI. - diaconul punea orarul cruciş chiar la momentul
Formulele pentru pomenirea episcopului împărtăşirii, iar după ce se împărtăşea, săruta pe obraz pe
locului, a domnitorului, a egumenului şi clerului preot, care zicea „Hristos în mijlocul nostru“. Diaconul
bisericesc sunt total diferite. De exemplu, pentru episcop răspundea: „Este şi va fi“;
se spune, foarte general: „Pentru toată episcopia“. - lipsesc: formula „Iată s-a atins de buzele mele…“ şi
Nu sunt cuprinse nici cele două rugăciuni pentru textele pe care le rosteşte astăzi preotul sau diaconul,
pomenirea generală a viilor şi morţilor. când pune în potir Sfântul Agneţ şi miridele;
Proscomidia se încheia cu un capitol dedicat - când preotul rostea „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul
diaconului, care putea scoate miride pentru „câţi vrea Tău…“, diaconul ţinea potirul. Tot diaconul rostea: „Cu
dintre vii, iar la cealaltă prescură pe cei morţi“, rostind pace să ieşim“;
formula: „Pomeneşte, Doamne, şi nevrednicia mea, - lipseşte otpustul.
după mulţimea îndurărilor Tale şi-mi iartă toată greşala Fasciculul cu „Dumnezeiasca slujbă a celui între
cea de voie şi fără de voie“. Deşi rânduielile liturgice sfinţi Părintelui nostru Vasile cel Mare“ (f. 57-86)
interzic diaconului să proscomidească (multe ediţii ale debutează cu acelaşi frumos frontispiciu. Conţine doar
Liturghierului aşează la loc potrivit şi argumentarea rugăciunile specifice acestei Liturghii, cu observaţia că
„pentru ce diaconul nu poate proscomidi“), aici îşi ia până la Rugăciunile pentru catehumeni se spune: „ale
îngăduinţa de a se pomeni pe sine şi de a pomeni pe cei Sfântului Ioan Hrisostom“.
ai lui. Proscomidia nu are otpust. Particularităţile Liturghiei vasiliene din ediţia
Titlul care introduce rânduiala “Liturghiei 1508 sunt următoarele:
Sfântului Ioan Gură de Aur” nu este aşezat la locul lui, - ectenie specială pentru „fotizomeni“ (se spunea din
corect, chiar la începutul slujbei, ci în interiorul Miercurea Crucii până în Miercurea Mare, ca la
rânduielii Proscomidiei, înainte de Rugăciunea tămâiei. Preveştenie, astăzi);
Titlul este marcat de un frumos frontispiciu, cu stema - lipsesc anumite îndrumări tipiconale, care ar fi fost
Ţării Româneşti. necesare, dat fiind faptul că această Liturghie se
Ediţia lui Macarie prezintă următoarele diferenţe săvârşeşte rar; lipsesc şi heruvicele speciale din Joia şi
tipiconale (comparativ cu ediţia din 2000): Sâmbăta Mare;
- Rugăciunile antifoanelor erau puse înainte de - rânduieşte un dialog preot-diacon: la „Să stăm bine...“
ecfonisele de la Ecteniile mici; (preotul), „Sfinte Dumnezeule...“ (diaconul), „Să stăm cu
- la Antifoane erau rânduite şi versete din Psalmii 91, 93, frică...“ (preotul), „Sfinte Tare...“ (diaconul), „Să luăm
94, care se cântau antifonic; aminte“ (preotul), „Sfinte fără de moarte“ (diaconul),
- la Trisaghion, preotul nu se mai înclina mai întâi către „Sfânta Jertfă cu pace a o aduce“ (preotul), „Miluieşte-
Proscomidie, ci mergea direct la Sintronion, unde zicea: ne pe noi“ (diaconul);
„Binecuvântat eşti pe Scaunul Slavei Tale...“; - a treia binecuvântare a Darurilor, la Epicleză, se făcea la
- cădirea la Apostol se făcea la „Aliluia“, iar după cuvintele: “Care S-a vărsat pentru viaţa lumii“ şi nu la:
Apostol, doar la Sfânta Masă şi în Sfântul Altar; „Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt“, cum este astăzi;
- Ectenia întreită nu avea cerere pentru arhiereu, dar avea - se foloseşte formula: „Capetele noastre...“, ca astăzi la
cerere pentru „Doamna Ţării“, distinctă faţă de cea ierurgii;
12
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
13
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
performanţă tehnică de tipar şi prin modul în care a receptat lucrarea, Biserica munteană şi-a consolidat poziţia atât
în faţa statului, cât şi în faţa Bisericilor vecine, dovedind că are oameni luminaţi, într-un popor însetat de duhovnicie
şi cultură.
Prin Macarie, „primul tipograf din istoria literaturii române“19, şi prin Liturghierul tipărit de el, păstrat azi
doar în cinci exemplare în ţară (trei la Biblioteca Academiei, unul la Biblioteca Naţională şi unul la Biblioteca
Mitropolitană din Sibiu)20, cultura noastră a strălucit cu putere în Balcani şi în Europa. Astăzi suntem beneficiarii
acestui tezaur spiritual.
Cu pioşenie să redescoperim, aşadar, în anul jubiliar 500 de la tipărire, această piesă de valoare a culturii
noastre, care ne aşează, ca români şi creştini, la loc de cinste în universalitate.
19 Plămădeală, Antonie. Dascăli de cuget şi simţire românească. Bucureşti: Editura I.B.M.B.O.R., 1981, p. 141.
20 Dura, Nicolae. op. cit., p. 56. Pentru alte detalii, a se vedea studiul lui Virgil Molin: Mărturii bibliografice. Încă două exemplare din Liturghierul
de la 1508 şi un nou exemplar din Evangheliarul macarian (1512). În: Biserica Ortodoxă Română, LXXVII (1959), nr. 2, p. 231-237.
14
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Despre Ieromonahul Macarie În secolul al XV-lea au mai fost perioadă, Macarie a tipărit şase cărţi,
nu se cunosc multe amănunte. De tipărite cărţi cu caractere glagolitice dintre care astăzi se mai cunosc doar
fapt, ceea ce suscită interesul la Senj, în Croaţia. În Europa patru: Octoih în două părţi (1493-
cercetătorilor din acest domeniu este Centrală a funcţionat spre sfârşitul 1494), Psaltire (1495) şi Molitvelnic
prodigioasa sa activitate, desfăşurată secolului al XV-lea oficina lui (1496). Din Ceaslov şi Evangheliar
într-un moment de imensă importanţă Sweipolt Fiol, german de origine, nu s-au mai păstrat exemplare.
pentru istoria civilizaţiei universale, a care se pare că a obţinut cetăţenia Pentru tipăriturile de la Cetinje,
celei europene în special, şi anume oraşului în anul 1479. Fiol obţine în Macarie a folosit caractere unciale,
inventarea tiparului de către Johannes anul 1491 dreptul de a folosi doar el de provenienţă veneţiană, tipar în
Gutenberg în a doua jumătate a garnitura de caractere chirilice două culori, negru şi roşu. Iniţialele
secolului al XV-lea. comandate lui Rudolf Borsdorf. sunt lucrate după model veneţian,
Spre finele acestui secol Activitatea tipografică a lui Fiol a adică încadrate în chenar, urmare a
apar şi primele tipărituri cu caractere fost însă de foarte scurtă durată, un faptului că ieromonahul a învăţat
chirilice, mai precis glagolitice1, mai an mai târziu oficina lui fiind închisă meşteşugul în oficine veneţiene. Nu
întâi la Veneţia, unde, în anul 1483, din ordinul autorităţilor catolice lipsesc de pe aceste tipărituri nici
vede lumina tiparului prima lucrare poloneze. Despre aceste tipărituri ornamentele specifice (de genul
cu scriere glagolitică, Slujebnic sau unii cercetători consideră că ar fi frontispiciilor lucrate cu motive
Liturghier. Pe unicul exemplar avut la bază textele unor manuscrise vegetale) şi nici stema familiei
cunoscut până astăzi nu se găsesc slavo-române. Cernoevici.
date cu privire la locul şi oficina Doi ani mai târziu, la În anul 1496 ia sfârşit
unde a fost tipărită cartea, deoarece Cetinje, cetatea de scaun a domnia lui Gheorghe Cernoevici
lipseşte ultima filă. Oricum, unii principelui muntenegrean Gheorghe care, copleşit de invazia turcească în
specialişti sunt sceptici în ceea ce Cernoevici, fiul lui Ivan, se urma dezastrului cruciadei iniţiate de
priveşte utilitatea filei pierdute înfiinţează o tipografie3. Cernoevici regele Franţei Charles al VIII-lea, se
despre care se presupune că ar fi fost (Ţernoevici) cumpărase tipografia refugiază împreună cu familia şi cu
de fapt goală2. de la veneţianul Andrea Torresani câţiva fideli la Veneţia. Printre cei
Opinia că Veneţia a fost (Toressano, după unii autori) di care l-au urmat în exil a fost şi
locul de tipărire a primei cărţi Asola, ginerele şi mai apoi asociatul mitropolitul Maxim, născut
slavone cu caractere glagolitice este lui Aldo Manuzio (Aldus Manutius), Gheorghe Brancovici, fiu al
susţinută de majoritatea iar acesta la rândul său o despotului Ştefan Brancovici,
specialiştilor în domeniu, dar, achiziţionase de la francezul Nicolas precum şi ieromonahul tipograf
desigur, există şi controverse. Există Janson. Informaţia este importantă, Macarie.
totuşi o tipăritură, Breviarul, tipărită pentru că explică diferenţele de literă Doisprezece ani mai târziu,
în 1493, în al cărui epilog este dintre cărţile tipărite de Macarie în îl întâlnim pe ieromonah în Ţara
indicat cu precizie numele Ţara Românească şi cele tipărite în Românească, bine primit la curtea
tipografului – Andrea Torresano di primii ani de funcţionare a evlaviosului domn Radu al IV-lea cel
Asola, precum şi data: „13 martie tipografiei de la Centije, unde s-au Mare4. De fapt, aici îşi găsiseră
1493”. Un exemplar din această folosit litere de tip occidental, dar adăpost mai multe înalte personaje
tipăritură se găseşte şi în România, la adaptate valorilor fonetice slavone. sârbeşti, membri ai familiei
Biblioteca Brukenthal din Sibiu. Ieromonahul Macarie a lucrat la Cernoevici, printre care şi
După această dată, oficina veneţiană Cetinje, ca tipograf, din ordinul mitropolitul muntenegrean Maxim,
încetează pentru trei decenii tipărirea despotului Gheorghe Cernoevici, care cunoştea bine activitatea
de cărţilor cu caractere glagolitice. între anii 1493-1496. În această ieromonahului. Acesta vine în
1 Demény, Lajos; Demény, Lidia A. Carte, tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea. Bucureşti, 1986, p. 36-38.
2 Ibidem, p. 17.
3 Panaitescu, P.P. Octoihul lui Macarie (1510) şi originele tipografiei în Ţara Românească. Bucureşti, 1939.
4 Idem.
15
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
întâmpinarea dorinţei voievodului activitatea în Ţara Românească, cu aveau încă”. Această stare de lucruri
Ţării Româneşti de a tipări cărţi de atât mai mult cu cât ştia că aduce un îl determină pe autor să facă o
cult pe teritoriul românesc pentru mare serviciu evoluţiei spirituale a cercetare mai amănunţită a originilor
nevoile bisericii pământene şi aduce unui popor ortodox, apropiat tipografiei din Ţara Românească.
cu sine în Valahia pe ieromonahul spiritualităţii poporului său, Panaitescu aminteşte faptul că în
tipograf. contribuind astfel la întărirea Bibliografia Românească Veche,
În ceea ce priveşte problema solidarităţii neamurilor ortodoxe din „cel mai complet repertoriu al
controversată a originei tiparniţei pe zonă, care îşi simţeau ameninţată cărţilor tipărite în Principatele
care a lucrat Macarie în Ţara chiar fiinţa naţională şi spirituală. Române până la 1830”, alcătuită de
Românească, există argumente Iorga acceptă că tipograful Nerva Hodoş şi Ioan Bianu, sunt
relevante, care susţin ideea că care a tipărit Liturghierul din 1508 descrise pe larg Liturghierul tipărit
domnitorul Radu cel Mare este ieromonahul Macarie care a în 1508 şi Tetraevanghelul tipărit în
cumpărase deja tiparniţa, dar lipsesc deprins meşteşugul la Veneţia şi a 1512, în schimb, Octoihul din 1510
detalii cu privire la această achiziţie. lucrat apoi la Cetinje şi afirmă că este doar menţionat, fără a fi descris
În ceea ce priveşte literele folosite de acesta a venit în Ţara Românească sau comentat, probabil pentru că
Macarie, unele erau de plumb, doar cu „săculeţul cu litere”. De alcătuitorii acestei bibliografii nu au
importate, iar pentru iniţialele ornate altfel, istorici români, precum B.P. avut în faţă niciun exemplar din
se consideră că ieromonahul a folosit Haşdeu, Nerva Hodoş, N. Iorga, P.P. această carte.
litere din lemn sculptate de el însuşi. Panaitescu, sunt convinşi că tiparul Existenţa unui exemplar din
Deşi unii autori, precum macarian este un produs autohton, Octoih este semnalată prima dată de
istoricul bulgar Petăr Atanasov, modelul tiparului său având originea către Arhimandritul Leonid, care
susţin că Macarie din Ţara în grafia şi ornamentarea cărţii văzuse cartea la Mânăstirea Hilandar
Românească ar fi o persoană diferită manuscrise româneşti din timpul lui de la Muntele Athos, dar nu o descrie.
de cea de la Cetinje, mai precis că ar Ştefan cel Mare. Faptul că tiparul În afara acestui exemplar, mai este
fi un călugăr de origine bulgară, sunt românesc de la începutul secolului al menţionat unul de către Nicolae
totuşi suficiente argumente în XVI-lea are un specific aparte, bine Iorga, exemplar pe care savantul îl
favoarea originii muntenegrene a definit, nu constituie o dovadă de văzuse în anul 1905, într-o expoziţie
acestuia. netăgăduit că au existat două la Sibiu. Acest exemplar este cel pe
După tipărirea celor trei persoane cu acelaşi nume şi aceeaşi care profesorul P.P. Panaitescu îl
cărţi, între 1508-1512, Macarie îşi preocupare. descrie în lucrarea sa. Deoarece nu
încetează activitatea în Muntenia. În lucrarea intitulată se cunoşteau alte exemplare şi pentru
Există unele opinii bine Octoihul lui Macarie (1510) şi că nici acest exemplar nu fusese
argumentate care susţin că tiparul originile tipografiei în Ţara descris înainte de cercetarea făcută
românesc nu este de origine Românească, profesorul P.P. de Panaitescu, au apărut unele
muntenegreană, dar aceste ipoteze nu Panaitescu menţionează încă de la confuzii în stabilirea identităţii
clarifică provenienţa primei tiparniţe început că ieromonahul Macarie a tipăriturii. Profesorul Panaitescu
româneşti. Aceleaşi opinii pun sub tipărit trei cărţi „din porunca şi cu menţionează faptul că Émile Picot,
semnul întrebării originea primului cheltuiala evlavioşilor domni ai Ţării în lucrarea Coup d’oeil sur l’histoire
tipograf din ţările române. Româneşti”, şi enumeră aceste de la typographie dans les Pays
Fenomenul începutului activităţii lucrări astfel: „Liturghier, început Roumains au XVI-e siècle, vorbeşte
tipografice pe teritoriu românesc nu sub Radu cel Mare şi terminat sub despre Octoihul din 1510 ca având
poate fi spontan, fără legături Mihnea cel Rău la 10 Noemvrie doar „a doua parte, adică cele patru
puternice în lumea balcano- 1508; Octoih, în vremea lui Vlad glasuri din urmă” şi identifică un
dunăreană şi în contextul istorico- Vodă cel Tânăr, zis şi Vlăduţ, la 1510 exemplar la Biblioteca Academiei
politic al vremii. Un argument ar fi şi Tetraevanghelul din 1512, tipărit Române, exemplar care, în cele din
înseşi puternicile legături politice, în vremea înţeleptului şi evlaviosului urmă, s-a dovedit a fi din Octoihul
sociale, istorice şi spirituale existente Neagoe Basarab, după care din 1547, tipărit de Coresi. P.P.
între români şi vecinii lor cei mai încetează lucrările acestei Panaitescu semnalează greşeala lui
apropiaţi, mai ales în contextul tipografii”. Tot Panaitescu aminteşte Picot şi atrage atenţia asupra faptului
pericolului invaziei otomane în faptul că activitatea tipografică din că, studiind cu mare atenţie
Balcani. Faptul că ieromonahul teritoriile româneşti a început: „într-o exemplarul văzut de Iorga, a ajuns la
Macarie a căutat un adăpost sigur, vreme când tipografia se concluzia că această tipăritură poate
fugind din calea invaziei turceşti, este descoperise în Apus abia de o lămuri în bună măsură originile
cât se poate de firesc, tot aşa cum jumătate de veac şi când multe ţări, tipografiei româneşti, prin
firesc este şi faptul că şi-a continuat de pildă Rusia Moscovită, nu o compararea lucrării româneşti cu
16
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
prima tipăritură de la Cetinje, tot un Românească. Profesorul Panaitescu societate la români în secolul al
Octoih, imprimat de ieromonahul analizează în detaliu elementele XVI-lea, alcătuită de Lajos şi Lidia
Macarie în anul 1494. lingvistice pentru cele două lucrări, Demény. Autorii au putut studia la
Între momentul apariţiei insistând asupra acestor diferenţe. Sankt Peterburg (Leningrad) şi la
Octoihului muntegrean din 1494 şi Un alt argument ar fi tiparul total Moscova exemplare tipărite la
momentul apariţiei Liturghierului diferit. Literele utilizate la Cetinje Cetinje. Se menţioneză şi în această
de la Târgovişte trecuseră 14 ani. sunt mult mai mici (3-4 mm), în timp lucrare deosebirile nete atât din
Între timp, călugărul tipograf ce tiparul din Ţara Românească punctul de vedere al modelului de
Macarie, după puţini ani de activitate întrebuinţează litere de 4-7 mm. Se literă, cât şi din cel al elementelor
pe pământ natal, este silit să creează astfel o diferenţă între decorative (frontispicii şi iniţiale
pribegească, mai întâi la Veneţia, dimensiunile rândurilor: 97-99 mm ornate).
apoi în ţările române, izgonit fiind de pentru zece rânduri la cărţile din Studiul tiparului, al
invazia turcilor. Invadatorul islamic Muntenia, în comparaţie cu 65 mm modelelor de literă şi al elementelor
nu a permis dezvoltarea în linişte a pentru cărţile de la Cetinje. Acest decorative infirmă şi teoria conform
activităţii tipografice creştine, lucru schimbă şi numărul rândurilor căreia cele trei cărţi tipărite de
silindu-i pe cei care o practicau să se de pe pagină: Octoihul de la Cetinje Macarie între 1508 şi 1512 ar fi fost
exileze pentru a supravieţui. Tradiţia are 32 de rânduri, în timp ce cartea de fapt tipărite la Veneţia, la
noastră consideră că Macarie de la tipărită în Ţara Româneaască are comanda domnitorilor români,
Cetinje şi cel de la Târgovişte sunt doar 22 de rânduri. Mai mult, dovadă atât diferenţele de model de
una şi aceeaşi persoană, dat fiind că rândurile tipăriturilor de la Cetinje literă, de elemente decorative, cât şi
legăturile politice şi spirituale între sunt egale, în timp ce rândurile din menţiunea că prima tipăritură cu
Ţara Românească şi statele din tipăriturile româneşti sunt oarecum caractere chirilice apărută la Veneţia
Balcani erau foarte puternice, atât inegale. Diferenţe notabile prezintă datează din anul 1512. Până atunci,
datorită practicării aceleaşi credinţe, şi elementele decorative. cărţile tipărite la Veneţia erau cu
cât şi legăturilor personale, de Frontispiciul din Octoihul de la caractere glagolitice.
familie, de multe ori încheiate pentru Cetinje este încadrat în chenar, în Tiparul chirilic macarian din
a susţine interese comune. timp ce frontispiciul de pe Octoihul Ţara Românească are unele
Profesorul Panaitescu consideră că muntean, nu. particularităţi: elemente preluate din
ieromonahul Macarie de la Cetinje şi Diferenţa cea mai manuscrisele realizate în Ţările
cel de la Târgovişte sunt una şi importantă este însuşi textul. Dacă Române, frontispicii cu stema Ţării
aceeaşi persoană şi că tipografia de Octoihul din Ţara Românească este Româneşti. În sprijinul acestei idei se
la Mânăstirea Dealu îşi are originea un Octoih Mare numai pentru glasul mai aduc şi argumente de ordin
în cea de la Cetinje, aducând în acest întâi, celelate şapte glasuri fiind de economic, şi anume faptul că, după
sens argumente istorice, politice şi Octoih mic, Octoihul de la Cetinje tipărirea acestor trei cărţi, nu mai
culturale. Dacă însă s-ar admite este un Octoih Mare complet, în apar la Veneţia altele cu acest model
ideea că au existat doi ieromonahi concluzie sunt cărţi diferite. Analiza de tipar, situaţie inacceptabilă pentru
Macarie, unul la Cetinje şi celălalt la continuă şi cu alte detalii. oficina veneţiană din punctul de
Târgovişte, atunci originile Atât profesorul P.P. vedere al eficienţei economice.
tipografiei româneşti ar deveni Panaitescu, cât şi alţi cercetători, Aşadar, este adevărat faptul că
obscure, nesprijinite de fapte, un precum Lajos şi Lidia Demény, Macarie a învăţat meşteşugul la
fenomen spontan, fără cauzalitate, consideră însă că toate aceste Veneţia şi că pentru tipăriturile de la
idee care este însă greu de admis. diferenţe dovedesc doar faptul că Cetinje a folosit tipar de model
Comparând tipăriturile lui prima tiparniţă din Ţara Românească apusean, dar pentru tipăriturile
Macarie de la Cetinje cu cele din Ţara este categoric diferită de cea de la româneşti a utilizat modelele de pe
Românească, o serie de cercetători Cetinje şi că Macarie nu a adus cu el manuscrisele realizate în ţară. Tiparul
precum Petăr Atanasov, Virgil Molin, tipografia şi literele de la Cetinje, ci românesc macarian diferă evident şi
V. Jagić au tras concluzia că atât cele a lucrat cu un set de litere special de modelul cracovian al lui Sweipolt
două tiparniţe, cât şi tipografii care le- realizate pentru tipografia de la Fiol. Concluzia firească este aceea că
au utilizat diferă net. Mânăstirea Dealu, dar şi că a folosit tiparul românesc este special, adaptat
Printre argumentele aduse pentru tipărire un manuscris aflat modelelor autohtone.
ideii existenţei a doi călugări probabil într-o mânăstire din Ţara Diferenţele de tipar şi de
tipografi Macarie, ar fi limba în care Românească, în mod firesc diferit de limbă nu constituie totuşi argumente
au fost redactate cele două lucrări: manuscrisul pe care l-a folosit la suficient de puternice în ceea ce
sârbă pentru Octoihul de la Cetinje Cetinje. Această observaţie se priveşte identitatea tipografului, dar
şi medio-bulgară pentru cel din Ţara regăseşte în lucrarea Carte, tipar şi nici nu susţin ideea existenţei unui al
17
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
doilea Macarie, diferit ca persoană grija pe care o purta evoluţiei creat un set nou, diferit de primul.
