Vous êtes sur la page 1sur 3

La Tour Eiffel

Est une tour de fer puddlée de 324 mètres de hauteur (avec antennes) située à Paris, à l’extrémité
nord-ouest du parc du Champ-de-Mars en bordure de la Seine dans le 7 arrondissement. Son
adresse officielle est 5, avenue Anatole-France. Construite par Gustave Eiffel et ses collaborateurs
pour l’Exposition universelle de Paris de 1889, et initialement nommée « tour de 300 mètres », ce
monument est devenu le symbole de la capitale française, et un site touristique de premier plan : il
s’agit du troisième site culturel français payant le plus visité en 2015, avec 6,9 millions de visiteurs
en 2011 la cathédrale Notre-Dame de Paris était en tête des monuments à l'accès libre avec
13,6 millions de visiteurs estimés mais il reste le monument payant le plus visité au monde. Depuis
son ouverture au public, elle a accueilli plus de 300 millions de visiteurs.

D’une hauteur de 312 mètres à l’origine, la tour Eiffel est restée le monument le plus élevé du
monde pendant quarante ans. Le second niveau du troisième étage, appelé parfois quatrième étage,
situé à 279,11 mètres, est la plus haute plateforme d'observation accessible au public de l'Union
européenne et la deuxième plus haute d'Europe, derrière la tour Ostankino à Moscou culminant à
337 mètres. La hauteur de la tour a été plusieurs fois augmentée par l’installation de nombreuses
antennes. Utilisée dans le passé pour de nombreuses expériences scientifiques, elle sert aujourd’hui
d’émetteur de programmes radiophoniques et télévisés.

Contexte
Dès la première exposition universelle (Great Exhibition of the Works of Industry of All Nations,
Londres, 1851), les gouvernants s'aperçoivent que derrière l'enjeu technologique se profile une
vitrine politique dont il serait dommage de ne pas profiter. En démontrant son savoir-faire
industriel, le pays accueillant l'exposition signifie son avance et sa supériorité sur les autres
puissances européennes qui règnent alors sur le monde.

Dans cette optique, la France accueille à plusieurs reprises l'Exposition universelle, comme en
1855, 1867 et 1878. Jules Ferry, président du conseil de 1883 à 1885, décide de relancer l'idée
d'une nouvelle exposition universelle en France. Le 8 novembre 1884, il signe un décret instituant
officiellement la tenue d'une exposition universelle à Paris, du 5 mai au 31 octobre 1889. L'année
choisie n'est pas innocente, puisqu'elle symbolise le centenaire de la Révolution française.

C'est aux États-Unis que naît l'idée d'une tour de 300 mètres : lors de l'exposition universelle de
Philadelphie en 1876, les ingénieurs américains Clark et Reeves imaginent un projet de pylône
cylindrique de 9 mètres de diamètre maintenu par des haubans métalliques, ancrés sur une base
circulaire de 45 mètres de diamètre, d'une hauteur totale de 1 000 pieds (environ 300 mètres).
Faute de financement, ce projet ne voit pas le jour, mais il est décrit en France dans la revue Nature.

À partir d'une idée émise aux États-Unis de « tour-soleil » en fer éclairant Paris, l’ingénieur
français Sébillot et l’architecte Jules Bourdais, qui a été à l’origine du Palais du Trocadéro pour
l’exposition universelle de 1878.
Turnul Eiffel
Turnul Eiffel (din franceză: La tour Eiffel, care se pronunță la tur e-'fel) este o construcție
faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324 m înălțime. Turnul a devenit simbolul
Franței cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice
Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire
la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă
numele său, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de
5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28
noiembrie 2002.

Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de intrare la
Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze. A fost
inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de
piese de oțel pudlat, folosind două milioane și jumătate de nituri. Luând în considerare standardele
de siguranță din acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit la construcția
turnului, și anume în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui
sistem hidraulic, pe când lifturile actuale sunt electrice.

Turnul are 300 m înălțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, și o greutate de
peste 10.000 de tone. Când a fost construit era cea mai înaltă clădire din lume. Întreținerea turnului
include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura
aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită contracției și dilatării
aliajului de metale.

Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticență această construcție,
considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai
frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea
de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.

La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumentul în viață timp de 20 de ani, dar ținând
cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicațiilor, s-a renunțat la demontarea sa.

Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și
cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai diferiților
concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe tot parcursul anului. Turnul Eiffel este
înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din Patrimoniul mondial UNESCO din
anul 1991, împreună cu alte monumente pariziene.

Furnizorul materialului de construcție pentru Turnul Eiffel a fost compania Forges et Usines
Fould-Dupont. Minereul de fier utilizat a fost extras în Algeria, la Zaccar și Rouina.