Vous êtes sur la page 1sur 18

Georgiana Oprea

(istoric)

ARHITECTURA UNOR ÞÃRI EST-EUROPENE ÎN EPOCA STALINISTÃ


(traduceri ºi comentarii)

I. Eclectismul letonian ºi schimbãrile politice (din 1934 pînã în 1954) -Janis Lejnieks
În ordinea evenimentelor care s-au produs, meritã menþionate câteva momente ce au marcat
destinul letonian :
15 mai 1934 - rãsturnarea guvernului , Dr.Karlis Ulmoms de formaþie agronom, ºef al
Partidului |ãrãnesc ºi-a format regimul autoritar.
23 august 1939 - pactul Ribentrop-Molotov a fost semnat ºi conform acestuia, Letonia urma
sã facã parte din zona de influenþã a URSS. Armata Roºie a început sã-ºi stabileascã bazele în
Letonia.
28 septembrie 1939- repatrierea germanilor baltici începe, Lituania pierde aproximativ
40000 cetãþeni, printre care 40 de arhitecþi ceea ce însemna aproape jumãtate din totalul existent.
17 iunie 1940- agresiunea continuã din afarã asupra Lituaniei, fiind exercitatã de Armatele
Roºii care în final reuºesc sã o alipeascã URSS.
22-29 iunie 1941 - zona de rãzboi include ºi teritoriul lituanian. Vechea Rigã ºi Liepaja au
fost aproape complet distruse. Letonia a fost incorporatã Reichskommissariat Ostland.
Toamna 1944 - mai 1945- mai mult de 200000 cetãþeni au plecat în exil. Elita arhitecþilor
letonieni a fost dramatic schimbatã, 55 din cei 77 membri ai Uniunii Arhitecþilor Letonieni fiind în
exil. Arhitecþii imigranþi din URSS, incluzând pe cei nãscuþi în Letonia ocupã locurile cheie în
arhitectura letonianã ºi ºi în procesul de construcþie.
1954- În Moscova, Conferinþa Constructorilor Sovitici are loc, bombasticul stil sovietic a
fost abandonat, dar a fost nevoie de un an pentru ca documentul final sã fie pregãtit, cel care va face
sã cadã principiile estetice ale Arhitecturii sovietice: Decretul Comitetului Central al Partidului
Comunist “ Despre eliminarea exceselor în design ºi în procesul de construcþie”, care a fost semnat
în noiembrie 1955. Modernismul internaþional târziu, va apare ºi în Letonia de asemenea.
Schimbãrile politice au afectat arhitectura. Ulmanis s-a inspirat din acþiunile lui Hitler ºi
Stalin, ceea ce s-a relfectat în procesul constructiv în Letonia. Identitatea naþionalã a fost oficial
proclamatã ca sarcinã pentru arhitecþi. Doctrina lui Ulmanis, a fost: “... pentru frumuseþea þãrii
noastre pusã în valoare, înnobilatã de monumentele de artã ºi arhitecturã, încurajãm înþelegerea ºi
cultivarea frumuseþilor patriei noastre. Nu doar în oraºe, ci ºi la þarã trebuie sã avem o arhitecturã
raþionalã, folositoare, profitabilã ºi frumoasã(...) ridicarea ei trebuie sã consolideze spiritul naþional
letonian”. Poate cel mai scurt aforism al lui Ulmanis va fi mai bine explicat în urmãtorul proverb “
Nu ne sãturãm niciodatã de prea multã frumuseþe” (sau “Nu avem niciodatã prea multã frumuseþe”)
( Latvijas arhitektura, 1938)
Construcþiile înainte de 1934 au fost pentru afaceri, case personale, organizaþii public,
municipalitãþi ºi ministere. Procedura de construireera supervizatã de Ministerul de Interne. În
ordinea prioritãþii pentru clãdirile politico-guvernamentale ºi pentru cele municipale, Ulmanis a
stabilit Comitetul Naþional pentru Construcþie în 1936 ºi a început sã funcþioneze din 1938 cu doi
ani înainte de sfârºitul regimului. Munca de construcþie ºi arta arhitecturalã au fost împãrþite dupã
cum urmeazã: formele simple din panouri prefabricate pot fi folosite pentru clãdiri industriale ºi
pentru locuinþele clasei de mijloc. Pentru clãdirile publice rãmânea o ºansã foarte micã sã se
foloseascã forme arhitecturale moderne ºi ca design-ul sã nu treacã prin faþa Comitetului Naþional
pentru Construcþie.
Sarcina datã arhitecþilor a fost aceea de a fi deschiºi influenþei germane, ceea ce a fost
considerat la acel timp pãcatul înnãscut al Rigãi. Schimbãrile majore în capitatala Letoniei au fost
inspirate de Ulmanis însuºi. În conformitate cu ordinele sale larga Piaþã a Domnului a luat formã

1
demolând douã clãdiri medievale cu 2-3 etaje. În 1937 concursul pentru Palatul Justiþiei a fost
anunþat ºi jumãtate din clãdire a fost construitã de arhitectul Fridrich Skujius (Riga 1890 - Berlinul
de Est 1957) care acum funcþioneazã ca o clãdire a guvernului.
Competiþia pentru Primãria Oraºului Riga a fost anunþatã. Primul premiu a fost câºtigat de
cãtre Aleksandri Kluiklaos la design, inspirat din Primãria Oraºului Stockholm. Turnul dominant a
fost dat în folosinþã pentru participanþi la competiþia urmãtoare. Locul ales pentru a fi ridicat a fost
exact în inima pãrþii vechi a oraºului Riga, în faþa pieþei oraºului (primãriei ?). Clãdirile medievale
au fost demolate ºi fundaþia a fost pregãtitã. Caracteristica principalã este enorma înãlþime a
turnului. Competiþia pentru Piaþa Victoriei a fost deschisã în 1938. Acest enorm complex de clãdiri
ºi locuri pentru ceremonii va fi construit pe malul stâng al râului Dangova, opus Vechii Rigi.
Începutul celui de-al doilea rãzboi mondial va înceta lucrãrile.
Monumentalismul a fost cuvântul cheie pentru cele mai multe dintre clãdiri. Se pare cã
aceastã laturã a stilului contemporan letonian va fi inventatã ºi utilizatã în toate construcþiile cerute
ºi patronate de stat, municipalitãþi sau persoane publice. De fapt campania pentru înfrumuseþarea
zonei rurale ºi urbane în 1936, va fi urmatã de douã monumente în sec XX: Monumentul Eroilor ºi
Confraþilor sau Cimitirul de rãzboi.
Caracterul complex al arhitecturii letoniene ºi calea pe care a urmat-o între cele douã
rãzboaie este contradictorie. Eforturile variate au dezvoltat noi cercetãri în ceea ce priveºte
arhitectura. Facultatea de Arhitecturã a Universitãþii din Letonia a fost fondatã în 1918 ºi ºi-a avut
baza în Institutul Politehnic din Riga. S-a constituit din trei clase de design(idiom neoclectic,
principiile romantismului naþional ºi miºcarea modernistã au fost caracteristicile fiecãrei catedre).
Ulmanis dãdea el însuºi ordinele pentru construcþii. Profesioniºtii au fost angajaþi doar sã
stabileascã planurile, formând Camera Profesioniºtilor.. Analogiile cu Germania sunt evidente: toate
trei organizaþiile profesionale ale arhitecþilor au fost închise în 1939 ºi liderii acestor organizaþii au
fost invitaþi sã devinã membrii Camerei Profesioniºtilor.
A fost o perioadã când arhitecþii au încercat sã schimbe orientarea docilitãþii lor în funcþie
de conjucturã. Liderul oficial al arhitecturii lituaniene a fost prof. Eizens Laube (Riga 1880 - USA
1967). El a deþinut poziþia de Decan al Facultãþii de Arhitecturã, }ef al Uniunii Arhitecþilor
Letonieni, }ef al Departamentului pentru Arhitecturã al Comitetului Naþional pentru Construcþie. În
munca sa creativã a început cu versiunea Art- Nouveau a Romantismului Naþional, inspirat din
clãdirile primei decade a secolului nostru. Laube a demonstrat legãtura sa cu înaintaºii sãi prin
folosirea ornametelor naþionale în decorarea clãdirilor ºi în detalii. În acelaºi timp el va lãsa uºa
deschisã pentru mai multã raþionalitate în cercetãrile arhitecturale “ Nu ar fi corect sã þinem doar
pentru noi influenþele din strãinãtate(...) Avem de învãþat din spirituale ale timpului nostru la fel de
bine ca ºi din ºoaptele spaþiului letonian” ( Magazine Zalktis, 1908).
Laube a evoluat de la Romantismul Naþional cãtre mostre clasiciste în ã20 , în perioada
puternicilor schimbãri în arhitecturã. Experienþã pe care a aplicat-o mai ales în reconstrucþia
interioarelor.
În clãdirile lui Laube din ã30 se poate gãsi un cod dublu. Laube ca unul dintre cei mai
promiþãtori design-eri ca ºi teoretician ºef în Letonia înaite de al doilea rãzboi mondial, proclama: “
Fiecare înþelege sã dea un rãspuns diferit la întrebarea “Ce este arhitectura ?” Printre altele, o
greºealã este fãcutã dacã se crede cã toate problemele arhitecturii pot fi rezolvate doar de una dintre
teorii. Fiecare definiþie ori teorie a arhitecturii reprezintã o anumitã pãrere despre arhitecturã ºi
fiecare manifestare a arhitecturii corespunde unei anumite înþelegeri a arhitecturii. În ordinea
rezolvãrii problemei mai direct ºi din diferite puncte de vedere în acelaºi timp, pot fi folosite diferite
teorii.” ( Understan)
Schimbãri radicale au început dupã al doilea rãzboi mondial. Munca de construcþie a fost
limitatã de lipsa de material. În timpul primului an sovietic procesul naþionalizãrii proprietãþilor
particulare ºi alegerea noilor corpuri administrative a început. În anii ocupaþiei germane munca de

