Vous êtes sur la page 1sur 248

Coperta de serie: MIHAI BUJDEI

ISBN 973-37-0045-2
6 SEMIOLOGIE MEDICALĂ DE BAZĂ

11.9. Edemul inflamator · · · ·


12. UNELE S l'.\IPTO:\lE MAJORE
12.1 Durerea · · · · · ·
12.1.1.Ccfaleea · · ·
12.2. Pierderea con~.uentei ·
12.3. Sccre/ia sudorală · ·
12.4. Modificările temperaturii corporale
12.4.1. Tipuri de febră · · · ·
13. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
14. EXAMENUL OCHILOR · · · · · · · ·
14.1 Modificări la nivelul globilor oculari
14.2. 1Vlodlficări la nivelul pleoapelor
14.3. Mocf"ficări la nivelul aparatului lacrimal
15. EXAMENUL GÎTULUI · · · • · · · · · ·
16. EXAMENUL SÎNILOR · · · · ·
17. SE'.\IIOLOţIA PSIHIATRICĂ ·
17.1. Examinarea starii mentale •
18. SEMIOLOG IA NE UROLOGICĂ
18.1. Examenul neurologic obiectiv ·
18.1.1. A t i tudi ne a · • · · ·
18.1.2. Echilibrul static·
18.1.3. E chil i b r u 1 din a mi c (m c r su lj
18.1.4. M o t i li ta te a v o I u n ta r {1 • •
18.1.5. C o ordon are a mişcări I or· ')

18.1.6. Re fl c x el c· · · · · · · · · · · · · fr'
18.1.7. Sensibilitatea····· 54
18.1.8. M isc[irile involuntare· 65
18.2. Neruil cranieni 66
18.3. Examenul L(;R · • · · · • · 67
18.4. Sindromul meningean · • · • ()\)
18.5. Sindromul sciatic · · · · · · 70
19. SEMIOLOGIA DERMATOLOGICĂ 70
19.1. Lezillnile elemenlare ale pielei 70
19.2. Modificâri patologice cutanate 71
19.2.1. Pruritul · · · · · · · 74
1\J.2.2. V c r g e tu r i l c · · • • · 75
19.2.3. D i s crom ii 1 e · • · · · 75
20. SEMIOLOGIA ENDOCRINOLOGICĂ 77
20.1. Hipofiza· · · • · · · · • • · 77
20.1.1. S i 11 d r o a m e l e a n t e h i p o f i z a r c 77
20.1.2. S i 11 dr o am e Ie post hipofizare 79
20.2. Tiroida · · · • · · · • · · · · • · · · 79
20.3. Suprarenala · · · · · · · · · · • · · · 79
21. SEMIOLOGIA SISTEMULUI OSTEOARTICULAR 80
21.1. Simptome importante · · · · · · 80
21.2. Examenul clinic al articulaţii/or · 80
II. SE:UIOLOGIA Al'AllATULUI RESPIRATOil 82
1. PARTICULARITĂTILE ANAMNEZEI 82
2. SIMPTOME MAJORE · 83
2.1. Durerea tarat iC â · 8:3
2.2. Dispneea • · 85
2.3. Tusea · · · · • 87
2.4. Expectoraţia . . .. . 89
2.5. Ilemopli~ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8 SEMIOLOGIE MEDICALA DE BAZA