de cel de la Cetinje. Un argument spirituale a neamului său, a profitat Profesorul Panaitescu mai
important în favoarea identităţii de prezenţa tipografului şi i-a cerut şi semnalează o mică, dar relevantă
tipografului ar fi similitudinile chiar i-a înlesnit începerea activităţii deosebire între prefaţa Octoihului
evidente între prefaţa Octoihului de tipografice. Pare de asemenea logic muntenegrean şi postfaţa celui
la Cetinje şi postfaţa tipăriturii din că a ales ca loc de instalare a muntean: în prefaţa cărţii de la
Ţara Românească. Atât prefaţa, cât şi tipografiei mânăstirea Dealu, ctitoria Cetinje, Macarie menţionează: „am
postfaţa sunt contribuţia originală a sa, chiar dacă între 1508 şi 1512, muncit cu mâinile”, adică a tipărit
tipografului, necopiată după vreun perioadă în care Macarie şi-a tipărit manu propria cartea. În postfaţa
manuscris. Ar fi complet lipsit de cele trei cărţi, localizarea cetăţii de cărţii româneşti spune: „am săvârşit
logică ca un alt Macarie să utilizeze scaun a oscilat între Târgovişte şi noi”, ceea ce ar putea semnifica
un text alcătuit de o altă persoană. Bucureşti, mai ales după moartea lui faptul că nu a mai tipărit personal
Faptul că pentru cele două tipărituri Radu cel Mare. cartea, ci doar a coordonat
s-au folosit manuscrise diferite poate Este foarte adevărat că nici activitatea, o modificare logică de
avea, între altele, raţiuni economice, pe fila de titlu şi nici în epilogul statut. Se mai menţionează o
preferându-se pentru Ţara Liturghierului nu se precizează locul diferenţă între cele două cărţi:
Românească un text redus ca unde s-a aflat tipografia, ci doar motivaţia începerii activităţii
dimensiuni, eliminându-se unele numele domnilor şi anul tipăririi. tipografice în Muntenegru e diferită
cântări folosite mult mai rar. Singura Nu se cunosc date despre de cea privind Ţara Românească,
deosebire dintre prefaţa Octoihului achiziţionarea primei tipografii din probabil din raţiuni politice.
muntenegrean şi postfaţa celui Ţara Românească. Cât priveşte Indiferent cum au decurs
românesc este numele domnitorului, turnarea literei de plumb, este sigur evenimentele istorice, ceea ce
Gheorghe Cernoevici pentru că ea nu s-a realizat în ţară. Cel mai rămâne important este faptul că
Muntenegru şi Vodă Vlăduţ pentru probabil a fost comandată la Veneţia, domnii români au înţeles cât de
Ţara Românească. aşa cum de altfel au procedat şi necesară era tipărirea de cărţi pentru
O altă similitudine între tipografiile sârbeşti, inclusiv cea de evoluţia spirituală a unui popor. La
cărţile tipărite de Macarie din la Cetinje. fel de important şi reconfortant este
Muntenegru şi cel din Ţara Despre elementele modul în care, în acele grele şi
Românescă ar fi indicarea anului de decorative, iniţiale ornate şi frământate timpuri, două popoare cu
tipărire cu începere de la 1 ianuarie, frontispicii, s-a observat că Macarie destine asemănătoare au ştiut cum să
conform cutumei apusene, şi nu de la a folosit modele diferite pentru se sprijine reciproc pentru
1 septembrie, începutul anului cărţile tipărite în Valahia comparativ salvgardarea vieţii spirituale.
bisericesc, cum se obişnuia în lumea cu cele utilizate în Muntenegru. Cele În comparaţie cu teza
ortodoxă, în general, şi în Ţara folosite la Cetinje erau de inspiraţie existenţei a doi ieromonahi tipografi
Românească, în particular. apuseană, în timp ce ornamentele de Macarie – stranie coincidenţă de
Profesorul P.P. Panaitescu pe tipăriturile româneşti sunt de nume, statut social şi preocupări –
citează concluziile istoricului sârb inspiraţie bizantină, folosite şi pe ideea că, de fapt, Macarie
Ilarion Ruvarăţ, care a cercetat manuscrisele realizate în mânăstirile muntenegreanul este unul şi acelaşi
legăturile politice şi culturale dintre româneşti, aşa cum am arătat. Spre cu cel care a trudit pentru valahi
sârbi şi români. Este confirmat deosebire de litere, elementele apare mult mai logică: un fenomen
istoric faptul că o serie de înalte decorative erau realizate în lemn, nu ca activitatea tipografică românească
personaje sârbe au găsit adăpost la în metal, şi se uzau mai repede. În din această epocă nu poate fi
Curtea domnitorului Ţării timp ce Liturghierul din 1508 este spontan, ci cu rădăcini europene, mai
Româneşti, Radu cel Mare. Printre bogat ornamentat cu vignete şi precis în teritoriile învecinate atât
aceştia se afla şi mitropolitul Maxim, iniţiale ornate pentru aproape toate geografic, cât şi spiritual.
născut Gheorghe Brancovici, fiu al literele alfabetului chirilic, în Octoih Diferenţele analizate cu atâta
despotului muntenegrean Ştefan Macarie a folosit doar trei pertinenţă de istoricii români şi străini
Brancovici, care adusese cu el în frontispicii, în timp ce literele ornate nu fac decât să evidenţieze parcursul
Valahia pe mama sa şi pe alţi lipsesc aproape de tot, iar în şi evoluţia profesională a unui om
apropiaţi. Este aşadar posibil că în Tetraevanghel ornamentele sunt care s-a dedicat unei activităţi pe care
suita acestui înalt personaj, un timp diferite. Concluzia logică ar fi că o considera la fel de necesară
sprijinitor devotat al domnitorului primul set de ornamente s-a uzat, semenilor săi ca apa şi aerul.
valah, se afla şi călugărul tipograf nemaiputând fi folosite la Octoih Pentru înaintaşii noştri,
Macarie. Radu cel Mare, cunoscut decât în foarte mică măsură, iar scrierea şi tipărirea cărţilor era o
pentru domnia sa pacifistă şi pentru pentru Tetraevanghel Macarie a activitate nobilă şi preţioasă, iar cei
18
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
ce o realizau erau consideraţi la concluzia că, de fapt, Liubavici a frontispiciul Octoihului, unele
oameni de o înaltă calitate spirituală copiat mai întâi modelul, apoi l-a motive vegetale; cât despre iniţialele
şi morală. Faptul că Macarie a transpus pe lemn şi l-a resculptat. ornate, unele dintre aceste au o
utilizat în Muntenia texte alcătuite Totodată, autorii constată asemănări oarecare asemănare cu majusculele
în ţară dovedeşte un mare respect pe izbitoare între iniţialele utilizate de folosite de Macarie în Octoihul
care el, străinul, dar frate întru Fiodor Liubavici pentru Psaltire şi tipărit în 1510.
credinţă, o avea pentru alcătuitorii cele create de Macarie pentru Ca o concluzie la cele
români de cărţi manuscrise. El Liturghier. Aceste observaţii prezentate mai sus, tradiţia unui
însuşi nu a fost doar un simplu dovedesc influenţa importantă pe Macarie muntenegrean, promotor al
truditor al tipăriturilor, ci şi un care au avut-o lucrările executate de tiparului românesc, este justificată.
deschizător de drumuri, un iniţiator Macarie în Ţara Românească. De Diferenţele semnalate şi
de şcoală tipografică pentru tiparul altfel, modelele macariene au fost analizate de diverşi cercetători între
românesc. utilizate şi în alte tipografii sud- lucrările sale de început, când încă
În sprijinul acestei idei este dunărene, cum ar fi cele de la Rujan, se afla sub influenţa puternică a
şi analiza pe care o fac autorii Belgrad şi Mrkšina. învăţăturii veneţiene, şi cele valahe,
studiului Tradiţia tiparului În ţară, influenţa lui Macarie de maturitate, pot constitui
macarian din Ţara Românească în se resimte şi în următoarele decenii. argumente pentru evoluţia
tiparul sud-slav din secolul al XVI- Diaconul Coresi a învăţat profesională a unui făuritor de carte
lea asupra tipăriturilor realizate la meşteşugul la Târgovişte de la dotat cu un mare talent artistic şi cu
Goražde, în Herţegovina. Aici, în Dimitrie Liubavici, fiul lui Fiodor. o mare capacitate de autodepăşire.
anul 1519, şapte ani după ce Macarie Dimitrie Liubavici logofătul se Cu atât mai mult acest om,
îşi tipărise Molitvelnicul, stareţul autointitula „nepotul lui Božidar”. născut pe pământ străin, dar care a
mânăstirii, Božidar Vuković, Dacă privim cu atenţie ornamentele, servit cu devotament ţara şi poporul
înfiinţează o tipografie chirilică. destul de puţine, realizate de Coresi care i-au oferit adăpost şi cinstire
Stareţul lucrase el însuşi la Veneţia, pe Sbornicul tipărit în 1580, putem atunci când era marcat de condiţia de
unde a tipărit în vara aceluiaşi an un observa unele elemente decorative pribeag, merită şi astăzi toată
Liturghier. Revenit în ţară, se ocupă folosite de Macarie: împletitura de recunoştinţa şi respectul nostru.
intens de organizarea activităţii lujere cu care Macarie a realizat
tipografice în mânăstirea pe care o
păstorea la Cetinje. Pentru aceasta
Liturghier. [Târgovişte]: [Mânăstirea Dealu],
trimite doi tineri la Veneţia pentru a
1508. 128 f.
învăţa meşteşugul. Unul dintre
Exemplar aflat în colecţiile BNR.
aceştia era Fiodor Liubavici, tatăl lui CR XVI II 2.
Dimitrie, cel care va activa ca
tipograf în Ţara Românească. La Tipărit cu roşu şi negru, pe hârtie groasă ce
poartă trei mărci de fabrică diferite.
Gorajde s-au tipărit atunci un
Conţine 17 caiete, primul nenumerotat, de 4
Liturghier şi o Psaltire. file, următoarele 15 de câte 8 file şi ultimul de 4 file.
Comparând Psaltirea tipărită Volumul începe cu o pagină tipărită cu roşu,
la Gorajde în 1521 cu Liturghierul având următorul titlu sub frontispiciu: “A întru sfinţi
tipărit de Macarie în 1508 şi cu părintelui nostru arhiepiscop al Cesariei şi al
Tetraevanghelul tipărit de acelaşi în Capadociei Vasile cel Mare, povăţuire către preot
1512, Lajos şi Lidia Demény fac în despre Dumnezeiasca slujbă şi despre grijire”.
studiul lor observaţii relevante cu Exemplar cu ex-librisul Bibliotecii
privire la modelul ornamentelor, al Aşezământului Cultural Nicolae Bălcescu.
frontispiciului şi al iniţialelor ornate, Pe pagina de gardă, se află o însemnare
manuscrisă în slavonă.
referindu-se totodată la observaţiile
Volumul a fost restaurat. Primul caiet este
şi concluziile prof. Dejan greşit legat la sfârşit.
Medakovici. Autorii constată că Conţine trei frontispicii cu ornamente
frontispiciul utilizat de Fiodor împletite, unul reprodus de trei ori, altul de două ori,
Liubavici este atât de asemănător cu al treilea având în centru stema Ţării Româneşti, o
cel creat de Macarie pentru singură dată.
Liturghier şi Molitvelnic, încât unii Iniţialele au patru forme diferite.
cercetători le-au declarat identice. Legat în piele brună, pe scoarţe de lemn.
Soţii Demény constată însă Copertele sunt ornamentate cu modele geometrice
unele mici diferenţe care îi conduc (linii întretăiate, care formează romburi) şi florale.
19
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
20
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
21
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
22
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Donatori şi donaţii
în Biblioteca Naţională a României
1998-2008
Acest material are ca suport cercetarea bibliografică iniţiată în anul 2008 de Serviciul Dezvoltarea colecţiilor,
sub coordonarea dnei Virginica Iamandi, şef-serviciu. Cercetarea a avut în vedere politica de dezvoltare a colecţiilor
Bibliotecii Naţionale a României prin donaţii, în ultimii zece ani.
Biblioteca Naţională a României a reuşit să atragă în perioada 1998-2008 o serie de donatori de marcă, mulţi
dintre aceştia devenind, la 1 august 2002, fondatori ai Asociaţiei Prietenii Bibliotecii Naţionale a României: Marcel
Zambaccian, Ana-Maria Smigelschi, Constanţa Duinea, Adrian Boeriu, Tudor Ghinea, etc.
În paginile care urmează, încercăm, pe baza documentării realizate de serviciul Dezvoltarea colecţiilor, câteva
observaţii privind unele dintre cele mai importante şi mai bogate dintre aceste donaţii, cu precizarea că, în numerele
viitoare, vom reveni cu noi date asupra acestui subiect, dar şi asupra politicii de dezvoltare a colecţiilor prin achiziţie
retrospectivă, în ultimii zece ani.
Letiţia Constantin, Mariana Jaklovsky, Anca Andreescu
23
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Donaţiile reprezintă o sursă ocazională de completare a fondurilor unei biblioteci, dar necesară, utilă şi
importantă pentru reconsiderarea colecţiilor de patrimoniu ale Bibliotecii Naţionale a României.
Colecţionari împătimiţi au adunat cu pasiune, grijă şi migală, cu sacrificii materiale, de-a lungul vieţii, colecţii
deosebite, documente cu o valoare unică şi irepetabilă, pentru ca, apoi, să le dăruiască cu atâta generozitate Bibliotecii
Naţionale, spre bucuria generaţiilor viitoare.
Sunt persoane pentru care gestul cultural a fost mai presus de valoarea materială a colecţiilor, drept pentru care
Biblioteca Naţională a României le rămâne profund recunoscătoare. Aceste donaţii îmbogăţesc acum patrimoniul
Colecţiilor noastre Speciale.
Virginica Iamandi
şef-serviciu
Donaţia Erbiceanu
Inginerul Constantin Laurenţiu Erbiceanu, strănepotul istoricului Constantin
Erbiceanu (1838-1913), membru al Academiei Române, a donat Bibliotecii Naţionale a
României, în anul 2006, un număr de 102 cărţi, în special din spaţiul francez, motiv pentru
care o parte dintre ele se află în prezent la Filiala Omnia-Craiova, specializată în carte
franceză.
Constantin Laurenţiu Erbiceanu face parte dintr-o veche familie româno-armenească
din Moldova, fiind nepotul eroului anticomunist Ion Flueraş (1882-1953) şi fiind înrudit cu
familii precum Buicliu, Popovici-Bâznoşanu, Eliade, Zarifopol, Culianu, Densuşianu, Zappa,
Malaxa, Polizu, Perdikides, Catacaz, Bastaki, Climis, Macarovici, Missir, Tatos, etc.
La finele anului 2008, Constantin Laurenţiu Erbiceanu a înfiinţat Fundaţia
Erbiceanu, care îşi propune, printre altele, să acorde o serie de premii prestigioase (muzică:
Premiul Constanţa Erbiceanu (1874-1961); istorie: Premiul acad. Constantin Erbiceanu
(1838-1913); construcţii: Premiul ing. Laurenţiu Erbiceanu (1876-1936); valori europene:
Premiul Dinu Erbiceanu (1913-1998); drept: Premiul Vespasian Erbiceanu (1863-1943);
etică în viaţa politică: Premiul Ion Flueraş (1882-1953).
Donaţia sa cuprinde cărţi din domeniile: filosofie, politologie, literatură, istorie,
memorialistică, de la lucrări ale scriitorului şi diplomatului francez Roger Peyrefitte (La
nature du Prince, Les amitiés particulières – celebrul roman publicat în 1943 şi
recompensat cu premiul Renaudot, La fin des ambassades, L’enfant de cœur, Tableaux de
chasse ou de la vie extraordinaire de Fernard Legros, etc.), Nathalie Sarraute (L’ère du
soupçon: essais sur le roman), Michel Butor (Essais sur les modernes), Jean-Paul Sartre (La
nausée, Le Mur. L’imaginaire: psychologie phénoménologique de l’imagination, L’âge de
raison, Les chemins de la liberté, etc.), Jean Dutourd (Carnet d’un emigré), Jean Giono (Les
âmes fortes), Georges Bernanos (Sous le soleil de Satan), Henri Queffelec (Tempête sur
Douarmenez), ori memorialistica lui Jean Marais (Histoires de ma vie), până la filosofi,
eseişti şi politologi precum Emmanuel Mounier (Introduction aux existentialismes), André
Glucksmann (La Bêtise), Michael Voslensky (La Nomenklatura: les privilégiés en URSS),
Georges Blond (Convois vers l’U.R.S.S.).
O donaţie interesantă este cea din 2003, care reuneşte şaizeci şi trei de cărţi din biblioteca lui George Uscătescu.
George Uscătescu (1919, Gorj - 1995, Madrid) a fost profesor la Universitatea Complutense din Madrid şi director al
Departamentului de Estetică şi Arte al aceleiaşi universităţi, preşedinte al Societăţii Ibero-Americane de Filosofie, profesor
invitat al unor universităţi europene şi americane (Buenos Aires, Strasbourg, Roma, Paris, Florenţa, Palermo, Modena) şi
laureat al mai multor prestigioase premii: Premiul Uniunii Latine (Paris, 1957), Premiul Unităţii Europene (Roma, 1964),
Premiul Naţional de literatură „Menendez Pelayo” al Spaniei (Madrid, 1970).
Absolvent al Facultăţii de Litere-Filosofie şi al Facultăţii de Drept din Bucureşti, George Uscătescu a fost propus de
către Nicolae Iorga ca bursier în Italia, în 1940, unde va şi obţine două titluri de doctor: Litere şi Filosofie (1941) şi Drept
(1943). Din luna mai a anului 1943, în timpul războiului civil din Italia, pleacă definitiv în Spania. Din anul 1951, George
Uscătescu a instituit, condus şi susţinut financiar editura românească Destin din Madrid, sub egida căreia, până în 1968, au apărut
peste 100 de volume. A scris peste 100 de cărţi şi câteva mii de articole. Din anul 1991, a fost numit membru de onoare al
Academiei Române. A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi.
24
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Colecţionarul Tudor Ghinea a donat Bibliotecii Naţionale în anul 2002 unsprezece manuscrise valoroase, printre care
un set de scrisori care-l au ca destinatar pe Mareşalul Averescu, expediate de Dimitrie Ghica (aprilie 1937), Virgil Madgearu
(aprilie 1937), Ion Mihalache (aprilie 1937), Nicolae Iorga (aprilie 1937), Ioan Petrovici (aprilie 1937). La acestea se adaugă o
scrisoare expediată de Victor Eftimiu lui Radu Boureanu, o alta semnată de Nicolae Cartojan, trei scrisori expediate de la Păltiniş
de către Constantin Noica lui Radu Boureanu (1981, 1983, 1986), precum şi un Referat din 1940 privind pensia lui Liviu
Rebreanu, contrasemnat de Mihail Sadoveanu.
25
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Donaţia Duinea
În anul 2000, Constanţa Duinea, soţia artistului şi colecţionarului Dafinel Duinea, a donat Bibliotecii Naţionale un
număr de 13.368 de ex-librisuri (o parte dintre acestea semnate de artistul Dafinel Duinea, restul fiind lucrări ale altor artişti,
români şi străini, aflate în colecţia sa).
Aceste piese sunt prezentate şi în catalogul-album Ex-libris în colecţiile BNR, din care au apărut deja până în
prezent două volume, cel de-al treilea fiind în curs de apariţie.
26
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Donaţia Zambaccian
Una dintre cele mai importante donaţii din ultimii ani este cea făcută de fundaţia Marcel Zambaccian: manuscrise,
fotografii, afişe, arhivă istorică, foi volante, periodice, cărţi poştale, etc. Donaţia a fost făcută în mai multe etape (2002, 2005
şi 2007). Multe dintre aceste documente fac parte din fondurile documentare Vasile Jianu şi Benjamin Fundoianu.
Marcel Zambaccian, binecunoscut comerciant de antichităţi, este nepotul lui Krikor Zambaccian, academician cu
studii de comerţ la Anvers şi Paris, prieten cu pictorii Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Camil Ressu, Theodor Pallady,
cu scriitorii Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu şi Mihai Ralea. Krikor Zambaccian avea să adune, în imobilul
de pe strada care astăzi îi poartă numele, o impresionantă colecţie de tablouri. Va dona, de altfel, această colecţie statului
român, în mai multe etape, între anii 1920-1950. Krikor Zambaccian a înfiinţat şi primul magazin de artă românească de
după instalarea comuniştilor: celebrul “Romarta”.
O mare parte a donaţiei făcute de Marcel Zambaccian este constituită din fondul documentar Vasile Jianu (1904-
1968), fondator al şcolii moderne de flaut. În anii 1929-1944, Vasile Jianu a fost prim-flautist în orchestrele Operei şi
Filarmonicii din Bucureşti, profesor la clasa de flaut a Conservatorului din Bucureşti, din anul 1937, şi şef de catedră -
instrumente de suflat, între anii 1944-1964. Vasile Jianu a fost şi un virtuoz al flautului, cu o bogată activitate concertistică
în ţară şi în străinătate, la radio şi televiziune. Ca recunoaştere a meritelor sale, a fost distins cu titlul de Artist Emerit. A
compus mai multe lucrări pentru flaut, clarinet, fagot, corn, trompetă, trombon, vioară şi violoncel.
Fondul documentar Vasile Jianu donat Bibliotecii Naţionale a României conţine: Buletinul discografic al
Conservatorului Ciprian Porumbescu din Bucureşti (1945), Muzică şi poezie: Revista Filarmonicei (10 numere din
anii 1935, 1936, 1937), câteva scrisori primite de muzician de la Alfred Alexandrescu şi Mihail Jora, 133 de programe de
sală şi 77 de afişe de concert, din perioada 1937-1966, susţinute la Ploieşti, Bucureşti, Bacău, Iaşi, Oradea, Timişoara, Stalin
(Braşov), Sibiu, Botoşani, Reşiţa, dar şi la Moscova, Berlin ori în Paraguay, concerte în care Vasile Jianu figurează ca
interpret, compozitor şi dirijor, precum şi un manuscris: o caracterizare făcută de profesorul Vasile Jianu lui Dimitrie Dinicu.
27
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Printre piesele cele mai interesante semnalăm prezenţa unui număr de afişe din anii ’20, din perioada ieşeană a
artistului concertist (la Ateneul Popular, Conservatorul de Muzică, Teatrul Naţional, Asociaţia Femeilor Creştine, Sala
Teatrului Cobzariu, Teatru Elisabeta, etc.), apoi, începând din anii ’30, din Bucureşti (Cercul Analelor Române, Sala Dalles,
Cercul Militar, Ateneul Român, Ateneul Regina Maria, Cercul Amicilor Muzicii, Comunitatea Evreilor din Bucureşti,
Biserica Evanghelică, Filarmonica Română, Asociaţia Culturală Concordia, etc.).
Unul dintre programele de sală anunţă un concert susţinut în data de 26 mai 1940, „în folosul terminării construcţiei
Bisericii Sfântul Elefterie din Bucureşti”. Tot în 1940, însă în 23 noiembrie, este anunţată o „Audiţie muzicală în folosul
refugiaţilor ardeleni”, iar în 1942 – un „Concert extraordinar pentru Repararea orgei Ateneului Român”. Un program de
sală interesant, care priveşte de data aceasta dramatica noastră istorie postbelică, este cel din 1953, când Vasile Jianu a fost
prezent la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Bucureşti, în calitate de dirijor şi interpret. Trebuie spus, de
altfel, că fondul documentar Vasile Jianu conţine şi două programe de la concertele Filarmonicii bucureştene organizate în
1954 la Moscova.
O altă secţiune preţioasă a donaţiei Zambaccian o reprezintă fondul documentar Benjamin Fundoianu: scrisori şi
fragmente manuscrise, în limba română, cărţi poştale şi extrase care pot combina o mică biografie a scriitorului, cu câteva
piese din anii 1915-1916 şi de dinainte de cel de-al doilea război mondial. Una dintre victimele nazismului, poetul,
publicistul, eseistul şi omul de teatru Benjamin Fundoianu (Benjamin Wexler) este arestat în Franţa, în timpul ocupaţiei
germane, împreună cu sora sa mai mare, Lina, şi închis în lagărul de la Drancy. Câţiva prieteni, între care Cioran, Lupasco,
Paulhan, obţin eliberarea sa, dar nu şi pe cea a Linei, care nu avea încă cetăţenie franceză. Benjamin Fundoianu refuză însă
să părăsească lagărul fără sora sa, astfel că ambii vor fi deportaţi la Auschwitz, în mai 1944. Dacă despre Lina nu s-a mai
aflat nimic din acel moment, despre Benjamin Fundoianu se ştie că a fost gazat în data de 2 octombrie 1944.
