Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Clasa a-VIII-a B 03.07.2019

L’Ukraine
géographie, histoire et littérature

Projet réalisé par:

Mladin Alexandru
Tataru Atena
 Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Géographie
L'Ukraine est actuellement le deuxième plus grand pays d'Europe après la Russie, avec une position stratégique
en Europe de l'Est. Le pays borde les rives nord de la Mer Noire (sud du pays). À l'Ouest, il comprend une portion des
Carpates où se trouve le plus haut sommet du pays, le mont Hoverla (2 061 mètres). Sa superficie totale de jure est de
603 700 km2.

Frontières
L'Ukraine a des frontières avec 7 pays:

 Biélorussie 891 km
 Hongrie 103 km (dans l'U.E.)
 Moldavie 939 km
 Pologne 428 km (dans l'U.E.)
 Roumanie : sud 169 km et ouest 362 km (dans l'U.E.)
 Russie 1 576 km
 Slovaquie 90 km (dans l'U.E.)

Relief
À l’exception du vaste plateau de Podolie (alt. 472 m), qui occupe l'ouest du pays, l'Ukraine est un pays
relativement plat, avec les terres fertiles du bassin du Dniepr en son centre, ce qui lui permet, grâce au
tchernoziom, d'avoir une agriculture productive. Les montagnes de l'Ukraine sont :

 Les Carpates ukrainiennes, avec le Hoverla qui culmine à 2 061 mètres 48° 10′ 12″ N, 24° 34′ 12″ E, ce qui en
fait le plus haut sommet du pays.
 Les Monts de Crimée, surplombant la mer Noire dans le prolongement du Caucase, et culminant à plus de 1 500
mètres.

Fleuves
Le pays est traversé du nord au sud par plusieurs fleuves :

 Le Dniepr, qui traverse le pays du nord au sud, se jetant dans la mer Noire à l'ouest de la Crimée.
 Le Boug méridional, autre affluent de la mer Noire.
 Le Dniestr à l'ouest, qui fait office de frontière sur certaines portions avec la République de Moldavie (qu'il
traverse aussi), et se jette dans la mer Noire à travers son liman, près de la ville d'Odessa.

Il a accès au Danube qui se jette aussi dans la mer Noire, marquant la frontière avec la Roumanie.

Climat
Le climat est de type continental tempéré sur les 4/5e du territoire, et de type pontique en Crimée et sur les côtes
du Boudjak. Les précipitations sont irrégulièrement distribuées, fortes dans le nord et l'ouest, plus faibles dans l'est et le
sud-est. Les hivers, neigeux, varient de doux au sud à froid dans les plaines centrales. L'été est tiède dans le nord, et très
chaud dans le sud.
 Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Geografie
Ucraina este în prezent a doua țară ca mărime din Europa după Rusia, cu o poziție strategică în Europa de Est.
Țara se învecinează cu țărmurile nordice ale Mării Negre (sudul țării). Spre vest, include o porțiune din Munții Carpați,
care este cel mai înalt vârf din țară, Muntele Hoverla (2.061 metri). Suprafața sa totală de jure este de 603 700 km2.

Vecini:
Ucraina are frontiere cu 7 țări, dintre care patru din Uniunea Europeană, pentru un total de 4.558 km, inclusiv
1.152 km cu U.E :

Belarus 891 km
Ungaria 103 km (în U.E.)
Moldova 939 km
Polonia 428 km (în U.E.)
România: 169 km sud și 362 km vest (în U.E.)
Rusia 1.576 km
Slovacia 90 km (în U.E.)

Relief:
Cu excepția vastului podiș Podolia (alt 472 m), care ocupă vestul țării, Ucraina este o țară relativ plană, cu
pământurile fertile ale bazinului Nipru în centrul său, ceea ce îi permite, mulțumită cernoziomului, pentru a avea o
agricultură productivă. Munții Ucrainei sunt:

• Carpații ucraineni, cu Hoverla care se ridică la 2.061 metri 48 ° 10 '12 "N, 24 ° 34' 12" E, ceea ce îl face cel
mai înalt vârf din țară.

• Munții Crimeei, cu vedere la Marea Neagră în prelungirea Caucazului și culminând la peste 1.500 de metri .
Fluvii:
Țara este străbătută de la nord la sud de mai multe râuri:
• Nipru, care traversează țara de la nord la sud, aruncându-se în Marea Neagră la vest de Crimeea.
• South Boug, un alt afluent al Mării Negre.
• Nistrul spre vest, care servește ca graniță în unele părți cu Republica Moldova (pe care îl traversează și
el), și se varsă în Marea Neagră prin limanul său, în apropierea orașului Odessa.
Are acces la Dunăre, care se varsă și în Marea Neagră, marcând granița cu România.

