Marius Burtea Georgeta Burtea

MATEMATICĂ
Manual pentru clasa a XII-a

M2
Trunchi comun
+
curriculum diferenţiat
 „Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului nr. 1262/32 din 06.06.2007 în urma evaluării calitative şi este realizat în
conformitate cu programa analitică aprobată prin Ordin al ministrului Educaţiei şi
Cercetării nr. 5959 din 22.12.2006“

Copertă: Giorgian Gînguţ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BURTEA, MARIUS
Matematică M2 : trunchi comun şi curriculum diferenţiat : clasa a XII-a /
Marius Burtea, Georgeta Burtea. – Piteşti: Carminis Educaţional, 2007
272 p.; il.; 23,5 cm

ISBN 978-973-123-019-1

I. Burtea, Georgeta

51(075.35)

© Toate drepturile aparţin Editurii CARMINIS

Referenţi: Prof. Univ. Dr. Radovici Mărculescu Paul, Universitatea din Piteşti
Prof. Gr. I Georgică Marineci, Colegiul Naţional „I. C. Brătianu“, Piteşti

Redactor: Carmen Joldescu

Tehnoredactori: Alina Pieptea, Marius Hîrzoiu
Corectură: Marius Burtea, Georgeta Burtea
Tehnoredactare computerizată: Editura CARMINIS

Tiparul executat la S.C. TIPARG S.A. PITEŞTI

Comenzile se primesc la
tel./fax: 0248253022, 0248252467 sau pe adresa: Editura CARMINIS
str. Exerciţiu, bl. D 22, sc. B, ap. 1, cod 110242, Piteşti, jud. Argeş
www.carminis.ro
e-m ail: editura_carminis@yahoo.com

ISBN 978-973-123-019-1
 PREFAȚĂ

Manualul are la bază PROGRAMA 2 și se adresează elevilor de

liceu din clasa a XII-a de la următoarele filiere, profiluri și specializări:
• filiera teoretică, profilul real, specializarea științe ale naturii: 2
ore/săptămână (TC) + 1 oră/săptămână (CD);
• filiera tehnologică, toate calificările profesionale:
3 ore/săptămână (TC).
Acesta este conceput având în vedere noul curriculum școlar
elaborat pentru clasa a XII-a, vizând formarea de competențe, valori și
aptitudini în actul învățării, elemente care să dea posibilitatea elevilor
să perceapă mai ușor dimensiunile realității înconjurătoare și să aplice
metodele matematice în situații cât mai diverse.
Manualul este format în esență din două părți distincte care
continuă în mod coerent matematica studiată în clasa a XI-a.
Partea I, intitulată ELEMENTE DE ALGEBRĂ, dezvoltă următoarele
capitole: Grupuri, Inele și corpuri, Inele de polinoame.
Partea a II-a, intitulată ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ,
dezvoltă următoarele capitole: Primitive (antiderivate), Integrala definită,
Aplicații ale integralei definite.
Partea teoretică a manualului este redată într-o manieră directă,
concisă, definind noile concepte matematice și apoi aplicând aceste
concepte în exerciții și probleme corespunzătoare.
Când este cazul, partea teoretică este introdusă într-o manieră
problematizată pornind de la situații-problemă a căror rezolvare
legitimează introducerea și dezvoltarea diferitelor noțiuni și metode de
lucru.
Partea aplicativă a manualului este alcătuită din:
• Exerciții și probleme rezolvate. Acestea apar cu regularitate în
fiecare paragraf, după introducerea unor noțiuni teoretice. Ele oferă
modele de aplicare și folosire a elementelor teoretice în exerciții și
probleme noi.
• Teste de evaluare, care apar la sfârșit de capitol.
• Seturi de exerciții și probleme structurate în două categorii:
a) Exersare. În această categorie exercițiile sunt numerotate cu
simbolul „E“, iar parcurgerea lor asigură însușirea și folosirea
noțiunilor fundamentale învățate într-o lecție sau în grupuri de
lecții.
 b) Aprofundare. În acest grup de exerciții și probleme, notate cu
simbolul „A“, se întâlnesc probleme a căror rezolvare presu-
pune aplicarea noilor noțiuni în contexte variate și realizarea
unor conexiuni intra- și extradisciplinare.

• Teme, destinate aplicării imediate a unor algoritmi de lucru folo -

siți în modelele de exerciții rezolvate.
• Teme de studiu și Teme de proiect, care au drept scop aprofun-
darea unor noțiuni sau aplicarea acestora în situații noi.
De asemenea, acestea pot constitui subiectul unor referate tema-
tice care să completeze portofoliul elevului.
• Teme de sinteză destinate recapitulării și sistematizării cunoștin-
țelor, în vederea susținerii examenului de bacalaureat.
Ca auxiliare în înțelegerea, învățarea și aplicarea unor noțiuni sunt
casetele în care se prezintă formule de calcul întâlnite în anii prece -
denți, rubrică intitulată Ne reamintim.
Manualul se încheie cu un paragraf de INDICAȚII ªI RĂSPUNSURI
elaborate pentru un număr semnificativ de exerciții și probleme.

Autorii
 Algebr‘ • I. Grupuri

ELEMENTE DE ALGEBRĂ
I. GRUPURI

1 Legi de compoziţie pe o mulţime

1.1. Definiții și exemple
Din studiul diferitelor operații întâlnite până acum (adunarea și
înmulțirea numerelor, compunerea funcțiilor, adunarea și înmulțirea
matricelor etc.) se pot desprinde concluziile:
— există o mare diversitate atât în ceea ce privește natura
mulțimilor pe care sunt definite aceste operații (numere, funcții, matrice,
vectori, șiruri, perechi ordonate...), cât și în ceea ce privește regulile
specifice după care se operează cu elementele acestor mulțimi;
— operațiile algebrice întâlnite au o serie de proprietăți comune,
indiferent de natura elementelor asupra cărora operează (comutati -
vitate, asociativitate etc.).
Reținând aspectele esențiale ale operațiilor, în acest capitol se va
face o prezentare a acestora într-o formă generală prin intermediul
conceptului de lege de compoziție, concept care dă posibilitatea folosirii
metodei axiomatice în algebră.

v DEFINIȚII
Fie M o mulțime nevidă.
• O aplicație  : M  M  M,  x, y     x, y  se numește lege de compo-
ziție (operație algebrică) pe mulțimea M.
• Elementul   x, y   M, care corespunde prin aplicația  perechii
ordonate x, y  M  M se numește compusul lui x cu y prin legea
de compoziție .

Exemple de legi de compoziție

 Operația de adunare „  “ și operația de înmulțire „  “ pe mulțimile de numere N, Z,
Q, R, C.
„ + “: N  N  N,  x, y  x  y,
„  “: N  N  N,  x, y  x  y,
„ + “: Z  Z  Z,  x, y  x  y,
„  “: Z  Z  Z, x, y  x  y, etc.

5
Algebr‘ • I. Grupuri

 Operația de adunare
. .
„“.pe. mulțimea V a vectorilor din plan:
 
„  “: V  V  V , a, b  a  b.
 Operațiile de reuniune „  “, intersecție „  “, diferență „ \ “, diferență simetrică
„ “, pe mulțimea P M a părților (submulțimilor) unei mulțimi M:
„  “: P M  P M  P M,  A, B  A  B,
„  “: P M  P M  P M,  A, B  A  B, etc.
 Operația de compunere „ ○ “ a funcțiilor pe mulțimea F  M    f f : M  M:
„ ○ “: F M  F  M  F  M,  f, g  f ○ g.

Legile de compoziție sunt date în diferite notații:

• În notație aditivă se scrie   x, y   x  y; elementul x  y  M se
numește suma lui x cu y, iar operația  se numește adunare.
• În notație multiplicativă se scrie   x, y   x  y; elementul x  y  M
se numește produsul lui x cu y, iar operația  se numește înmulțire.
Deseori, dacă  : M  M  M este o lege de compoziție (operație alge-
brică) pe mulțimea M, în loc de notația x, y se folosesc notațiile:
x  y, x ○ y, x  y, x T y, x  y etc.

Problemă rezolvată
 Pe mulțimea R se definește operația algebrică „ T “, astfel:
T : R  R  R,  x, y  x T y  xy  x  y.
a) Să se calculeze: 2 T 3, 5 T 3 , 6  T 8 .
b) Pentru care elemente x  R, avem x T 2  8?
c) Să se rezolve ecuația x T  x  1  1.
Soluție
a) 2 T 3  2  3  2  3  1; 5 T 3   5  3   5  3   17, iar
6 T 8  6  8  6  8  62.
b) Avem: x T 2  x  2 — x — 2  x — 2. Din egalitatea x — 2  8 se
obține x  10.
c) Avem: x T x  1  x x  1  x  x  1  x2  x 1. Rezultă ecuația
x2  x  2  0 cu soluțiile x1  1, x2  2. Așadar: 1 T 0  1 și 2 T 3  1.

1.2. Adunarea și înmulțirea modulo n

Fie n  N* un număr natural și a  Z. Din teorema împărțirii cu
rest a numerelor întregi rezultă că există și sunt unice numerele q  Z
și r  0, 1, 2,…, n 1 cu proprietatea că a  nq  r.

6
Algebr‘ • I. Grupuri

Numărul natural r care reprezintă restul împărțirii lui a la n, se

notează a mod n (se citește „a modulo n“) și se numește redusul modulo
n al numărului „a“.
Așadar, r  a mod n.
Astfel, dacă n  6, atunci:
15 mod 6  3, 5 mod 6  5, 10  mod 6  2.
Pe mulțimea Z definim următoarele legi de compoziție:
a)  : Z  Z  Z, a  b   a  b modn, numită adunarea modulo n.
a  b se numește suma modulo n a lui a cu b.
b) Ⓢ : Z  Z  Z, a Ⓢ b   ab  modn, numită înmulțirea modulo n.
a Ⓢ b se numește produsul modulo n al lui a cu b.
Astfel, pentru n  8, avem:
❑ TEMĂ
6  10   6  10  mod 8  16 mod 8  0; Pentru n  6 calculaþi:
2  5,
7  12   7  12 mod 8  19 mod 8  3;
2 Ⓢ 5,
16  9, 9 Ⓢ 4,
4 Ⓢ 3   4  3  mod 8  12 mod 8  4;  2  3,  5 Ⓢ 5,
2 Ⓢ 5   2  5 mod8  10 mod8  6.  7   9 ,  9 Ⓢ  5 ,
2  9 Ⓢ 3, 3 Ⓢ 7  8.

1.3. Adunarea și înmulțirea claselor de resturi

modulo n
Fie n  N* un număr natural fixat. Pentru a  Z notăm
â  a  nk k  Z și r  a mod n restul împărțirii lui a la n.
Din teorema împărțirii cu rest, există q  Z astfel încât a  nq  r.
Atunci, â  a  nk k  Z  r  nq  nk k  Z  r  nh h  Z  r̂.
Așadar, în determinarea mulțimii â este esențial să cunoaștem
restul împărțirii lui a la n.
Mulțimea â se numește clasa de resturi modulo n a lui a.
Deoarece resturile obținute la împărțirea cu n a numerelor întregi
pot fi 0, 1, 2, ... , n — 1, rezultă că există numai n clase de resturi modulo n
distincte două câte două și acestea pot fi considerate 0̂, 1̂, 2̂,…, n ̂1.
Mulțimea claselor de resturi modulo n se notează cu Zn și putem

 
scrie Z n  0̂, 1̂, 2̂,…, n ̂ 1 .
Pe mulțimea Zn se definesc următoarele legi de compoziție:
a) „  “: Z n  Z n  Z n , â  b̂  a ̂ b, numită adunarea claselor de
resturi modulo n, iar â  b̂ se numește suma claselor â și b̂.

7
 Algebr‘ • I. Grupuri

b) „  “: Z n  Z n  Z n , â  b̂  a Ⓢ̂ b,
numită înmulțirea claselor de
resturi modulo n, iar â  b̂ se numește produsul claselor â și b̂.
Exemple

 
 Fie Z 4  0̂, 1̂, 2̂, 3̂ . Atunci, avem: 2̂  1̂  3̂; 2̂  3̂  1̂; 2̂  2̂  0̂ etc.
De asemenea: 2̂  2̂  0̂; 2̂  3̂  2̂; 3̂  3̂  1̂.

 
 În Z5  0̂, 1̂, 2̂, 3̂, 4̂ avem: 2̂  1̂  3̂, 2̂  3̂  0̂, 2̂  2̂  4̂, 4̂  3̂  2̂ etc.

De asemenea: 2̂  2̂  4̂, 2̂  3̂  1̂, 3̂  3̂  4̂, 4̂  3̂  2̂ etc.

Exerciții rezolvate
 1. Să se calculeze în Z7 :

       5̂
3 4 3
a) 2̂ ; b) 3̂  4̂  6̂; c) 3̂ .
Soluție

   2̂  2̂  2̂  4̂  2̂  1̂; b)  3̂  4̂  6̂  5̂  6̂  2̂;

3
Avem: a) 2̂

c)  3̂   5̂   3̂  3̂  3̂  3̂  5̂  5̂  5̂  2̂  3̂  3̂  4̂  5̂  6̂  3̂  6̂  4̂  6̂  3̂.
4 3

 2. Să se rezolve în Z 4 ecuația 2̂x 2  2̂x  0̂.

Soluție
Soluțiile ecuației pot fi doar elemente ale mulțimii 0̂, 1̂, 2̂, 3̂ .  
ˆx2  2
Fie f  x   2 ˆ x. Avem:
❑ TEMĂ
 
• f 0̂  2̂  0̂  2̂  0̂  0̂  0̂  0̂; Rezolvaþi ecuaþiile:


• f 1̂  2̂ 1̂  2̂ 1̂  2̂  2̂  0̂;
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
a) 3̂x  5̂  0̂, în Z 6 ;
b) 3̂x2  3̂x  0̂, în Z 6 ;
• f  2  2  0  2  2  0  0  0; c) 2̂x 3  3̂x  2̂  0̂, în Z 4 .

• f  3̂  2̂ 1̂  2̂  3̂  2̂  2̂  0̂.

În concluzie, soluțiile ecuației date sunt 0̂, 1̂, 2̂, 3̂. După cum se
observă ecuațiile de gradul 2, pe mulțimi diferite de cele uzuale, pot
avea mai mult de două soluții.