Printre scrisori, o remarcăm pe cea care îl are ca destinatar pe Fundoianu, pe hârtie cu antetul Cronica Moldovei,
periodic la care scriitorul a colaborat, dar şi pe cea cu antetul Revista noastră. Literatură, artă, politică, publicaţie care o
avea ca directoare pe Constanţa Hodoş, din 5 iulie 1915 (numărul conţinea o colaborare a scriitorului), ambele din prima
perioadă a activităţii poetului, care debutase cu un an înainte, în 1914, la vârsta de doar 16 ani, în revista lui Ovid
Densuşeanu, Viaţa nouă, de orientare simbolistă şi modernistă. Între scrisori, se află şi una expediată de Tristan Tzara
Rodicăi Daniel, sora lui Benjamin Fundoianu.
Fondul documentar Benjamin Fundoianu mai conţine şi un fragment-manuscris (paginile 38-39) dintr-o piesă
(probabil din perioada în care scriitorul colaborează cu regizorul Armand Pascal, la teatrul de avangardă Insula), un extras
al articolului lui Al. Graur, Neologismele, din Revista Fundaţiilor Regale, 8 august 1937, cu o dedicaţie către Paul Daniel,
cumnat al lui Fundoianu, precum şi un caiet de teze al elevului Benjamin Wexler (3 file), conţinând o teză la limba germană,
notată cu 6, şi o alta la matematică, notată cu 5.
28
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Poetul şi matematicianul Ion Barbu este prezent în donaţie prin patru scrisori din anul 1941, precum şi printr-o notă
din 22 noiembrie 1951, în care se spune: “de adăugat pagina 272 mijloc” (probabil o corectură la una dintre ediţiile operelor
sale). Scrisorile lui Ion Barbu sunt redactate în limba germană. Una dintre acestea este trimisă în 6 decembrie 1941 soţiei
sale, Gerda, două o au ca destinatar pe sora de caritate Käthe Riecken (ambele justificate de accidentul pe care poetul l-a
avut la o mână), iar cea de-a patra scrisoare îl are ca destinatar pe Sonderfüfrer Mende, ofiţer de misiuni speciale al armatei
germane, cu grad de locotenent, scrisoare care ar părea puţin ciudată, dacă nu am lega-o de filogermanismul şi de simpatia
scriitorului pentru fascism, din acea perioadă.
Un lot revelator de manuscrise este cel referitor la Cincinat Pavelescu (1872-1934). Poet şi epigramist, autor de
romanţe, lieduri, cantilene, serenade şi madrigaluri, Cincinat Pavelescu a debutat în cenaclul Literatorului lui Macedonski.
G.D. Mugur, publicist, director la radio şi, anterior, director al Fundaţiei Carol I, trimite poetului o serie de cărţi
poştale (10 aprilie 1923, 27 martie 1931 şi 21 mai 1934). Din acelaşi lot fac parte şi câteva versuri manuscrise (probabil ale
poetului) adresate lui Al. Djuvara. Există aici şi ciorna testamentului lui Cincinat Pavelescu, din 8 iunie 1925, revăzut în 4
februarie 1929, cu adnotări manuscrise, precum şi două cărţi poştale: o felicitare de Paşti, din 28 aprilie [an?], în limba
franceză, din partea fiicei sale, semnată Paule (Pauline) şi o alta de la dr. Paulescu, reputat om de ştiinţă, dar şi politician
extremist. Deşi deteriorată, fotografia scriitorului cu fiica sa este o piesă interesantă din punct de vedere documentar.
Un alt lot de scrisori îl are ca expeditor pe sârguinciosul şi pasionatul critic şi istoric literar Al. Panaitescu-
Perpessicius (către I. Buzdugan, Ionel Maşincu, Nida Romanova, etc.). Începuse deja perioada de recrutare politică a
intelectualilor, drept pentru care o parte din scrisori provin de la Casa de Odihnă a Academiei Române din Câmpulung-
Muscel, scrise în 30 august 1951, 28 august 1953, 5 august 1954 şi 10 august 1956 şi adresate jurnalistului I. Buzdugan, pe
numele său adevărat Ivan Alexandrovici Bâzdâga, născut în 1889 la Bălţi, parlamentar român între 1918 şi 1932. Dintr-o
scrisoare din 9 noiembrie 1951, aflăm că Perpessicius şi-a schimbat adresa, mutându-se la Ion Maşincu.
Cele patru scrisori expediate de Constantin Noica lui Radu Boureanu, toate din Păltiniş, interesează pentru schimbul
de idei culturale ale unor oameni cu reputaţii diferite în epocă. Ele sunt o corespondenţă lunară a doi colegi de generaţie în
ultima parte a vieţii lor: 14 ianuarie 1986, 7 octombrie 1986, 16 noiembrie 1986, 14 decembrie 1986 – an de bilanţ, dat fiind
că la finele lui 1987 Noica moare. Stilul lui Constantin Noica, compus din metafore discrete şi sugestive, este perceptibil şi
în aceste mici epistole amicale.
29
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Un alt lot de scrisori îl vizează pe Mareşalul Alexandru Averescu. În 28 aprilie 1931, adresându-se doctorului în
drept Alexandru Oteteleşanu, Averescu îi cere să demisioneze din partid (probabil Partidul Poporului, înfiinţat de Averescu
în 1918, iniţial cu numele de Alianţa poporului). Printre manuscrisele din acest lot, se află şi o serie de cărţi poştale expediate
de familia Averescu (Alexandru şi Silvia Averescu) în 4 februarie 1927 (din Beaulieu sur Mer), 3 februarie 1935, 16 august
1935 (din Kessingen) şi 30 august 1936 (de la Budapesta), precum şi două scrisori cu intenţii caritabile, care o au ca
expeditor pe Clotilda Averescu. Aceasta scrie unui primar din Chişinău, Sebastian Teodorescu, două scrisori (în 2 mai şi 15
mai 1927) despre ajutorarea sinistraţilor, respectiv despre înfiinţarea unei şcoli de menaj la Chişinău.
În categoria corespondenţă mai menţionăm: o scrisoare a Principesei Ileana către Generalul Dragalina, epistola
celebrului cântăreţ Jean Moscopol către dr. Trifu, colecţionar binecunoscut în epocă, a cărui minusculă pecete se găseşte şi pe
câteva manuscrise din colecţiile Bibliotecii Naţionale a României, o carte poştală a folcloristului Arthur Gorovei către Ionel
Teodoreanu, din 15 decembrie 1939, precum şi o altă carte poştală trimisă Sandei Rangheţ din Japonia, în 1950, la Comitetul
pentru Pace, de Horia Hulubei (un fost fascist către o actuală comunistă?!).
Fundaţia Zambaccian a oferit Bibliotecii Naţionale şi câteva manuscrise: un articol al lui Ion Călugăru, intitulat
Directorul general al teatrelor şi Iaşul (titlul anterior, abia şters: „Directorul general al teatrelor vorbeşte ziarului Lumea”),
versuri ale prolificului Victor Eftimiu, într-un text dactilo, dar şi nişte Amintiri despre George Coşbuc ale aceluiaşi (4 file, cu
multe corecturi), un articol manuscris al istoricului literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga despre poeta Felicia Marinca, din
decembrie 1980, un manuscris de nouă file al lui Lascăr Catargiu, şef al Partidului Conservator (pe ultima filă, apare scrisul
lui Nicu Filipescu), datat 1898, un text dactilo, cu titlul Strigoi politici: Priviri din trecut, al lui Corvin Petrescu, dar şi un
desen cu dedicaţie al lui Nichita Stănescu către prietenul său Tom (George Tomozei).
Donaţia făcută de Marcel Zambaccian mai include: ediţii prime ale lucrărilor unor autori români (Ionel Teodoreanu –
Crăciunul dela Silvestri; Mihail Sadoveanu – Nada Florilor: Amintirile unui pescar cu undiţa; Liviu Rebreanu – Amândoi,
cu autograful scriitorului pe foaia de gardă); partituri (J. Paschill – Chant du prisonnier, ştimme manuscrise care i-au aparţinut
lui Sabin Drăgoi); arhivă istorică: acte oficiale semnate de domnitorii Ioan Gheorghe Caragea (în 13 martie 1818), Alexandru
Nicolae Şuţu (în 3 martie 1819), Grigore Dimitrie Ghica (în 22 martie 1823), un brevet din 26.02.1939, semnat de Carol al II-
lea; afişul piesei de teatru L’Affaire Protar, după Ultima oră a lui Mihail Sebastian, precum şi cel al Concertului de pian
susţinut de George Enescu în ziua de 29.01.1946; fotografii (Carol al II-lea şi Mihai) şi două litografii de secol XVII (Femme
Valaque şi Homme valaque).
Horia Hulubei către Sanda Rangheţ. Carte poştală expediată de Jean Moscopol.
30
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
31
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
32
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Alte donaţii
♦ În anul 2005, doamna Georgeta Filitti a donat Bibliotecii Naţionale 120 de fotografii (unele fiind fotocopii) ale
unor personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti ale veacurilor XIX şi XX (Gogu Cantacuzino, Barbu Catargiu,
întâiul prim-ministru al României, Ioan Grigore Ghica, generalul Georges Moruzi, Petre S. Aurelian, Take Ionescu, V.V.
Pella, Gheorghe Orleanu, Victor Slăvescu, Ion Petrovici, Sever Frenţiu, Toni Bulandra, Maria Tănase). Unele dintre acestea
sunt realizate în ateliere celebre precum: Nestor Heck din Iaşi, Max Schwarz, S. Koru, F. Mandy, W. Oppelt, Foto-Studio
din Bucureşti, C. Tonker din Roma, Paul Boyer şi Nadar din Paris, Sébach din Cairo.
♦ În anul 2001, Biblioteca Naţională a primit ca donaţie 125 de manuscrise şi piese de corespondenţă din arhiva
preotului dr. Paul Mihail.
Mare parte a acestei donaţii este formată din articole (manuscris sau dactilo), notiţe, corecturi, piese de
corespondenţă ale preotului dr. Paul Mihail, istoric al bisericii, dar şi istoric al cărţii româneşti: Schitul Poiana Mărului, un
centru ortodox cărturăresc (13 aprilie 1981, Iaşi); Manuscrisul Mihail al cronicii lui Ion Neculce (18 octombrie 1980,
Iaşi); o Adresă oficială către tovarăşul secretar al Consiliului Popular al Judeţului Iaşi (5 iulie 19.., Iaşi); Manuscris inedit
al Cronicii lui I. Neculce: ediţie ştiinţifică, studiu introductiv şi note de Paul Mihail şi Zamfira Mihail (25 martie 1976,
Iaşi); o Adresă oficială către arhiepiscopul Teoctist, mitropolit al Moldovei (29 august 1980, Iaşi); Contribuţii la bibliografia
românească veche. Cărţile româneşti tipărite de Ştefan Novacovici la Viena în 1792-1793: I (29 iunie 1983, Iaşi);
Recherches dans les archives de l’Athos; Dare de seamă anuală privind activitatea Societăţii cultural-bisericeşti
„Mitropolitul Varlaam” în perioada 23.01.1990 până la 31.12.1990; Dialog duhovnicesc (Interviu) – 27 martie 1988, Iaşi;
Biserica Sf. Arhangheli din Chişinău: 1802-1976 – 19 februarie 1976, Iaşi, etc.
La acestea se adaugă diferse piese manuscrise, dactilo sau de corespondenţă care îi au ca autori pe: Ştefan
Ştefănescu, Viktor Harlamov, Oles Bilodid, Joseph Kalimon, Ion C. Chiţimia, Dumitru Stăniloae, Ioan Alexandru, Iorgu
Iordan, Ion Coteanu, Gabriel Ştrempel, Gavril Istrate, Virgil Cândea, etc., majoritatea fiind din anii ’80.
♦ Ileana Crătunescu – album cu fotografii ale familiei Davilla.
33
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
34
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Cristina Marinescu
Este, într-un fel, o nedreptate scrisoarea din 16 noiembrie 1986, de am reuşit să-l supăr cu o observaţie
a sorţii că, spre deosebire de colegii la Păltiniş, în care, încă de la început, făcută în treacăt altcuiva, despre
săi de generaţie, Mircea Eliade, aflăm de răceala intervenită între sterilizarea celor de acolo, aşa încât
Eugen Ionescu şi Emil Cioran, Noica şi Eugen Ionescu: „... nu l-am mai văzut anul trecut, când
filosoful român Constantin Noica nu surprinzătoarea relatare despre am stat câtva timp la Paris”.
se bucură de celebritate la nivel reţinerile şi întunecimile lui Eugen. Cele mai multe scrisori
mondial, deşi ca valoare intelectuală Omul acesta nu găseşte ceva mai conţin aluzii la fapte de viaţă simple,
s-ar putea spune că îi depăşeşte pe bun de făcut, în ceasul splendid al banale, precum dorinţa de a se
aceştia. Opţiunea lui Noica de a amurgului, decât politică, întocmai întâlni cu prietenul său, preocupările
rămâne în ţară şi de a scrie în limba lui Bertrand Russell. Cu mine a legate de termenele de predare a
română avea motivaţii profunde, pe lichidat mai simplu, atunci când i-a unor manuscrise, etc., dar
care filosoful le argumenta în stilul relatat cineva că l-am considerat întotdeauna situaţia brută este pusă
său riguros. Pentru el, exista un sfârşit, sterilizat: a spus că îl într-un context care o plasează de
sentiment românesc al fiinţei, a cărui invidiez pentru gloria lui...”. fapt în alt registru al trăirii: „De
emblemă ideatică era devenirea întru Nu este foarte surprinzător rândul acesta nu te pot ocoli, chiar
fiinţă. Deşi filosofia îi apărea ca că s-a întâmplat aşa, între cei doi dacă am făcut-o întodeauna cu
îndeletnicirea supremă a spiritului, fiind o mare diferenţă de regret şi niţel hăituit de timp, de
considera că gândirea religioasă îşi temperament şi de viziune culturală; fratele timp.”
poate apropria schema lui dialectică, dacă Eugen Ionescu era aplecat spre Dar, fireşte, cel mai mare
căci ce altceva este mântuirea decât o ironie şi critică acidă, în maniera interes îl prezintă fragmentele ce
devenire întru fiinţă? marelui nostru Caragiale, Constantin conţin crâmpeie de filosofare: „Mă
În colecţiile Bibliotecii Noica, deşi permanent lucid şi sever lupt acum, scriind un fel de Model
Naţionale a României există în judecăţi, avea o mare capacitate cultural european, să văd ce rămâne
treisprezece scrisori adresate de de a se entuziasma, fiind o natură totuşi bun şi valabil dintr-o lume
filosof scriitorului Radu Boureanu. pasională în câmp cultural, care, de vreo 1.000 de ani, se tot
Este vorba de o corespondenţă din asemenea lui Eminescu. De altfel, ca luminează şi ajunge, după un veac
anii târzii ai celor doi, în care Noica anvergură culturală în spaţiul dement ca acesta ce se încheie, să se
ni se arată ca un prieten capabil de românesc, Noica este comparabil zbată pentru simpla supravieţuire,
multă delicateţe şi căldură doar cu Eminescu. În ceea ce ca amoeba rămasă neschimbată de
sufletească, în chiar miezul priveşte relaţia sa cu Eugen Ionescu, milioane de ani.”
reflecţiilor sale amare despre într-o scrisoare anterioară, din 7 Totuşi, putem vorbi, în
contemporaneitatea care ignoră octombrie 1986, aflăm că acesta „e legătură cu aceste scrisori, de
puterile benefice ale culturii1. teribil de generos cu fiecare dintre interesul pur uman al conţinutului.
Cel mai dens text apare în noi (nu şi cu lumea de aici), dar eu Noica îl apreciază pe Radu Boureanu
1 În anul 2005, editura Limes din Cluj-Napoca a publicat volumul Constantin Noica – Scrisori inedite, îngrijit de Maria Cogălniceanu.
Cartea conţine două secţiuni mari: Scrisori primite, scrisori salvate şi Scrisori către Maria Cogălniceanu. Capitolul Scrisori primite,
scrisori salvate reuneşte piese de corespondenţă din fondul documentar Maria Cogălniceanu (scrisori primite de Noica de la „românii
universali” din exil – Ionel Jianu, George Uscătescu, etc., dar şi de la o serie de literaţi din ţară – Ştefan Aug. Doinaş, Mircea Handoca,
Nicolae Manolescu, Adrian Marino, Marian Papahagi, Henri Wald, etc.).
Într-o cronică publicată în 9 iulie 2007 în România liberă, privind volumul Constantin Noica – Scrisori inedite, este analizată, printre
altele, şi scrisoarea primită de Constantin Noica de la „un personaj profitor şi penibil în timpul dictaturii comuniste, Radu Boureanu”.
Această scrisoare, afirmă cronicarul, „ni-l dezvăluie [pe Boureanu] aşa cum a fost, un duplicitar mediocru....”.
Coleg de generaţie cu Noica (12 iulie 1909, Vităneşti-Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniş), Radu Boureanu (9 martie 1906,
Bucureşti – 5 septembrie 1997, Bucureşti) a fost un artist polivalent. Poet prolific remarcat de Pompiliu Constantinescu, Boureanu a
primit în mai multe rânduri Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933, 1936, 1939, 1943), iar în anii 1942 şi 1946 a obţinut Premiul
Salonului Oficial Bucureşti, pentru grafică şi pictură. A fost, de asemenea, traducător din Alexandr Blok, Pablo Neruda, Lev Tolstoi,
Michelangelo, etc. În primii ani de după instalarea regimului comunist, Boureanu a devenit, asemenea multor colegi de breaslă, un
adept al angajării „civice”, propovăduite de ideologie, publicând volume de versuri precum Sângele popoarelor (1948) ori piesa de
teatru Lupii (1952), recompensată, de altfel prompt, cu Premiul de Stat (nota redacţiei).
35
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
atât ca autor, cât şi ca prieten. Aceste scrisori nu sunt seci, sunt pline de căldură sufletească, uneori chiar de duioşie,
poate puţin neaşteptată la un om cu o gândire severă şi cu o mare înclinaţie către asceză, cum era filosoful.
Noica era un om auster în deprinderi şi riguros în filosofare, dar iubitor faţă de cei pe care îi considera fraţi
întru spirit. El va rămâne în cultura noastră prototipul filosofului, iar în cultura laică de tip occidental, filosofia este
cea mai înaltă treaptă a spiritului.
Piese de corespondenţă Constantin Noica – Radu
Boureanu existente în Colecţiile Speciale ale BNR:
Constantin Noica către Radu Boureanu, 12 iunie 1973, 1
f. (Ms. 39404).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 1 mai 1975, 1 f.
(Ms. 39405).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 7 noiembrie
1979, Păltiniş, 1 f. (Ms. 39406).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 9 ianuarie 1983,
1 f. (Ms. 39407).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 9 iulie 1986,
Păltiniş, 1 f. (Ms. 39408).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 14 iunie 1986,
Păltiniş, 1 f. (Ms. 39409).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 21 martie 1981,
Păltiniş, 1 f.+1 plic. (Ms. 39417).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 12 noiembrie
1983, Păltiniş, 2 f.+1 plic. (Ms. 39418).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 10 august 1986,
Păltiniş, 1 f.+1 plic. (Ms. 39419).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 16 noiembrie
1986, Păltiniş, 2 f.+1 plic. (Ms. 39670).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 14 decembrie
1986, Păltiniş, 1 f.+1 plic (Ms 39671).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 7 octombrie
1986, Păltiniş, 2 f.+1 plic. (Ms 39672).
Constantin Noica către Radu Boureanu, 14 ianuarie 1986,
Păltiniş, 2 f.+1 plic. (Ms 39673).
36
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Rodica Stamatopol
37
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Nicolae Igna în triplă ipostază – artist, ţine într-o mână o geantă medicală, cu linogravurii, lucrarea nu este semnată
proprietar, colecţionar. Ambele sunt de cealaltă mână stropindu-l pe cel căzut (Ex-L.I, Radványi-Roman, Károly 12,
fapt portrete semiprofil dreapta. Una este cu o soluţie dintr-o seringă, credem inv. st. 25.350).
semnată cu creionul, în dreapta jos, sub noi, sugerând ajutorul dat unui bolnav. Bela Szabo Gy, artist
câmpul lucrării. Este vorba, de fapt, de Ex-librisul este semnat, dreapta jos, în transilvănean născut în 1905, i-a
portretul prezent pe etichetele de care câmpul lucrării (Ex. L. I Radvány- dedicat lui Igna patru lucrări. Una
aminteam (Ex. L. I, Igna, Nicolae 1, inv. Roman, Károly, 14, inv. st. 25.341). reprezintă un portret văzut din faţă al
st. 17.997). Cealaltă lucrare reprezintă Plină de simbolism este cea colecţionarului aflat la o vârstă
acelaşi semiprofil dreapta, mai mare ca de-a treia lucrare (acvaforte şi matură. Tehnica este linogravura, cu
dimensiuni, fiind încadrat de raze acvatină) în care apare un şarpe căruia monogramă şi dată în stânga jos în
luminoase, rezultate din desen (Ex. L. I, o mână-i întinde o cupă, tentându-l să câmpul lucrării (Ex-L.I, Gy, Bela
Igna, Nicolae 2, Inv. st. 25.354). guste. În Dicţionarul de simboluri Szabo 2, inv. st. 25.263).
Károly Radványi-Roman, animaliere – Bestiar fabulos al lui Emblematică, cea de-a doua
artist cu care doctorul Igna a fost Jean-Paul Clébert, şarpele e descris ca lucrare dedicată doctorului Nicolae
prieten, i-a dedicat acestuia patru duşman al omului (Ex. L. I Radvány- Igna are ca scenă de desfăşurare patul
lucrări. Una dintre acestea reprezintă o Roman, Károly, 11, inv. st. 25.351). unui bolnav căruia i se administrează
scenă în noapte, pe stradă. O cărare Ultima lucrare a acestui artist un medicament. Planul ultim al
străbate lucrarea, plecând din mijlocul are ca temă studiul. Pe o masă, locul compoziţiei prezintă o uşă semi-
marginii inferioare şi ajungând în planul central este ocupat de o carte deschisă. deschisă pe care iese Moartea, iar în
secund. În dreapta, un personaj care Pe fila din dreapta se află o pereche de stânga – o fereastră deschisă spre
pare că aşteaptă ceva sau pe cineva. ochelari, iar pe fila din stânga stă scris lumină, sugestivă scenă pentru
Executată în tehnica linogravurii, dictonul: “Mens sana in corpore profesiunea de medic (xilogravură, ex-
lucrarea este semnată cu creionul sano!“. În faţa cărţii, sunt plasate o libris semnat şi datat în creion, în
dreapta jos. (Ex. L. I Radvány-Roman, călimară şi un toc; în planul doi, dreapta jos, sub câmpul lucrării;
Károly, Inv. st. 25.342). dreapta, se află cărţi în picioare pe care monogravura este tot în dreapta, în
Cea de-a doua lucrare, tot o stă scris: „Anatomie, igienă, Esculap“, câmpul lucrării – Ex-L.I, Gy, Bela
linogravură, prezintă o scenă nocturnă iar în stânga – o veioză aprinsă. Este, Szabo, inv. st. 25.348).
cu un personaj căzut, spre el desigur, masa de lucru a doctorului O altă gravură semnată de
îndreptându-se grăbit un bărbat care Nicolae Igna. Executată în tehnica Szabo Bela Gy are în centrul imaginii
Bela Szabo Gy - 1.
38
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
un craniu, în spatele căruia o mână cu dreapta, situată într-un plan mai Donaţia doctorului Nicolae
degetele răsfirate “împrăştie” depărtat, simbolizează înţelepciunea Igna a fost însoţită de un dosar pe care
trandafiri. Ambele elemente – craniul (Jean-Paul Clebert – Dicţionar de stă scris, de mâna colecţionarului:
şi trandafirii – au o simbolistică bine simboluri animaliere – Bestiar “Schimb de corespondenţă (parţial)
precizată (vezi James Hall – fabulos). Tehnica: gravură în metal; medic […] dr. Igna Nicolae cu diferiţi
Dictionary of subjects and symbols in ex-librisul are monogramă în dreapta, autori, gravori [?], colecţionari de
art). Numele proprietarului este redus în câmpul lucrării (Ex-L.I, Szabo Bela „Ex-libris” în vederea schimbului de
la iniţiale: dr. N. I. Lucrarea este Gy, 3, inv. st. 25.261). lucrări“ – “Anexă la colecţia de ex-
nesemnată (Ex-L.I, Gy, Szabo Bela, Încheiem prezentarea ex- libris-uri întocmită de medic Igna
30, inv. st. 25.339). libris-urilor dedicate doctorului Nicolae din Alba-Iulia, str. Teilor“.