2
construcþie a fost întreruptã dar procesul de proiectare nu a fost total oprit. Primele schiþe pentru
reconstrucþia Rigãi Vechi au fost concepute în 1942, similare acelora dinainte de rãzboi.
Dupã sfîrºitul rãzboiului, neoeclectismul, în forma aºa numitului “ Realism Socialist” tinde
sã conducã în Letonia. Folosirea modelului modern a fost interzisã ºi cel clasic a fost stimulat de
Comitetul Pentru Arhitecturã ºi Construcþie- oficial stabilitã în Republica Sovieticã Socialistã
Letonia o datã cu preluarea controlului total de cãtre Uniunea Sovieticã.
Sistemul modelului stabilit sau “proiectele tipice” au fost stabilite. Strategia a fost dictatã
din Moscova ºi modalitãþile de cãtre guvernul letonian. Controlul aplicãrii a fost împãrþit de ambele
instituþii. Miºcarea modernistã a arhitecþilor care supravieþuise a fost tãiatã. Liderul
funcþionalismului dinainte de rãzboi( Prof. E. Stalbergs) a fost demis de la Facultatea de
Arhitecturã. Ultimul sãu proiect a fost prima versiune a Hotelului Riga în Riga Veche. El a sugerat
sã se construiascã o clãdire cu 9 etaje, compoziþia a fost clar ºi bine definitã. Printre altele, un bloc
greu în structura istoricã a bulevardului, era inacceptabilã. Proiectul a fost încredinþat Prof.
Antonovs, asistentul Prof. Laube dinainte de rãzboi, care a lucrat mult în construcþii, combinând
elemente de diferite ordine. Pentru a asigura executarea design-ului, arhitectul J. Archipov a sosit
din Moscova. Contribuþia sa a fost largã la valoarea decorurilor faþadei.
Concepþia naþionalã neoelectistã a coexistat cu metoda realist socialistã , conform
principiului “conþinutul clãdirii trebuie sã fie socialist iar forma naþionalã”. Termenul de
“retrospectivism” a fost inventat mai târziu pentru a acoperi istoria arhitecturii din perioada epocii
lui Stalin. Zgârie-norii din Moscova au fost modele pentru noul tip de clãdire. Unul dintre aceºtia a
fost desenat pentru Riga de cãtre arhitectul lituanian Osvalds Tilmonis(1900-1980). Silueta a fost
dictatã din Moscova, dar detaliile diferã de modelul rus, diferenþe vizibile în tipul sculpturii.
Versiunea letonianã a “tortului de nuntã” arhitectural al stalinismului este mai modestã ºi mai calmã.
Cele mai bune clãdiri în perioada de dupã rãzboi în Letonia sunt valoroasele exemple pentru un
studiu în contextul urban al fabricii.

II La jumãtatea drumului între baroc ºi stilul de cazarmã:


arhitectura estonianã în perioada stalinistã
Ants Hein

În iunie 1940, în momentul în care trupele lui Hitler intrau în Paris, trupele unui alt dictator,
Stalin, au cãlcat graniþele celor trei State Baltice. În urmãtoarele luni totul s-a schimbat în Lituania,
Letonia ºi Estonia - nu doar în mecanismul puterii, ºi în forma de guvernãmânt ci ºi în viaþa
culturalã. Cu cuvintele unui poet contemporan, lumea s-a întors cãtre est.
Arhitectura a fost sfera în care schimbarea rapidã a fost promisã particular de noul regim “
Din momentul în care Tallinn a devenit capitala republicii contituentã a Uniunii Sovietice, toate
vechile planuri ale dezvoltãriipentru oraº au fost aruncate. Aceasta pentru cã de azi înainte nu mai
putem considera Estonia Sovieticã singurã, ci la scara ºi nevoile unei întregi Uniuni Sovietice.
Conducãtorii sovietici au punctat faptul cã trebuie sã þinem cont de posibilitatea ca în urmãtorii
cinci ani populaþia din Tallinn va creºte aici mai mult ca în altã parte”. Rahva Haal, purtãtorul de
cuvânt al Partidului Comunist Estonian a scris aceasta doar dupã 3 luni de la schimbarea din 16
septembrie 1940. Era vizibil cã noul regim avea nevoie de o nouã piesã cu un nou scenariu.
Oricât de ciudat ar pãrea, în timp ce stalinismul încerca sã purifice arhitectura sovieticã de
toate tendinþele moderniste ºi futuriste, se voia un succesor al futurismului. Aceasta se exemplificã
de unul dintre principiile de bazã ale ideologiei artistice staliniste, reformularea completã a
mediului. Mlaºtinile erau destinate sã devinã câmpii fertile ºi deºerturile în grãdini înflorite, satele ºi
oraºele trebuiau sã ia o nouã înfãþiºare. Într-un alt sens, frumuseþea ºi Comunismul au fost privite ca
sinonime. Paradoxul este cã au construit clãdiri pentru a simboliza victoria noii ordini într-un stil
retrospectiv bazat pe formele arhitecturale al trecutului.

3
Prima perioadã a puterii sovietice în Estonia a durat doar un an. Perioada urmãtoare þara a
fost ocupatã de trupele germane ºi trei ani mai târziu þara a fost din nou linie de front. Toate oraºele
estoniene importante au suferit în timpul ostilitãþilor, printre care ºi Tallinn, Tartu ºi Parm. Narva a
fost complet distrus. “ Chemãm întreaga forþã creativã a profesiunii noastre, sã se considere pe sine
mobilizaþi pentru front. Haideþi sã ne amintim cã în urmãtorii ani cuvântul “a construi” va avea
aceeaºi rezonanþã mândrã ca ºi cuvântul “a lupta” în anii eroici ai rãzboiului” a fost apelul Uniunii
Arhitecþilor Sovietici din 13 mai 1945 cãtre toþi arhitecþii.
Cum spunea reacþia arhitecþilor estonieni “ mobilizaþi pe frontul reconstrucþiei
socialiste?”. Numãrul lor a fost drastic redus în timpul rãzboiului; iar un motiv serios a fost cã au
preferat libertatea în vest eliberãrii sovieticilor. Pe deasupra, toþi arhitecþii care au rãmas acasã au
fost deja bine educaþi în Estonia independentã sau în vestul Europei ( Berlin, Danzig, Karlsruhe,
Brno) ºi efortul retoric al arhitecturii sovietice trebuie sã le fi pãrut bizar în multe din aspectele sale.
În primul rând linia de demarcaþie între ceea ce a nu fost permis nu era foarte clarã ºi astfel câteva
clãdiri moderniste au fost ridicate la sfârºitul lui 1940. De exemplu Pirita yacht club în Tallinn
(arhitect Peeter Tarvas, 1948). Alte clãdiri ca marele bloc ministerial în Strada Gonsiori în Tallinn
(Peeter Tarvas, Heikki Karro, 1945-1950) ce pare a fi inspirat din arhitectura nazistã mai mult decât
din arhitectura sovieticã. Tipic pentru situaþia când puterea statalã încearcã sã exercite un control
foarte strict asupra artelor, artiºtii înºiºi nu ºtiu ce sã creadã, ºi care expresie stilisticã va fi preferatã,
rezultând un eclectism heterogen. Foarte curând, în special dupã 1950, când cei veniþi curând din
Rusia aveau sã ocupe posturile cheie, arhitecþii au fost instruiþi asupra conþinutului actual al
realismului socialist - mai ales asupra semnificaþiei triumfului stilului colonial dictat din Moscova.
Puterea sovieticã a fost proclamatã în Estonia în 1940, perioada arhitecturii staliniste în þarã
a fost doar de 10 ani. Cel mai târziu în 1955 perioada a fost împãrþitã în trei faze de cãtre ºeful
Departamentului pentru Arhitecturã, Harold Aman, marele ºef al acelor timpuri, ºi nu dã nici un
argument al acestei clasificãri: Faza I, 1945 pânã în 1947, perioada în special petrecutã pentru a
clarifica drumul ce trebuie urmat ºi începutul restauraþiei(reconstrucþiei) în Estonia afectatã de
rãzboi. Faza II (1948-1949) în care s-au construit apartamente în zona de N-E a Estoniei (zonã
industrialã) ºi în Tallinn; ºi faza a III-a în care s-au construit un numãr respectabil de clãdiri publice.
Arhitectura acestei perioade s-a caracterizat prin atenþia acordatã în special ansamblului ºi
nu clãdirii individuale. Centrul sovietic al oraºului cu trãsãturile dominante bine trasate, s-a presupus
a fi expresia triumfului arhitecturii socialiste mai mult decât forma hazardatã, întâmlãtoare a clãdirii.
În perioada de dupã rãzboi planurile s-au ocupat reconstrucþia majorã a oraºelor estoniene; în orice
caz concursurile organizate ne fac sã presupune asta.
Schiþele au avut un caracter propagandistic, adesea în forma în care au fost prezentate
schiþele îi elaborate modelele ºi în care au fost descrise expoziþiile în publicaþiile periodice. Aceastã
gândire a arhitecturii de hârtie a avut o oarecare funcþiune cu clãdirile reale chiar dacã nu în
întregime - aceea de a crea imaginea oraºelor socialiste, clãdiri ºi monumente, întinderea lor
colosalã, manifest al ideologiei ºi puterii Partidului Comunist.
Era chiar natural ca cel mai mare numãr al acestor schiþe arhitecturale sã se facã pentru
capitala republicii, oraºul Tallinn. Un colosal arc triumfal a fost planificat pentru strada principalã a
oraºului ce se îndrepta cãtre Leningrad, cea mai mare sosire din est. Douã structuri uriaºe, granit roºu
ºi dolomit gri-deschis Casa Sovietelor ºi Memorialul Victoriei, au fost gândite ca trãsãturi dominante
pentru piaþa centralã a oraºului numitã Piaþa Stalin în 1948. Ambele structuri au rãmas pe hârtie;
oricum simbolic au rãmas exemple pentru aceastã perioadã. Casa Sovietelor (arhitect Oleg Lyalin)
de exemplu ar fi trebuit construit ca un fel de catedralã a socialismului. Placat pe un stilobat înalt cu
columne la fiecare din cele 6 etaje, era acoperit cu statui pe linia corniºei ºi cu un turn de o sutã de
metri la sfârºitul ei. Douã concursuri au fost organizate pânã când s-a gãsit cel mai bun pla pentru
Memorialul Victoriei ºi numeroase propuneri au venit din întreaga Uniune Sovieticã, toate în spiritul
gigantomaniei sovietice: figura centralã a lui Stalin, zeci de metri în înãlþime, ºi, în faþã pe pidestal
o tribunã uriaºã de unde nomenclatura sã poatã privi paradele trecânde.