1.4. Parte stabilă. Lege de compoziție indusă

Fie M o mulțime nevidă și „ ○ “ : M  M  M o lege de compoziție pe M.
v DEFINIȚIE
• O submulțime S  M se numește parte stabilă a lui M în raport cu legea
de compoziție „ ○ “ dacă  x, y  S implică x ○ y  S.

8
Algebr‘ • I. Grupuri

Pentru cazul S  M se spune că M este parte stabilă în raport cu

legea de compoziție „ ○ “.

Exemple
 Mulțimile de numere N, Z, Q sunt părți stabile ale lui R în raport cu operația de
adunare și operația de înmulțire a numerelor reale.
 Mulțimile pN  px x  N, cu p  N sunt părți stabile ale lui N în raport cu
operațiile de adunare și de înmulțire a numerelor naturale.
 Fie M n  C  mulțimea matricelor pătrate cu elemente din mulțimea C.
Submulțimea S  M n C a matricelor inversabile este parte stabilă a lui M n C
în raport cu înmulțirea matricelor.

Exerciții rezolvate
 a b   
 1. Fie H  M 2  C  , H     a2  b2  1 Să se arate că H este
 b a  .

parte stabilă a mulțimii M 2  C  în raport cu înmulțirea matricelor.
Soluție
 a b  x y
Fie A, B  H,  și a  b  1, x  y  1. Se
2 2 2 2
A  , B  
 b a   y x
 a b  x y   ax  by ay  bx .
obține: AB   b a    y x    ay  bx by  ax  (1)
       
Folosind proprietatea det  AB  det  A   det  B rezultă că:


det  AB   a2  b2  x 2

 y 2  1 și astfel  ax  by    ay  bx   1.
2 2
(2)
Din relațiile (1) și (2) rezultă că AB  H, deci H este parte stabilă a
mulțimii M 2 C în raport cu înmulțirea.

 2. Să se arate că mulțimea Rn  0, 1, 2, …, n 1 este parte stabilă

a lui Z în raport cu adunarea modulo n și înmulțirea modulo n.
Soluție
Dacă a, b  Rn , atunci, din definiție, a  b și a Ⓢ reprezintă
b
restul împărțirii numerelor a  b și a  b la n. În concluzie, a  b și a Ⓢ b
sunt elemente ale lui Rn.

Dacă H este parte stabilă a lui M în raport cu legea de compoziție

 : M  M  M, atunci pe mulțimea H se poate defini o lege de
compoziție  : H  H  H, considerând  x, y   x, y,  x, y  H.
9
 Algebr‘ • I. Grupuri

Legea de compoziție  se numește legea de compoziție indusă pe

mulțimea H de către legea de compoziție .
Pentru simplificarea scrierii, se obișnuiește să se folosească
aceeași notație pentru legea de compoziție pe M și legea de compoziție
indusă pe H.

1.5. Tabla unei legi de compoziție

Fie M o mulțime finită,

 a1 a2 … … an
M   a1, a2, …, an și  : M  M  aj
 M o lege de compoziție pe M. a1 #
Legea de compoziție  poate a2 #
fi descrisă printr-un tablou cu n # #
linii și n coloane corespunzător
elementelor a1, a2, …, an . La inter- ai 
… … …  a i, a j  … …
secția liniei i cu coloana j se află # #
 
elementul  a i , a j . an #
Acest tablou se numește
tabla legii de compoziție sau
tabla lui Cayley.
Tabla unei legi de compoziție are un rol deosebit în perfecționarea
calculelor algebrice, precum și în verificarea unor proprietăți ale acesteia.

Exerciții rezolvate
 
1. Fie H  z  C 
z 4  1 . Să se arate că H este parte stabilă a
mulțimii C în raport cu înmulțirea numerelor complexe.
Soluție
Ecuația z 4  1 se scrie z 2
 
 1 z2  1  0, 
—1
—1
1
1
—1
—i
i
i
—i
de unde se obține z  1, 1, i,  i  H. Alcătuim 1 —1 1 —i i
tabla operației de înmulțire pe H. —i i —i —1 1
După cum se observă din tabla operației, i —i i 1 —1
toate rezultatele obținute în urma compunerii
elementelor aparțin mulțimii H. În concluzie, mulțimea H este parte stabilă
a lui C în raport cu înmulțirea.

 2. Să se alcătuiască tablele operațiilor de adunare și de înmulțire

modulo 4 pe R4 și de adunare și de înmulțire pe mulțimea claselor
de resturi Z4.

10
Algebr‘ • I. Grupuri

Soluție
Având în vedere modul în care s-au definit operațiile pe mulțimile
R4 și Z4 avem:

 0 1 2 3 Ⓢ 0 1 2 3
0 0 1 2 3 0 0 0 0 0
1 1 2 3 0 1 0 1 2 3
2 2 3 0 1 2 0 2 0 2
3 3 0 1 2 3 0 3 2 1

+ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂  0̂ 1̂ 2̂ 3̂
0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂
1̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂
2̂ 2̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂ 0̂ 2̂ 0̂ 2̂
3̂ 3̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂ 3̂ 2̂ 1̂
 3. Pe mulțimea R se consideră legea de compoziție x ○ y  xy  x  y,
 x, y  R. Să se arate că mulțimea M  2, 0 este parte stabilă
a lui R în raport cu legea de compoziție „ ○ “.
Soluție
Trebuie arătat că dacă x, y  2, 0 , atunci x ○ y  2, 0. Deoarece
x, y  2, 0, rezultă că 2  x  0, 2  y  0 sau 1  x  1  1, 1  y +
 1  1 și se obțin inegalitățile: x  1  1, y  1  1. Prin înmulțire avem
inegalitatea:  x 1  y  1  1, care se scrie sub forma 1   x 1 y 1  1.
După reduceri se obține: 2  xy  x  y  0, deci x ○ y  2, 0.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Pe mulțimea Z se definește opera- ția   1 a  
algebrică „○“ astfel: x ○ y  2x  E2. Pe mulțimea M    a  R
  a 
1 
 y — 3,  x, y  Z.
definim operația algebrică A  B 
a) Să se calculeze: 4 ○ 7, 8 ○  1 ,  3A  2B,  A, B  M .
8 ○ 3 și 3 ○ 8 a) Să se arate că I2  M .
.
b) Să se afle valorile x  Z pentru  1 3   1 2 
b) Să se calculeze   .
care x ○  3x  1  6.
 3 1   2 1 
c) Să se rezolve ecuația  x  1 ○ 3  c)1Să
 a  1 a2  a  R, știind că
se determine


 
2
5○ x 8 .  a 1    2    I 2 .
  a 1
 
11


E3. Să se calculeze:
a) 18 mod 5; 28 mod 6; 17 mod 8;
3 mod 4;
b) 5  4; 6  11; 2  5;
 13 , dacă n  9;
c) 2 Ⓢ 7; 5 Ⓢ 8; 3 Ⓢ 17;
Ⓢ 11 , dacă n  10.
E4. Să se calculeze:
ˆ ˆ 1, 9̂, ˆ3, ˆ
a) 2 3, 2 7 în Z 3;
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
b) 2  11, 3  7, 5  9 în Z 4;
   
3 4
c) 2̂  4̂, 4̂  3̂, 3̂ , 5̂
Algebr‘ • I. Grupuri
c) M  0, 1, 2, 3, 4 ,
x ○ y  max  x, y .
4  E9. Să se arate că mulțimea M este
 parte stabilă în raport cu legea de
compoziție specificată:
5 Ⓢ a) M  2,   , x ○ y  xy 
 2  x  y  6;
 a 2b  
b) M   b a  a, b  R , în raport
  
cu adunarea matricelor;
 
în Z ;  a 2b 2 2

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
6 c) M  
 b a a, b  Q, a  2b  1 ,
  
d) 2  3  4  5  3  6  în Z7. în raport cu înmulțirea matricelor.
E5. Să se rezolve ecuațiile:
a) 2̂x  1̂  0̂, în Z 3 ;
E10. Pe mulțimea M  1, 2, 3, 4 se consi-
deră operația algebrică „ ○ “ a cărei
b) x2  1̂  0̂, în Z 5;
tablă este dată mai jos:
c) 3̂x2  x  2̂  0̂, în Z 4 ; ○ 1 2 3 4
d) x  2̂x  3̂  0̂, în Z 5 .
3 1 1 3 4 1
2 1 3 4 2
E6. Pe mulțimea R se definesc opera- 3 2 1 3 4
țiile algebrice: x ○ y  x  y  xy și 4 4 3 2 1
x T y  x  y  2xy,  x, y  R. Să se a) Să se determine: x  1 ○ 2 ○ 3 ,
y  4 ○ 3 ○ 2 , z  1 ○ 2 ○ 3 ○ 4 .
rezolve:
a) ecuația x ○ x  x T x;
b) Să se rezolve ecuațiile: x ○ 2  4,
  x  3y  ○ 3  19
b) sistemul  . 4 ○ x  2 și x ○ 2 ○ x  1.
 x  2y T 2  22 c) Să se rezolve sistemele de ecuații:
E7. Pe mulțimea M  0, 1, 2, 3, 4 se x ○ 2  y  x ○ y  1
 ºi  x  1 ○ y  1.
consideră legea de compoziție y ○ 2  x   
x ○ y  x  y ,  x, y  M. Să se
alcătuiască tabla operației și să se E11. Fie M  A  1 a a  C și le-
  0 1 
arate că M este parte stabilă în raport  
cu această lege de compoziție.
gea de compoziție X  Y  X  Y  I 2 ,
E8. Să se alcătuiască tabla operației  X,Y  M2 C , definită pe mulți-
„○“ pe mulțimea M și să se studieze
mea M 2  C .
dacă mulțimea este parte stabilă în
Să se arate că mulțimea M este
raport cu „○“, dacă:
a) M   x  N x divide 12 , parte stabilă a mulțimii M 2  C  în
raport cu operația de înmulțire a
x ○ y  c.m.m.d.c.  x, y  ; matricelor și în raport cu operația
b) M  2, 3, 4, 5 , „“.

x ○ y  min  x, y ;

12
Algebr‘ • I. Grupuri

APROFUNDARE

A1. Să se determine mulțimile M  Z 4, 1

f  x  x, f x   . Să se arate
care sunt părți stabile ale lui Z 4 3 4 x
în raport cu operația de adunare. că mulțimea M  f1, f2, f3, f4 este
parte stabilă în raport cu compu-
A2. Să se arate că mulțimea M este nerea funcțiilor.
parte stabilă în raport cu operația
specificată: A6. Fie M  2,   și legea de compo-
a) M  a,   , x ○ y  xy  a  x  y  ziție pe M, x ○ y  xy  2x  2y  a,
 a  a;
2
 x, y  M.
b) M   4, 6 , x ○ y  xy  5  x  y  30; a) Să se determine valoarea minimă
xy a lui a  R, astfel încât M să fie
c) M  1, 1 , x ○ y  . parte stabilă în raport cu „○“.
1  xy
b) Să se rezolve ecuația 4 ○ x  8.
A3. Pe mulțimea M  2,   se consi- c) Să se rezolve sistemul:
 x  2 ○  y  3  46
deră legea de compoziție:  , pentru a  50.
xy  2  2x  1 ○  y  1  59
x ○y  ,  x, y  M.
xy3
Să se arate că M este parte stabilă A7. Să se studieze dacă mulțimea M
în raport cu „ ○ “. este parte stabilă a lui C în raport
cu înmulțirea:
A4. Se consideră mulțimea 
a) M  z  C z3  1 ; 

Z  3   a  b 3 a, b  Z .  b) M   z  C z  z ;
Să se arate că:
a) mulțimea Z 3 este parte stabilă

c) M  z  C z2  z ; 
în raport cu adunarea și 
d) M  z  C Re  z   0 . 
înmulțirea;
A8. Să se determine mulțimile finite

b) mulțimea M  a  b 3 a, b  Z, M  R, care sunt părți stabile ale
lui R în raport cu operația de

a2  3b2  1 este parte stabilă a mul-
înmulțire. Aceeași problemă pentru
țimii Z  3  în raport cu înmulțirea.
mulțimea C.

A5. Fie funcțiile f 1, f2, f3, f4 : R \ 0  A9. Fie M o mulțime cu 3 elemente. Să
1 se determine numărul legilor de
R\ 0 , f  x  x, f  x  , compoziție care se pot defini pe
1 2
x mulțimea M. Generalizare.

13
 Algebr‘ • I. Grupuri

2 Propriet‘ţi ale legilor de compoziţie

2.1. Proprietatea de comutativitate
Fie M o mulțime nevidă.

v DEFINIȚIE
• Legea de compoziție „ ○ “: M  M  M,  x, y  x ○ y se numește comuta-
tivă dacă x ○ y = y ○ x,  x, y  M.

Exemple de legi de compoziție comutative

 Adunarea și înmulțirea pe mulțimile de numere N, Z, Q, R, C. Avem: x
 y  y  x și x  y  y  x,  x, y.
 Reuniunea, intersecția și diferența simetrică pe mulțimea P M a submulțimilor
mulțimii M:
A  B  B  A, A  B  B  A, A  B  B  A,  A, B  P M.
 Adunarea matricelor pe mulțimea M m, n  C  :
A  B  B  A, A, B  M m, n  C.

Exemple de legi de compoziție necomutative

 Scăderea pe mulțimile Z, Q, R, C.
 Scăderea pe mulțimea matricelor M m, n  C  .
 Diferența mulțimilor pe mulțimea P  A  .
 Compunerea funcțiilor pe mulțimea F M   f f : M  M, dacă M are cel puțin
două elemente.

 OBSERVAŢII
1. Dacă  : M  M  M este lege de compoziție comutativă pe mulțimea M
și H  M este parte stabilă a lui M în raport cu , atunci operația
indusă pe H de legea  este comutativă. Se spune că proprietatea de
comutativitate este ereditară.
2. Dacă mulțimea M este finită, comutativitatea unei operații  pe M poate
fi verificată pe tabla operației. Legea de compoziție este comu- tativă
dacă tabla legii este simetrică față de diagonala principală a acesteia.

Exercițiu rezolvat
 Pe mulțimea Z a numerelor întregi se definește legea de compoziție x
○ y = xy  2x  ay .
Să se determine a  Z pentru care legea de compoziție este comu-
tativă.