III. SEJ\IIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCUJ,AR 138


1. PARTICULARITĂŢILE ANAMNEZEI 138
2. SIMPTOME MAJORE · · 139
2.1. Durerea precordială 139
2.2. Dispneea · · · · · 140
2.3. Palpitaţiile • · · · 142
2.4. Alte simptome · · · 142
:3. EXAMENUL OBIECTIV- 144
3.1. Examenul gpneral 141
3.2. Examenul local 146
3.2.1. Inspecţia toracelui şi r0 iun ii p re cor-
diale··· · · · · · · · 146
3.2.2. Pa) parc a regiunii p r cc c r di a l c 148
3.2.3. P cţ cu ţ ia r c g i u n ii p c c o i a lc 150
3. ~.4. A s 'c u l t a ţ i a i i n i i 151
1. I:\'.:AME~U{, Y.\SELOn. 103
4.1. E~:":1~;wl ar!crcfor 1G3
4.1.1. P a:rt icul ari tă ţi J c an am ,, i. în ai' l e r i op a ii 1G3
4.1.2. Principalele n; ani f e 3 i r i c 1 i ic: c · · 164
4.1. 3. E k a m e n 1 o b i c " i v · · 164
4.1.4. M e t o d c c o m f! 1 e m e n t a r c c c plo are în
arteriovatii· · · · · · • · · 170
4.1..5. S Î 11 dr O Hl Ul d C ÎS C h C ln ie C 1 Îl' i C ~l 172
4 .. G. T' e ns i '.I ca art c r ia 1 ~,l • • 173
4 Ec;mnc::ul uenelur · · · · · 175
,2.1. Part cularit ţi! e a::amEe ci î!1 bolile J(' Plor 175
4-.2.2. Principal(' le s i p t o El c ş i ;:, l' 11 ~ \) 1 i l c
V<'-.; clor 175
,. ., , :~. J~, :'~ il C l Ob ieCti V • • • • • 176
Jr iî s :i, r a r c p r c s i t: i i v e r ;1 s e 177
l r: d r o m u J c l i n i c d i n t r o 1;i L o i l c 178
TODE CU\ll•LL\U:c{T.\IlE n;: ff,(i; \ t:.:
lcL,IU\'(i\:--,1. CL~\.I~ 17!)
·;:'!Jll!JLU[ 17\J
E~eclrocar:..~i(Jgr{, :·i"z 184
5.::.1. :CCG normală 184
G.2.2. ECG pa tologi c {1 186
3.3. F·cnocartiio[/Fan~a 204
S.·L Alte n:etode (~e cxp!cr1rre. • 205
f?,:fiRO"'lCL CLI?,:IC DI:\ BOLILE YALVUL\HE 205
G.1. Sleno::a mitralii • · 205
G,2. Jnsuficier,fa mitralu
G.3. IJoala iniirn!ă • · · :JG9
G.1. S!.enoza aorlicâ · 209
6.5. Insuficienţa aorticu · · 210
6.6. Sleno:a tricuspidiană 212
G.7. Insuficien,ta tricuspidia'lă · · · · 213
6.8. Stenoza pulmonară • • • 213
6.9. Insuficienţa pulmonară · 214
CUVlNT 1N,4INTE

Sen{iQfogia medicalâ, cea mai conservatoare şi vastă disciplină


clinic<!, este prezenlatll în numeroase cărţi voluminoase (şi preţioase!),
dar slude1şţii în medicinli. nu dispun decit de un sinaur an universitar
(şi acela :cu timpul limitat de densitatea programelor de invr1tămfnt)
pentru a;şi insu;;i bayt.jul imens de cunoştinţe. Am considerat deci
necesarii publicarea unei Semiologii „de ba :ă", care, prin definiţie,
presupune o carte de dimensiuni reduse, oricînd la lndemîna slu-
dentului, pentru a fi cu uşurinţă ' consultată. ln acest spirit, lu-
crarea a fost scrisâ concis, fructificînd experienţa învăţămîntului se-
miologic ieşean, a cursurilor, manualelor şi tratatelor de specialitate,
publicate la noi şi în străinătate.
Cartea se adresează îndeosebi studenţilor în medicină, în sco-
pul pregătirii lor temeinice la disciplina cu implicaţii covîrşitoare în
formarea viitorilor medici.
Dacă îşi va atinge ţelul, meritul revine în primul rînd das-
c(llilor noştri; dimpotrivă, dacă ea nu-şi va realt:ou aezideratul,
de vinâ este autorul şi, mai puţin, colaboratorii.