Szabo Bela Gy marchează Nicolae Igna cu lucrarea realizată de Informaţiile cuprinse în acest
compoziţia ultimei lucrări dedicate lui cehul Štastny Ctibor (1884-1962): document mi-au fost de mare ajutor,
Nicolae Igna cu elemente un lac înconjurat de arbori. În planul atât în prelucrarea donaţiei, cât şi în
emblematice şi simbolice. În centrul ultim al lucrării apare o clădire activitatea de elaborare a unui
lucrării, în formă de cerc, este figura etajată. O atmosferă de linişte, care dicţionar de artişti români şi străini
lui Esculap, zeul medicinii la vechii îmbie la reculegere, se degajă din care s-au dedicat ex-libris-ului, lucrare
greci. În mâna dreaptă ţine un toiag pe această lucrare. Executată în aflată încă în pregătire, care sper să fie
care stă încolăcit un şarpe, iar în mâna acvativă, lucrarea este semnată şi un material de referinţă util pentru
stângă are un papirus. Cocoşul din datată în dreapta jos, sub câmpul bibliotecari, colecţionari şi, nu în
stânga acestui personaj important lucrării (Ex-L.I, Štastny Ctibor, 4, ultimul rând, pentru artişti.
anunţă ivirea zorilor, iar bufniţa din inv. st. 25.349).
Piese din dosarul de corespondenţă al doctorului Nicolae Igna Ex-libris-urile dedicate doctorului
Nicolae Igna, existente în colecţiile BNR:
Radványi-Roman, Károly: 11, 12, 14, 16.
Gy, Szábo Béla: 1, 2, 3, 4, 31.
Štastný, Čtibor: 4.
Ex-librisuri autodedicate:
Igna, Nicolae: 1, 2.
39
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Dana-Silvia Ţilică
Redactat de cancelaria imperială austriacă şi semnat de Maria Theresia, manuscrisul pe care-l prezentăm
aduce informaţii interesante privind organizarea administrativă şi efectele acesteia asupra vieţii sociale din
Transilvania secolului XVIII.
Documentul aparţine bibliofilului Ion C. Rogojanu, care l-a achiziţionat din anticariat şi care a avut
bunăvoinţa de a ni-l încredinţa spre studiu.
40
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
necesar sau arestarea celor împărăteasa nu doreşte să schimbe este elegantă, frumoasă, în cerneală
nevinovaţi; au fost semnalate şi legislaţia imperiului, ci doar să neagră pe o hârtie de foarte bună
astfel de situaţii”. Se acordă o mare întărească respectarea acesteia în calitate, realizată manual, din
atenţie activităţii viceguvernatorilor, toate domeniile de activitate. Se textile. Hârtia prezintă în filigran
cerându-se guvernatorului suprem poate însă observa atenţia pe care o marca morii. Rândurile sunt perfect
fermitate sporită în coordonarea şi acordă tuturor aspectelor vieţii aliniate, scrisul este îngrijit,
controlul acestora. sociale a provinciilor din cuprinsul caligrafic şi uşor de citit. Foile sunt
Împărăteasa nu uită nici de imperiului, ca de exemplu problemei legate în fascicule şi au tranşa aurită.
situaţia copiilor orfani sau abadonaţi, de altfel extrem de importante a Legătura este realizată pe scoarţe de
pentru care dă instrucţiuni precise, drumurilor: „Guvernatorii supremi carton gros, îmbrăcat în piele fină de
menite a le asigura educaţia de bază să aibă şi alte preocupări, cum ar fi: culoare cognac. Copertele sunt
şi a evita relele tratamente: să aibă în vedere repararea ornamentate identic. Pe margini –
„Guvernatorii supremi care conduc podurilor şi a drumurilor publice, câte un chenar triplu, compus dintr-o
comitatele să ia act de dispoziţiile necesare acum, dar şi pentru linie punctată, apoi o linie continuă
Art. 68 din anul 1715 cu privire la campanii militare, pentru serviciile simplă şi o ultimă linie cu motive
alinarea suferinţelor copiilor de poştă; să fie reparate pentru a geometrice. Colţurile prezintă patru
părăsiţi. Guvernatorii înşişi să se putea fi utilitazate de către toţi ornamente în formă de coroană
preocupe în mod special astfel ca supuşii; să se lărgească drumurile stilizată, realizată cu motive florale
[…] să găsească o rezolvare pentru înguste, deoarece, până în prezent, în care domină roza. În centrul
copiii singuri; să [ordone] să se facă nu s-a constatat niciun rezultat în fiecărei coperte este executat un
un inventar în detaliu al bunurilor privinţa amenajărilor deja promise medalion mare, cu funcţie de ramă.
mobile şi imobile ale acestor copii, şi, în mod evident, probele Compoziţia conţine aceleaşi
[…] în beneficiul educării lor, şi să demonstrează prea puţină motive florale reprezentând roza
vegheze la administrarea în cel mai preocupare”. stilizată, având plasată coroana în
bun mod a bunurilor; […] să nu patru colţuri. Întreaga compoziţie se
permită să fie maltrataţi sau Redactat în latina sprijină pe un chenar liniar simplu.
oprimaţi”. cancelariei austro-ungare de secol În cele patru colţuri interioare ale
O recomandare foarte XVIII, textul ridică probleme de medalionului este plasată o roză
interesantă este aceea ca atât traducere, fiind vorba de multe desenată în detaliu. Toată
guvernatorul suprem, cât şi noţiuni din domeniul administrativ, ornamentaţia este aurită.
subalternii săi, viceguvernatorii, specifice epocii. Limbajul Manuscrisul este elegant
judecătorii şi funcţionarii fiscali, să administrativ foarte elaborat, precum executat, în conformitate cu rangul
locuiască permanent în cuprinsul şi informaţiile de interes istoric persoanei care îl emană şi cu
comitatului, pentru că doar aşa vor incontestabil conferă acestui importanţa conţinutului textului.
cunoaşte bine situaţia şi nevoile manuscris valoare documentară. Forzaţul este realizat de asemenea
ţinutului. Limbajul utilizat de manual, cu tuş de nuanţă roşu-
De un real interes sunt funcţionarul imperial care redactează brique. Pe prima copertă există un
recomandările cu privire la textul abundă în construcţii ex-libris care are în compoziţie două
modalitatea de a alege şi a desemna complicate. Frazele sunt lungi, cu coifuri, unul care are în vârf o
cele mai potrivite persoane pentru o multe propoziţii intercalate, ceea ce potcoavă, iar celălalt o aripă de
activitate sau alta, cerând din acest dovedeşte dorinţa de a nu scăpa acvilă, ambele plasate pe marginea
punct de vedere guvernatorului niciuna dintre ideile importante. superioară a unui scut. Aceleaşi
suprem multă atenţie în aprecierea Multe fraze se întind pe câte cinci- motive, ale potcoavei şi aripii, sunt
calităţilor profesionale ale fiecărui zece rânduri şi, uneori, ocupă chiar amplasate pe scut, alternativ. Toată
funcţionar în parte şi recomandând câte o jumătate de pagină. compoziţia este încadrată de un
înlocuirea imediată a celor ornament realizat din motive
incompetenţi cu persoane adecvate Manuscrisul se prezintă sub vegetale (frunză de acant stilizată).
cerinţelor fiecărui domeniu de forma unui coligat (caiet) ce Documentul este semnat în
activitate în parte. cuprinde două texte. Cel pe care îl stânga jos: Maria Theresia, iar în
Toate recomandările pe care prezentăm în articolul de faţă a fost dreapta: Comite (conte) Leopoldus
împărăteasa le face se sprijină pe redactat în anul 1752. Textul al de Nadasd m.p. şi Carolus Nedzcly
texte de lege deja existente. Cele mai doilea, pe care intenţionăm să-l de Eadem m.p.
multe datează din anul 1723, din analizăm într-un articol separat, a Nu se vede niciun înscris ce ar
timpul domniei lui Carol al VI-lea, fost redactat 16 ani mai târziu. putea permite stabilirea proprietarului
tatăl Mariei Theresia. Pare astfel că Scriitura textului din 1752 din epocă.
41
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
42
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Marina Iliescu
43
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
cărţi laice. Mişcarea de eliberare a geografică a Daciei, Canon... – carte Manual de legi (a doua jumătate a
Greciei de sub turci – Eteria – a finanţat scrisă după tipic religios, în care laudă secolului al XVIII-lea). Alexandru
crearea de tipografii pentru pregătirea bogăţiile pământului românesc. Ipsilanti a sprijinit alcătuirea codului de
ideologică şi pragmatică. Astfel, s-a Un alt cărturar remarcabil, legi Pravilniceasca condică (1780), iar
înfiinţat o tipografie la biserica Trei marele ban Mihai Cantacuzino (c. 1723- Callimachi şi Caragea au iniţiat culegeri
Ierarhi administrată de Emanuel c. 1793), poliglot, om de o cultură vastă, de legi care le poartă numele.
Vernandos. Aici s-au tipărit 20 de a scris în limba greacă Istoria Ţării Ţările Române au fost „gazde” şi
lucrări literare, istorice, juridice, Româneşti politicească şi pentru oamenii de ştiinţă greci. Nikifor
didactice pentru educarea tineretului şi gheograficească... 1215-1774, care Theotokis (fizician care activa la
cultivarea sentimentului patriotic. conţine preţioase informaţii geografice, Academia din Iaşi) publică la Leipzig
În privinţa istoriografiei, pe economice şi administrative. Manuscrisul lucrarea Elemente de fizică în două
lângă cronicarii autohtoni care au scris a fost publicat postum la Viena de către volume (1876-1877). Constantin
cronografe şi letopiseţe, au existat şi autori fraţii Tunusli, fără menţionarea autorului. Vardalah, matematician şi fizician, Iosif
de limbă şi grafie greacă (aceştia au De o mare importanţă este sinteza scrisă Moesiodax, astronom, şi alţii au activat în
descris vieţile şi întâmplările domnilor în greceşte de serdarul Dionisie Fotino academiile din Iaşi şi Bucureşti.
fanarioţi). În Moldova, Nicolae (1777-1821), intitulată Istoria vechii O dezvoltare însemnată a
Chiparissa a descris în termeni elogioşi Dacii, acum a Transilvaniei, Ţării cunoscut în vremea fanariotă arta.
luptele lui Mihai Racoviţă împotriva Româneşti şi a Moldovei apărută la Putem spune că teatrul îşi are
imperialilor (1716-1717); Cronica Viena, în trei volume, între anii 1818- începuturile în această epocă. La curţile
Ghiculeştilor scrisă de un anonim cu har 1819. Importante în această vastă lucrare domneşti din Bucureşti şi din Iaşi au fost
prezintă documentat evenimentele sunt datele etnografice, pe lângă cele de organizate reprezentaţii teatrale în limba
istorice dintre anii 1695-1754. Petru geografie fizică, economică şi greacă cu actori autohtoni proveniţi din
Depasta descrie domniile lui Constantin administrativă. rândul boierilor sau elevilor din şcolile
Mavrocordat, iar banul Constantin Influenţa grecească s-a greceşti. Cunoscută este „Cişmeaua
Caragea scrie Efemeridele, care se referă manifestat şi în literatură. Romanele Roşie” – sala de pe Podul Mogoşoaiei
la Moldova anilor 1777-1811. De o mare populare scrise în limba română - înfiinţată de Ralu, fiica lui Vodă
valoare ştiinţifică este opera eruditului Esopia, Alexandria, Archirie şi Caragea, unde se jucau piese greceşti
tesaliot Dimitrie Philippide (c. 1770- Anadan; romanele de dragoste (antice sau traduse (în special din franceză).
1820) – Istoria României şi Geografia sau medievale): Istoria lui Sofronim, Influenţa bizantină s-a accentuat
României au fost tipărite într-un volum, în Aethiopica lui Heliodor; poemele în timpul domniilor fanariote şi în ceea ce
1816, la Leipzig. satirice de inspiraţie bizantină: Istoria priveşte viaţa religioasă, atât din punctul
În Ţara Românească un mare poamelor şi a tuturor legumelor de vedere al cultului, cât şi din cel al
cărturar de limbă greacă a fost promovau spiritul grecesc, ca şi bogata administraţiei. În această perioadă, scaunul
Constantin Dapontes (1714-1784), literatură în limba greacă – piese de mitropolitan a fost ocupat de doisprezece
secretarul lui Constantin Mavrocordat, teatru, satiră, poezii. vlădici, dintre care jumătate au fost greci.
care şi-a făcut studiile la şcoala de la Mulţi domnitori fanarioţi au fost Spre lauda lor, unii dintre aceştia au
mănăstirea Sf. Gheorghe-Nou din preocupaţi de organizarea societăţii prin sprijinit biserica românească. Mitropolitul
Bucureşti. Dapontes a scris numeroase elaborarea de legi şi coduri care să Neofit Cretanul (1738-1753), om de o
lucrări care sunt mărturii preţioase ale reglementeze viaţa socială şi bogată şi rafinată cultură, a tipărit peste 30
istoriei noastre: Efemeridele dacice, administrativă a Ţărilor Române. Astfel, de cărţi româneşti, majoritatea fiind de cult
Chronicul evenimentelor dintre 1648- juristul Mihai Fotino, la îndemnul lui (unele în mai multe ediţii), a sprijinit
1704, Descrierea Valahiei, Descrierea Constantin Racoviţă, a redactat un material şcolile (în 1746, a înfiinţat o
44
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
şcoală în mediul rural, în Dâmboviţa, unde învăţau gratuit copiii ţăranilor), a susţinut desfiinţarea iobăgiei, s-a ridicat împotriva
abuzurilor unor domni fanarioţi. Vizitele sale canonice s-au concretizat în interesante şi utile însemnări de călătorie care conţin
preţioase informaţii istorice, geografice şi etnografice.
Dositei Filitti (1793-1810) a sprijinit preoţii de mir prin îmbunătăţirea situaţiei lor materiale, a limitat abuzurile
egumenilor greci din mănăstirile închinate, s-a opus introducerii unui nou impozit care i-ar fi împovărat şi mai mult pe
oamenii sărăciţi deja de mulţimea birurilor. Ca şi mitropolitul Neofit, a sprijinit şcolile (a înfiinţat la mănăstirea Putna o
şcoală pentru cler în 1797), a tipărit pe cheltuiala sa numeroase cărţi cu un caracter teologic, toate în limba română. În timpul
ocupaţiei ruseşti (1806-1812) el va fi înlocuit din funcţie. S-a stabilit la Braşov, unde a stat până la moarte, în 1826. Şi-a
continuat activităţile de binefacere, împărţind oamenilor săraci danii şi milostenii.
La polul opus se află ultimul mitropolit grec. De furie că a fost înlocuit, în 1819, acesta a distrus o mulţime de
documente şi hrisoave ale Mitropoliei Ungrovlahiei, printre care şi pe cele prin care Mitropolia din Constantinopol
consfinţea dreptul mitropoliilor din Muntenia şi Moldova de a avea numai mitropoliţi români. Îngrozitoare pierdere pentru
cultura românească!
O zdrobitoare lovitură dată de biserică monopolului grecesc a fost utilizarea limbii române în slujbe şi în cântarea
bisericească.
Episcopul Râmnicului, Damaschin Dascălul (1708-1725), a tradus în limba română aproape toate cărţile de ritual
ortodox, slujbe şi cântări bisericeşti. Din păcate, nu a reuşit să tipărească decât trei dintre acestea (cu ajutorul material al lui
Antim Ivireanul). Munca sa nu a fost în zadar, urmaşii au editat şi reeditat traducerile sale timp de un secol. Alături de
moldoveanul Dosoftei, Mitrofan al Buzăului şi Antim Ivireanul, Damaschin Dascălul se numără printre sprijinitorii de seamă
ai introducerii limbii române în biserică.
Covârşitoarea influenţă grecească în viaţa românilor din timpul domniilor fanariote, cu luminile şi umbrele ei, s-a
temperat după 1821. Cu toate acestea, influenţa bizantină s-a manifestat şi în secolul XIX în viaţa noastră socială şi culturală.
Mărturie stau şi manuscrisele greceşti aflate în colecţiile Bibliotecii Naţionale a României, majoritatea fiind din secolul XIX.
Secţia de manuscrise a Bibliotecii Naţionale deţine 57 de manuscrise greceşti din secolele XVII-XIX. Majoritatea au un
conţinut religios, cuprinzând note muzicale de cult ortodox. Iată câteva exemple: - Carte de cântece bisericeşti în limba
greacă (ms. 4.947 – 425 de file); - Carte de cântece religioase cu text românesc şi grecesc (ms. 4.950 – 125 de file); -
Manuscris muzical religios în limba greacă – sec. XVIII (ms. 17.542 – 214 file); - Manuscris de muzică bizantină – sec.
XVII (ms. 27.820-27.822); - Codex
de cântări bisericeşti în limba
greacă şi română pe note orientale
(ms. 28.882 – 228 de file).
Colecţia cuprinde şi
manuscrise laice cu un caracter
filosofic, istoric, astronomic, etc.: -
Frantzis, G. Cronica
Constantinopolului în limba greacă –
sec. XVIII-XIX (ms. 34.963 – 122 de
file); - Isocratiois panghirikos – 1825
(ms. 35.120 – 92 p.); - Proimion (ms.
36.171 – 300 p.); - Condică de socoteli
– 1787 (ms. 38.861 – 70 de file).
Colecţia este întregită de Frantzis, G. Cronica Constantinopolului în limba
manuscrisul în limba greacă al lui greacă. sec. XVIII-XIX (ms. 34963).
Apostolon Adamantidou, în mai
multe volume: Iatriki bibliotiki şi
O filosofikos ke astronomikos.
Existenţa acestor manuscrise
valoroase în colecţiile Bibliotecii
Naţionale a determinat demararea
unui proiect cu Institutul de Cooperare
Interbalcanică „Rigas Velestinlis”,
proiect care constă în scanarea acestor
documente ce pot îmbogăţi istoria
Greciei şi cunoştinţele referitoare la
relaţiile greco-române din secolele
XVIII-XIX.
Proimion (ms. 36171).
45
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
46
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
publice. Vă mărturisesc că uneori mi-aş fi dorit chiar să pătimaş. Cu toate acestea, în paginile de jurnal publicate
mi se întâmple ceva oribil, de exemplu să am un după 1989 nu mi-am propus să fac politică, din motive
accident, să-mi pierd amândouă picioarele, ca să am în practice: dat fiind că majoritatea cărţilor apăreau în tiraje
faţa opiniei publice o justificare pentru faptul că “stau” mici, ele nu puteau influenţa electoratul. În plus, cei care
să citesc şi să scriu. Atât de tare îmi doream să citesc şi citeau ceea ce scriam eu erau de obicei de aceeaşi parte
să scriu, încât aş fi acceptat să fiu infirm! Să fiu lăsat a baricadei. În schimb, am descoperit, scriind jurnalul, că
astfel în pace, să nu mai văd în jur priviri ironice: - Uite am în sfârşit prilejul să vorbesc şi despre mine, fără să-mi
la ăsta, cât e de mare şi cu ce se ocupă! cosmetizez imaginea. Nu am obsesia propriei imagini.
Munca intelectuală este însă o aventură la fel de Dacă îţi construieşti o imagine idealizată, ai mult de
bărbătească, de onorabilă, ca şi munca fizică. Călinescu pierdut, iar de câştigat ai foarte puţin, pentru că oricum
spunea undeva că bărbatul modern îşi demonstrează aproape nimeni nu te crede. Cum să trec eu pe stradă pe
bărbăţia citind Kant, nu bătându-se în războaie. lângă o fată frumoasă şi să spun că nu mă interesează,
Literatura este o aventură în sensul că nimic nu este pentru că tocmai atunci mă gândesc la Kant?! Dacă însă
previzibil în viaţa cuiva care scrie sau care citeşte. domnişoara frumoasă se gândeşte la Kant, atunci eu,
Cititorul trebuie să facă mereu efortul de a regândi lumea pentru a face faţă situaţiei, mă gândesc de asemenea la
în funcţie de ceea ce citeşte, de a participa la experienţele Kant… Mulţi dintre scriitorii români sunt obsedaţi, în
altora. Am ales să fiu critic literar şi nu poet sau prozator, jurnalele lor, de propria imagine. Cărţile lui Liiceanu, de
pentru că astfel am putut trăi mai multe aventuri. Un poet pildă, sunt de o sinceritate dramatică, dusă până foarte
sau un prozator îşi trăieşte doar propriile aventuri. Pentru departe, şi totuşi nu spun totul. Imediat după ce a apărut
mine, a fost un galop nesfârşit în spaţiul literaturii... Uşa interzisă, am fost invitat la o emisiune a lui Cristian
Postura de cititor te pune în situaţia privilegiată Tabără, să discut despre carte, situaţie destul de
de a avea un contact mai amplu cu literatura. Cititorii incomodă, dat fiind că Liiceanu era de faţă. În asemenea
seamănă cu pomii, care au mii de frunze ca să-şi cazuri, autorul ori stă cu capul în jos, copleşit de elogiile
mărească suprafaţa de contact cu aerul. Un critic literar celor din jur, ori, dacă spui că ceva nu-ţi place, este tentat
are această „înfrunzire”, în sensul că ia contact cu mii de să te contrazică. La un moment dat, am spus că îi
autori, cu mii de moduri de gândire. reproşez lui Liiceanu că nu merge cu sinceritatea până la
capăt. De exemplu, am spus, dacă cineva l-ar enerva atât
Reporter: În anii ’80 când aţi publicat Jurnal de critic, de tare încât i-ar dori moartea, n-ar recunoaşte acest
jurnalul nu era un gen chiar comod, chiar dacă lucru pentru nimic în lume. Iar Liiceanu a comentat în
apăruseră câteva… mod incorect: - Poftim, stimaţi telespectatori, Alex
Alex Ştefănescu: Exhibarea individualităţii era Ştefănescu îmi reproşează faptul că nu simt nevoia să
suspectă. Spre sfârşitul epocii comuniste, în presă nu mai moară cineva!
era voie, de pildă, să apară fotografii înfăţişând un singur E drept că trebuie să fii Dostoievski ca să mergi
om, în afară, desigur, de cele canonice, cu Elena şi cu sinceritatea până la capăt. Nici nu ştiu dacă e bine să
Nicolae Ceauşescu. La un moment dat, pe vremea lui faci acest lucru, pentru că poţi să dezvălui oamenilor
Octavian Paler, a venit la România liberă o femeie abisuri care să-i înspăimânte, care să le strice minunata
ofiţer de securitate să ne comunice acest lucru. Am seninătate. Dar cel puţin când vorbeşti despre tine poţi
întrebat-o cu un umor pe care nu l-a gustat deloc: - Dar s-o faci cu un anumit curaj, cu umor. Am făcut acest
în buletin avem voie cu poza noastră, sau trebuie să apară exerciţiu cu mine însumi. Astfel, mi-am propus să
toată familia?! Mi-a răspuns: - Să ştiţi că nu mi-a plăcut mărturisesc în Jurnal secret tot ceea ce n-aş vrea să
întrebarea dvs.! apară într-o carte, tot ceea ce nu-mi convine. L-am numit
Da, jurnalul nu era un gen privit cu prea multă Jurnal secret pentru că l-am scris ca şi cum ar fi secret,
bunăvoinţă, dar nu era nici interzis. Cu siguranţă era citit ca şi cum cineva mi l-ar fi smuls cu forţa. Sigur, am şi eu
de cenzură cu mai mare atenţie. o limită, sunt lucruri pe care le-am ocultat la gândul că
poate le citeşte soţia mea… Sincer, sincer, dar până aici!