4
Un alt centru al oraºului Tallinn, aºa numitul centru cultural, trebuia sã fie creat pe locul
operei estoniene în aceeaºi clãdire cu Academia }tiinþelor. Casa operei, construcþie originalã pe
baza planurilor arhitectului finlandez Armas Lingdren ºi Wivi Lonn la începutul secolului, a fost
distrusã în timpul rãzboiului ºi reconstruitã în 1945/1950 dupã schiþele lui Alar Koth.
Academia de }tiinþe era planificatã sã fie aºezatã pe partea opusã operei de cealaltã parte a
esplanadei. Pe de altã parte clãdirea Academiei n-a fost construitã (1966-1968 Cartierul general al
Partidului Comunist a fost pus în construcþie) în acelaºi timp cu mai multe clãdiri conectate la
ansamblu ce au fost ridicate la mijlocul anilor ã50: clãdirea cooperativei agricole (Enn Kaar),
colegiul industriei uºoare(Lorenz Haljak) ºi alte câteva clãdiri de locuit(Edgar Velbri, Ilmar Leasi,
Erika Nova). Cele mai multe dintre ele masive, cu decor greu ºi arãtând neobaroc cu înalte frontoane
la acoperiºuri. Clãdirile din aria avutã în vedere de elita comunistã - pe de o parte egaliatate tuturor
cetãþenilor a fost public declaratã, iar o parte din aceste apartamente au fost dotate cu camere pentru
servitori.
Centre proiectate conform principiilor clasicismului pot fi gãsite mai mult în oraºele
industriale din nord-estul Estoniei. O parte a acestoe oraºe au fost distruse în timpul celui de-al
doilea rãzboi mondial, deci trebuiau construite din nou. Cea mai mare parte a acestor oraºe au fost
construite folosind forþa de muncã imigrantã din Rusia, sau munca provenind din câmpurile de
concentraþie, iar în câteva oraºe form2nd rezidenþe li s-a interzis sã se întoarcã acasã. Construcþia a
fost mai ales îndeplinitã în conformitate cu planurile folosite peste tot în URSS ºi oraºele devin fãrã
distincþie ca celelalte oraºe industriale de oriunde din Uniunea Sovieticã: largi bulevarde, pieþe
închise ºi case cu douã-trei etaje, din piatrã, una asemãnãtoare celeilalte. În aceste oraºe stilul a fost
redus la uniformã. De altfel clãdirile aveau aºa o proastã calitate încât predominanta a apãrut ca
“ceva la jumãtatea drumului între baroc ºi stilul de cazarmã, unde orice marmurã putea fi finisatã
astfel încât sã arate ca un gips ieftin” aºa cum scria pe scurt scriitorul Arvo Valton.
Comparate cu oraºele industriale din nord-estul Estoniei celelalte oraºe estoniene ale
perioadei Staliniste aratã în general plãcut, de exemplu Parm, Keila, Abia, Antsla, Johvi ºi alte
câteva.
În cele mai multe di aceste oraºe clãdirile club ºi cu destinaþie administrativã ridicate în
perioada când au fost destinate sã arate cã neoclasicele conace cu portice ºi graþie acestu exterior
tradiþional ele nu au intrat în contradicþie cu clãdirile mai târziu construite. Ca o companie de
formare a fermelor colective ce nu a fost lansatã pânã în 1949, clãdirile impuse ca centre ale
fermelor colective nu au fost gata la timp. În ordine s-a încecat sã se încurajeze eforturile, sã
locuiascã împreunã, dar întâmplãtor aceastã companie ridicolã a cãzut la fel de abrupt precum
aînceput.
Arhitectura a continuat cu moºtenirea clasicã. De fapt unul dintre cele mai folosite postulate
ale realismului socialist a fost de a avea conþinut socialist în forme naþionale. Pentru stilul
colonial , al arhitecturii staliniste, emfaza în culoare localã a avut o importanþã localã.
Aspiraþia de a folosi specificul local a fost cel mai bine exprimatã în douã clãdiri publice -
pavilionul estonian al Expoziþiei economiei naþionale din Moscova (Harold Armar, Peeter Tarvas,
August Vallery 1950-1954) ºi Soprus cinema în Tallinn (Peeter Tarvas, August Vallery 1952-
1955 ) . Motivele artei populare au fost bine folosite în decorul acestor douã construcþii în
combinaþie cu emblemele sovietice : ghirlande de plante bordate cu motive tradiþionale amestecate
cu ciocane, secere ºi alte accesorii la fel de industriale. Coloanele la fel au suferit diferite tipuri de
capiteluri.
În aºa-numitul stil regional au fost construite o serie de clãdiri ale acestei perioade : Casa
Educaþiei Politice ( Edgar - Johan Kmesik , 1938 -1947) Casa Radio (Elmar Lohk, Grigori
Shumovski 1939-1952 ) Casa Fondului Artei (Alar Koth 1949-1953) Clãdirea Cooperativelor de
Consum Estoniene (Mart Port , 1952-1956) etc. Câteva din aceste clãdiri au fost începute înainte de
rãzboi - care au fost continuate cu indicaþia accentuând latura “formei estoniene” trãsãtura ce mai de
seamã a arhitecturii dinainte de rãzboi.

5
De multe ori regionalismul ce a fost aplicat mai ales caselor ridicate în centrul oraºului vechi
aºa cum s-a întâmplat cu faþada unuia dintre cele mai mari blocuri cu apartamente în oraºul vechi
din Tallinn (Ilmar Laasi 1952-1954) ceea ce este apropiat cu Art Nouveau-ul clãdirii alãturate,
rezultatul fiind cã fiecare din cele douã clãdiri dau impresia cã fac parte dintr-un ansamblu. Un caz
similar avem în Tartu, unde o parte din Piaþa Primãriei a fost distrusã în timpul rãzboiului ºi a fost
reconstruitã cu grija pãstrãrii aparenþei de secol XVIII a pieþei (Ines Jaagus, Arnold Matteus ).
Desigur, clãdiri direct bazate pe stilul rusesc imperial au fost ridicate deasemenea. Ca o
regulã, ele au fost desenate nu de cãtre arhitecþii locali , ci de cei moscoviþi sau leningrãdeni. Unul
dintre exemplele pentru acest stil este Casa Of i þerilor Navali din Tallinn (A. Kusuetsov 1950-1954
) un exemplu caracteristic al retrospectivismului în Estonia. Planificatã în acord cu impresionantul
bulevard acum bulevardul Mere, faþada a fost decoratã cu columne corintice ºi pe partea faþadelor
cu ordin doric ºi cu numeroase ornamente, figuri în relief, etc. Acelaºi stil ostentativ continuã în
interiorul clãdirii dând impresia a ceva asemãnãtor cu Amiralitatea Zakharov sau Teatrul Rossi Mary
din St. Petersburg. Aceasta nu este singura clãdire pendulând la marginea dintre sublim ºi Kitsch, ca
Palatul Gherasimov al Culturii ºn Narvo sau staþiile cãii ferate, oricare din cele din Volga.
“Perioada exagerãrilor” aºa cum mai târziu a fost numitã, s-a terminat cam abrupt - la doi ani
dupã moartea lui Stalin. Noua clãdire a partidului lasã la o parte orice ornamentaþie. Clãdirile ce
încep mai apoi sã fie construite, cu pereþi prea întinºi ºi cu ferestre prea mici aratã în mod special
monstruos. Pe de o parte s-a luat decizia, ,dupã moartea lui Stalin, de a elibera arhitectura de
dictatura neoclasicismului iar pe de altã parte ei forþeazã (ca în atul lui Procust ) pentru o
standardizare a design-ului ºi o unificare a trãsãturilor. Premiile anuale de arhitecturã au fost date
penru planuri individuale, de acum de când bugetul devine factorul decisiv - trebuie sã fie în
conformitate cu legea pe cât posibil. Ca rezultat, decada imediat urmãtoare din 1955 pînã în 1965 a
avut mai mult respect pentru arhitectura estonianã decât perioada imediat urmãtoare rãzboiului.

III. Planurile ºi construcþia metroului în Budapesta 1949-1956

“Nu este adevãrat cã diferenþa de bazã între arhitectura clasei- asupritoare ºi cea a societãþii
noastre este aceea ce în timp ce una îi reprezintã, cealatã serveºte poporul. Haideþi sã comparãm.
Metroul din Paris cu metroul din Moscova. Metroul din Paris este perfect practic ; nu putem spune
nimic din punctul de vedere al funcþionalismului. Dar ce simte în metroul din Paris muncitorul
parizian? ...Când el intrã în staþiile de metrou care rãspund atât de bine funcþionalitãþilor lui, îºi
simte goliciunea, dezolarea, disperarea ocazionatã de utilitatea rece a metroului Parizian. }i metroul
din Moscova ? Cu arhitectura sa îmbogãþitã cu statui, cu - aº putea spune luxul sãu pentru ca
muncitorul care merge la muncã sã simtã cã în Uniunea Svieticã este vacanþã în fiecare zi nu doar
duminicã. Amândouã sunt funcþionale, dar funcþiunea nu este aceeaºi”(Jozsef Revai, 1951)
Dupã luarea puterii de cãtre comuniºti, care a fost completã în 1947-1948, anii în care au
spus cã se construieºte o nouã democraþie popularã, construirea metroului devine o investiþie de
prestigiu ºi începe sã fie lucrat. Oricum rãmâne încã o întrebare dacã funcþiunile ºi obiectivele au
fost þinute la curent ºi nevoile viitorului au fost luate în consideraþie când planul economic a fost
fãcut. Este ºtiut cã dupã ce Partidul Comunist Ungar ºi Partidul Social-Democrat au fost forþate sã se
uneascã(în 12 iunie 1948) autoritãþile încep sã munceascã la primul plan cincinalul bazat pe tipul
sovietic al economiei coretiolate dupã ce planul de trei ani a fost încheiat cu succes (1947-1950).
Aceastã construcþie n-a fost foarte importantã d.p.d.v. al transportului public,planificãrii urbane sau
arhitecturii. Aceastã perioadã a fost aceea în care activitatea artisticã a fost subordonatã autoritãþilor.
Consiliul(Ministerul) Muncii Publice a fost abolit în februarie 1948, construcþia industriei a
fost naþionalizatã, studiile particulare ale arhitecþilor obligate sã participe în cadrul catedrelor de
design ale institutelor deschise dupã 1948. În primul rând, cel mai important a fost IPARTERV,
pentru construcþiile industriale.

6
În 1949 Erno Gero, “constructor-ºef”, Ministru al Transporturilor, dvenit Ministru de
Finanþe ºi apoi Secretar de Stat ºi preºedinte al Consiliului Economic Suprem. Succesorul sãu în
postul de Ministru al Transportului a fost Lajos Bebrits. Constructor ºi arhitect, client ºi arhitect au
fost integraþi în ierarhia statului.
Conform planului de dezvoltare fãcut de AETI, Institutul de Stat pentru Arhitecturã ºi
Design pentru dezvoltarea Budapestei, prima linie de metrou a fost de-a lungul rutei : Dosza Gyorgy
bulevard - bulevardul Rakoczi - Gara de Sud - Piaþa Szell Kalman.
Culmea în procesul construirii metroului Moscovei au fost studiile pentru complexul aºa
numitului Marelui Bulevard. Cea mai importantã secþiune trebuia terminatã cu ocazia celei de-a 70
aniversãri a lui Stalin (21 dec. 1949) ºi a fost deschis publicului de-abia în 1 ian. 1950 . Design-ul
acestor staþii a fost cel mai tipic exemplu de Realism Socialist.
Metroul din Moscova a influenþat construcþia metroului din Budapesta într-o mãsurã
sigurã, dar a fost ºi un exemplu de urmare a ideologiei de planificare urbanã pe lngã urmarea
modelului arhitectural.
Conform ideologiei care considerã cã un oraº capitalist este caracterizat printr-o dezvoltare
anarhicã care reflectã opoziþia claselor, care opune oraºul care a dizolvat contrastele antagonice ale
oraºului capitalist, împãcând diferenþele între centru ºi suburbie, cu cartiere ce nu sunt locuite de
bogaþi sau de sãraci. Calea eliminãrii acestor diferenþe a fost în teorie trãsãtura caracteristicã a
esenþei arhitecturale a oraºului socialist este aceea “de a pune aceeaºi calitate în fiecare din
segmentele sale, oriunde unde te duci “. În oraºele capitaliste sute de mii de muncitori trãiesc în
apartamente ieftine, în case închiriate în suburbiile oraºului, deplasându-se la muncã în fiecare zi,
ceea ce le ia ore. Deci plãtesc pentru chiriile apartamentului, cheltuiesc cu transportul ºi îºi pierd
timpul liber.
Oraºul socialist gãseºte soluþii la toate aceste probleme: rapidul metrou reduce timpul de
deplasare al poporului la locul sãu de muncã. Îmbunãtãþirea codiþiilor de viaþã a fost propriu
demonstrat prin conceptul “socialismul grijuliu” (care are grijã) termen utilizat de Stalin.
În 1949 Ministrul Transporturilor a încredinþat Institutului pentru Arhitecturã ºi Design a
Metroului, munca de proiectare a planurilor. Construcþia actualã “care a fost încurajatã ºi urgentatã”
de Partidul nostru începe în primãvara lui 1950. Acest fapt a fost deschis prin decretul Consiliului de
Miniºtri publicat în 17 septembrie 1950.
Documentele Consiliului Central nu sunt atât de relevante pe cât de mult au pregãtit etapele
construcþiei metroului. Aspectele politice ale procesului nu sunt pe deplin clarificate. A doua mare
investiþie aceasta a fost (prima a fost clãdirea Sztalinvaros - oraºul Stalin ) ºi un procentaj
semnificant al GDP a avut nevoie de acoperirea costurilor de cãtre Consiliul Central ca unul ce a luat
parte la eveniment.
Dupã viteza iniþialã care a caracterizat începutul lucrãrii , tipicã pentru voluntarismul
perioadei , comcepþia a fost schimbatã, resursele materiale au fost din ce în ce mai limitate. Printre
altele planificare a fost cuvântul cheieîn toþi aceºti ani, conducerea politicã pãrând a fi lipsitã de
aceasta. Adesea ei iau decizii ad-hoc iar aceasta se întâmplã sistematic. Planificarea economicã a fost
influenþatã de politicã, aceasta de ideologie, investiþia aceasta nu se putea face particular ºi trebuia
inclusã în termenul Planului cincinal. Conform planurilor bogate ale sistemului metroului acesta
trebuia sã aibã douã diagonale (E-V, N-S) ºi o linie circularã care sã le uneascã. Primul pas a fost
construirea linie Est- West între Nepstadion (Stadionul Poporului ºi Deli Palyandvar (Staþia Cãii
Sudice). Din 1954 secþiunea între Piaþã Stalin (Engels-Deak) pânã la sfârºitul lui 1955, întreaga
linie trebuia deschisã publicului.
Cele mai bune cunoºtinþe în (materie de metrou) ceea ce priveºte construcþia metroului au
fost ridicate cu ocazia întâlnirii Comitetului Politic în 19 august 1953. La aceastã adunare au fondat
condiþiile necesare pentru ca deschiderea liniei între Piaþa Stalin ºi Nepstadion în 1957 sã fie
satisfãcãtoare. În acest timp, 1800 metri liniari de tunel dublu în 32% din din tunele ºi staþii au fost
completate. Tunelul ce lega Buda, n-a fost construit, dar staþia a fost pregãtitã 19%. Comitetul

7
politic ca prim concern guvernamental fundamental, condus de Imre Nagy, a fost pentru a rezolva
problema locuinþelor, dar o mare reducere din creditul pentru construcþia metroului a fost folosit. În
acelaºi timp, Comitetul a ordonat sã se construiascã 400 metri de tunel cablu în plus, între Piaþa
Boraros ºi Nepstadion,. O altã prioritate era aceea de a se ocroti ceea ce a fost fãcut ca ºi de a evita ca
apa sã intre în interior.
Este de asemenea important cã fundaþia fabricii de oþel, consideratã extrem de importantã, a
fost terminatã. Au muncit 4000 de persoane pentru ca ºantierul sã se termine pânã în 1953.
Comitetul Politic a supervizat procesul de construcþie în 20 ianuarie 1954 ºi a acceptat noul
program, ceea ce a fost un pas înapoi, cu remarca suplimentarã: trebuie sã ne asigurãm cã în aceastã
manifestare entuziastã muncitorii nu vor strica: “fãcând investiþiile de prisos”.
Examinând sursele, putem spune cã autoritãþile în top au fost considerate obligaþiile
politico- ideologice ale Companiei, neglijând pe cele economice. Aceasta a fost fãcutã posibilã de
cãtre secretarul de partid al Companiei de Construire a Metroului; care a þinut Comitetul Central, a
informat prin rapoarte, procese-verbale de partid, competiþia socialistã a muncii, activitatea
propagandiºtilor, numãrul stohonoviºtilor (cei mai rapizi, mai productivi muncitori). Pe de altã parte
aceste rapoarte conþin informaþii exprimate în procentaje prestate, aceastã informaþie nu este
utilizatã mai mult. Pe lângã datele deschiderii diferitelor ºantiere de munca putem trasa schimbãrile
în numãrul muncitorilor, în timp ce a fost de o importanþã fundamentalã cât de mult succes a avut
activitatea ideologicã. Clãdirea Partidului a fost mult mai importantã decât construcþia în sine. În
vara lui 1952, când construcþia a fost în vervã, muncitorii, mai mult de origine þãrãneascã, numãrau
mai mult de 5000646 decât au avut membrii partidului. Foarte rar se gãseºte vreo referinþã la
problemele ce au avut loc în timpul construcþiei. Câteva din aceste probleme au fost acelea privind
planificarea, activitatea Institutului de Design va fi revizatã. Conform rapoartelor, oricum, cauza
tuturor problemelor a fost inamicul (nu s-a specificat nici unul din ei) care a “ sabotat strategia
companiei în general pânã la afectarea salariului.”
Un aspect specific al muncii a fost scoaterea de cãtre presa de partid a publicaþiei “ Meto”
care a fost ziarul local al organizaþiei de partid. “Metro” a fost lansat în 1 Aprilie 1951 cu o ediþie
specialã, care a fost urmat de prima ediþie specialã în 1 Mai 1951.
Scopul principal al circulaþiei ziarului a fost de a menþine activitatea ideologicã a
muncitorilor, printre altele conþinea fapte importante ºi data actualei construcþii. Adesea în numere
nu se menþionau fotografii care ar fi fost greu de publicat. Exemplul Moscovei era arãtat în
numerele vremii:
“ Numele lui Stalin este eroul fiecãrei staþii a Metroului din Moscova”(21 Decembrie
1951).”
Una dintre modalitãþile de stimulare a poporului în timpul muncii dificile, era aceea de a li
se sugera citirea “ Szabad Nep” (“Poporul liber”) regulat, dar acest ziar doar ca “Metroul” a publicat
cu greu fapte.

Designul arhitectural al Metroului


“ Metrou! - întru totul oraº
ºi peste Dunãre.
(de-a lungul)
Este goana din vechiul regim
cãtre viitorul mai bun, mai luminos”.
(Extras din poemul intitulat “Metroul” scris de A.K. care a lucrat în depozitul central de
cherestea, 1952).
Experienþa acumulatã ºi metodele aplicate în timpul construirii Metroului din Moscova,
devin preþioase “proprietãþi publice” în þari ale blocului sovietic.

8
Aceasta se poate observa cum s-a manifestat nu în prototipurile particulare arhitecturale ce
au fost folosite ci în aplicarea aceloraºi metode tehnice. Printre alte multe lucruri s-a copiat
aranjamentul platformelor care au fost exact ca cele din Moscova.
Dar printre altele a fost terminologia ºi ideologia pe care aceºtia au urmat-o: “ pavilioanele
de la intrare simbolizeazã superiritatea muncii socialiste”, etc. Atitudinea care a determinat formarea
Metroului Moscovei s-a manifestat nu doar în stilul imperial al detaliilor dar mai ales în
inferioritatea psihicã ºi spiritualã a partidului ce a fost “devoratã” de clãdiri uriaºe.
În Budapesta va fi mai mult ilustrativ decât demonstrativ, întregul sistem fiind mai modest.

IV Arhitectura stalinistã în Bulgaria


Todor Krestev

Arhitectura stalinistã introduce noutãþi perfect inedite în peisajul arhitectural bulgar al


anilor ã50. Pentru a putea înþelege efectul complet, ar trebui sã þinem seama de faptul cã arhitectura
bulgarã s-a distins întotdeauna prin toleranþa sa pentru mijlocul arhitectural ami mult decât prin
valorile sale. Prima lege de protecþie a patrimoniului a fost votatã în 1890. La începutul sec XX
Bulgaria era un stat deschis Europei - arhitecþi germani, ruºi, austrieci ºi francezi lucrând aici.
Mulþi arhitecþi bulgari sunt discipoli ai ºcolilor europene, ceea ce nu dinamizeazã cu nimic
sensibilitatea lor îi respectul lor pentru memoria istoricã.
Tradiþiile arhitecturale suple ºi vitale, dau culoare localã la sfârºitul secolului, stilului
modern ºi curentelor europene mai recente. Toate manifestãrile raþionalismului înainte de rãzboi,
chiar cele mai puternice dintre ele, nu se îndepãrteazã niciodatã de continuitatea ºi structurile
arhitecturale dialogante.
Totul se schimbã în anii ã50. Schimbãrile politice aduc nihilismul revoluþionar a tot ceea ce
s-a creat înainte, dau iluzia cã vechiul este condamnat sã cedeze în faþa noului, fie fantasma
comunismului care crede în posibilitatea de a reîncepe totul de astãzi pentru a reconstrui o lume
nouã ºi plinã de succese pe ruinele viitorului. Viitorul lumii noi este celebrat de un gest simbolic: se
organizeazã o întreagã ceremonie pentru a face sã sarã în aer turnul orologiului din sec VII în oraºul
Karlovo care este vãzut ca un “vestigiu al trecutului”. În Bulgaria arhitectura stalinistã este impusã
prin violenþã necesarã sã fie acceptat tuturor un obiectiv politic ortadoxal. Al V-lea congres al
Partidului Comunist lanseazã o nouã doctrinã esteticã: este relismul socialist conform cãruia
arhitectura trebuia sã fie “socialistã în conþinut ºi naþionalã în formã”, “vitalã”, “comprehensibilã” ºi
“aservitã abiectivelor partidului”.
Noul model urban ºi arhitectural este oficial introdus în noul centru din Sofia. Juriul
concursului pentru centrul oraºului a reunit ahitecþi sovietici de renume( deviaþia “constructivistã”
este sancþionatã ) aceiaºi care vor judeca elaborarea Planului General. Se ridicã unul dupã celãlalte:
mausoleul Georges Dimitrov(1949, G. Ovtcharof ºi R.R. Ribarov) sediul Partidului Comunist (1953,
P. Zlatev) , sediul Consiliului de Stat ºi a Consiliului de Miniºtri (1953, Ov. Dantchov ºi K.
Nikolov), Biblioteca Naþionalã (1953, I. Vassilov, V. Tsolov) ºi mai multe clãdiri pentru locuit. Se
începe construcþia noului oraº Dimitrovgrad.
Sfârºitul arhitecturii staliniste este de asemeni politic anunþatã încã de la început: de
plenum-ul din aprilie 1956 al partidului comunist bulgar, ce urmeazã imediat celebrului Congres al
XX-lea al partidului comunist sovietic, urmat de perioada “funcþionalistã” a arhitecturii bulgare
(1957-1962). Pentru formã, s-a basculat pendula în sens invers în tentativa de a reîncepe un proces
arhitectural suspendat treisprezece ani înainte.
Care sunt particularitãþile arhitecturii staliniste în Bulgaria? Ele corespund în linii mari,
caracteristicilor tipice fenomenului ce s-a manifestat peste tot în Europa de Est.
Aceastã arhitecturã lanseazã, în primul rând modelul urban totalitar , strãin practicilor
urbaniste pe care Bulgaria le cunoscuse pânã atunci . Utopia comunistã se materializeazã în spiritul

9
unui urbanism totalitar, care soseºte în forþã. Existã, în fond, dorinþa de a rupe, de a reîncepe de la
zero, se impune un nou model de mijloc evoluând spontan. Spre surpriza generalã, ambiþiile
profesionale ale arhitecþilor cautã sã creeze noi modele spaþioase care întâlnesc ambiþii politice ale
celor ce instaureazã noul model politic.
Trãsãtura caracteristicã a noii lumi arhitecturale este ruptura sa cu contextul. Centrele
oraºelor istorice nu trebuiau decât sãse adapteze noului ritual politic necesitând mari spaþii pentru a
permite mari defilãri atât civile cât ºi militare (planurile generale ale centrelor civice din Sofia ºi
Keistendil , centru civic din Sliven ). Preferinþele merg cãtre compoziþii rigide, geometrice,
simetrice pe o axã de o înclinare unicã.
În al doilea rând, principiul conþinând “naþionalitatea” formei introduce în arhitecturã
formele epocii trecute : anticã, bizantinã, medievalã, renaºtere europeanã , renaºtere bulgarã (sec.
XVIII-XIX) . Rezultatul acestui conglomerat are puþine lucruri în comun cu noþiunea de
continuitate. Pretenþiile arhitecturii “naþionale” se rezumã la un colaj mecanic de forme
tradiþionale, cãci o continuitate adevãratã ar presupune dialogul.
Modelele împrumutate din arhitectura sovieticã sunt aplicate -astfel se poate proba
apartenenþa la comunitatea socialistã. Ceea ce se poate observa în elementele decorative, fragmente
de clãdiri (turnul clãdirii sediului Partidului Comunist , a sevedea imagini - tip întreg la mausoleul
lui George Dimitrov ).
A treia caracteristicã : elanul unei “arhitecturi grandioase, monumentale,imuabile “
construitã “pentru totdeauna “ din materiale care dureazã. În 1970 un cercetãtor bulgar se întreabã
ingenuu, de ce Sediul Partidului Comunist la Sofia este atât de rece, deprimant ºi inaccesibil ºi în
acelaºi timp inspirat din realismul socialist care nu promite decât “bucuria de a trãi?”. Se uitã deci cã
arhitectura este întotdeauna expresia fidelã a naturii lucrurilor. Din pãcate, regimul totalitar are
puþine lucruri în comun cu “bucuria de a trãi” ºi arhitectura o reprezintã corect.
Paralel cu aceste linii generale arhitectura bulgarã a acestei perioade posedã propriile sale
particularitãþi. În nici o parte în Bulgaria modelul urban totalitar n-a fost realizat de o manierã
urmatã pânã la aspectul sãu definitv, complet. Clãdirile n-au fost rase la Sofia sacrificate centrului
civic- terenul a fost eliberat de bombardamentele din 1944. Programul maximal al planului general
n-a fost niciodatã realizat; palatul regal ºi bisericile au fost conservate în ciuda simbolismului lor
inoportun, indezirabil. Compoziþia centrului civic þine cont de structura istoricã generalã ºi de
raporturile spaþiale tradiþionale pentru el: proporþiile, scara, etc. Mai mult, se vede cã modelul
geometric ºi rigid al urbanismului epocii se transformã, se îndulceºte ºi se deschide pentru a asimila
fragmentele provenite din perioade istorice diferite (antice- pasajul subteran, mediavale- rotonda Sf.
Gheorghe în Curtea Consiliului de Stat, sediul actual al preºedintelui Republicii, renaºtere localã-
biserica Sfânta- Petka Samordjuska).
Explicaþia þine de câteva particularitãþi ale psihologiei naþionale, de tradiþiile arhitecturale
ºi de asemenea de formaþia europeanã a arhitecþilor. Imaginându-ne penibilul dezacord între
dogmele ideologice ºi principiile profesionale ale arhitecþilor ca Tsolov sai Vassiliov - arhitecþii
Bãncii Naþionale- un exemplu tipic de continuitate cu perioada dinainte de rãzboi. Aceasta se
resimte în Biblioteca Naþionalã (1953): faþada principalã respectã doctrina principalã, iar faþada
opusã posedã o reîntoarcere creativã la raþionalism.
Este uºor de admis cã arhitectura stalinistã nu este decât un echivalent arhitectural al unui
sistem politic dacã ne referim doar la etalonul sã sovietic. Rãdãinile sunt încã mai profunzi ºi mai
tenace. Aceastã arhitecturã poartã indicii codurilor polivalente care merg de la sensul geopolitic ºi
care nu poate fi limitatã numai la perioada stalinistã.
Deasemenea ºi legatã de utopia politicã, utopia arhitecturalã se îndreaptã cãtre edificare unui
univers nou. O asemenea utopie a fascinat întotdeauna pe arhitect. Dar deasemenea utopia socialã,
care nu încetezã de a ne face sã credem cã lumea arhitecturalã, ea singurã este capabilã de a modificã
societatea. Trebuie amintit cã pentru a concepe “palatele sãracilor” Ricardo Bofill s-a inspirat din
arhitectura stalinistã de la Moscova. Putem discerne chiar aspiraþia cãtre “hipervizualitate,

10
monumentalism ºi verticalitate a contextului” care inspirã moderniºtii anticonstituþionali ca:
Lasnikovski. Existã deasemeni aspiraþia la “majestate ºi eternitate” în arhitectura lui Speer, ca ºi
vastele spaþii rituale unde masele se adunã ºi cresc pentru a deveni “mase deschise” în sensul folosit
deElias Conetti (“ Hitler contra Speer”, 1971). Sau eterna ambiþie a puterii de recupera semnele
trecutului pe care Orwell le explicã atât de bine: “cel care comandã prezentul, comandã trecutul, cel
care comandã trecutul, comandã viitorul”. }i, ca un numitor comun- eternul conflict între
continuitate ºi rupturã, dorinþa de a începe “da capo”, de a construi lumi perfect noi distrugând pe
cele vechi. Aceast dorinþã pare atemporalã, reapare sistematic animatã de forþe noi. Când în 1989
au fost distruºi pereþii sistemului comunist ºi democratizarea a fost începutã, sloganul politic al
forþelor democratice încercând sã se consolideze în Bulgaria era: “Maine începe astãzi.” Expresia sa
arhitecturalã- chemãrile la distrugerea patrimoniului arhitectural al trecutului recent.
O problemã la ordinea de zi: ce viitor se poate prevedea pentru arhitectura bulgarã a epocii
staliniste?
Istoria aduce douã lovituri arhitecturii staliniste vizând întotdeauna contextul politic al
acestei arhitecturi. Prima în 1956-1957 a urmat înlãturãrii cultului personalitãþii ºi, în consecinþã a
“arhitecturii de cult” ( numitã deasemenea în Bulgaria “o arhitecturã înfrumuseþatã (de
înfrumuseþare) “ ºi a doua linie dupã cãderea zidului din Berlin în 1989. A doua este de departe cea
mai radicalã. În puþin timp graffiti expresivi au reacoperit faþadele sanctuarelor comuniste pentru a
le ridculiza. Au fost private de simbolurile care le dãdeau sens :steaua turnului sediului Partidului
Comunist , corpul lui George Dimitrov ce se afla în mausoleu. A existat tentativa de a da foc
sediului Partidului Comunist. Concursul arhitectural þinut pentru a decide soarta mausoleului a
revelat voinþa manifestã de a-l suprima sau, cel puþin de a-l adapta noilor funcþiuni.
Este notabil cã pânã în prezent nici o clãdire aparþinând arhitecturii staliniste n-a fost clasatã
monument istoric în Bulgaria. Argumentul este urmãtorul: perioda de timp ce a trecut este prea micã
pentru a se putea judeca detaºat problema. Având în vedere climatul social, aceastã circumstanþã
pune în pericol arhitectura acestei epoci. Dacã lichidarea construcþilor în piatrã nu este posibilã, mai
valabilã rãmâne ideea transformãrii lor sau a modernizãrii.
Existã pe de altã parte sensul cultural, istoric, legat de ideea de artã ºi de fapte istorice reale.
Aceastã arhitecturã este o expresie a civilizaþiei europene care apare în istorie. Dacã ea este
îndepãrtatã, reciclatã sau deghizatã, din pãcate este purtãtoarea continuitãþii ºi a stratigrafiei
expresiei istorice. Or, este o loviturã în logica ºi evoluþia oraºului istoric îi merge cãtre etica
conservãrii.
Suntem încã o datã mai mult confruntaþi cu dilema: continuitate sau rupturã?

V Arhitectura Croaþiei între socialism ºi noua tradiþie


Ivo Maroevic

În 1945 Croaþia devine o parte a lumii comuniste în timpul perioadei maturitãþii cultului
personalitãþii.
Legatã direct de URSS, Jugoslavia ºi-a schimbat direct economia, politica în funcþie de
noua ordine instalatã revoluþionar. Aceastã influenþã directã ºi forþatã a URSS impusã în politicã ºi
ideologie a întârziat doar în ultimii trei ani. Dupã Rezoluþia Cominformului din 1948 încep alte
schimbãri. Tito o rupe cu Stalin ºi influenþa sovieticã devine indezirabilã. Ideologia socialismului s-
a schimbat treptat ºi conceptul autoguvernãrii se instaleazã treptat. Astfel moartea lui Stalin în 1953
nu a avut nici o influenþã serioasã în Croaþia.
Înainte de a începe discutarea problemelor arhitecturii în perioada 1945-1953 este necesar sã
se aibã în vedere circumstanþele culturale ºi economice în care aceastã arhitecturã a fost creatã. S-a
început cu reconstrucþia de dupã rãzboi ºi construcþia a început cu ridicarea de apartamente, ºcoli,
case de culturã, baze sportive ºi clãdiri administrtive ºi de conducere ale noilor autoritãþi ºi ale
partidului comunist pe de o parte ºi a marilor planuri industriale pe de altã parte. Statul a fost

11
singurul investitor. Naþionalizarea ºi confiscarea propretãþilor a fost extinsã în toatã þara. Aceasta
înseamnã cã iniþiativa privatã a fost redusã la minimum. Introducerea normelor pentru planurile
principale ale caselor a dus contextul construirii clãdirilor de locuit. Planul cincinal al statului a fost
dominat de construcþia în spaþiu ºi de ceea ce îl conþine. Clãdirea este mai importantã decât
arhitectura. Au fost numere ºi rezultate aºa cum s-a cerut, iar arhietcþii au fost împinºi în subsol. În
procesul de centralizare s-au planificat corpuri care doar în jumãtate din cazuri au fost împãrþite în
unitãþi mai mici ºi mai efective. Individualitatea a fost sistematic represatã.
Simþirea activitãþii culturale ºi expresiei artistice a fost dominatã de ideea satisfacerii
nevoilor cultural determinate ideologic ºi repetat ale maselor populare ºi în special în picturã ºi
sculpturã, de glorificare a revoluþiei ºi a muncii, îndelung studiate pentru a nu fi influenþate de cãtre
Vestul decadent.
În Jugoslavia, ºi desigur ºi în Croaþia, un punct de turnurã a fost marcat de Congresul
scriitorilorî în Liubliana (Slovenia) în 1952. La acest Congres scriitorul Miroslav Krleza a avut un
discurs notabil în care a atacat realismul socialist în artã. Oricum munca grupului “Exat 52” în
Zagreb (grup de pictori0 a produs curentul creaþiei ºi încrederii în munca artisticã croatã. Acesta a
fost sfârºitul realismului socialist în Croaþia, care nu a avut de fapt niciodatã rãdãcini foarte adânci .

Cercetãrile de dupã rãzboi


Rãzboiul distrugãtor ºi noile formulãri ale nevoilor sociale au condiþionat dimensiunea
noilor construcþii ºi munca arhitecþilor. Dimensiunile distrugerilor provocate de rãzboi în oraºele
croate nu au fost foarte mari, exceptând Zadar, care a fost în majoritate bombardat. Mai mult au avut
de suferit oraºele mai mici. Clãdirile de prestigiu ale guvernului, la nivel local ºi naþional,nu au fost
în întregime distruse, decât într-o anumitã mãsurã, deci au fost reconstruite. Centralizarea dictatã de
guvern privind clãdirile a fost în special pentru Belgrad, capitala Jugoslaviei. Curentul construcþiei a
fost îndreptat în special cãtre blocurile de locuit în oraºe ºi cãtre micile case de locuit în micile oraºe
care au suferit în timpul rãzboiului. Pe locul al doilea vin ºcolile ºi casele de culturã în locurile mai
mici, centrele pentru cooperative în sate ºi noile centre sociale ºi ideologice care se presupunea cã în
timp vor relua locul bisericilor. Se prevedea ca cinematografele ºi bazele sportive în centrele mai
mari sã acopere nevoile sociale, cu noile planuri industriale, catedrale ale muncii, fãcând totul pentru
prosperitatea economicã.

Chipuri ale arhitecturii croate imediat dupã rãzboi


Arhitectura croatã a intrat în perioada realismului socialist cu principii foarte bine definite
ale arhitecturii moderne care de altfel s-au dezvoltat bine în practicã “managementul- construcþiei
industriale nu a fost depãºit de situaþie. Practic, soluþiile orientate cãtre sarcinile impuse de planuri
au fost mai importante decât creativitatea... Un numãr de planuri de înaltã calitate nu au fost puse în
practicã”. Aceasta a fost cauza discontinuitãþii în creativitatea arhitecturalã. Pe de o parte, unul
dintre motive au fost schimbãrile revoluþionare, iar pe de altã parte un alt motiv a fost lipsa totalã a
gândirii teoretice ºi critice. Dezvoltarea a fost caracterizatã de salturi, ºi nu a fost evolutivã, ºi de aici
apariþia ºi reapariþia erorilor.
Este important cã în ciuda presiunii puternice ideologice, rolul individual al arhitecþilor care
au avut prin participarea lor în revoluþia câºtigatã o poziþie social puternicã, au fãcut ca gradual sã
se afirme curente pozitive ale cercetãrii de dinainte de rãzboi ale arhitecturii croate. Astfel,
profesorul A. Mohorovicic, pune bazele conceptuale ale noii arhitecturi spunând cã “
monumentalitatea contemporanã derivã din puterea maselor muncitoreºti ºi nu din distanþarea
claselor opoziþie, ºi în acord cu aceasta, formele arhitecturii contemporane de asemenea va fi nouã,
derivând din realitatea relaþiilor sociale exprimate prin noile statici ºi noul material... Teza pentru
îngustarea funcþionalismului tehnic este ...(unsustainable)... Aici nu este ºi nu poate fi loc pentru
elementele istorice în arhitectura contemporanã... aceasta este în esenþa sa, o expresie a
primitivismului ºi a fost condamnat ca orice eclectism de a fi un model fãrã absolut nici o valoare”.

12
Teoretic el a respins social realism neoclasicismul ºi a încercat sã modifice funcþionalismul. Acesta
a fost confirmat de N. Segvic, care în deschidere cãrþii de cãtre J. M. Richards “Arhitectura
modernã” care a fost tradusã în Zagreb în 1955, spunea cã contribuþia lor a fost “ o cercetare largã
metodicã cu o înlãturare a doxtrinariului, a punctelor de vedere constructivist sau funcþionalist...
acesta este astãzi baza ideilor noastre arhitecturale”.
Privind clãdirile cele mai importante ce au fost construite în perioada 1945-1953 nu este
dificil a înþelege pe arh. N. Secvic, un activ participant în aceastã perioadã, care, în 1986, arãtând la
expoziþia “Arhitectura în Croaþia, 1945-1985” numita “perioadã eroicã” în arhitectura croatã
considerã cã aceasta a fost perioada transformãrii sociale pe care arhitecþii aripei de stânga au
insistat încã dinainte de rãzboi. Trebuie arãtate patru exeple caracteristice în care esteticul funionalist
predominã, considerându-le cruciale pentru înþelegerea arhitecturii perioadei acesteia.
Pe primul loc se situeazã clãdirea de locuit în Bilice( de D. Boltar, J. Seissel, M. Milicic,
1945) în care alterneazã elemente vernaculare, elemente ale arhitecturii moderne arãtând calea cãtre
o nouã calitate a clãdirilor de locuit. Aceasta a fost o casã simplã cu un plan mare. în care s-a folosit
piatra, materialul local pentru construcþie. Al doilea exemplu a fost Casa Naþionalã în Metkovic
( de A. Freudenreich, 1947 ) în care încã o datã s-a folosit piatra, dar de o calitate mai bunã. Cu o
mãsurã moderatã pentru a face impresie Freudenreich îºi urmãreºte desenele dinainte de rãzboi, fãrã
a lua în discuþie pseudomonumentalitatea oricum el a folosit un rând de coloane cu portice. Clãdirea
de locuit din Delnice indicã ceva din semnele unitãþilor mai mici pentru casele colective, pe care
Plonic le-a studiat folosind elemente formale ale comunitãþii locale, reþinând în acelaºi timp
claritatea liniei, a planului general funcþionalist. Dacã adãugãm aceasta clãdirii Camerei Consiliului
separat Municipal, vechiul Comitet al Poporului Oraºului ( Consiliul Popular) (de H. Markovina ºi
B. Pervan, 1951) în care se revede respectul pentru postulatele funcþionalismului ºi elemente
aparþinând lui Le Corbusier. Acesta a fost deasemenea nu de a merge pe calea cãtre monumentalul
pseudo-clasicism ci de a menþine ultimele principii.