C. Stanciu

Iaşi, august, 1988,


22 SEMIOLOGIE MEDICALĂ DE BAZĂ

FIZIONOMIA (FACIESUL)
Fizionomia reprezintă ansamblul trăsăturilor feţei cu expresia
rezultată (bucurie, mînie etc.), .iar faciesul cuprinde modificările as-
pectului feţei induse de anumite boli. În cele ce urmează, aceste două
noţiuni (fizionomia şi faciesul) sînt folosite cu acelaşi înţeles (de
facies). Faciesul poate prezenta în unele boli modificări atît de carac-
teristice, încît a primit denumirea lor (mitral, acromegalie, mixedcrnatos
etc.), diagnosticul fiind pus la prima vedere, „dintr-o privire" („Blick-
diagnose"). Tipuri caracteristice de facies :
1. mitral (stenoza mitrală, p. 205): cianoza pomeţilor, buzelor şi
nasului, care co11,trastează cu paliditatea din jur;
2. acro1ne9~lic (acromegalie, p. 77) (fig. 7): nas mare, faţa alungită,
exagerarea p roerr\.inenţelor osoase (pomeţii, arcadele zigomatice şi cele
sprîncenare, boseijl frontale), bărbia mare şi proiectată înainte (prog-
natism) ; f
3. n1ixedemâtos (hipotiroidie, p. 79) (fig. 8): rotunjit („în lună
plină"), împăstal, cu ştergerea şanţurilor fiziologice, pleoapele tume-
fiate (aspect buhăit, de oameni somnoroşi), absenţa 1/3 externe a sprin-
cenelor ;
4. hipertiroidian sau basedowian (hipertiroidie, p. 79) (fig. 9) :
exoftalmie bilaterală, fanta palpebrală lărgită, privire vie, hipersecreţie
lacrimală, ochii strălucitori (aspect de „spaimă îngheţată");
5. tetanic sau „risus sardonicus" (ln tetanos): gura, nările şi ochii
se modelează ca pentru rîs, în timp ce fruntea încreţită exprimă tristeţe ;
6. peritoneal sau hipocratic (în peritonite acute): faţa palidă­
pămîntie, acoperită cu sudori reci, ochii înfundaţi în orhite, încercănaţi,
nas ascuţit, privire anxioasă ;
7. parkinsonian sau „de mască" (boala Parkinson): inexpresiv,
privire fixă, clipitul foarte rar ;
8. cus-hingoid (sindrom Cushing, p. 80, după tratament îndelungat
cu corticosteroizi) (fig. 10): rotunjit, „în lună plină", dolofan, pomeţii
roşii (impresie falsă de sănătate !) ;
9. lupic (în lupus eritematos diseminat): aspect „în fluture", cu
placard eritematos al nasului şi pomeţilor ;
10. ftizic (în tbc pulmonară): emaciat, palid (cu nuanţă teroasă),
ochi strălucitori ;
11. „mumie", „mască de ceară" sau „icoană bizantină" (în scle-
rodermie): inexpresiv, cu pielea întinsă, buzele şi nasul subţiri, expresie
de blindeţe ;
12. „de paiaţă" (în rujeolă),: plîngăreţ şi pătat;
13. vultuos (pneumonie): congestionat, roşeaţa pometului de par-
tea bolnavă ;
--„------------~
216 SEMIOLOGIE MEDICALA DE BAZĂ

3. Intensitatea şi calitatea (tipul) : intensitatea este slabă sau


moderată (rareori foarte mare), are caracter constrictiv („gheară",
,.menghină", „greutate") şi se însoţeşte de anxietate, spaimă, nelinişte
sau chiar de senzaţie de moarte iminentă.
4. Durata este scurtă, obişnuit 2-5 minute (rar pînă la 10-15'
minute); după instalarea relativ bruscă, se menţine în platou cu aceeaşi
intensitate.
5. Frecvenţa acceselor este variabilă: unul sau mai multe pe
zi, unul la cîteva zile, săptămîni sau chiar luni.
6. Factorii de declanşare (toate condiţiile care fac să crească lucrul
inimii): a) efortul fizic (mersul, urcatul scărilor etc.), digestiv (mese
copioase), de defecare, micţiune şi cel sexual; b) emoţiile; c) frigul,
vîntul, umezeala ~i căldura excesivă; d) fumatul; e) tahicardia (de
orice natură) ; f) creşterile bruşte ale TA; g) hipoglicemia.
7. Condiţiile /le dispariţie (toate condiţiile care scad munca
inimii): a) repausul fizic-apariţia durerii determină, instinctiv, bol-
navul să. se opreasţă din mers sau lucru („spectator de vitrină"), ceea ce
face ca durerea. să cedeze ; b) nitroglicerina (trinitrina)- o tabletă
luată sublingual suprimă durerea aproape instantaneu (30-90 sec); efec-
tul acesteia este atît de caracteristic încît, dacă durerea nu cedează prompt
<lupă ad.ministrarea ei, trebuie pus la îndoială diagnosticul de A.P.
8. Caracterele negative (cele care nu trebuie să existe): durerea nu
este pulsatilă sau oscilantă, nu este influenţată de mişcările respiratorii„
nu se accentuează la palparea (presiunea) regiunii dureroase şi nu se înso-
ţeşte de palpitaţii.
Examenul obiectiv al cordului este, cel mai adesea, normal, atît
în timpul crizei cît şi în afara ei, de unde expresia: „inima asistă im-
pasibilă la criză".
Ecg : a) în repaus, în afara crizei, este normală la jumătate
din bolnavi; la restul bolnavilor se evidenţiază modificări ale segmentului
ST (subdenivelare rectilinie sau descendentă) şi undei T (reducerea am-
plitudinii, aplatizare sau negativare în DI> a VL şi precordialele stîn-
gi) (fig. 143); b) în timpul accesului: modificări ale segmentului ST
şi undei T la aproape 3/4 din bolnavi; c) probele de „provocare" (de
efort) : testul Master („al celor două trepte") (p. 205), testul cicloer-
gometric (la bicicleta ergometrică) etc. ; testul este „pozitiv", dacă a-
pare subdenivelarea segmentului ST (care să depăşească 1 mm în DS şi
peste 2 mm în D.p.) şi turtirea (pînă la aplatizare) undei T.
Formele atipice de A. P. stabilă
1) Angina pectorală „de decubit" (nocturnă, de repaus, posturală)
se caracterizează prin apariţia durerii în repaus, în poziţie culcată şi
di~pariţia ei în poziţie şezîndă sau în picioare ; apare frecvent noap-
tea în somn, indicînd, obişnuit, leziuni coronariene avansate.
220 SEMIOLOGIE MEDICALĂ DE BAZĂ