Reporter: În 1996 aţi publicat Gheaţa din calorifere şi Un fragment din jurnal se numeşte Contabilitate: câte
gheaţa din whiskey: Jurnal politic 1990-1995. A avut în sute mii de ore am trăit şi cum mi le-am petrecut – câte
vreun fel anul apariţiei legătură cu pregătirea ore am dormit, câte am citit. Printre altele, am spus că
alegerilor? 4.000 de ore am făcut dragoste. Toate cititoarele au fost
Alex Ştefănescu: După 1989, m-am gândit că am scandalizate. Am primit chiar şi telefoane de protest.
datoria, cunoscând tot mai mulţi oameni politici şi de Unele au spus că este ruşinos, altele că mint, altele că
afaceri importanţi, să scriu despre ce văd. În acei ani, este foarte trist că sunt atât de puţine ore. Am reprodus în
eram cu totul de partea CDR-ului. Am candidat la postul România literară câteva dintre scrisorile lor şi am
de preşedinte al TVR numai şi numai ca să fiu un fel de explicat că 4.000 este cifra oficială, pentru că jurnalul
kamikatze, să pot susţine fără limită CDR-ul. Sunt un tip urma să fie citit şi de soţia mea…
47
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Reporter: Dar Patapievici, în paginile sale de evocare, univers? O să dispară această conştiinţă în care se
vi se pare sincer? reflectă lumea? Da, mă, o să dispară!, i-aş spune eu…
Alex Ştefănescu: Îmi place foarte mult Patapievici în
paginile de eseu filosofic. Îmi place mai mult cum Reporter: Începând din 1970, încă student fiind, aţi
gândeşte Patapievici decât cum gândeşte un literat care colaborat la o serie de reviste literare, cum este
face filosofie. Toată teoria lui despre Omul recent mi-a Luceafărul, condus pe-atunci de Ştefan Bănulescu. Cum
plăcut foarte mult. Aşa gândeam şi eu într-un mod nebulos, de aţi ajuns în colegiul de redacţie al României literare
dar el a reuşit să articuleze totul. Mi-au plăcut şi unele abia după 1990?
reacţii spontane ale lui. De exemplu, a invitat într-una Alex Ştefănescu: Mi-am dorit foarte mult să lucrez la
dintre emisiuni o americancă adeptă a corectitudinii România literară înainte de 1990. Am făcut repetate
politice. Din politeţe sau timiditate, Patapievici o tot demersuri, am vorbit cu D.R. Popescu, preşedintele
aproba. După ce a plecat însă, a scris un articol în Revista Uniunii Scriitorilor, am făcut memorii la partid, am fost
22 în care spunea: - Să ştiţi că v-am aprobat doar din chiar şi în audienţă la Nicu Ceauşescu, secretar general
politeţe, dar mă înăbuş dacă nu vă zic adevărul: în la UTC. Dar, dat fiind că eram perceput nu ca un
realitate sunt mândru că sunt bărbat, european, alb şi adversar periculos al regimului, însă ca un tip pe care nu
heterosexual! Mi-a plăcut că a izbucnit aşa, post festum, se puteau baza, nu mi s-a aprobat niciodată transferul. La
cum fac mulţi români. De câte ori se ocupă de literatură România literară era un mediu liberal, aşadar, nu voiau
însă, mi se pare că o face într-un mod inadecvat. Ceva îi să mărească numărul celor care s-ar fi putut bucura de
scapă. Un exemplu grăitor este demonstraţia pe care o acest lucru. Primul gest pe care l-am făcut însă după ce a
face în Ochii Beatricei, despre Infernul lui Dante. căzut comunismul a fost să mă transfer la România
literară. Cu toate atacurile din partea grupării
Reporter: Dintre autorii români de jurnale care vă Săptămâna, România literară şi-a păstrat mulţi ani un
place mai mult? statut mai liberal şi pentru că era condusă de George
Alex Ştefănescu: Ion Negoiţescu, cu Straja dragonilor Ivaşcu, personaj de stânga foarte respectat, inclusiv de
– jurnal din păcate neterminat – pentru că povesteşte Ceauşescu. După ce-a murit Ivaşcu însă, în 1988, şi a
experienţa sa de homosexual cu o francheţe venit D.R. Popescu, foarte cooperant cu regimul,
nemaiîntâlnită la alţi scriitori români. În atmosfera România literară şi-a pierdut independenţa.
morală din România, dovedeşte un mare curaj, mai ales
că însemnările privesc anii comunismului, când Reporter: Sunt scriitori despre care v-aţi schimbat în
homosexualitatea se pedepsea prin lege. În plus, timp opinia şi dacă da, cum se reflectă acest lucru în
jurnalul este scris cu mult talent literar. Pentru că nu este Istoria literaturii române contemporane?
suficient să fii sincer ca să scrii un jurnal, trebuie să ai Alex Ştefănescu: Scriu critică literară din 1970, aşadar,
talent, care să te ajute să-ţi valorifici sinceritatea. Un om de aproape 40 de ani urmăresc cu atenţie toate apariţiile
fără talent va scrie în jurnal, după o noapte petrecută cu editoriale. M-am devotat literaturii române
iubita: - A fost extraordinar! Păi extraordinar poate fi contemporane, drept pentru care am citit literatură
orice. Talentul literar te ajută să descrii ceea ce ai trăit şi străină mai sporadic decât mi-aş fi dorit. Pentru Istoria
lumea să înţeleagă că a fost extraordinar. Eu simt foarte literaturii române contemporane, la care am lucrat timp
repede lipsa talentului. Talentul literar este penseta fină de zece ani, am făcut bineînţeles o selecţie, deşi aveam
care te ajută să distingi un fir de păr şi să îl smulgi, este texte pentru aproape tot ceea ce se publicase în ultimele
simţul nuanţelor şi capacitatea de a traduce şi pentru decenii. În fişierul meu figurează articole şi informaţii
ceilalţi. referitoare la 4.000 de scriitori români contemporani.
Te foloseşti de talentul literar nu pentru a-ţi Sunt multe motive care te fac să revii asupra
împodobi textul, ci pentru a te face înţeles. Un anumit evaluărilor mai vechi. În primul rând, există un entuziasm
talent literar au toţi oamenii. O ţărancă povestind în tren a priori faţă de apariţia unui nou scriitor, există acel “elan
cum i-a fătat vaca poate avea talent literar. Am o vecină al inaugurării”. Te bucuri că a apărut un nou scriitor sau
la ţară, o femeie bătrână, care zilele trecute mi-a spus te bucuri că l-ai descoperit tu, chiar dacă e deja cunoscut.
două lucruri impresionate. Pentru că am sfătuit-o să se Asta te poate face să supraevaluezi un scriitor, cel puţin
odihnească mai mult, mi-a replicat: - Ce să fac, domnu’ aşa mi se întâmplă mie. Pe de altă parte, există şi
Alex, dacă îmi zburdă inima la muncă?! Însă lucrul şi momente de opacitate, când frumuseţea unui text literar
mai profund pe care mi l-a spus este acesta: - Cum, chiar nu ajunge la tine, pentru că eşti obosit sau pentru că îl
o să murim şi n-o să ne mai vedem unul cu altul? M-a citeşti după ce ai citit ceva genial. Este ca şi cum ai mânca
impresionat că pentru ea trist era nu faptul că va muri, ci un măr după ce ai mâncat tort. Aşadar, pentru Istoria
că nu ne vom mai vedea unii cu alţii. Ce suflet frumos literaturii române contemporane a trebuit să îmi
trebuie să aibă un om ca să gândească aşa… Pe când un supraveghez foarte atent entuziasmul, dar şi să îmi
intelectual egoist ar fi spus: - N-o să mai fiu eu în acest corectez momentele de opacitate – am recitit anumite
48
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
cărţi despre care alţi critici scriseseră elogios. N-am Brazilia, la fel şi în Franţa, cel mai probabil la editura
megalomania de a crede că numai eu am dreptate, dacă Gallimard. Cei de la University Press mi-au spus că au
altul a descoperit ceva care merită, atunci ţin cont de acel deja o traducere a compendiului lui George Călinescu şi
lucru. că au fost interesaţi de cartea mea tocmai pentru că am
Până la urmă, scriitorii pe care i-am inclus în continuat de unde rămăsese Călinescu, adică din 1941.
Istoria literaturii române contemporane sunt cei Nu e vorba de grandomanie, nu mă consider succesorul
vizibili de la distanţă. E ca şi cum te-ai sui în avion şi ai lui Călinescu, ci de o continuitate cronologică, de o
constata că lacurile se văd, munţii la fel, autostrăzile da, colaborare între generaţii. Îmi place, de pildă, că la
dar nu şi drumurile forestiere. Am realizat aşadar un fel chinezi vestitul porţelan este făcut din argila fermentată
de reducere la scară a literaturii. Unii scriitori mi-au de înaintaşi. Ca să fie bună pentru porţelan, argila trebuie
reproşat că, din punctul meu de vedere, ei nu există. Ba să fermenteze 120 de ani. Deci cei de acum 120 de ani au
există, dar nu sunt la fel de vizibili de la o anumită pus argila la fermentat şi eu o folosesc, iar cea pusă acum
înălţime. Sigur, există riscul de a mă înşela, pentru că nu de mine la fermentat va fi folosită peste 120 de ani.
sunt un zeu. Ce pot să spun este că m-am străduit să fiu Această colaborare în timp între oameni este foarte
corect. N-am falsificat nimic în mod intenţionat, ar fi fost frumoasă, foarte emoţionantă, vreau să particip la ea!
oricum o dovadă de lipsă de inteligenţă. Cum să-mi Aşa mă raportez şi eu la Călinescu. Mi s-a părut aşadar o
propun să falsific ceva în cartea vieţii mele? Ea este ceea chestiune de bun simţ să acopăr perioada imediat
ce va rămâne după moartea mea. Aşadar, dacă sunt erori următoare.
de apreciere, şi probabil că sunt (de unele deja mi-am dat
seama), sunt mici şi neintenţionate. Acum lucrez la ediţia Reporter: Cum vi se par istoriile literare scrise de alţi
a doua pe care o şi aduc la zi, pentru că se va referi la colegi?
perioada 1941-2010. În ultimii zece ani, s-au produs Alex Ştefănescu: Cred că este visul oricărui critic literar
multe schimbări, mulţi dintre scriitorii care erau doar să facă o istorie a literaturii, pentru că asta îţi dă
începători după 1989 acum s-au maturizat din punct de autoritate. Manolescu a început să scrie la istoria sa la
vedere literar. Mi-e mai clar ce loc ocupă. Intenţionez să îndemnul lui Zigu Ornea. A fost trecut în planul editorial
comprim sau chiar să elimin unele capitole, acolo unde de la Minerva, o editură foarte serioasă, dar Manolescu
am fost excesiv de entuziast. Voi face unele corectări, n-a fost prea convins. Imediat după 1989 a apărut, după
reajustări, dar, în linii generale, viziunea rămâne aceeaşi. cum ştiţi, primul volum. Pentru volumul doi a fost
Citind din nou cartea, am constatat însă că are nevoie de altcineva care să îl îndemne – Călin Vlasie, de
construcţia pe care mi-am dorit-o. la editura Paralela 45, care a făcut cu el un contract foarte
ferm, cu indemnizaţie lunară, cu condiţia să încheie
Reporter: Unii comentatori ai cărţii dvs. au acuzat cartea în cinci ani. Deşi cartea are pagini superbe, pentru
faptul că nu este vorba propriu-zis de o istorie a că sunt scrise de Manolescu, consider că autorul ei nu are
literaturii, ci de o sumă de medalioane… vocaţie de istoric literar. Istoria lui Marian Popa nu-mi
Alex Ştefănescu: Nu pot fi de acord cu această place pentru că alternează pagini scrise cu eleganţă cu
observaţie. Dacă este să judecăm aşa, în cartea lui altele într-un limbaj golănesc. În plus, are nu sute, ci mii
Manolescu nu există niciun capitol de sinteză, sunt de informaţii greşite. Se bazează pe zvonuri, pe
exclusiv medalioane, or, în Istoria literaturii române anecdotică, asta ca să nu mai spun că a inclus în text
contemporane există capitole de sinteză, care descriu propriile rapoarte către Securitate! Acest lucru s-a putut
contextul mai larg, iar acele „medalioane” intră totuşi verifica atunci când a apărut Cartea albă a Securităţii, în
într-o logică. Nu este vorba de o simplă alăturare de texte care sunt reproduse şi rapoartele lui despre unii scriitori.
eterogene. Capitolele de sinteză vor fi oricum mult Probabil că le-a găsit printre foi şi s-a gândit că dacă tot
amplificate în ediţia a doua. Îmi propun să prezint mai pe erau scrise… Istoria lui Ion Rotaru mi se pare puerilă. În
larg cenaclurile, grupările, şcolile, tendinţele, fenomene schimb, cea a lui Dumitru Micu este bine scrisă,
precum limba de lemn (care a infestat în mare măsură şi serioasă. Din păcate însă, a trecut aproape neobservată.
literatura). O istorie extraordinară ar putea să rezulte din
Sunt bucuros că există edituri străine interesate redistribuirea textelor lui Eugen Simion. Am aflat că
de cartea mea. Toate vor însă o variantă prescurtată. Din chiar la asta lucrează acum. Simion este un critic foarte
corectitudine, am ales să termin ediţia a doua, şi abia pe bun – inteligent, competent, cu moderaţie în aprecieri.
aceasta să o ofer în variantă prescurtată. În iunie 2009, Dacă o să o ducă la bun sfârşit, o să iasă ceva foarte bun.
voi pleca în Marea Britanie. Am fost invitat de cei de la
University Press, care au o colecţie de istorii ale Reporter: Unde v-aţi făcut documentarea pentru Istoria
literaturilor contemporane europene. Mi-au propus să-mi literaturii române contemporane?
publice cartea, fiindcă le lipseşte o istorie la zi a Alex Ştefănescu: Pentru cărţile uşor de obţinut am mers
literaturii române contemporane. Va apărea o ediţie şi în la Biblioteca Municipală, pentru celelalte – la Biblioteca
49
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Academiei. Dar am foarte multe cărţi în casă. Biblioteca Cu bagaje, cu bagaje! Într-adevăr, sunt mereu plin de
mea nu este una de bibliofil, ci este un instrument de bagaje…
lucru. Am tot ceea ce este mai important din literatura
contemporană. Am o colecţie de manuscrise, am apoi un Reporter: Cât de dificil este în România, pentru un
fişier cu date despre 4.000 de scriitori – 12.000 de plicuri cercetător, să ajungă la o acurateţe a informaţiilor pe
aşezate alfabetic (informaţii, fotografii, manuscrise care le utilizează, pe care le pune în circulaţie?
dăruite chiar de autori). Deşi mulţi mă invidiază că am Alex Ştefănescu: Am lansat la un moment dat un soi de
colaborat cu un mare fotograf al Uniunii Scriitorilor, Ion joc de cuvinte: în România, în timpul comunismului s-au
Cucu, din totalul de 1.500 de ilustraţii câte apar în Istoria pus în circulaţie foarte multe informaţii false şi false
literaturii române contemporane, doar 10% sunt informaţii. Informaţiile false sunt cele care nu corespund
fotografiile sale, restul sunt colecţionate de mine. În adevărului, iar falsele informaţii sunt acele informaţii
ediţia a doua, de pildă, voi insera şi o adeverinţă a lui insignifiante vândute ca adevărate informaţii, în sensul
Emil Brumaru, prin care directorul Spitalului Socola că, aparent, satisfac foamea de informaţii. Orice fiinţă
confirmă că Emil Brumaru nu este Andreea Marin! Vara are nevoie de informaţii, chiar şi cel mai simplu
aceasta, Brumaru a fost internat la Socola, pentru că a organism din natură. După cum se ştie, în România,
avut o depresie, dar şi-a tratat această suferinţă cu umor. înainte de 1989 a fost un embargo al informaţiilor, ţara
L-am tachinat că s-a internat pentru că vrea să semene cu era practic închisă. Era impermeabilă la informaţiile
Eminescu, că eu sunt Titu Maiorescu şi am venit să îl venite din afara, dar era impermeabilă şi la cele din
vizitez. Într-o zi, a vrut să iasă în oraş să-şi cumpere câte interior. Noi, de exemplu, stăteam la Bucureşti şi nu
ceva, dar portarul nu a vrut să-i dea drumul, spunând că ştiam dacă la Cluj s-a prăbuşit un avion. Se difuzau
nu-l crede că e mare poet la Bucureşti şi că, oricum, anumite informaţii insignifiante care să ţină loc de
poate să fie şi Andreea Marin, că tot nu-i dă drumul. Aşa adevărate informaţii. Lucrurile astea s-au răsfrânt
că Brumaru s-a dus la medicul psihiatru şi i-a cerut negativ şi asupra literaturii. La acest aspect s-a adăugat
această adeverinţă! Mi-a plăcut foarte mult, aşa că l-am neseriozitatea de fond a întregului sistem, un mod silnic
rugat să mi-o dăruiască. al tuturor de a-şi face datoria. Toate aceste lucruri au
afectat şi munca istoricilor, a criticilor literari. Multe
Reporter: Ştiu că în tinereţe aţi scris şi poezie, când aţi dintre cărţi se aflau în fondul secret, nu aveai acces la
virat definitiv spre critica literară? ele, astfel că în jurul lor se ţeseau legende. Despre autori
Alex Ştefănescu: Pentru un tânăr este foarte important să ca Radu Gyr, Nichifor Crainic ştiam doar din auzite, iar
ştie cât mai devreme ce vrea să facă în viaţă. La vârsta de tot ce este din auzite este imprecis. Şi azi se manifestă o
şase ani mi-am spus că voi fi scriitor. La nouă ani deja anumită inerţie.
scriam versuri, iar la sfârşitul liceului ştiam că o să fiu Maşinăria informaţiilor se repune greu în
critic literar. Este important să ştii ce ai să faci, pentru că mişcare, mai ales când a ieşit din deprinderea oamenilor
în funcţie de asta extragi din cărţi ceea ce te interesează. să se informeze corect. Ne lovim şi de caracterul
Încă din timpul facultăţii fac ceea dvs. bibliotecarii numiţi incomplet al informaţiei. Despre bibliografia argheziană,
despuierea unei cărţi de informaţii. Îmi făceam fişe la de pildă, ştim mai puţine în definitiv decât despre cea
cărţile citite cu gândul la ceea ce voi scrie cândva. Ştiam shakespeariană, deşi ultimul a trăit cu jumătate de
încă de pe atunci că voi scrie o istorie a literaturii române. mileniu în urmă! La o emisiune TV în direct, am spus că
Atunci credeam că va fi o istorie de la origini până în dau un premiu telespectatorului care îmi poate oferi lista
prezent, nu m-am simţit însă în stare să reiau literatura cu toate lucrările publicate de Arghezi după război.
clasică şi cred că nici nu era nevoie. Era mult prea mult. Ştiam că nimeni nu va putea să-mi răspundă, pentru că
Şi aşa mi-am petrecut zeci de ani din viaţă citind. Am eu însumi alcătuisem o antologie Tudor Arghezi
îmbătrânit, m-am îngrăşat, mi-am uzat vederea, adică am interpretat de… şi mizasem pe faptul că, pentru
plătit un tribut… La restrângerea ariei de investigaţie a bibliografia operei, nu voi avea altceva de făcut decât să
contribuit şi faptul că, în facultate, am primit o rubrică de consult un dicţionar sau o lucrare cu caracter informativ.
critică literară în Luceafărul, în seria condusă de Ştefan Am constatat însă că înseşi monografiile dedicate lui
Bănulescu. Trebuie să recunosc însă că în timpul Arghezi, unele semnate de profesori universitari
facultăţii încă mai cochetam cu ideea că voi fi poet. La un cunoscuţi, erau pline de greşeli şi de omisiuni în ceea ce
examen cu Eugen Simion, acesta m-a întrebat: - Am auzit priveşte bibliografia, pentru că, la rândul lor, preluau
că scrieţi versuri, de ce nu scrieţi critică literară? Deja greşelile şi omisiunile altora. De atunci mi-am făcut
scriam critică literară în secret, dar, ca să bravez, i-am obiceiul să consult direct fişierele bibliotecilor, să văd,
răspuns: - Nu-mi place pentru că un critic literar are tot pe cât posibil, şi volumele. Sunt cazuri când pe copertă
timpul bagaje, fişe şi cărţi, pe când poetul n-are nevoie apar anumite date bibliografice, iar pe pagina de titlu sau
decât de foaie şi creion! Şi Eugen Simion a zis ironic: - în caseta tipografică, altele. Când este vorba de co-
Bine gândit! Peste ani, când ne-a reîntâlnit, mi-a spus: - autori, de cărţi de convorbiri, etc. nu sunt precizate toate
50
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
datele, astfel că poţi avea surpriza ca informaţiile Reporter: Profesorii dvs. v-au vorbit despre cum trebuie
furnizate în cataloage să fie incorecte. Pentru a evita organizată aşa-numita muncă intelectuală, despre
greşelile, impreciziile, trebuie să faci ceea ce se numeşte rigorile cercetării, despre felul în care se organizează un
confruntarea surselor, dar şi unele raţionamente logice. fişier de referinţe?
În caz că scriitorii sunt în viaţă, trebuie să te adresezi
chiar lor, deşi acest lucru implică alte dificultăţi. Unii Alex Ştefănescu: Numai cei pe care noi, studenţii, îi
autori sunt vanitoşi, şi vor să deţină controlul asupra a consideram de modă veche… Profesorul Alexandru Piru,
ceea ce ai să scrii despre ei sau trec sub tăcere anumite de pildă, mi-a explicat cum şi-a constituit fişierul de idei,
cărţi de care în prezent se ruşinează. Oricum, este de de informaţii despre scriitori, reviste, etc. Este vorba de
mare folos să colaborezi cu autorii, pentru că deţin un tip de fişier care nu se aseamănă prea mult cu cel din
informaţii în plus, astfel că poţi compara informaţiile biblioteci: o constelaţie de informaţii; unele pot fi
furnizate de ei, chiar dacă sunt selectate subiectiv, cu impresii de moment, schiţe de proiect. El m-a învăţat că
informaţiile din biblioteci, din alte surse (monografii, este important să-mi constitui un asemenea fişier, fiindcă
dicţionare), pentru a schiţa o biografie cât mai apropiată atunci, cu acel entuziasm nemărginit al tinereţii, credeam
de adevăr. Mă mândresc cu faptul că în Istoria literaturii că pot ţine minte totul, că am destulă energie ca să găsesc
române contemporane informaţiile sunt în mare parte orice detaliu atunci când am nevoie. Trebuie să înveţi să
verificate. Am ţinut mult la acest lucru, pentru că, până aduni informaţiile ştiind foarte bine ce vrei să cercetezi,
la urmă, talentul literar este un lucru nesigur, un lucru pe pentru că nu poţi aduna ca un maniac din toate
care îl validează cititorii; în schimb, ţine de tine să oferi domeniile. Trebuie apoi să înveţi să le organizezi, pentru
informaţii corecte. E un sentiment de răspundere, care că dacă doar le colecţionezi, este ca şi când nu le-ai avea.
ţine de acea colaborare între oameni de care vorbeam: să Cum ar fi o farmacie în care medicamentele ar sta
ştii că un necunoscut se poate baza pe informaţiile grămadă într-un sac?! Eu mi-am transferat o mare parte
furnizate de tine. din fişier pe computer. Computerul este un bun
colaborator, are acea funcţie de căutare, poţi organiza
Reporter: Cât de mult iau în serios criticii şi istoricii informaţiile pe câmpuri, etc.
literari români această nevoie de acurateţe a Un alt profesor care ne-a vorbit despre cum pot
informaţiilor? fi depistate şi organizate informaţiile a fost Şerban
Alex Ştefănescu: Istoricii literari tratează cu foarte mare Cioculescu, un adevărat erudit. Lăsând la o parte marea
seriozitate acest aspect. În schimb, unii critici literari îl categorie de profesori şi seminarişti făcuţi „pe puncte”,
consideră o preocupare prozaică, funcţionărească. Spun trebuie spus că exista în acei ai în facultate o altă
că nu au timp de fleacuri, că parcurg direct textele, că sunt categorie de universitari, în general tineri, extrem de
interesaţi exclusiv să propună interpretări cât mai sclipitori, nonconformişti, cu structură de eseişti, care nu
originale. Însă, de foarte multe ori, evaluarea corectă a aveau răbdarea să abordeze cercetarea literară de
unei opere literare face atingere cu exactitatea maniera lui Piru sau Cioculescu şi care priveau chiar cu
informaţiilor. Un text prost editat poate să schimbe un anumit dispreţ erudiţia de acest tip. De la ei am
fundamental o interpretare, semnificaţia unei opere. Este deprins în schimb o libertate a gândirii, şi ea extrem de
celebră disputa despre versul lui Eminescu: Totuşi este preţioasă. Am făcut facultatea între 1965-1970, exact în
trist în lume, în loc de Totul este trist în lume. Cu alte perioada de liberalizare. După ce în liceu învăţasem că
cuvinte, chiar şi pentru un critic care mizează pe speculaţii Titu Maiorescu a fost reacţionar, când am ajuns la
inteligente, legate strict de text, rigoarea nu este de facultate, dintr-o dată parcă mi s-au deschis ochii, am
neglijat. Până la urmă, prin informaţii se înţelege însuşi avut senzaţia cuiva care se operează de cataractă. Era un
textul. Chiar dacă acesta este purtător de emoţie estetică, aer proaspăt care ne entuziasma. Aşadar, nu era timp
este vorba totuşi de o succesiune de cuvinte, şi ea trebuie psihologic pentru erudiţie, pentru cercetări minuţioase.
redată corect. Nu sunt sceptic în ceea ce-i priveşte pe Redescopeream libertatea, fantezia. De asta a avut atât
tineri, dar trebuie să recunoaştem că se remarcă printr-o de mare succes proza lui Ştefan Bănulescu, Mircea
anumită superficialitate în tratarea informaţiilor. Sunt unii Eliade, Vasile Voiculescu.
care atunci când vorbesc despre o carte uită să
menţioneze dacă este la prima apariţie sau nu, să explice Reporter: Când aţi trecut de la lectura impresionistă la
dacă este îngrijită de autor sau de editor, uită să cea profesionistă?
menţioneze traducătorul, pe scurt, discută despre text ca Alex Ştefănescu: Abia în facultate. Până prin liceu
şi cum acesta ar fi un produs spontan al naturii. Acest credeam în mod naiv că lectura presupune să te substitui
lucru se întâmplă nu pentru că generaţia de azi ar fi mai personajelor, să trăieşti experienţele lor, să te laşi absorbit
prejos faţă cea anterioară (fiecare generaţie are oameni de ficţiune. De fapt, cred că sunt mai multe etape ale
străluciţi şi mediocri), ci pentru că nu se mai învaţă acest lecturii. Prima este cea naivă, apoi treci la etapa în care îţi
lucru în şcoală. imaginezi că tu eşti scriitorul: te gândeşti cum ţi-ai fi
51
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
construit cartea dacă erai în locul lui, trăieşti bucuria de a Revoluţie s-a dizolvat. Când s-a creat ea şi dacă era atât
te substitui autorului. Abia în a treia etapă te instalezi cu de consistentă cum de a dispărut atât de rapid? Pentru
adevărat în condiţia de cititor. Cititorul este acela care că tot dvs. spuneaţi că majoritatea cititorilor din
contemplă totul, atât personajele, cât şi autorul. perioada comunistă parcurgeau literatura mai ales în
căutarea elementelor extra-literare – toate acele
Reporter: Trecerea la acest al treilea tip de lectură a romane, eseuri, poezii care spuneau ceea ce nu se putea
fost favorizată de faptul că, în facultate fiind, aţi fost pus spune altfel…
în situaţia să scrieţi texte argumentative, cronici literare,
să participaţi la discuţii de seminar? Alex Ştefănescu: Această pătură s-a constituit cu
Alex Ştefănescu: Dacă la începutul liceului trăiam odată siguranţă în perioada interbelică. Un cititor genial –
cu personajele, iar spre sfârşit trecusem la lectura din pentru că nu numai scriitorii pot fi geniali, ci şi cititorii –
perspectiva autorului, în facultate, tot discutând despre era Jeni Acterian. Jurnalul său este remarcabil şi din
literatură, mi-am dat seama că, de fapt, odată publicat, acest punct de vedere. Deşi era prima cititoare a cărţilor
textul nu mai poate fi modificat. Totul de-aici în acolo colegilor săi de generaţie – Mircea Eliade, Emil Cioran,
este un joc al imaginaţiei. Important este ce ecou are în Constantin Noica, Eugen Ionescu – le comenta mai bine
conştiinţa ta. În acea perioadă, în Facultatea de Filologie decât criticii literari. Citea din plăcere, şi totuşi înţelegea
din Bucureşti începuse să se vorbească de receptare, de cele mai subtile nuanţe. În perioada interbelică existau
condiţia de receptor. În acest context, am conştientizat cititori de bună calitate, ca dovadă că scriitorii români
faptul că eu sunt cel care receptează. Consider însă că erau destul de corect ierahizaţi de către public (desigur,
mi-au folosit şi celelalte experienţe de lectură anterioare. cu unele greşeli pe care le-a corectat Călinescu, la rândul
Foarte mulţi dintre colegii mei au trecut direct de la său făcând greşeli, dar acestea ţineau mai mult de
lectura naivă, participativă la viaţa personajelor, la cea capriciu). În general, cititorii situau corect un autor pe
de cititori avizaţi, de critici, poate şi pentru că nu scara valorilor. Un alt lucru care îmi inspiră mult respect
avuseseră ambiţia de a scrie ei înşişi (pentru că etapa a este faptul că, în perioada interbelică, deşi mulţi cititori
doua a lecturii este legată de dorinţa de a fi în emulaţie erau poligloţi, preferau literatura română celei străine, şi
cu scriitorul). nu din autohtonism, ci pentru că literatura ţării lor era o
Reporter: În definitiv, se poate spune că în România de literatură despre ei înşişi. De altfel, un public bine
dinainte de 1989 exista, dincolo de vârsta biologică a conturat preferă literatura ţării în care trăieşte. E plăcut
cititorilor particulari, un soi de „copilărie a lecturii”... să descoperi în cărţile pe care le citeşti străzi cunoscute,
Mă gândesc că în Occident această distanţă critică, magazine, situaţii, momente din istoria ţării tale. E acel
această stare de contemplare a ansamblului este fond de amintiri comune care face mult mai uşoară
dobândită deja în anii liceului… comunicarea. Şi englezii preferă cărţile englezeşti, şi
Alex Ştefănescu: Acest aspect ţine şi de felul în care se francezii pe cele franţuzeşti. Din păcate azi, din snobism,
predă literatura în şcolile occidentale. La noi, la această preferăm literaturile străine şi, mai grav, facem confuzii
„copilărie a lecturii” de care vorbeaţi se adăuga şi dorinţa de valori mult mai mari decât făceau cititorii interbelici.
de evaziune specifică epocii comuniste, un fel de
bovarism al întregii populaţii: nevoia de a evada din Reporter: Dar receptarea literaturii naţionale a fost
realitatea cenuşie într-o viaţă plină de culoare şi de greu încercată în timpul comunismului…
aventură. Marea plăcere nu consta aşadar în a analiza, ci Alex Ştefănescu: Da, în timpul comunismului, calităţile
în a te lăsa transportat într-o lume fictivă. Dar ce spuneţi cititorului au fost sever periclitate. Oamenii citeau autori
dvs. despre o anume emancipare este foarte adevărat. Vă români mai ales în speranţa că li se va comunica ceva
voi da un exemplu amuzant. În 1982, am avut prima secret. Pe de altă parte, se consolida un tot mai mare
ieşire din ţară – în Iugoslavia, când i-a fost decernat lui dispreţ pentru tot ceea ce era produs în România,
Nichita Stănescu premiul de poezie. Ajuns acolo, am inclusiv pentru literatura română. Se ştia că orice
ţinut să merg la cinematograf să văd un film sexy, pentru economie comunistă produce mărfuri proaste şi urâte. Îţi
că în România erau cu totul interzise astfel de filme. dădeai imediat seama dacă un produs este realizat într-o
Iugoslavii erau mult mai liberali decât noi. Or, mi-am dat ţară comunistă sau într-una capitalistă… În acest
seama că eram singurul din sala de cinematograf context, s-a încetăţenit ideea că o carte românească este
emoţionat de ceea ce se întâmpla pe ecran! Tinerii din mai proastă decât una străină. Nu literatura în sine îi
jurul meu erau foarte detaşaţi, din câte puteam înţelege, dezamăgise pe cititori, ci tot ceea ce se producea în
discutau între ei ce aducea nou filmul respectiv faţă de România era privit cu mefienţă. O carte străină se
altele văzute anterior… obţinea greu. Cei care reuşeau, de pildă, să plece în
Franţa şi veneau cu două-trei cărţi care încă nu fuseseră
Reporter: Aţi afirmat în mai multe rânduri că înainte de traduse sau care nici nu aveau vreo şansă să fie traduse
1989 exista o societate de cititori avizaţi, care după erau priviţi ca nişte eroi. Toată lumea încerca să le
52
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
împrumute. Cărţile literare din străinătate erau aşadar transmită vreun entuziasm faţă de ea. Mai există apoi o
învestite dinainte cu prestigiu, prin simplul fapt că erau categorie de intelectuali care folosesc cultura pentru a
aduse dintr-o lume liberă. Dintre cărţile româneşti, cele intimida. Din punctul meu de vedere, aceştia se bucură de
considerate a avea succes de public, aşa cum era romanul o victorie tristă. Cine este cu adevărat cultivat vrea să
Cel mai iubit dintre pământeni al lui Preda, ori cărţile transmită şi altora bucuria de a înţelege.
lui Păunescu, Buzura, apăreau în tiraje de 100.000- Sunt bucuros că am făcut câteva emisiuni cu o
150.000 de exemplare, în schimb, cărţile mai rafinate, de audienţă bună. La emisiunea Un metru cub de cultură l-am
exemplu cele ale lui Radu Petrescu, abia ajungeau la chemat pe Solomon Marcus să-mi explice nu care sunt
10.000-20.000 de exemplare. Şi revista România ultimele curente în teoria matematicii, ci care ar fi, din
literară era citită de maximum 20.000 de oameni. punctul de vedere al teoriei probabilităţii, cea mai bună
Aşadar, existau aproximativ 20.000 de cititori cu soluţie pentru un om care aşteaptă de 30 de minute într-o
adevărat cultivaţi în România, cititori care să înţeleagă staţie să vină autobuzul: să se mute într-o altă staţie, sau
Milan Kundera, Ismail Kadare, orice altă literatura cu să aştepte în continuare? Asociind matematica
adevărat bună, nu amestecată cu elemente care să o facă superioară cu problemele cotidiene, oamenii devin
atractivă, senzaţională. atenţi. L-am chemat apoi pe Gheorghe Ceauşescu,
specialist în istorie antică, să-mi explice dacă în
Reporter: Până la urmă, unele dintre practicile de antichitate au existat dictatori, dacă a existat ceva care să
lectură de dinainte de 1989 sunt mai mult decât vizibile şi semene cu Securitatea, dacă a existat ceva care să
astăzi: un anumit gust pentru senzaţional, pentru semene cu CNSAS-ul! Mi-a spus că în timpul lui Nero,
literatura care îţi poate comunica „secrete de stat” sau în Senatul roman exista o reţea de informatori; că Nero a
„intergalactice”, gen Codul lui da Vinci. Mă întreb câţi fost puternic influenţat de soţia lui, care era un fel de
dintre cititorii lui Mircea Eliade, de pildă, au reuşit să Elena Ceauşescu, şi că după moartea lui Nero s-a făcut o
treacă, în anii comunismului, dar şi apoi, de acel tip de comisie de identificare a informatorilor. L-am mai
lectură empatică de care vorbeaţi… întrebat dacă a existat o Mineriadă şi mi-a spus că da…
Alex Ştefănescu: În ce-l priveşte pe Preda, de exemplu, se Eu cred foarte mult că literatura trebuie să
ştie că, pentru publicul larg, valoros nu era romanul servească la ceva, nu în sens vulgar, aşa cum trebuie să
Moromeţii, ci Delirul, pentru că în el apărea generalul servească o maşină sau o casă. Ştiu că e riscant să susţin
Antonescu. La fel şi în cazul romanului Cel mai iubit ideea aceasta, pentru că în memorie ne-a rămas felul în
dintre pământeni. Ambele romane erau, în definitiv, care comuniştii cereau literaturii să servească la ceva.
succese extraliterare. De asemenea, era o nebunie în a Desigur, literatura nu trebuie să aibă sarcini, dar, odată
achiziţiona volumele din Istoria credinţelor şi ideilor făcută, ea trebuie să însemne ceva pentru cel care o
religioase a lui Mircea Eliade, nu pentru a înţelege citeşte. Trebuie să-l eleveze, să-l ilumineze, să-l
concepţia omului de ştiinţă, ci pentru că cititorii erau emoţioneze. Sunt scriitori care spun că nu fac literatură
credincioşi, iar religia era semi-interzisă în România pentru cititori, ci pentru ei înşişi. Atunci de ce mai scrii?
acelor ani. Poţi doar să gândeşti literatura.
Reporter: Aţi făcut, în ultimii ani, mai multe emisiuni de Sunt chiar şi critici care declară că nu vor ca
succes. Presupune televiziunea o „moderare de ton”? lucrurile pe care le scriu să fie folositoare la ceva. Sigur,
Alex Ştefănescu: Chiar şi în conversaţia cu un singur om e foarte bine să uiţi de obligaţii, să scrii liber, dar, în cele
– fie el inteligent şi cultivat – trebuie să renunţi la anumite din urmă, dacă nu serveşte la nimic ceea ce scrii, este ca
abisuri ale sufletului, care sunt incomunicabile. Dialogul şi cum n-ar exista. Eu mereu am scris critică pentru
presupune un compromis. Trebuie să te resemnezi cu cititori, nu pentru scriitori. Mulţi scriitori m-au şi
gândul că, atunci când comunici, renunţi la ceva. întrebat: - Bine, şi la ce îmi foloseşte mie chestiunea
Lucrurile sunt şi mai evidente în cazul în care te adresezi asta? Datoria mea de critic este să mă fac util cititorului,
unei mulţimi formate din mii sau zeci de mii de oameni. nu scriitorului. Mi-am modelat limbajul pentru a mă face
cât mai bine înţeles. Or, dacă scrii accesibil, foarte uşor
Trebuie să cobori la nivelul celui mai simplu dintre ei. O
poţi fi acuzat că eşti simplist. În realitate, e mult mai uşor
să spuneţi: - Dar de ce vreţi să înţeleagă toţi? Pentru că
să scrii într-un limbaj de specialitate. E ca şi cum ai
altfel nu faci audienţă. Audienţa se măsoară. Dacă nu este
funcţiona pe pilot automat. Pe când, pentru a scrie pe
satisfăcătoare, contractul este reziliat. Aşadar, trebuie să
înţelesul unui public mai larg, trebuie să cauţi mereu
inventezi mereu ceva care să atragă. Partea bună este că
comparaţii, imagini revelatoare.
se pot spune şi lucruri inteligente într-o emisiune. Nu
Explicitarea presupune un efort intelectual.
trebuie să considerăm cultura ca fiind ceva în mod fatal
Vreau să fac servicii literaturii, vreau ca ea să ajungă la
plicticos. Dacă tu însuţi o tratezi într-un mod apatic, ca şi
conştiinţa cititorilor.
cum ai fi obosit de cultură… Sunt foarte mulţi intelectuali
Un interviu realizat de
care par împovăraţi de cultură, aşa că nu au cum să Letiţia Constantin şi Tabita Chiriţă
53
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
54
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Victor Duţescu
Acum vreo 380 de ani, o istoria noastră, „Doamna Elina”, iar princiare”, cum spune Paul de Alep,
domniţă, fata mai mică a unui crai, nu „jupâneasă”, ea, care nu fusese şi o altă casa încăpătoare la
părăsea Viena luând drumul niciodată Doamnă. Mărgineni. În Bucureşti, locuiau în
Bucureştilor. Născută la Suceava în Imediat după urcarea pe tron, conacul cu multe acareturi şi grădină
pribegie şi trăind până atunci departe Matei Basarab îi dăruieşte Elinei loc întinsă din mahalaua Arhimandritului.
de ţara ei, printre austrieci, vedea întins, la marginea târgului, între Această imensă proprietate a fost
pentru prima oară oraşul de pe Mănăstirea Sfântul Sava (cam pe unde împărţită între cei doisprezece copii ai
Dâmboviţa. Venind din Viena, a fost sunt acum statuile din faţa lor (şase băieţi şi şase fete).
surprinsă probabil văzând că Scaunul Universităţii), strada Colţea (actualul Fiindcă vorbim de strada
domnesc se află de fapt într-un târg de bulevard I.C. Brătianu), biserica Doamnei, nu ne interesează decât
ţară, e drept lăbărţat peste poate, unde Zlătari, mănăstirea Sfântul Ioan cel averea primită de către doi dintre
doar puţine case boiereşti aveau un Mare, lângă casele lui Stroe băieţi. Oricum, în secolul al XVII-lea
etaj, majoritatea locuinţelor fiind mai Leurdeanu2 (unde acum este palatul putem spune că mare parte din zona
mult bordeie acoperite cu paie sau, în CEC) şi strada Domniţa Anastasia. Podului Mogoşoaiei de mai târziu şi
cel mai bun caz, cu şindrilă. Dar aşa Acest loc întins era însă numai o mică străzile adiacente, inclusiv strada
dăduse Dumnezeu, şi aceasta era ţara parte din averea “Marii Postelnicese”. Doamnei, figurau între locurile
ei. În curând, domniţa noastră, fata lui Tot Matei Basarab îi restituie Elinei Cantacuzinilor.
Radu Şerban Voievod, se căsători cu toate moşiile tatălui ei, viteazul Radu În capătul dinspre Podul
un urmaş al împăraţilor Bizanţului, Şerban, şi pe ale bunicii ei, Maria din Mogoşoaiei (Calea Victoriei) a primit
Constantin Cantacuzino, vel postelnic Coieni. Mai la bătrâneţe, Elina teren Şerban Cantacuzino, al doilea
al luminatului domn Io Matei ajunsese să moştenească chiar uriaşa dintre fiii săi, ajuns Domn. Curtea
Basarab. Mai la bătrâneţe, Elina avere a lui Mihai Viteazul, prin soru- Veche fiind destul de ruinată, şi-a
deveni o femeie dârză, a cărei voinţă sa Ancuţa, soţia lui Pătraşcu, construit aici palatul domnesc, iar
era respectată de la opincă până la pribeagul fiu al lui Mihai. doamna sa, Maria, a construit biserica
vlădică. A fost fiică de domn şi mamă Elina şi postelnicul ce-i zice şi acum “a Doamnei”, o
de domn. I se zicea “Marea Cantacuzino îşi construiseră la bijuterie de clădire, ascunsă privirii de
Postelniceasă”1 sau, fapt unic în Filipeştii de Târg un palat “cu ziduri o construcţie fără nici o noimă,
Casa Greceanu
1 “preaslăvita de toată ţara, cinstita mare postelniceasă Elina” (Cartea mitropolitului Teodosie).
2 Intrigile acestuia au dus la uciderea postelnicului.
55
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
ridicată pe locul unde odată era palatul proprietăţi, de la biv vel pitarul Radu început de secol XIX, pe strada
coconilor domneşti. Vechea Brezoianul, de la Aniţa, fiica biv vel Doamnei au locuit spătarul Grigore
“Compescaria”3 era bătrâna casă spătarului Radu Golescu, „dimpreună Băleanu (unde mai târziu a fost
Greceanu, ridicată pe temeliile acestui cu boiarul meu, Nicolae Ştirbeai”, etc. celebra tipografie a fraţilor Göbl) şi
palat al fiilor de domn. Alături, unde Actele de vânzare-cumpărare spun hatmanul Mihai Filipescu (“în casele
fusese fierăria domnească, a fost un multe despre locuitorii zonei în secolul cele din colţ, peste drum de poştă şi
timp Hanul Greceanu, iar apoi Palatul XVIII. La 1848, hanul fiind într-o stare telegraf, astăzi ale văduvei
Aşezămintelor Nifon, clădire care încă jalnică, Eforia Spitalelor doreşte să-l Ghermani“, cum spunea bătrânul
există. Numele de Strada Doamnei repare, însă se opun logofătul Emanoil Papazoglu pe la 1890). Până târziu, la
vine de la această Maria, doamna lui Băleanu şi aga Dimitrie Fălcoianu, mijlocul secolului, aici au stat şi alte
Şerban Cantacuzino. Când vecini cu hanul, care se temeau să nu familii de vază, precum Izvoreanu,
Brâncoveanu a tăiat Podul Mogoşoaiei, se dărâme pe casele lor. Astfel, în Fălcoianu, Mavru, Bărcănescu.
a trecut cu drumul prin curtea Doamnei primăvara anului 1848, cea mai mare Din strada Doamnei, de lângă
Maria, lăsând pe o parte a străzii parte a hanului este dărâmată. Pe locul casele Bărcănescului, pornea o mică
palatul domnesc4, iar pe cealaltă parte lui se construiesc alte case, dintre care ulicioară strâmbă ce dădea tot în
biserica şi palatul coconilor. merită menţionată casa Kalinderu, strada Colţei. Nu ştiu dacă ulicioara se
Tot Şerban Cantacuzino, pe existentă încă, pe strada Doamnei, la numea într-un fel în secolul XVII. Mai
vremea când era postelnic în divanul nr. 20. Vizavi de Hanul Colţea era târziu, i s-a spus “strada Vestei”
lui Grigore Ghica Vodă, a cumpărat hanul Deli Nicolae, iar în spatele lui, (aproximativ strada Ion Ghica de
peste 40 de locuri pe Uliţa Mare5, în pe la 1763, pe strada Blănari, hanul lui astăzi, aflată însă puţin mai spre
mahalaua Grecilor6 (prăvălii şi Dracea sau, cum i se mai spunea, hanul răsărit, spre străduţa ce merge la
terenuri). Aici construieşte, începând Dracii. Tot în apropiere, lângă biserica biserica Sf. Nicolae Şelari); un timp i
cu 1683, cel mai mare han care a Sfântul Nicolae Şelari, era hanul s-a spus şi strada Bursei.
existat în Bucureşti. Hanul Şerban stolnicului Iacovachi, „peste drum de În această zonă a primit teren
Vodă s-a vrut asemănător cu acele casele luminăţiei sale beizadea alt fiu al „marii postelnicese”, Mihai
fondachi veneţiene, construcţii uriaşe Costache Caragea”. La 1839, spătarul Cantacuzino, parte din acel
ce serveau ca depozite de mărfuri, Eufrosina, fiica lui Costache Caragea, teren pe care Matei Basarab îl dăruise
adevărate cetăţi ale negoţului. Hanul, se mărită cu porucicul Nicolae Elinei Cantacuzino. Mai mult ca sigur,
mult timp prost îngrijit, şubrezit, a Lahovari şi hanul îi este dat de zestre7. spătarul îşi avea aici locuinţa, probabil
existat până în anul 1883, când a fost Lahovari însă vinde hanul. în apropierea Uliţei Nemţeşti, drumul
demolat, pe locul lui construindu-se, Cam pe partea cealaltă a cel mai direct spre Curtea Domnească,
între anii 1884-1890, Palatul Băncii străzii Colţea se afla încă din 1683 adică în casele ce au fost în secolul al
Naţionale. Proiectul Băncii Naţionale Carvasaraua (vama), aproape de XIX-lea ale lui Scarlat Bărcănescu (pe
a fost realizat de arhitecţii Cassien Târgul Cucului, pe un teren închiriat locul actualei Biblioteci Naţionale).
Bernard şi Albert Galleron, iar de de la Biserica Colţei. Apoi vama s-a Mihai Cantacuzino a cumpărat şi
construcţia propriu-zisă s-a ocupat mutat mai spre marginea oraşului(!), terenul lui Colţea Doicescu şi a
Nicolae Cechez. Aripa cea nouă, de pe adică pe actualul bulevard Magheru, refăcut, zidind din temelii, biserica lui
strada Doamnei, a fost construită între în dreptul străzii căreia i s-a zis, mult Colţea (înainte, aici era o mică
anii 1940-1942 (în plin război!) de timp, strada Vămii (actuala stradă biserică din lemn), iar lângă biserică a
arhitecţii Radu Dudescu, Ion Dem. I. Dobrescu). construit celebrul turn al Colţei, cea
Davidescu şi N. Creţoiu. Cum arăta str. Doamnei pe mai înaltă clădire din oraş timp de
La celălalt capăt al străzii vremea aceea e greu de spus. Probabil aproape două secole, precum şi primul
Doamnei, pe la 1746-1747 se o ulicioară îngustă printre garduri, spital din Bucureşti.
construieşte Hanul Colţea, pentru a se apoi puţin mai lată, cât să treacă un Când fiica sa Ilina se
obţine fonduri pentru buna funcţionare rădvan pe ea, însă destul de bine căsătoreşte la 1694 cu Dumitraşcu
a spitalului. Hanul avea în curtea sa întreţinută, având în vedere faptul că Racoviţă, îi dă drept dotă o parte din
biserica Sf. Proroc Ilie (Biserica era totuşi o zonă rezidenţială8. Era una acest loc. Aici era o grădină întinsă în
Bulgară). Pentru construirea hanului, dintre puţinele străzi din Bucureşti mijlocul căreia se afla casa
epitropii spitalului cumpără divese podite cu bârne mari de stejar. La Racoviţeştilor9, casă care a dăinuit
3 “Delta Dunării”, cum i s-a spus mai târziu. Fiindcă avea doar un etaj, iar din Bulevard se vedea turla Bisericii Doamnei, când au început să
fie demolate bisericile, în locul casei Greceanu s-a construit un bloc.
4 Loc în care timp de vreo sută de ani a fost Legaţia Imperială Rusă.
5 Strada Lipscani.
6 Numele mahalalei venea de la Biserici Grecilor (Biserica lui Ghiorma Banul), ce se afla între strada Lipscani şi strada Savropoleos.
7 Ar fi interesant de scris o istorie a acestui Costache Caragea, care acaparase în Bucureşti multe locuri şi care a încercat să fie proprietarul
întregului oraş Ploieşti.
8 Se ştie că în secolul XVIII “uliţa cea mare” a Şelarilor nu depăşea patru metri lăţime.
9 Într-o fotografie făcută în secolul XIX de Carol Popp de Szathmary, în spatele Palatului Şuţu se vede o casă cu etaj. Este vechea casă
Racoviţă.
56
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
până spre sfârşitul secolului al XIX- O altă variantă a istoriei pare, chiar din dragoste. În anul fugii
lea. Intrarea se făcea prin strada Vestei. spune că, după moartea lui Mihai îndrăgostiţilor în Transilvania, se
O strănepoată a lui Dumitraşcu Cantacuzino, casele ajung în întâmplase însă o tragedie în familiile
Racoviţă, Ruxandra, se căsătoreşte cu proprietatea urmaşilor lui Panaiotachi Caragea şi Bărcănescu. Între Ion
biv vel postelnicul Costache Şuţu, iar Nicosios Mamona10. O nepoată de fiu Caragea, fratele Elenei, şi bunul său
acesta, la 1832, începe să-şi a acestuia se mărită cu Adamache prieten, Dumitru Bărcănescu, fratele
construiască palatul cu nişte Moruzi, bunicul lui Ioan Moruzi. lui Scarlat, a izbucnit, după un chef la
“arhitectoni” austrieci (Johann Veit şi Oricum, proprietari cerţi sunt Ioan Băneasa, o ceartă care a dus la un duel
Conrad Schwinck). Peste doi ani, Moruzi, pe la 1790, şi Scarlat prostesc, în urma căruia au murit
clădirea este gata. A fost una dintre Bărcănescu, în prima jumătate a amândoi11. Aşadar, nu credem că erau
cele mai celebre clădiri din Bucureşti, secolului XIX. mulţi care să-şi închipuie că s-ar putea
în special datorită balurilor pe care le Elena Caragea fusese măritată înrudi vreodată cele două familii. Şi
dădea aici familia Grigore Şuţu (fiul cu marele logofăt Ion Bălăceanu în totuşi, s-a întâmplat. Blestemele lui
lui Costache), baluri la care participa 1826. Se pare că această căsătorie a Bălăceanu s-au împlinit însă într-un fel.
întreaga protipendadă a vremii. Este fost după vrerea părinţilor, iar nu după Toţi cei cinci copii ai Elenei au murit
una dintre puţinele clădiri boiereşti ce inima ei. Nu trec doi ani, şi Elena fuge înaintea e 12.
mai dăinuie astăzi. în Transilvania cu iubitul ei, Scarlat În casa din Ploieşti a părinţilor
Clădirea a avut o istorie Bărcănescu. De aici se iscă un adevărat lui Scarlat Bărcănescu, Ianache şi
destul de zbuciumată. În anii ocupaţiei scandal diplomatic. Elena era nepoata Ecaterina, pe la 1816, au loc primele
germane din timpul primului război fostului domnitor Ioan Caragea, iar concerte din acest oraş, cu muzică de
mondial, a fost reşedinţa generalului Scarlat era nepotul de soră al Bach, Rameau şi Haendel. Când
Tülff von Tscheppe und Weidenbach, domnitorului în exerciţiu, Grigore Gheorghe Lazăr vine în Ţara
guvernatorul teritoriului ocupat. Apoi, Ghica. Atât Ioan Caragea, cât şi Românească, înainte de a înfiinţa
un timp, a fost sediul primăriei Grigore Ghica purtau corespondenţă Şcoala românească de la Sfântul Sava,
oraşului. În 1932 se mută aici Banca secretă cu diplomatul austriac Friedrich este un timp preceptor al copiilor lui
Chrissoveloni, ca după zece ani să fie von Gentz şi cu superiorul acestuia, Ianache şi Catinca Bărcănescu.
sediul Casei de Economii şi cancelarul imperial Metternich. Fuga Probabil că aceştia locuiau pe strada
Consemnaţiuni. După război, găsim celor doi îndrăgostiţi putea să aibă Clemenţei (azi, Maria Rosetti), unde se
aici Institutul de Construcţii, iar din consecinţe neplăcute pentru diplomaţia va muta la bătrâneţe nora lor, Elena.
1956 şi-a găsit locul Muzeul de Istorie austriacă, de unde dorinţa lui Elev al lui Gheorghe Lazăr,
al Municipiului Bucureşti. Metternich de a o expedia cât mai Scarlat Bărcănescu va fi ispravnic de
O altă parte a proprietăţii lui discret cu putinţă pe Elena Caragea Prahova, Mare Logofăt al Credinţei şi
Mihai Cantacuzino (ucis la 1716, din înapoi în Muntenia. Între timp, Ion al Dreptăţii şi membru al Înaltei Curţi.
ordinul lui Mavrocordat, la Bălăceanu cere şi obţine divorţul, iar în Mult timp, pe strada
Constantinopol) ajunge după moartea 1832 Scarlat şi Elena se căsătoresc la Doamnei, cea mai importantă clădire
spătarului în proprietatea copiilor moşia Bărcăneşti. Se zice că, la nunta a fost cea a Bărcăneştilor, de vreme ce
intrigantului boier moldovean lor, fostul soţ, Bălăceanu, ar fi în secolul XIX strada s-a numit chiar
Iordache Ruset. Aceştia vând terenul blestemat-o pe Elena chiar pe treptele Uliţa Bărcănescu13. În 1833, când
lui jupân Dumitru Lehliu, mare bisericii. Această căsătorie a fost, se Grigore Vodă Ghica s-a însurat a doua
negustor şi “vel cămăraş za ocnă”. Se
pare că nici el nu a stăpânit prea mult
acest teren, căci în curând stăpâni sunt
cei din familia Moruzi. În planul lui Fr.
Purcel (din 1790), aici era casa lui
“Morus” (adică, a vornicului Ioan
Moruzi). Fiica sa, Ralu, se căsătoreşte
cu beizadeaua Constantin Nicolae
Caragea, a cărei fiică, Elena (1802-
1892), se va mărita în 1832 cu Scarlat
Bărcănescu (1798-1863).
10 Primul ctitor al bisericii Sf. Gheorghe Nou.
11 Ion Ghica spune: “Iancu Cretzulescu a ajuns la destinaţie”, la „curtea Moruzoaiei” (Raliţa, nevasta beizadelei Costachi Caragea), „ducând
pe fiul ei şi pe nepotul ei înecaţi în sânge”. Ion Ghica greşeşte aici: Dumitru Bărcănescu nu avea cum să fie nepotul Moruzoaiei, întrucât fiul
ei, Scarlat, se căsătoreşte cu Elena, sora lui Ion Caragea, tocmai după patru ani.
12 Scarlat Bărcănescu – colonel de cavalerie, adjutant domnesc, mort în urma unui accident, căsătorit cu Cecilia d’Uxkull; Dumitru
Bărcănescu – căpitan de cavalerie, căsătorit cu Eliza Băleanu cu care a avut doi băieţi, Radu şi Dan, şi o fată; Ana – măritată cu Oscar Eliatt;
Eufrosina – moartă la 16 ani şi Alexandrina – măritată întâi cu generalul George Catargi, apoi cu Nicolae Rosetti Bălănescu.
13 În secolul XX strada Doamnei s-a mai numit: strada Paris (între 1913-1926) şi strada Mauriciu Blank (între 1931-1935).
57
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
oară, cununia s-a oficiat chiar în Voievod la 1658. Împotriva lui prima demolată atunci când s-a croit
această casă a nepotului său, Scarlat Mavrocordat uneltesc mai mulţi boieri, bulevardul, în prelungirea străzii
Bărcănescu, iar o nuntă de domn nu printre care şi postelnicul Vasile Colţea. Ea sau alt urmaş vinde statului
putea avea loc oriunde. Terenul Bărcănescu, iar Ianache, marele serdar casele de pe strada Doamnei, unde se
familiei Bărcănescu era mult mai Bărcănescu, este la 1785 în Sfatul mută Poşta şi Telegraful. Poşta veche
mare decât cel ocupat mai târziu de Ţării. O altă ramură a Mogoşeştilor fusese în spatele Episcopiei
Bursă. Se întindea din strada Doamnei este mult mai cunoscuta familie Râmnicului (Ateneul de azi), pe strada
până lângă Mănăstirea Sfântul Sava, Grădişteanu. Neagu Djuvara, care se Nicolae Golescu, căreia i s-a spus
ocupând şi terenul pe care este acum
trage din Grădişteni, povesteşte că mult timp strada Poşta Veche.
str. Ion Ghica (strada Vestei fiind, cum
urmaşii acelor familii nu mai ştiau că Când serviciile internaţionale
am mai spus, mai spre răsărit, spre
bulevardul Brătianu). Este drept, nu au o origine comună. „După 300 de poştale au fost preluate de Poşta
mai era acelaşi teren pe care-l avusese ani, s-au căsătorit un Bărcănescu cu o Română 14, s-a pus problema unui alt
Mihai Cantacuzino. Pe strada Ion Grădişteancă, s-au regăsit fără să mai local mai încăpător – vechea casă
Ghica, colţ cu strada Toma Caragiu, ştie că sunt rude”. Este vorba de Dan Bărcănescu. Trebuie să ne imaginăm
unde acum este Banca Comercială Bărcănescu, nepotul lui Scarlat, şi de această casă într-o curte imensă,
Română (construită în 1908, ca sediu Maria Grădişteanu, căsătoriţi în 1910. înconjurată de o mulţime de acareturi,
al Societăţii de Asigurări „Generala”, În schimb, în toate aceste familii a magazii şi grajduri. Ca o notă de
după planurile arhitectului O. existat credinţa că se trag din Basarabi. culoare, este de menţionat faptul că, la
Maugsch), pe planul Borroczyn de la Postelnicul Vasile Mogoşescu acea dată, corespondenţa era adusă de
1852 mai figurează casa Chirculescu. îşi ia numele de Bărcănescu de la la cutiile poştale din oraş şi de la gară
Totuşi, o mare parte din acest teren numele moşiei Bărcăneşti de Prahova, de trăsurici trase de un căluţ, iar
aparţinea lui Scarlat Bărcănescu. adusă drept dotă de soţia sa, Maria distribuirea scrisorilor şi telegramelor o
Veche familie boierească de
Negoescu-Popescu, nepoata lui făceau “factorii călări”.
rangul întâi, Bărcănescu este cunoscută
Antonie Vodă din Popeşti. Moşia Constantin Bacalbaşa îşi
încă din al şaisprezecelea veac.
fusese în secolul XVI în stăpânirea aminteşte că, în anul 1871, când
Numele le venea de la moşia
familiei Coresi, iar mai înainte venise în Bucureşti, pe strada
Bărcăneşti din judeţul Ilfov. Era o
stăpânită de un oarecare Stănişor din Doamnei colţ cu strada Vestei era
ramură a familiei boiereşti a
neamul Basarabilor-Pârvuleşti, de “Într-o curte mare o casă veche, o
Mogoşeştilor, familie cunoscută încă
unde probabil credinţa că Bărcăneştii ruină destul de încăpătoare pentru
din secolul XV (boierul Albu de la
se trag din Basarabi. vremea aceea, servea drept direcţie a
Mogoşeşti trăia pe la 1415). Dumitru
După moartea lui Scarlat poştei şi telegrafelor. Actualul Palat
de la Mogoşeşti, care moare la 1600,
Bărcănescu, văduva lui se mută în altă al Bursei este construit pe localul
era mare vornic. Un Radu, clucer, era
proprietate a sa de pe strada Clemenţei vechii poşte”. Mai târziu, nici acest
trimis de Mihai Viteazul în solie la
(strada Maria Rosetti), casă care nici local n-a mai fost corespunzător, astfel
Sigismund Bathory. Spătarul Pârvu
ea nu mai există de mult timp, fiind că Guvernul a început construcţia
Bărcănescu este ucis de Mihnea Radu
Palatului Poştei de pe Calea
Victoriei15.
Tot în această clădire, pe lângă
Poştă, era şi sediul cancelariei Legiunii I
din Guarda Civică. Aceasta avea şi o
orchestră ce putea fi angajată pentru
diverse ocazii. „Muzica Legiunii I din
guarda civică, compusă din 25 artişti şi
având un repertoriu de tot ce este mai
nou, se recomandă onor public pentru
nunţi, baluri, grădini, banchete şi
altele, cu preţuri fórte moderate.
Doritorii să se adreseze la cancelaria
Legiunii I, casa Bărcănescu, strada
Dómnei, de la orele 9 de dimineaţă
până la 2 ore dupe amedi”.
La 1900, când Poşta s-a mutat
în noul său palat, vechile case ale lui
Scarlat Bărcănescu fiind probabil
Casa Bărcănescu dărâmate, aici a fost Grădina Basilescu,
14 Înainte, serviciile poştale cu străinătatea se făceau prin Poşta austriacă şi Poşta rusă.
15 Locul în care, de pe vremea lui Ceauşescu, este Muzeul de Istorie al României.
58
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
iar în 1908 a început construirea mai multe bănci decât există acum în Banca Românească – poate cea mai
Palatului Camerei de Comerţ şi întreaga zonă. Astfel, în Palatul importantă bancă comercială până la
Industrie. Această instituţie luase fiinţă Nifon, de la numărul 1, erau băncile 1948 (înfiinţată de către liberali în 1911
încă din 1868, cu toată opoziţia Saporta, Banca de Control a – preşedinţi I.G. Duca, Dinu Brătianu),
corporaţiilor (breslelor) industriale, ce Industriei şi Comerţului, Banca Dacia etc. La fel pe strada Lipscani, pe
vor fi desfiinţate în 1873. Bursa din Traiană şi Banca Pieţei. Pe partea Stavropoleos, pe E. Carada.
Bucureşti este înfiinţată la 1882 prin cealaltă a străzii, la numărul 4, în În 1939, s-a decis construirea
Înalt Decret Regal. Primul local al 1915, s-a construit după planurile unui alt sediu pentru Camera de
Camerei de Comerţ şi al Bursei de arhitectului Petre Antonescu, Banca Comerţ şi pentru Bursă, tot pe strada
valori a fost tot pe strada Doamnei, însă Marmorosch Blank (proprietari Iacob Doamnei, la nr. 27, dar a venit
la nr. 9, în casa Appel. Marmorosch şi Mauriciu Blank) în războiul şi nu s-a mai făcut nimic. Din
După ce s-a hotărât ca noua stil neobrâncovenesc. Acolo unde este 1955, în vechea clădire a Camerei de
clădire a Camerei de Comerţ să fie acum parcarea Băncii Naţionale şi Comerţ s-a mutat provizoriu
construită pe locul unde funcţionase intrarea în cădirea nouă a băncii se Biblioteca Naţională (Biblioteca
Poşta, s-a organizat un concurs de aflau Banca Fessler Zissu, Banca Centrală de Stat, cum s-a numit până
arhitectură câştigat de arhitectul Română de Credit şi Economie, în 1990) şi acum, după mai bine de 50
Ştefan Burcuş16. Pe vremea aceea, cei Societatea Naţională de Asigurări, de ani, tot aici funcţionează, întărind
mai apreciaţi arhitecţi fiind francezii, Banca S. Mayer şi fiii, Banca adevărul că orice provizorat durează
Ştefan Burcuş a rugat un prieten ce Poporului. Toate aceste clădiri au fost foarte mult…
mergea la Paris să îi expedieze cumpărate de Banca Naţională şi Dar să mai vedem ce mai era
proiectul din capitala Franţei. Nu ştim demolate pentru a se construi noul cândva în această parte a oraşului...
cât a contat faptul că era un proiect Palat al Băncii. Pe partea stângă a Printre atâtea instituţii financiare,
„francez”, cert este că Burcuş a străzii Doamnei, colţ cu strada prosperau cârciumile şi cafenelele,
câştigat concursul. Construcţia, în Academiei, era pe la 1870 Banca unde se învârteau zeci de misiţi care
stilul academismului neoclasic Poumay17. Lângă Poşta Centrală era vindeau orice, de la acţiuni la tablouri
francez, a început la 11 mai 1908, iar Banca Derussi. sau titluri de proprietate. Astfel, pe
la 23 mai 1911 a fost inaugurată cu Pe colţul cu strada Ion Ghica, strada Doamnei, la numărul 15, se afla
mare fast, în prezenţa familiei regale unde acum este Universitatea Spiru încă de pe la 1857 cafeneaua
şi a membrilor guvernului. Clădirea Haret, iar înainte a fost Bankcoopul, a “Bellevue”, iar la colţul cu strada
are câteva săli monumentale, de o fost Creditul Urban (instituţie înfiinţată Academiei, pe la sfârşitul secolului
eleganţă deosebită, precum sala unde încă din 1874). La numărul 21 era Banca XIX era Grădina Edison, ce avea şi un
se licitau acţiunile la Bursă, de la Românească a Orientului. La fel era şi pe teatru de varietăţi.
parter, unde se află acum Sala strada Smârdan: Banca Levy M. Isac, În 1902, secretarul Teatrului
cataloagelor a Bibliotecii Naţionale a Banca Fabre şi Hassner, Banca de Naţional, Alexandru Andronescu,
României, Sala de consiliu, tot la Garanţii şi Finanţări, Centrul Comercial închiriază grădina, construieşte o scenă
parter, împodobită cu picturi murale şi Industrial, Banca Comercială Română spaţioasă şi cabine pentru artişti,
(din păcate, acum depozit de carte) (primul preşedinte al Consiliului de întemeind Compania de Teatru de
sau sala de banchete de la etajul trei, Administraţie a fost Titu Maiorescu), Operetă şi de Comedie numită
în prezent Sala de literatură.
Nu în mod întâmplător,
Palatul Camerei de Comerţ şi al
Bursei a fost construit în acest loc.
Începând cu a doua jumătate a
secolului XIX, în această zonă a
Bucureştilor începe să se contureze
un adevărat City – cartier al băncilor.
În 1936, în zona cuprinsă între Piaţa
Universităţii, Dâmboviţa, Calea
Victoriei şi Bulevardul Brătianu
existau 136 de bănci, societăţi de
asigurare şi case de brokeraj. Numai
pe strada Doamnei au existat poate Vechea clădire a Camerei de Comerţ
16 Între anii 1892-1896, Ştefan Burcuş a fost bibliotecar la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele (precursoarea Politehnicii de azi). În 1896, i
se acordă un concediu nelimitat pentru a studia arhitectura în străinătate.
17 Înainte, aici fusese Hanul Golgota, demolat în 1868 din cauză că se afla într-o stare mizerabilă şi că ieşea mult din aliniamentul străzii.
Apoi, aici a fost Cinematograful Lux, iar acum este un bloc cu faţada în semicerc – blocul “Adriatica”, unde a fost funcţionat o altă bancă –
Banca Timişoarei.
59
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
60
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Blanduzia, în cinstea lui Vasile Alecsandri. Trupa, cu strânsă în găleţi, sau era adusă cu sacaua.
entuziasmul lui Constantin Grigoriu şi cu banii lui Leon Bătrânii spuneau că de la Curtea Veche porneau
Popescu, a avut mult succes, însă iarna s-a mutat la Teatrul nişte hrube tainice ce se sfârşeau în pivniţele caselor
Liric din Piaţa Valter Mărăcineanu, strada Doamnei Bălenilor, de lângă biserica Sfântul Nicolae Şelari sau poate
rămânând doar cu denumirea: Pasajul Blanduzia. Alături, în în cele ale Bărcăneştilor, de pe strada Doamnei, colţ cu
fosta grădină a cinematografului Doina, a fost un timp strada Vestei. Alte hrube ar fi ieşit şi mai departe, pe malul
Grădina Cărăbuş, unde Constantin Tănase încânta în zilele de stâng al Dâmboviţei, cam în dreptul Mănăstirii Sfânta
vară publicul capricios al Bucureştilor. Troiţă a Radului Vodă. Poveste? Adevăr? Cert este că întreg
Apoi, nu trebuie uitat că aici, pe strada Doamnei, locul prin care trece strada Doamnei era împânzit în secolul
s-a construit prima sală de cinematograf din Bucureşti: XVIII de hanuri, prăvălii “cu bolţi”, dar şi de case boiereşti,
Cinema Volta, în 1909. Până în 1923, apar încă trei toate cu pivniţe adânci, boltite.
cinematografe: Apolo (la nr. 7), Lux (la nr. 5) şi Terra (la Nu se ştie precis de când există această stradă. Pe
nr. 11). Acum nu mai este niciunul. vremea lui Matei Basarab, marginea oraşului nu era
Pe strada Vestei, pe la sfârşitul secolului XIX erau departe (la Puţul cu zale, lângă Palatul Regal de mai
Băile doctorului Erdreich. După câţiva ani, s-au mutat pe târziu). Însă, odată ce Brâncoveanu a deschis pod domnesc
strada Italiană, în spatele Bisericii Armeneşti (Baia Arcului, între palatul coconilor săi (aflat pe locul blocului
cum era cunoscută). Nici această clădire nu mai există. A Gioconda) şi drumul Braşovului, trecând prin mahalaua
fost demolată în 1985, când a fost tăiată strada Armand Scorţarului, locurile Bălăcenilor, Cantacuzinilor şi poate şi
Călinescu, în prelungirea străzii Vasile Lascăr. O baie o latură a Mănăstirii Sărindari, oraşul a început să se
publică pare o idee ciudată în zilele noastre când fiecare casă întindă rapid spre nord. Apoi Kisseleff a croit “Şoseaua”
are baie proprie. Acum o sută şi ceva de ani însă, majoritatea străjuită de parcuri şi în curând de case boiereşti, iar oraşul
populaţiei se spăla în albii de lemn, scobite de ţiganii rudari. s-a întins şi mai la nord, spre Băneasa şi Otopeni şi încă se
Şi nu trebuie să uităm că apa venea de la sfânta ploaie, mai întinde.
61
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Adriana Borună
prin intermediul versiunilor persoanelor cu dificultăţi de citire. de cele mai populare aplicaţii ale
înregistrate vocal pe casete Acest format a fost creat de sale. Astfel, orice document
magnetice sau imprimate pe hârtie în Consorţiul DAISY, înfiinţat în anul Microsoft, fie el document Word,
scrierea braille. Dacă prima variantă 1996, ce susţine faptul că toate Excel sau E-book, va putea fi
nu permite reluarea unui paragraf informaţiile tipărite ar trebui să fie convertit uşor în format DAISY, ceea
sau o lectură selectivă, a doua accesibile şi celor cu dificultăţi de ce va duce la apariţia de noi
variantă este accesibilă doar acelora citire, imediat ce sunt publicate, fără documente accesibile persoanelor cu
care cunosc alfabetul braille şi au costuri suplimentare, într-un format deficienţe de vedere.
simţul tactil nealterat. În plus, accesibil, având o structură similară Simpla prezenţă a
publicaţiile imprimate în alfabetul şi cu aceleaşi posibilităţi de computerului în biblioteci nu
braille sunt destul de incomode atât parcurgere selectivă a textului. înseamnă îndeplinirea condiţiei de
pentru utilizatori, cât şi pentru cei O carte în format DAISY acces la informaţie pentru toţi. În
care le deţin, deoarece sunt foarte constă într-o colecţie de fişiere de acest sens, sunt necesare adaptări
voluminoase şi greu de conservat. mai multe tipuri, imprimate pe unul speciale, consonante cu stilurile şi
Computerele prevăzute cu sau mai multe compact-discuri. particularităţile individuale ale
cititoare de ecran şi sinteză vocală şi Cărţile se distribuie pe CD sau prin fiecărei persoane, cu sau fără
Internetul au revoluţionat modul de intermediul Internetului. O carte în dizabilităţi. Lipsa unor adaptări
acces la informaţie al persoanelor cu asemenea format poate fi ascultată corespunzătoare şi lipsa unui
deficienţe de vedere sau cu selectiv, în acelaşi mod în care personal adecvat instruit nu vor face
dificultăţi de citire. procedăm atunci când citim o carte altceva decât să adâncească
Toate bibliotecile din SUA, tipărită. Folosind un aparat simplu discriminarea dintre o persoană
Canada, Australia şi ţările europene de mânuit, asemănător unui CD- validă şi una cu dizabilităţi în ceea ce
mai dezvoltate au încercat, de mai bine player sau un computer cu sinteză priveşte accesul la informaţie.
de patru ani, să înlocuiască vechile vocală împreună cu un soft special,
formate cu publicaţii în formate mai utilizatorul poate sări la o anumită
Bibliografie:
accesibile, incluzând aici cărţile pagină sau la un anumit capitol, de la Pădure, Marian. Implicaţii ale
electronice şi standurile cu cărţi un paragraf la altul, poate să reia o tehnologiilor informaţionale şi de acces
DAISY. Cele mai cunoscute frază, poate sări peste notele de în educaţia elevilor cu deficienţe de
organizaţii care produceau carte în subsol. vedere. În: Anuarul Institutului de
formate accesibile pentru nevăzători, Dacă este inclus şi textul Pregătire Universitară. Cluj-Napoca:
cum ar fi RFBD din SUA sau RNIB electronic care reproduce conţinutul Universitatea „Babeş-Bolyai”, p. 211-221.
din Marea Britanie, fac un efort cărţii tipărite, formatul DAISY oferă Pădure, Marian. Accesul la educaţie al
considerabil pentru a înlocui toate facilităţi de căutare şi de sincronizare persoanelor cu deficienţe de vedere
titlurile imprimate pe casete magnetice a textului tipărit cu cel vorbit. utilizând tehnologii de acces. În: Preda,
Vasile. Elemente de Psihopedagogie
cu versiunea lor în format DAISY. În prezent, Consorţiul DAISY,
Specială. Cluj-Napoca: Editura Eikon.
O carte DAISY reproduce realizatorul acestui standard, a p. 171-189.
fidel conţinutul unui material tipărit, convins compania Microsoft să http://www.nvda-project.org/
cum ar fi un roman, un dicţionar sau introducă acest format printre http://www.satogo.com
o revistă, într-un format digital formatele standard în care se pot www.funcaragol.org
accesibil nevăzătorilor şi converti documentele recunoscute www.afbe.org
63
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Nicoleta Rahme
Planificarea şi organizarea:
64
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
65
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
66
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Dezvoltarea de servicii pentru societatea bazată pe Strategia unei biblioteci naţionale reprezintă
informaţie este o prioritate strategică pentru bibliotecile principalul instrument managerial. Scopul acesteia este
naţionale. Competiţia acerbă, globalizarea şi noii actori de obţinerea unei viziuni unitare asupra principalelor
pe piaţa informaţională (printre care şi Internetul) afectează obiective, pentru o perioadă lungă de timp, obiective care
procesul decizional la toate nivelurile şi determină tipurile fundamentează procesul de decizie, planificarea,
de servicii oferite. organizarea şi dezvoltarea bibliotecii. Implementarea
Managementul şi Relaţiile Publice trebuie să strategiei este un proces de diviziune clară a muncii, de
reacţioneze la schimbările apărute în mediul operaţional, participare activă a întregului personal, de revizuire şi de
iar rezultatele obţinute trebuie să fie caracterizate de analiză periodică pentru a corespunde noilor politici.
transparenţă, atractivitate şi impact.
Capacitatea bibliotecilor naţionale de a deservi o Bibliografie:
tipologie variată de biblioteci determină o nouă cultură a STUEART, Robert.; MORAN, Barbara. Management: pentru
serviciilor, bazată pe cooperare şi interactivitate. biblioteci şi centre de informare. Ed. a 4-a. Bucureşti: Biblioteca
Serviciile digitale presupun crearea de conţinut Naţională a României: A.B.B.P.R., 1998.
informaţional şi existenţa unor soft-uri. Pe durata aplicării NICOLESCU, Ovidiu.; VERBONCU, Ion. Management. Bucureşti:
planului strategic, biblioteca se va concentra pe crearea de Editura Economică, 1997.
resurse digitale naţionale extinse pentru utilizatorii finali şi ENACHE, Ionel. Managementul informaţiei şi bibliotecii.
pe promovarea proiectelor naţionale de digitizare, prin Bucureşti: Credis, 2001.
cooperarea cu alte instituţii de conservare şi de prezervare PETRESCU, Victor; SACHELARIE, Octavian. Introducere în
a memoriei culturale. managementul de bibliotecă. Târgovişte: Editura Bibliotheca, 2003.
Provocările tehnologiei informaţionale şi SHELDON, Brooke E. Cadre de conducere în biblioteci: strategii
schimbările produse la nivelul operaţional determină o serie ale succesului. Bucureşti: ABBPR, 1996.
de presiuni în sistemul managerial, asociate cu funcţia BUNDY, Alan; AMEY, Larry. Libraries like no others: evaluating
socială a bibliotecii şi cu creşterea serviciilor şi produselor the performance and progress of joint use libraries. În: Library
sale. Toate aceste provocări şi schimbări sunt extrem de Trends vol. 54, nr 4, 2006, p.501-518.
importante pentru beneficiarii şi partenerii implicaţi în http://www.kb.nl/bst/beleid/bp/2006/2006-en.html (accesat în data de
elaborarea strategiei. 25 decembrie 2008).
67
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Dan Erceanu
68
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
Sculptura din colecţia Muzeului Municipiului Volumul are ca subtitlu Gust artistic, modă, fapt de
Bucureşti a putut fi executată după aceste desene. Legat de societate şi este structurat în şase capitole: I. Premize şi
aceste opere, autoarea afirmă: „Alegerea la vânzarea din aspecte particulare ţinând de condiţia principatelor
1894 a două eboşe, cea menţionată şi alta în teracotă Danubiene; II. Boierii iubitori de frumos (cu subcapitole
numită Songeuse, jeune fille, indică gustul pentru valoarea ca: Aristocraţi români în Parisul sfârşitului de veac
lucrării non finite, aspect rar întâlnit în preferinţele (XIX), în care personaje precum Stirbey, Elena Bibescu,
colecţionarilor români. Dar Slătineanu (1873-1939), Ecaterina Ghica-Comăneşti, Pleşoianu sau Slătineanu
posesor al unor sculpturi în ipsos de Camille Claudel [sora evoluau în mediul lor firesc). Capitolul III tratează despre
poetului şi amanta nefericită a lui Rodin, n.n.], poate fi citat Exemplul familiei regale, iar capitolul IV – despre
în această direcţie”. Şi nota 126 vorbeşte despre Slătineanu: fondatorii de muzee. Apar astfel figurile lui Simu şi
în calitate de medic al armatei şi de specialist în boli Kalinderu, printre altele. În capitolul V – Monumente de
sociale, a decis vaccinarea în masă a armatei române în for public – un gest ideologic se prezintă principalele
1913 şi 1917, salvând-o de tifos şi holeră. monumente executate de sculptori francezi – unele dintre
Folosirea citatelor aduce pigment unor observaţii ce ar acestea „scăpate” până în ziua de azi. Ultimul capitol, VI,
putea trece drept obişnuite, cum ar fi cel din subcapitolul 3.5 tratează despre Sculptura funerară şi este subintitulat
Alexandru Slătineanu colecţionar de sculpturi de Camille Artă, memorie, fapt de societate.
Claudel: pasiunea de a colecţiona cărţi rare, dar şi sculpturi Lucrarea oferă o serie de concluzii, un rezumat în
s-a afirmat la Slătineanu ca o decizie de viaţă în jurul vârstei limba franceză, addenda, documente şi corespondenţă, o
de 25 de ani, în perioada petrecută la Institutul Pasteur bogată bibliografie (25 p.) şi un indice.
(1898-1901), când s-a aflat în preajma doctorului
Cantacuzino. Alexandru Slătineanu avea să spună despre dr. Cel de-a doilea volum, Sculpturi franceze – un
Cantacuzino: „era unul din cei mai mari experţi în pictură şi patrimoniu resuscitat, se explică încă din titlu ca un
estampe [sic] pe care l-am întâlnit. Erudiţia lui în estampe catalog, textul introductiv fiind urmat de un catalog
era formidabilă. Cum nu te apropii de foc fără să te arzi selectiv al operelor şi de un indice de nume.
niţel, mi-a trecut şi mie această pasiune din urmă, şi vă Introducerea, cu titlul Sculpturi franceze în
vorbesc din rândul acesta în cunoştinţă de cauză. Deseori România – repere istorice şi stilistice, reia în amănunt
am avut ocazia să văd la Paris negustorii şi amatorii „faptele de societate” din volumul I: comenzi de
cerându-i avizul asupra vre-unei piese îndoielnice. Bibliofil monumente, comanditari, colecţionari, artişti, conjuncturi.
emerit avea cea mai frumoasă bibliotecă din ţară, cu cărţi În legătură cu aceşti comanditari, autoarea comentează:
rare şi ediţii princeps” (Slătineanu, Alexandru. În memoria „[…] pentru monumentul Carada opţiunile
profesorului Dr. I. Cantacuzino: Conferinţă rostită în Aula comanditarilor români (Vintilă Brătianu şi C. Bibicescu,
Universităţii Iaşi la 11 februarie 1934. În: Revue médico- directorul Băncii Naţionale române) [erau]
chirurgicale de Iassy. Bulletin de la Soc. des médecins et conservatoare, conform unei revolute educaţii estetice,
des naturalistes, janv., fevr., mars, avril 1934. p. 15-16). respingându-se o machetă mai modernă propusă chiar de
Tot despre dr. Cantacuzino vorbeşte şi nota 127: „Dr. Ioan Dubois. Peste zece ani, preferinţa regelui Carol al II-lea
Cantacuzino […] îşi trăise copilăria printre obiecte de artă pentru noul clasicism, pentru arta sintetică şi
antică, bunicul său generalul Nicolae Mavros fiind monumentală a lui Mestrovici (cazul statuii ecvestre Carol
colecţionar de piese arheologice şi fondatorul – prin donaţie I – 1940) apare drept o compensare şi o racordare la zi,
– al Muzeului Naţional de Antichităţi. A beneficiat de o printr-un salt al gustului pentru o artă contemporană”.
educaţie intelectuală excepţională având profesor de limba O serie de monumente distruse de regimul roşu
greacă în casă de la vârsta de 6 ani absolvind apoi la Paris instaurat la Bucureşti (Ion I.C. Brătianu; Tache Ionescu,
Liceul Louis le Grand şi trei facultăţi: Litere, Ştiinţe Eugen Carada, etc.) sunt descrise, reproduse, după
Naturale, Medicină. În paralel cu formarea sa ca om de documente rămase, fiind reconstruită inclusiv ambianţa
ştiinţă, ca savant în domeniul microbiologiei, pasiunea de a socio-politică a înfăptuirilor. Monumentul topit al lui I.C.
colecţiona opere de artă şi-a găsit la Paris condiţiile ideale Brătianu, de pildă, datorat sculptorului Dubois, purta pe
de afirmare şi împlinire”. Şi urmează completarea notei 127 soclul – desenat de Petre Antonescu, reliefuri explicative,
cu o bibliografie despre personalitatea profesorului şi precum şi inscripţia: “Prin mintea, prin inima şi braţele
colecţionarului Cantacuzino din diverse periodice, pe care noastre, 1851” – îndemnul prin care Brătienii, de-a lungul a
nu o mai reproducem, dar pe care o încheiem, pour la bonne trei generaţii, au construit alături de o clasa politică animată
bouche, cu: J. Michel Cantacuzène – Mille ans dans les de aceleaşi idealuri: statul Român – România Mare, până
Balcans. Chronique des Cantacuzènes dans la tournante când vremurile noi i-au „pedepsit” prin asasinarea
des siècles. Paris: Édition Christian, 1992. urmaşului lor, istoricul Brătianu, ca şi a altor mii de ctitori
Iată informaţii din toate direcţiile, născând una din de valori, în holocaustul organizat ştiinţific prin terorismul
cealaltă şi conferind studiului şi lecturii plăcerea de stat – creator al omului nou, aşa cum îl vedem astăzi.
parcurgerii unei literaturi de tip aproape memorialistic, ca Despre celebra statuie Vârsta de Bronz de Auguste
depănarea unor amintiri ce par în veacul nostru Rodin aflăm că este achiziţia reginei Maria şi că a fost
neverosimile. turnată şi patinată sub supravegherea directă a lui Rodin.
69
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
„În jurul acestei opere transmise testamentar de regină fiului său, viitorul
rege Carol al II-lea, se va închega ulterior în 1948-1950 colecţia de
sculptură occidentală a noului Muzeu de Artă, deschis în fostul Palat
Regal”, afirmă autoarea (este citată şi sursa informaţiei: ANCI, Fond
Regina Maria, dosar 2/1926).
Despre fondatorul de muzeu Anastase Simu, extragem din nota
26: „În 1927 Simu donează statului instituţia construită de el, însoţind
donaţia de câteva aprecieri memorabile ce trebuie corelate cu destinul
ulterior al Muzeului Simu închis în 1950 şi demolat în 1964 prin excesul
de zel al Primăriei Capitalei care şi-a asigurat astfel nemurirea”. Iată şi
cutremurătorul text al actului donaţiei: „Considerând ziua de azi ca una
din cele mai fericite a vieţii mele, declar în mod solemn, că terenul ce
am cumpărat în anul 1904 cât şi clădirea Muzeului Simu că le închin cu
dragoste României Mari, şi le fac danie pe veci Naţiunei, prin ministerul
Artelor şi Cultelor, cu obligaţiunea însă pentru acesta de a face să fie
respectat şi apărat Muzeul Simu aşa cum există […] toate cumpărăturile
de artă ce voi continua a face precum şi Premiile ce dăm şi vom da […]
din averea mea proprie ce am şi ce voi lăsa fără ca Statul să aibă a face
vreo cheltuială în existenţa şi mersul înainte al Muzeului Simu”.
Sculpturi franceze – un patrimoniu resuscitat pune în pagină
catalogul sculpturilor franceze din România (selectiv), însoţite de note şi
de fişe muzeografice. Acest volum II este în sine un fapt cultural şi „de
societate”, completând o faţetă mai puţin cunoscută mai ales de
tinerimea ce se pregăteşte pentru acest subtil domeniu al istoriei, şi
anume Istoria Artei. Din „vârful” volumului, face cu ochiul bătrânul
Anatole France, din care este extras următorul motto: „Je ne sais pas de
lecture plus facile, plus attirante, plus douce que celle d’un catalogue”
(Le crime de Sylvestre Bonnard).
Biblioteca Naţională a României ar trebui să dirijeze către schimbul
internaţional un număr de exemplare din aceste lucrări de excepţie ce
enunţă o privire contemporană despre o epocă în care ne construiam
identitatea. Evident, una dintre destinaţii ar fi Franţa, dată fiind mărturia
reprezentată de această carte despre aria de infuzie cu civilizaţie şi cultură
franceză. Ar putea fi deasemenea literatură de referinţă în anumite sectoare
ale Colecţiilor Speciale ale Bibliotecii Naţionale şi evident pentru tineretul
studios, pentru cercetătorii care vor să afle „rezultatul unei cercetări
temeinice şi îndelungate, al unei mari familiarităţi cu subiectul”, cum zice
textul de prezentare al Ioanei Vlasiu de pe coperta a IV-a.
Et pour les connaisseurs. De citit şi din plăcere.
Axis Libri: Revistă Culturală. Director Zanfir Ilie; Redactor şef: Letiţia Buruiană. Galaţi: Biblioteca
Judeţeană V.A. Urechia, an I, nr. 1 (noiembrie 2008), 2008, 40 p.
71
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Feimer Ágnes
Tóth Máté
Institutul Maghiar de Biblioteconomie (IMB)
IMB azi: misiune şi activităţi Activităţile IMB sunt – ca şi cele ale Bibliotecii Naţionale
Institutul Maghiar de Biblioteconomie este o Széchényi – supervizate de către Consiliul pentru Biblioteci din
instituţie specială. El poate fi descris drept o structură cadrul Ministerului Culturii şi Educaţiei.
departamentală tradiţională, la fel ca şi Biblioteca Naţională
72
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
În perioada 15-20 decembrie 2008, un grup de 10 bibliotecari de la Biblioteca Naţională a României a făcut o vizită
infodocumentară la Biblioteca Naţională a Ungariei.
Temele avute în vedere au fost: biblioteca virtuală, digitizare, carte veche, cercetare, funcţii naţionale, dezvoltarea
colecţiilor, fişiere de autoritate, comunicarea colecţiilor.
73
Revista Bibliotecii Naţionale a României An XIV - Nr. 2/2008
Corneliu Vasile1
(traducere de Emil Tudor) germană din Elveţia. În prezent, există un cărţi şi periodice: o treime sunt în
Luxemburgul este bogat în proiect de grupare a bibliotecii în cartierul franceză, o treime în germană, 13% în
monumente şi instituţii culturale care Kirschberg, în Place d’Europe. Începând engleză şi puţin peste 1% în
contribuie prin istoria şi prin activitatea cu anul 2008, aceasta va dobândi statutul luxemburgheză, dar fondurile includ şi
lor la o agendă variată şi atractivă: de serviciu de stat cu gestiune proprie, opere provenind din teritoriile care, în
Muzeul Naţional de Istorie şi Artă, ceea ce îi va asigura flexibilitate în prezent, nu mai aparţin Marelui Ducat
Muzeul de Artă Modernă (MUDAM), exercitarea misiunilor sale. de Luxemburg.
Filarmonia, Centrul de Întâlniri Totalitatea publicaţiilor editate în Fondul de carte veche
Culturale, Forumul de Artă Luxemburg formează Luxemburgensia. cuprinde lucrări intrate înainte de
Contemporană, Muzeul de Istorie al Aceste publicaţii sunt colecţionate şi 1927, numai din secolul al XVI-lea
Oraşului Luxemburg, Centrul European conservate de bibliotecă în calitate de fiind 1.500. Fondul modern se
de Conferinţe şi Congrese. păstrătoare a patrimoniului luxemburghez îmbogăţeşte anual cu 7.000 de lucrări
Biblioteca Naţională se află imprimat. monografice. Mediateca oferă 11.800
lângă Catedrala Notre Dame, aproape Două treimi din fondurile de documente, iar fondul de rezervă de
de Piaţa Constituţiei. Directoarea acestei biblioteci enciclopedice sunt de mare valoare conţine 150 de
instituţiei, doamna Monique Kieffer, origine străină, ceea ce probează marea incunabule. Fondul cărţilor ilustrate şi
prezintă biblioteca drept un factor deschidere internaţională. Sunt al cărţilor de artă leagă arta de lumea
important al “societăţii cunoaşterii”, numeroase lucrările de referinţe, iar cărţilor. Centrul de studii şi de
aflat între zidurile venerabile ale oferta de reviste e importantă, ca şi cea documentare muzicală (CEDOM)
vechiului Ateneu Grand-Ducal, cu o de baze de date (în 2006, acestea au colaborează strâns cu Centrul naţional
vârstă de mai bine de patru secole. ajuns la 18% din bugetul de achiziţii de al audiovizualului.
Bicentenară, actuala bibliotecă 962.000 euro). Unele lucrări sunt accesibile
este succesoarea Bibliotecii Centrale a Un sfert dintre utilizatorii direct în sălile de lectură, altele, cele mai
Şcolii Centrale a Departamentului bibliotecii sunt studenţi şi cercetători. multe, pot fi obţinute din depozite, prin
Pădurilor, înfiinţată de statul francez în Aceştia folosesc atât www.bnl.lu, cât consultarea cataloagelor. Acestea pot fi
1798. Având o vocaţie enciclopedică, şi reţeaua de biblioteci bibnet.lu. Prin consultate şi de la distanţă, inclusiv de la
Biblioteca Naţională a Luxemburgului informatizare progresivă şi prin numeroasele PC-uri instalate în săli, iar
este principala bibliotecă ştiinţifică şi postarea on-line, documentele rare, materialele pot fi trimise prin e-mail ori
de cercetare a Marelui Ducat, iar din preţioase şi fragile vor deveni salvate pe calculatorul personal.
anul 1960 a renunţat la fondurile de accesibile şi marelui public. Publicul cel mai numeros,
carte de divertisment, rămânând fidelă Expoziţiile, conferinţele şi după criteriul vârstă, este cel de 20-30
politicii de deschidere către marele coeditarea unor cataloage şi lucrări cu de ani, urmat de cel de 30-40 de ani, iar
public. Mutarea de pe Bulevardul Regal caracter ştiinţific, la cerere, lărgesc aria după naţionalitate, este format din
pe Bulevardul Roosevelt a condus la de activităţi ale Bibliotecii Naţionale a luxemburghezi, francezi şi germani,
înfiinţarea unor noi servicii: Împrumut Luxemburgului. În scopul promovării ceea ce arată interesul vorbitorilor
internaţional, Rezerva de documente de ştiinţei şi culturii în toate segmentele tuturor celor trei limbi utilizate în
mare valoare, Agenţia ISBN, Centrul populaţiei, se organizează activităţi, Marele Ducat faţă de lectură, cultură,
de studii şi de documentare muzicală, vizite pedagogice de grup, iar din anul ştiinţă şi informare.
Mediatecă. 2000 se oferă cititorilor acces gratuit la De remarcat solicitudinea
Informatizarea catalogului a Internet (5.800 de solicitări în 2006). personalului bibliotecii (bibliotecari
debutat cu sistemul de gestiune Actor al „strategiei Lisabona”, de la serviciile de referinţe şi
informatică SIBIL al reţelei REBUS biblioteca este azi şi un actor al comunicare), în permanenţă la
(Reseau des Bibliothèques Utilisant Sibil). societăţii cunoaşterii. dispoziţia cititorilor.
Acest sistem, dezvoltat de Biblioteca Sistemul de gestiune Printre lucrările interesante pe
Universitară şi Cantonală din Lausanne, a informatică Aleph 500 a extins reţeaua care le-am consultat în această bibliotecă se
fost primul pas spre dezvoltarea bibliotecilor, realizându-se astfel află o antologie în limba română a poeziei
excelentelor relaţii culturale cu Elveţia. catalogul colectiv bibnet.lu. luxemburgheze de limbă franceză, precum
Ulterior, a fost semnat un acord de Publicaţiile achiziţionate în colaborare şi un dicţionar român-luxemburghez şi
cooperare cu reţeaua IDS cu Universitatea din Luxemburg sunt luxemburghez-român.
(Informationsverbund Deutschschweitz) a accesibile pe portail bnu. Cititor cu permis de intrare la
bibliotecilor universitare de limbă Biblioteca deţine un milion de multe biblioteci mari din România,
1 Profesorul Corneliu Vasile este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.
74
An XIV - Nr. 2/2008 Revista Bibliotecii Naţionale a României
printre care Biblioteca Naţională a României şi biblioteci judeţene (Craiova, Buzău, Alexandria, Slobozia, Slatina),
apreciez ca experienţă inedită, interesantă şi fructuoasă consultarea colecţiilor Bibliotecii Naţionale a Luxemburgului,
unde m-am aflat în vara anului 2008 şi unde, desigur, intenţionez să-mi continui activitatea de informare şi de
documentare în domeniile literaturii şi educaţiei.
Ruxandra Constantinescu
75