Clima:
Clima este de tip continental temperat pe 4/5 din teritoriu, și de tip pontic în Crimeea și pe coastele Boudjak.
Ploile sunt distribuite neregulat, puternice în nord și vest și mai scăzute în est și sud-est. Iernile, înzăpezite, variază de
la sud la blând până la rece în câmpiile centrale. Vara este caldă în nord, și foarte cald în sud.
Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara
 Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Histoire
L'Ukraine est le foyer du premier État slave oriental, fondé par des Scandinaves : la Rous' de Kiev
(appelée aussi dans les écrits occidentaux Ruthénie), qui durant les Xe et XIe siècles est l'État le plus vaste et
aussi, après l'Empire byzantin, le plus puissant d'Europe.

Au IXe siècle, Kiev est prise aux Khazars par les Varègues (Vikings orientaux en russe venant de
Suède) d’Oleh le Sage (de Novgorod). Située sur des routes marchandes lucratives, Kiev devient rapidement
le centre d'un puissant État slave, appelé « Rus » ou Ruthénie. Selon la tradition, en 988 eut lieu, sous le règne
de Vladimir le Beau Soleil, le baptême de ce que seront les peuples russe, ukrainien et biélorusse. Sous le
règne de Iaroslav le Sage (1016-1054), le prestige de l'État kiévien atteint son apogée : il s'étend alors de la
mer Baltique à la mer Noire et du confluent de l'Oka avec la Volga jusqu'aux Carpates septentrionales. Iaroslav
est un grand bâtisseur — c'est lui qui fait construire la célèbre cathédrale Sainte-Sophie à Kiev — et un grand
législateur. Le droit, l'éducation, l'architecture et l'art kiévien connaissent un renouveau impressionnant sous
son règne. En 1051, il marie sa fille Anne de Kiev au roi Henri Ier de France.

Cependant, au XIIe siècle, des conflits éclatent entre différents seigneurs locaux. Ces conflits mènent
l'État kiévien au déclin, fractionné en plusieurs principautés rivales. Kiev est saccagée par la principauté de
Vladimir (1169) durant la lutte pour le pouvoir entre les princes, et plus tard par les Coumans et les Tatars
Mongols aux XIIe et XIIIe siècles. Ces derniers finissent par imposer leur souveraineté dans toutes les
principautés ruthènes. La cruauté de l'autorité mongole, notamment en matière pénale, pousse les populations
autochtones à fuir vers d'autres pays comme la Pologne, la Hongrie ou la Moldavie.

Durant le XIVe siècle, les Polonais et les Lituaniens combattirent les Mongols et finalement toute
l’Ukraine du nord-ouest passa sous l’autorité de la Pologne-Lituanie, qui annexe Kiev en 1362. Les Tatars se
maintiennent dans la steppe pontique au nord de la mer Noire et en Crimée ; toutefois, de 1382 à 1484, le
Grand Duché de Lituanie atteignit la mer Noire du côté d’Oçaq (ou Otchakiv, vers l’actuelle Odessa)7. La
Lituanie prit le contrôle de la Volhynie au nord-ouest de l’Ukraine (y compris les régions autour de Kiev).
Quant à la Pologne, elle prit le contrôle de la Galicie ; plus au sud la principauté de Moldavie était sa vassale
(plusieurs citadelles et régions alors moldaves sont aujourd’hui ukrainiennes). Dans ces régions du nord-ouest,
outre les Ukrainiens que l’on nommait à l’époque Russyns, Ruthènes, le pays comptait des Polonais, des
Moldaves, des Allemands, des Arméniens, des Juifs et des Russes. À mesure que les Tatars perdaient du
terrain, nombre de villes et villages furent fondés. La noblesse d’Ukraine occidentale fut souvent
« polonisée ». La législation polonaise est introduite en Ukraine occidentale en 1434. Si la Pologne mène une
politique relativement tolérante vis-à-vis de l’orthodoxie, elle favorise cependant le catholicisme qui progresse
dans les territoires occidentaux de l'actuelle Ukraine.

L’influence polonaise pénètre plus lentement dans les territoires relevant du grand-duché de Lituanie.
L’orthodoxie y garde sa prédominance. Pourtant, les rapports de force au sein de l’État polono-lituanien
tournent à l’avantage des Polonais. L’Union de Lublin (janvier 1569) consacre le triomphe de la Pologne. La
Lituanie perd la plus grande partie de ses possessions ukrainiennes (Podlachie, Volhynie, Podolie, région de
Bratslav et de Kiev). La noblesse de ces régions se polonise et se convertit au catholicisme. Une partie du
haut-clergé orthodoxe est tentée par le rapprochement avec Rome. Le métropolite de Kiev et une partie du
haut-clergé, en réaction contre les interventions réformatrices du patriarche de Constantinople, se rallie à
Rome lors du concile de Brešč (Brest-Litovsk) en 1596. L'Union de l'Église de la Rus' de Kiev avec Rome
forma l'Église grecque-catholique ukrainienne faisant partie des uniates.

C’est durant cette domination lituano-polonaise, à partir du XVe siècle, que se formèrent les
Cosaques, des paysans ruthènes orthodoxes qui refusaient la servitude et l’assimilation aux Polonais
catholiques. Le royaume de Pologne les tolère et les utilise contre les Tatars, puis, à partir du XVIe siècle,
contre les Turcs ottomans, devenus suzerains des Tatars de Crimée.
 Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Istorie
Ucraina găzduiește primul stat slav estic, fondat de scandinavi: Rus 'de Kiev (numit și în scrierile
occidentale Ruthenia), care în secolele X și XI este cel mai mare stat și, de asemenea, după Imperiul Bizantin,
cel mai puternic din Europa.

În secolul al IX-lea, Kievul a fost luat din Khazars de către Varangienii (vikingii de est din rusa din
Suedia) din Oleh Sage (Novgorod). Situat pe rutele de tranzacționare lucrative, Kievul devine repede centrul
unui stat slav puternic, numit „Rus” sau Ruthenia. Conform tradiției, în anul 988, sub domnia lui Vladimir cel
Frumos Soare, a avut loc botezul popoarelor rusești, ucrainene și belarusiene. În timpul domniei lui Yaroslav
Înțeleptul (1016-1054), prestigiul statului Kievan a atins apogeul: s-a extins de la Marea Baltică până la Marea
Neagră și confluența Oka cu Volga până la Carpații de Nord. Yaroslav este un mare constructor - el este cel
care a construit faimoasa Catedrala Sf. Sofia din Kiev - și un mare legiuitor. Dreptul, educația, arhitectura și
arta Kievan se confruntă cu o renaștere impresionantă sub conducerea sa. În 1051, s-a căsătorit cu fiica sa Anne
de Kiev cu regele Henric I al Franței.

Cu toate acestea, în secolul al XII-lea, au izbucnit conflicte între diferiți domnii locali. Aceste conflicte
au determinat statul kenian să scadă, împărțit în mai multe principate rivale. Kievul este prădat de principatul
lui Vladimir (1169) în timpul luptei pentru putere între principii, și mai târziu de cumanii și tatarii mongoli în
secolele XII și XIII. Acestea din urmă sfârșesc prin a-și impune suveranitatea în toate principatele ruteniene.
Cruzimea autorității mongole, în special în materie penală, împinge populațiile indigene să fugă spre alte țări
precum Polonia, Ungaria sau Moldova.

În timpul secolului al XIV-lea, polonezii și lituanienii au luptat împotriva mongolilor și, în cele din
urmă, toată Ucraina de nord-vest a intrat sub autoritatea Poloniei-Lituaniei, care a anexat Kievul în 1362. Tătarii
rămân în stepa pontică de nord. Marea Neagră și Crimeea; cu toate acestea, din 1382 până în 1484, Marele
Ducat al Lituaniei a ajuns la Marea Neagră de la Oçaq (sau Otchakiv, până în zilele noastre Odessa) 7. Lituania
a preluat controlul Volhynia în nord-vestul Ucrainei (inclusiv zonele din jurul Kievului). În ceea ce privește
Polonia, ea a preluat controlul asupra Galiției; mai la sud, principatul Moldovei era vasalul său (mai multe cetăți
și apoi regiunile moldovenești sunt acum ucrainene). În aceste zone nord-vestice, pe lângă ucraineni ruși, ruteni,
existau polonezi, moldoveni, germani, armeni, evrei și ruși. Pe măsură ce tătarii au pierdut terenul, au fost
fondate multe orașe și sate. Nobilimea Ucrainei de Vest a fost adesea „polonizată”. Legislația poloneză a fost
introdusă în vestul Ucrainei în 1434. Polonia este relativ tolerantă la ortodoxie, dar promovează și catolicismul
în teritoriile de vest ale Ucrainei actuale.

Influența poloneză pătrunde mai încet în teritoriile Marelui Ducat al Lituaniei. Ortodoxia își păstrează
predominanța. Cu toate acestea, echilibrul de putere în statul polonez-lituanian se transformă în avantajul
polonezilor. Uniunea de la Lublin (ianuarie 1569) consacră triumful Poloniei. Lituania pierde majoritatea
bunurilor sale ucrainene (Podlachia, Volyn, Podolia, regiunea Bratslav și Kiev). Nobilimea acestor regiuni este
polonizată și convertită la catolicism. O parte din înaltul cler ortodox este tentat de apropierea de Roma.
Mitropolitul Kievului și o parte a Înaltului Cler, ca reacție împotriva intervențiilor reformatoare ale Patriarhului
Constantinopolului, s-au adunat la Roma la Consiliul de la Breșč (Brest-Litovsk) în 1596. Uniunea Bisericii
Rusilor de la Kiev cu Roma a format Biserica Catolică ucraineană-greacă ca parte a uniatilor.

În această dominație lituano-poloneză, din secolul al XV-lea, s-au format cazacii, țărani ruteni
ortodocși care au refuzat servitutea și asimilarea polonezilor catolici. Regatul Poloniei îi tolerează și îi folosește
împotriva tătarilor, apoi, din secolul al XVI-lea, împotriva turcilor otomani, devin suzerane ale tătarilor Crimeei.
Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara
 Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Litterature
L'histoire de la littérature ukrainienne remonte au onzième siècle, après le christianisme de Kiev. Les
écrits de l'époque étaient principalement ecclésiastiques et étaient écrits en slavon. Les récits historiques de
l'époque s'appellent des chroniques, et la chronique la plus importante de cette période est la chronique de
Nistor. L'activité littéraire a connu un grave déclin lors de l'invasion mongole.

La littérature ukrainienne a recommencé à se développer au XIVe siècle et a fait des progrès

remarquables au XVIe siècle avec l'introduction du modèle et le début de la période de gloire des Cosaques,
sous domination russe et polonaise. Les Cosaques ont établi une société indépendante et popularisé un
nouveau genre de poème épique, qui a marqué un sommet de la littérature orale ukrainienne. Ces avancées
ont ensuite été annulées au XVIIe siècle et au début du XVIIIe siècle, lorsque la publication en ukrainien a été
découragée. Mais vers la fin du dix-huitième siècle, la langue littéraire ukrainienne moderne était
perfectionnée.

Le XIXe siècle a commencé en Ukraine avec une période de promotion de la langue locale, initiée par
Ivan Kotliarevski avec son ouvrage Eneida, le premier ouvrage publié en ukrainien moderne. Jusqu'aux
années 1830, le romantisme ukrainien commença à se développer. Il était la période de gloire de la plus
importante figure de la culture nationale ukrainienne, le peintre et poète romantique Taras Șevcenko. Ivan
Kotliarevski est considéré comme le père de la littérature en ukrainien et Shevchenko est le symbole de la
renaissance nationale. Puis, en 1863, l'utilisation de la langue ukrainienne dans la presse écrite fut interdite
par l'empire russe . Cela a gravement affecté l'activité littéraire dans la région et les écrivains ukrainiens ont
été contraints soit de publier en russe, soit de publier leurs travaux en Galice autrichienne. L'interdiction n'a
pas été officiellement levée, mais après la révolution de 1917 et l'arrivée au pouvoir des bolcheviks, elle a été
ignorée.

La littérature ukrainienne a continué à prospérer dans les premières années de la période soviétique,
époque à laquelle presque tous les courants littéraires étaient acceptés. Les choses ont radicalement changé
dans les années 1930, lorsque Staline a mis en œuvre sa politique de réalisme socialiste. La doctrine n'était pas
directement opposée à la littérature en ukrainien, mais elle obligeait les auteurs à utiliser un certain style dans
leurs travaux. Les activités littéraires ont continué d'être limitées pendant la période communiste et ce n'est
qu'après l'indépendance de l'Ukraine, en 1991, que les écrivains ont été libres de s'exprimer comme ils le
souhaitaient.

Taras Shevchenko était un peintre ukrainien et un poète romantique, considéré comme le poète
national de l'Ukraine. Son travail littéraire est considéré comme le fondateur de la langue et de la littérature
ukrainiennes modernes. Il a également écrit en russe et créé de précieuses œuvres en tant que peintre et
illustrateur.

Taras Shevchenko figure sur le billet de 50 roubles transnistriens (édition 2007).

Un ouvrage important est la version traduite de la Bible, la Bible Ostrog, imprimée en 1581. Il
s'agissait de la première édition imprimée complète de la Bible en Old Church Slavonic. La publication de
cette publication, initiée par la famille Ostrogsky, a aidé l’Église orthodoxe à résister aux fortes pressions
catholiques qui étaient la principale religion de l’État polonais.

Parmi les autres travaux, citons Perestoroha anonyme et l'écriture de Hypatius Ponti.
 Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara

Literatura
Istoria literaturii ucrainene datează din secolul al XI-lea după creștinismul Kievului. Scrierile vremii
erau în principal bisericești și erau scrise în slavonă. Poveștile istorice ale vremii sunt numite cronici, iar cea
mai importantă cronică din această perioadă este cronica lui Nistor. Activitatea literară a suferit un declin
serios în timpul invaziei mongole.

Literatura ucraineană a început să se dezvolte din nou în secolul al XIV-lea și a înregistrat progrese
remarcabile în secolul al XVI-lea, odată cu introducerea modelului și începutul perioadei de glorie a cazacilor,
sub stăpânirea rusă și poloneză. Cazacii au înființat o societate independentă și au popularizat un nou gen de
poezie epică, care a marcat un vârf în literatura orală ucraineană. Aceste progrese au fost inversate ulterior în
secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, când publicarea în limba ucraineană a fost
descurajată. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, limba literară ucraineană modernă a fost perfecționată.

Secolul al XIX-lea a început în Ucraina cu o perioadă de promovare a limbii locale, inițiată de Ivan
Kotliarevski cu cartea sa Eneida, prima lucrare publicată în ucraineană modernă. Până în anii 1830,
romantismul ucrainean a început să se dezvolte. A fost perioada de glorie a celei mai importante figuri a
culturii naționale ucrainene, pictorul și poetul romantic Taras Șevcenko. Ivan Kotliarevski este considerat
părintele literaturii în limba ucraineană, iar Șevchenko este simbolul renașterii naționale. Apoi, în 1863,
folosirea limbii ucrainene în presa scrisă a fost interzisă de imperiul rus Aceasta a afectat grav activitatea
literară din regiune, iar scriitorii ucraineni au fost obligați să publice fie în limba rusă, fie să își publice
lucrările în Galiția austriacă. Interdicția nu a fost ridicată oficial, dar după revoluția din 1917 și bolșevicii au
ajuns la putere, a fost ignorată.

Literatura ucraineană a continuat să înflorească în primii ani ai perioadei sovietice, când au fost
acceptate aproape toate curentele literare. Lucrurile s-au schimbat dramatic în anii 1930, când Stalin și-a pus
în aplicare politica de realism socialist. Doctrina nu s-a opus direct literaturii ucrainene, dar a obligat autorii să
folosească un anumit stil în lucrările lor. Activitățile literare au continuat să fie limitate în perioada comunistă
și abia după independența Ucrainei din 1991, scriitorii au fost liberi să se exprime așa cum și-au dorit.

Taras Șevcenko a fost un pictor ucrainean și un poet romantic, considerat poetul național al Ucrainei.
Opera sa literară este considerată întemeietorul limbii și literaturii moderne ucrainene. De asemenea, a scris în
limba rusă și a creat lucrări valoroase ca pictor și ilustrator.

Taras Șevcenko apare pe bancnota transnistreană a 50 de ruble (ediția 2007).

O lucrare importantă este versiunea tradusă a Bibliei, Biblia Ostrog, tipărită în 1581. Aceasta a fost
prima ediție completă tipărită a Bibliei Slavonice a Bisericii Vechi. Publicarea acestei publicații, inițiată de
familia Ostrogsky, a ajutat Biserica Ortodoxă să reziste presiunii puternice catolice care era principala religie
a statului polonez.

Alte lucrări includ anonimat Perestoroha și scrierea lui Hypatius Ponti.

Colegiul National Pedagogic “Carmen Sylva” Timisoara