14
Algebr‘ • I. Grupuri

Soluție
Avem: y ○ x  y  x  2 y  ax. Din egalitatea x ○ y = y ○ x se obține
x  y  2x  ay  y  x  2y  ax,  x, y  Z. Din faptul că înmulțirea și
adunarea numerelor întregi sunt legi de compoziţie comutative se obține
 a  2   x  y = 0,  x, y  Z, de unde a  2.
 OBSERVAŢIE
• Multe legi de compoziție se definesc cu ajutorul altor legi de compo -
ziție. În asemenea cazuri, în demonstrarea proprietăților legii de
compoziție considerate, intervin în mod esențial proprietățile legilor de
compoziție folosite în definirea acestora.

2.2. Proprietatea de asociativitate

Fie M o mulțime nevidă.

v DEFINIȚIE
• O lege de compoziție M  M  M, x, y  x ○ y se numește asociativă
dacă  x ○ y  ○ z = x ○  y ○ z ,  x, y, z  M .

Exemple de legi asociative

 Adunarea și înmulțirea pe mulțimile de numere N, Z, Q, R, C:
x  y  z  x   y  z și x  y  z = x   y  z, pentru oricare x, y, z.
 Reuniunea, intersecția și diferența simetrică pe mulțimea părților unei mulțimi M:
 A  B  C  A  B  C,  A  B  C  A  B  C și
A  B  C =  A  B  C,  A, B, C  P M.
 Compunerea funcțiilor pe mulțimea F  M  f f : M  M:
f ○ g ○ h  f ○ g ○ h,  f, g, h  F M.
 Adunarea și înmulțirea matricelor pe mulțimea M n  C :
A  B  C   A  B  C,  A, B, C  Mn C și A  B  C   A  B  C,  A, B, C  Mn C.

Exemple de legi neasociative

 Scăderea pe mulțimile de numere Z, Q, R, C. De exemplu: 2   3  1  0, iar
2  3  1  2.
 Scăderea matricelor pe mulțimea M m, n C.
 Diferența mulțimilor pe mulțimea P  M .

Atunci când este valabilă proprietatea de asociativitate, nu este

necesară folosirea parantezelor pentru a indica compusul a trei
elemente. În acest caz este suficient să se scrie a ○ b ○ c , iar acest
element se poate determina fie cu  a ○ b  ○ c, fie cu a ○  b ○ c  .

15
 Algebr‘ • I. Grupuri

În general, pentru o operație asociativă, se pot considera elemente

de forma: a1 ○ a 2 ○ ... ○ a n, acestea având aceeași valoare indiferent de
gruparea termenilor cu ajutorul parantezelor.
Elementul a1 ○ a2 ○ ... ○ an se definește recursiv, astfel:
a1 ○ a2 ○ ... ○ an1 ○ an = a1 ○ a2 ○ ... ○ a n1  ○ a n.
Pentru o lege de compoziție „○“ asociativă sunt valabile egalitățile:
• a1 ○ a2 ○ ... ○ an = a1 ○ a 2 ○ ... ○ an ;
• a1 ○ a2 ○ ... ○ an = a1 ○ a2 ○ ... ○ ak 1 ○  ak ○ ... ○ an  , unde 2  k  n.

 OBSERVAŢII
1. Proprietatea de asociativitate este ereditară, adică dacă  este lege
de compoziție asociativă pe M și H  M este parte stabilă a lui M în
raport cu , atunci și legea indusă pe H de către  este asociativă.
2. Dacă  este lege neasociativă pe M și H  M este o parte stabilă a lui
M în raport cu , nu rezultă în mod necesar că legea indusă de  pe
H este neasociativă.
Exemplu
 Operația de scădere pe Z nu este asociativă, dar este asociativă pe mulțimea H
 0  Z.

Probleme rezolvate
 1. Pe mulțimea M 2  Z  se consideră legea de compoziție „○“, dată
de relația A ○ B  A  B  AB.
a) Să se arate că legea de compoziție „○“ este asociativă.
 1 a   1 b  1 c
b) Să se determine  ○ ○ .
0 1   0 1   0 1 

c) Să se determine 1 1  ○ 1 2○  1 3 ○ 1 4  .

 0 1       
Soluție 0 1 0 1
a) Folosind comutativitatea adunării0 1și asociativitatea înmulțirii
matricelor, avem  A ○ B  ○ C =  A  B  AB  ○ C = A  B  AB  C 
  A  B  AB  C = A  B  C  AB  AC  BC  ABC. Analog, A ○ B ○ C 
 A  B ○ C + A  B ○ C  = A  B  C  BC  A B  C  BC  A  B  C  AB 
AC  BC  ABC.
Așadar, pentru oricare A, B, C  M 2  Z  ,  A ○ B ○ C = A ○  B ○ C , deci
legea de compoziție „○“ este asociativă.

16
Algebr‘ • I. Grupuri

b) Legea „○“ fiind asociativă, folosind a) rezultă:

1 a   1 b   1 c   1 a   1 b  1 c  1 a   1 b 
 ○   ○  =          
 0 1   0 1  0 1  0 1  0 1  0 1  0 1  0 1 
1 a   1 c  1 b  1 c  1 a   1 b  1 c  3 a  b  c 
   
1  0 1   0 1   0 1   0 1  0 1  0 1 
=
0 0 3
           
1 a  b   1 a  c  1 b  c  1 a  b  c  7 4a  4b  4c
 0 1   0  
1  0 1  0 1 = 0 7 .
         
c) Folosind punctul b) rezultă:
 1 1  1 2  1 3  1 4   7 24   1 4   7 24   1 4 
 ○  ○  ○   = ○  =   
 0 1   0 1   0 1   0 1  0 7   0 1  0 7   0 1 

 7 24  1 4  8 28

  7 52 = 15 80 
 0  =   .
         

 7 0 1R se definește
2. Pe mulțimea 0 8
legea de0 compoziție
7 R  R  R,
0 15
x, y  x ○ y = xy  ax  ay  b.
a) Să se determine a, b  R, astfel încât legea de compoziție „○“ să
fie asociativă.
b) Să se determine x
.○ x ○ ._
.. ○_
,x , pentru a, b  R determinate la a).
n termeni
Soluție
a) Folosind proprietățile adunării și înmulțirii numerelor reale, pentru
 x, y, z  R, avem  x ○ y  ○ z =  xy  ax  ay  b  ○ z =  xy  ax  ay  b  z 
 a   xy  ax  ay  b  az  b  xyz  axz  ayz  bz  axy  a 2 x  a 2 y  ab 
az  b = xyz  axy  ayz  axz  a 2x  a 2 y  a  b z  ab b. Analog se obține:
x ○  y ○ z  = xyz  axy  ayz  axz   a  b  x  a 2 y  a 2 z  ab  b.
Prin identificarea acestor expresii se obține relația a2 = a  b, de
unde b = a2  a și x ○ y = xy  a  x  y  a2  a   x  a  y  a   a.
astfel:
b) Vom folosi metoda inducției matematice.
Fie tn  x ○ x ○ ... ○ x, compunerea având în total n termeni.
Rezultă: t  x, t  x ○ x  x 2  2ax  a2  a   x  a  a,
2
1 2

t 3= t ○2 x = x  at 2 a  a = x  a  a.
3

Presupunem că t k =  x  a   a.
k

Atunci t k1  t k○ x   x  a   tk  a   a   x  a
k1
 a.
17
 Algebr‘ • I. Grupuri

Din principiul inducției matematice rezultă că:

t n   x  a  a pentru oricare n  N, n  1.
n

 3. Într-un circuit electric sunt legate în paralel două rezistoare cu

rezistențele R1 și R2, măsurate în ohmi. Rezistența echivalentă R
a grupării rezistențelor R1, R2 este dată de relația:
1 1 1 (1)
  .
R R1 R 2
Să se arate că circuitele din figurile 1 și 2 au aceeași rezistență totală
pentru oricare valori R 1, R2 , R3  0,   .
R1
Soluție:
R2
Fie M  0,   mulțimea valorilor rezisten- R3
țelor dintr-un circuit. Figura 1
Relația (1) definește pe mulțimea M următoarea R1
lege de compoziție:
R1 R2 R2

R1 ○ R 2  R  R R . R3
1 2
Figura 2
Rezistența totală a circuitului din figura 1 este
R   R1 ○ R2  ○ R3 , iar a circuitului din figura 2 este R  R1 ○ R2 ○ R3 .
Egalitatea R  R  este echivalentă cu egalitatea R1 ○ R2  ○ R3 
 R1 ○  R 2 ○ R3 , R1, R2, R3  M.
R R
Avem R ○ R  ○ R  1 2 ○ R  R1 R2 R3
1 2 3 R R


3
R RR RRR .
1 2 1 2 1 3 2 3
Analog, R ○ R ○ R   R ○ R2 R3  R1 R 2 R3
 

.
1 2 3
R2  R3
1
R1 R2  R1 R3  R 2 R 3
Așadar R  R . Mai mult, se obține că legea de compunere a
rezistențelor legate în paralel este asociativă.

Pe o mulțime M se pot defini mai multe legi de compoziție.

O mulțime nevidă înzestrată cu una sau mai multe legi de
compoziție, care satisfac un set de axiome date sub formă de identități
sau alte condiții, formează o structură algebrică.

v DEFINIȚII
• Se numește semigrup o pereche S, ○ formată dintr-o mulțime nevidă
S și o lege de compoziție pe S care îndeplinește axioma de asociativitate:
S1 : x ○  y ○ z =  x ○ y  ○ z,  x, y, z  S .

18
Algebr‘ • I. Grupuri

• Un semigrup S, ○ se numește semigrup comutativ sau abelian
dacă legea de compoziție verifică axioma de comutativitate:
S2 : x ○ y = y ○ x,  x, y  S.

Exemple de semigrupuri

 Perechile  N,   și N, sunt semigrupuri comutative. Ele reprezintă semigrupul

aditiv și semigrupul multiplicativ al numerelor naturale.
 Fie A o mulțime și P  A  familia părților lui A. Perechile
P  A ,  sunt semigrupuri comutative.
 Fie A o mulțime nevidă și F  A   f f : A  A. Perechea F  A , ○ este semigrup.
Dacă mulțimea A are cel puțin două elemente, semigrupul F  A, ○ este
necomutativ.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze comutativitatea și
asociativitatea legilor de compo-
ziție definite pe mulțimea M, în
cazurile:
a) M  1,   , x ○ y  2xy  2x  2y  3;
b) M  1, 3, x ○ y  xy  2x  2y  6;
c) M  Z, x ○ y = x  y  xy;
d) M  Z, x ○ y = 7xy  2x  2y  8;
e) M  Q, x ○ y = xy  x  y.
E2. Să se studieze comutativitatea și
asociativitatea legii de compoziție „○“
definite pe mulțimea M, în cazurile:
x y
a) M  1, 1 , x ○ y = ; b) Să se arate că x T  y ○ z =  x T y ○
1  xy
b) M  C, x ○ y = x  y  ixy;
c) M  1,   ,
„○“ sunt comutative și asociative
pe mulțimile M:
a) M  Z, x ○ y = cx  ay  b;
b) M  Q, x ○ y = xy  2x  ay  b;
c) M  C, x ○ y = ixy  ax  by;
ax  by
d) M   0,   , x ○ y = .
1  xy
E4. Pe mulțimea Z se consideră legile
de compoziție x ○ y = x  y  4 și
x T y = xy  4x  4y  20. 
a) Să se arate că Z, ○  și Z, T
sunt semigrupuri comutative.
○  x T z (legea de compoziție „T“
este distributivă față de „○“).

x○y= x2y2  x2  y2  2; E5. Pe mulțimea Z se consideră legile

de compoziție x ○ y = x  y  3 și
d) M  0,  \ 1 ; x ○ y = xln y; x T y = x  y  7.
 1 a   
e) M   0 1  a  R , a) Să se arate că Z, ○  și Z, T
   
 sunt semigrupuri comutative.
A ○ B = AB  A  B  2I 2. b) Să se determine a, b  N*, astfel

E3. Să se determine constantele reale încât funcția f : Z  Z, f  x   ax  b să

pentru care legile de compoziție verifice egalitatea f  x ○ y = f(x) T f(y).
19
 Algebr‘ • I. Grupuri

E6. Pe mulțimea Z 5 se definește opera- egalitatea  2̂ ○ a  ○ a2  2̂ ○  a ○ a2  ?

ția algebrică ˆx  2
x ○ y  xy  2 ˆ y  a, b) Să se determine a  Z 5 pentru
 x, y  Z5. care operația „○“ este asociativă.
a) Pentru ce valori ale lui aZ 5 există

APROFUNDARE

A1. Pe mulțimea A   0, 2 se definește A4. Să se determine a, b  R pentru
legea de compoziție „○“ prin: care următoarele operații algebrice,
4x  4y definite pe mulțimea M  M 2 R ,
x ○ y  , x, y  A. sunt comutative și asociative:
4  xy
 x y  
a) Să se arate că legea este asoci- a) M    x, y  R , A ○ B 
ativă și comutativă.   0 x 
b) Să se verifice dacă x, y, z  A și  A  aB  bI2;
x ○ z  y ○ z, atunci x  y.  x y   
c) Să se determine x  A care b) M    x, y  R ,
verifică ecuația x ○ x ○ x  0.  0 x  y 
A ○ B  aAB  bBA; 
(Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2000)
 0 0   
c) M    x  R , A ○ B 
A2. Pe mulțimea R se definește legea de
  x x 
compoziție x ○ y  xy  2ax  by,
00
 x, y  R. Legea este asociativă și  aAB   A  B .
comutativă dacă:  1 1 
 
1
a) a  , b  ;
1 
3 2 A5. Fie M o mulțime nevidă și operația
1 algebrică asociativă „○ “ definită pe
b) a  b  ;
3 M. Să se găsească condiții sufi-
ciente asupra elementului a  M
c) a  b  2;
2 2
pentru care operația „  “ definită
d) a  1, b  2; pe M este asociativă:
1
e) a  b  0 sau a  , b  1. a) x  y  a ○ x ○ y; b) x  y  x ○ a ○ y;
2 c) x  y  a ○ x ○ y ○ a; d) x  y 
(Univ. Maritimă, Constanța, 2000)
 x ○ y ○ a.
A3. Să se arate că următoarele legi de
compoziție definite pe R sunt comu- A6. Să se determine numărul legilor de
tative și asociative: compoziție comutative definite pe o
a) x  y  max  x, y ;
mulțime cu n  N * elemente.
b) x  y  min  x, y  .

20
Algebr‘ • I. Grupuri

2.3. Element neutru

Fie M o mulțime nevidă.

v DEFINIȚII
• Legea de compoziție M  M  M, x, y  x ○ y admite element neutru
dacă există un element e  M, astfel încât x ○ e = e ○ x = x,
 x  M. (1)
• Elementul e  M cu proprietatea (1) se numește element neutru
pentru legea de compoziție „○“.

Exemple
 Numărul 0 este element neutru pentru adunarea numerelor pe mulțimile N, Z, Q, R,
C: x  0  0  x  x,  x.
 Matricea Om, n este element neutru pentru adunarea matricelor pe mulțimea Mm,n  C:
A  O m, n  O m, n  A  A,  A  M m, n C.
 Matricea unitate In este element neutru pentru înmulțirea matricelor pe mulți-
mea M n C: A  In  In  A  A,  A  M n C.
.
 Vectorul nul 0 este element neutru pentru adunarea vectorilor pe mulțimea
vectorilor V din plan sau din spațiu:
. . . . . .
v  0  0  v  v,  v  V .

 TEOREMA 1 (unicitatea elementului neutru)

Fie M o mulþime nevidã. Dacã legea de compoziþie M  M  M,
x, y  x ○ y , admite un element neutru, atunci acesta este unic.
Demonstrație
Să presupunem că e1 și e2 sunt elemente neutre pentru legea de
compoziție „○“. Atunci au loc relațiile:
x ○ e1 = x și e2 ○ y = y.
Luând x  e2 și y  e1 se obține că:
e2 ○ e1 = e2 și e2 ○ e1 = e1, relație din care rezultă că e1 = e2 și
unicitatea este demonstrată. n

Exerciții rezolvate
 1. Pe mulțimea R se definește legea de compoziție R  R  R,
x, y  x ○ y  xy  ax  ay  b. Să se determine a, b  R pentru
care legea de compoziție dată admite element neutru e  2.

21
 Algebr‘ • I. Grupuri

Soluție
Numărul e  2 este element neutru dacă x ○ 2  2 ○ x  x,  x  R.
Din aceste relații se obține 2x  2a  ax  b  x,  x  R, de unde a  2 
 1 și 2a  b  0. Rezultă a  1 și b  2, iar legea de compoziție este
x ○ y  xy  x  y  2.

 a b  
 2. Fie M    a, b  R.
 0 0  
a) Să se arate că există A  M, astfel încât AX  X,  X  M.
b) Există matricea B  M, astfel încât XB  X,  X  M?

Soluție  
 x y   a b
a) Fie X     M și A    M. Din egalitatea AX  X se
 0 0   0 0 
 ax ay  x y  
obține  a b   x y    x y , de unde  . Această relație
 
0 0   
    
 0 
   
0 0 0  1 b
se verifică pentru oricare x, y  R dacă a  1, b  R, deci A   , b  R.
0 0 0 0  
0 0 
Rezultă că există o infinitate de matrice A cu proprietatea cerută.
 a b  x y 
b) Fie B     M. Din egalitatea XB  X se obține:   
 0 0    0 0 
 a b   x y   sau  ax bx   x y  de unde a  1, bx  y. A doua
      ,
 0 0   0 0   0 0   0 0 
egalitate nu poate avea loc pentru oricare x, y  R.
Așadar, nu există B  M cu proprietatea cerută.

 OBSERVAŢII
1. Fie M o mulțime nevidă și „○“ o lege de compoziție pe M.
Dacă există es  M, astfel încât es ○ x  x,  x  M, elementul es se
numește element neutru la stânga.
Dacă există ed  M, astfel încât x ○ ed  x,  x  M, elementul ed se
numește element neutru la dreapta.
Din problema rezolvată rezultă că există legi de compoziție care au
element neutru la stânga, dar nu au element neutru la dreapta.
2. Operația de scădere pe R are elementul neutru la dreapta ed  0, dar
nu are element neutru la stânga. Într-adevăr, x  0  x,  x  R, și
nu există e  R astfel încât e  x  x,  x  R.

22
Algebr‘ • I. Grupuri

v DEFINIȚII
• Perechea (M, ○ ) se numește monoid dacă verifică următoarele axiome:
(M1) axioma asociativității:
x ○ y ○ z  x ○  y ○ z,  x, y, z  M;
(M2) axioma elementului neutru:
 e  M, astfel încât x ○ e  e ○ x  x,  x  M.
• Dacă, în plus, legea de compoziție „○“ este comutativă, monoidul se
numește monoid comutativ sau abelian.
Se observă că perechea  M, ○ este monoid dacă este semigrup cu
element neutru (semigrup unitar).

Exemple
 Perechile N,  , N,  , Z,  , Z,  , R,  , R,  sunt monoizi comutativi.

 
 Perechile M n  C  ,  ,  F  A  , ○ sunt monoizi necomutativi.

2.4. Elemente simetrizabile

v DEFINIȚII
Fie M o mulțime nevidă, înzestrată cu o lege de compoziție M  M  M,
x, y  x ○ y, care admite elementul neutru e.
• Elementul x  M se numește simetrizabil în raport cu legea de
compoziție „○“ dacă există x  M, astfel încât x ○ x  x ○ x  e. (1)
• Elementul x  M se numește simetricul elementului x în raport cu
legea de compoziție „○“.

Exemple
 Orice număr real x este simetrizabil în raport cu adunarea numerelor reale. În
acest caz, x  x și se numește opusul numărului x.
 Orice număr real nenul x este simetrizabil în raport cu înmulțirea pe R. Simetricul
1
elementului x  R \ 0 este x  și se numește inversul lui x. Numărul x  0
x
nu este simetrizabil în raport cu înmulțirea numerelor reale.
 Fie Z mulțimea numerelor întregi. Singurele elemente simetrizabile în raport cu
înmulțirea sunt 1 și 1.

Dacă legea de compoziție pe mulțimea M are element neutru, se

notează cu U  M  mulțimea elementelor simetrizabile în raport cu legea
de compoziție.

23
 Algebr‘ • I. Grupuri

Deoarece elementul neutru are proprietatea e ○ e  e, rezultă că

e  U M, deci U M este mulțime nevidă.
Mulțimea U M se numește mulțimea unităților lui M.

 TEOREMA 2 (unicitatea simetricului)

Fie „○“ o lege de compoziþie pe mulþimea M, asociativã ºi cu
elementul neutru e. Dacã un element x  M are un simetric,
atunci acesta este unic.

Demonstrație
Presupunem că x și x  sunt elemente simetrice ale elementului
x. Din asociativitatea legii de compoziție „ ○ “ se obține:
x ○ x ○ x   x ○ x  ○ x  e ○ x  x , și x ○ x ○ x  x ○  x ○ x    x ○ e  x.
Rezultă că x  x  și unicitatea este demonstrată. n

 OBSERVAŢIE
• Dacă o lege de compoziție „○“ pe o mulțime M are element neutru,
dar nu este asociativă, este posibil ca un element x  M să admită
mai multe elemente simetrice.

Exemplu
 Fie M  e, a, b și legea de compoziție dată cu ajutorul tablei lui Cayley:

○ e a b Legea nu este asociativă deoarece:  b ○ b ○ a  a ○ a  e, iar

e e a b b ○  b ○ a   b ○ e  b.
a a e e Elementul a  M are simetricele a și b, deoarece a ○ a  e și
b b e a a ○ b  e  b ○ a.

 TEOREMA 3
Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie M  M 
 M, x, y  x ○ y, asociativã ºi cu element neutru.
a) Dacã x  M este simetrizabil în raport cu legea de compoziþie
„○“, atunci simetricul sãu x  este simetrizabil ºi  x    x.

b) Dacã x, y  U  M , atunci x ○ y  U  M  ºi  x ○ y  y ○ x.

c) Dacã x1, x 2 , …, x n  U  M  , atunci  x1 ○ x 2 ○ … ○ x n  U  M  ºi

x1 ○ x2 ○ ... ○ xn   xn ○ xn1 ○ ... ○ x1 .

24
Algebr‘ • I. Grupuri

Demonstrație
a) Deoarece x ○ x  x ○ x  e, se observă că simetricul lui x este
chiar x, deci x  x.
b) Să considerăm z  y ○ x  M. Avem:
x ○ y  ○ z  x ○ y ○  y ○ x  x ○  y ○ y ○ x  x ○ e ○ x  x ○ x  e și
z ○  x ○ y   y ○ x  ○  x ○ y  y ○  x ○ x  ○ y  y ○ e ○ y  y ○ y  e.
c) Se folosește inducția matematică.
Pentru n  1 și n  2, proprietatea este adevărată având în vedere b).
Să presupunem proprietatea adevărată pentru k  N*. Avem:
 x ○ x ○ … ○ x ○ x     x ○ x ○ … ○ x  ○ x   x ○
1 2 k k 1 1 2 k k 1 k 1

○  x1 ○ x2 ○… ○ x k   xk 1 ○  xk ○ ... ○ x1   xk 1 ○ xk ○... ○ x1 , deci proprietatea
are loc și pentru k  1.
În concluzie, proprietatea are loc pentru oricare n  N*. n

Probleme rezolvate
 1. Pe mulțimea R se consideră legea de compoziție R  R  R,
x, y  x ○ y  xy  ax  by  c.
a) Să se determine a, b, c  R pentru care legea este comutativă,
asociativă și admite element neutru.
b) Pentru valorile a, b, c găsite, să se determine U  R .

Soluție
a) Din relația x ○ y  y ○ x se deduce a  b, deci x ○ y  xy  ax  y  c.
Legea de compoziție este asociativă dacă x ○  y ○ z    x ○ y ○ z,  x, y, z 
 R. Se obține egalitatea: xyz  a  xy  yz  zx  a2x  a2y   a  c z  ac  c 
 xyz  a xy  yz  zx  a  c x  a2y  a2z  ac  c,  x, y, z  R.
Rezultă că a  c  a2 și x ○ y  xy  a  x  y  a2  a.
Legea de compoziție dată admite elementul neutru „e“ dacă
x ○ e  e ○ x  x,  x  R. Se obține egalitatea: xe  a x  e  a2  a  x,
 x  R, de unde  x  a  e   x  a   1  a  ,  x  R și, astfel, e  1  a.
În concluzie, b  a, c  a2  a, a  R.
b) Fie x un element simetrizabil și x simetricul său. Se obține
x ○ x  e și xx  a  x  x  a2  a  1  a, de unde xx  a   1  a 2  ax.

25
 Algebr‘ • I. Grupuri

1  a2  ax
Se observă ușor că dacă x  a rezultă x  . Așadar,
xa
U  R  R \ a.

 2. Fie „○“ lege de compoziție asociativă și cu element neutru pe

mulțimea M. Să se arate că dacă x  U M, y  U M, atunci
x ○ y și y ○ nu sunt simetrizabile.
x

Soluție
Să presupunem prin absurd că x ○ y  U M.
Atunci există s  U M, astfel încât x ○ y ○ s  e  s ○ x ○ y.
De aici rezultă: x ○  y ○ s  e și y ○ s  x. Se obține y  x ○ s  s ○ x
și y  U  M, în contradicție cu ipoteza.
Așadar, x ○ y  U  M  . Analog se arată că y ○ x  U M.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se verifice dacă operația alge- brică E3. Să se determine elementul simetric
„○“ definită pe mulțimea M al elementului s  M, dacă:
admite element neutru: 
a) M  R, x ○ y  xy  x  y, s 3, 2, 2 ; 
a) M  R, x ○ y  2xy  x  y; b) M  Z, x ○ y  x  y  13,
b) M  C, x ○ y  xy  2x  2y  2;
s  1, 0, 3, 11;
c) M  Z, x ○ y  xy — 3x — 3y  12;
c) M  C, x ○ y  x  y  i, s i,  i, 1  i ;
d) M  1, 1 , x ○ y  x  y ; 9x  9y
  d) M  3, 3 , x ○ y  ,
1  xy 9  xy
e) M  Z 7 , x ○ y  xy  5̂x  5̂y  6̂.  1 
s  0,  2, 2,  .
E2. Să se determine elementul neutru  2 
pentru operația „○“ definită pe M: a)
M   3,   , x ○ y  xy  3x  3y  6; E4. Pe mulțimea R se consideră legea de
b) M   7,   , x ○ y  xy  7x  7y  56; compoziție x ○ y  3 x3  y3 , x, y  R.
a) Să se arate că R, ○  este monoid
c) M   0, 1 , x ○ y 
xy
; comutativ.
2xy  x  y  1
b) Să se arate că U  R   R.
d) M  0,    \ 1 , x ○ y  x9 log2 y.

26
Algebr‘ • I. Grupuri

APROFUNDARE
A1. Să se determine parametrii pentru A4. Pe mulțimea R se definește legea
care operațiile date au elementul de compoziție x ○ y  xy  ax  by.
neutru indicat: Să se determine a, b  R, astfel
a) M  R, x ○ y  xy  ax  ay  2, e  2;
încât R, ○ să fie monoid. Pentru
b) M  Q, x ○ y  x  y  a, e  5;
fiecare monoid obținut să se deter-
5xy 12x 12y  a
c) M 2, 3 ,x ○ y  , mine U  R  .
2xy  5x  5y  13
5 (Univ. București, 1986)
e .
2 A5. Pe mulțimea M  R  R se consi-
deră legea de compoziție:
A2. Pe mulțimea Q se consideră legile de a, b ○ c, d  ac  bd, ad  bc .
xy
compoziție x ○ y   2x  2y  24, a) Să se arate că  M, ○  este monoid
4
x  y  x  y  2,  x, y  Q. Dacă comutativ.
e și e sunt elementele neutre în b) Să se determine U  M  .
1 2
raport cu legile „○“, respectiv „“,  1  x 0 x  
  
iar p  e1  e2, atunci: A6. Fie M   0x 0 0  x  R
.
0 1x
a) p  4; b) p  6; c) p  10;   
d) p  12; e) p  16. a) Să se arate că  M ,  este monoid
(ASE, București,
comutativ.
1998)
b) Să se determine U  M  .
A3. Pe mulțimea C se definește legea
de compoziție z1 ○ z2  z1  z2  A7. Fie Z  i  a  bi a, b  Z ,
i z1  z2   1  i, z1, z 2  C. Dacă

m este modulul elementului neutru 

M  a 2  b2 a, b  Z  i . 
al legii „○“, atunci: a) Să se arate că  Z  i  ,   ,  Z  i  ,  ,
a) m  1; b) m  5; c) m  2;  M ,  sunt monoizi comutativi.
d) m  3; e) m  2 2. b) Să se determine elementele
(ASE, București, simetrizabile ale fiecărui monoid.
1998)

EXERCIŢII ŞI PROBLEME RECAPITULATIVE

EXERSARE
simetrice pe mulțimea P  A  .
E1. Fie M = 
1 0 0 1 1 0  0 1 .
 , ,  ,  
 0 1  1 0 0
 1  1 0 
 b) Să se arate că P  A  ,  ,
Să se alcătuiască tabla înmulțirii
pe mulțimea M și să se studieze P  A  ,  , P  A  ,  sunt monoizi
proprietățile acesteia. comutativi.
E2. Se consideră mulțimea A  1, 2, 3. c) Să se determine elementele
a) Să se alcătuiască tabla diferenței simetrizabile în monoizii de la b).

27
 Algebr‘ • I. Grupuri

  0 01   0 1 ,  0 1 ,  i 0 ,  i 0 


E3. Se consideră matricea A  1 0 0  1 0 1 0 0 i 0 i 
 
  
 0 1 0 
      
formează un monoid comutativ în


și mulțimea M  A n  
n  Z . Să raport cu înmulțirea matricelor.
Să se determine U  M  .
se arate că  M ,  formează un
E5. Se consideră matricele:
monoid comutativ în care fiecare  1 1   2 1
A  , B  2 și mulți-
1
element este simetrizabil.
2 2
   

E4. Să se arate că mulțimea:
1 0 1 0   0 i   0 i
mea 
M  aA  B a  R* .  Să se
M    , 
 0 1 0 1 ,  i 0 ,  i 0, studieze dacă  M ,  este monoid
comutativ și să se determine U  M  .
APROFUNDARE
A1. Să se dea exemplu de o lege de b) Să se determine valoarea de
compoziție care este comutativă și adevăr a propoziției:  x, y, z  N*, x
nu este asociativă.
T  y  z    x T y   x T z  .
A2. Să se dea exemplu de o lege de
compoziție neasociativă și care A6. Pe mulțimea Z se definește legea de
admite element neutru. compoziție „○“, astfel:

A3. Fie M o mulțime nevidă și  F  M , ○ x ○ y  axy  bx  by  c, unde a, b, cZ.

Să se arate că:
monoidul funcțiilor definite pe M.
a) legea de compoziție „○“ este asoci-
a) Să se determine care sunt elemen-
tele simetrizabile în raport cu compu- ativă dacă și numai dacă b2  b  ac.
nerea funcțiilor, dacă elementul b) legea de compoziție „○“ admite
neutru este funcția identică.
element neutru dacă și numai dacă
b) În ce caz monoidul  F M  , ○ este
comutativ? b  ac  b2 și b divide c.
A7. Se consideră mulțimea M nevidă și
A4. Fie a  0,  și fa : R  R,
„○“ o lege de compoziție pe mulți-
ax, x  0
f  x   . mea M care este asociativă și admite
a
0, x  0 element neutru. Dacă M este o mul-
a) Să se arate că fa ○ fb  fab. țime nevidă și f : M  M o funcție
b) Să se arate că mulțimea bijectivă, să se studieze proprietățile
F  fa a  0,  formează monoid legii de compoziție „T“ definite pe M:

în raport cu operația de compunere 

x T y  f f 1  x  ○ f 1  y  .
a funcțiilor. x, x  Q
c) Să se determine U  F  . A8. Fie f a: R  R, f ax  
 ax, x  R \ Q
A5. Pe mulțimea N * se definesc legile de
și F  fa a  Q .
compoziție:
x T y = c.m.m.d.c.  x, y și a) Să se studieze dacă F este parte
stabilă în raport cu compunerea
x  y  c.m.m.m.c.  x, y . funcțiilor.

a) Perechile N* , T  
și N*,   sunt b) Să se studieze dacă F , ○  este
monoizi? monoid și să se afle U  F  .

28
Algebr‘ • I. Grupuri

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

❍ 1. Pe mulțimea G  1,   se consideră legea de compoziție x  y  7xy 
 7  x  y  8. Mulțimea G este parte stabilă a lui R în raport cu legea de
compoziție „“?
(3 puncte)

❍ 2. Pe mulțimea E 0, 1, 2, 3, 4 se definește legea de compoziție notată „○“,
astfel x ○ y reprezintă restul împărțirii numărului x1y la 5.
a) Să se alcătuiască tabla legii de compoziție „○“.
b) Să se arate că legea de compoziție nu este comutativă și asociativă.
(3 puncte)

definim legea de compoziție: x ○ y  1   x  1lg

y1
❍ 3. Pe mulțimea G  1,    .
a) Să se determine 2 ○ 2 și să se rezolve ecuația 3 ○ x  3.
b) Să se arate că pentru oricare x, y  G, x ○ y  1  10 
lg x1lg y1
.
c) Să se studieze proprietățile legii de compoziție „○“.
(3 puncte)

Testul 2


❍ 1. Fie mulțimea M  x  y 7 x, y  Z și M  x  y 7  
x, y  Z, x2  7y2  1 .
a) Să se arate că mulțimea M este parte stabilă a lui M în raport cu înmulțirea.
b) Să se dea exemplu de cel puțin trei elemente x  y 7  M, cu y  0.
(3 puncte)

❍ 2. Pe mulțimea M   0, 1, 2, 3, 4 se definește legea de compoziție „○“ prin:

x  y, dacă y   x, 2

x ○ y   x  y, dacă y  x .
y  x, dacă x  3 sau y > 2

a) Să se alcătuiască tabla legii de compoziție.
b) Să se arate că legea de compoziție nu este comutativă și asociativă.
c) Să se arate că legea de compoziție admite element neutru și fiecare
element x  M este simetrizabil.
(6 puncte)

Testul 3

❍ 1. a) Să se calculeze în Z 6 produsul 1̂  2̂  3̂  4̂  5̂.

b) Să se calculeze în Z 6 suma 1̂  2̂  3̂  4̂  5̂.

29
 Algebr‘ • I. Grupuri

c) Câte soluții are în Z 6 ecuația: 3̂x  0̂ ?

d) Care este cel mai mic număr natural nenul cu proprietatea că
2̂  2̂  …  2̂  0̂ în Z 6 ?
. ,
n ori
(Bacalaureat, iunie, 2003)

1  2 x 
 
a
❍ 2. Se consideră funcțiile f : R  R, f  x  log     0 și mulțimea

a a 2 
1 ,a
 
F  fa a   0,    .
a) Să se arate că fa este funcție inversabilă și f1
a  f .1
a
b) Să se demonstreze că mulțimea F este parte stabilă în raport cu
compunerea funcțiilor.
c) Să se arate că F , ○  este monoid comutativ și să se determine U  F  .

❍ 3. Pe mulțimea numerelor complexe se consideră legea de compoziție „○“

definită prin x ○ y  xy  ix  iy  1  i,  x, y  C.
a) Să se arate că x ○ y   x  i  y  i  i.
b) Să se arate că legea „ ○ “ este asociativă.
c) Să se determine mulțimea valorilor lui n  N *, pentru care are loc egalitatea:
x1 ○ x2 ○ … ○ xn   x1  i  x2  i…  xn  i  i,  x1, x2, … , xn  C.
d) Să se calculeze: E  100i ○ 99i  ○ …○  i  ○ 0 ○ i ○  2i ○ …○ 99i  ○ 100i .
e) Să se rezolve în C ecuația x ○ x ○ x ○ x  1  i.
(Bacalaureat, iunie, 2003)

3 Noţiunea de grup. Exemple

not
Fie G o mulțime nevidă și x, y  x, y  x ○ y, o lege de
compoziție pe G.

v DEFINIȚII
• Perechea G, ○  se numește grup dacă sunt îndeplinite următoarele
axiome:
(G1) Axioma asociativității:
x ○ y ○ z  x ○  y ○ z,  x, y, z  G.
(G2) Axioma elementului neutru:
 e  G, astfel încât x ○ e  e ○ x  x,  x  G.
(G3) Axioma elementelor simetrizabile:
 x  G,  x  G, astfel încât x ○ x  x ○ x  e.
30
Algebr‘ • I. Grupuri

• Un grup G, ○  se numește grup comutativ sau abelian dacă este
verificată axioma de comutativitate:
(G4): x ○ y  y ○ x,  x, y  G.

 COMENTARII
a) Se observă că perechea G, ○ este grup dacă este monoid cu proprie-
tatea că fiecare element este simetrizabil. Într-un grup, U G  G.
b) Elementul e  G, a cărui existență este asigurată de axioma G2, este
unic determinat și se numește elementul neutru al grupului.
c) Elementul x  G, a cărui existență o asigură axioma G3 pentru fie-
care x  G, este unic determinat deoarece legea de compoziție a
grupului este asociativă.

• Un grup G,  se numește grup finit dacă mulțimea G este finită.
Un grup G,  este grup infinit dacă mulțimea G nu este finită.
• Fie G,  un grup. Se numește ordinul grupului G, cardinalul
mulțimii G și se notează ord  G.

Exemple de grupuri
1. Din proprietățile adunării și înmulțirii numerelor rezultă:
a) Z,  , Q,  , R,   , C,   sunt grupuri abeliene, numite grupul aditiv al nume-
relor întregi, raționale, reale, respectiv al numerelor complexe.
b) Q*, , R*,  ,  C*,  sunt
grupuri abeliene, numite grupul multiplicativ al
numerelor raționale, reale, respectiv al numerelor complexe nenule.
Grupurile de la a) și b) sunt denumite grupuri numerice.
2. Mulțimile de matrice M n  Z , M n Q  , M n  R și M n  C  împreună cu adunarea
matricelor formează grupuri comutative.

Exercițiu rezolvat
 Pe mulțimea G  2,    se definește legea de compoziție G  G  G,
 x, y  x ○ y  xy  2x  2y  6. Să se arate că perechea G, ○ este
grup abelian.
Soluție
Perechea G, ○ este grup abelian dacă sunt verificate axiomele
grupului (G1)-(G4).
(G1) Axioma asociativității:
Avem: x ○ y ○ z  xy  2x  2y  6 ○ z  xy  2x  2y  6  z  2xy  2x 
2y  6  2z  6  xyz  2  xy  xz  yz  4 x  y  z  6.

31
 Algebr‘ • I. Grupuri

Analog se obține:
x ○  y ○ z  x ○  yz  2y  2z  6  x   yz  2y  2z  6  2x  2  yz  2y 
2z  6  6  xyz  2 xy  xz  yz  4 x  y  z  6.
În concluzie, axioma asociativității (G1) este verificată.
(G2) Axioma elementului neutru:
Fie e  G, astfel încât x ○ e  e ○ x  x,  x  G.
Se obține xe  2x  2e  6  x,  x  G, echivalentă cu ex  2 
 3  x  2 ,  x  G.
Elementul neutru este e  3  G.
(G3) Axioma elementelor simetrizabile:
Dacă x  G, notăm cu x simetricul lui x. Se obține x ○ x  3 
 x ○ x, relație care conduce la x  x  2x  2x  6  3.
Rezultă x  2x  3  2  1  2,   .
x 2 x 2 ❑ TEMĂ DE STUDIU
Așadar, G, ○ este grup. Fie  G, ○  un monoid. Sã
Deoarece x ○ y  xy  2 x  2 y  6  yx 
se arate cã  U  G  , ○  este
2y  2x  6  y ○ x, pentru oricare x, y  G,
grup.
grupul G, ○ este grup comutativ.

3.1. Grupul aditiv al resturilor modulo n


Fie n  N* și Rn  0, 1, 2, …, n 1 mulțimea resturilor obținute la
împărțirea numerelor întregi prin n. Pe mulțimea Rn s-au definit
operațiile de adunare și înmulțire modulo n: Rn  Rn  Rn, prin:
a  b  a  b modn, respectiv a Ⓢ b  a  b modn.
Elementul a  b reprezintă restul împărțirii sumei a  b prin n.
Rezultă că există numărul q  Z, astfel încât a  b  nq   a  b  . (1)

 TEOREMA 4
Fie n  N*. Atunci:
 
a) Rn ,  este grup abelian;
b)  Rn , Ⓢ  este monoid abelian.
Demonstrație
a) Verificăm axiomele grupului:
(G1) Axioma asociativității:
Folosind relația (1) se obține succesiv:
 x  y   z   x  y mod n  z  x  y   z  mod n. (2)

32
Algebr‘ • I. Grupuri

De asemenea:
x   y  z   x   y  z  mod n   x   y  z   modn. (3)
Deoarece adunarea numerelor întregi este asociativă, din relațiile
(2) și (3) rezultă că  x  y   z  x   y  z  ,  x, y, z  Rn .
Așadar, adunarea modulo n este asociativă.
(G2) Numărul 0 este element neutru, deoarece se verifică imediat că
0  x  x  0  x,  x  Rn.
(G3) Fie x  Rn \  0. Atunci x  n  x  R n.
Rezultă că: x  x  0 și x  x  0.
Având și 0  0  rezultă că oricare x  Rn este simetrizabil în
0,
raport cu adunarea modulo n.
 
Așadar, Rn ,  este grup. Mai mult, pentru orice x, y  Rn, avem:
x  y   x  y  mod n   y  x  mod n  y  x, deci grupul  R n ,   este
grup comutativ.

b) Analog se arată că Rn , Ⓢ   este monoid comutativ. n

3.2. Grupul claselor de resturi modulo n

Fie n  N*   mulțimea claselor de resturi
și Z n  0̂, 1̂, 2̂, ..., n ̂1
modulo n. Pe mulțimea Z s-a u definit operațiile:
• Z  Z  Z ,  â, b̂  ˆ  ˆ
n
̂ adunarea claselor de
def
n n n a b  a b, numită
resturi modulo n;


• Z n  Z n  Z n , a,ˆ ˆb  aˆ b 
de f a Ⓢ b,
ˆ  ˆ numită înmulțirea claselor de
resturi modulo n.

 TEOREMA 5
Fie n  N*. Atunci:
a)  Z n ,   este grup abelian, numit grupul aditiv al claselor de
resturi modulo n;
b) Z n ,  este monoid comutativ;


c) U  Z n   k̂  Z n  n, k   1 ºi U  Z n  ,  este grup comutativ,
numit grupul multiplicativ al claselor de resturi modulo n.

33
 Algebr‘ • I. Grupuri

Demonstrație 
a) Verificăm axiomele grupului. 
(G1) Axioma asociativității: 
Avem succesiv: 
  
ˆ  ˆy  zˆ  x ̂ y  zˆ  ˆ
x 
x  y  z (1)

x  
ˆ  y ̂ z  ˆ
ˆ  ˆy  zˆ  x x  y  z 
 (2)
Având în vedere asociativitatea adunării modulo n, din relațiile (1)

   
și (2) rezultă x̂  ŷ  ẑ  x̂  ŷ  ẑ ,  x̂, ŷ, ẑ  Z n .
Așadar, adunarea claselor de resturi modulo n este asociativă.
(G2) Axioma elementului neutru:
Pentru oricare x̂  Z n , avem: x̂  0̂  x ̂ 0  x̂ și 0̂  x̂  0 ̂ x  x̂.
Așadar, este element neutru al adunării claselor de resturi
0̂
modulo n.
(G3) Axioma elementelor simetrizabile:
Avem: 0̂  0̂  0̂, deci 0̂ este propriul său simetric.
Dacă x̂  Z*n, atunci există q, r  Z, astfel încât x  nq  r, 0  r 
 n  1. Rezultă că: r  n  r  1, 2, …, n 1 și avem:
x̂  r̂  r̂  r̂  ˆ
r (n  r)  0̂ și r̂  x̂  r̂  r̂  (ˆ
 n  r)  r  0̂.
În concluzie, x̂
este element simetrizabil, iar simetricul este
elementul r̂. Simetricul clasei de resturi x̂ se notează cu x̂.

 
Așadar, x̂  n ̂ x, pentru x̂  0̂ sau x̂  n ̂ x.
Rezultă că Zn,  este grup. Mai mult, el este grup comutativ
deoarece: x̂  ŷ  x ̂ y  y ̂ x  ŷ  x̂,  x̂, ŷ  Z n .
b) Verificăm axiomele monoidului comutativ.
(M1) Asociativitatea. Pentru oricare x̂, ŷ, ẑ  Z n se obține:

x 
ˆ  ˆy  zˆ  x Ⓢ̂ y  zˆ  ˆ
x Ⓢ y Ⓢ z (3)

x   ˆ  y Ⓢ̂ z  ˆ
ˆ  ˆy  zˆ  x Ⓢ  y Ⓢ z 
x (4)
Deoarece înmulțirea modulo n este asociativă, rezultă că:

 x̂  ŷ   ẑ  x̂   ŷ  ẑ  ,  x̂, ŷ, ẑ  Z n.
Așadar, înmulțirea claselor de resturi modulo n este asociativă.
(M2) Existența elementului neutru. Pentru oricare x̂  Z n se obține:
x̂ 1̂  x Ⓢ̂1  x̂ și 1̂  x̂  1 Ⓢ̂ x  x̂.
34
Algebr‘ • I. Grupuri

Astfel, 1̂ este element neutru pentru înmulțirea claselor de resturi

modulo n. În concluzie, Zn,  este monoid.
Deoarece x̂  ŷ  x Ⓢ̂ y  y Ⓢ̂ x  ŷ  x̂,  x̂, ŷ  Z n , monoidul Zn, 
este monoid comutativ.
 
c) Pentru n  1, avem Z  0̂ și 0, 1  1. U Z 1   0
ˆ .

1 Rezultă
ˆ
Fie n  2. Atunci, p  U  Z n  dacă și numai dacă există q̂  Z n ,
ˆ
astfel încât p̂  q̂  1̂. Această relație se scrie pq  1̂ sau pq  1 (mod n).
Rezultă că există s  Z, astfel încât pq  sn  1, relație echivalentă
cu p, n   1.
ˆ
Așadar,U  Z n   p  p, n   1 . n

 OBSERVAŢIE
• Dacă n  N* este număr prim, mulțimea elementelor inversabile în
monoidul Zn,  este U Zn   Z* . n

Exercițiu rezolvat
 Să se determine U  Z  pentru monoidul Z
12 12 ,   și să se alcătuiască
tabla înmulțirii grupului U Z12 , .
Soluție
Conform teoremei 5 elementele inversabile  1ˆ1
1̂ 5̂ 7̂
în Z12 sunt clasele 1̂, 5̂, 7̂, 1ˆ1, deoarece 1ˆ1
1̂ 1̂ 5̂ 7̂
numerele 1, 5, 7, 11 sunt relativ prime
5̂ 5̂ 1̂ 1ˆ1 7̂
cu 12. Tabla înmulțirii este dată alăturat.
7̂ 7̂ 1ˆ1 1̂ 5̂
Din tabla înmulțirii se observă că pentru
ˆ ˆ
 x  U Z 12 , există relația x̂  x̂  1̂, deci 11 11 7̂ 5̂ 1̂

fiecare element este propriul său simetric

(invers). De asemenea, 5̂  7̂  1ˆ1, 5̂ 1ˆ1  7̂ și 7̂ 1ˆ1  adică produsul a
5̂,
două elemente distincte diferite de 1̂ este al treilea element diferit de 1̂.
 COMENTARII
a) Un grup  K,   , K  e, a, b, c a cărui tablă a operației este redată
alăturat se numește grupul lui Klein.
 e a b c
b) Un grup  K,   cu un număr finit de elemente
e e a b c
este grup de tip Klein dacă oricare element al
grupului este propriul său simetric (invers). a a e c b
c) Grupul U  Z12  ,  este un grup de tip Klein cu
b b c e a
c c b a e
35
 Algebr‘ • I. Grupuri
patru elemente.

36
Algebr‘ • I. Grupuri

3.3. Grupul permutărilor unei mulțimi

Fie M o mulțime nevidă. O funcție bijectivă f : M  M se numește

permutare a mulțimii M. Mulțimea S  M a permutărilor mulțimii M
este o submulțime a mulțimii F M a tuturor funcțiilor f : M  M.
Considerând operația de compunere a funcțiilor, se știe că dacă
f, g  SM, atunci f ○ g  SM și g ○ f  SM.
Așadar, mulțimea SM este parte stabilă a mulțimii F  M  în
raport cu compunerea funcțiilor.

 TEOREMA 6
Perechea S M, ○ este grup.

Demonstrație
Verificăm axiomele grupului.
(G1) Axioma asociativității. Operația de compunere a permutărilor
pe S  M  este asociativă ca fiind indusă de compunerea funcțiilor pe
F  M, care este asociativă.

(G2) Axioma elementului neutru. Funcția identică 1M : M  M,

1M  x   x, este bijectivă, deci este o permutare a mulțimii M, numită
permutare identică a lui M. Deoarece 1M ○ f  f ○1M  f,  f  S  M  ,
rezultă că permutarea identică a mulțimii M este element neutru
pentru compunerea permutărilor.
(G3) Axioma elementelor simetrizabile. Se știe că dacă f  SM,
atunci f  SM. Rezultă că orice permutare f  SM are un element
1

simetric și anume permutarea f 1.

În concluzie, SM, ○ este grup. n

 OBSERVAŢII
1. Dacă mulțimea M are unul sau două elemente, grupul S M este
grup comutativ.
2. Dacă mulțimea M are cel puțin trei elemente, S  M  este grup
necomutativ.

37
 Algebr‘ • I. Grupuri

3.4. Grupul simetric Sn

În cazul în care M  1, 2, 3, …, n, grupul SM al permutărilor

lui M se notează Sn și se numește grup simetric de grad n.
O permutare  S n se notează astfel:
   1 2 3 ... n 
(1) (2) (3) ... (n)  (1)
 
În linia a doua sunt trecute valorile funcției .
Deoarece  este o permutare a mulțimii M, rezultă că
1, 2, …, n  1, 2, …, n, deci a doua linie a tabelului (1) este
formată tot din elementele mulțimii M.
Dacă ,  S n, compunerea (produsul) celor două permutări se scrie:

    1 2 3 ... n    1 2 3 ...  
n 
(1) (2) (3) ... (n)   (1)  (2)  (3) ...  (n) 
   
 1 2 3 ... n 
    (1)   (2)   (3) ...   (n) .
 

Exemplu
1 2 3 4 1 2 3 4 
 Fie ,   S ,   , .
4  3 4 2 1  2 3 4 1 
   
   
1 2 3 4   1 2 3 4 
    1 2 3  4 
Avem: 3421 2341   1     2      3      4   
     
 1 4   1 2 3 4
    2    3    4    1    4 2 1 3 
2 3
;
   

 1 2 3 4   1 2 3 4  1 2 3 4 
     2 3 4 1 
  .
     
Ordinul grupului simetric3 S4n 2este
1 egal cu n!.
4 1 3 2
În grupul Sn elementul neutru identică:
este permutarea
1 2 3 … n 
e .
1 2 3 … n 
   1 2 3 … n  S

 1   2    3  …   n 
n
Orice permutare admite ele-
 
1   1   2    3  …   n  
mentul simetric    , numită permutare
 1 2 3 … n 
inversă sau inversa permutării .

38
 Algebr‘ • I. Grupuri

Exemple
 Pentru  1 2 3 1  3 1 2
   S3, permutarea inversă este    sau
 3 1 2   1 2 3
1 2 3
ordonând prima linie, 1    .
 2 3 1  

 1 2 3 4 5 S
 Inversa permutării    este permutarea:
 3 5 1 2 4  5

1 3 5 1 2 4 1 2 3 4 5 
  1 2 3 4 5  .
   
• Transpoziție 3 4 1 5 2

Fie i, j  1, 2, 3, …, n  M, i  j. Permutarea:

1 2 ... i 1 i i  1 ... j 1 j j  1 ... n 
tij  
1 2 ... i 1 j i  1 ... j 1 i j  1 ... n 
transpoziție.
Pentru transpoziția tij se folosește și notația tij  i, j. Transpo-
ziția i, j este o permutare particulară care schimbă între ele numai
elementele i și j.
Se arată ușor că t 1  t , t  t și t  t  e.
ij ij ij ji ij ij
• Signatura unei permutări
Fie  S n și i, j  M  1, 2, …, n , i  j. Perechea ordonată
i, j  M  M se numește inversiune a permutării  dacă   i     j.
Numărul tuturor inversiunilor unei permutări S n se notează m.
O permutare poate avea cel mult 2
C n inversiuni, deci 0  m  
n  n 1
 .
2
m  
Numărul     1  se numește signatura (semnul) permu-
tării . Permutarea  se numește permutare pară dacă    1 și
permutare impară dacă    1.

Exemple 1234
 Pentru permutarea    S , inversiunile sunt 1, 2 , 1, 3 , 1, 4 , deci
 4 1 2 3 4
 
m   3, iar    13  1. Așadar  este permutare impară.
 Pentru transpoziția t 1 2 3 4 5  inversiunile sunt  2, 3,  2, 4,
24   S , 5
1 4 3 2 5  
3, 4, deci  t24   1. Așadar, transpoziția t24 este permutare impară.

39
 Algebr‘ • I. Grupuri

 OBSERVAŢII ❑ TEMĂ
1. În general, se poate arăta că orice Sã se alcãtuiascã tabla grupului:
transpoziție tij  S n este o permutare a)  S 2 , ○  ; b)  S 3 , ○  .

impară.
i   j
2. Dacă  S n, atunci      .
1i j n i j
3. Dacă ,   Sn, atunci          .

3.5. Grupuri de matrice


Fie n  N* și M n C mulțimea matricelor pătratice de ordinul n
cu elemente numere complexe. 
După cum se știe, mulțimea M n  C  împreună cu adunarea matri-
celor formează un grup comutativ, iar cu înmulțirea matricelor formează
un monoid necomutativ.
În continuare se vor pune în evidență câteva submulțimi ale mulțimii
M n C, care împreună cu înmulțirea matricelor formează grupuri.

Grupul liniar general de grad n

Fie A  M n C. Se știe că matricea A este inversabilă în monoidul

M C,  dacă și numai dacă det  A   0. Mulțimea unităților monoidului
n

 M  C,  se notează GL  C și avem: GL  C  A  M  C det  A   C .

n n n n
*

 TEOREMA 7
Perechea GLn C,  este grup necomutativ, numit grup liniar
general de grad n peste C.
Demonstrație
Fie A, B  GL n C. Rezultă că det  A  B  det  A   det B  C*,
deci AB  GL n  C  . Așadar, mulțimea GLn C este parte stabilă a
mulțimii M n  C  în raport cu înmulțirea matricelor.
Înmulțirea matricelor este asociativă și admite elementul neutru
In  M n C. Deoarece det In   1 C*, rezultă că In  GLn C.
În consecință, înmulțirea matricelor pe mulțimea GLn C admite
element neutru și anume matricea In .

40
 Algebr‘ • I. Grupuri

 
1 1
Dacă A  GL n C, atunci det A   C* și se obține că
det( A)
A1  GL n C.
În concluzie, GLn C,  este grup. 


❑ TEMĂ DE STUDIU
1. Sã se arate cã  GL n  Q  ,  ºi  GL n  R  ,  sunt grupuri.


2. Fie M  C   A  M n  C  
det  A   1 . Sã se arate cã mulþimea M  C 
împreunã cu înmulþirea matricelor formeazã un grup necomutativ.


Grupul matricelor ortogonale
Fie A  M n C.

v DEFINIȚIE 
• Matricea A  Mn C  se numește matrice ortogonală dacă t A  A  In.
Mulțimea matricelor ortogonale de ordinul n se notează O n C.

 OBSERVAŢII
1. Dacă A  On  C  , atunci det  A   1, 1.
Într-adevăr, din A  On C se obține că t A  A  In. (1)
Din relația (1) se tobține succesiv:
   
1  det  I n   det A  A  det t A  det  A    det  A   2.

Așadar, det  A  1, 1.

2. Există incluziunea On  C   GLn  C  .

 TEOREMA 8
Perechea  O n  C  ,  este un grup necomutativ, numit grupul
matricelor ortogonale de ordinul n.
Demonstrație
Fie A, B  On C; rezultă că t A  A  In și tB  B  In.