Etiologie. Pericardita acută poate fi produsă de numeroase afec-


ţiuni, din care amintim: 1) RAA; 2) tuberculoza; 3) virozele (a-
cestea„ fiind cauzele mai frecvente); . 4) colagenozele (lupus
eritematos diseminat-LED); 5 infecţiile microbiene; 6) neoplaziile;
7) sindroamele hemoragipare ; 8) pericardita postinîarct miocardic
(sindromul Dressler), uremică, post-traumatică, sifilitică etc.
A. PERICARDITA ACUTĂ USCATĂ
Silllptolllatologie
Simptomele funcţionale şi generale : a) d u r ei e a p r ecor-
d i al ă de intensitate. variată, accentuată în decubit dorsal şi lateral,
ameliorată cînd~ bolnavul stă cu trunchiul ridicat sau aplecat înainte ;
b) alte s im p to m e : febră, tuse seacă şi sughiţ (prin mecanism
reflex). /
Examenu[l7 obiectiv: elementul esenţial pentru diagnostic este
r r e c ă t u r a /p e r i c a r d i c ă, cu caracteristicile cunoscute (p. 163).
Investigaţii paraclinice. Examenul radiologic nu aduce date carac-
teristice. Modificările ecg sînt detaliate mai jos (vezi pericardita acută
exudativă).

B. PERICARDITA ACUTĂ EXUDATIVĂ SAU LICHIDIANĂ


Patofiziologie. Hemodinamic, acumularea de lichid pericardic
antrenează instalarea sindromului de restricţie cardiacă, avînd ca prin-
cipală consecinţă reducerea expansiunii diastolice ventriculare, care,
la rîndul său, determină scăderea debitului cardiac şi creşterea presiunii
venoase.
Silllptolllatologie.
Simptomele funcţionale: a) d u re re a pre cord i ală, cu
aceleaşi caractere ca la pericardita acută uscată, apare la debut şi tinde
să dispară pe măsură ce lichidul se acumulează; b) dispnee a
depinde de cantitatea de lichid pericardic ; pentru ameliorarea ei„
bolnavul adoptă anumite poziţii („semnele atitudinilor" : semnul pernei,
semnul rugăciunii mahomedane) (p. 20); c) s im p tom e de co m pre-
s i un e (disfagie, tuse, disfonie, sughiţ etc.) a organelor vecine, dacă li-
chidul este în cantitate mare.
Examenul obiectiv : a) cord : inspecţia poate evidenţia (la tineri)
o bombare a regiunii precordiale ; la palpare, şocul apexian este slab
sau absent; la percuţie, aria matităţii este crescută în toate diametrele~
unghiul cardio-hepatic (normal, este unghi drept) devine obtuz (sem-
nul Ewart), iar sp. V i.c. drept, lîngă stern, este mat (semnul Rotch);
la ascultaţie, intensitatea zgomotelor cardiace este mult diminuată; fre-
cătură pericardică (la începutul bolii); b) alt e s e m n e o b i e c t i v e: