Vous êtes sur la page 1sur 306

Ministerul Educatiei, Tineretulur ~I Sp o r tulu!

al Republicii Moldova

Ion Achiri Vasile Cioban~

Vasile Neagu Nicolae Prodan

Petru Efros Valentin Garit

Durnltru Taragan AnatoJ Topala

....,

ATEMATICA

Manual pentru dasa a Xll-a

MmmaluL a fost aprobat prin Ordinul Ministrnlui Edueatiei, Tiaeretulul ~i Sponulul 3.1 Republieii Moldova n,r.2J5 din 5 iulie 2005.

Toate drepturile asupra aeestei editii apartin Editurii Prut International. Reproducerea integralii sau pariiala.a textalui san a ilus.tratiilor dill aceastii carte estepe.rniisii dear cu ecordul seris al editurii.

Aueori: Ion. Achiri, doctor, eonferentiar univershar, USM (Capitolele I,1X)

Va.sile Ciobanu, doctor, conferentiar universitar, USM (CapitoLele Il, IX) Petru Efros, doctor, conferenriae universitar, U8M (Capitolele VI, VIl, IX) Valenti/,! Garit, doctor, confetentiar uaiversitar, USM -( Capi telele VI, VII, IX) Vasile Neagtl, doctor habilitar, profesor nniversitar, USM (Capitelele IV, TX) Nicolae Prodan, doctor, coaferentiar universitar, USM (Capitolele V, IX) Dumitru Taragan, doctor, conferentiar universitar, USM (Capitolele ill, IX) Anala} Topalii. i:lnctor, eenferentiar interimar, USM (Capitoieie V, VUI, IX)

Recenzenti: Valeriu Berdan, doctor.cenferentiar univeraitar, UST

"Valentina Ceapa, specialist principal, Ministerul Educatiei Tineretnlui $i Sportului Dumitru Cosma, doctor, conferentiar universitar, UST

Nicolas Lachi, profesor, grad didactic superior, Liceul "Miruea Eliade"

Redactori: Andrei Braicev, Pavel Comaniuc, Tatiana Rusu Corector: Elena Bivol

Coperta: Vladimir Cravcenco

Paginate computecizats: Vil/emina Stratu

@ T. Acli'rt, V. Ciobanu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan;, A. Topalii, 2.0.05

e Bditura Prut /merna/jollal, 29.05 .

Editura Prut International, str, lao. Creanga 1lI. 59, Chi~inau MD 2-051 Tel.zfax: 74 .. 23.77,74.93. I 8; e-mail: prut@i.TItc.md

Difuzare: Societatea de Distributie II Cirrii PRO-Nor Chi~inliu, str, Alba-Iulia nr, 23, bl. IA

Tel.: 51.6.S: 17. 51.57.49.; www.pronoi.rnd; www.librarie.md; e-mail: info@prolloi.rnd

~ Tiparul executat la Olirnp Printing Services

CZU 51(075.3) M 47

ISBN 9975-69-775-5

Prefata

..

Avind aceeasi structurasi fiind 0 eontinnare a manualelor de matematicapentru clasele X-Xl (autoril. Achiri, V. Ciobanu ~.a.»pl'ezentul manual este elaborat 'in eonformitate eu curriculumul Iiceal in vigoare §i face posibil sa fie realizate prevederile eurriculare pentruclasaa XU-a. Manualul contine compartimente ce tin. de elemente de analiza matematica, elemente de algebra superioara si geometrie analitiea, Pentru orientate, lainceputul fiecarui capitol sint formulate obiectivele edueationale care porfi atinse studiind capitolul respectiv,

In scopul realizarii unei recapitulari finale si pregatirii elevi:1or pentru examenul de bacalaureat, in manual este prezentat uncapitol special ,,Recapitulare finahl", care eontineo sinteza a materiel teoretice studiate In clasele anterioare, precum ~i exerci tii ~j pro bleme recapitulative.

Manualul este structurat astfel, ineit sa. poata fi utilizat la predarealnvatare.a-evaluatea matematieii atlt la profilul real, eit,jii la eel umanist. De retinut ca materialul (textul) mareat m parteastlng.a cu 0 bara verticals este prevazut numai pentru profilul reaL Pentru profilul umanist aceste texte pot fl propuse ca extiaderi,

In plus,in conformitatecn obiectivele precenizare.exercitiile ~i preblemele de la Sfil'9itul fiecarui paragraf, probele deevaluare de La sfir~itul·fiecarui capitol, precum ~i testele finale sint claslficate dupa profiluri, Cele notate cu slot destinate elevilor de Ia ambele profiluri, iar cele notate ell - numai elevilor de la profilul real, fund extinderi pentru cei de la profilul umanist, Exercitiile mareate ell >I< au un grad sporit de eomplexitate si nu sint obligatorii pentrurezolvare La profilul respeotiv, Exercitiile marcate en ** se refera la temele optionale. Obiectivele marcate cu * vizeaza numai elevii de la profilul real.

Menp.onam di probele de evaluate (preconizate pentru 45 min) ~i testele (prevazute pentru 180 min) sint orienrative, Tinind cant de specificul clasei, profesorul poate elabora alte probe sau teste.

3

Pentrn notatii au fost utilizare sunbolurile ~i notariile inrilnite frecveat in literatura si recomandate de eurriculumul girnnazial la matemarica, Manualul ofer.a elevilor pasionati de metenrarica pos ibilitati pentru a-si extiude eunostintele.ratit prin insusirea unor notiuni teoretice suplimentare.cit ~i prin rezol varea unor preblcme mai complicate.

Probele de evaluate de Ia sfirsitul fiecarui capitol servesc la verificarea nivelului performantelor atinse,

Stimati profesori ~i dragi elevi, speramca acest manual sa devina un instrument didactic util tn studierea matematicii. Totodata, vom fi

-

recunescatori pentru 0 biectiile $i sugestiile dumnea voastra ce vor con-

tribui la tmbunatafirea continutului manualului.

Exprimam sincere multumiri membrilor eornisiei de evaluare, referentilor iii tuturor celor care au contribuit La realizarea manualului.

Autorii

-, I ~ ""!:f:. "

unctii

..

erivabile. pitulare

C.API'TO.LUL

ec

Obiectlve/ecapitolulu;:

• utilizares terminologiei aferente notiunilor de derivarn.;;1 diferentiale a funetiei;

• aplicarea in ealcule a prQprietatilor derivatei §i diferentialei funcjiei,

L Derivate

Fie funetia f: I ~ R, unde intervalull k;R, Xii E I (.:to +punet interior lui I), ~i x un punet arbitrar dintr-o vecinatate oarecare a punctului fixat xO" Fie x-Xo =Ll.tcre~terea argumentuluiin punctul xO' iar lex) - f(xo} = t1f sau f(xo + t1x) - f(x,) = b. f oresrerea functiei f is: punctul Xo corespunzatoare eresterii t1 x a argumentului.

Definitie • Un punct xl} E IR se nurneste punct deacumulare penrru multimea E k; IR daca.in once vecinatate a lui Xo exista eel pu~n un punet din multi mea E \ {xo }.

• Fie E k; JR, x~ E E un puncr deacumulare al multi mii E si functia f: E -4 IR. Se spune di funetia. fa're derivatain punctul Xu daca exists limita:

lim f(xo +~)- f(xo) (1) sau lim f(x)- f(xo) (2).

b .... O:l; ~-- ... o X - Xo

Aceasta limita: se numeste derlvata functiei f"'in punctul Xu si se noteaza J(xo)'

Daca, in plus, f'(xo} este finWi, functia I se numeste derivabila 'in punetul Xo.

f'(Xo) = lim f(xo +~x)-f(xo) sau f'(xo) = lim f(x)- f(xo).

~-+o 6. x . .,-Ug X - xi)

Observatii. 1. In punctele izolate ale multimii rru se pune problema existentei derivatei san a derivabilitatii functiei,

2. In cazul in Care limita (1) (san (2)) exista $i este infmita ori nu exista.functia I nu este derivabilii in punctul X(l.

Be spune ca funotia f este derivabilii. pe muitimea M (M ~ l) daca ea este derivabils to orice punct din M.

Teorema 1

Daca 0 funotie este derivabihi 'lutr-un puuet, atunci ea este continua in acest punct,

Reciproca acestei teoreme este falsi.

5

Defini1ii • Fie E k; R,c Xo E E un punet de acumulare la stinga (respectiv Ia

dreapta) pentru multimea E ~i functia f: E ---7 JR. Limita lim lex) - f(xo} (3)

. ~-->",,-o x - Xo

(respeotiv lim lex) - !(xo) (4)) (dadt aeeasta exista),finita sau infinita"se numeste

""'"""'0 ... 0 x - Xo

derivata Ia stinga (respectiv derivata la dreapta) a. functiei f in punctul xo.

Se noteaza: f,'(xo), J;;(xo).

• Functia f: E---71R (E t;; IR) se numeste derivahUa la stinga (respectiv Ia dreapta) in punctulx, daca limita (3) (respecriv (4)) exists ~i este fmHa.

Teerema 2

Functia f: E- ---71R (E b IR) este derivabila in punctul Xu (xu E E este un punet de acumulare Ia stIDga~i la dreapta pentru multimea E) dadi ~i numai dad ea este derivabila la stinga §i 1a dreapta in Xo ~i f;(xo) = r; (xo)· In aeest eaz, f;(xo) = t,;(X'r;) = f'(xo)·

2. Interpretarea geometrica a derivatei

Amintim interpretarea geometries a derivatei unei functii f derivabile mtr-unpunct

Xo: existenta derivatei finite a functiei 1 in f ~x" +<1. x) punctul Xo este eehivalenta co existenta

tangentei (neverticale - neparalele cu axa

Qy) in punctul (xQ' !(x~)) al graficului

G f' astfel IncH coefieientul unghiular at acesrei tangente este egal eu f'(xo) (fig. L 1). Deci, m = I'(xo) = tga.

Dreapta tangenta (neverticala) La grafic in punctul (xo' f (.~o» at graficului functiei I, continue in punctul Xa' este dreapta de

ecuatie 'y-=f( xo) + f' (~ )(~ - xo) ] .

y

i A

f (xo-) , -------~- --,

I

,B(~x)

Fig. 1.1

Daca f'(xo} = 00 (f'(xo) = +00 sau j'(xo} = -00), atunci dreapta tangenta in punetul

.----- - .

(xo' ! (xu») este vertical a (deci, paralels ell axa Oy) ~i are eeuatia I x =- XD I.

In cazulln care:

1) derivatele laterale 1;(:)[0)' 1:(xo)sintinfinitqi de semneontrar,punctul A(xo• I(xo) este numit punet de tntoascere pentru grafi cul G f.

2) f:(xo);f; f: (xu), uncle eel putin una dintre derivatele laterale este finita, puncrul ..4(xo' f(xr,» este numitpunct unghiular pentru graficul Or

6

---~---, Funcfh derlvabUe. Rec:apituJare

Definltie Funepaliniara g: IR --"71R, g(nx) = f'(xo )i1x", sem:lille$tedifenm1;iala

fMellei f in punctul X,o ~j se neteaza dj(xc)'

1n cazul particular I(x) = x, avem f'(xo) = 1 ~i deci d.x(x~) = 6. X, "16.xe IR.

Daca functia f este derivabila in orice punct din E ~ IR, obtinem formula de caloul al diferentiaiei:

3. Diferentiala unei functii

, ,

dJ(x) = f'(x)~, 'ri);,E::J .

Deexemplu, pentru functia [: IR --"7 [-1,1], f(x)::;;;. cos2x, obtinem:

deGas 2x) = (cos 2x)'dx = -2 sin 2xdx.

Interpretarea geometrica a diferentialei unei funcpii f este urmatoarea:

.A f (xo) reprezitrmcre~te,rea "ordonatel functiei I", eecorespunde cresterii n-x a argumentului ei, iar df(xu) reprezinta cresterea "ordonatei tangentei" la graficul G f In punctul (xo' !(xo»)' ce corespunde aceleiasi eresteri .Ax a argumentului functiei f (fig. 1.1).

Amintim fornmlele care se apliciideseori 1a calculul.aproximativ a1 valorilor unci functii intr-un punct indicat:

1) f(xo + nx)"" !(xo) + !'(xo)6. x; 2).Jl + dx = 1 + 4nXl 3) (1 + 6. x)" "" 1 +n' nx.

,J25,04 = ,J25 + 0,04 =: ,J25(1 + 0,0016) = 5Jl + 0,0016 "" 5(1 +!. 0,0016) = 5,004.

4 .. Regulile de calcul al derivatelor ~i difereutialelor

. .

Amintim.sintetie (laTa a preciza conditiile in care-au loc), principalele reguli de caleul al derivatelor si diferentialelor:

to (I ± g)' = f'±g'. lQ' dU ± g) ::;;;.df ± dg,

2° (c- f)' =: C' t'.

3° (f·g)'=:f'·g+f·g'.

. - ,

40 (f. )' =: f'g ~Jgl.

8: g

5° Derivata functieicompuse:

(go f)'(x) = (g(J(x)))'::;;;. g'(f(x))· j'ex).

1°! d (cf) =: C • dI, c - constanta. 3°' d(f· s)> gd! + idg.

40J d(f)= gdf-:fdg.

g. g

5°' Diferentiala functiei compuse: dfeg)= ['(g)·dg.

60 Derivata functiei inverse: (f-l)'(y)= J'h),

7° Derivate de ordin superior: fN = (f/)'; fIn) = Cf(n-l))'.

8° Daca I, g: [ ~ IR, IE IR, /- interval ~i I(x) > 0, 'VXE I,atunci

(p:)'::;;;. F'( s' ·In! + g. ~)

7

Capito(ul'-------------------------- __

Fxempl

®PeDtrufunctia I: IR -71R, f(;c) =2sin2 X-SX, abtinem dJ('~) =d(2sin' -Sr) == ::::d(2sin2 x) -d(5x) =2d(sin2 x) - sax == 2· 2sinxc{}scix +Sdx= (2sin2x-5)dt'.

@ Pentru functia j: IR.: ----71R:, I(x) = x".[;, obtinem:

(X2.fi)' = x"l.Ji(ln x+ 2£ .!J = X2Ji~Q.~ (In x + 2),

~ x

5. Tabelul derivateIor ~i dlferentialelor unor functil elementare

Nr. f D, I' D!, df
crt.
1. o (const.) IR 0 IR. 0
2. x", nE IN' IR. n- X,,-I IR n'x"-1dx
3. x', aE IR' (0, +(0) a ·X~·l (0, +=) a- x".ld;r
4. .Jx [0, +00) 1 (0, +<XJ) 1
2.[; --dx
2.Jx
5. x IR a~ Ina IR a' In adx
a,
a>O, a;;': 1
6. e IR e IR e"dx
7. log,», (0, + cc ) 1 (0, +<><» 1
x1na -I-dx
x na
a> 0" a * [
8. ln z (0. +00) 1 (0, +(0) 1
- -dx
,x x
9. smx IR. cosx IR cosx dx
10. cosx R -SlUX IR +sinx dx
[11. tgx 1R\{(2k+1)~ IkEZ} 1 1R\{(2k+ l)~ I ke z} 1
-- --dx
, cosix
cosz
12. ctgx IR \ {kn I k t: Z} 1 IR \ {kn IkE .I} 1
--.-2- ---dx
. ,
Sill X 8m-x
13. arcsinz [-1,1] 1 (-1,1) 1 dx
.Jl- Xl .JI- Xl
14. arccosz [-1,1] 1 (-1, 1) ldx
.Jl- x2 .Jl-x2
15. arctgx IR 1 JR 1
--2 --dx
1+..11 1+x2
16. arcctg z IR 1 IR 1
-1+x2 ---dx
1+x2 8

1----------------------- FUIlCfIi derjvabiJe. RU'lIpitu1lllro

Exercitil propu se ~:s:;:;:::~:c:;;;:::=:;a;I_!IliiIii.i:Ii __ ~ __ iIIiil*~~ A-

1. sa se ealculeze derivate ftrnc~iei f: D, R:

a) f(x)=.Js; b) f(x)=x.fi.; c) f(x)=2-4x'll;

e) f(x)=-&sinx; f) f(x)=7·2"; g) f(x) =6Iog; z;

2. Sa se calculeze derivate functie! f: D---7IR: a) I(x) -= 2x - 3,[; + n; b) f(x) ="- (2x - 3/;

e) l(x)=ln(xl-3); f) f(x)=tg(3x+.J5);

d) f{~)=2JX; h) f(x)=7tgx.

c) fex) == _3~_T-I; d) f(x) = 5J Xl + 1;

g) f(x)=3sin2 x; h) f(x}=ln3(2x+l)..

3. Sa se calculeze I' pentru functia I: D ~ IR:

a) f(.x)=3"lx-lg(2x-I); b) f(x)=sin2x+3cos5x; c) [(x)=Jfu+ctg4X;

x-I f lnx

d) J(x) ="- xsin 5x; e) fex) = x1lgx; f) f(x) =-2; g) (x) = -l; h) I(x) = x2e~.

x+ x

4. Sa secalculeze valoarea derivatei functiei f: D ~ IR:

a) I(x) =c053x, in Xo =~; b) j(x) = In(2~>3), In Xo =2; c) [(x) =Vx-si:n2:t, _In Xo =1.

S. Sa se resolve in R ecuatia Fex) = 0, daca 1: D ~ IR:

a) f(x)=5x~ -3..1:+8; b) J(x)=.J2eosx+l; c) !(x)=5c<'-h'.

6. Sa se determine intervalele de monotonieale funetiei f: D ~ IR:

a) lex) "" xJ - 3x;

b) jex) = 2x ; x-I

7. Sa se scrieecuatia tangentei Is graficul functiei f: D, IR:

a) j(x) =2£, In Xo = 4; b) f(x) = 5e"", in Xo =0; c) I(x) =ocos2x, in Xo =~.

{3-' daca x >'0· ,

8. Fie funetiile f, g, h: IR ~ .IR. Jex) = 3x2 - X - 2, g(x) =' _ - 0 hex) = Ix· -11.

x+2, daea x<,

Sa se determine, construind graficul respeetiv, pentru fiecare dintte aceste functii:

a) muljimea punctelor in care funetia.este continua;

b) multimea punctelor in care functia est." derivabil a;

c) intervalele de monotonle ale fimctiei.

9. Sase calculeze diferentiala funotiei [: D ~ R:

a) f(x)=xz~3x; b) f(x):=:sinx+cos2x;

c) f(x) =x -cos x;

d) f(x) = x' log, x.

J O. Aplicind diferentia la, sa se calcnleze cuaproximatie:

a) (1,003),$; b) (O,998Y; 0) (-1,D008t; d) .J49,002; e) ~O,996; f) ~64,O1.

B

1. S3 se caleuleze derivate functiei f: D ~ R:

a) fex) =0 2x,. -16..,fx +2005; b) lex) = V~l + 4;

I

d) f(.x)::::3sin2(1-:i'.l); e) j(x) =-fi ·8:;:;

e) [(x) = log;(2x + 1);

f) f(x) = arctg(3x' + I).

9

~ plt-nlul I-----~--------------

2. Sa se determine domeniul de derivabilitate ~i sa se ca I cui eze derivata funcjiei f: D --+ R:

a) f(x} = Xl ~ 3x; b) f(x) = c~s 3xI ; 0) f(x) = x' sinSx; d) f(x) =£ ·lg(x2 +I);

x x -

e) f{x) == In' sin 2,,;; f) lex) == C084 (3x3 + 5); g) f (x) == arccos-1,!,; h) f (x) dh . r.

, x

3. Siisecalculeze valoarea derivateifunctiei f: D --+ R:

a) f(x) = 3sini, in Xo =1t; b) f(x) = 3lgx\ in :to = -1;

c) f(x) = x2~'1: in Xo == 0; d) fex) = 2X1+\ in XQ = 1.

4. sa se scrie ecuatia tangentei la graficul functiei f: D --+IR:

a) I(x) = V;2 -_ 3, in X'o =47; b) f(i}= e'''+!, in xD = -2;

e), f(x) =-3 arccos3x, in Xo = 0; d) lex) = xx~ I' in Xu = o.

5. Sa se calculeze i" penttu functia f: D --+ IR.:

J;

a) f(x) = i+l; b) f(xj=OOS13x; c) f(x)=ln(3x-2);

6. Sa se rezolve ill IR Ineeuatia rex);::: 0:, dacs f: D --+ R:

a)J(x)=x4-3xl+2x+l; b)f(x)=X:I; c)f(x)=x·e';

7. Sase scrie eel pl!j,in 0 fUllctie f.: D --+ IR, a carei derivata f' este egalii cu:

a) 3+2sinx; b) -3eh; c) :? -~.

x

~

8. Sa se calculeze 2f"(x)- 3f'(x)_+ f(x) pentru funepa. f: D --+ IR, I(x) == xX_I.

9. Sa se calculeze derivate Ie laterale ale functiei f: H----7 R

a) f(x)=6~3Ixl, in x~ ",,0; b) f(x) =x2 +.!., in xa =0; c) f(x): In(x~ +1), in Xo =l. x

{2-"'1 d W <0 10. Fie functiile f, 8, h: IR ----71R,. f(x) == e'tx-II, g(x) = 1 ;(2 -161. hex) = . r' aea x:_ '!IX, daca x>O.

1) Sa se determine pentrufiecare dintre aceste functii:

a) multimea pe care funetiaeste contimia;

b) multimea pe care functia este derivabila;

c) punctele de intoarcere, punctele unghiulare ale graficului funqiei respective;

d) intervalele de monotonic ale functiei,

2) Sa se schiteze graficele acestor func1ii

11.. Sa seceleuleze diferentiala funetiei I: D ___,' IR:

a) J(x)=x(x+l); b) j(x) = 00s(3x+ 4); c) f(x)=sin2 x;

3x" 1

e) /(;")=-4; t) f(x)=2,,+J; g) f(x)=x21gx;

x-

d) f(x}=..[2;;

h) /(."1:) = In cos x,

12. Aplicind dlferenjiala, sii.se calculeze cu aproxlmatie:

a) cos 61°; b) tg46°; c) e~·I; d).f0i; ;6) (O,9997)·Wl.

10

II

Primitive 5

r

i tegr Ie nedefinit

CAPITOLUL

Obiective/e capitolulu;:

• calcularea primitivelor si integralelor nedefinite apliclnd proprietatilerespecti ve ~i tabelul integralelor nedefinite;

• calcularea integralelor nedeflnite aplicind: a) 'metoda de sohimbare de variahila;

b} "integrarea prin piirti;

c) "metoda coeficien,tilor nedeterminati lea integrarea functiilor rationale;

• aplicarea in diverse contexte a.notiunii de integralii nedefinita,

§ 1. Notiunea de primitiva a unei functil, Notiunea de lnteqrala nedefinita

1.1. Notinnea de printitiva

Una dintre problemele de baza ale calculului diferential consta to determinarea derivatei unei functii date, Diverse probleme din analiza matematica ~i multiplele aplicatii ale derivatei in geometric, mecauica ~i tehnicli conduc 1a problema reciproca: fiind data functiaj", sa se aile 0 funcjie F, astfel Incit derivatia ei sa fie egala cu f.

Restabilirea functiei, fiind data derivata acesteia, reprezinra una dintre problemele fundamentale ale calculului integral.

Definitie Fie 1 un interval din IR ~i f: 1-) IR 0 functie. Fnnctia F, definita pe

interval.Z, se numeste primitiva a functiei f pe I daca:

1) F esre derivabila pe I; 2) F'(x) = I(x), '\fxe. I.

Dadi intervalul1 este inchis la sting a ~i a este extremitatea sa de stinga, atunei prin deri vata functiei Fin punctul a se 'inte1ege derivata 1a dreapta a lui F in a.

o conventie similara se face ~i in cazul in care intervalul I este Inchis la dreapta.

CD Functia F(X)=X3 este primitiva a functiei f(x)=3x2 pe IR, deoarece F'(x) = (x,)' = 3x2 == f(x), t/XE IR.

@ Functia F(x) = sin x este primitiva a functiei I(x) == cosx pe IR, deoarece (sinx}':::;: cosx, t/~E R

11

Caprtolul If --

@ Functia F(x) = .,)1- x2 este primitivaa functiei f(x) = p pe intervalul (-1,1), deoarece (Jt-xl.)'=· ,-;---;.x .' 'lfxe(-L,l).

vl-x2

.r:

® Daca a> 0, a:;t: 1. atunci funetis F(x) =. _E__ este 0 primitive. a functiei I(x) = a", lna

'l:ixelR

Observasie: Problema determinarii primitivei unei functii date f se rezolva neunivoc. Intr-adevar, daca F(x) este oprimitiva pentru fex) pe intervalulI, adidi F'Cx) = f(x), \fx E 1, atunci functia F(x) + C .• unde C este a constanta arbitrara, este de asemenea primitiva a functiei lex) pe I, deoarece (F(x) + e)' = J{x), vx« 1.

Primitive. a functiei lex) = cosx este nu numai functia sin X,. dar sifunctia sin x+ C, deoareee (sin x + C)' = cos x, '<;Ix E R ·~"dC E IR.

1 r: ,

Dace F: I ~ R. este 0 primitiva a funetiei f: I __,.R pe intervalul [,atuDci orice alta primitive a functiei f pe 1 poate fi scrisa sub forma F +C, unde C este 0 eonstanta arbitrara,

Demonstratie

Fie 11>: I ~ IR 0 primitiva a functiei f pe intervalul I, adidi. 11>' ( x) = f (x),. 'r;/x e 1.

Atunei (<D(x)- P(x»)' ::=I1>'(x) - P'(x) = f(x) - f(x) = 0, "dxe 1. Obtinem funetis c])(x) - F(x)~ C, unde C este 0 constants oarecare, Asadar, CI>{x) =F + C. ...

Observa(ii. 1. Definitia primitiveipoate fi extima siasupra functiilor definite pe reuniuni finite de intervale dis juncte, deoarece conditiile din definitie au sens si In acest caz, Insa nu mai este adevarat faptul cit dona astfel de primitive difera printr-econstanta ..

~ t 1110 I

J

:e :. ~'R~ :;X) ~({X~ .. f +~,' d:~::: :U:::~:i~ile:e :.R:i v:::~aF~

; +2. daca x>O F'(x) == fCx) = G'{x), 'the lR" ..

Totusi, diferenta G(x) - F();) .nueste 0 constanta:

G(x) _ F(x) = {I, dac~ x <0 2, daea x> O.

2.0 funetie care admite primitive are proprietatea lui Darboux.

Intr-edevar, fie cii functia f: I 41R admite primitive. Atunei, conform definiliei, existi

12

----------------------- Prlmltl\le ;;[ integrale oedeflnlte

o functie derivabila F: 1-71R, astfel inoit F'(x) = I(x), '\/XE I. Se stie (vezi manualul de matematies pentru clasa a Xl ~a) G[l derivata oricarei functii derivabile are proprietatea lui Darboux, adica pentru oriee doua valori ale functiei f aceasta va lua orice valoare intermediara dintre cele doua, Deci, f'es« proprietatea lui Darboux pe I.

3 .. Dad leste un interval din IR~-j f: 1--7IR este 0 functie, astfel lncit multimea f(J) = {I(x) \x E l} nu este interval, atunci functia f nu admite primitive,

intr-adevar, dad'i functia f aradmite primitive, atunci far avea proprietatea lui Darboux, adica pentru orice dona valoti ale funetiei !aceasta va lua once valoare intennediara dinrre cele doua, deei imagines lui I prin f ar fi un interval, ceea ce contrazice ipoteza.

Exercltlt rezotvate

~ 1 S- w fu . f IR IR f() {-l, daca x < 0 dmi .. .

L§J., a searate ca . ncpa : --7, .,x . = .1. cia' -, • > 0 nu a mite primitive,

, '_ en x_

Rezalvare:

Intr-adevar, irnaginea lui IR prin f este rnultimea {-I, l}, CUm aceasta multime nu este un interval, :r:ezttlti oa functia f nu admite-primitive,

~ 2. Consideram funetia [: IR --71R, f(x) = (I + x2). sgn x.

Sa aratam di f rru admite primitive pe R.

Resolvare: {' 0 ~

1 + x- d-aca x > 0

Evident, f poate fi scrisa astfel: f (x) = · 0, daca x = 0

• . -1 ,_ x2, daca x < O.

Deearece f (JR) = (-=, 1) U {O} U (1. +=), rezulta ca functia f nu are proprietatea lui Darboux, Deai, f nuare-primitive pe JR.

~ 3 G id W fu t1 j' IR IR f' (X") __ I:: sin -::-,1 • d, a,ea x"* 0

@J ., «msic eram ,llcf.a,: --7., V40

0, dadi. x=O.

Sa aratam eli f admite primitive. Rezolvare:

Functia f oeste dis continua in punctul Xo '= 0 (nu are Iimita), dar are proprietatea lui Darboux.

Fie functia h: IR -+ JR, hex) == {x~ cost' ~ca x ¢ 0 0, daoa x -0.

Functia h este derivabila pe IR ~i h'(x) = {2",XCOS ~ +, Sin~, dacf x * 0 0, daca x =0.

{ l W

Consideram functia g: IR --71R, g(x) = 2x cos x' daca x'" 0 care este continua.

0, daca x =0,

13

anltpTv II -------------

pe JR. Fie G 0' primitivaa lui g, atunci funejia F = h - G este 0 primitiva a lui [, Intr-adeViir, F' (X) = h' (z) - G' (x) = acos! + sin! - 2xcos! = f(x).

X.it X

Observatie. Problema despre existenta primitivei unei functii va fi discutate mai tirziu, cind se va demonstra

H·~ 11

Oriee functie continua. 1: [a, b I ~ IR admite primitive.

1.2. N otiunea de Integrala nedefinit:a

Defin1tie Fie. f: J ~ IR (1 interval din lR) 0 functie care admite-primitive. Multimea

primitivelor fanetiei ! .se ntnnel'te integraHi nedefinita a funcfj.ei J.

Se uoteaza J f(x)d.x: si se citeste .Jntegrala din f(x)dx;".

Simbolu1 J se numeste sem» di! integrare.

Deei, Jf(x)dx = F(x) + C, unde Feste 0 primitivii a funetiei f pe intervalul I, iar C - 0 constanta arbitrara, adica F'(x) = lex), l:iXE: 1.

Operatia de calculare a primitivelor unei funo!ii (care admire primitive) se numeste integrare. Mentionam eli scrierea J f(x)dx trebuie considerata ca 0 aotatie mdivizibiIii, deci partilor f sau dx, luate separat, nu Ii se atribuie aici nici esemnificatie. Functia f . se numeste functie de sub semnul integraiei, variabila x - variabila de integrate, iar C- constanta de integrare.

~ .. '/Jfl1

I

CD J x2 dx = X33 + C, deoarece (, x; + C J = x2 •

@ J cos x dx == sin x + C, deoarece (sin x + C)' = cos x.

r

@ f -2'd 1 _ox C d ( 1 -Ix cJ ~2x

e . x=-Ze - + , eQarece -Ze + ... =e .

1.3. ProprietipIe de ba.ziale integralei nedefinite

10 Derivate integralei nedefinite este egalaeu funetia de sub semnul integralei; diferenpala integralei nedefinite este egala cu expresia de sub semnul integralei, adica

~ f(X)dx) := [(x) ~i d q f(x)dx)= f(x)dx.

Demonstratie

q I (x)dx j ~ (F(x) + c f == F'(x) == lex) si

dq f(x)dx)= d(F(x) + C) = dF(x} + de == F'(x)dx = f(x)dx. ...

14

Dri'"li' e $1 '1tegrale ne,.l f !lIte

2Q Integrala nedefinita din diferentiala unei functiieste egala cu aceasta funetie plus 0 constanta arbitrara, adica J dF(x) "" F(x) + C.

Demonstratie

Deoarece dF(x) = P'(x)dx, rezulta ea J dF(x) = f F'(x)dx:::: ff(x)dx:::: F(x) + C. ....

30 Dacii f: I --7 IR admire pri.mitiv~~i k E IR, k;to 0, atunei §i k fadmi te primitive pe I ~i are lac telatia: J k· f(x)dx "" k· J f(x)dx, adicii factorul constant poate fi extras de sub semnul integralei,

Demoltstr"a,ie

Fie F 0 primitive a functieij', adica F'(x):::: I(x). Atunei kF(x) este 0 primitive a functiei kf(x). Deei, (k . F(x»), :::: kF'(x) :::: kl (:,.;). De aici rezulte-egalitatea:

k J f(~)dx::::k(F(x)+C)=kF(x)+C,·= f kf(x)dx, uncle C1 ~ kC .....

4° Daca f. g: I --.;.IR sint functii care admit primitive pe intervalul I, atunci §i functiile I + g, I - g admit primitive pe 1 ~i au lac relatiile:

a) f[/(x)+g(x)]dx= f f(x)dx+ J g(x)d.x;

b) J[f(x) - g(;~:)Jdx = J f(x)dx- J g(x)dx,

adica. integrala nedefini ta a sumei a dO"lla functii este egaHi ell suma integralelor acestor functii,

Demomtratie

a) Fie F(x) ~i G(x) primitivele functiilor I (x) ~i respectiv g (x). Atunei functia F(x) + G(x) este primitiva a functiei l(x)+ g(x).

Deci, J f(x)dx + J g (x)dx:o [F(x) + CJ+ (G(x) + c, 1= [F(x) + G,(x)] + [e1 + c2] =

"" [F(x) + G(x)]+ C = J[rex) + g(x)]dx.

Similar se demonstreazii ~i relatia b) din ipoteza, ....

5° Integrala nedefinita este invarianta la inlocuirea variabilei de integrare x prin mice fnnetie derivabila, adica daca J f(x)d.x = F(x) + C, atunci Jf(u)du = F(u:) + C. uncle u = cp (x) - orice functie deri vabil a de x.

Demonstrtuie

Deoarece J f(x)dx = F(x) + C, rezulta di F'(x) ';:; f(x).

Consideram functia F(u) = F«((J(x». Din invarianta diferentialei avem: dF(u) = F'(u)du = !(U)dl.f.

De aici, f f(u)dlt= J ilF(~I) =F(u) +C ...

15

CClpltolul II -----------

I~ .er iti, rczob'

_ Sii se calculeze: a) J (6x2 - 3x + 5) dx:

Rezolvare:

a) Folosind proprietatile 3° -~i 4°, obtinem:

J(6x2 -3x+5)dx =6f ,xldx-3J xdx+S J dx = 2>;3 _~X2 + Sx+ C.

b) Deoarece 2xdx::::: d(x2}, conform proprietatii 5'9, integrala ia forma J 2xeJ'dx::::: J e~' d(xl)::::: Je" du, unde u ::::: x2, Ultima integrala este egala ell e! + C .

. f' lA_ s· C·

DecI, . 2x€ua. = e + ..

- - -


,+=), a EIR \ {-l}
--
, +00)
E IR: \ {l}
-

IR
EIR
- - - - -
IR \ L(2k + 1) ilk EZJ
E IR \ {knjkE Z}
- -- - 1.4. Tabelul integralelor nedefinlte uzuale (primitivelor imediate) Vom prezenta tabelul integralelor uzuale, Majoritatea formulelor din acest tabel reznlta nemijlocit din definitia operatiei de integrate ca operatie inversa derivarii, Valabilitatea celorlalte formule poate fi u§or verificata prin derivare.

IItI

Jx"dx:::::3:.......__+C n.E fN

n+l '

X"'·+I .

I----t-- J.ltdx::::: ~ t 1 + C, \:fxE (~

J fx dx::::: 2.[; + C, 'IixE (0

J aJl

aXdx=-l'-+C, ';fxelR, a

_.j--~ . ._' na

-----r
1. l
1.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9. 16

J Odx = C, \:fXE R

- --

Jldx=Jdx=x+C, V'xE.1R

f e'dx = eX + C, \:fxE R

J~t4=~~x~C, ';fxEIR'

Jcosxd.x=sinx+C, Vxe

J sinxdx=-cosx+C, Vx

- --

f+d.t=tgx+C. VXE cos x

J+dx=-ctgx+C! Vx

_sm x _ _

13.

J hdx=arcsin x+ C =~arccos x+ C1' 'VXE (-1- 1)

l-x~

J~ dx = arctg x + C := +arectgx + C1, V XE IR l+x

J 2 1 2 dx =!arctg~ + C, \fXE IR.; a * 0

a +x a a

14.

15.

16.

IJ 1 dx:=,arcsin.!+C, 'r:fxE(-a,a),a>O

1 ~ a

a -x

17.

18.

~ f J a' ~ x' dx ~ 1 J a' - x' + a~ arcsin ~ .--+:-c_-=-

+ f JX2 ± a"dx= ~.JXl ±a2 ± ci ill I x+.Jx2 ± a1 I +c

f.J dx = In I x + J x2 ± a2 I + C

x:"±d2

19.

20.

Ex '11 "I"

ED· J~ = If d(3x -1) = l lnl3x -11 + C.

3x-l 3 3x -1 3

== ~x+~fd;:X_-l1) =~X+~lnI2X-ll+C.

@ J dx =f d:x =5 d(x+2) ='!"arcto-x+2+c

x2+4x+8 (X+2)2+4 21+(x+2)2 2 I:::> 2 .

® r. dx = J dx. = J. d(x+2) =_.1_1n!X+2+J3!+c.

x2 +4x+l (x+2)"'-3 . (J3fl. _(X+2}2 z.J3 x+2-J3

@ J' .it dx 1 f d(x2) 1 1

. l+x" . ="2 1+(x2{=2arctgx +c.

® 5 sm.;t'cos;xdx = 5 sinxd(sin x) = ~sin 2 x + C.

17

C pijOIUl II ---------------xeretrll propus

1. Sa se ealculeze primiti vele fuactiei:

1 1 1

a) f(x)=-----.-+J;

x x- x

, 2

c) f(x) =--#--1; r+

2tg~x+3

e) I(x) =. l ;

sm X

. 1

g) f(x.) = . 2 ~

sm xeos x

Q f(x) =(cos~-sin1/;

" lG 1 1 .,..-;; b) f(x)=vx- -, r -)r:;+"x-;

"X ""1/ x2

d) f(x):= l-e~sJ x;

cos- x

fJf(x}=' . cosh,

.sm 2 XCQsl' X

.x

h)f(;x;)=cos 2;

') J' (x) = _1_

J sin x '

2. Folosind formulele din tabelul integralelor nedefinite, sa se calculeze primitivele funetiei:

) j'C' " r: b) ( 1 (1- x)-l) j'(' 3· 2' - 2·]~

a 'X/ =";X; I x) =-r; c) I(x) =--r; d, x) =' 2~ ;

x xvX

" , 1 x

±)f(x)=2sin '2";

"') f ) 1

J (x =,' ;

cos? xJl+ tgx

e) I(x) = tg l'X;

.• ) I( ) - sin x .

IX ---2-"

COS X

g:)/(x)= .J,2X,l; 1+:<

h*) f(x)=x~ 4x'+2;

k') f(x) = sin(2x - 3);

I') [(x) = 8-1,",1.

1. Folosirrd formulele din tabelul integralelor nedefinite, sase calculeze prirnitivele functie]:

a) f(x) =a:r . e\ b) I(x) = E- x'e:r + x~ . e) f(x) = 1+ c'osl X,

'x" l+cos Zx '

e) f(x) = 1, , ; f)f(x)=V(8-3x/;

coszx+sin' x

cos2x

d) f(x) = l . l ;

cos X'SIn x

1

g) f(x)=~;

1 );4. +1

2"

j) f(x)=--;

.J1-4"

b) f(x) = 6x-5 ;

2.J3;;;2 -5x+6

. , e'

k) j (x) = -,~-.

e" +4

ij f(x) =_1_,

1 + 9Xl'

2. Sa se arate cil: £onelia DI.I poseda primitive pe IR:

{COS.!.' d~ca .XEIR\{O} . , {2xsin1-cosl, xelR\{O}

a) J{x) = x b) f(x) == x x

1 t

-2' daca, x = 0.; -, x = O.

, 2

3. Sa se arate ca functia are primitive pe .IR: a) J(x) =!. xSin~, dac,'a XE R \ {Ol

0, daca x =0;

18

b) f(x) = J ~. e ,l,y' da~a x E IR \ fO} 10, daca x-O,

§ 2. Schimbarea de varlabil In c lui

prlrnltlvelor

In multe cezuri introducerea unei variabil e noi de integrare reduce calcularea acestor integrate la calcularea unor integralemai simple, adiea permite sa se treaca la integrarea nemijlocita,

Aceast1i metoda se numeste metoda Sllbstitu,iei sau metoda schimbarii de tl.ariabila.

Ea se bazeaza pe

o en

:Fie intervalele I, J c IR functiile qJ: 1---7 J ~i f: 1 41R eu proprietiitile:

1) f admire primitiva F pe J;.

2) rp este denvabila pe I.

Atunci func1i:a (fo cp). q/ admite pelprimitiva F 0 cp.

Jf[(fJ(x)], (fJ'(x)dx = (J /(t)dt) 0 cp.

(1)

Demonstratie

Deoarece functiile F, (fJ sint derivabile, rezulta ca functia F 0 <p este derivabila si, in plus, (F offJ)' = (F' 0 cp), rp' = (/ 0 rp) .q/.

Deci F 0 ¢, conform definitiei, este 0 primitiva a functiei (/ 0 rp) . q/. ,...

Observ.a(ie .. Formula (1) se numeste formula schimhii"rii de variabilii in integrals nedefinita.

E rul

Sa se calculeze:

f X3

a) (x-lidx;

) f dx

C --'

cos.e'

b) f (7x-9?(XIIdx;

d) f e""'!x sin x dx.

Rezolvare:

a) Notam x-l = t, atunci x = t + 1. De aici, dx = dt. Conform formulei (1),

f xj .dx=fCt+,l)l dt.=J(t'+3t2+3t+l)dt=f(t+3+~+ l,)dt=

(x-l)2 t: t'l t r

. .

= !t2 + 3t + 3ln It I-!+ C.

2 t

Revenind.la variabila x, obtinem:

Jx3 1 21 1

-(~-_-1)-':-.2 dx= Z(x-l) + 3(x -1) + 3ln x-II + -l--x + C.

19

~p~olur II ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ b) N otiim 7 x - 9 == t, atune! x =~(t + 9). De aici, dx =: ~ dt.

1 1 'Ulln

Confonn formulei (1), J (7 x - 91001 dx = f t2001 7 dt = 7 . ~002 + C.

Revenind Ia varia hila x, obtinem:

I(7 9)1001 dx - 1 I . . 1002. C - 1 (7 9)2002 C x- -7' 2002(7x-9) + -14014 x- +.

d) N otam t = cos x, dt = - sinx dx.

Deci, J e""'"" sin x dx = - J e' dt = -e' + C = -e""",r + C.

c) Pentru a determine: substitutia, vom scrie integral a in modul urmator:

ax cos x dx cos x dx

f cosx = f cos2 X = J I-sin1 x'

Notaro t = sin x, dt = cos x dx,

Deei, f .. dx. =f~ =lln]l +ti+c =l.ln]1 +s~x +c= lnltg(~+ n)1 +c.

. cosx . l-e 2 l-t 2 I-slDX ,2 4

Exercifii propuse -=_Ii;i;CSII_;:;;va_~'mIf;{;i.:iOIQ-~ _

Sase calculeze primitivele functiei:

a') J(x)=(2x+3)';

b ') I(x) == (--4x + 5)lOO;

c') J(x) =: (3x + 1)"'.

B

1. Sa se calcuieze, utilizind metoda schirnbari i de variabilli, primitive le functiei:

a)f(x)= 4x+2 ;. b)f(x)=l+tg<x; c)!(x)=sin:'x;

x' + x + 3 tg x cos x

d) l(.i.) == ~ x .;

. l-x4

2. Sa se caleuleze, utilizind metoda schimbarii de variabila, prirnitivele funetiei:

a) I(x) = 1; b) lex) == ..r; .

x . .jx+l x+l'

c) f(x) = .J I. ;

. £1' + 1

d) f(;'() == cos'-h:i

I

e) I(x) = .. .;

x . .Jl+x+x2

I

f) /(x) = IX .Jx+1.' 1+ x+ x+l

20

3. In e

e pri pa

Daca functiile u, v: l-t R (intervalul I ~ IR) sint derivahile si au derivate centinue pe.I, atunei :funcj:iile uv, u'v ~ uv' admit primitive ~i multimile lor de primitive satisfacrelatia:

f u(x)v'(.t)dx =u(x)v(x) - f v(x)u'(x)d.x (2)

sau, in notatia diferenliala,

f u dv = uv - J v du.

Demonstratie

Din egaIitatea [u(x)· vex)], = u'(x)v(x) + u(x)v'(x), 'r/xE l , rezulta: u(x)v'(x) = [u(x)v(x)]' - u'(x)v(x).

Deci, 0 primitiva a functiei [u(x)v(x)], pe intervalul Z este egaH! ell u(x)v(x). Conform conditiei teoremei, functia u'(x)v(x) poseda primitive pe intervalul J. Deci, functia u (x) v'(x) de asemenea poseda primitiva pe intervalul I. Integrind ultima egalitate, obtinem (2) ....

Observa'{ie. Formula (2) se numeste formula integriirli prin plirp tn integral a nedefinita.

Deoarece u'(x)dx = du{x), v'(x)dx == dvex), aeeastafonnula poate fi scrisa sub forma f u(x)dv(x) = u(x)· vex) - f v(x)du(x) sau prescurtat J u dv = Uy- J v du.

IT!

1. Sa se calculeze:

a) f arctgxd.x; b) f xe'dx;

c) jlnx-xdx;

d) f cos x . e"'dx.

Rezolvare:

a) J arctg Xdx==( U = arctg x, du. = 1'::, ' dv =dx, v == f dx, v = x) =u;v- f vdu ==

f dx . 1 jd(x2 +1) 1"

=x·arctgx- x'--, =x·arctgx-- ., =x·arctgx--ln(l+x-)+C.

1+ x: 2 1 +r 2

b) f xe'dx= (u = x, du == dx, dv= e'dx. v = J e'dx = e):) = xe' - f e'dx=xe' +e" + c.

d) f cos x . e:t dx = (u :::::; cos x., du =-sin x dx, dv = e~ dx, v = e") ==

=cos z -e" + f eX sinxdx = (u == sinx,du=cosxdx. dv = e'dx, v =e") = = cos xe' + sin x- e' - f e' cos xdx.

(3)

21

Prin urmare 2J cosxe"dx = (cosx+ sin x)e"' ¢:} J cxss xei dx == -ie'>' (sin z +cos x) + C.

2. Sa se calculeze I ~ J 2 ax 1 . , n E N', a,* O.

" (a +x·)"

Rezoivare:

ri 1 x

Pentru n =l,avem II = -arctg- + c.

a a

Fie n > L. 'inmultilld $i impartind la a2 apoi adunind ~i scaziad x2 lanumarator; obtinem:

I =_!_J a2 dx=_l f a2 +X2 dx-__!_f Xl dx=_l [I -f x/ dx]

~ a2 (x2 + a~)" a2 (x2 + a2)n a2. (x· + a2)" a2 ,,-I (x2 + a2)" •

Aplicam formula integrarii prin paqi J

xdx f xdx 1

u=x, du=dx, dV=(x2+a:2)'" v= (x2+a2)" = (2n-2)(x2+a.f-)"-1

. f x2dx 1 1 J dx

~l obtmem: (x? + a2)~ = - 2(n-l) .. ex' + a2 )"-1 ':X + (2n _ 2){x2 + a2)"-1 .

. 1 [1 x 2n-3]

D~Cl, I" = 7 2(n -1) . (x2 + ai.y-I + 2(n -1) In-l pentru n > l.

Asadar, integrala 1" a fost exprimata prin 1,,_1'

Observiuii: 1. Formula (4) se numeste formula de recurentii.

De exemp lu, pentru n = 2, 0 btinem:

Ix II x 1 - x C

2= ?, l- +-'1= 2 2 ? +-3arctg-+ .

2a-(x- +a) 2 2a(x +a-) 2a a

2. Majoritatea integralelor care pot fi calculate eu ajutorul metodei integrarii prin paTti pot fi divizate in trei grupuri:

1) Integrale1e care contin sub semnullor in cali tate de factor una dintre functiile: lnx, arcsinx, arccosx, arctg x.

Aceste integrale se calouleaza aplicind metoda integrarii prin parp ~i considerind u(x) una dintre funejiile mentionate.

2) Integralele de forma J (ax + bY cas( ex )dx, f (ax + b)" sine ex )dXl J (ax + b yee.< dx, unde a, b, c E IR, nE IN' .

Aceste integrate se calculeaza eu ajutorul metodei integrarii prin paqi, aplicata de n ori, undein calitate deu(x) se ia (ax + b) Ia puterea respectiva, Dupa fiecare aplicatie a metodei integrarii prin part,i, exponentul puterii expresiei ax + b se va miesora eu 0 unitate.

3) Integralele de forma f erL< cos bxdx, f «: sin bxdx , f sinOn x)dx, J cas(ln x)dx.

Notind prin Zuna dintre aceste integrate ~i aplicind de doua ori metoda integrarii prin parti, vom obtine 0 eouatie Iiniara in raport eu l.

22

(4)

4.1. Integrarea funcpilor rationale simple

Amintimca 0 funetie f: I '""-71R, unde I este un interval din IR, se numeste ratiml-ala dadi exista doua polinoame P$i Q, ell coefieienti numere reale, astfel loci! \j XE I, Q(X);F 0

'. . P(x)

~l j(x) :::; Q(x)'

DefinJfie Q fimttie ratjpnaUi I: I -? IR (intervalul 161R) se numeste funette

(sau fraetie) rl1(ionali sImpla dacase poate scrie sub una dintre urmatoarele forme:

I. f=~; II. I>, A ; m. .f > Mx+N ,

. x+a (x+a)" x'+px+q

~

. R P .

unde A;M, N, a, p, qe, 4-Q<O, n, m~2.

DenJOMtra{ie

Luind ell consideratie definitia functiei rationale, vom cerceta urmatoarele cazuri:

L Fie f(x)=~.aEIR. Notam x+d.=t, x=t=a, dx=dt.

x+a .

. J A J dx sdt

DeC! -·-dx=A .--=A -=Alnltl+ C=A·ln lx+al+ C.

'. x+a x+a t

II. Fie fex) == A. ,n~. 2. Notam x+ a == t, X= t-a, dx = at. Atunci:

. (x+a)!l

.. A dX. -... . t-,,+I A 1 A 1

J ~ dx=Af ... =AJt dt=A-- -+c=--·-+c=-_· +C,

(x+aY . (x+a)" -n+l n-l t"-J n-l (x+a),,-l

Exercitii J)ropu e

1. Sa se ealculeze primiti vele functiei:

a) f(x) "" lnx; b) f(x) = xln x;

e) f(x) =e'" sin.j3 x; f) !Cx)=J:? ~4;

i) lex) == Sl1'l(ln x); J) I(x) = xcosx",

2. Sa se.calculeze primitive le funejiei:

a) f(x) = x21n xl b) f(x) == (X2 - 2x -l)e';

e) !(x)=arcsin.h; f) lex) = .Jaz T Xl; .Jl-x

0) f(x}=xe~;

g) f(x): .Jx1 + 1;

c) I(x) = arcsin x; .Jx+l

g) l(x)= x'ex;

i) I(x) = x arctg x;

jJ. f (x) =,? sin X;

1 k)/(x)=-. -;

sin ' x

§ 4. Integrarea functiilor

Ion Ie

Oriee functie rationalEi simpHi se integreazaln functii elementare,

n d f n[1

d) fex) =e' sin x; h) !(x)=.y.·3·';

d) [(x) = xarctgx; Jl+x·

h) f (x) = x'ex sin.e;

I) [(x) =-\- ..

I cos x

__.J

23

Capltolul II ---~-----------------------~

b) Fie M *-0. Caloulam d_(x2 + px + q) = (2x + p )dx. Realizam aceasta diferentiala la numarator, Scriern: Mx + N = i (2x + p) + ~ (2N - pM). Atunei:

M - 1 - ---(2x+ p) +-(2N - pM)

J Mx+N dx=J 2 2 dx=

2 - 2

x +px+q x +px+q

= M J (2;( + p)dx + 2N - pM f- dx =

2 x~ + px + q - 2 - j('" + px + q

d(X+ PJ

M 2N-MPJ 2

=TLn(x2 + px+q)+ 2 - -; _ 2 2 =

(X'+i) +[ RJ

P

M-; 2N-M x+-

= Tln(x- + px+q)+ g~ -a;rctg-H~2 +c=

2 q-- q--

4 4

M 2 - 2N - Mp 2x + p

=Tln(x + px+q)+ J ' arctg J -_ - :l +C .....

4q- p 4q- p

Observa.pe. lntegrind fractiile simple de tipul I, II ~i ill, am obtinut functii elementare.

24

p(X) _ reX)

q(X) - a(X) + q(X)'

(5)

---------------------- PrllYlitive ",I imegrale nedeflnite

4.2. Jntegrarea funetitlor rationale

o clasa importanta de functii, ale caror integrale se exprima 1ntotdeauna prin functii

1 ~ :fun "1 . I di ~ functiil fi b f p(x)

e ementare, Slit ctii e tanona e, a tea nett .e ee pat reprezentate su orma -( )'

.., q x

unde functiile p(x) ~i q(x) sint functii polinomiale asociate pol inoarnelor p(X) ~i respeetiv q(X).

Daea gradul polinomului p(X) este mai mare sau egal eLL gradul polinornului q(X), atunci, efectuind impartirea, obtinem:

unde a(X) este un polinom, iarr(X)unpolinom de grad mai mic decit gradulpolinomului q(X).

Astfel, problema se reduce Ia integrarea expresiilor de forma ;~~~, rex) avind grad mai mic dectt q(x}. Integrarea acestor expresii se reduce fa integrarea expresiilor din secventa 4.1 prin aplicarea metodei coeficietuilor nedeterminutl.

E ercitll rezolvate

I1d Sa se calculeze:

a) f 2x-l dx; x2 -5x+6

Rezolvare:

a) Sa descompunem functia rationala fex) '= 1 2x -1 'in fractii simple. Deoarece

x: - 5x + 6

b) J x3 + X + 1 dx. x3 +x

x2 -5x+6=(x-3){.x-2), avem ,2x-[ :o:___4_+___!_. x- -5x+6 x-3 x-2

inmullind ambii membri ai egalitatii ell x2 - 5x + 6, obtinem 2x -1 = A(x - 2) + B(x - 3) sau 2x -1 =: (A + B)x - 2A - 38.

Egalam coeficientii termenilor asemenea ~i obtinem sistemul de ecuatii {;A+ :3~:: 1,

de unde A=5, B=-3. Deci, 22x-1 =_5 3_. Asadar,

x -5x+6 x-3 x-2

J~2x_-l_dx =f(_5 __ -3-JdX = 5f-l_dx-3f-l-dx =

x2 -5x+6 x-3 x-2 x-3 x-2

=5ln Ix-31-3ln Ix-21+C.

b) f(x)= x~ +x+l =1+ !

x3 + x x(x- + 1)

: . =~+ B~+C.

x(x- + 1) x x' + 1

25

II

Pentru a determina A~ E, C, folosim metoda eoeficientilor lIedetermina!i: 1 = A(X2 + 1) + (Bx+ C)x, sau 1:::: (A + B)x2 + Gx+ A.

{A+B=O

Obtinem sistemnl C.- = 0., ' de unde A = 1, B = -1, C = 0, Deci,

A=l,

Jxl+x+l J( 1 x J' .' J xdx ' 1 Jd(x:l. +1)

" -dx= 1+--~dx=x+lnlxl- _·-=x+lnlxl--· , ... =

x(x~ + 1) . x x2 + 1 -x2, + 1 - 2 x- + 1

=x+ In I xl-:--21ln(x2 +1)+ C = x+ In lxth + C.

x2 +1

ObservaJie. Daca in urma unei substitutii integrala se reduce la- integrala unei fuocp.i rationale, atunci vom considers, in baza teoremei I, di problema calcularii integralei este rezolvabila ~i vom spune ca inregrala se calculeazs prin metoda rationaliziirii funetiei de sub semnul integralei,

1. Sa se calcnlezeprimitivele functiei rationale:

. - 1

a) I(x) = x~ +2x+3;

1

c) f(x) = x(x+l)(x+2);'

e) !(x) = ex + 1)tx2 + 3);

d) J(x}=~I 1 '3; +x

f)f(x)= lX I' x -

2·. Sii se caleuleze primitiveie func!iei rationale:

. x' + 1

a) f(x) = J 1.. ;

x -x +Xi-I

2

c) f(x) =___£__; 1+x4

_') ! 1

e _ (x) =-~--2 ;

X -x

b) f(x) = Xl +X: +x+l; X' -x- +~-1

d) f(x) = x2 -3 ;

x' +4x+S

I

f) [(x) =, , .

(x- + l)(r + x)

26'

- Pr Ihv $1 integrQlc nedefinite

Probl! de e aluare

1. Sa se arate eli functia j: IR ---) R, f(x) =2x-4, admire primitive pe R si sa se determine o primitiva a ei.

2. Sii se calculeze primitivele fuactiei folosind tabelul integralelor nedefinite:

a) /(x)=x3; b) f(x)=i-E; 0) !(x)=cosx-3e';

d) f(x) = 3!6 ;

f) /(x)=(x+l)2 +3;

-

g) lex) = 2x' +siJ12 x;

1. Sase determine constantele realea ~i b, astfel incit fuuctia F(;;) =e-' . (a cos4;{; + b sin 4x} sa :fie oprimitiva a functiei I(x) =e" cos 4x.

2. Sa se calculeze primitivele functiei aplicind metoda sehimbarii de variabila;

a) /(x) = x2 • ·JA - ;;2; b) f(x) = 1 .

Vx'(~-l)

3. Sa se calculeze primitivele functiei aplicind metoda integrarii prin parp.:

a) /(x) == arcsin 2 x; b) J(x} == x2 ·In(l + x).

27

CAPITOLUL

III

Inte ra e

• •

nle

Obiective/e capitolulu;:

• aplicarea fonn.ullii Leibniz-Newton Ia calcularea integralei definite;

• utilizarea proprietatilor Integralelor definite In diverse contexte;

• calcularea integralelor definite folosind tabelul integralelor;

• ealcularea integralelor definite aplicind:

a) "iutegrarea prin par:j:i;

b) • meto.de de schimbare de variabilii;

6) "metoda coeficientilor nedeterminad 11:1 integtarea functiilor rationale.

1

deflnl

1.1. Problema care conduc la not1unea de integrala deflnita

In geornetria elernentara este cunoscuta metoda caleularii ariei uneifiguri geometrice plane matgimte de segmente ~i arce de cere. ln caz general, In care flgura plana este margin ita de curbe arbitrate, problema calcularii ariei acesteia poate fi rezolvata numai aplicind metodele analizei matematiee, ~i anume, metodele calculului integral.

Saeonaideram triunghiul curbiliniu OAB marginit de parabola f: [0, 1J ---? IR, f(x) =. x;\ axa Ox ~i dreapta verticals ce trece prin punctul A(l, 0) (fig. III. 1). Vom

o

x" x

i 8(1, l}



f(·-.;)=x! Ii

~i

A(1,O)

Fig. nu

pune problemacalcularii ariel aces-

tui triunghi prin metoda trecerii la limita, careeste 0 metoda fundamentals a analizei maternatice, Pentru a calcula aceasta arie, vom imparti [0,1] in n (n ;;::2) segmente

28

congruente de lungime ! prin n + 1 puncte de diviziune Xo < Xl < ... < XII' unde xk = k ,

n n

k = 0, 11. Pe fiecare interval obtinut [~, xt+l] construim un dreptunghi ~ eu lnalti-

mea h., unde hk == f (xk) = (~J ~i' lungimea bazei 6. Xl == Xk+l - Xk == ~, k: == 0, n -1. Anmci aria dreptunghiului p. este egaHi cu !(xk)l:::..x. = k:. Insumindariile celor n

n dreptunghiuri, vom obtine lID numar rea!

"-1. . "-<e 02+12+ ... +(n~1)2

a" = b!(Xk)A~k == 2:--r= ·3 '

f-;;Q k~O n n.

care aproximeazs prinlipsa aria .c,-4,MI1 a triunghiului curbiliniu DAB. Intuitiv, eu cit punctele de diviziune xk "sillt mal nurneroase", eu atit mai bine numarul a" va aproxima aria triunghiului curbilinia, Este firesc I'll consideram ca Iimita sirului (an),,~ I dud n --7 =este

_ .... ~:ln(n+l)(2n+l), . (n-1)11(2n-1) .. '

.klOA/J· Folosind formula Lk = , obtinem an = J • Deci,

k~ 6 6n

. .~. (n-1)(2n-1) .1

lim er h = lim L..i I (x .. }Llxk = lim 1 = -3 . (1)

~.j 4~ Ij ~ CoC> 8':;;:.0 Ij-i'-- 6 n . ,

____________________________ ll"Itagrale definite

Asadar, prin definitie, aria triunghiului curbiliniu GAB este limita sirului (0',,) ,,::..J' unde

"~I. .. . y 1

rr, = I. f(xk)6. Xp adica ,cdoAB = 3' . . ~{)

n-~

Aceeasi metoda de calculere a Iirnitei. unor sume de forma <Y. =LJ(xt)b.x., in

.=0

cazul in care lungimile b. XI; ale segmentelor respective rind simultan la zero, apare ~i in

multe alte probleme de matem.atica ~i fizica, cum ar fi, de exemplu, problema calcularii ariei unei suprafete, volumului unui corp, lungimii graficului unei functii etc.

So presupune ca formula (1) a fast cunoscura IDca de Arhirnede'. Procedeu1 de calculare a arieia fast reluat de AL. Cauchy', care in 1823, cu acelasi tip de sume, J-a ex-tins la clasa functiilor continue, Esenta problemei a fost lnteleass abia de B. Ri em ann' , care a considerat sume mal generals decit cele mentionate aici si a definit 0 clas'[ noua de funcjii, pentru care limite intr-un anumit sens al acestor sumo este finite,

Astfel.aplietnd notiunea intuitivs de arie, in mod firesc, s-a ajuns Ia studierea limitei unor sume de o fonna speeiala;

n-!

L it». )b.x.. .

bQ

1.-1

Limita sumelor de forma L! ({:~ )6. Xk j oaca un TO 1 important ill analiza marernatica si .. =0

in aplieatiile ei si va fi studiata in. centinuare.

I Arhimede din Siratuza(287-212 i.Hr.) - filozofgrec.

1 August Luis Cauchy (1789--1857) - matematician francez. J Bernhard Riemann (1826--1866) - rnatematiciau german.

29

DefiDi*" 1

Se numeste diviziune a inferva1ului [a, b] orice multime .finita $i

1.2. Diviziuni ~i norma a unei diviziuni

Consideram intervalul [a, b] eu a, bE R, a < b.

ordonata de puncte T:::: (xo I Xl> .. " xJ. unde n ~ 1 ~i a = Xc < Xl <." < xn :; b. Punctele xk• k = 0, n, se numese puncte de divizinne, Intervalele [xk' xl:+1]' k = 0, n -1, se numesc intervale elementa.re sau intervale partiale ale diviziunii T. Nnniarul pozitiv aXk = xt+J - Xp k-= OJ n -1, se nume'~te lungimea intervalului elementan Ix:~, Xkfl], k= 0, n -1, iar D1:IJ:llaruJ. pozitiv lIT II = max 6,xk - cea mai mare dintre lungimile

, OSkSl)-l

tuturorintervalelor elementare -' se numeste norma diviziunii T.

00 Multimea T =' (1, 2, 3" " .. , 1 0) este 0 divizinne a intervalului [1, 10] cu II T II = L @ Diviziunea T::::( 1, ~'1 > 2) a intervaluhri [1,2] are norma ~.

@Multimea T=(O, ~. ~, i, ~, i, 1) este o diviziune a.iatervalului [0,1], astfel

incit II T II =~.

@ Fie nE N, n;;:: 2, ~i [a. bJ uninterval arbitrar, Se considers punctele de diviziune xk = a + Cb -a) k, k =0, n, ale-intervalului [a, b]. Multimea T = (Xo> Xl' ... ,x •. ) este 0 n

diviziune aintervalnlui [e, bl formata din punctele eehidistante 4p k = 0, n. 0 astfel de diviziune se numeste divizi:u.ne echidi8tanta. Norma diviziunii T a intervalului [a, b] este

II T II ::: h - a si, in acest caz, ea se mai nnmeste pasul divizi'lnii. Aici, pentru n = 2.

n

obtinem diviziunea T = (a, a i b , b ) a intervalului [a, b] eu II T II :; b ;: a, iar pentru

n = 6 ~i a = -2, b = 1 obtinem diviziunea T = ( - 2, -~, -1, -~, 0, ~, 1) a intervalului 1

[-2,1] ell II T 11= 2'

® Consideram punctele de diviziune Xl = ° + ;~ -k, k E {O, 1, 2, 3, ,. " 2"}, n E tN,

.> 1 M I ' T· ·(0 1 2 2" ). ai' ., , hidi v' alul .

n _ .. ulttmea = , -, -, .'" - . este 0 vIZlune ec .. stanta a mterv U1

, 2u 2" 2"

1

[0,1] cu II T II =2"'

30

lntcgrQlc defmite

1.3. Sume lntegrale, Limitasumei integrale

D.efinipa z: Fie T =. (xu' XII ,." x,,) 0 diviziurre arbitrara a: intervalului [a, b]. Se

numeste sistem de puncte Intermedtare asociat diviziunii T mice .sistem finit

~ =. ('0' 'I' ... , ;"-1) de punete cu proprietatea ~t E [Xk' Xlo+j)' k == 0, n -1.

DeJinipJJ .3 Fie f: [ti, b] ~ IR o-funene marginita, T = (xo' xI' ,." x,,) cti diviziu-

nearbitrara a intervalului [a, b] ~i ~ == ('0' 'I ~ ... '~"_I) un sistem de puncte intermediare asoc·iat, diviziunii T. SlJmii Riemann san sums integrala a&ociata functiei, f, diviziunii T ~i sistemului depuncte intermediere ~ se numeste numaruJ real

"-I

aCT,e) = LfC~t)6.xk = f(~o)(x, - xu) + f(£l)(~ - x~) + ... + j(4,,-I)(Xn - XII_I)'

k-O

,Q)Fie j: [~, b) --7 R, lex) = c, 0 functie eonstanta, Atunci pentru oriee divizinne T~i

orice sistemdepuncte intermediare Z suma Riemann asociata tripletuiui j, T~.j , este ega-

I'll-I

IaC1l a(T,g) >::: Lcb.xk =c[(x1-XO)+(x2 -xj)+, .. +(xn -xn_1)]= c(xn -xo)=c(b-a), .k-ll

@Fiefunepaf: [a,b]~IR, f(x)=x, ~i T=(xrj,. xI' '''' x,,) o diviziune arbitrara a intervalului [a, b]. Considerind sistemul depuncte intermediare ~= (~o, ~-l' ••. , '"-1)'

unde ';k = Xir +tl<tl este mijlocul intervalului elementar [x!r' xlr+I), k == O,n -1, obtinetn:

'. ~ . ~ xk +Xhl 1 ~ 2 2 1,2 2

(J"(T';)=4J(;k<)b.x;/;=~ 2 . (l:hl-Xk)==2L-(Xk±J-Xi)=2(b -a).

k~O k~O k~O

Observatie. Interpretarea geometrica a sume-i Riemann. Daca f: [a, b]"--7 [0, +=) este 0 functie continua pe [a., b), atunci produsul f( ';k)llXk reprezinta geometric aria dreptunghiului Dt eu baza box), ~i inaltllnea f( ';k)' Prin urmare, surna Riemann

,,-I ,,--1

O"(T,~)= L!(';k)llX1 reprezintaaria figurii D= U Dk.a1catuiHidindreptunghiurile

k-O k~O

Do, o; ,." D._l (fig,III,2),

y

!'iN y=j(x) ',[j /

-

o=x

- .

x

Fig.ill2

31

Este evident ca aceasta me a(T, .~) aproximeaza aria trapezu1ui eurbiliniu raarginit de dreptele x = a, x =b, axa Ox ~i graficul funetiei f: [a, b] --HO. +O<l}. Aproximarea va fi mai exactii daca bazele dreptunghmrilor D., k = O,n, vor fi din ce in ce maimici, adies d_adi norma I] T II va fi din ce in ce mal mica.

11-1

Consideram suma integrala ocr, ;)= L f(;k }.ilxk asoeiata functiei f, diviziu-

k~O

nil T = (x,[f' XI' ... , x~) a intervalului [a, b] -si sistemului de punete intermediare

e = (~o, ~I' ... ,;,,-1)' ~j. e [xk' x.t+ll, k = 0, n -1. Vom adauga pe [a" b] alte puncte de diviziune, astfel inert II T II ~ O. Ahmci sumo. integraHi.a(T,~) variaza ~i, In caz general,

ponte sa se apropie de un oarecate numar FelR.

Definilia 4 (Cauchy sau 1n 1imbajul E- 8) Numarul Ie IR se numeste Iimit1l:

sumet lntegrale a(T,~) eind II T 11----* 0, daca pentru orice f. > 0 exista 'numarul 8:::: 8(8) > 0, astfel fucit:pehttu orice diviziune Tell II T II <.5 si pentru erice sistenrde ~uncte in termediare ~, rezu 1tft ca la (T. ~) -11 -cs.

Se noteaza: lima(T,~):= I:

IITiI--lQ

DefitJitiaS (Heine! sau in limbajul ~irurilor)

Se spune ca t = lim cr'(T, ';),.

IITIl-ctO

1 E IR, daca pentru m-ice sir (Tn ),,;>,1 de diviziuni ale intervalului [a,. b] cu lim II T" II ~ 0

Il ..... ,P;>

~i pentru orice sir (g(nl)n;>'1 de sisteme de puncte intermediate ~)"), asociat diviziu-

nii Til' sirul sumelor Riemann (a'CT", ~ '''))''21 converge laI cind n --4; C><I.

Obsm·vatii. 1. Definitiile Cauchy ~i Heine ale limitei sumei integrate sint echivalente, Echivalenta lor se-stabileste similar cazulni cu.limite de functii,

2. Numaru I I din defini pile 4 $1 5, dacs exists, este unicsi nu dep inde nici de diviziunea T a intervalului [a, b J §i aici de modul al egeri i sistemului de puncte intermediare ~ pe acest interval.

Sa se alcatuiasca soma imegrala a functiei f: [a, b] "--71R, J(x) = x, si sase ealculeze limita ei,

Rezolvare:

Fie T =(xo' XI' •.. , XII) 0 diviziune arbitrara a.intervalului [a, bJ $i ~ = (~o, ~I' , .. , ~."_I) un sistem arbitrar de puncte intermediare ~k E [x,; xktl], k = 0, n -Lin acestcaz, suma

1 Henrich Ed_uatd Heine (1821- 1881) - matematician german,

32

------------ lnt gtale d.flnlte

.integralii aseciata tripletului /, T si ~ este:

a(T,~) = ~f('k )6.xk ::~~k6.Xk' unde 6.x. = Xk+1 - Xk > O.

k"Q: ,=0

Sa calculam limita acestei sume integra ile clod 11 T II ~ O. Deoarece x k :S:';. ~ x k+ 1 , .rezulta oa. Xt6x:S: ~k~' :s: XkHLlxk. insumind aceste inegalitfi·ti In limitele de la 0 La n-l. obtinem:

iI-=1 n-l

LXk6.x~ :s: O'(T,~):s: LXk+,Ax •.

k~O ~~O

Cum ~(Xt +Xh1.) esternijloeul intervaluluiparpal EXt. xktl], :r-ezulta~ca x~ <4(xt +Xli+l) <Xk,ir

De aiei, prin inrrrultire en AXk > 0., obtinem inegalitatea dubUl:

Xi6.xk <~(XiH - x~) <xhl6.x~.

1nsumlnd apoi aceste megalitiji in lirnitele de 1a 0 la n -1 ~i 1ini'nd cont de faptul ca

Din relatiile (2) ~i (3)rezulta:

1 . ,.-1 a-,l, n-l

I a(T >~) - 2' (b'li - al) 1·:5: L.X .... 1Axk - L.XkAxk = L. (XN1 -tk )~k s

keO k~O k~O

"-I

::;; 11110\ /!ak L. (Xl+1 - Xl) = II Til· (b - a).

O,S.Hn-l "",0

Pentru oriee numar E > 0. conslderam 8 (8) = ~ > O. Atunei, dad ,II T II <0, din

v-a

inegalitatea (4) rezulta di 1 O'(T, g) - ~ (b2 - a'2) 1 <B si, conform definitiei Cauchy a

limitei sumei integrate, obtinem I. im aCT, ):) = -21 (b2 - a 2).

, , 11'1'11 ->0 ~ .

Observa(ie. Limita sumei integrale a(T,~) on depi:nde de diviziunea T~i nici de modill ~e alegere a sistemului de puncte .intermediare ~. Acest fapt poate fi folosit la calculul unorIimite de siruri numerice. De exemplu, daes. in exercitiul rezolvat vom considera [a, b] = [0, 1] ~i vom diviza segmentul [0, 1] in 17. segments congruente prin

punctele de diviziune xk =!., k = 0, it. atunci pentru alegerea punctelor intermediare

. n

1 . ,. .. 1 n-:-l. 1 . 1 "-I

~k = -2 (xk + Xl;.l) E [xk• Xk+l] obtinem lirn-2 L,(2k + 1) =-2' sau Inn 2' L.(2k + 1) = 1,

~ ..... 2n k~ ._.,.oo n k~O

far pentru alegerea punctelor intermediare ~k = ~Xk,tk"l E (xk' xtf1] obtinem

. In-!· 1

lim 2' L~k(k +1) =-2'

"-- n ... 0

(2)

(3)

(4)

Ca J lui III----~-----------------------

1.4 .. Functii integrabile. Integrala detinita.

Condltia necesara de Inregrabllitate

Fie a, heIR, a <h.

Defini~ia 6 Se spune ca functia f: [a, b J --7 R este integrabili (in sens Rle-

mann) pe [a, b] dace. suma integralii . .ascciata functiei f poseda Iimita finita:

I = lim cr(T. ~). IE IR. Numarul J se numeste integralii definitii (integralii We-

n"I""O -

mann) din functia f pe [a, b]. h

Se notea;za I:: f J(x)dx si se citeste: .Jntegrala de Ia ala b din!(x) ax",

a

Simbolul J se numeste seltlll de integrare. Numerele a ~i b se numesc limite de integrate: a - limitd in!erioara, b - limita superioara; intervalul [a, b] se numeste interval de illtegrare; x se numeste variabila de integrare, iar functia f - funqie tte sub semnul de integrare sau integrand; simbolul f(x)dx se nnmeste expresie de sub semnul de integrare. Variabila x poate filnlocuita ou oricare aWl variabila: u, v, i, s etc. Astfel:

b b b

J f(x)dx= J f(u)du =J f(s)ds = ...

a a Ii

J:i'-.;cmple

00 Oriee functie f definita pe un interval [a, a] este integrabila pe acest interval si

J f(x)dx "" O.

a

Intr-adevar, a{f, ~)=O pentru orice diviziune T a intervalului [a, a], Deci,

a

IIW~o ocr, ~) :::: O. Rezulta ca funetia f este integrabila pe [a, a] ~i J f(x)dx:::: O.

Q

@Functiaconstanta f: (a, b] --71R. •. f(x):::: C (CE IR),. este integrabila pe orice interb

val [a, b] c IR ~i J c dx = c(b - a).

a

futr-adevar, oricarear fi diviziunea T si punctele intermediare ~k' obtinem f (ek) = c.

Is-I 11-1

Deci, a(T.C;)= _Lc.&t"t =e'L(x,t+l -Xt)=C(X. -xo)=c(b-a) ~i

k~ k;O

b

Jedx = lim aCT, ~) = c(b-- a).

IITI1->O

"

b

Asadar, functia f este integrabila pe [a, b] $1 J C dx = c(b - a),

34

® Functia F [a, b] ~IR, I(x) = x, este integrabila pe orice interval [a, b] e IR si

fb 12 _1) xdx=2(b- -a.

a

__ ~~ ln'8grale definite

Aceasta afirmatie rezulta din exercipul rezolvat :in secventa 1.3.

@Funcpa f: [a, b]~[-I, 1], !(x)=cosx, este lntegrabilape orice interval [a, HeIR b

~i f cosxdx = sin b -sin a.

u

intr-adevar, fie T = (XO' Xl' ... , X.) 0 diviziune arbi trara a intervalului [a, b] $i

;. E [xk• Xk+l]' k = 0, n -I, puncte intermediare arbitrare. Conform teoremei lui Langrange a cresterilor finite aplicate pe fiecare interval elementar [xk, X!<+l] primitivei F: [at b] --t1R, F(x-) = sin x, a functiei fexista punctele C~E (x ... Xk+l)' astfel mcit sinxktl-sinxk = cosct(Xhl -xt), k =0, n-l

De aioi rezujt-a:

"-I "-I

L.eoSC,idx" -= L(sinxk+l-sinxt)=sinx. -sinxo =-sinb-sin·a.

k~O t~

0-1

a(T.~) - (sin b-sin a) =_L(COS~l +cosc, )dxx'

k-;:"O

"-I

Cum a{T, ~) = ~ cos~, IJ.xk' putem scrie: l~O

Conform teoremei lui Lagrange aplicata functiei I pe [~. ,ct J (sau pe [ck' 'tn, exista punetul e ~E (~!i ,ck), astfel inch cos':t - cos C~ := +sin Elk (~k - C .. ), k = 0, n-l, Intrucit derivate f'(x) = -sin x este marginita pe [a. b], obtinem:

Icosg~ +cosc, 1= Isin9k lI~k - c~ 1:=;;1·&. S max At. == II Til·

. • ~~n~

Prin urmare,

0-1 ii-I

la(T,~) -(sinb +sin a) 1:$ L.I cos;-. +cosc, I Sx, s H Til Ldxt = II T II (b - a). (5)

k~O' .1;'0

Peatru oriee E > 0 consideram 5 (e) == 'b e_ > O. Atunci din relatia (5) rezulm ca pentru -Q

orice diviziune T cu II T II < 8 ~i pentru orice alegere a sistemului de puncte intermediare ~

are lac inegalitatea la(T, ,) - (sinb - sin a)j :511 T II (b - a) < 8 (b - a) = e.

In baza.definitiilor a ~i6, functia f: [a. hI ~ [-1, 1], lex) == cos z, este integrabUa:. pe b

[a, bI ~i Jcosxdx = lim a(T,,;) = sin b- sin a.

. IITtI ... O·

II· .

35

CClpllolvllll-------

. . hi R IR D" () {I, daca XE G:l. "b"lv

® Functia lui Dirich • et D: . --7 . , x '= .0 da Y ' .. IR \.jf"\ nu este Integra 1 ape

.' _ ca xE '. 'W,

nici W1 interval La, b] c IR.

Intr~adeviir> fie T = (xo" XW'" x,.) 0 diviziune arbitrara a intervalului [a, b] ~I

;' = (g;. g;, .. ,' g:_I)' g" = (g;'. g;: ...• g:~I) doua sisteme de puncte iatermediare cu g;, g;' E [.xk , X~+I]' k = 0, .n -1. Daca fiecare g; este numat rational, atunci D(~;) = 1 ~i

"-I 11-1

deci aCT, g') = LD(';;)tlxk = Laxk =.:t" - Xo =b - a, de unde rezulta cii

k~ k~O

lim ocr, ~') = »- a. 11111 .... 0 -

Daca msii fiecare g; este nurnar irational, atnnci D{ g;) = 0 ~i deei suma integraia

"-'1

eorespunzatoare (j(T, f') = LD(g;')tlxk =0. Prin urmare, lim (j(T.';") = O.

- II"~

Deoarece pentru sistema diferite ~' si .;" de puncte intermediate sumele integrale au

limite diferite, rezulta cd nu exista lim (j(T .r;) ~i deci functia D nu este integrabila pe

111'11 .... 0 •

[a, b].

r.. r ernu I, HI I T

Prezentam tara demonstratie trei rezultateimportante din teoria calculului integral.

Daca functia j: [a, bJ --71R este integrabiJii pe [a, bl. atunci ea este margin ita pe acest interval.

ObservaliL L Teorema 1 poate fi formulata ~i astfel: Dacajunc,#i1 f: [a,b]--7IR nu. este margiflitii pe [a"bl, atunci functia f nu este integrabilii pe aeest interval.

De exemplu, funetia f; [0, 11--7IR, lex) = {'~' daea XE (0, l]este nemarginita pe

.0, daca x= 0,

[0.1], deoareee ~ f(x) = +00. Deci, functia f nueste integrabilii pe [0,1].

2. Conditia ca functia f sa fie marginita pe [a, b] este doar necesara, dar nu ~i suficientii de integrabilitate a functiei f. De exemplu, exista functii f marginite pe {a, b] (funetia lui Dirichlet), dar neintegrabile pe acest interval. Conditiile necesare ~i sufieiente ca 0 functie sa fie integrabila pe intervalul [a, b] vor fi indicate. in § 4.

T~ 'j \ II II f ,II( In I fit I)

Oriee functie f: [a. b J --71R continua pe [a, b] admite primitive pe [a, b].

rt m 1 (nIl' 1 I 111 11m .In. ru J

Orice funcjie f: [a, b] ~ R continua pe (a, b]est.e integrabila pe [a, b].

36

------ Inta rale definIte

1.5. Calculul integralei definite. Formula Leibniz-Newton

Prezentam un rezultat esential privind problema caloulului practic al integralei definite a unei fimefii integrabile. De regula, integrala definite se calculeaza aplicind formula Leibniz-Ni ewton, care reduoe ealculuLintegralei 1a deterrninarea unei primitive ~i efectuarea unor operatii eu aceasta primitive .

. ] COl ..n 4 ( OJ mula L ihn-z-New 0) }

Fie f: [a, b] ~ R 0 functie integrabila, care admite primitive pe [a, b] si F: [a, b] ~ R o primitiva oareeare a functiei f. Atunei:

b

J f(x)dx = Feb) - F(a).

(6)

Egalitatea (6) se numeste formula Leibniz-Newton. Demonstratie

Fie T = (xo' XI' ••.• , xn) 0 diviziune arbitrara a intervalului [a, b]. Conform teoremei

lui Lagrange .aplicata functiei F pe intervalul elementar [x.' Xk+1 ],exista punctul c k E (xt' Xk+1), astfel Incit F(Xk';'l) - F(xk) = F' (c. ) (Xk +1 - xt). Cum F este Q primitiva a functiei f pe [a, b), rezulta ca F'(x) = I(x) pentru orice xe[a. b]. Prin urmare,

F(Xk+,)-F(x,)=f(ck)6.xt• k=0,11-1

lnsa functia f este integrabila pe [a, b]. 10 baza definitiei 6, exista limita finita b

1 = lim aCT, e), unde 1= J f(x)dx, ~i aceasta limita, conform definitiei 4, QU depinde

11111 ... 0 a

nici de forma divizinnii T ~i nici de modul de alegere a sistemului de puncte :intermedia-

re e. aelidi putem considera ~, = C k' k:::: 0, 11 -1 Pentru aceasta alegere a sistemului de punete intermediate " limita I .riUnine neschimbata. Calculind suma integrala asociata diviziunii T ~i sistemului de puncte intermediare ~ = (co' cl' ... , C._I)' obtinem marimea

1I~1 n-l

constanta ocr, e) = Lf(ck)6.Xk == L(F(Xk+I) -F(xk» = F(b)- F(a).

1 .. 0 teO

I>

Deci, if(x)dx = I = lim u(T.;) = F(b) - F(a). It-- 11111 ... 0

a

ObservapL 1. Pentrndiferenta F (b) - F. (a) se folosestenotatia F{x) I:; care se citeste: ,,F(x) 1n limitele de la a la b".

Asadar, formula Leibniz-Newton s,e scrie ~i astfel:

Uf(X)dx~F(X)I:. undo ff-(X-)dx-=-F-(X-)+--C'~!

b

2. Pentru a calcula J f(x)dx, mai intii se afla 0 primitivaFa functiei f, apoi se caleuleaza

Q

difereata FCb) - F(a).

37

Capltolul III---------------------------""WI E. emple

. 2? 1 12 23 (_1)3

CD JX-dx=-x1 =----=3.

_I 3 _I 3 3

Functia f(x) = Xl, xE [-1, 2], este continua, deci ~i integrabila pe [-1,2] admite primitiva F(X)=~X3, xE[-1.2], ~i F(2)-F(-I) =3.

@ l~ =-~[ +~)-H)=~-~=i-

Functia 1(Y'):= ~, y E [2, 3], este continua, deci ~i integrabila _pe [2, 3], admite y

primitiva F(Y):=-}. ye[2, 3], si F(3)-F(2)=i.

4( 1 1) 4

@ f r=: dt=(..[i-Int) =(2-1n4)-(I-lnl)=1-2In2.

1 2"11t t I

Primitiva funetiei continue f(t) == 1,-: -!, tE [1; 4J, este functia Fet) == Ji -Int, 2",! t

tE[l,4], ~j F(4)-F(1)=1-21n2.

I" sinsds I"

@ 2 =-In(2+coss) =-1n(2+cosn)+ln(2+cosO)=ln3.

o + cos s 0

Functia [(.I') 2 sms ,sE [0, n], admite pe [OJ zr] primitiva F(s) = -in(2 + C05S), +cos s

sE[D,n]. ~i F(n)-F(O):=ln3.

Exercttil rezolvate

.fj

1. Sa se calculeze integrala 1 = 2 J x: arctgxdx. o

Rezolvare:

Calculam integral a nedefinita a functiei continue f (x) = 2x arcrg x, XE [0, J3]. ApIi-

dim metoda integrarii prin pihli ~i obtinem:

I f(x)dx= I arctgxd(x2):= x2aretgx - I x2d(arctgx) =x'Zarctgx - I x"l + 1 ~ 1 dx= . 1+x

:;; x2arctgx-f(1-_1_l )dX= (x'2 + 1) arctg x+x+C, l+x

38

------------------------Integrale definite

Fie primitiva F(x):;;; (x2 + l)arctgx-x, xE [0, .Jj].

Deoarece FeO) = 0, F ( JJ)= 4; -.fj, din formula Leibniz-N ewton rezulta:

I:;;; F(J3)-F(O) =~n -Ji

~

2. Sa secalculeze .integrala 1= J ~(x -1)(2 - x)dx.

Rezolvare:

Pentru a calcula integral a nedefinitiidin functia continua lex) = ~(x-l){2 - x),

x E [1, 2], vom efectua substitutia de variabila: x -1 = sin 2 t, -l 0, ~ J.

Cum ~(x-l)(2- x) =~Sfni t(I-sin 2 t) = sin rcosr ·~i dx = 2sintcost dt, obtinem: 2Jsin 2 rcos" tdt:;;; tJ2sin 2 2fdt:;;; i J (1 -cos4t)dt :;;; t (r - ~sin 4t) + C =

= ±(t -sint.Jl-sin1 t(1-2sin,2 t»+ c.

Revenind la variabila inipala x prin substitutia t = ~rcsin .J x-I. x E [1, 2J. obtinem:

I J(x-l)(2 - x)dx = 2X; 3 J(~-1)(2- x) +iarCSin .J~-_ 1 + c.

Consideram primitiva F(x) = 2X£3 ~(X-l)(2-x)+~arcsin.Jx-1, xe[l,,2].

Deoarece F'(Il= 0 ~i F(Z) = ~" rezulta ca 1= F(Z) - F(l) = ,,~ .

I j.

.. 3· .. Sa se calculeze integrala 1= J ~dx. oX +1

Rezalvare:

J

Calculam 0 primitivaa functiei rationale fex) = 2.._1' XE [0, 1], Pentru aceasta, cal-

x+ .

culam i 1 d fi . ~ fu c·· . fA d J Xl dx J x3 + 1-1 dx

cu am mtegrata ne ae lruta a nC~iej contmue . saaar, --,-I":X = . 1:;;;

x+ x+_

J(X+I){.x2 -x+I)-ldx S'( 2 1) 1 3 1 2 n] I '

= .' -,:::: X -x+l--- dx=-x --'-X +x-Io x+l+ C.

x+l x +I 3 2

Consideram primitiva FC_,'\") = 1xJ _!X2 + x -In(x+ I), xE 10,1]. Confonnformulei

Leibniz-Newton, I = F(l) - F(O) = (j -4 + I-lu 2) - (0 +ln 1) = ~ -In 2.

39

-:: pitolul 111------

------

4". Sa se calculeze integrala I = I 3~ -x) dx.

1 ... +1

Rezolvare:

Calculsm integrala nedefinita a functiei rationale I (x), = 3;lj~ ~), xE [1, 2].. Folosind

metoda coeficientilor nedeterminati, descompunem fimcfia rationala f in suma de functii

. .. . ... 3(1-x) A Bx+C 2 2x-1

rationale simple ~l obtinem J =---- + '2 = --. - 2 • Deoarece

, . 'x'+l x+l x -x+l x+l x -x+l

d (x + 1) = dx ~i d (x2 - X + 1) = (2i -l)dx, deducem eli

Jf(x)dx=f(~.222X-l )dx=2fd(X+I) _fd(.i -x+l) =2Inlx+ll-lo(r -x+l)+C.

. x+l x -x+l .e+I r-x+l

Fie primitive F(x) = 21n(x + 1) - In(x2 - x + 1), xe [1. 2]. Din formula Leibnis-Newton, rezulta: 1= F(2) - F(l) = 21n3-ln(4 - 2 rl-I) -(2In 2- 101) = 10 3 -104 = Ini.

xerc;tii propuse

Aplicind formula Leibniz-Newton, sa se calculeze integrals:

-Ii .fi 1.

1. a) J xJdx; b) J x'dx; c) J x4tb;;

a -;JZ -I

9

f)fdx. .2./;'

.4

1

2. a) f(3xl-2x+l)dx;

-I

g) f ~;.Jxdx;

'0

o

1

e) fO..Jx-4VX-l)dx;

loJ

4. a) J e'dx; a

~

f) jcosxdx;

D

1.~

k) ! sin-j-aX.;

o

40

1

b) J e-·'dx;

-I

:u.

g) J sin 3xcb::

-Jr

Jr

I} tb;

1) J-'-. :

.. cos~'3x

n .

-Ii

l

b) !C2-.;,Ydx;

1

-I

h) Lib: ; -sv"x

-I,

d) J x'dx; -n

• 9 ax

1) J .. r-

I X:vX

I

c) Jx(x-l)'dr. o

4

e) J J;cb:;

I

d) ! (3x - 2)(2 ~ .v)tb:;.

-I

g) S(sll;-V; - ,7.-)dx.

-I '"IIX ,

c) px1-~x+ 4 dx;

I

h") f~ .. ,dx. . 1 x{x+l) , ;;:

In..fl

c) J elxdx;

-l.tJl.

e

dO) f~:~idx;

-I

.• ) -J22xdx.

I I ' x -1 -3

o

d} J2~dx;

-'I

e') j 2~~1;

I 1

.. ) .: J-. (x2 + 2. x)dx

J > •

I x-+3x+2

'"1"

."

j) ICOStdx;

o

------- r egrale detlnit

1!.

.) Jl COS 2x dx

P. ;

sin" xcos! x If"

i

"

4" dx

q) [ tgx+ ctgx; 6"

"

l

r) f 2eos2 xdx;

"

-"2

It.

4 8dx

s) I (tg-x+ctgx).; r

"cos· x dx

t) J 1 +sin x ; e

"

u) Jl-~s:xdx;

"I-sm x i

2. Determinati perechile 7;, ~\TI, i == 1, 4, care alcatuiesc diviziunea sisistemul de puncte intennediare asociate intervalului [0, I], daca:

~=(o,~,~,~,l} T.=(O,~,j'~'l} 7;=(0.~,~.~'1} T4=(0,*,t'~'1}

:1:111_(1 5 3 11) J;(2)_(5 7 3 Ii) ~(31_(1 5 7 3) ~(4'_(1 1 1 3) ." - 4'12'4'12 :.", - 12'12'4'12 ,'" - 4'12'12'4' '" - 6'3'2'4'

3. Sa se sene 0 diviziuneechidistanta cu pasuLO,l pentru intervalul:

a) CO; 1]; b) [-1; 2]; c) It; 1,2l

4. Sa se scrie 0 diviziune echidistanta fonnata din cinci puncte de diviziune pentru intervalul:

a) rO,2]; b) [-1,1]; c) [-~; %1

5. lnsistemul de axe ertogonale xOy sa se reprezinte trapezul eurbiliniu marginit de grafioul functieifpe domeniulei de definirie §1 suma integraHi.respectivii a =c;(T, ';). SlIsecalculeze suma b

integr!),Ia C, integra!a definitii 1== f f(x)dx (aplicind formula Leibniz-Newton) sieroarea I-G,

daca: "

a) j: [0,6] -7 R, f(x)::.Jx; T = (0. 1, 2, 3, 4,5, 6); ~ = (0,49; 1,44; 2,56; 3,61; 4,41; 5,29);

b) f: [O,5]-7R., f(x)=O.I·x·; T =(0, %, %,~, 5} ~ =(1, 2, 3, 4);

c) f: [2,6]-7R, f(x)=xz-6x+l0; T=(2,3,4,5,6); ~={t,~,~,l;}

d) f [0 1r J R f( ') 4 - 2 T (0 4 13 19 26 1r) J! ( n 11: 11: 'it) : '2' -7 ,x = cos x; = '20'20' 20' 20' '2 ; '" = 0, 6'4'3' '2 .

41

Copitolul 111---------------------------- ........

b

6. Sa se calculeze I f(x)tk = lim 0'" (T, 4), unde T = (Xo' XI' .. " X,,), 4 = (~o, ~p ... , ';"-1)' dad:

n4_ II

J 3 -.- --.-

a) f: [-1,2]4R, f(x)=x; xI< =-I+-k, k: =0, n; e" = x,,, k =0,11-1; n

k - .--

b) f: [0, 1]~R, f(x)=2"; x. =-, k ==0, n; ;k =xt,. k =0, n-l; fI

c) f: II, 2]-+ R, f(x) =-;..; x. =I+!, k =0, h; ~k =~XkXkfl' k :::0, n-l;

X n

d) f: 12, 3] ~ IR, lex) = ~; xI< == 2l, k = 0, n, q =~; e~ = XI<' k = 0, 'i - L

7. Folosind metoda aplicata in exemplul 4 din secventa L4, sa se demonstreze ca functia f este integrabila ~i sa se ealculeze integrala defmita a acesteia, daca:

a) f: [a, b]~IR, fex) =!, b » a >0; b) f: [a, b]--,.) IR, f(x)c=:sinx; x

c) f: [a .. bl~lR, f(x)=x''', mEN'; e) f: [a, b] ~ R, f(x) = e'~;

d) f: [a,bj-+R, f(x)='JI[;;, mEN; m2:2; b>a>O; 1

f) f: [a, b] --,.) R, f(x) =--1 '

l+x

8. Sii se arate eil functia f nu este integrabila:

10, daca x=o {OJ 1daca x",,-1

a) f: [0, 1] ~IR. f(x) = 1 da _ ° b) f~ [-1, 1] ~R. f(x) == -. -2' daca -d-cx-cl

- •. ca <x51; I-x

x 1, dacii x == 1;

, .' _ {O, daca x =0, [nJ . _!tgx, dacii O:5X<%

c)f·[O,e]-+R.l(x)- In da-O <. d)f· 0.- -+R,f(x)-

x, ca <x_e, 2 1 d _ _ 11: •

• ' aca x-2,

e) f: [0,1] --,.) R, f(x) =: x, dadi: XE [O,IJn Q; lex) =0, dadi XE [0, IJ\ Q.

Sase calculeze integrala:

o -1

9. a) jVl-3xdx; b) I .J3-xdx;

-; -6

I

1 dx

f)J .

o (3x+l)l'

k) J1 (2x+ l)dx; o x' +x+l It

"1

0) I ~t~x d.x;

"sm x ..

• dx

s) J .

I x.JI-lnJ x'

!.

) J sinxt4

W .

2+sin~x'

a

'6

42

"

1) 1 tg'x dx; n cos! X

1"

lax

p) I-I -1;

_I +x

..fi dx

t) J_x_;

l+xl o

6 fix

C) J .

o,i2x+4'

h) J' In. ·x fix; x

1

d) SO dx . -J \!1-5x'

,~ dx

i)J-·

xln' x'

,

Jj .J_

m) I arctg x""",;

l+Xl

e

J2 x2.dx <V II6+x6; o

Idx

u) I 4-x1; -1

~

.) 1 sinxtk .

Y J '

n J2-cos2 X

I

e) f (2-3X)3dx;

o

.J2 dx

j) I x ;

1-./5,,2 -1

"

v) J COs~(~ .; e 1+4sm x

---------------------Integ re -Jefinltu

10"'. a) f ex + 2f<x + 3) .; -1

.'

U. a) Ilnxdx;

I.[;ax

e) 1, r;

o·l+~x

I

b) I ;ur'dx;,

o

II (2x-l);ix c) (x+l)(x-2)';

o

I 1 1

)f x +x+ dx: g oxz+3x+4 '

k) -II (x+l.)tb: .

1,(1 )' > ,

~lX' -x-

.{j

T

c) I arcsinxdx;

n '~

g)t:~;

h fl (x+ l)dx .

) Q 2x2 + 5x + 2 '

1) J2(1-x2)dx.

- ~I X4 + x2 +1

If

d) fxcosxdx;

o

Jl/3

b) I~·

I x+VX

§ 2. Pro rletatlle principale ale inte_ ralelor defini e

Vom formula ~i vorn demonstra.proprietatile de baza ale integralelor definite. Aceste propriet1iti pot fi stabilite in cazul general al functiilor integrabile pe un interval, rosa demonstratiile respective necesita eforturiconsiderabile, fiindca sint bazate pe notiuni ~i rezultate mult mai profunde, in demonstratiile proprietatilor care urmeaza se va presupune suplimentar, de fiecare data" c"8;ju'IIopile din en,unru1proprietiip/or sl'11t continue, deci ~i integrabile. Aceasta presupunere s~plifica esential demonstratiile proprietatilor, fiindca

, .

functiile continue admit primiti ve,

Teurema 5

Fie f: [a. b1 ~ IR, a $b. Daca in integrala definita schimbam ordinea de integrare,

b, "

anmci integrala obtinuta i:;i !lchimba semnul de opus, adiea 1 f(x)dx =-1 j(.x)dx.

~ a b

In particular, f f(x)dx = O.

'il

Demons/rape

Daca f: [.a, b] ---t IR, a:5 b, este 0 funetie continua pe [a, b 1, atunei, ill baza teoremei 3, ea poseda primitive. Fie F: [a, b] _" 1R 0 primitiva a functiei f pe [a, b).

a

Dacs a =b, din formula Leibniz-Newton rezultaci f f(x)dx = F(a) - F(a):: O.

"

Aceasta proprietate a fast oblinuta:. anterior prin alta metoda.

u

Daca b > a,atunci prin definitie se considera ca 1 f(x)dx = F(a) - Feb). b

b a

Deci, J j(x)dx:: F(b) - F(a) = -[F(a) - F(b)] = -J f(x)dx. .....

u

b

43

TCOrt'1l12 6 (Ji.opriet ea de ".dit h itllt ; n ~grt' , definl+ »

Fie l: 1 ~ IR (intervalull ~ IR) ~i a, b, CE I, Daca funetia f este integrabila pe eel mai mare dintre intervalele [a, b1, [a, el ~i [c, b], atunci functia f este integrabila ~i

b c b

pe celela1te deua intervale siare lee egalitatea: J f(x)dx = f J(x)dx + J f (x)dx,

u Q C

CCpifOlul III--~--

Demonstra.pe

Fie functia f continua pe intervalul I i?i as c:::; b. Atunci functia reste integrabila pe fiecare dintre intervalele [a, b]. [a, c1, [c, b] ~i admite primitive pe I (teoremele 2 ~i 3), Fie F: 1 ~ IR o.primitivd a ftmcpei f pel, Conform formulei Leibniz -Newton,

b C b

J f(x)~= F(b) - F(a) = FCc) - F(a) + F(b) - F(c) = f f(x)dx + Jf(x)lb:

a ~ c

si, astfel, egalitatea din enunt este stabilita, Daca tosa c~ [s, b], de exemplu, as b S c,

o b c

atunci.tn baza celerstabilite, J f(x)dx = f f(x)dx + J f(x)dx. Exprimind de aici integrala

~ a b

de 1a a Ia b ~iaplic1nd teorema 5, obtinem:

b ~ c c b

f f(x)dx= f f(x)dx-J f(x)dx= J f(x)dx+ I f(x)dx. ....

a

b

u

c

Exemple

."1' Fun ctia f ',. [-1, 2] ___"'IR. , f (.) {:xl, daca -1 S. X SIt ' ti .w' [1 2]

'Y t' ~ X = . .. _ es e can nua pe . - , .,

2 - x,daea 1 < x S 2. '

deci $i integrabila, Conform teoremei 6 ~i formulei Leibniz-Newton,

ff(x)ch= JX2dx+f<2-X)dx=~ll +(2x_x;)12 =~+~=~,

-1 -I I -1 I

@ Funetia f: [-2, 3] ~ JR, f<x) = I x-II +1 x+ q,este continua, deci ~i integrabila

{-2X' daca -2.Sxs-l

sipoate fi scrisaastfel: f: [-2,3] -4 R, f(x) = 2, daca -1 < x < 1 Aplicindde doua

2x, daca IS x S 3.

ori proprietatea de aditivitate aintegralei defiaite.obtinem:

J -l I 3

If(x)dx= f<-2x)dx+ J2dx+J2xdx=-:x2[: +2xt +:x2!: =3+4+8=15.

-2 ~2 :..[ 1 .

@ Functia f: [0, 1t] ~ R, f (x) = max {sin x, cos x:}, este continua pe [0, 11: 1 ~i poate

{COSX' daca 0$ x S .n

fj sensa astfel: f: [0.11:1~ IR, f(x) =. .'.d w 11: < 4 Din proprietatea de adi-

smx, iaca '4 <X_.11:.

44

tivitate a integralei definite, rezulta:

s . - -1" ." . .!!. ·K J2 ( .fi)

J f(x)dx= cos xdr+ JSinxdx=smxl: +(-cosx)I!'=T+ 1+2 =l+..fi.

o o ,,4.

"4

fA ['II {{ I I fh

Fiefunctiile r. g: [a, b] ~ lR integrabile pe [a, b] ~i 11., J.1 numere reale arbitrate. Atunci functia AI + J.l g este Integrabila pe (a" b] ~i

b b b

J (11. f (x) + J1 g(x»dx = A J f(x)dx + Jl J g(x)dx ..

a ~ ill

Demonstra(ie

Daca funetiile f $i g smt continue pe [a, b], atunci S1 functia h =11.! + Jlg este continua, integrabilasi admite primitive pe [a, Q]. Fie H =AF + Jl.G o primitivape [a1 b1 afunetiei h, unde Psi G sintprimitive pe [a. b], respectiv, ale functiilor f si g. Aplicind formula Leibniz-Newton, obpnem:

b Q

J (Aj(x) + J.1g(x»dx= J h(x)dx= R(b) - H(a) = (AF(b) + fJ.G(b» -(Il.F(a) + pG(a» =

u "

b b

= iI.(F(b) - F(a» + I-l(G(b) - G{a) = Af I (x)dx + J.1 J g(x)dx. ....

u

Din teorema 7, in particular, luind A E__IR si J.l =0 San A =:; 1 $1 J.l = ± 1, obtinem:

Consecinfa 1 Dad! funetia f este integrabHii pc [a, b1, atunci $i funcfia Aj, A E JR,

b b

este integrabila pe Ta, b 1 ~i I Aj(x)dx = tt J f(x)dx (integrala este omogena),

u '~

Cnnseclnta 2 Daca f ~i g Slot functii integrabile pe [a. b], atunci ~i functiile f + g~i

b b b

f - g sint integrabile pe fa. b 1 ~i J (f (x) + g(x»~ -= J f(x)dx + J g(x)dx,

u a ~

b b b

I (lex) - g(x»)dx = J f(x)dx- I g(x)clx (integrala este aditiva in raport cu functia de

a a a

sub semnul de integrate).

Observape. Prin inductie dupa n se objine ca pentru orice functii II' 12' .... , fn:· [a, bJ~ 1R integrabile pe [a,. b) ~i orice numere reale AI' ~, .... , An (n;;:: 1) are lac

egalitatea j (i: ttdk (x)dx = i A. j !k (x)dx.

q .~ ~I u.

45

CapitolJ,rl 111----------------------------__1''

B. emplu "

'l

Sa calculsm integrala I = f 8 sin 4 x dx. b

Cum Ssin" x = 2(2sin1 x)'l = 2(1-cos2x)'" = 2-4cos2x+ 2coi 2x = 3- 4cos2x + cos4x,

din proprietatea de liniaritate a integralei definite obtinem:

"" "

-J4 -J _ -j - s. - l!" 1 - s. 3.rr --. 3n - 8

1=3 dx-4 c0s2xdx+ cos4xd>;=3xl;-2sin2xl; +4sln4xl; =""4 -2+0=-4-'

o G 0

'Ienrcma 8 (prop 'Ietatc- de in "arllllltA semnulul intceralel definite)

Daca functia r: [a, b] ~ JR_, a $ b, este integrabila pe [a, b lsi lex) 2: 0 pentru orice

I,·

xE [a, bJ, atunei J f(x,)dx"O!.O,

u

Demonstratie

Pentru orice diviziune T = (xo' x/' ... , xn) a imervalului [a, b] ~i orice alegere a punctelor intermediare g.l E [xp Xk+I]' k = O,.n -1,. deoarece f (~<);=== 0, 6.·X. = Xk+l - xk > 0,

"-1

obtinem ca aCT,;) = L.f(~k )6.xt :?: O. Treeind in ultima inegalitate la limita ell

k~()

b n-I

II T II -jo 0, obtinem J f(x)qx = IIW~~oL.f(;k )6.x* :?: O. ..

u k~O

Teo)" (1]8 9 (proprletatea de monotonic 11 intf'gru 1('1 defln ill.')

Daeafunctiile j,g: [a, b)~R, as:b, sintintegrabilepe [a. b] ~i f(x):S;g(x) peatru

'b b

orice XE [a, b], atunci ff(x)dx:S; f g(x)dx.

a (j

Demonstrape

Conform ipotezei teoremei, g{x) - f(x):?: 0 pentruorice xE [a, b]. Aplicind proprieta-

tile de liniaritate ~i invarianta a semnului integralei, obtinem:

b II b

f g(x)dx- f f(x)dx= f (g(x) - f(x))dx"2 O.

" a ~

b b

Prin unnare, J f(x)dxSfg(x)dx. ..

Teo ·pm. til (i t('4frabillt j'A:t • mdululul fonNiel)

Dacll functia f: [a, b] ~ JR, aSh, este integrabila pe [a, b]. atunci ~i functia I If j: [a, b]~ R, j I j (x)= I/(x) I, este integrabila pe [a, b] ~i are lee inegalitatea:

b b.

Iff(x)dxjS fl f(x) Idx.

a. /,.

46

-------------------------Integrale defrnlte

Teorema 11 (ev aluurea sumelor nif' nann)

Daca functia f: [a, b r --7 R, as b, este miirginita pe [a. b] ~i m ~ f(x) ~ pentru once XE Ia, b], "atune! pentru orice diviziune Ta intervalului Ia, b] :;:i orice sistem de puncte int:errilediare'; are 10c inegalitatea dubla: m(b - a) S" (f(T, .;) S M (b - a). In

/,

particular, daca funqia/ este integrabilape [a, b]. atunci l1l(b-a) S Jf(x)dxS M(k-a).

~'

Tenrema 2 (tcorema de medic pentru functii integra Ile)

Daca functia f: [a1 b] --7 R este integrabila pe [a, b] ~i mS" f(x) S M pentru orice

,~

XE [a, hI. atunci exista ,Ue[m, M], astfel incit J f(x)dx=,U(b-a).

a

Teurema (te r=rna de m '(lie p utru <' nctil "o"illin e)

Daca funcpa f: [a, b] --71R este continua pe [a, b], atunci .exista eel putin un punct b

cE (a. b), astfel Ineit J f(x)dx= j(c)(b- a).

~

Demonstra(ie

Daca F: [a, b] --71R este 0 primitivaa functiei continue /, atunci F'(x) = f(x), X'E [a, b]. Aplicind teorema lui Lagrange a cresterilor finite functieiF, obtinem ca existii eel putil1 un punct CE (a., b), astfel inclt F(b) - F(a) = F'(c)(b - a) = j(c)(b - a). .. Prin ~

urmare, J f(x)dx = F(b)- Pea) = f(c)(b-a). ....



Fie [: fa, b] 4 R 0 functie integrabila pe [a, b]. Inbaza teoremei 6, funC1ia / este

..

inregrabila pe orice interval [a,. z], a s x <b. Fie 4>: La, b] --7IR, <I>(x) = f f(t)dt. Funotia

JI

W se numeste ;nfegrulii.dejin;tii. cu limitu super;oaril variabilli.

Ilrmatoarele doua teoreme stabilesc proprietatile functiei ~.

Tonrema 14 (enntinuitatea integralei definite cu limita S l{ll'rioari ,ari~hil?) Data functia f: [a, b] --71R este integrabila pe intervalul [a, b], atunci funcpa

x

W: [a, b]--7IR.; <!lex) = Jf(t)dt, este continua peaeest interval,

u

Demonstrarie

VOID demonstra ca:funetia <Peste continua In orice punet XoE [a,b], deci continua §i pe [a. b]. Pentru aeeasta vom considera un sir arbitrar (XJ."i de puncte din [a, b), astfel incit xn --7 Xo cind n --7 00, §i vom demonstra ca sirul respeetiv (fl(;tn) converge la W(xo)., adica lim(lP(x") - <I>(xo) = O.

jI'j~OO

47

x

pltolul III-~-------------------~-------.

Fig. IIl.3

Conform ipotezei, fuocpa f este integrabilape [a, b], deci ea este ~i marginita pe [a, b] (teorema 1). Fie m= inf I (X) .marginea inferioarasi M ::: sup fex) marginea

Ill. bj la. bl

superioara a functiei f pe [a, b].. Atunci pentru orice x E fa, b] rezulta cii m S I(x) S M.

Aplicind proprietatea de aditivi tate a integralei definite §i teorema de medie pentru functii

integrabile, obtinem: $(x,,) -cp(xo)::: )1 (Qdt -1 IWdt =1 I(t )dt. + J j(t )dt - j I (t)dt :::

~J "" D -'il "

== f(t)dt == u, (x" - Xo), unde ~)LE 1m, M}. Deei, (~L.)":.1;l este un sir marginit si, prin

'<0

urmare, lim(<ll(fn) - <P(xo»)::: Ilm(J.ln (XII - xo)] =: O. ....

".~ fj....,::..;~

1[ ~ e , 1- I I I i ~ ut "Ill ll",lnteo 'lid d rn't~ ClJ Ii lilll superlnars '" n i rbl n Dacafunctia j: [a, b] ~IR este continuape intervalul [a, b], atunei intergrala definita

:t

cu limita superioara variabila <flex) == f f(t)dt, a S.x S b, este 0 functie derivabils pe

"

acest interval si 'If,l'(x) == lex) pentruorice XE [a.,"b].

Observa(ii. 1, Din teoremele 14 si 15 rezulta ca integrals definita cu limita superioarti variabila imbunatate:~e proprietatile functiei J. Daca.funetia I este integrabila (funcfia f poate avea si puncte de disoontinuitate), atunci funcpa cP este continua, iar daca. f este continua, attinci <P este deja derivabila,

Z. Teorema 15 stabileste ci una dintre pr:imitivele functiei f continue pe intervalul [a, b] (conform teoremei 3) este functia <ll pentru care cDC a) == O.

b

3, Nurnarul M[f] = b-~a J f(x)dx se numeste valoare medie a functiei f pe [c, b],

~

Teerema 13 arata ca pentru functii continue valoarea medie este atinsa de functia f intr-un punet oareeare cE (a, b).

Teoremele de medie au urmetoarea ili.terpretare geometricd:aria trapezului curbiliiliuABCD generatde functia f este egala cu aria unui drepnmghi eu baza b+a ~i inaltimea J.l. = fCc), adica b

f f(x)dx = }J(b- a). Altfel spus, arille

a

y

b

y == f(x.) "\.

\n

JJ ---lirP---YT~~-

: ~ :

I I I I

A:

I

:

I

1

:B

a

a

a

figurilor hasurate (fig. III.3) sint egale.

48

'ntegrale doflnite

FXI!I'clt i r"zoh ate

1. Sa se determinesemnul iategralei:

/$ I

a) JSinxl£b:; b) JxlOlnxdx.

o I '2

Rezolvare:

a) Dad. xE (0, .J3), atunci x2 E (0, 3) c (0, n) ~i deci sin x2 > O. Aplicind teorema de medie fnnctiei continue f: [0, ..fj] -7 R, f(x)::: sin x2, obtinem cij. exista punctul .f3

c e (0, ..fj), astfeHncit J sin;xl dx ::: J3 sin c2 > 0 .. o

b)Pentruorice XE(~' 1) avem xlOlnx<O. Cum functie f(x):::x'°lnx, XE[i,IJ este continua, conform teoremei 13, rezulta ca exista punctnl C E (~, I} astfel incit

t xlO In xdx= (ciO lnC{I- ; )< O.

1

2. Sa secompare integralele 1)= 1 sin 1011 xdx ~i 12 = i sin 10 xdx.

o 0

Rezolvare:

Deoareee sin 10 x > sin 1011 x, x E ( 0. i }~i egalitatea sin 10 x = sin 100 X pe [ 0, ~] este

posibiladoarpentru x=o ~i x=~, rezultacii f(x) =sinlO x-sinlOO x, f(x»o, XE (0, ~)Din teorema de medie aplieatii functiei continue f: [0, ~ ] -7 IR rezult.ii ea exists punctul

,3 !!.

ce( o.~} astfel mcit 11, -IJ = ![SinIOX-SinIOO Xllh=! f(x)dx,=~ /(c) >0.

Deci, 12 >1\.

3. Sa se determine valoarea medie a functiei f: R -7 'IR,. [(x) = 5 - 2 sin x + 3 cos x, pe [n, 2n].

Rezolsare:

l'~ 12"

M[f]=-b-Jf(X)dx=2 .. J. (5-2sinx+3cosx)dx:::

-a n-n

- d n

=l.(5x+ 2cosx+3sin X)i ... 2" =l.(lOn + 2) -l.(5n -2) =5+±.

n '" n n n

49

50

Cppltolul 111----------------------------- ... 1

~ 4. Sa se determine punctul c din teorema de medie aplicata functiei f: IR ~ IR, I (x) ;: Xl, pe [-2, 4].

Rezolvare:

Deoarece functia J este continua, conform teoremei 13, exists eel pu-pn un punet

4 4 I'

c E (-2, 4)j astfel incIt f x2 dx = 6c2, Cum J x2 dx = ~ x:l ::::: ;4 + ~ ::::: 24" obtinem

-z _~-1

6c2 :::: 24<=::> c2 =4, adiea CE {-2, 2}. Solutia care apartine intervalului (-2, 4) este c::::: 2.

5 3 '

f);'" 5· ·S'~' , . -. "v 2 < J x -1 dx < 62

2,1 ." a se arate ca 3 -' l . - 21'

2 x +1 . ,

Resolvare:

Fie f: IR \ {-l} ~ IR, f(x) = x: -1. Deoarece f'(x):::: ~x,z z' rezulta ea f'(x) > 0

x +1 (x +1)

pentru XE {2, 51 §i fimctia f este strict crescatoare pe [2,5]. Deci, f(2) s f(x)$f(S)

pentruerice 2 S x::; 5, Cum f(2) = 7....9'. , f(5) = 6623; ootinem 2 s x: -1::;; 6623' XE [2, 5J.

." 9 x +1 '

Conform proprietalii de rnonotonie a integralei definite obtinem inegalitatea dubla 7 5. 5 x~ _ 1 62 " 7 J5 x3 - 1 62

-J,.J~'<J~.J_.<- Jd .. sau -< ~dx<-

9 {U - 3 LU - 63 ·4, . 3 -, 3 . . - 21"

2, 2.&+1 2 '2, x +1

® 6. Folosind iilegalita'tile e:' ~ 1 + X, xE IR, $i X4 ::;; X, x E [0, IJ, sa se mate ca 6 I •

55 J eX cL\'::S:;e-l.

o

Rezolvare:

Functia f: [0., 1] ~ R', I(x) = e.<'4, este strict crescatoare pe [0,. 1], continu~ $i deci are primitive, insa acestea nu se exprima in functii elementare, Din inegalita.tile 1 = f (0) S f (x) ~ f (1) = e, x E [0, 1], $i din proprietatea de monotonie a integralei den-

I I I

nite, obtinem inegalitatea dubla 1 = J Idx s J eX' dx::; J edx = e, dar care nu este cea din

o II 0

enunt, Se impune deci sa facem evaluari ,,mai fine" ale functiei f- Deoarece inegalitatea

eX ;:::·1 + x este verificata pentru orice XEIR, ea este verificata $ipentrunumarul x~ e R, deci ex4;:::1+x4, xeR. Pentru orice xe[O, 1] avem xq ~~, deci eX' Sex, Asadan din inegalitatile 1 + );4 5 e~_4 5 e", x E [0, 1] ,§i folosind proprietatea de monotonie a integralei

I I I

definite, obtinem; ~ = J (l + X4 )dx 5 J eX' dx s J e" dx =e -1.

o c 0

--------------------------.Integrale deilnite

l<Hd

7 .. Sa se calculeze I "" Ibn - f ·Int , ! x ! < e - L

-< .... ex· . t l!-~

Rezolvare:

Conform teoremei de medie, .1 ""lim[!ce +x -e + x) '-11 ]., unde punctul c este situat

_' .... 0 x ne

~ . 1- . D v 0 zultV - D' L I' 2 2 2

mtre puncte e e - x· 91 e + x. aca x ----t ,. re . ··a ea c ---7 e. eel, - = ilill-ln = --l - -= .

-<-40 • C ne

2

8. Fie funcfia continua f: [0, 2] ---7 R ~i f !(x)dx = 2. Sa se demonstreze ca exista

e

punctul Xo E (0, 2),astfel1ndt !(xo) "" xo'

Rezoivare:

2 2:z 12 2

J !(x)dx -2 "" 0 ¢:;} J f(.x)dx - Xl "" 0 ¢:;} f [I (x) - xJdx "" O. Din teorema de medie

o GOO

rezuitaea exista xuE (0, 2), astfel incit (f(xo) - xo)(2 - 0) = 0 .. Deci, f (xo) "" xo·

/I C.

9 Sv 11 ~ n CO 1 C1 1 ellen - IN·

. - a se ca. ell eze 6 k + 1 = "+"2 "+ 3" n + ... + It + 1 - ", nE .

Rezolvare:

n 1 n 1

(1+ _~)n = LC;~x.l => f(1 + .tYdx = I.e: f )/dx=>

k~ 0 k~O 0

(1 + .. _x_Y+1l.·.1 ." .. k Xhl 11. 2"+"1_ -1 '_' C.:

=> =LC.- => ... - ""L--'

n+lo hO k+lo n+l ~ok+l



IVl+t6dt

10. Sa se caleuleze lim 0 ;;

.t .... _ Xl X

Rezolvere:

Din inegalitatea evidentiiVl + t6 ;?: I, te IR, ~ conform proprietatii de monotonie a

x _ ;r

integralei definite rezulta ea J Vi +(6 dt 2: I ldt =: x, X E [0, +00). Trecind la Iimita in ul-

D 0

;It

rima inegalitate, deducem ea lim IVl +(6 dt = +00; Prin urmare, limita din enunteste 0

.t:""'-i'+-

. 0

- - 00

nedeterminare de forma ~. Aplicind regula lui L'Hespital si teorema 15 despre derivata

00

integralei cu limita superioara varia hila, obtinem:

Ivl + to dt _. ([ \1[": to dt J

lim 0 _ lim = lim tll+x6",,~ lim ~l+_l =~.

x .... _ x2 rx.· X-H" ;; s .... f<'o 5 1. 5 -,,-+1'''; Xli 5

'\IX (x2)' -x~

2

51

(2)

11. Sa se calculeze:

a) lim 15 + 2'+35 + ... +(1'1-1)5;

"-)- n,6

b) lim(__!_ + __ 1_ + ... + ____!___).

"_'~n+l 1'1+2 n+n

Observa(ie,. Fie I: [0,1] ---';IIR. 0 fuuctie continua. Atunci functia f este integrabilii,

I "-1

§i I f(x)dx.= lim Lf(£"k)L\x~, unde limita nu depinde nici de modul de alegere a

o 11111-->0 twO .

diviziunii ~i nidi de modul de alegere a punctelor intermediare, Prin urmare, dadi. diviziunea

Teste-echidistanta, adics T =(o,~,~, ""~). iarpunctele intermediareg, coincid cu

, " W il din A 1'-' al 1 'I " di W J!. (0 1 2 1'1-1)

extremrtap e' stmga ace intervale or e ementare, a lea ':. = _ , -, -., . '" -- --',

1'1 n 1'1"

obtinern formula

(1)

in mod analog, dadt punctele intermediare gt coincid en extremitatile din dreapta ale intervalelor elementare, adica £" = ( 1.. ~, 1, .. ,' !!), obtinem fcrmule

1'1 1'1 1'1 1'1

Rezolvare:

a) Aplicam formula (1) ~i obtinem:

15'+2'+35,+ +(' 1)5 "-'ks 1 "-I'(k)S I 1

lim '6'" ,1'1- =1imL.6'=lim-L - =Jx5dx=-.

"..,.. n .-4- t-a 1'1 ' ,,_,~ 1'1 I:"() 1'1 0 6

unde formula (1) a fost aplicata functiei f: [0,1] ~ R, I(x) = x5•

b) Similar exercitiului a), din formula (2) aplicara functiei I: [0,1] 4 R. f (x) = __ 1_, l+x

'. (1 1" 1). n-I 1 . 1 n-J 1

obtinem: lim ~"-+--+ ... +-- =IlmL ' =hm- L -

" .... ~ n + 1 n + 2 n + n, ,,_,.'" k",O n + k + 1 IH~ 11 k4) -1 + k +I

n

1

" dx ,I

= I-I~· = In 11+xllo = In 2.

o +x

52

~------------------------lnte9rcle deflnUe

Sii secalculeze:
1. a) jC~x Jax; b) 1(1-X)1 dx; c) j(1+:Y dx;
-a x-if; I x
'2
16 1.J"Jx, t 0
d) f x~ x.j;dx; e) f (1 + x)O + 2x)(l- x)dx-; f) f (Xl - X -1)(x2 + X -l)dx;
1 x -I -I
1 S 0
g) f(J-x+x1/dx; h) f (Jx+ 20 -~x+ 4)dx; i) f (,.f25 + x +.J9 +x)dx;
-I -4 -9
t5 a 5
j) f (,.f15 -x + .)10+ x)dx; k) f (,.f9 + 2x -,.)1 + x)dx; 1) f (,.)5 + 4x + ,.f2x -l)dx;
-10 0 I
I
2 13 )J dx
m) f(,.f9+8x-,.f4-2x)dx; n) f dx ; o '
0 _3~iX+ 12 -.Jx+3 _s~hO-3x+.J1-3x ' I

q) J (eiX _e-2.<)'ldx;

I -2"

t) J el", + 1 dx; o e" + 1

1

p) J (3e1X - 4e2X)dx;

o

I

") e-X(eh +e-.t)

r) J .-< dx;

'I e

-j

J

u) f .J X4 + x-4 + 2dx; 1

1

V) f2"(3' +l)dx;

o

I

w) f (3Z _1)2 dx;

c

1 "dx

.) I e

X -

c .j e~x, + e-2• + 2 '

2. a) fjO(_3_ + __ 2 -) dx:

s: oos13x sin'12x '

IZ

"

b) 7(_3 8_+ 60)dx'

!!.. cos·3x sinl8x 1r '

12

n

-1 - ( 1 + tg7 x cos x ) dx:

e) _!: 1 + tg x-I + sin x '

G

n

l dx c)J-. ;

o cos x

~

J

d) f (tg2X+ctg2x)dx;

..

i

.-n

'2

f) f (1 + sin x) sin xdx. o

1. Sa searate cil functia f este continua ~i sa se calouleze integral a definita a acesteia:

a) ff(x)dx, unde f: [-1,1]~1R. f{X)={X:~x, daci XE[-!'~.]

_I x x, daca XE (0, 1],

b) jf(x)dx, unde f: [O.2]~R. f(X)=={4(1~):/, dad XE[O,r~

e 3,.fx-1, daca xE[1.2].

lX2.Jl + Xl. dacit XE [-1, 2} f(x) = .j9xa , dacii XE (2, 2iJ6}; l+x~

2116

c) J f(x)dx, unde j: r -1, 2V6] ~ IR,

-1

53

Capltolul III---'"-----------------------------!.

~ {2. dad x =1

d) J f(x)dx, unde f: 11, 4J-ilIR, f{x) = x-~, daca xE (1,4];

1 X-vX

~ 1ICOS~ x • d"". XE [0, 1rJ \ {!!2}

e) f f(x)dx, unde I: [0, 1O]~R., f(x)= -smx

o 2, daca x==%;

f) ft f(x)dX, unde f: [-1, 1] -il1R, I (x) := {l- 2x+ 3x\ daca xE [-1, 01

_I 1+ 2x-3x\ daca XE (0, l]j

r~ - {~' daca xE[O,l]

g) 0 f(x)dx. unde f: [0,2] -iI R., I(x)= . Xl + 3 _

Inx, daea xE (1. 2];

! l~' daca XE [-1, 0)

h) f f(x}dx, unde j: [-1, IJ -il1R, f (x) ::: . ~; ~ e-'<

-\ dacl1 XE [0' IJ·

-ex + e ~.f' . , ,

~ [ 10 1r J jcosx. daca xE [_1r • 0)

i) J f(~)dx, unde f: -"2'"2 -il1R, I(x) = 2

-1 1 +sin X, daca XE [0, IJ;

2

j) f f(x)dx. unde f: [0, 2] -il1R, f(x) =n:rln{x. 2. -xl. 'ifxE [0, 21;

n l

k) f f(x)dx, unde I: [0.2] -il1R, ffx) =:: maxlx, 2-x}, VXE [0,2].

o

2. Sa se calculeze:
.. 1 I
a) III-xldx; b) I12x+ 11 dx; 0) II1-3xldx;
a -I 0
1 ~ 3
i:1) II Xl I dx; e)' flx2-1Idx; f) II x' - x - 2 [ dx;
-\ _ -2 -2
'/. 2 ~
g) f (x2_1 xl)dx; h) f (I x 1 + II - x j)dx; i) I (ll+xl-12 -xl)dx;
-I -I 0
2 2 1
j) J11- x~ I dx; k) ].1 x-x31 fix; 1) ! 1 +1~-11;
a -I
m) II ~-x Idx; n) J 11- X I dx; "
0) flcosxldx;
a +X _12 +Ixl a
'" n I
p) f Jl- cos 2x dx; II) J .Jl- sin 2x dx; r) f Je~x+e-2x-2dx;
_!I a -I
z
1 l '/.
s) rJ9Ji -2·3% + Idx; t) fCI2-2xl-12"-1i)dx; u) I max{x, x2}dx;
-I -I -I
~tI' 1 X) jlln X 1c'.U.
V) f maxi sin x, sinl x)d.t; w) f min{2~, 3' }dx;
0 -1 1
54 . ---------------------------Integnde "efinita

3. Fara a caleula integrals, sa se determine semnul ei:

o

a) f J4+x2dx;

-I

b

b) J arcsin(sin x)cb:;

"

4, Sa. se compare imegralele definite:

1 1

c) JI == J oosx~dx ~i /2.= f cos;(~dx;

o 0

)

c) JIOgj(X~l)dx;

-2

-)

d) f (nx, - e-')dx.

_.

! I

b) II == f e·xdx ~i /, = f e~' dr;

o 0

:!l ,f3

d) 11 == 1 sinx2.dx ~i t, = TcosJOxdx.

o o·

5, Sa se calculeze valoarea rnedie a functiei:

a) t: R ~ R, lex) == 3cos3x - 4cos2. 2x, pe [ - ~ , .~ 1

b) f; R~IR, f{x)==2"'(4~ _2x +1), pe [~l, 1];

c) f: IR --71R, f(x)= sin" x+cos! x, pe [;4' ~J

d) I: R--7 R, !(x) == x\ pe [a, b].

6, Sa se calculezepunetul c din teerema de medie pentru integrals definita:

J

a) f Xl dx;

I

'2"

b) f (2 + 3sin x)dx;

c

8', Sa se calculeze:

)J.' ll+23+3l+".+(n-l)j.

a ll1l 4'

O_"iIIII n:

."-1 1

d) bmL-2, 3,.k:

" .... zhO n+

,,-I 1

.g) limL ' ;

" -e '" j:~O .Jh,(fJ + k)

9'. Si se demonstreze ca:

a) ±(~l)~C: ==__Lj

bO k+l 11+1

no

c) J cos' xdx;

n

-I

5",

-e) l!.9 s -15 :. ~ 103,. ; +smx -

"

-;;

"c~ 1'· 2Hl

b) L-,' a., == +.n',

!~O k + 2 (/1 + 1)(11 + 2) ,

3

d)' f (3il ~ 2x -1) dx.

1

2 a xdx 1

c) -5 ~f-'-'-l ~-2,';

. r4+,X ,

fO., 1

f) e" dx > e --e·

1

55

b b

I u(x)v'(x)dx:::: u(x)v(x)l: -J v(x)u'(x)dx.

(1)

C ,ltc ul 111-

10'. Sase calculeze: fSint2dt

a) lim Q 3

~ ... \) X

J (ill+6cX4 -l)dx

b) lim .lL~a ----::---

~__,o XS

J Jsintdt

c) lim 0 ;

-<-10 x~

J e,2dt e)lim~;

..- x-I·e~'

jlno+ zi)dt

f) lim ..:<.0 ----:---

~->._ x2,

~ ,j

11. Fie f: IR ---t1R 0 fWlctie continua, astfel mclt J f(x)4. = 6 §i f f{x}dx = 8. Sa se calcnleze

~ I I

f (3f(x) + 2x)dx.

~.

12. Fie f: [2,5] --)0 R 0 functie continua §i f J(.x)dx =39. Sa se demonstreze cl existil punctul

2

c E (2, 5), astfel incit /(c) = cZ•

~. Metode de calcul ale integralelor definite

In aeestparagraf vom studia metoda integrarii prin pi"i.rJi $i metoda scbimbarii de variabiHi pentru integrale definite. Aeeste metode urmaresc transformarea unor integrale "com~ plicate" in integrale care pot fi calculate moo usor.

3.1. Integrareaprin pam,

('01 rua 16 (~)l"mUI8 de IJJtegrgrf' nrh jl1 u)

Fie u: la, b] --71R ~i v: [a, b) --7- R functii derivabile pe [a, b] cu derivatele u': [a, bJ --7 R §i v': [a, b] --7 R continue pe [zz, b]. Atunci are loc formula de integrare prin par(i:

a

o

Demonstrape

Functia F: [a;b] ~ IR, F(x) =u(x)v(x), este derivabiHi ~i are derivata rex) = u'(i)v(x) + u(x)v'(x) continua pe [a, b]. Deci, functia F = uv este 0 primitive a functie] u'v + u.v' pe [4, b l Folosind fonnula Leibniz-Newton si proprietatea de liniaritate

b h b

a integralei definite, obtinem J u'(x)v(x)dx + J u(x)v'(x)dx =I (u(x)v(x))'dx = u(x)v(x)I:,

~ a a

u b

adica I u(x)v'(x)dx = u(x)v(x) I: -J v(x)u'(x)dx. ...

a

56

--- -------------------I,.re'lr Ie definite

Observape. in baza notiunii de diferentiala a unei funcfiif (df(x) == /,(x)dx) formula (1) se serie sub 0 forma simetrica l1i comoda Inaplicajii:

b h

f u(x)d(v(x)) =u{x)v(x) I: -J v(x)d(u(x)).

u u

Prin omiterea vsriabilei x, ultima formula eapata 0 forma simpl! pentru memorizare:

b -- b 1

J udv = uV I: - f vdu . (2)

a

Regulilede alegere a functiilor u ~i dv smt aceleasi ca si incazul metodei respective de la integrala nedefinita.

(." i rCLO vat-

1

1. Sa se oalculeze J(x + 1)e2 ... dx.

o

Reeolvare:

Notaro u = x + 1; dv = e2% dx .. Atunei du = u'dx = dx ~i v = J e" dx = ~ e2% (aiei nu este

necesara ceastantaarbltrara). Functiile u, v: [0, 1] ---71R., u = x + 1, v = ~ eh, verifica conI

ditiile teoremei 16. Conform acestei teoreme ~i observatiei anterioare, S(x + l)e~;rdx = o

"

2. Sa se calculeze integrals 1= J (x' + x + 1)c08 X dx.

o

Rezolvare:

Notam u=i" +x+l, dv ==cosxdx .. Atunci du = u'dx = (2x + l)dx, v = J cosxdx =810 x.

Cum func~iile u si v verific-a ipotezele teoremei 16, aplicam formula (2) t}1 obtinem:

n ~ ~ ~

1 = fudv = !Iv I: - I vdu = (x2 + X + l)sin xl: - I (2x +Ilsin xdx = - f (2x+ 1)8in x dx.

o . 0 _ 0 0

Aplicarn fuca 0 data metoda integrarii prin p_arfi. Notam u = 2x + 1, dv'= sin x dx. Atunci dl~ = (2x +1)' dx = 2dx t}i v = I sjn~dx = -cosx. Conform formulei de integrare prinparp

n ~

icenditiile respective slnt verificate), I (2x+ 1) sin xdx =- (2x + l)c08 xl: + 2Jcosxdx =

o 0

= 2en + 1) + e2sin x)l: = 2(n + 1). Prin urmare, 1 = -2(n + 1) .



3. Sa se calculeze S (3x2 + 1) In x dx. 1

Rezolvare:

Vom exemplifiea 0 m.etoda de ap1icare a fonnulei de integrat-e prin pfu1i care nu utilizeaza

57

Tenrema 17 (prima 0 mull de sehimbare de vartabila) Fie f: [a, bJ ~ IR ~i cp: [a, J3l ~ [a. b] functii ell proprietatile:

a) functia f este continua pe [a, b);

b) functia cp este derivabila eu derivata ql continua ~i diferita de zero pe [a, t3J ~i cp(a) = a, qJ(f3) == b. Atunci:

" /l

f f(x)dx == f f(r.p(t»cp'(t)dt. (3)

Capitolul 111------ --------------------- ...

notatiile respective pentru u ~i dv, Metoda se apliea in cazul in care una dintre functiile de sub integrala poate fi scrisa eu ajutorul diferentialei, Vorn scrie functia 3x2 + 1 eu ajutorul diferentialei astfel: (3xz + l)cb; = d (Xl + x). Aplicind formula (2), obtinem:

•• e

J (3x2 + l)ln~dx == flnxd(xl + x) = (Xl + x) In xl: - f (Xl + x)d(Jnx) =

I I I

.. ~ (3 ) I'

:= e3 + e - f (x" + x) d: = e3 + e - f (x2 + l)dx == e3 + e - ;. + x . I = ~ (el + 2).

J'j

~ 4. Sa se calculeze integrala I == fix I aretg I x I dx.

-1

Rezolvare: -

Aici nu putem nota u:(x) == I x I sau u:(x) == arctg I x I. x E [-1, .J3], deoareoe functia u nu este derivabila in punctul Xo == O. Folosind msa proprietatea aditivitatii integralei definite, precumsi faptul ea Ixl =-x, daca XE [-1, 0] ~i \x! = x, daca xE [0, .J3], obtinem:

o .fj

l= J(-x)arctg(-x)dx+ J xaretgxdx=I! +(/.'

-1 0

.fj 0

unde t, = f xarctgxdx, I']. = J xarctgxdx. Atunci:

Q -1

1 .J3 1 .J3 Jj 3 1'.'3 dx

'I =2' f arctgxd(x2)=2[x2aretgxl/ - f x2d(arctgx)]=-arctg.J3-"2J x2_· -2 =

o 0 2 0 l+x

=77: _l ./3f3(1 __ 1_)dx = n -.!.(x-atctgx)l,!3 == n _l (13 _ n)= 2n _ J3

2 2 0 . 1 + Xl 2 2 0 2 2· 3 3 2'

Repetind.aceleasi calcule pentru integrala ll' obtinem:

1 l . 10 1 10 77: 1

I~ =-x arctgx --(x-arctgx) =---.

~ 2 -I 2 -j 4 2

. 211: .J3 nIl (11n t: )

Prmurmare l=l +1 =---+---=- --,,3-1

, 12324226 .

3.2. Schimbarea de variabila sau metoda substitutiei

,

Q (I

Egalitatea (3) se numeste prima formula. de sehimbare tie variahilli..

58

~ lntegrCl.le definite

Demonstrotie

Functia f este contiuuape [a,Q], ~i deci admire primitive. Dace. functiaF este 0 primitiva a lui f pe [a, b], atunci r(x)=:. I(x), xE [a, b]. Conform formulei Leibniz-

Newton,

'b

J !(i.)dx =:. F(b) - F(a).

Din oonditia b) ~ acestei teoreme rezulta di f(l este 0 functie bijective, iar functia compusa cI>(t) =:. F(f(J(t), definita pe intervalul [a, ,6], este derivabila pe acest interval, $i cI>'(t) -= F(f(J(t)) . f(J'(t) =:. !(cp(f))ql(t), t E" [a, fJ]·

Relatia obpnutaarata Ca tl>(t) este 0 primitiva afrmctieicontinue f(q>(t)q{(t) pe [a, In Aplieind iara§iformula Leibniz-Newton, obtinem:

fJ

J !(cp(t»)f(J'(t)dt "'" tP(J3) - .pea) == F«(fJ(f3) ~ F(rp(a) == F (b) - F(u). (5)

Din (4) ~i (5) rezulta.formula (3). ,....

Observa(ii. 1. Avantajul aplicarii formulei (3) consta i'n faptul ca primitiva funetiei !(W(t))qJ'(t) pe [0:,13] se calculeazii mai usor decitprirnitiva func1ieif(x) pe [a, bJ.

II

1. Telmica de calcula itIte_gralei J f(x)dx, forrnulata in teorema 17. se apliea astfel:

1) se alege substitutia (schimbarea de variabila) x == cpet) pentru variabila x;

2) se caleuleaza diferenpaladx == cp' (t )dt;

3) se stabilesc liroitelenoi de integrarepentru variabila I (se rezoivaecualiile cp(t) == a, ({J(t) == b ~i se obtin solutiile t == a respectiv .t == {J), urmarind apoi ca atunci cind t parcurge [_(X, In x sa parcurga [a, bJ;.

b

4)1n Jf(x)dx se substituie limitele de integrare a ~i b cu limitele noi 0: si {3,

"

variabila x a functiei J - eu x == cp(t). diferenriala dx - cu dx=cp'(t)dt~i se ~

obtine membrul din dreapta, J f (qi(t)q/(t)dt, al fonnulei (3), care se caleuleaza

a

utilizind formula Leibniz-Newton.

b

3. De regula, J f(x)cLr. se calculeaza conform schemei:

a

iTf(x)d:c =3 x-==cp.(~) ', x==a, f(J(t) =I:l ~ I. == a 3:::: 1 f(qJ(t»q/(t)dt ==

I ~. ~dx=cp(t)dt, x=b, cp(t)=:.b~t=f3~ It

=¢(t)I: = (f;l(8)-¢I(a} (6)

(4)

59

Rezolvare:

Aplicind schema de caleul (6), obtinem:

a J3. 1r

" ! x=atgt, x=-~ tgt=-~ t=-!

f .~ - ~ 3 6

4 2 2 adt . 1r

a X Ja +x .dx=-.-.-, x= c ~ tgt =1 ~ t =.....:.

7J C052 t 4

=

Capito luI 111-----------------------------'1

1

r 1. Sa se calculeze f x(Z.x -1/dX. o

Rezolvare:

Facem substitutia t = 2x -1, x E (0, 1]. Atunci limitele noi de integrare vor fi: pentru

E rer itii rezol ~. e

x = 0 obtinem t = -1 :ji pentru x = 1 obtinem t = 1. Exprimind din notatie variabila x prin t, obtinem schirnbarea de variabila x=CP(t)=t(t+l), tE[-I., 1] ~i deci

d.x = rp'(t)dt = ~dt. Cuin functiile f: [0, 1] --71R, fex) = x(2x _1)5, :ji '1': [-1,1] --7 [0, 1],

q>(t) = t(t + 1), .verifica conditiile teoremei 17, aplicind formula (3), obtinem:

f x(2x _1)5 dx= J'!'(t + l)t5 • .!.dt =.!. f (t6 +tS)dt = ![f. + {)11 = _!_

o _12 2 4 -i 4 7 6 _I 14

~ 2J7 dx

2. Sa se calculeze integral a 1 = .r: 'I'

I \I x(1 +\1 x)

Rezolvare:

Vom alege schimbarea de variabila pentru x, astfel'incit sa se extraga ambii radicali, Notam z = cp(t) = {6. Atunci dx = (t6)' dt = 6tS dt, far limite le noi de integrare vor fi: x = 1 ~ t6 = 1 ~ t ::: 1; x::: 27 => t6 = 27 ~ t = Ji Evident, x = t6 parcurge tot intervalul [1,27] in cazul in care t pareurge [1, .J3], adiea obtinem functia ({J: [1, fj] --7 [1,27]. Aplieind formula schimbarii de variabila (conditlile teoremei respective sint verifieate),

J3 sd J3 sd J3 4 J3( )

obpnem: 1= f .6/ t =6J t t =6ft -1+ldt=6J 12_1+_1_ ·dt=

I W(l+W) I t(l+t2) I l+t~1 1+t2,

~ 6(~ -t+a<etgt)C ~6( a<etg.}3 +~-arctgl)~6( ~ +~-1 )~4+~

v Q dx

3. Sa se caleuleze f.J ' a> O.

'u X4 a2 +X2

13

~----Inre felil d flnl,e

Ouservapi. 1. Uneori (exercitiul rezolvat 1). in 10co1 substitutiei x = <p(t) se efectueaza snbstitntia inversa t = w(x). In acest caz, limitele de integrare ex ~if3se calculeaza direct din relatiile ex = I/f{a) ~i f3 =I/f(b). Rezolvind ecuatia !p'(x) =t i:n raport eu x, detenninsm dependenta inversa, x =,<p(t), uncle functia rp: [a, J3] -H,a, 0] trebuie sa verifice cOD(U~iile teoremei 17, in eaz contrar, formula (3) poate fi fals~. De exemplu, in

II

J dx = n nu se poate efectua substitutia t = lfI(x) = sin x, deoarece limitele noi de o

integrate ar fi a = sin 0 = 0, (1 = sin n; = 0, ~i integral a ar fi zero. Dependenta inversa

aici este x = cp(t) = arcsin t ~i functia qJ nu veri fica conditiile teoremei 17, deoareoe valorile functiei arcsinus nu completeaza intervalul [a, oJ = [0, n:].

2. Uneori Ia aplicarea metodei schimbarii de variabila se recomanda calcularea membrului drept al formulei (3), $i nu a celui sting. Peatm a elueida ClJID. se fae calculele in acest eaz, In (3) vom schimba rolnl variabilelor x si t, pastrind intervalele in care ele variaza, adidi XE [a; b]. iar 1 E [a, f3]. Atunci formula (3) se va scrie astfel:

b ~

Jf(tp(x»tp'(.t)cb:= J J(t)dt.

u a

Folosind relatia 'qJ'(x)tk = d(qJ(x», ultimaegaIitate devine:

U f(rp (x)d (op(x)) = I JU)d, j.

Formula (7) senumeste a doua formul4 de schimbare de variabilii, in care substitutia este t =qJ(x), xE [a, bl, iar Iimitele noi de integrare s1nt a ""q:l(a) si f3 =q:l(b), adica tE [d, /3]. Formula (7) este adevarata daca fnnctiile f $1 t:p respecta conditiile indicate in teorema 17. Calculul ce rezulta din formula (7) seefectueazs conform schemei:

b b

J f(tp(x»q/(x)tb; = J f(tp(x»d(tp(x» =

N ~

! t = tp(x) ! (J

I = x =.a ~ t =.tp(a .• ) = a • =: J f(t'dt = F(f3) - F(a)

x=b~t=tp(b)=f3 0<

."

:z

1. Sa se oalculeze fVsin2 x cos xdx. o

Rezolvare:

Inloeuind t = sin x, obtinem: dt= (sin x:)' dx = cos xdx, limitele noi de integrate

r=sinO=O §'i t=sin~=l,. ~i functia cp: [0. ~J~(O'l]' tp(x) = sin x, care respecta

.. ".

2. 2 I 2 511

conditiile teoremei 17. Atunei J sin J xcos xdx = J i3 dt = 2. t] = 35, .

o 0 5 0

(7)

(8)

61

Cgpitolul III--------------------------------'~

1

~ 2. ss se calculeze J~(3X2 -Ii dx. o

Rezolvare:

1 1

Introducind pe X in diferenpala,obtinem: f x(3x2 -If ax = ~ f (3x2 _1)5 d (3x2 -1) =

o 0

! t == 3x2 -I, ! 2 61'2

= X.' =. 0 ~ t == -1 =! J t5dt = .£..... ==_!_(26 -1) == 2,

x==I=H== 2 6':-1 36 _I 36 4

!'I

1 ax

- 3. Sa se calculeze integrala i== J .. .. '. ,

"smxcosx G

=r: !!. I t = tgx

1=3 d.'t __ = ~ d(tg x) = x = n => t = _I_

I tg xcos" x ! tgx . 6' ../3.

6 6 n t:

x=-=>t=,,3

3 .

I +: 1../3

= I.2=1nt .. =1n3.

1 t I

-::ra '13

J.3. Integrarea functiilor pare ,1 imp are pe intervale slmetrlee

Teerema I ~

Fie' a.>O~i f: [-a, a]-t1R ° funotie continua pe intervalul simetric I-a, aJ. Sint I adcvsrate propozitiile,

II ,a

a) Daca f este 0 functie parape [-a., aI, atunei J f(x}dx = 2 J f(x)dx.

-d 0

II

b) Daca f este ° functie impara pe I -a, a], atunci f f (x)dx = O.

-II

Demonstrafie

o

Considerem integrala J f (x)dx siefectuam schimbarea de variabila x = -t. Atunei

-"

dx = -dt, iar limitele noi de integrate vor fi t = a ~i t= O. Deci,

o 0' II II

f f(x)dx =- J f( -t)d1 = J f(-t)dt = f f (-x)dx,

-/I II. 0 0

uncle. in ultima integralij. am notat t cu x. -in baza proprietatii de adiavitate a integralei definite obtinem:

a 0 a !1 a a

f f(x)dx == J f(x)cb:+ f f(x)dt = f f(-x)dx+ J f(x)dx =J[f(x) + f(-x)Jdx.. (9)

-a -II d o· 0 0

-----------------------~ Intil!lgrole definite

Daca f este 0 functie para (f(-x) = f(x), xE [-a, aD, atunci f(x) + fe-x) = 2f(x), XE [-a, a].

Dadi f este 0 functie impara (f ( -x) =- J ex), x E [-a, a J), atunci f(x) + f(-x) =0. xe.[-a,a}.

inlocuind (l 0), apoi (11) tn (9), ob$inem ea propositi ile a) ~i b) sint adevarate, ....

Exemple

2 1 ',ir

(iy J x3 dx = 0, J XS cos 2x dx == 0 $i j ;l' sin x ax = 0 caintegrale din funetii impare pe

-z -) -"

un interval simetric.

I 1

f x3 sin xdx= 2fx3 sin xdx,

-I b

lor 2rr

J x2cosxdx= 2 Jx2cosxdx ca integrale din funetii pare pe un interval simetric,

-2J< 0

3.4. Integrarea funcfiilor periodice pe intervale de lungime egala co perioada

Ieurema 19

Fie j: R ~ IR o funotie continua lii periodica pe R cu perioada T = 'll" l > 0, Atunci

Q+I I

J f (x)t:Jx = J J (x)dxpentru orice a E R.

a_I -I

Demonstratie

Daca f este 0 functie periodica cu perioada T = 21, amnci f (t - 2L) == J(t) pentru -I

once tE IR, Saconsider,iim J f (x)dx si sa efeetnam substitutia t == 21 + x. Atunci dt:::> dx,

<1·-1

rar limitele noi de integrare vor fi t == a + l~i t == " Deci,

-I , ti+1 " .. 1

f f(x)dx = J Jet-2l)d! == - J f(t)dt == - J J(x)dx,

,a-I ,HI I 1

unde in ultima inwgrala am revenit la variabila x. Conform proprietatii de aditivitate a

"",/ -1 I '" .. 1

.ntegralei definite obtinem: Jf(x)dx== J f(x)dx+ J f(x)~+ J f(x)dx==

,,-I a-I -I I

ul /' I ,,+1 /' I

=-:).i(x)dt+ f f(x)dx+ jf(;)dx== Jf(x)c1x .....

1 -I I ~I

(10)

(11)

63

(12)

Copftolul III------------~--------------~~ ..

.emp!»

<D Cum functiile sinus si cosinus sint periodice cu perioada T == 2n. rezulta ca pentru

l1+x Tt «+1r rr Ir

orice aE IR avem: f sinx£b:= J sin xdx = 0 si f ccexdx= f cosxdx= 2f cosxdx= 2sinxl: =0.

a~1t -If a-8 -rt 0

Luam in ultimele relatii a:::: k 7r, k E l, ~i deducem:

(.1+\)11' (k'H)n '.

f sinxdx= J cosx,dx=O, kEl .

V-I)n (k-l)J'r

2".

@ Sa calculam integrala I::: flcoslOxldx. o

Efectuiim schimbarea de variabila t::: lOx, xE [0, 2n], si obtinem:

211' 1 2.0".

IlcosIOxjdx=-O flcostldt. 010

Functia f: IR ~ IR, f (t) ::: least I, esteperiodica ell perioada T= tt. Conform pro-

prietatii de aditivitate a integralei definite ~i teoremei 19, obtinem:

1 [11' 2.11 20,,] 1 20 kif

1= i 0 J I cos t I dt + f I cos t I dt + ... + J I cost I dt. :=: 10 L J I cos t I dt:::

o 11 19" k=1 (t-I,rr

E' r itii rezolvate

1t

'2

1. Sa se calculeze :i:ntegrala 1", == J sin In x dx, mE IN. o

Rezolvare:

1: n·

'2 '2 11

10 = f dx= ~ si II ::: f sinxdx:::-cosxl~ =1. Fie m~ 2. Aplieindmetodadeintegrare

o Q

prin pfu1i, obtinem:

1 .. = j sin ",-I xd(-cosx) = _sinm-J xcosxlf + 1 COS x d(sin m-l x):::

o 0

" "

, '2

=O+(m-l) J sin"? xcos" d.x==(m-l) f sinm~ xCI-sm2 x}dx = (m-I)lm_2 -Cm-l)lm.

o 0

64

Din relatia de recurenta (12) rezuItii:

If

T - j- . 2" dx - (2n - 1)(271 - 3) 3 ·1 . 11: dac"'"' = 2n',

2n - sm x - 271(271 _ 2) 4. 2 2 ' a ...

o

'"

If -2 • 2MI.1_ 271(271-2)· ... ·4·2 d - 2 1

20+1 =. 8m XW\ (2n+l)(2n-l) ..... 3.1' aca m= n+ .

o

In

2 S- 1 leze i L I f2 xccn xdx

. a se ca cu eze integra a = . . 2 ."

",l+sLU x l

Rezolvare:

Efectuam schimbarea de variabila t = 211: - x, unde t variaza de Ia 3; la ~. Atunci dt=i-dx, iar

n M M In

1=_j(2n:-t)COS(2n-t)dt=f(2n-t)COSfdt=2n} cost dt- J xcosx dx=

311" 1+sin2(2n-t) ,,1+sin2t ,,1+sin2t ,,1+sin2x

T 222

k In.

-J2 cost dt " . f2 COS t dt -Il d(sin t) . ,3".

= 27T; . l. De a101 I = n: . = 17: . == 7r arctg(SlIU) ,,2 =

,,1+sm2t ,,1+sm2t "1I'1+sm2t 2

222

n2

= n(arctg(-l) -aretgl) = -217: arctg l == -T'

"

3. Sa se calculeze integral a 1= J e2$C sin 3xdx.

a

Rezolvare:

Aplicam de doua ori metoda de integrare prin parp si obtinem:

" 1 '" "

1= ~ J sin 3xd(e2%) = 2e2~sin3xf~ - ~ J ehd(sin3x) =-t J e~ eos3xdx =

o 0 0

=-tjeos3Xd(e:zr)=-~e1~cos3xl: +~ je2%d(COS3x)=

o a

=1. e21t +1_2.. Jtt e2;Csin 3xdx = l(e21t + 1) _ 2.[

444····· 4 ·4'

o

Din egalitatea / =t(e2'" + 1) -%1 rezulta ea 1::::: 1; te" +1).

"

T , dx

4 S~ ¥ al leze i I f sm X

.a se cs en eze mtegra a A =, .

o sm z +cos x

65

2". Folosind substitutia indicata, sa se caleuleze integrala:

1 Q xdx

a) J x(l+x)'dx, l+x=t; b) f .. l' 2+x=t;

_I _1(2+x)

.4 dx

c)J_·-. _. 2x+l=t· . 2x+l"

I

('_ II r r u -----~~-

Resolvare: "

4" dx

Penau a calcula integralaA, vomrnai considera ~i integrala B = J . cos x .. .. Adunind

.. - 0 sm x+cos z

" r.

• A d' - 11 A 'B bti A B -j(SiDX+COSX)dx -J4·d n

~scazm __ integralele ~I .obpnem: .+ = - .. = x=-4;

. !l smx+cosx o

" "

A- B = J(si~ x-cosx)dx =- Jd(~in x+cosx) =-10 I sin x+ cos~lI~ = -lln2.

o sm x+cos x 0 smx+cos x 0 2

Din sistemul-de eeuatii {A_ + B = ~ 1 rezulta ea A = i (n - 2ln 2), B = 4 (n: + 2In 2).

A-B=-2ln2

w .• . 10 xlnxdx

5, Sa se calculeze integrala 1= J 4 Z •

a,lx +X + 1

Bezolvare:

Vom efectua schimbarea de variabila t = l, undez se sehimba de la lOla 0,1. Atunci x

1 Idt - 1

1 dt. o.lt1UT2 10 tln-dt 10 tInidl

X=t' dx.=-7' iar ! =- J 1 It = ft4 +:2 +1 =- J £4+t2.+1 =-1.

10-+- +1 0,1· 0.1

t4 [2

Asadar, 1 = -], adica 1=0.

Exercitii propuse

r. Utilizind metoda integrasii prin P3:I1i, sa se calculeze integrala:

'" I 2n e
a) J xcosxdx; b) Jxe'dx:; c) J xiinxdx; d) J x"lnxdt;
o D 0 1
4 f) j In: dx; n I
e) J .Jxloxdx: g) f (x + 1) cos 2x dx; h) f xe+dx;

I I Q -I
0 h I 2
i) fOx + l)e-~" dx; j) J(l-2x)Sin~tbr; k) Jln(l+x)tb; 1) f!0g2xdx;
3 n 0 I
---:2: ~
I I 0) J xl-sin xdx.
m) J x1exdx; n) fx.2·dx;
0 0 0 66

1

d) I .J4+5xdx, 4+Sx,=t;

o

~-----------, 'ntegrals defimt

I )

e), f 21-h dx, 1- 3x =t; il

h)j~, ~=t;

o cos~ ~ 3

I fix

t) f ~' 1+7.1:=t; oJl+7x

o ldx

i) f ~, l-x=t.

_3vI-x

1. Aplieind rnetoda integrarii prin part', sa se calculeze integrala:
4 2 I ./J
a) f (2x -1) lnxdx; h) S xln(2 + x)dx; c) f1n(1+x2)dx; d) f arctgxdx;
2 0 0 0
I " ./J
l 1 1
e) f arccos x dx; f) f x arctgx dx; g) J -----;- dx; b) J xJe"l dx;
0 0 o cos- X I
.n Jj
,fi T k) j 1n2lx dx;
i) I xSe-x1 dx; j) f (arcsine)" dx; 1) f aret: x dx;
x I x
0 0 I
1
• 1 1i
m) flo3 xdx; n) f J?e--Tdx; 0) J (3x1 -Sx-2)ehdx;
J 0 0
"
0 ;: "
p) IO-3x-x2)sin ~cix; q) f{2x-l)cos2 xdx; r) f e--' cos xdx.
-2 0 0 2. Utilizind formula de schimbare de variabila, sa se calculeze integrala:

a) J~'~' b) II Vxdx, c) t>lJ' _ dx .

11+,Jx' al+Vx' 1,Jx+2if;.'

I

e) IXVl-2xdx; q

s.

i) j sin xcos' xdx; o

"

;:

m) f cos ' xsinl xdx; e

"

"i .

q) fcosx-:-sln x dx; o 1+sm2x

u)} dx .

J 1+8oos' x' c

II x2dx f) -1 6; o +x

!J:

') I2 cosxdx. J . ( • " sm x

6"

.'

n) I X(l~X)3 ;



r) 1 sin 2x dx; ".Jsin x

'6

2

g) j Xl --Jl + x3 dx;

o K

i

k) f cos' x dx;

o

. .[;

0) I x'lllx~n(1nx);

"

,;

s) J _!E__.

nsin4x'

~

1r

l dx

w) !sSinx-eosx+5'

2

d) f x~.J2 - xdx;

1 1

h) I x9~1+3xSdx; e

It

l'

I) I COS 4 xsin ' xdx; o

"

""i ,

) Icosx-s~nx dx; p 0 cos x + sin x

It

"4 ax

t) I-6 ;

G cos X

3. Sa: se efectueze in mod coavenabil sehimbul de varia bil:li Ij:i apoi sa se ealeu leze integrala:



a) J.JX-l dx; b) ?J~l+eXil:X; e)I.JX+l+Vx+Tdx; d) j dx;

I X lLl1 0 x+l s xJl+x2 4"

I dx

e) ! (1 + x~):i ;

°dx

b) f-'->Ol.

1+ e + -I

67

4,

ume Darb ux. Criterlul de int

rabilitate

4. Sa se calculeze integral a definita din functia para, impars sau periodicii:

n ~" If "
a) f xJ cos3xdx; b) f cos" xsirr' x dx; c) f x2 cos" xdx; d) flsinxl ds;
-It -1" -,.. -cr
2!!. I[
2 9" "2 "
e) flcosxldx; f) f sin" xdx; g) J X4 sin 1 xces" xdx; h) SI sin ISx I dx;
" _'" " -1t
l." "2
100." 00'" 4" l'"
i) f Isio1l dx; j) f Icosildx; k) f Xl sin_6xcos9xdx; I) f arcsln(sin x)tb:;
0 ~" -4" -"
4" 3rt
m) J arccos(cosx)dt; n) f arcsin I sin x I dx.
0 0 4.1. Sume Darboux

Vom considera un interval compact [a. bJ c R, a < b, !}i 0 functie marginita I: [a, b] ~ R. Fie T = (xo' xp .... x.) 0 diviziune a intervalului [a. b) ~i [xk' xk+J] inter-

valele elementare respective de lungime 1l. Xi = Xk+l - x~. k = 0, n -1. Functia f fiind marginita pe [a, b], este marginita si pe fieeare interva1 e1ementar [Xl' Xk+l] si deci poseda margini finite. Fie m~ = inf I(x) ~i M k: = sup I(x) marginea inferioara ~i

[.>; •• Xc.+I] [x •• ~k+ll

respectiv cea superioara ale functiei f pe intervalul elementar [Xk' X hi]' k = 0, n-1.

.-[ n-I

Definitie Numerelereale s(T) = LfIlk.1.,x.i §i S(T)= LMk.1..x~ senumesc suma

t~o t~O

Darboux interload asociata functiei f §i diviziunii T ~ respeetiv suma Darboux

superloara asociata funetiei f §i diviziunii T.

Observatii: 1. Un produs de forma Y

h . .1. Xt' h > 0, poate fi eonsiderat ea arie a unui dreptunghi eu laturile de lungime h §j .1. Xk = Xk+l - XI:' k = 0, n - L Prin urmare, in cazul unei functii pozitive f: [a, b]~ R+, sumele Darbouxs(1) §i S(1) reprezinta sume de arii de dreptunghiuri care aproximeaza prin lipsa si respectiv prin adaos aria trapezului curbiliniu generat de graficul functiei f (fig. m.5).

68

Fig. ill. 5

2. In caz general sumele Darbeux nu sint sume integrale. Daca insa functia f este continua pe I a, b], ea este marginita si 1~1 atinge marginile superioara.si inferioara pe orice interval inchis ~i inclus in [a, b]. Deci, exista numerele ~~ ~i ~: in Ixk, Xk+I]'

n-I

astfel mcit f (~;) = m~. f (~:)= M 1<' k = 0, ,~ -1 Atunci seT) = L !(~;}A xk'

Ml k;c(l

SeT) = L.f(~:)b..Xt daca functia f este continua §i, astfel, sumele Darboux sint J<.;(I

cazuri particulate de sume mtegrale.

3. Sumele integrale ale uaei funetii f continue, deci ~i integrabile pe [a, b], au in b

calitate de Iimita integrala definita Jf(x)dx. Prin urmare, daca j: [a, b] ~ IR este 0

0'

functie continua, atunci s(1) si SeT) sint sume integralesi b

lim seT) = lim S(T) = Jf(x)dx

~TII -to . 111'11->0

u

® Daca. f: [a, b] -+IR este 0 functie erescatoare pe [a, b 1, atunci pentru orice diviziune T = (xo' XI' .", x.) a intervalnlui [e, b] avem mk = f(xt) si M k = f(xk+J),

.-1 a-I

k::::O, 11.-1 Deci, s(T) = L!(Xk)AXf• S(T)= L,f(Xk+1).6.Xk ~i, in acest caz, sumele

k~ k~O

Darboux sint SUIDe integrale.

®Fiefuncp.a f: [1,4]-+IR, !(X)=:t-(x], $idiviziuneaechidislanta T=(l, 2. 3, 4) a intervalului [1,4]. Daea XE [Xl' Xk+1) si k =0.1,2, atunci f(x) =x-(k + I), !(X.lH) = o. in acest caz, pe fieeare interval elementar [xk' XH1] avem mk = 0, M k = 1 ~i deci s (T) = O~ iar S (T) = 3. Cum valoarea M" = 1 nu este atinsa de fuaetia fnici in unul dintre punetele intervalului elementar [X:k, X •• J], rezulta cill suma SeT) nueste suma integrals.

Prezentam fiira demonstratie

I,

Fie f: [a., ,b] --7 R 0 funetie mar,ginita. Pentru ca functia f sa fie integrabila pe intervalul [a, h]este necesar $i suficientca Urn [SeT) - seT)] = o.

IITII-tO

Aplicind criteriullui Darboux, se poate demonstra ea:

1) orice functie continua f: Ca, b] -+IR este integrabils;

2) once funetie monotone f: [a, b] -+ IR este integrabila;

3) once functie f: [a, bJ -+ IR continua pe [a, b], cu exceptia poate doar a unui .umar finit de puncte de discontinuitate de speta intii, este integrabila (0 astfel de funct.e f se numeste continua pe pOl'(iuni pe intervalul [a, b]).

69

Jpitolul III-~---------------------

• '"'1/

(1) Se cODsidera functia f: [ - ~ , ~ ] -71R, f (x) = sin x. Vom arata eli funcjia f este integrabiHi in sens Riemann.

intr-adevar, fie T = (xo' XI' ..... , x") 0 diviziune arbitrara a intervalului [ - ~ , ~.]. Cum

functia f €iste strict crescatoare pe fiecare interval elementar [Xli' Xh1], rezulta ca

"-1

mk =5io xk I M l = sLnxk+I' k =0. n-l, $i deoi S(T)-s(T)= L(sinxhl -sinxk}Axk•

t·=o

Conform teoremei lui Lagrange, ex:ista punctul ~kE (Xk' xk+I),astfel lncit

sin Xk.f.1 - sin Xi = cos ~k • A xt , k = 0, .n - L Deoarece 0 < cos ek S I, rezulta. ea

"-I ,,-I

o s SeT) - seT) SL(Axki S In.tax(Axk) L~k= 'It 11 r].

t=O k~O

Deci, lim (S(T) - s(T) = O. ~n baza criteriului Darboux.functia f este integrahila.

~~ ... ,

I<i'I F' fen . I: [0 1] IR I( ) = {-II daca x. e. ste numar ira .. pomil

\tp Ie.. ella . , -7, x .1. d ~ -' 1

.. . . aca xeste numar rauona],

Vom arata ca funcjia f nu este integrabila in sens Riemann pe [0, I].

lntr-adevar, pentru orice diviziune T a intervalului [0, I] esteevident ea mt =-1 si Mk = 1. Deci, seT) = -1 !ji SeT) = 1, adica lim [SeT) - seT) = 2 * O. In baza criteriului ~TII--IO

Darboux, :fuilctia f nu este integrabila i'n sensRiemann pe [0,1].

r-- -

b p-I <1+1

!f(x)tbo= ~ IfCX)dx ,

4.2. Integrarea fun cfiilo r continue pe portlunl

Fiefunetia f: [a, b] -71R continua pe portiuni .. Atunci erista 0 diviziune unica T = (co' CI' ••.• ,c p)' a = Co < C1. -c. ,. < C p = b, p E IN". astfellDcll pe fiecare interval elemen-

tar deschis (ek• Ck+L), k = 0; p -1, functia f este continua, iar la capetele intervalului e"ista~i siot finite limitele laterale (Ci+l) = lim f(x) si [d(Ck) = tim f(x) (pnnctele

Z~l+1 ~C,l;;

X<l'~1 pc;"

diviziunii Teventual sint discontinuitap de spe~ intn ale funetiei f). Cum functia feste integrabila pe [a, b], in eonformitate cu proprietatea de aditivitate a integralei definite rezultii ea ea este integrabila ~i pe fiecare interval elsmentar [ck' c~+l]' k = 0, p - L ,~i

Se poate demenstra CR valoarea inte gralei din functi.a f pe [Ok' Ch I] nu depinde de valorile pe care. le ia funetia f la capetele ck ~i Chi ale intervalului.

70

----- ------ --- ----

-- Integrale definlr

1 ./

o IR ) {Xl daca X E [-1 0] . - . 0

(j) Functia f: [-1, 1] 4 , f eX =. ' d - (0' 1] este contmua pe porpum

l-x, aca xE , ,

pe [-1, IJ, avind in punctul Xo = 0 0 discontinuitate de speta intii: 1,(0) =-D, ld (0) = 1.

I 0: I

Deci, functia f este ~j integrabila. In acest caz, J f(x)dx = J f(x)dx + J f(x)dx =

0: I 1 1 5 -d. -I 0:

::; J x2 dx + 1(1- x)dx = 3' + 2 ::; '6 (pe [0, 1] functia f coincide ell functia 1- x in toate

-1 0

puneteIe, afm de punctul Xo = 0).

@ Fie functia f: [0,3].....-7 R, f(x) = x-Ix]'

Ix. daca xE [0, 1)

E 10 °t~ A - 0 bti f [0 3] R f(x) = x-I, daca XE [1,2)

xp ici am partea intreaga ~1 0 pnem: : , .....-7 , x _ 2, dadi x E [2, 3)

0, daca x=' 3.

Deci, functia f este continua pe porpuni ~i are 3 puncte, ci = 1, c2 = 2, c:l == 3, de discontinui-

3 I 2 .3 1113

tate de speta intii, Prinunnare,J f(x)dx= J xdx+ J (x-l)dx+ f (x-2)dx=2+2+2 =20

o 0 I 7.

®Fiefunctia f: [-2,2J.....-7IR, fCX)={I::11I, dad xE[-2,2]\{-l} -2, daca x=-l.

E lio- OO .. ,U!° bO f[2,2' IR fe) {1-X,daeaXE(-I,I)

xp citam m ,w ~10 tmem: : - J--'>, ·X = x-I, daca XE [-2, -1]U[l, 2].

Se poate arata eu wurinta cs. x{I = -1 este punct de diseontinuitate de speta mui, iar x, = 1 - punct de eontinuitate. Deci, functia f este 0 functie continua pe portiuni, Atunci:

2 -1 I Z 5 1

J f(x)dx = f (x-l)dx+ J (1- x)dt+ J (x-l)dx=-Z+ 2+2=00

-2 -2 -t I

• ell r'7nl\' t,

Sase'atate di. functia f: [-1,2] .....-7IR, f(x) 0= {aretgxw+ arctg~, daca XE [-1. 2] \{O} O. daca x=O,

2

este continua pe portiuni si sa se caleuleze J f(x)dx. -I

Rezolvare:

Cum ['(x) = 0 pentru orice x;l:. 0, rezulta ca functia f este constants pe [-1, 0) si

(0,2]. Cum f(-l)=-i ~i f(l) = ~. rezults ea I(x) = -~, xE [-1, 0) ~j f(x);= ~.

E (0, 2]. Deci, functia f este continua pe portiuni si are in x" =0 0 discontinuitate de

2 0 ,2 0 Z

peta mtii Atunci ff(x)dx= f f(x)dx+ f f(x)dx;= -~ f dx +~ f dx = - ~' +n = ~.

-I -I 0 -I 0

71

topUolul III --_ xereltll prepus

c) J: [~-, 4}--7R, f(x)=Vx; e) f: [a, b] ---7IR, fex) ~ e';

d) J: [0, 11: J --t IR, f (x) = cos x; i) f: [~, IJ---7IR, f(x)~lrp::; .

1. Utilizind eriteriul lui DarbQllX.,.si se studieze integrabilitatea functiei:

a) f: [O,3)--tIR, f(x)~:t!; b) f: [t,2}-7IR, f(x)=±;

g) f: [0.,1] --t IR, I(x) = {x. \ da~ii X.E [0, l].n Q 0., daca XI.": (0., 1] \ 10_

2_ Sli. se arate c.a functia f este continua pe portiuni Ii] sii se calculeze integrala ei:

_ . __ {Xl, dadi KEI-I, I]

a) f- [-1.3] ---7 R, fex.) - 3 _ daca . (1 3-]-

X, ... aXE •. ,

{X2' dacii x E [-2, D)

b) f: [-2,2J-'1R, I(x}:=. 3x-l, daca xE[o.,l) !, daea JE [1, 2];

x

{2"'. daca ,tE [-I, D) c) f: [-1, 21-41R, lex) = 2x, dacii xe[D, 1) lnx, daca XE [1, 2];

d) i,[0,2]-;I\, f(x)J;:':-i.l, dlae.ii xE[D,2]\{I} h, daca x=l;

- . !~ ~ .. "

f) I: (-2,O]--"7R, n» = . x+l~.' d~C~ .XE [-2, 01\l-1}

. 0., daca x - I,

e) f: [-2, 2J --t IR, f (x~ == 11.~: = ~I' dacii xE .[-2,2] \ {-I, IJ 1, daca XE {- t, I},

1 cosJ X - sin l x. dacii XE [0 !£] \ {!£}

g) f: [0., % J --"71R. lex) == .~cosdx~Sin -, -, 2 4

. }. ace x="4;

h) r. [-to 31--"7 R I(.x) ~ 11 ~I-I x' ~ xl' doc' x+H'{OJ

. J 0., dad. x~O;

i) f: [0..2]-) IR, f(x) "" 2x - (2i];

j) I: [D • .J2]-)R, l(x)=x2 -[x~];

72

Int ta deflnl'

.k) f: [0, n]-7 R. I(x) =x[2sinx];

\ 1 l+x

1) f: [-1. 2]-7R, f(x)= arctg~+arctgl_X' daci xE(-I, 2]\{0,1}

0, daca xE {a, I};

[ 3nJ jarctgctgx), dac. ~ XE [0, 3;)\{~}

m) f: 0'2 -+IR, f(x)==-

O daca {n 3n} , aca XE 2'2 .

~======:::::::::;;;::::::l Prabo d

valuar

1. Sa se calculeze:
i ~
b) j(x+l) dx; "2 '2
a) J (x~2)(-x+l)dx; c) J sin x ax.
-2 1 x~ o l+cosx
2. Sa se calculeze:
" b) jl-e-:hdX' 16
a) J (sin x - COSX)2 dx; J dx
1 -'" ' c). .
cos? X _I + e Q.Jx+9+..Jx
0
" "
3. Fie I == 1. dx j sin 2xdx ~
[2 =. . Sa se calculeze I, + fl'
I osmx+cosx' o sm x +cos x
B
1. Sa se calculeze:
1 2 ,.
a) f (x-2)(x-I)2d,x; b) f (5 va; -3$)d:x; c) jcosJ.x~.
-I 0 o I-8m x
2. Sa se calculeze:
I 0
a) J xln(x+ 1)dx; b) J (x! -x-2)e-1,cLt'.
Q -I
J. Sa se calculeze:
"
6 "1 1
a) J xdx . b) jsin2x.JSsin1 x+4d:x; 0) fix-xi Idx.
_I V2+x' 0 -I •

... She calculeze f f(x)d.t", unde f: [0, e] -7IR, o

(X.J8X2 +.1' daca XE [0,1]

f(x) = 1_

.J . , daca xE (1, e].

x 4-Jn2 x

73

IV

Aplicatii

ale integr lelar definite

CAPITOLUL

Obiective/e capitoJulu;~

• calcularea ariel subgraficului unei functii;

• • calcularea volumului unui corp de rotatie;

• •• calcularea lungimii graficului uneifuncjii derivabile eu derivata eonnnua;

• •• calcularea ariel unei suprafete de rotatie,

Problemele de calcul al ariilor unor suprafete plane §i de rotatie, al lungimilor graficelor unor functi] sau at volumelor unor corpuri de rota-tie au stat Ia baza dezvol tliTii calculului integral.

A.L. Cauchy ~i B. Riemann au fundamentat teoria clasica a calcul ul ui integral pentru o functie reala de 0 variabilii. reala, Ulterior, H.L. Lebesgue' a initiat teoria modernaa notiunilor de integrala, lungimesi arie.

Pentru a defini aria unor fig1.lri sau corpuri geometrice, volumul unor corpuri geometrice sau lungimea graficelorunor functii vom folosi figuri ~icolPuri geometricecunoscute: dteptunghiul si trunchiul de con (pentru arie), cilindrul (pentru volum), segmental (pennulungime) ..

§ 1. Aria subgraficului unei func n

/;

In capitolul anterior s-a constatat di integrala definite J f(x)dx reprezinta geometric

li

aria domeniului plan delimitat de graficul unei functii continue ~j pozitive t. [a, b] _, IR,

de axa absciselorsi de dreptele x = a, x = b. Multimea punctelor acestui domeniu plan se numeste subgrajicuJ /Ul1criei f si se noteaea

rf = {(x, y)e 1R2) a se s b, 0:;; y:;; jex)}. R 2 = IR. x IR (fig .. IV. 1 ). Aceasta multime are arie ~i aria sa este:

b

.J(ff) = J f(x)c4.

(1)

a

y

o

a

Initial, vom examina un mod intui tiv de de due ere a formulei (1).

I Henri Leon Lebesgue (1875-1941) - matematician franeez,

74

Fjg.IV.l

Conaidersm graficul unei functii f: [a, b].....-?IR pozitive pe [a, b]. lmpartim segmentuI [a, b] in n segmeate (nu neaparat congruente) cu ajutorul punctelor de.diviziune a =XO <Xl <X~ < ... <xa-t <X~ =b. Notam aceastadiviziunecu T=(xo' XI' .t1, ... ,xn). In fiecare interval elementar [x.' .Xhl] de lungime ~ xk = Xk+t - x~ flxam lID punet arbitrar ep k=O"n-':=t Vom nota en Dk drept-

unghiul cu baza [x~, Xk+l] si Inrulimea, fCet)' k = 0, n -1 (fig. IV.2). Atunci, din punet de vedere geometric, numarul

"-1

real (J(T,~) = L-f(~k)AXk reprezinta

k~O

suma ariilor dreptunghiurilor Dk• In-

11litiv, censiderind diviziuni T de normii din ce in ce maio mica, sumele respective aCT, e) vor aproximacu o.eroare din ce in ce mai midi aria multimii rr Deoarece a(T, ~Deste 0 suma Rie-

mann, iar f - 0 functie continua, deci integrabils, cele mentionate anteriorargumenteaza intr-o oarecare masura di aria multimii T, poate fi calculata aplicind formula (1).

Pentru a deduce riguros formula. (1), Yom folesi uncle notiuni suplimentare,

ApllCGtH ale Inte'-'r tet",· df>finite

y

Fig.ry.2

Definilia 1 0 multime E din planul R2 se numeste elemeatara daca

E=UDI•

>=1 .'

unde Dr sint dreptunghiuricu latarile paralels eu axele de eoordonate ~j orieare doua dreptnnghiuri diferite Dr' 'DJ, i # j, au eel mult a latura cornuna.

Vom nota eu D multimea planului R 2• formats din multimi elementare, Multimea 0 se censidera 0 submultime a multimii D. A~adar,. dadi multimea E este.din D, atunei ea. peate fi serisa sub forma (2).

Ob.servatJi. 1. Reuniunea, intersectia ~i diferenta a douii multimi elementare din planul 1R2 sint multimi elementare.

este unica,

n

2. Reprezentarea unei submultimi elementare Ea multimii D sub forma E = U Dr nu

Iml

n

Defmilla 2. Fie Eo subrnultime-a multirnii D, E = W Dj•

'~I n'

Marimea .iJ(E) = L,vd(Dj) se numeste aria mUl:tfmii E.

Iml

75

are arie ~i

I>

,ileff) = J f(x)lh:.

(3)

011 IV -

ObssrvflfiL Fie E ~i F submultimi elementare ale multimiiD,

1.. Aria multimii E nu depinde de scrierea E = U D, ,in sensul ca, dadi. multimea E are

'-I

In ,. m.

o alta reprezentare de forma E:::: U D;, atunci ~>~(DJ == LA(D~),

)=1 I~I J~I

2 .. RI(E U F) == .J(E) + .J(F) daca ~i numai daca mukimile E ~i F au in comun eel mult laturi ale unor dreptunghiuri care le definesc,

3 .. Daca E c F, atuncid(E) 5, d/(F) $i LrJ(F\ E) =.J(F)-.A(E)..

Definifia 3 Spune-m cil a multime marginitaA din planullRl arearte dacaexists doua siruri (En )~;'l ~i (Fn )n;!:l de multimi elementare alemultimii D, astfel mcit:

J) En k A c F;; pentru. oriee .n 2':·1;.

2) ~irurile (~<!/ (En» n;,I' (Lvi (Fn » n<!l stnt ecnvergente $1 !!!!{ ode En ) = ~~ .ii (Fo ). tn acest caz, definim aria multimii.;t astfel:

d./. .

.J'(A) = lim.J(En)=ltm.J'(Fn).

_"--io1;lCl - n~~ ,

Observatii. 1. Aria astfel definite a multirnii A nu depinde de alegerea sirurilor (E")/J~I §i (FJn;,i care satisfac conditiile 1) §1 2) ale definitiei 3. Altfel spus, daea (Pn)"'~l lji (Q,,) ,,~I slot abe dona ~iruri cu elemente din multimea D ce satisfac conditiile 1) ~i 2) ale definitiei 3, atunci

limJil(E~) = lim.si(F.) = limd(Pn) = lim .pI(Q;,)'

II"I"""'_' 1'1--4- n4,..;:. .1':-+-

2. Se poate arata ca, daca multimile A .p B au arie, atunci multimile A U E, An B ~i B \ A de asemenea au arie, In plus, daca A CB, atunci .;II{A) 5, ..d(B) ~1 .J(JJ\ A) = d/(B) - .x/(A).

Dac.a A §i B sint multimi disjuncte, atnnci .RI (A U B) = .J(A) +.xI (8).

Fie f: [a, b] ---71R a functie continua ~i pozitiva, Atunci, subgraflcul rf al functiei I

Demonstra(ie

Fie T = (xo, X1' ••• , x,,) odiviziune arbitrara a intervalului [a, bJ, iar seT) $1 SeT) suma Darboux inferioara ~i respectiv suma Darbu superioaraasoeiate functiei f §i diviziunii T, adicll

"-1

seT) = LmkAxk•

j~O

"-I

S(T)= LMtAxk•

k~O

uncle ml: = min I(x), Mk = max J(x), k::::O, n-1.

"""Ixi . X~tJ J . ,.,.[~ •• Xk't,]

76

-~------------------ Apllcafll al nt rol lor d flnlt

Evident, mk $.f(x)$.Mk• V'XE[Xk,Xk-+1], k=O,n-l.

Produsul mxdxk este aria dreptunghiului D, eu baza [xk, Xk+l] ~i inaltimea mk' k;::: 0. it -1, dreptunghi ce apartine integral multimii rf (fig. IV3,a»).

a) Y b) Y

M. ---.------ r~ f(x) ,
m. t' ,
~ ,
,
, D'
I I I
I , ~
I ,
1 ,
I ,
I ,
I I
0 a Xi - X~+I b 0 a Xk X.+_1 b x
x Fig.IV:3

n-l

Daca notam acest dreptunghi eu Dk si E = U Dk, anmci, E este a submultimea

k~O

11-1 "-I

multimiiD, E~rf ~i .J(E) = ~>/(DI!.) = LlnkdXk = seT).

kdo .~O

Pe de alta parte, oonsideram dreptunghiul D~ cu baza [Xl' X~_ ... ] ~i inaltimea Mi'

k = 0, n - L Acest dreptunghi contine portiuneamultimii rJ cuprinsa intre dreptele x = x, P x::: XH1 (fig. IV.3,b)), iar aria lui este .. J(D;) = M /'J. xk•

,,-I

Similar, daca notiim F = !!o D;, atunoi F este 0 submultime a mnltimii D, r f ~ F ~i

.d(F) == SeT).

Fie (T",)m~,' un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] eu II T,,, II~ o. Notaro eu £1" ~i Fm submultimile corespunzatoare diviziunii T.", ale multimii D anterior construite. Aceste multimi verifies incluziunile E'II ~ rf ~ Fm §i 4(E",) == S(T,II)' uti(F .. ) = S(T,,,).

b

Cum functia j" este continua, deci integrabila, rezulta ea lim s(T,,,) = lim S (Tm) = J f (x)dx.

Il'r-)<;D III-).t;>a-

IJ

Deoarece sirurile de rnultimi elementare (E,,)m"-l ~i (.F;',)",~I verifies relatiile 1) ~i 2) ale b

definitiei 3, rezujta: ea multimea rJ are ariesi .xl (r,) == J f (x)dx. ....

Sa consideram functiile continue f, g: [a, b] _,.IR, astfel inclt 0 $. I(x):s g(x), \fxe[a, b]. Atunci multirnea ri,t' = {(x, y)e R.21 a$.x:Sb, !(x):SySg(x)} delimitata de graficele functiilor f, g si de dreptele x = a, X =b paralele eu axa Oy (fig. IV.4) are arie ~i

/'

..Jerj.,)= J (g(x)- f(x)dx.

Formula (4) se obtine nemijlocitdin(3) folosind relatia .. d(rj'.,) = ~(/(r&) - .yf(r,).

(4)

77

Capitolul I I

(5)

Yj

G=I

, I I ,

I \

a

x

o

b

- Fig,IVA

Fig,N5

Observa(ie. Dace functia continua [ este negativa (f(x) < 0, 'VXE [a, b]), atunei grafieul ei este situat sub axa Ox (fig. IV.S). Notam subgraficul ei en

rf ={(x,yeIR21 a'S x '5, b. ICx)$, y50} ..

Graficul functiei -[ este situat deasupra axei Ox, deoarece -f(x) = I f(x) I::> o. Graficele functiilor f si -/ sint simetrice Lata de axa Ox, deci ariile suprafetelor abBA si respectiv abB'A' sint egale. Dar suprafata abB'A' este subgraficul functiei - f :::: I f I $i aria lui este egals eu integrala acestei functii:

~ b

.. d(Lj)= f[-f(x»)dx:::: JI n» I dx.

" Q

Prin urmare,

b b

.4(r,) = JI f(x) I dx:::: -J f(x)dx.

II

Sa examinarn cazul ln care eel putin una dintre cele doua functii este negativa, Fie, de exemplu, f(x) <0, g(x)2:0, 'V'xe[a,b] (fig. IV.6). Observam eli aria domeniului ABCD este suma ariilor

y

D

A

/J

•. d(abBA) = J g (x)dx: ~i

o a

b

.. rt/(DCba) = -J I(x)dx.

a

Prin urmare,

b

.J(r/.g)= J[g(x)- f(x)]dx.

Fig.IV.6

u

B

b x

c

Asadar, formula (4) este adevarata ~i in acest caz,

Similar se studiaza ~i cazul in care ambele funetii sint negative.In aceasta situatie, aria mu1timii r '.8 se calculeaza aplicind formula (4) pentru g (x) ~ f{x), "1xE [a, b].

78

--------------- Apllea II ale Integralelor definite

Consecinta Daca se renunta la conditia y

g(x);::: f(x), 'ilXE [a, b], atunei aria multi-

mii plane (fig. rv.7) delimitate de graficele functiilor j; g si de dreptele x = a, x = b este

b

d(rt.Q)= Jlf(x)-.g(x}ldx.

(6)

uli rn~,1

1. Sa se ca1culeze aria triunghiului OAB eu virfurile 0(0, 0), A(a, b) si B(a, b'), b' > b.

Rezolvare:

Constatam ca. dreapta OA este graficul functiei f: [0, a]~R. f(x)=E..x, iar dreapta DB-

a I

graficul functiei s: [0, a] -71R, g(x) =!!_x a

fig. IV. 8).

Folosim formula (4) si obtinem:

b (bl b) b' - b a 2 b' - b

.d(!J.OAB)= J -x--x dx=--·-=--a.

o a a a 2 2

2. Sa se calculeze aria ... .4 a figurii delimitate de dreptele y =0, y =-jx, x= l ~i x = 3. Rezolvare:

Figura objinuta este trapezul ABCD cu

BC=l. AD=-j, AB=2 (fig, IV.9). Aria trapezului ABeD este

3 1 x213 4

..J = [}xdx= 3.2 I ="3'

3. Sa se calculeze aria d/ a suprafetei cuprinse intre graficele functiilor I, g: [0, 2] ~ JR, f(x)=x\ $i g(x)=2 (fig. rv.l0).

Rezolvare:

Rezolvam sistemul {Y = x2 $i aflam coory=2

donatele punctului de intersectie a acestor gra-

flee: M(.fi, 2).

o a

b

x

Fig.IV.7

y

. BCa. b')

I A(a. b)

I

o

a x

Fig.rv.8

y

3 x

c

1 D

"3 -----A

B

o

Fig. IV: 9

o Ii 2

Fig.N.IO

79

Cap olul IV

a( sin 2t)I'f :z(n n) 2

=r t+-2- .s: ='2+2 =7rr .

2

4. Sa se calculeze aria .A a discului de raza r (r > 0).

Rezolvare:

Consideram sistemul de axe ortogonale xOy cu originea in centrul discului dat (fig. IV 11). Cercul care margineste acest disc este reuniunea graficelor functiilor:

r.s. [-r, r]-;IR, /Cx)=.Jr2 _Xl •

. 8 (x) == -.J,2 - x2 .

Atunci aria.4a acestui disc este:

r r

.J = f[.J,2 - x2 _(-.J,2 - x2 )]dx == 2 f .J,'- - Xl dx.

y

-r

r x

Fig.IY.ll

-r

-r

Efectuind schimbarea de variabila x = r sin t, t E [ - ~ • ~ J. obtinem:

n it:rt'

.4 == 2r J ,.Jl- sin 2 t costdt= 2r2 j cos? t dt =2r2 J I +Ct 2t dt =,

11 1<"

-'2 2'-2

5. Sa se calculeze aria ~J a figurii delimitate de graficeLe functiilor sinus ~i cosinus pe [0, 2n]. Rezolvare:

Mai intii calculam abscisele punctelor de intersectie ale acestor grafice ~i stabilim intervalele pe care sin x > cosx si intervalele pe care cos x > sin x, XE [0, 2n] (fig. IV.12).

y

cos x

sin z

, 5,. 31t L

~~~I~~ ~~n __ 4~~2~~~ .

n n ~ x

4 2

o -1

Fig.N.12

R. 1 - " [0 '1_] . b . I "I n 5n

ezo yam ecuaua sin x= cos x, XE • l.J~ , 1110. nnem so utu e ~ = '4' x'); = 4'

Din figura IV 12 observam: cos 'x> sin x pe intervalele ( 0, ~) ~i ( 5: ' 211: ).

80

graJ IDr

X 5R

1 T h

Prin urmare, d:= J (cosx-sinx)dx+ I (sin x+cos xjzsc+ f (cos x+sin x)dx:=

o " 5"

"4 <I

s. s. fu! T lllr 2x

==sinxl; +cosxl;-cosxl; -sinxl;>r +sinxI51r +cosxls" =

.~ 4 4 4

:::..fi -0+ J2 -1- J2 + .fi+ .J2 + .fi +0+ .fi +1- .fi =2.J2.

2 2 2222 2 2

relt

l. Sa se calculeze aria subgraficului functiei: a) f: [0, l] --+IR, f (x) = x~ - 2x + 4;

c) f; [0, ~ J~!R, 1<x) = sin 2x;

b) f: [4, 6]--+IR\{-2, 2J. f(x)= 1c] 4;

x -

d) f: [1, eJ -7!R, !(x) = In x.

2. Sa se calculezearia figurii marginite de graficele funetiilor:

a)f,g:!R~R, f(x)=4x-x!, g(x)=O; b) f,g:R-7IR. f(x):=4x(x-l)(x-2), g(x) =0; c) I, g: IR~IR, t(x)=2x-x\ g(x)=-;~; d) f. g: [0, 1] -7R. f(x) = 2x+1. g(x) =x-l;

3

e) f: IR 41R, lex) = :i?, s: R+ 4 R, g(;c) ="Jx; f) I, g: IR -+IR, I (x) =;C2, g(x) =; ;

g) t, s. (-c:<), 1] -71R, fex) =e-', g(x)::: e-J; h) I, s: IR 41R, fex) =~, g(x) = x62 . l+x

J. Sa se calculeze aria figurii delimitate de graficele functiilor;

a) j, g: a, tJ-7IR, I(x) = J;:, g{x) =xlnx; b) j, g: [-fi.fi]~R, lex) =K, g(x) = 2r,

c) I, g: [0, 1] ~ IR, f(x)= x+e", g(x) = x; d.) I. g: [0, l]-~ IR, fex,) = X4, g();) = /X;

e) r, g: [~, 5: J-+R. f(x)=sinx, g(X)=~; f) I, g: [1, 3]41R. f(x) = :2' g(x)=x.

1. Sa se calculeze aria figurii marginite de graficele functiiler:

a) I, g: IR -t1R, [(x) = 16-x\ g(x) =0; b) I, g: [0, 2] ~ IR, fex) = X4, g(x) =0;

c) I, g: IR~IR, l(x)=7-x'2, g(x)=xl-l; d) j, g: 1R-71R. f(x)=x"-l, g(x)=5-x;

e) j, 8: [0, 1]-+ IR, f(x) =e-" , g(x)=e2-'; f) I, g: [-l,ll~JR, f(x)=lxl, g(x)=l.

Sa se caleulezearia figurii delimitate degraficele functiiler:

a) l,g:[O,l]--tIR, f(x)=x2+1, g(X)""~(X+l}2;

b) I. g: [0, %J-7IR. f(x) = tgx, g(x) =3~;

c) f. g: ro. 2] -71R. f(~) =X. g(x) = 3".

81

('r< itolul IV -

Definipa 4 Fie t: [a, b] --? [0, +00) 0 functie continua .. Multimea C J = {(x, )I, z}e ilRJ Ii + Z2 '5, j2(X), a $.x '5, b}

(1)

3. Se considera patratill P cu latura 2a, a> 0, ale cami diagonale se 'intereecteaza in origines sistemului de axe ortogonale xOy. Parabola y = Xl imparte patr.atutp in doua p:h1i: RI ~i Rl•

a) Sa se calculeze ariile pan;ilor RI ~i R!.

b) Exis.tii valori ale variabilei a) astfel incit p.iirtiie RI Iti: R. sa aibii aceeasi arie?

4. Interiorul cercului de ecuatie Xl + y" = S este divizat de parabola de ecuatie y'1 = 2x in doua parti. Sa -se calculeze aria fiecareia dintre ele,

5. lnteriorul elipsei de ecuatie ~ + y 1 = 1 este divizat de hiperbola de eeuatie ~2 - Y 1 = 1 in trei patti. Sa secalculeze aria fiecareia dintre ele,

6. Sa se calculeze aria figurii delimitate de curba de eouatie y = (l + x:l)e~ §i dedreapta care trece prin puncte le ei de mflexiune,

7. Se consid~ra functia f: 'R' "-71R, f(x) =x-.!... Sa se caleuleze aria fignriimarginite de graficul x

functiei f, asirnptota oblica a graficuiui funetiei f ;;i de dreptele x = 1, x = 2.

8, Fie functia f: [0, 2] --71R, f(x) '= 2x - x2 .• Sa se afle mER, astfel Ineit dreapta y = mx sa lrnpartaaria subgrafieului functiei fin do1.1ap1ir!i egale.

§ 2. Volumul unui corp de rotatl

Un corp de rotatie este caracterizat de 0 axa de rotatie ~i de 0 generatoare. Vom studia corpurile de rotatie cu axa de rotatie Ox ~i generatoarea, care este graficul unei functii f: La, b]--? IR.

se nutneste corp de rotatle determinat de funcpa f sau corpul obthmt prm rotlrea subgraflcului functtel fin [urul ani Ox (fig. IV.13).

Observatie, Orice punet (x, f(x))al grafieului functiei f descrie un cere e1.1 centrul inpunctulx ~i de raza f(x) (fig. lV.13).

Fie T = (xo, x, , ... , x") 0 diviziune arbitrara a intervalului [a, b] ~i pe fiecare intervalelernentar [xk' >;UIJ COD-

sideram, un punet. ~k' k = 0, n -1. Amnci dreptunghiul eu baza [xk, X~"'I]

82

y

x

Fig. JV t3

Api tl a

d

$i inaltimea f(~'II)' fiind rotit in jurul axei Ox, descrie un cilindru, Volumul acestui cilindru este ega} eu nI2 (£})!J.xk, uncle !J. Xk "" .:chi - Xk. Suma volumeler cilindrelor

n-l

obtinute este a(T, g)=nL.f2(~k)!J..x:k si reprezinta 0 snma Riemann pentru functia

k~O '

n f~, diviziunea T ~i sistemul de punete intermediare ~k E [xk, xk+I]; k = 0, n-l. Intuitiv,

daca norma diviziunii Teste din ce in ce mai micii, atanci (JCT, ;) aproximeaza din ce ill cernai binevolumul corpului de rotatie C r: Astfel, celemel1tiooateanterillrjustifiqiintr-o oarecare masura ca volumul corpului de rotatie C f poate fi calculat eu formula:

I;

:V(Cf)=nJf~(x)dx. (2)

.-

Prin analo gie ell noti unea de rnultime elementara din planul IR 2 (§ 1), vorn spune ca 0 multime C din spatiulIR3 (rnultimea lR xlR xlR) esteelementara daea-

"l

C= U c..

j-I

unde C /j == 1, ... , tn) sint cilindri care verifica urmatearele eonditii:

1) cilindrul C! se obtine prin rotirea tnjurul axei Ox a unui dreptunghi DJ eu latnrile paralele ell axa Ox;

2) mice doua dreptunghiuri Dj ~i Dk, j iF- k, au eel mulr 0 Iatura comuna, Considersm prin de.finitie

reG) ~ !1f-(Cj).

j~1

Vom nota prin 'j} mulrimea spatiului IR? formats din multimi elernentare. Asadar, dad! C este 0 submultime a multimii rg, atunciea poate fi reprezentata sub forma (3). Ca si in cazul multimilor elementare din plan, sint adevarate propozitiile:

1. Reuniunea, interseetia ~i diferenta a douii multimi elemerrtare din spatiul IR 3 sint multimi elementare,

2. Reprezentarea unei submultimi elementare C a muljimii %! sub forma C = 0 C) nu

• y ~!

este umca,

DefiniJi.a S Fie .functia f: [a, b] -7 [0, +00) ~i corpul de rotatie C f determieat de aceasta functie, Vom spune cd. un GOrp de rotatie C, din multimea IR:l are velum dad exista dona siruri (A,',)m~1 ~i (Bm ),"2:.1 de mu11imi elementare ale multimii ~, asrfel indt;

1) A,~ c CI' C B., pentru orice m? I;

2) sirurile {'r(A .. ))m2J si (11"(Rm))m2:.1 sint convergente ~i lim 7r(A,,,) = lim'rl(B,").

m--;.~ m_'~

tn acest caz, volumnl corpului de rotatie C f se defineste astfe I:

'V(C!) i;;;~p~r(A",):=:!e~ 1((B",). (5)

(3)

(4)

83

2. Sa se calculeze volumul unui trunchi de can cu.razele bazelor r ~i B ~i inal!imea h.

Rezolvare:

Pentru a obtine trunchiul de can ou razele bazelor r ~i R ~i me.l!imea h, vom roti segmentul AB injurul axei Ox (fig; N.15). Cum ecua-

ti d ~ ~ . AB t R - r zuIt~ - ,la reptei es e Y =r=: r, Ie 'a ca

trunchiul de can este corpul de rotatie determinat de graficul functiei s. [0, h]-7IR,

ObsBrvapi. 1. Velumul astfel definit al corpului de rotatie Cf nu depinde de alegerea sirurilor .(Arr.)"'~ ~i (B",),"~l'

2. Fie r. g: [a, b] --t IR functii continue si pozitive, iar C f Ili C 8- corpurile de rotatie determinate de functia f ~i respectiv de functia g. Daca au volum corpurile de rotatie C f ~i C 8-' atnnci ~i eorputile de rota fie C f U ClJ, C f n C §' C! \ C f au volum. in plus, daca C,r;;;:Cg, atunei l/"(C,)sr(C~.) si Y{C, \C,)='Y(C8-)-Ji~(C,).

Fie f: [a, b J -c:7 [01 +00) 0 functie continua ~i C f corpul de rotatie determinat de functia j. Atunei corpul de rotatie C J are volum ~i

, b

'Y(C,)=nfj'l(x)dx. (6)

1. Sa se calculeze volumul sferei de raza r (r > 0). Rezolvare:

Fie f: [-r, r],----t JR, f(x) =.J r2 _x2.

Prin rotirea subgraficului G i al functiei f in juruJ axei Ox, obtinem 0 sfera eu centrul in originea sistemnlui de axe ortogonale xOy ~i

de raze. r (fig. IV. 14). Evident, functia f este continua, deci integrabila, Atunei

Y(C,)~" L{r' -x')ilx ~ "(r'x- ;' l ~

Prezentam rara demonstratie

84

-1:'

r x

z

Eig.IVJ4

y

h

R

x

Fig.N.I5

u» = R ~ r x+ r. Prin urm,. ~oe~:Oluml).1 carp~ui de.rotatie abtfnut leste:

h R-r 2 --x=t, x=--=-t, x=O:::::}t=·O .

1( =nJ -·-x+r dx= h R r =

J h J dx~-'"-. dt, x=h, ;;=h:::::}t=R-r .

R-r

Observape. Daca in ultima fbnnula 7=0, obtinem volumul conului cu raza hazel R ~i

A ·1 . h d··"'ir 77i R2h . d'· R bti 1 l cili drul .

rna pmea . , a ica p = ~' tar aea r = > 0 tmem vo umu Cl U .. . til cu raza

bazei R ~i iniHlimea h. adica Y = n:R2h.

n h RJ-r .. 2 11: h 3IR-'. 11: h 3 3 77i n :« . :i.

=-.- (t+r) dt= ". (t+r) = .. [R -r ]=-(R +Rr+r ).

n-» 0 (R-r)3 0 3(R-r) 3

2·2

3. Sa se calculeze volumulehpsoidului fannat prin rotirea elipsei de ecuatie ':2 + ~2 = 1

In.jurul axei Ox.

Rezolvare:

Dinecuatia elipsei pentru y > 0 obtinem

v = f(x) =!!"J a~ _xl., xE F-a, a]. Deci, elip-

. a' .

sciduleste carpul obtinut prin rotirea In jurul axei Ox a subgraficului functiei

f: [-a, aJ--7R. f(x)=l!..Ja2 _x2 (fig. IV.16).

a .

Pr:in urmare, volumul elipsoidulni este:

-0

a x

Fig. rvi 6

z

= 47mb! 3

Daca a = b, atunei elipsoidul de rotatie este 0 sfeta. de raza a $1, in acest caz, obtinem ormula deja cunoscuta pentru calcularea volumului sferei: Y = 4~3 .

1. Sii se calculeze volumul corpului de rotatie C I determinat de functia:

a) f: [0, nj--t IR, lex) = sin" .x; b) f: [0. 1] --t R, f(x):= x~ - J;;

c) f: [-1, 2] -7 R. f(x) = (x + I)e"'; d) f: [0,.1] --t~IR.+, I(x) = ef . J;;

e) f: [0,1] --t1R, I (x) = arcsin x;

1) f; [-l,l]--tIR, f(X)={.JXl+l, daca -i s e so sinnx, data. O<x:SI;

85

j) f: [1, eJ --71R, f(x) "" x In x

2. Sii se-afle numarul natural n, astfel incit volumu I corpului de rotatie G! determinat de functia f: [-1, 1] --7:IR, f(x) == cosfuarccos x), sa. fie egal cu 2;.

3. Sa se-calculeze volumu I corpului de rotarie G f,iJ determinat de functiile: a) f,g:[O,l]--7JR, f{!-)==;rz, g(:f)=Fx;

4. Sa se calculeze volumul eaiotei sferice de inii.!1ime h ~i raza sferei R,

Capito lui IV

_ erut:lg~-f

g) f: [0, I_] _,.!R, n» = ..[1;7; l+x"

i) [: [0, 2) --7 IR, [(X) = I x I e-I"-II;

- ':1 1 1

b) j"g:[O,1]-7R, [(_>:)=x +1, g(x)='2{x+I);

0) s. g: [0, ~J _,. IR, f(x) = tgx, g(x) = 3*.

(1)

§ 3. Lungimea graficului unei functi d rivabile

cu deriv ta contin II

Lungimea unei linii frinteeste suma lungimilor segmentelor componente. In geometric, Lungimea cerculu i a fest definita ca limita sirului perimetrelorunor poligoane inscrise in aoest cere cind numarul laturilor poligoanelor se dubleaza nemargini t. Vom aplica aceasta metoda la caleularea hmgimii graficului unei functii derivabile en derivate continua.

Fie f: [a! b] ~ IR 0 functie derivabila cu derivata continua i' ~i fie Gf = {(x, Y)E 1Rz I y = j(x), XE [e; b] 1 graficul functiei f. Inacest eaz se poate demonstra ell graficul G, are lungime ~i lungimea sa, l(f), este egaHi ou

b

l(f) = f ~l + (f'(X))2 dx.

I"itii r _ I t

1. Sa se calculeze lungimea cercului de raza r. Rezolvare:

Consideram cercul de raza r cu centrul.in originea sistemul ui de axe ortogonale xOy (fig. I V. 17), adica cercul de ecuatie x2 + l= r2. Deoarece functia g: [-r, r]"-7IR, g(x)=.Jr2 _x2, nu este derivabila in punctele -t ~i r, formula (l)nu poate fi aplicata. Felosind notatiile din figura IV.l7, vom calcula lungimea arcului mie AB, care este

86

y

x

Fig.NJ7

egala eu a douasprezeeea parte din lungimea cereului. Arcul AB este graficul funetiei f: [0. ,Ii] __, R. f (x) ~ .j,' - x'. Cum r (x) ~ - .j r' ~ x' obtinem lungimea cercului:

r r r

fl! = 121(f) = 12 t~I+(f'(x)'dx= 12 j ~+ ,~ , dx =12, J .j ~ ,=

o 0 r x 0 r-x

r

== 12r arcsin .::.['2 == 12,. arcsin _!.. = 2n r .

ro 2

2. Sa se calculeze hmgimea graficului functiei f: [~ , ~ ] ~ IR, fex) = In(sin x) (fig. N.18).

Rezolvare:

Oonstaram eli functia f este derivabila, jar de-

. f'() cos x fun' tinua

nvata sa, x == -.-, este cne con mua pe

sm z

rn nJ P'

L3' 2" rm urmare,

Fig.lY.18

-j" cos 2 X "} 1 (x) IT n nIl

I(G)= 1 +-.-.-dx = J-.-dx~ In tg- =lntg--In tg-=-ln-=-ln3.

J" sm2 x ... SID X 2 !!. 4 6 Jj 2

]' ]' 3

3. Sa se caleuleze lungimea graficului functiei f: [Jj, .J8J-)R, f(x)=lnx (fig. IV. 19).

y
Gr
r'
I
I
I
I
I
0 .J3 J8 x
Fig. IV. 1 9 Rezolvare.

Evident, functia f este derivabila, iar derivata sa. /'Cx) =:;1., este 0 functie continua. In acest x

caz, l(Gf) =: 1 ~l + 12 dx. .[j x

Pacem substitutia t =:.)1 + x2. Atunei t = 2 pentru x ~ Osi r =: 3 pentru x = 3, iar x= .Jt2 -1, dx = h dt, Lungimea graficului functiei f este:

t2 -1

fJ t t f3 t2 dt f3 f' dt t _113 1 3

I(G,)= ~. zr:": -2-== dt» -2-=1+1n-. =l+-ln-.

2 t2 -1 t'l -1 2 t -1 22 t -1 t + 1 2 2 2'

87

,..

1. Sli se calculeze 1 ungimea graficului functiei: a) f: [-1,1] --? IR. lex) ='x2_;

c) f: [0, 3]--?1R. f(x);;;=x+l;

e) f: [0, IJ--?IR. f(x)=jx.JX;

g) f: [0,3] _,. R, J(x) =i(e~ +e-~); 1) f: (0, 2/2 -11 -,) R, f (x) == In(1 + ,1;").

b) f: [1, .el -'}1R., f{x) ==(IJ -In.[;; d) f: [J8,J24]-,}~IR, f(x)=lnx,

[ 1 J. 2

f) f: 0'2-'}R, !(x)=ln(l-~);

2 .!

h) f: [3, 61-'} R, [(x) =- 3(x-3)2;

. [11:J

J) f: 0, 4" -'}lR, fex) = In cOSX'.

4. rl un i uprafet de rotatie (optional)

Fie f:. [a, bl--? R ofunctie continua ~i pozitiva .. Rotind grafieul functiei Jinjurulaxei Ox, obtinem 0 suprafata de rotatie Sf (fig. IV.20). Analitic, aoeasta suprafata se defineste astfel:

S r = {(x, y, Z)E R' \J yl + Z2 = f(x), x.e[a, b]}.

in continnare, vom defini aria unei suprafete de rotatie ,i Yom scrie formula de calcul al ariei unei asemenea suprafete. Pentru ace-asia consideram 0 diviziune arbitrara T = (.xo, Xl' .... , Xn) a intervalului (a, bl ~i linia frillt! P; corespunzatoare diviziunii T si inscrisa in graficul funetiei f. Deoarece ariaIaterala a unui trunchi de con

cu razele bazelor r, R $i generatoarea g-este 1TI(r + R)g, rezulta di aria.J(P.,,) a suprafetei determinate de rotatia liniei frinte P; injurul axei Ox este:

"-1 ~ _

J (PT) = n L.[! (Xt) + f(X~"1 )1~(xk+1 - Xt t + [1 (Xk-l,!) - f(Xk )]2 .

. boO

y

x

z

Fig. IV.20

Intui tiv conchidem: cu cit norma diviziunii Teste mai mica, cuatitaria ..rd{ Pr·) aproxirneaza mai bine aria .J (f) a suprafetei de rotatie Sf'

Defintlia 6 Fie 1: [a. 81-----4 R 0 funotie c6ntinua~i pozitiva, Spunem ea suprafata. de rotatie Sf are arie daca pent; , ori".;: sir de diviziuni (Tn).i':l ale intervalului

[a, b1 eu limll Tnll"'" 0 exista $i este finita Iimita lim ~(Rr ):: dlef). !n acest caz,

I,t~c n ..... ~ ~'

numiirul ,fief} se numeste aria suprafetel de retatle Sf"

88

Prezentam rnra demonstratie formula de calcul al ariei unei suprafete de rotatie, I 0 lin'

Fie f: [a, b] --7- [0, +""') 0 fUDcpe derivabiHi eu derivata continua. Atunei suprafata de rotatie obtinutii prin retiree in jurul axei Ox a grafieului funetiei fare arie care se

celculeaza prin formula:

b

d(!) = 2rr J f(x)~1 +.cf'(X)2 dx.

a

" .. I

Fie f: [a, bl~ IR. 0 functie eu derivam continua pe (a, b), astfel incit functia h: (a, b) -7R,

hex) = f J! + UY, are limite finitern punctele a si b. Atunei suprafata de.rctatiedeter-

b

minata de functia J are arie care se calculeaza cu formula .i/(f) =2n fh(x)dx. unde

h: la, bJ -41R. este prelungirea prin continuitate a. functiei h: (a, b) -7R, h(~)= f ~1 «rt , la intervalul inchis [a, b]:.

r Itil \; 01' I'

1. 'Sa se calculeze aria suprafetei de rotatie obtinute prin rotirea grafieului functiei

f: [0, I]: -4 R, f (x) = ~ (eX +e -~), in jurul axei Ox (fig. IV.21).

Rezolvare:

Cum functia f este derivabila ou derivate

y

Fig.IV.21

1 ( . )11. 4 .

-1I:.Je 2~·2 .-\l.l:)dx_1l" 1 2x+? .1 -2.0 . _ +n(e ~l)

_- e + +e . _- -e ..".x--e -11:2 ..•

20 2 2 2 0 4e

2. Sa demonstram eaaria sferei de TaZa r este 4m-2•

Rezolvare:

Fie f: {-r, rl -7R, f (x) = .Jr2 - x2. Observam ea functia f este continua, den va-

ihl pe (-r, 1') ~i derivate ei f'(x) = .J x... este continua pe (~r, r). Cum func-

. Z 2 .

r -x

1 a f nu este deri vabila in punctele -r si r, vwm considera functia h: r -r, r J-4 IR,

h(x) = f(x)Jl+ /,(x)/. Atunci h(.x)=.Jr1-x2 .Jl+~2~2 =r, iixE(-r, r), ~l, r -x

x

89

I I

evident, prelungirea prin continuitatea funetiei h este funetia h: I +r, rJ ~ IR, hex) = r.

r

Prin utmare, conform teoremei 4, ,,J (f) =2n Jh(x)lb; = 2ntx [,= 4nr2. Cum graficul

functiei f este semicereul de raza r ~:i centro 0(0, 0) situat in semiplannl de sus, deducem dt sfera dataeste sfera de centru 0(0, 0) ~i razi't r, adica aria: saeste .d(!) =4nr2•

ro e

1. Sii se calculeze aria suprafetei de rotatie obtinute prin rotirea.in jurul axel Ox a graficului functiei:

a) f: [0, 1] -+IR, f(x) =.x' ; b) f: [0, 1] --+ IR .. , f(x) = ~ (e~ +e -').

2. Sa se calculeze aria suprafetei de rptap.e obtinute priarotirea inj urn} axei Ox a arcul ui decurba y "" e-x, cuprins intre dreptele x == ° si x = a, a > O.

3

3. Se considera functia f: [0, 4] --+ IR, lex) "" xi"-E.

a) Sa seealculeze lungimea graficului funotiei f.

b) Sa se calcul eze aria suprafetei de rotatie determinata de graficul functiei f.

4. Sase calculeze aria calotei sferice de inalf:imeh ~i raza sferei R.

" Proba de evaluare

1. Sa se calculeze aria subgraficulu i functiei: a) f: [O,l)--+IR, f{x)=3x~ +2x-l;

[ 1C] ,.

c) f: 0, '4 --+ IR, f(x) = cos 2x;

I

b) f: [0,.1] --71R, f(x) = -1;

. x+

d) f: [0, In 2] --7 R, f<x),,;:; e',

2. Sa se calculeze aria figurii delimitate de graficele functiilor:

a) Ls: to, 2] --+ IR, ftx) =x2, g(x) =2x; b) I. g: [0, fJ --71R, I(x) =sinx,g(x) "'~.

1. Sa se calculeze aria figurii niarginite de graficele functiilor:

a) I. g: IR-+IR, f(x)=3-K, g(:x)=O;

b) f.g:[O,,J2]--+IR, j(x)=x\ g(x)""O;

c) I, 8: IR --71R, f(x) =3-x_, gex) =x' +x.

2. Sa se calculeze aria figurii delimitate degraficele functii1or;

a) f. g: [0, 1.n2] --+IR, j(x) =0, g(x)= xei'; b) f, s: [O,l]-+IR, f(x) .==.,}l-x, gex) ";:;_!_l. , x+

3. Sa se calculeze volurnul corpului de roiatie determinatdefunctia:

a) s: [a,g. ] --71R, g(x) = sin 2x; b) s: [1, e1-+1R, ge;) =~ Inx

90

CA.PITOLUL

olino e oeflelentl com

lecsi

,

v

cu

Obiective/e capitolului:

• efectuarea operatiilor de adunare, illmu1titB~Il:I1l1'fu1ire a pnlinoarnelor;

• aplicareasehernei lui Horner in di verse contexte;

• 'folosirea algoritmului lui Euclid la determinarea celui mai mare divizor comun al pollnoamelor; ealeularea celui mal mic multiplu comun al polinoamelor;

• determinarea radacinil(lr p olinoame lot ~i a solutiilor un or tipuri particulars de ecua-pi algebrice;

• utilisarea proprietatJ.lor relatiei de divi:zibilitate a pelinoamelor ill calcule,

1. N tlunea d polinom Operatii cu polinoame 1.1. Notlunl generale

In acest capitol vom examina unele rezultate fundarnentale ce tin de polinoame de 0 smgura nedeterminata cu eoeficienti complecsi. Nedetenninata se va nota cuX.

DeFmilie Expresia de forma

unde .1t1 E IN Si at E C pentru orice i "" 0, m, se numestepellnom I .. nedeterm inata X cu eoeficienti camp lecsi,

Daca numerele ao' a1) a2, ••• , a", apartin multimii IR (eQ, Z), atunci expresia (1) este !'I<llinom in nedeterminata Zcu coefieienti reali (rationali, intregi).

Numerele au, tll' a'2' ... , am se numesc coejicien{i ai polinomului (I), expresiile IJ' a1X, .Cl:!X2, ... , a",X'" se numesc termeni ai acestui polinom, iar coeficientul aD se umeste termemtlliber al polinomului (1).

Ob.servaf.ii .. 1. in cazul in oare m = 0, expresia (1) ate forma au. Asadar, on ce numar este un polinom ~ astfel de polinoame se numesc polinoame constante. in particular, mrmarul zero este un polinom ~i acest polinom se numeste polinomui mil.

2 .. Daca nu se precizeaza, VOID considera di polinomul este cu coefieienti complecsi.

If.

'Urmatoarele expresii sint polinoame in nedetenninataX: :+CI+i)X+(-1+2i)Xz+OX3+0X4; 7+3X +9X'+5Xl; .J3; 5-4i.

(1)

91

<D Pelinoamele 1+3X +.J5X2 ~i 1+3X +J5X2 +OXJ +OX4 sint egale, ®Polinoamele 2+aX + 5X2 + 4X3 + 8X4 ~i 2+ 7X + bX2 + 4X~ +cX 4 +dX5' sint

egale daci'i ~i numai dad a = 71 b = 5., e = 8, d == O.

Observalii. 1. Orice polinom este egal cu forma sa canoniea; In particular, erice polinom care are toji coeficientii egali eu zero este egal eu polinomul nul. De aici rezulte ea once potinom nenul poate fi scris sub forma ao + alX + a1X2 + .... + a.X", unde an·;P O.

2. Polinomul arbitrar Uo + llt X + a2 X2 + + am X m esteegal eu po linomul

ao + a, X + a2 X 2 + + am X'" + OX ",+1 + +OX",+k pentru orice k E tN.

3. Polinoamele ao + tllX +azX2 + ... +a",X"', all, *0, .:p bo +bLX +qX2 + ... +b~X·, b.. *' 0, sint egale dac-a $i numai daea m "'" It $i ai = b, pentru orice i = 0,. Tn.

Forma canonica a polinomului (1) se defineste astfel: daoa toti ceeficientii polinomului (1) sintegali eu zero, atunci forma canoniea este polinomul nul.in caz eontrar, fonna canonica a pe linomului (1) este polinnmul ao + aj X + U'1, X 2 + ... + a. X", an #' 0, WIde n este eel mal mare numar natural k, astfel meit 1:5 k $ m ~i a~ ¢ O.

Forma canonica a polinoamelor 2i + OX + 3X 2, 2i + OX + 3x2 + OX3 este 2i +OX + 3X' , isr formacanonica apolinoamelor 7+(l+i)X+3X2 ~i 7+(1+i)X +3X2 +OXl +OX4 este 7+(1+i)X+3X1.

Defmitie Doua polinoame in nedeterminata Zslnt egale dad formele canonice ale acestor polinoarne eoincid,

_De tegula, polinoamele in nedeterminata Xse noteaza P(X), Q(X), ReX) etc.

Deirnip:i Fie ao +ajX +ctzX2 +'. .. +anX", an :;60, forma canonicaapelinemului

nenul P(X):= all + a1K + a.Jf2 +- ... + a,.XIJ1• Numaruin se numeste gradulpolinomului PC X) ~.i se noteaza grad PC X) sau deg P(X), termenula, ~" se numeste termenul principal.aI polinomului P(X). iar numsrul a. se numeste coeflclentul dominant al polinomului P(X).

Consideram polinoamele P(X):=2+3X +lX"2+0X.:l ~i Q(X) =J2 +3J§X +OX2 +5X3• Observant ca grad P(X):= 2 si grad Q(X) =3. Coeficientul dominant al polinomului P(X) este 1, iar ccefioientul dominant al pelinomului Q(X) este 5.

Observatii. 1. Pentru polinomul nul gradul nu se defineste.

2. Orice numar complex nenul este un polinom care are gradul zero.

Nota. Pentru a simplifica scrierea polinoamelor concrete, eonvenim sa nu scriem termenii polinomului eareau coeficientii egali eu zero, sa notam termenii de forma IX k cu x', iar expresia de forma +(-a)Xk - cu. -sx', De exemplu, polinomul 3 + (--4) X + IX~ +OX' +OX4 + (-5)Xs se scrie 3c- 4X + X' -5X5•

92

( '11il 'r I II

Sa se afle gradul polinemului eu eoeficienti reali:

P(X) =3a+2X + (a2 -1)X2 +(a1 +3a+4)X3 +(aZ -a-2)X4•

Rezoivare:

Pentru diferite valori ale parametrului real a se ob~in polinoame diferite. De aeeea gradul polinomului P( X) depinde de valoarea parametrului a. Daca a~ - a - 2 ¢ 0, adiea a E IR \{-l, 2}. atunei grad P(X) = 4. Pentru a= -1, P(X) =-3 + 2X si gradP(X) = 1. Pentru a = 2, PCX') -= 6 + 2X + 3X ~ + 18X] §i grad P(X) = 3.

Fie A 0 submulpme nevida a multimii C. Notaro prin A [X] rnultimee polinoamelor in nederminata X cu coeficienti din zl. In particular, notam eu C[X], IR[X], !O[X], Z[X] rnultirnile polinoarnelor in nedeterminata X eu coeficienti cornplecsi, reali, rationali si respeetiv intregi. Esteevident oa Z[X1 cO(X] c !R[X] c C[X] ~iZ c Z[X ],Q c !!lEX], R clR[xJ, C c C[X].

Deflnitie Fie P(X)=llo+~X +azX2 + ... + l'l",Xm E qX] ~i OlE C. Numarnl llo + ala +atd.~ + ... + a",al'l se ncmeste v.a1oarea polinomului P(X) in e; ~i se Doteazii cu P(l'l).

1/,1

Fie P(X) ==2+ X +3X'2 E QX]. Atunci P(-2} = 2+ (-2)+3(-2)2 =12.

P(I+i) = 2 +1 + i + 3(1 + iY = 3+i +3(1+ 2j -1) =3 + 7i.

Observa(ii. 1.. Daca A este una dintremuljirnile C, IR. (0, Z ,~i P(X)E. A[X], atunci P(a)E A pentru oriee eX E A.

2. Valoarea oricsrui polinom ill zero este egala. en termenul Iiber al acestui polinom.

, tl t' f I 1

Sa se determine P(X)E R[X]. dacA pel) = 5,. P(2) =3, P(-2) = -1 ~i grad P(X):::: 2. Rezolvare:

Deoarece grad P(X) = 2, polinomulcautat poate fi scris sub forma P(X) = ~ -+ a:!X + UzX\ a2 :;t: O. Din relatiile PCI) = 5, P(2) = 3, P{ -2) = -Tobtinem

{aD + al + 0;2:::: 5, istemul ao + 20J + 4a.2. = 3, au -2a\ +4~ =-1.

Rezolvam acestsistem prin metoda lui Gauss:

Oa + 01 + a2:::: 5 {a.o + ai + 02 = 5 {. 00 +a1 + O2:::: 5 {aD :::: 5, ~ +2al +4Uz =3 ~ , ~l +3a2 =-2 ¢:> ,al +3~ =-2 (=}. a.1 =1,

<lo -2al +4a,. =-1 ,. -3al +3a2 =-6 I~ =-12 a2 =-1.

Raspuns: P(X) = 5 + X - X 2.

93

Definitie Fie A_ una dintre multimile C, IR, (0, Z si P(Xje A[X], Functia f: A ~ A, lex) = P(x), senumeste fODelia poUnomiala asociata pelfnomului P(X).

Funetia polinotniala asociata polinomului P(X)'= 2+ 4X2 + 3X3 elR[X] este f: IR ~ IR, lex) = 2 +4x2 + 3x3, iar functia polinomiala asociata polinomului Q(X)=1 +2iX +(2+i)X3E qX] este s: C~C, g(x)=1+2ix+(2+i)x3.

1U

Sa se arate ca.functia polinomiala asociaia polinomnlui P( X) = 3 - 2X - 4X 3 E IR[ X] este strict descrescatoare pe R,

Reeolvare:

Punctiapohnorniala asociata polinomului P(X) este f: IR ~ IR, f(x) = 3- 2x-4x3• Aceasta functieeste strict descrescatoare, deoarece f' (x) = -2 -12x2c < 0 pentru

price x e 'IR.

Suma polinoame lor P(X) ~i Q (X) se noteaza cu PC 'X) + Q( X ).

1.2. Adunarea ~i lnnmltlrea polinoamelor

Defirritie S e numeste su m a- pol in oam el 0 r P(){_) = ao + 81 K + ... + an X" $:i Q(X) =b., +bjX + ... +hmxm polinomul Co +cIX + ... +.c,X\ unde s = max{n, m) I\>i

{at + bk! pentru »s. min (n,. m) ck:::: QI-;' pentru m < k::;; n" da.ca m < n b"" penrru n. < k: ::;; ni, da;ca n < m.

Consideram polinoamele PC X) :::: 3 + 5 X + 2X 2 + 7 X 3 ,

Q(X)-=2-4X +3X2 +2X3 +4X4 +3X'i, R(X)=5 +(2+i)X -3X2 -7X3• Atunci P(X) + Q(X):::: (3 + 2) + (5 + (-4»X + (2 + 3)X2 + (7 + 2)XJ + 4X4 + 3X'i :::: =5 + X +5X2 + 9X1 + 4X4 + 3X5;

Q(X)+ R(X) =(2+ 5) + (--4 + Z+i)X +(3+(~3)).X2 +(2+ (-7»X1 +4X4 +3X-s = =7+(-2+i)X-5X3 +4X4 +3X5;

P(X)+ R(X)= (3+5)+(5+2+i)X +(2+(-3»)X:2 + (7 +(-7)X~ =8+(7 +i)X _X2'.

Observam ca adunarea a dou:a polinoame se reduce la adunareacoeficientilor termenilor as emene a ai acestot polinoame, Cum. adunarea numerelor complexe este cornutativa si asociativa, are lac urmatoarea teorema, a carei demonstratie se propune 'ca exercitiu.

94

Pol noome cu coeflclen '1 comp'ec~1

Operatia de adunare a polinoamelor poseda urmatoarele prop rie tii,Ji:

10 P(X) + Q(X) ;;;: Q(X) + P( X) pentru orice P(X), Q( X) E C[ X] (comu tativitatea); 20 (P(X)+Q(X»+ R(X)==P(X) + (Q(X) +R(X» pentru orice P(X), Q(X), R(X}E COO

(asociativitatea) ;

3° P(X)+O=O+P(X)=P(X) pentru mice P(X)EC[XJ Ipolinomul nul este element neutru la adunarey;

4° pentru orice P(X)e C[X] exisHi un polinom Q(X), astfel Incit P(X) + Q(X) "" = Q(X) + P(X) sx: 0 (polinomul Q(X) se numeste opusul polinomului P(X) ~i se noteaza -P(X), coeficientii siii sintnumerele opuse coeficientilor Lui P(X».

Observatie. Suma P(X)+(-Q(X» se noteaza P(X)-Q(X) ~iseDume~tediferelZra polinoamelor P(X) ~i QCX).

Pentru polinoamele P(X), Q(X) si R(X) din exemplul precedent obtinern.

Y(X) -Q(X)==(3-2) + (5+ 4)X + (2-3)X2 + (7 -2)Xl-4X2 -3X5 = =1+9X - X2 +5X3 _4X4 -3X'.

P(X)- R(X) =(3-5)+(5- 2-i)+(2+3)X2 + (7 +7)X3 = =-2+ (3-i)X + SX~ + 14X3.

D efini tie Se numeste produsuJ polinoameJor P(X) == aD + ar X + ... + a,,:X JJ ~i Q(X) = bo +bl X + ... + b",Xm polinomul do + d, X + ... + d"fm X"i""

unde dk ==- aob" + a,b~_, + ... + aI-lbi + a"bo ::: La/b), k == 0, !I + m.

f+}~~

Produsul polinoarnelor P(X) si Q(X) se noteaza eu P(X)'Q(X) sau P(X)Q(X). Penrru a inmulti polinoamele P( X) si Q( X.), se inmulteste fiecare termen al polinomului P(X) cu fieoare termen-al polinomului Q(X) ~i apoi se reduc termenii asemenea,

COllsideriirnpolinoamele PCX):::3+2X2 +5X3 -2X4 si Q(X)=l-X -2X2 +3X3• AtUIlCl P(X)· Q(X)=(3+2X2 +SX3 -2X4)(1- X _2X2 +3X3) ==

=3-3X -6Xz +9X3 +2X2 -2X' _4X4 +6Xs +5X3 -5X4-lOX5 +15X6 -2X4 + _2X5 +4X6 -6X7 ==3-3X -4X2-+12X3 -nx' -2X:5 +19X6-6X7.

Observa{ie. Pent):Upolinomw constant P(X}=a sipolinomul Q(X) =bo +b,X + ... +b",X'" obtinem a· Q(X) = Q(X) . a == abo + ab. X + ... + abm X"'. Incaz particular, pentru polinomulnul avem O'Q(X) =Q(X)·O=O.

95

I 'X- I X"+md- t . d' ~b 0 k'

= eo +~el + ... + e"+m+~ , a unci p = J!J ie" P= ,In + ,~l

J+'~P

Pentru care valori reale ale parametrilor a si b sint egale polinoamele

P(X) =a(2+3X +5X2)+(b+ X)(l+X +X2) si Q(X)=1+2X +2X2 +X3?

Rezolvare:

Aducem P(X) la forma canonica efectuind operatiile respective:

2a + 3ax + SaX"2 + b + bX + bX 2 + X + X z + Xl = 1 + 2X + 2X z + X 3 , 2a+b+ (3a+ h+ l)X +(Sa+b+l)X2 + X3 =1 +2X +2X2 + XJ.

{2a+b=1 {2a+b=l

Din definitia egalita~j a doua polinoame obtinem: 3lI+ b + 1 = 2 <=> 3a + b + 1 = 2 <=> {~:~.

5a+b+J =2 2a=Q

Rdspuns: a=O, b=l.

Operatia de imnultire a polinoamelor posed a urmatoarele proprietiui:

1 c P(X)· Q(X) =-Q(X)· P(X) pentrn orice P(X), Q(X)E C[X] (co mutativ ita tea); 2 c «P(X)· etx» ReX) = P(X)· (Q(X)· R(X» pentru orice P(X), Q(X), R(X)E C[X]

[asociativitatea );

3° P(X)·l=l'·P'(X)=P(X) pentru oriee P(X)EC[XI (polinomul l este element neutru la fnmuitire);

4° (P(X)+Q(X»·R(X)=P(X)·R(X)+Q(X)·R(X) ~i R(X)-(P(X)+Q(X»=R(X)·P(X)+R(X)·Q(X) pentru orice P(X), Q(X), R(X) E qX] (dtstHbutfvltatea inmultiri; fala de adunarey;

5° daca P(X)~i Q(X) sint polinoame nenule, atunci produsullor P(X) ·Q(X) este un polinom nenol;

6° daca P(X)·Q(X)=P(X)·R(X) ~i P(X)#O, atunci Q(X)=R(X) tsimplificarea au I,(n factor ne.nul).

Demonstratie

l°Egalitatea P(X)· Q(X) = Q(X)· P(X) reznlta imediatdin comutativitateasi asociativitatea adnnarii ~ inmultirii numerelor complexe.

2° Considerampolinoamele P(X)=a~ + alX + ... +a"X" I Q(X)=/Jo +blX + ... +b",X" si R(X)=co+cjX+ ... +CkXk• Daca P(X)·.Q(X)=do+dIX+ ... +dn+mXMm ~i (P(X)· Q(X» ·H(X) = eo + elX + ... + e"+m+kXIH"'+~, atunci din definitia inmultirii poli-

noamelor rezulta ca dl = La! bj, l = 0, n + m, si e, = L d.c, = L (L a,b, Ie, =

I+J~I I+~I t+s=t r~j=! )

= L a/bjc" t =0, n+m+k. i+i+s»t

96

Cum el :=e;, t =Q, n +m+k, obtinem (P(X)·Q(X)·R(X)=P(X)·(Q(X)·R(X».

3 6 Egalitatea P( X) -L = 1· PC X ) = P(X) rezults imediat din observatia precedents. 4° Se demonstreaza analog proprietii1ii 2°.

5° Fie P(X) =ao +alK + ... +a"X", Q(X) =b6 +blX + ... +bmX'" polinoame nenule 1 grad: P(X) = k, grad: Q(X) = s, adica ak.* 0, b .. ;t:O ~i a, =0, bj =0 penttu orice > k si orice j >s. Daca .P(X)· Q(X) = Co + elK. + ... + clI~",X'Hm j atunci

~. = aQbk+s + albk+"~l + ... + akb, + ahjb~_/ + .,. +·atN~lbl + aknbO•

Deoarece hk+., = b~H_1 == ". = b:'+1 = 0 si ak+l = ak+2 = ... = akH = 0, rezultacactH = ·Qkb,. eoareee a, l' 0, b, ;t 0, rezulta eli chs ;t 0, adica polinomul PCX)· Q(X} este nenul. \len~oniim; in plus, cii CkH este coeficientul dominant al polinemnlui P(X)· Q(X).

6° Deoarece P(X)· Q(X) = P(X)· ReX); rezulta ca P(X)· Q(X) - P{X)· R(X) == 0 deci P(X)(Q(X)-R(X»=O. Dinproprietatea Sv si dinfaptul ca P(X);t:O rezulta ca 2 X)-R(X)=O, adica Q(X)=R(X) .....

Ob~erva,ii. 1 .. Daca P( X )~i Q (X )sint polin:oame nenule cu coeficienticomplecsi, anmci:

a) grad(P(X) + Q(X» ::;;max(grad P(X ),gradQ(X» (Q(X) 'f. -P(X »);

b) grad (P(X) ·a(X» == grad P(X) +grad Q(X).

Relatia a) rezulta din definitia surnei a doua polinoame, iar relatia b) rezulta din demonstratia proprietatii 5° (teorema 2).

2. Daca P(X), Q(X}E C[X] §i R(X) = P(X) + Q(X), SeX) = P(X)· Q(X), atunci pen; r u orice a E C au lac egalitatile numerice:

a) R(a) = P(.a) + Q(a); b) Sea) = Pea) .. Q(a).

Deflnltte Se numeste monom orice polinom din QXl care are eel mulr un oeficient nenul,

Observapi. 1. Orice numdrcomplex este un monom.

2 .. Orice monom care are gradul mai mare decit zero poate fi scris sub forma 0+ 0 x + .... + OX 0-1 + a" X 0, a" * 0, n E tIt, si un astfel de monom po ate fi identiflcat ell termenul ao X" - notatie folosita pentru monoame in clasele anterioare, Astfel, fiecare termen a1 unui pelinom poate fi considerat monom,

3. Oriee polinom P(X) = do + a/X + ... + a.X" poatefi consideratca S\ll118.a monoamelor au. a/X, '''' aaX". Deoarece adunarea polinoamelor este cornutativa, termenii pollnomului pot fi scrisi in ordine aleatorie. 'in particular; polinomul P(X) poate fi scris sub forma P(X) =a.K" +aHXn-1 + ... +a1X + a(}.

97

Dl(X)=D(x)-~m xnr-nJ(X).

~

(3)

t'-Qn1tolul V

1.3 .. imparprea pollnoamelor .. Teorema tmp.artirii eu rest

ln calculul eu numere intregi adeseori se aplidi teorema impartirii ell rest. 0 teorema asemanatoare este adevara:tii §i pentru polinoame,

T 'e i (t-orerne 11 lpal1IIi cu rest)

Pentru orice polinoame D(X), I(X) E C[X], /(X);t: 0, exist! pohnoamele C(X), R(X)e QXl uniedeterminate, astfel incit

D(X):= I(X)C(X) + R(X), un de R(X) = 0 sau grad R(X) <grad /(X). (2)

In (2) polinomul D(X) se numeste defmparlit, I(X) - 'impar{itor, C(X) - cit, iar

R(X) - rest. \

Demonstratie

Consideram polinoemele D(X)=a,.xm +a,"_lxm~1 + ... +a,X +ao ~i I(X)=bnX" + + bn_1 X,,-I + .... + hi X + bo, bn *' O. Vom demonstra rnai intii existenta polinoamelor C(X) ~i R(X). Daca D(X) = Q sau gradD(X) -cgrad.J (X) =' n, atunci polinoamele C(X,) = 0 ~i ReX) = D(X) verifies .(2).

Presupunem di grad D(X) = In ~ n. Consideram polinomul

Deoarece polinoamele D( X) ~i :m X m-« I (X) au acelasi grad si coeficientji dominanti

"

ai acestora sint egali, obtinem D, (X) = 0 sau gradD, eX) <-gra,dD(X).

Daca ~(X)'='O san m, =gmd DICX') <n, atunci, luind C(X) = ~m X~tI ~i R(X) =DI(X).,

din (3) obtinem (2). a

Notam coeficientul dominant al polinomului D. (X) ell a:'J,' Daca m, ~ n, aplicam din nou procedeul de micsorare a gradului pentru polinoamele D, (X) 9i I (X):

I a

D2(X) = DI eX) - -;;- X m,~n leX).

n

Evident, D2(X) = 0 sau grad D. (X) =:; m2 < m, -c m. Repetind procedeul de micsorare agradului, obtinem un.sir de polinoame D, (X), D2 (X), ...• astfel ineft gtadD(X» gradD1(X»gradD2(X» ... De aici'rezulta cs exista kErN (k-::;m-n.),.

a?) .

astfel lncit 13 iteratia k + 1 se obtine polinomul D'~I(X) =Dk(X) -.~"* X'"· -n leX), unde

. "

01;+] (X)_=O sau grad Dk,_i(X)'::: 1111+1 < n ~.j a~t) este coeficientul dominant al polinomu-

.,

98

- PoUnoame CU ,oeficientii tompleq;!

'In urma efectuarii acestor k + 1 iteratii am obtinut un sir de egalitatJ:

DI(X)=D(X)- ~m X"-"I(X),

n

I

a

D2 (X) = DJ (X) - bm, X "'I-n tix;

"

(4)

. a(k) .

Dk+I(X)=D,(X)- ;~ Xml-1l1(X).

-.n

Adunind egalirnple (4) membru ell mem bru, obtinem

[ , (kj 1

Dhl{X) =D(X)-~'" Xm-o + ~"' Xm,-n + ... + a;, x=: leX).

I"Z n 1.1

(5)

, ·(kl

Notind C(X) = am X m-" + am, X III,-n + ... + ami X:"" -"~i ReX) = DI:+' eX), egalita-

b, b; b;

tea (5) devine D(X)=I(X)C(X)+R(X), unde R(X)=O sau gradR(X) <gradl(X), ceea ce indica existenta polinoamelor C(x) ~i R(X) care verifica (2).

Pentru a demonstra unicitatea polinoamelor C(X)~i ReX), presupunem ea mai exist! !1Olinoamele CI (X) si RI (X), astfel incit D(X) = J(X)C1 eX) + RICK), unde Rj(X) = 0 au gradR,(X) < grad leX).

Atunci D(X) = I(X)C(X)+ R(X) =l(X)C,(X) + RICX), deunde

J(X)(C(X) - CI (X» = R, (X) - R(X). (6)

Dsca C(X) - Ci eX) #- 0, atunci din (6) urmeaza

gradeR, (X) - R{X»:;:: gradJ (X).

(7)

Pe de alta parte,

grad (RJ(X) - R(X»:::; max (grad R1 eX), gradR(X)) < grad l(X). (8)

Relatiile (7) ~i (8) sint contradictorii, deci (6) esteadevarata numai daca C(X) - C/X) '" 0, Olea C(X} =C1 (X). In scest caz, din (6) obtinem RJ(X) =R(X). ..

Observa(ii. 1. hr,part,i-rea cu rest a polinomului D(X) la leX) necesita efectuarea celor patru operatiiaritmetice (adunarea, scaderea, inmultiree, impart-Uea) asupra coeficientilor .acestorpolinoame, Din acest motiv, daca polinoamele VeX) ~i l(X) all coefieienti numere reale trespectivratlonale), atunci citul C(X) ~i restul R(X) sint oolinoame eu ceeficientii reali (respectiv ratioaali), Din egalitatea (5) observant ca dacapolinoamele D(X) §i leX) aueoeficienti numere intregr Si coeficientul dominant .il lui l{ X) este -1 sau 1, atunci C( X) Si R(X) sint polinoame eu coeficienti intregi,

:2. Demonstratia teoremei J ne indi~ca un algoriun de aflare a citului $irestului itnparfiri_i - doua polinoame, pe care it vom numi algoY'itmul impiir[irii ell rest a pc,Jinoameioy.

Vous aimerez peut-être aussi