 AB   AB   t B  t A    AB  t B   t A  A  B  t B  Bn  I .

t
Avem:
Așadar, AB  On C, iar mulțimea On C este parte stabilă a
mulțimii M n  C  în raport cu înmulțirea matricelor.
Să verificăm axiomele grupului.

41
 Algebr‘ • I. Grupuri

(G1) Axioma asociativității. Înmulțirea matricelor pe mulțimea

On C este asociativă, fiind operație indusă de înmulțirea matricelor pe
M n C (proprietatea de ereditate a asociativității).
(G2) Axioma elementului neutru. Deoarece t I n  In se obține că
t
In  In  I n , deci In  On  C  . Rezultă că In este elementul neutru al
înmulțirii matricelor pe mulțimea O n C.
(G3) Axioma elementelor simetrizabile.
Fie A  On  C  . Din observația 1 rezultă că
matricea A este inversabilă în monoidul M n C. Din relația t A  A  In
se deduce că A 1  t A. Folosind această relație se obține
t
A  A
1 1
  A A
t t 1
 A  A 1  I , n deci A1  O n C, iar elementul

simetric al matricei A în O n C este matricea A .

1

Înmulțirea matricelor
❑ TEMĂ
nu este comutativă.
În concluzie O C,  Fie O n  R    A  M n  R  t

A  A  In . Sã
n
este grup necomutativ. n se arate cã On  R ,  este grup, numit grupul
matricelor ortogonale de ordinul n peste R.
Exercițiu rezolvat
 A  O2  R  . Să se arate că există   R, astfel încât
Fie
A   cos  sin   sau A   cos  sin  .
 
  sin  cos   sin   cos  
Soluție
 a b
Fie A     O2R.
 c d 
Din condiția t A  A  I2 se obține:   a c  a b 1 0  sau
 b d     
c a2 dc2  10 1
 a2  c2 ab  cd  1 0   2
   . Rezultă sistemul:  b  d  1 .
2

 ab  cd b2  d2   0 1
   ab  cd  0


Din ecuația a2  c2  1se deduce că există   R, astfel încât a  cos .
Rezultă c   sin , iar din a treia ecuație se obține b cos   d sin .
Substituind d în ecuația b2  d2  1 se obține b   sin și d   cos.
A   cos  sin   cos  sin  
Așadar  sin  cos   sau A   sin cos  .
,   
   
42
 Algebr‘ • I. Grupuri


EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Pe mulțimea C se definește ope- def xy def 4x  4y
x ○ y   și x  y 
C  C  C,  x, y 
.
rația algebrică


4  xy 4  xy
 x ○ y  x  y  5i. Să se arate că Care dintre perechile G, ○ , G, 
C, ○ este grup comutativ. formează grup comutativ?

E2. Pe mulțimea Z se consideră legile de

compoziție Z  Z  Z,  x, y  x ○ y 

E6. Se consideră G1  x  y 3 x, y  Z,

 x y 6  x, y   x  y 
și 
x2  3y2  1 și G2  x  y 3 x, y  Q,

 x  y  5. Să se arate că Z, ○ și x2  3y2  1 . 

Z,  sunt grupuri comutative. Care dintre mulțimile G1 și G2 este
grup abelian în raport cu înmulțirea
E3. Pe mulțimea M se consideră legea de numerelor reale?
compoziție M  M  M, x, y  x ○ y.
Să se studieze dacă M, ○ este grup E7. Se consideră mulțimea 
   a bi a, b  R, det  A   
în cazurile: GA bi a  0 .
a) M  Z, x ○ y  x  y  3;  
b) M  2Z, x ○ y  x  y  4; Să se arate că G este un grup în
c) M  R, x ○ y  xy  10x  10y  110; raport cu înmulțirea matricelor.
d) M  C, x ○ y  ixy; E8. Fie
e) M  C, x ○ y  x  y  ixy;   0 0 1 n
 
f) M  1,   , x ○ y  x  y  xy; M  1 0 0 n  N, n  
  0 1 0
1

xy
g) M  0, 1 , x ○ y  ;  
2xy  x  y  1  M  C .
h) M  C \ i , x ○ y  xy 
3
a) Să se arate că  M ,  este grup
 i  x  y  1  i.
comutativ.
b) Să se studieze dacă operația
E4. Pe mulțimea R se consideră legile
de compoziție G  G  G, algebrică: A  B  A 4  B 4 , defini-
def tă pe mulțimea M determină pe
 x, y  x ○ y  x2  y2 și aceasta o structură de grup.
def
 x, y  x  y  3
x3  y3 . E9. Fie An    Sn  este permu-
Care dintre perechile G, ○ , G,  
tare pară .

este un grup? a) Să se arate că  A n , ○  este grup

E5. Pe mulțimea G   2, 2 se consi-

(grupul altern de ordinul n).
b) Pentru ce valori ale lui n grupul
deră legile de compoziție G  G  G, An este comutativ?

43
 Algebr‘ • I. Grupuri

APROFUNDARE
 2x 3y A8. Fie f : [1, +)  [1, +),
A1. Fie G    x, y  Q,
   x  x 1
 

  y 2x  f x  x  x2  1  2 


2 2
4x  3y  1 . Să se arate că G este 2

grup comutativ în raport cu înmul- și F  fa a   0,   .

țirea matricelor. a) Să se arate că dacă ,   (0, +),
atunci f ○ f  f .
A2. Se consideră mulțimea b) Să se arate că F , ○  este un grup
  x y

G   A   y x  x, y  Z3 , det  A   1 .
ˆ
abelian.

  
a) Să se determine câte elemente A9. Să se determine a, b  Z*, astfel
are mulțimea G. încât legea de compoziție Z  Z  Z,
b) Să se arate că (G,  ) este grup. def
(x, y) x ○ y  ax + by + 1 să
A3. Pe mulțimea E = R*  R se consideră determine pe Z o structură de grup.
legea de compoziție E  E  E:
(a, b) ○ (c, d) = (ac, ad + b). Să se A10. Pentru un punct oarecare M din
arate că (E, ○ ) este grup. planul P raportat la reperul
cartezian xOy, se notează cu
  1 x  
 M1, M 2, M 3 simetricele acestuia
A4. Se consideră G =   x  R și
 0 1 
  față de axele Ox, Oy, respectiv
punctul O. Se definesc funcțiile
legea de compoziție G  G  G, 


 1 1  1 1 si : P  P, i  1, 3 date de relațiile:

(A, B)  A ○ B =   AB  . s0 M   M, s 1 M   M1, s 2  M 
 0 1  0 1 
Perechea (G, ○ ) este grup?  M2, s3 M  M3 și mulțimea
F  s0, s1, s2, s3 .
A5. Pe mulțimea G = R \ a se defineș- a) Să se alcătuiască tabla operației
te legea de compoziție G  G  G, „ ○ “ de compunere a funcțiilor pe
x ○ y = xy — 2x — 2y + b. Să se deter-
mulțimea F .
mine a, b  R, astfel încât G, ○ să
b) Să se arate că F , ○  este grup
fie un grup comutativ.
comutativ (grupul lui Klein).

A6. Fie fa : R  R, fa(x) = ax + 1 — a și y

F = fa  a  R*. Să se arate că
F, ○ este grup. M2 M

A7. Fie a  R și funcțiile fa : R  R, O x

2 M3 M1
fa (x) = x  ch(a) + 1  x sh(a) .
Dacă F = fa  a  R, să se arate că
F , ○ este grup abelian.

44
Algebr‘ • I. Grupuri

4 Reguli de calcul într-un grup

4.1. Puterea unui element într-un grup
Fie G,  un grup în notație multiplicativă și a 1 , a2, …, an  G, n  1.
În grupul  G,  se definește a1  a2 …  an în mod recursiv, astfel:
produsul
a1  a2 …  a n  a1  a2 …  a n1   an .
În cazul particular când a1  a2  …  an  a, produsul a1  a2 …  a n 
 a  a …  a se notează an. Prin convenție, pentru n  0 se consideră
a0  e, e fiind elementul neutru al grupului.

 TEOREMA 9
Fie G,  un grup în notaþie multiplicativã ºi a  G. Avem:

 
n
a) a m  a n  a m  n ,  m, n  N; b) a m  a mn ,  m, n  N.
Demonstrație
Folosind asociativitatea operației în grup se obține:
a) a m  a n  (.
a__
a _ ,
..._ a)  (.
a__
a _ ,
..._ a  a  ...  ,
a)  (. a)  a m  n .



 
n m n m n
b) am  (am  am  ... am)  (a a... a)(a a... a)...(a a... a)  (a a... a)  amn. n

. , ._ _, ._ _, ._ _, . ,
n m m m mn

 OBSERVAŢIE
• În notație aditivă proprietățile anterioare se scriu:
(.
a_ a _ _
..._,a)  m  a, ma  na   m  n  a și  m  n   a  m   n  a  .
m
Pentru cazul în care n  Z și n < 0, puterea an se definește astfel:

   
n 1
an  a1  an , unde a1 este elementul simetric al elemen-
tului a.

 TEOREMA 10
Fie  G,  un grup ºi a  G. Atunci:

   
1 n
a) a n  a 1 ,  n  Z;
b) am  an  a m n ,  m, n  Z;

c) a m  n
 a mn ,  m, n  Z.
45
 Algebr‘ • I. Grupuri

Demonstrație
a) Pentru n < 0 rezultă:
 
n
     
n  1   n 1
a   a 1
n 1
  a   an  a
1 1 .
   
b) Pentru m, n  N se aplică teorema 9.
Pentru m < 0, n < 0, putem scrie:

         
1 1 1 1 1
a m  a n  a m  a n  a m  a n  a n  a m  a n  m  am  n.
Fie m > 0 și n < 0. Dacă m  n , atunci există r  N*, astfel încât
m  n  r.
 
Rezultă a m  a n  a n  r  a n  a r  a n  a n  a r  a n  n  a r  a m  n .
În cazul m  n se obține m  n  r > 0.
 
n
1
Rezultă: a  a  (a  a ...  a)  a
m n
 (a  a  ... a)  (a1  a1  ... 1 


 a )
._ _, ._ _, . _ ,
 1
 (a 1  a 1  ... a )  a
1
 
m n
m
 a m  n.
m n




._ ,
mn
c) Dacă m, n  N proprietatea este adevărată. Dacă m < 0, n > 0,
atunci avem: a   a 
m
n m
n
 a m  n   a mn . Analog se analizează
celelalte situații. n

4.2. Legi de simplificare

 TEOREMA 11
Fie  G, ○ un grup.
a) Dacã x, y, z  G ºi x ○ y  x ○ z, atunci y  z (legea simplificãrii
la stânga).
b) Dacã x, y, z  G ºi x ○ z  y ○ z, atunci x  y (legea simplificãrii
la dreapta).
Demonstrație
a) Fie x ○ y  x ○ z. Compunem la stânga cu simetricul x1 al lui x

  
și rezultă x 1 ○  x ○ y   x 1 ○  x ○ z   x 1 ○ x ○ y  x 1 ○ x ○ z  e ○ y  
 e ○ z  y  z.
b) Fie x ○ z  y ○ z. Compunem la dreapta cu simetricul lui z și rezultă:
 x ○ z  ○ z1   y ○ z  ○ z1  x ○  z ○ z1   y ○  z ○ z1   x ○ e  y ○ e  x  y. n
46
Algebr‘ • I. Grupuri

 OBSERVAŢII
1. În notație aditivă relațiile anterioare se scriu:
x  y  x  z  y  z și x  z  y  z  x  y, reprezentând legile
reducerii.
În particular, x  x  x  x  0.
2. Dacă G,  este un grup finit, atunci în tabla lui Cayley a grupului,
pe fiecare linie (coloană) toate elementele sunt distincte.
Într-adevăr, dacă, de exemplu pe linia i ar fi două elemente egale, ele ar
avea forma ai  ak  ai  am. Din legile de simplificare se obține a k  am,
ceea ce nu se poate.

Exercițiu rezolvat
 Fie mulțimea M  a, b, c, d și legea de compoziție M  M  M,
x, y  x  y, astfel încât  M,  este un grup. Să se alcătuiască
tabla grupului, știind că b  a = b și b  b = c.

Soluție
Tabla incompletă a grupului, conform enun-  a b c d
țului, arată ca în figura alăturată. a
Deoarece b  a  b, rezultă b  a  b  e și b b c
din legea simplificării la stânga se obține a = e. c
Pe linia a doua a tablei grupului trebuie să apară d
și elementele a și d. Dacă b  d  d, ar rezulta b  e  a și nu se poate.
Rămâne numai posibilitatea b  d  a și b  c  d.
Astfel, a doua linie este: b, c, d, a.
Analog, a doua coloană este b, c, d, a.
Produsul c  d nu poate fi egal cu c sau d, deoarece acestea apar
și pe linia a treia și nici cu a, deoarece acesta apare deja pe coloana a
patra.
Rezultă că c  d  b și, analog, d  c  b.
Observând elementele de pe liniile 3 și 4 se obține c  c  a și d  d  a.

Probleme rezolvate
 1. Pe mulțimea Z se consideră operațiile algebrice:
x ○ y  x  y 1, x  y  x  y  6  x, y  Z.
a) Să se arate că G1   Z, ○  , G2   Z,   sunt grupuri comutative.
b) Să se calculeze în G1 și G2: 22, 2 , 33, x2, x4.
2

c) Să se determine: xn, n  N* în G1, respectiv G2.