Arhitectura de locuit
Se pot menþiona un numãr de clãdiri interesante ale acestei perioade. Dacã se începe cu
clãdirile pentru locuire comunã, se vor arãta câteva blocuri de locuit Paljane/Vrbik (de Z. Neuman,
M. Kauzlari ºi V. Potocnpak, 1946) care au fost construite dupã mmatricea funcþionalismului
urbanist cu forme simple dar moderne, cu planuri generale acceptabile pentru apartamente, ºi care au
dezvoltat oraºul Zagreb cãtre sud. Cãtre nord, aceste clãdiri au fost construite de-a lungul uneia
dintre cele mai importante linii în Zagreb, cea care acoperã direcþia Est-Vest, cum au fost Consiliul
Poporului (Popular) al comunei Truje (de cãtre N. Segvic, 1947). Aceasta a fost o clãdire simplã
asceticã. A fost modelatã cu modele discrete ºi ferestre cãtre nord ºi cu balcoane pe faþada sudicã. La
parter au fost deschise magazine. Construcþia a fost fãcutã în tradiþia ºcolii din Zagreb. La sfârºitul
acestei perioade Ivo Gersic a proiectat pe aceeaºi stradã o clãdire în formã uzualã (executatã în 1952)
cu exteriorul exprimând cercetãrile pentru spaþiul disponibil locuinþelor care au fost rezultatul
sãrãciei ºi administrãrii restrictive a caselor acelor ani. Intrarea se face într-o camerã a
apartamentului dintr-un coridor deschis care apare ca un canal orizontal de-a lungul faþadei. În ciuda
sãrãciei, elementele expresive ale formei, ale funcþionalismului modificat, nu au derivat în întregime
din funcþie.
Apartamentul construit de Iblerov( Z. Vrkejan, 1948) s-a remarcat printr-o valoare specialã:
prin material ºi prin prezentarea formalã a faþadei ºi a funcþionalitãþii întregului plan, s-a prezentat
într-o legãturã neîntreruptã cu arhitectura dinainte de rãzboi a blocurilor de locuit.
Printre altele , aceste apartamente vorbes despre pãstrarea valorilor ºi despre continuarea
tradiþiei arhitecturii din perioada premergãtoare rãzboiului, un mare numãr al clãdirilor de locuit au
urmat monotonia simplã ºi mase simplu clãdite ce au fost adesea o nivelare a arhitecturii.
“Monotonia uniformã a clãdirilor de locuit... este rezultatul... confuziei spirituale apãrute
dupã severa traumã ideologicã... ºi normele legale ºi standardizarea claselor a rezultat în existenþa

13
creatã, fãrã teorie sau criticism... rigide... mase uniform clãdite “( Domljan 1969, în: Segvic 1992, p.
93-94)
“ În Croaþia ideologia comunistã nu a pãºit niciodatã peste marginea pragului rezidenþial”.
Curând, în 1953 de fapt, s-a produs o miºcare puternicã în arhitectura pentru locuinþe, ºi clãdirile de
locuit ale marelui Le Corbish cu duble apartamente au apãrut.
Munca arhitectului I. Vitic a fost foarte interesantã în aceastã perioadã. El nu ºi-a pãrãsit
niciodatã modalitatea proprie de expresie, care poate fi însumatã în fraza funcþionalismului estetic.
Aceasta s-a regãsit în casa familialã(1945) sau în planul pentru Clubul Vâslaºilor(pentru vâslit) din
Zagreb(1947) în }coala S. Motovulj în Sibernik(1947-1950) pe care el a construit-o în centrul istoric
,prevãzutã / cu arcuri de piatrã care sunt în contrast cu peretele de sticlã. Aceastã ºcoalã este în
întregime un exemplu neaºteptat pentru oportunitãþile pentru a reuºi ºi expresia la sfârºitul anilor
ã40. Oricum, rãmâne pentru Rasico în 1953 ºi ºcoala sa în Strada Mesiceva în Zagreb ce urmeazã
calea impusã de cãtre avant-garda ruseascã ºi care deschide drum pentru mai multe
facilitãþieducaþionale decât s-au pregãtit sã urmeze.

Clãdiri Economice, Culturale, Sportive, Publice


Printre clãdirile cele mai interesante ºi valoroase ale acestei perioade, putem menþiona în
partea nouã a Zagrebului, Expoziþia construitã de cãtre M. Haberle, în 1948. Muzeul Tehnic ocupã
astãzi aceastã clãdire, ce a servit pânã de curând ca salã de Congrese a Partidului. Construitã în
lemn, cu planul central rotund, în douã unghiuri dintre care cel vestic este mai înalt ºi cel nordic mai
scund, incluzând o structurã dinamicã ºi diversã a deschiderilor, acoperã într-un sens formal vechea
clãdire a expoziþiei, ºi este realizarea supremã a acestui tip de arhitecturã. Nici mãcar în detalii nu se
observa vreo urmã a realismului socialist. Este un bun exemplu al continuitãþii gândirii moderne.
Bazele sportive reprezintã un alt centru de interes pentru oficialitãþile noi. Pentru excelenta
sa calitate, Stadionul Dinamo din Zagreb se distinge în Maksimir (de V. Turino, F. Neidhart ºi E.
Ehrlich, 1946-1954) a fost proiectat în acord cu criteriile lui Le Corbusier. Este notabil
funcþionalismul sãu estetic.
Nu trebuiesc uitate o serie de fabrici ridicate de arhitecþi buni, dar care nu au vreo formã
bogatã sau de vre-un estetism special, au fost construite cu o atenþie specialã, dar au demonstrat
legãtura directã cu tehnologia producþiei ºi construcþiei. Interesul particular cel poate prezenta
fabrica de electronice în Zagreb ( de S. Gombos ºi M. Kauzlarik, 1949), Jugokeromika ( de I. Vitic)
ºi fabrica fotokeramika(de B. Milic) ºi fabrica de bumbac Dalmatica în Liuj( de L. Harvat, 1947-
1953).
Centrele cooperativelor au fost clãdirile cele mai urâte. Ele nu au fost construite la scara
întregii þãrii, dar acolo unde au fost inserate, au arãtat defectele planificãrii de stat. Aceste clãdiri nu
ºi-au trãit niciodatã rolul lor ideologic ºi au fost gradual transformate în mici magazine sãteºti sau în
clãdiri administrative.

Concursurile
Arhitecþii croaþi au luat primele premii la marile concursuri pentru clãdirile de stat ºi partid
în Belgrad ºi Liubliana. În competiþia pentru clãdirea guvernului ºi preºedenþiei în Belgrad, premiul
întâi a fost luat de V. Potocnjak, Z. Neuman ºi A. Ulrich. Ei au fãcut design pentru orientarea clarã a
funcþionalismului evocând o poziþie a tuturor celor care au aºteptat un alt punct de vedere, de altfel
în competiþie a fost accentuat cã se aºteaptã o expresie arhitecturalã a ideei paralele cu sistemul
social. În acelaºi an M. Kauzlorik a avut premiu I pentru Hotelul Belgrad fãrã sã renunþe la ideile
moderniste. La fel, J. Neichardt ºi B. Simcik a avut al doilea îremiu în competiþia pentru
Parlamentul PR Slovenia în Liubliana, arãtând prin volume de cristal douã corpuri arhitecturale
înclinate, exprimarea sa în arhitecturã. Mai multe planuri pentru hotelurile în Plitvicoe aratã relaþia
instabilã a modernismului ºi formelor vernaculare, cu respectul absolut pentru mediu.

14
Concluzii
Arhitectura croatã în perioada stalinismului a ocupat un loc între realismul socialist ºi noua
tradiþie, cu specificare cã “noua tradiþie” nu este identic ca termen cu cel folosit de H. R. Hitchock
în 1929. În Croaþia, noua tradiþie a fost creatã ºi s-a bazat pe arhitectura modernã din perioada
dinaintea rãzboiului, care a respectat toate premisele teoretice ale miºcãrii moderne în arhitecturã,
dar pãstrând identitatea localã ºi creaþiile proprii ale fiecãruia. S-a arãtat cã “ nu a fost doar o idee
proclamatã aceea de a fi purtãtor ºi garanþia creativitãþii, dar ºi pãstrarea climatului stabil spiritual ºi
dorinþa de a-l înfãþiºa”. Aºa s-a fondat în Croaþia noua tradiþie. Realismul socialist a avut o
influenþã prin presiunile ideologice, prin colectivizarea procesului de proiectare, prin puterea
politicii a noii perioade de a fi monumentalizatã ºi de a satisface noile cerinþe sociale. Datoritã
generaþiei arhitecþilor aripii de stânga, care au luat parte activã la revoluþie ºi au avut o poziþie
politicã exprimatã, arhitectura în Croaþia poate lua un alt drum. diferit de a-l celorlalte arte din
aceasta perioadã. Arhitectura croatã a condus, împreunã ca nivelul teoretic ºi un numãr sigur de
cercetãri actuale sã satisfacã o parte din punctele monumentalismului, aceasta a fost exprimatã de S.
Gideon în cooperare cu F. Leger ºi J. L. Sert cã “ poporul vrea clãdiri care sã le reprezinte viaþa lor
socialã ºi comun, ºi care în acelaºi timp sã aibã mai mult decât funcþionalitate( Frompton, 1992,
p.22). “ Acolo a fost deasemenea puterea continuitãþii creativitãþii arhitecturale asupra doctrinelor
realismului socialist sã fie capabile sã înfrângã, mai mult decât ce a derivat din constelaþia politicã a
unui alt ethos, a unui alt pãmânt. Conform celor mai bune exemple ale arhitecturii croate în perioada
stalinismului nu s-au arãtat deviaþiile formale ale monumentalitãþii sau brutalitatea crudã a nevoilor
satisfacþilor elementare, dar s-a continuat dezvoltarea arhitecturii croate de calitate superioarã, pânã
în zilele noastre”.

Concluzii.

Viaþa politicã este indisolubil legatã de viaþa culturalã, ºi atunci când intelectualii
nu intrã în politicã pentru a o influenþa, viaþa politicã modeleazã de multe ori viaþa
culturalã ºi condiþiile în care aceasta se desfãºoarã.
În perioada unui regim autoritar sau totalitar, politicul devine direct comanditar ºi
beneficiar al vieþii culturale. Aceastã presiune, se exercitã direct prin intermediul
structurilor instituþionale, controlate de puterea politicã, sau indirect prin ameninþaer sau
persuasiune. În primul caz se efectueazã un control asupra grupului de intelectuali, luaþi
în grup de interese, iar în cazul al doilea presiunea se exercitã asupra individului, cãruia i
se sugereazã ce ºi cum sã creeze, rãzvrãtitului putând sã i se ia locul de muncã, libertatea,
casa, etc.
Toate aceste schimbãri au loc în þãrile Europei de Est, dupã împãrþirea zonelor de
influenþã ºi comunizarea Europei de Est. Ca urmare a jocurilor diplomatice ºi a
prestigiului câºtigat de URSS dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, România alãturi de
celelalte þãri estice, vor forma acum aºa-numitul "lagãr socialist". Noul regim instaurat o
datã cu guvernul Petru Groza la 6 martie 1945, va aduce o altã ordine, o altã modalitate de
conducere a þãrii, alte instituþii, toate dupã modelul Uniunii Sovietice. Rãsturnarea
partidelor politice, abruptele modificãri în rândul grupurilor sociale (prin industrializare,
naþionalizare, reformã agrarã ºi mai apoi cooperativizare), impunerea de noi valori
culturale, toate au adus la disfuncþionalitãþi ºi anomalii, întârzierii ale refacerii
economiei, dezorientare politicã, etc.
Toate efectele introducerii regimurilor comuniste au fost discutate pânã acum de
nenumãrate ori. Interesantã este politica culturalã în România dupã 1945. La început, din
inerþie dar ºi din nevoie se pãstreazã ideile ºi intelectualii perioadei interbeice. Dupã

15
1947, odatã cu clara distanþare a URSS de vechii sãi aliaþi din timpul rãzboiului,
presiunea sovieticã în spaþiul Europei de Est a crescut. Din acest moment pânã în 1956
asistãm la o sovietizare intensã mai ales a vieþii culturale. Dupã acest moment începe o
destindere pe plan politic, ºi deci ºi cultural. Treptat, creaþiile ce trebuiau sã fie o adulaþie
a URSS, devine creaþii închinate PCR ºi conducãtorului sãu. Un element nou al vieþii
culturale devine naþionalismul accentuat ºi reevaluarea sau descoperirea de mituri istorice.
Ceea ce se întâmplã în România mai ales pe plan arhitectural, este un import de
idei sovietice, la mai mult, o punere a lor în practicã. Rezultatele au fost imediate: Casa
Scânteii, Stadionul Dinamo, fabrici, uzine, cartiere muncitoreºti, noi case culturale, teatre,
hidrocentrale, toate ridicate într-un timp foarte scurt, ca urmare a necesitãþii îndeplinirii
planurilor cincinale, dar ºi a dorinþei Moscovei.
Susþinerea financiarã, specialiºti, materiale au venit direct de la Moscova, ºi în
timpul cel mai scurt au fost construite numeroase edificii. Atunci când nu veneau
arhitecþii sovietici în România, erau trimiºi arhitecþii români la specializare, în vizitã în
URSS. Arhitecþii români au fost organizaþi dupã modelul sovietic în institute de
cercetare: C.S.C.A.S., I.S.P.R.O.R., etc.
Toate aceste planuri noi, idei de sistematizare, îºi au originile în discursurile lui
Marx, Engels ºi Lenin, dar au fost puse în practicã de iniþiativa lui Stalin, care trebuind sã
demonstreze încã o datã cã tot ceea ce este în Occident, este deja decadent ºi depãºit de
noile descoperiri ºi realizãri sovietice.
Arhitectura stalinistã, atât de pregnant triumfalistã, vine sã modifice spaþiul
public. "Zgârie - norii" Staliniºti, metroul, Expoziþia Realizãrilor Economiei Naþionale,
marile lucrãri de inginerie, imobilele cu apartamentele de locuit, toate voiau sã exprime
prin decoraþii, plan, prezentare, materiale folosite, cã viaþa în URSS este luminoasã ºi
plinã de avânt.
Arhitectura trebuia sã fie o dovadã vie a reuºitei sistemului comunist în general ºi a
celui sovietic în special.
Toate acest idei au fost implantate ºi în celelalte þãri estice, unde au fost aplicate
mai mult sau mai puþin, în funcþie de particularitatea fiecãruia. Fie afinitãþile slave, fie
antirusismul acestora, fie spiritul critic mai accentuat în rândul intelectualilor sau
pregãtirea de altã naturã a arhitecþilor, au dus la copierea mai mult sau mai puþin a
modelului sovietic ºi pãstrarea valorilor ºi spiritului naþional. Acestea au fost influenþate
ºi de importanþa pe care o acordã URSS fiecãrei þãri în cadrul sistemului sãu defensiv.
Controlul sau interesul URSS au fost decisive pentru viaþa politicã dar ºi culturalã a
acestor þãri mici aflate la intersecþia Occidentului cu Orientul.

16
BIBLIOGRAFIE

IZVOARE ISTORICE

A) IZVOARE INEDITE
1) centrul rusesc de pãstrare ºi studiere a documentelor istoriei moderne din Moscova (RÎHIDNI),
sectia Cominform fond 575 opis. 1, dosarele 88, 159, 318, 379.

B) IZVOARE EDITE:
2) Adibecov, G. M, Cominform i poslevoennaia Evropa, Moskva, Rassia maladaia, 1994.
3) Archives des arts moderne, Etudes de critique et dãhistoire de lãart, Paris, 1989.
4) Partidul Comunist Român, Congresul al IX- lea al PCR, Bucureºti, Ed. Politicã, 1975.
5) Procacci, Giuliano, The Cominform, minutes of the three coferences, 1947/1948/1949, Russian
Centre of Conservation and Study of Records for Modern History (RTsKhIDNI), Feltrinelli Editore,
Milano, 1994.

B1) PERIODICE
6) “Arhitectura”, nr. 1-6/1992, Bucureºti.
7) “Arhitectura RPR”, nr. 2/1953, Bucureºti.
8) “Arhitectura RPR”, nr. 2/1954, Bucureºti.
9) “Arhitectura RPR”, nr. 9/1954, Bucureºti.
10) “Arhitectura RPR”, nr. 3/1955, Bucureºti.
11) “Arhitectura RPR”, nr. 4/1955, Bucureºti.
12) Dosarele istoriei, nr 1/1996, Bucureºti, Ed. Sc. Presa Româneascã.
13) Dosarele istoriei, nr 2/1996, Bucureºti, Ed. Sc. Presa Româneascã.
14) Dosarele istoriei, nr 3/1996, Bucureºti, Ed. Sc. Presa Româneascã.
15) Dosarele istoriei, nr 4/1996, Bucureºti, Ed. Sc. Presa Româneascã.
15) Sfera Politicii, nr. 46/1997, Bucureºti.
16) Sfera Politicii, nr. 47/1997, Bucureºti.
17) Simetria, nr II, Bucureºti, 1995.

III LUCRARI GENERALE


19) Curinschi - Verona, Gheorghe, Istoria Arhitecturii ºn Romania, Bucureºti,Bucureºti, Ed.
Tehnicã, 1981.
20) Fejto, Francois, Histoire de democraties populaire, vol I, II, Paris, Editions du Senil, 1972.
21) Ferro, Marc, Lã Histoire sans suvellance: Science et consience de lã histoire, Paris, Calmann-
Levy, 1985.
22) Fontaine, Andre, Istoria rãzboiului rece, vol I-IV, Bucureºti, Ed. Militarã, 1993.
23) Frompton, Kenneth, Histoire Critique de lã arhitecture moderne, Paris, Philippe Sers, 1985.
24) Frunzã, Victor, Istoria stalinismului ºn România, Bucureºti, Humanitas, 1990.
25) Georgescu, Vlad, Politicã ºi istorie: Cazul comuniºtilor români 1944-1977, Munchen, Jon
Dumitru-Verlag, 1981.
26) Georgescu, Vlad, România anilor ã80, Munchen, Jon Dumitru-Verlag, 1994.
27) Gusti, Gustav, Arhitectura ºn România, Bucureºti, Meridiane, 1965.
28) Ikonnikov, A. V., Arhitectura i istoria, Moskva, Arhitectura, 1993.
29) Ikonnikov, A. V., Lãarchitecture russe de la periode sovietique, Moscou, Radouga, 1990.
30) Ionescu, Ghiîã, Comunismul ºn România, Bucureºti, Ed. Litera, 1994.
31) Ionescu, Grigore, Arhitectura ã44-ã69, Bucureºti, Ed. Academie RSR, 1969.

17
32) Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucureºti, Ed.
Academiei RSR, 1981.
33) Lampugnani, Vittorio Magnano, Lã arhitecture de XX -e siecle en dessins: utopie et realite,
Paris, Philippe Sers, 1982.
33) Lenin despre Marx si Engels, Bucureºti, Ed. Politicã, 1980.
34) Monda , Jean, Monumente de arhitecturã modernã, Bucuresti,Ed. Albatros, 1982.
35) Mondadori, Arnoldo, Moscova capitala utopiei, Arte, 1991.
36) Polevoi, V. M, Malaia istoria iskusstv, Moskva, Iskusstv, 1991.
37) Ragan, Michel, Histoire de lã arhitecture et de lã urbanism modern, vol I-II, Paris, Casterman,
1971.
38) Vasilev, Aleksei, Rassia na Blijnem i Srednem Vostoke: ot messianistva k pragamtizmu,
Moskva, Hanka, 1993.

IV Lucrãri speciale
39) Antone, Ion, Rãstigniri in România dupã Yalta, Bucureºti, Albatros, 1995.
40) Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, Bucuresti, Humanitas, 1994.
41) Aron, Raymond, Democratie et totalitarism, Paris, Gallimord, 1965.
42) Barker, Elisabeth, British Policy in South-Est Europe in the Second World War, London, 1976.
43) Bãdescu, Nicolae, Marele constructor al comunismului, in “Arhitectura RPR”, nr. 2/1953,
Bucuresti.
44) Besancon, Alain, Originile intelectuale ale leninismului , Bucureºti, Humanitas, 1993.
45) Brym, Roberts, Intelectuals and political sistems, Londra, 1980.
46) Carriere dã Encausse, Helene, Triumful naîiunilor sau sfârºitul imperiului sovietic, Bucureºti,
Remember, 1993.
47) Carriere d’ Encausse, Helene, Imperiul spulberat, Bucureºti, Remember, 1993.
48) Carriere d’ Encausse, Helene, A History of the Soviet Union, 1917-1953, vol. II, London, New
York, 1981.
49) Chatelet Francois - Evelyne Pisier, Concepºiile politice ale secolului XX, Bucureºti, Humanitas,
1994.
50) Chiper, Ioan, Florin Constantin, Adrian Pop, Sovietizarea României, Bucureºti, Iconica, 1993.
51) Ioan, Augustin, Arhitectura ºi puterea, Bucureºti, Agerfilm, 1992.
52) Ioan, Augustin, Celãlalt modernism, Bucureºti, Institutul de arhitecturã “Ion Mincu”, 1995.
53) Jackson, J. B., N. Glazer, Arhitecture and public spaces, New York, 1984.
54) Karnoouh, Claude - La invention de peuple, chronique de Roumanie et de l’Europe orientale,
Paris, Arcontere, 1990.
55) Kopp, Anatole, Lã architecture de la periode staliniene, Grenoble, Press universitaire de
Grenoble, 1985.
56) Michelis, Mariode, Avangarda artisticã a secolului XX, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1968.
57) Morozov, A. I., Kaneî utopii, Mockva, Galart, 1995.
58) Popper, KR, Societatea deschisã ºi duºmanii ei, Bucureºti, Humanitas, 1994.
59) Pereliaeva, Tatiana, Arhitectura totalitarã sovieticã din anii ‘30-’50, Bucureºti, 1995.
60) Tãnase, Stelian, Revoluºîia ca eºec, Iaºi, Polirom, 1996.
61) Thom, Francoise, Sfârºiturile comunismului, Iaºi, Polirom, 1996.
62) Verdery, Katherine, Compromis ºi rezistentã, Bucuresti, Humanitas, 1994.
63) Volkov, Leonid M., Architektura Sovetskoi Estonii, Moskva, 1987.

18

Vous aimerez peut-être aussi