47
 Algebr‘ • I. Grupuri

Soluție
a) Se verifică axiomele grupului. (Temă)
b) În grupul G1 avem: 2  2 ○ 2  2  2 1  3, 2  2 ○ 2 
2 2

 2  2 1  5, 33  3 ○ 3 ○ 3   3  3 1 ○ 3  5 ○ 3  5  3 1  7, x2  x ○ x 
 x  x 1  2x 1 x4  x ○ x ○ x ○ x   x ○ x  ○  x ○ x   2x 1 ○ 2x 1 
și
 2x 1  2x 1 1  4x  3.
2  2  2 
2
În grupul G2 avem: 22  2  2  2  2  6  10,
 2  2  6  2, 3  3  3  3  3  3  3  3  3  6   3  12  3 
3

 12  3  6  21, x2  x  x  x  x  6  2x  6 iar x4  x  x  x  x 
 x  x  x  x  2x  6  2x  6  2x  6  2x  6  6  4x  18.
c) În grupul G1, avem: x2  2x 1, x3  3x  2, x4  4x  3.
Se observă că xn  nx  n 1. Demonstrația se face prin inducție
matematică. Pentru n  1 avem x1  x.
Presupunem că xk  kx  k 1 și avem:
xk 1  xk ○ x  xk  x 1  kx  k 1  x 1  k  1 x  k.
Așadar egalitatea are loc și pentru k  1, deci este adevărată
pentru oricare n  N*.
În grupul G2 avem: x2  2x  6, x3  3x  12, x4  4x  18. Se
presupune că xn  nx  6 n 1 și se arată prin inducție. (Temă)

 2. Pe mulțimea M  R \ 4 se consideră operația algebrică:

x ○ y  xy  4x  4y  20,  x, y  M.
a) Să se arate că  M, ○ este grup comutativ.
b) Să se arate că x ○ x  x  4  4, x  M.
2

c) Să se calculeze în grupul M: 22, 23, 25 și să se verifice că

22 ○ 23  25 .
d) Să se arate că pentru n  N, există egalitatea:
xn  x  4  4,  x  M.
n

e) Să se verifice prin calcul că xm ○ xn  xmn în grupul  M, ○  .

Soluție
a) Se verifică axiomele grupului. (Temă)

 
b) x ○ x  x 2  8x  20  x 2  8x  16  4   x  4   4.
2

48
 Algebr‘ • I. Grupuri

c) Avem succesiv:
2  2 ○ 2  2  4  4  4  4  8,
2 2

23  2 ○ 2 ○ 2  2 ○ 8  16  8  32  20  4,
24  2 ○ 2 ○ 2 ○ 2  23 ○ 2  4  2  4  4  4  2  20  8  16  8  20  20,
25  24 ○ 2  20 ○ 2  28.
Obținem: 2 2 ○ 23  8 ○ 4  32  32  4  4  20  28  25.
d) Pentru n  2 s-a verificat că x2  x  4  4.
2
Presupunem că
xk  x  4  4 și arătăm xk 1  x  4  4.
k k1

Avem: că
xk 1  xk ○ x  xk  x  4  xk  4  x  20  xk  x  4  4  x  4  4 
  x  4  4  x  4  4 x  4  4   x  4  4 x  4  4 x  4  4 
k k1
 
 x  4 
k1
 4. Așadar, afirmația este adevărată și pentru k + 1. Din
principiul inducției rezultă că ea este adevărată pentru orice n  N*.
e) Avem: xm ○ xn  xm  xn  4  xm  4  xn  20  x  4  4 
m
 
 x  4  4  4 x  4  4  4 x  4  4  20  x  4 
n m n mn
     
4  x  4  4  x  4 16  4  x  4 16  4  x  4 16  20 
m n m n

 x  4 
mn
 4  xmn.


 3. Fie G,   un grup. Să se arate că pentru oricare a, b, c  G,

ecuațiile ax  b, y  a  b și azb  c au soluție unică.
Soluție
Să rezolvăm prima ecuație.

Avem succesiv: ax  b  ax  eb  ax  aa 1 b  ax  a a 1 b .  
Folosind regula de simplificare la stânga se obține x  a 1 b.

 
Analog: ya  b  ya  be  ya  b a 1a  ya  ba 1 a   și folosind
regula de simplificare la dreapta se obține că
y  ba .1 Reþinem
Pentru ecuația azb  c, avem succesiv: ax  b  x  a1b
ya  b  y  ba1
azb  c  a zb  c  zb  a 1c 
1 1 azb  c  z  a1cb1

z  a cb .
Așadar cele trei ecuații au soluții unice.

49
 Algebr‘ • I. Grupuri

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE

E1. Pe mulțimea G  C \ 1 se definește b) Să se determine 4n și xn, n  1,
legea de compoziție G  G  G, x  G.
def
 x, y x ○ y  x  y  xy. E4. Pe mulțimea G   4,   se definește
a) Să se arate că G, ○  este grup
legea de compoziție G  G  G,
comutativ. def
b) Să se calculeze în grupul G: x, y  x ○ y  xy  4 x  y  20.
1  i2 , 1  i2 și i5. a) Să se arate că G, ○  este un grup
 1 2a   comutativ.
E2. Fie G    a  Z  b) În grupul G, ○  să se determine
.
  0 1  
 5n și xn, n  1 și x  G.
a) Să se arate că G este grup comu-
tativ în raport cu înmulțirea matri-
celor. E5. Fie G,  un grup și a, b  G astfel
b) Fie A  G. Să se calculeze A , n încât ab  ba. Să se arate că:
n N . * a) a 2b  ba2; b) a 2b 3  b3a 2;
c) a n b  ba n ,  n  N.
E3. Se consideră mulțimea G   0,   \1
și legea de compoziție
def G  G  G, E6. Fie G,  un grup, a, b  G și
log y
 x, y  x ○ y  x . 2
x  aba1. Să se calculeze:
a) Să se arate că G, ○ este grup a) x2; b) x5; c) xn, n  N*.
comutativ.

APROFUNDARE
 
A1. Fie G,  un grup și a, b  G, A4. Fie G,  un grup și a, b  G, astfel
astfel încât ab  ba. Să se arate că: încât ab2  e. Să se arate că ab  ba.
a) a b  ba ,  n  Z;
n n
m n n m A5. Fie G,  un grup și x, y  G. Dacă
b) a b  b a ,  m, n  Z.
x5  e și y2  xyx1, să se arate
A2. Fie G,  un grup și a, b  G, că y31  e.
astfel încât a  b 2
și b  a . 2
Să se 
arate că: A6. În grupul G,  se consideră ele-
a) dacă x  aba, atunci x  e; 3 mentele a, b, c astfel încât abc  e.
1 Să se arate că: a) bca  e; b) cab  e.
b) dacă x  aba , atunci x  e. 3

A7. Se consideră grupul G,  și a, b  G,

A3. În grupul G,  se consideră ele-
astfel încât aba  bab. Să se arate că
mentele a și b, astfel încât ab  e.
a5  e, dacă și numai dacă b5  e.
Să se arate că ba  e.

50
Algebr‘ • I. Grupuri

A8. Fie G,  un grup și a, b  G. Să se c)  xy1  x1y1,  x, y  G;
arate că: 
a) dacă x  1
xn  n 1 d) xy1  yx1,  x, y  G \ e ;
aba , atunci ab a ,
 n  Z; e) x3  e și x2y2  y2x2,  x, y  G;

b) dacă  n  Z *, astfel încât f) x3  e și xy 2  yx 2 ,  x, y  G;

 aba1  g) xy1  x1y,  x, y  G \ e .

n
 e, atunci b  e.
n

 1 2 3 4 
A9. Fie  A,  un grup, A  a, b, c, d, e . , ,   S4,   
A11. Fie ,
Dacă ab  d, ca  e, dc  b, să se  3 1 4 2 
alcătuiască tabla grupului.  1 2 3 4   1 2 3 4 
 ,   .
A10. Fie G,  un grup. Să se arate că  2 1 4 3 
  2 4 1 3  

G este comutativ dacă are loc una Să se rezolve ecuațiile:

dintre situațiile: a) x  ; b) x  ; c) x  ;
a) x  e,  x  G;
2 d) x  x; e) x  ;
2
f) x2  ;
b)  xy2  x2y2,  x, y  G; g) 201  x  407.

5 Morfisme de grupuri

Fie G1, ○ și G2,  două grupuri.

v DEFINIȚII
• Funcția f : G1 G2 se numește morfism (omo- x f x
morfism) de grupuri dacă f  x ○ y  f  x   f  y , x ○ y f  x   f  y
 x, y  G1.
y f  y
• Funcția f : G1  G2 se numește izomorfism de
grupuri dacă f este morfism de grupuri și este f
G1 G2
funcție bijectivă.
• Grupurile G1, ○ și  G2,  se numesc grupuri izomorfe și se scrie
G1 = G2, dacă între ele există cel puțin un izomorfism de grupuri.

Exemple
 Funcția f : Z  1, 1, f  n  1n este morfism între grupurile Z,   și 1, 1,  .

Într-adevăr, avem: f  m  n  1 mn  1 m  1n  f  m   f  n  ,  m, n  Z.

 Funcția f : R  0, , f x  2x este izomorfism între grupurile R,   și
0, , . Într-adevăr, funcția exponențială f este bijectivă și: f x  y  2xy

 2  2  f x  f  y,
x y
 x, y  R.
Așadar, grupurile R,  și  0, ,  sunt izomorfe.

51
 Algebr‘ • I. Grupuri

 Fie In  C   M n  C  mulțimea matricelor de ordinul n, inversabile. Funcția

f : In  C   C*, f  A   det  A  este morfism între grupurile In C,  și  C*, ,
deoarece: f  A  B  det  A  B  det  A   det B  f  A   f  B,  A, B  In  C.

Problemă rezolvată
 Pe mulțimea Z se consideră legile de compoziție:
def
Z  Z  Z, x, y  x ○ y  x  y  1;
def
Z  Z  Z, x, y  x  y  x  y  5.
a) Să se arate că Z, ○  și Z, sunt grupuri.

b) Să se determine a, b  Z, pentru care funcția f : Z  Z,
f x  ax  b, este izomorfism între grupurile Z, ○ și Z,  .

Soluție
a) Se verifică axiomele grupului.
b) Funcția f este morfism de grupuri dacă f  x ○ y  f  x   f  y ,
 x, y  Z. (1)
Din relația (1) se obține ax  y 1  b  ax  b  ay  b  5,  x, y  Z,
relație din care rezultă a  b  5.
Așadar, f  x   ax  a  5.
Pentru ca f să fie bijectivă este necesar ca f să fie injectivă și
surjectivă.
Din surjectivitatea funcției f, pentru y  a  4 trebuie să existe x  Z,
astfel ca f(x) = a — 4.
Rezultă că ax  1, de unde se obține a  1, 1 .
Funcțiile f sunt: f  x   x  4 și f  x   x  6, care se constată că
sunt bijective.

® TEOREMA 12
Fie G1,  ºi G2,  douã grupuri cu elementele neutru e 1 ºi e2,
ºi f : G1  G2 un morfism de grupuri. Atunci:
a) f e1  e2;

 
b) f x 1  f  x  ,  x  G1;
1

c) f x  f x  ,  x  G ºi n  Z.

n n
1

52
 Algebr‘ • I. Grupuri



Demonstrație
f morfism
a) Avem: f e1  f e1  e1 f e1  f  e1 .

Simplificând cu f e1 în grupul G2 se obține f e1  e2.
   
b) Avem: f  x   f x  f x  x  f  e   e ,  x  G.
1 1


1 2

Din această relație rezultă: f  x    f  x  

1
 
 f x  f x 1 și, aplicând
f  x  , se obține relația cerută
legea de simplificare la stânga cu f x 1  
 f  x  ,  x  G .
1 1

c) Pentru n  0 rezultă f e1  e2, adică relația a).

Pentru n  N*, avem succesiv:

    
f x n  f x  x n 1  f  x   f x n 1  …  f. )_
(x_ 
_)  ._
f (x .. _
f (_
x,
)  f(x) .
n

n
Pentru n < 0, avem succesiv:

      
n  n
 1 n 
 f  x    f  x   . 
n
f x n  f  x 1  f x 1
 


 OBSERVAŢIE
• În scriere aditivă, relațiile anterioare se scriu:
a) f 0  0;
b) f x  f x,  x  G1;
c) f  nx   n f  x  ,  x  G1 și n  Z.

® TEOREMA 13
Fie grupurile G1, , G2,  ºi G3, .
a) Dacã f : G1  G2 ºi g : G2  G3 sunt morfisme de grupuri,
atunci h: G1  G3, h  g ○ f este morfism de grupuri.
b) Dacã f : G1  G2 este izomorfism de grupuri, atunci
1
f : G2  G1 este izomorfism de grupuri.
Demonstrație
a) Avem succesiv:
h  xy   g f  xy   g f  x   f  y  g f  x    g f  y   h  x   h y,  x, y  G1.
b) Funcția f 1 : G 2  G1 este bijectivă.
Fie y1, y2  G2. Deoarece f : G1  G2 este funcție bijectivă, rezultă
că există x1, x2  G1, astfel încât f x1  y1 și f  x2   y2.

53
 Algebr‘ • I. Grupuri

Avem: f 1  y 1 y 2  f 1 f  x 1 f  x 2  f 1 f  x 1x 2  x  1x 2 

 f 1  y   f 1  y .
1 2
1
Așadar f este izomorfism de grupuri. n
,

v DEFINIȚII
Fie G,  un grup.
• Un morfism f : G  G se numește endomorfism al grupului G.
• Un izomorfism f : G  G se numește automorfism al grupului G.
Mulțimea endomorfismelor unui grup G se notează End  G , iar
mulțimea automorfismelor lui G se notează Aut G.

® TEOREMA 14
Fie G,  un grup. Atunci:
a) End  G , ○ este monoid;
b)  Aut  G , ○ este grup.
Demonstrație
a) Din teorema 13 rezultă că dacă f, g  End  G  , atunci și
f ○ g  End G . Compunerea funcțiilor este asociativă, deci și compunerea
endomorfismelor lui G este asociativă. Funcția identică 1G este endo-
morfism al lui G. În concluzie, End G, ○ este monoid.
b) Dacă f, g  Aut G, din teorema 13 rezultă că f ○ g  Aut G.
Compunerea funcțiilor pe Aut  G  este asociativă și admite pe
1G  Aut  G element neutru. Dacă f  Aut  G , atunci și f 1
 Aut  G,
având în vedere teorema 13. Aut G, ○ este grup. Se observă
Așadar,
că  Aut  G  , ○ este grupul unităților monoidului  End  G , ○ . n

Exemplu
 Fie Z,   grupul aditiv al numerelor întregi.
a) Să se determine monoidul  End  Z  , ○ .
b) Să se determine Aut  Z  și să se arate că  Aut  Z  , ○ și Z2,  sunt
izomorfe. grupurile
Soluție
a) Fie f  End Z  . Rezultă că f  n   f n 1  n f 1,  n  Z, (teorema 14).
Fie a  f 1; atunci un endomorfism al lui Z este funcția fa : Z  Z, fa x  ax.

54
Algebr‘ • I. Grupuri
În concluzie, End Z  fa a  Z.

55
 Algebr‘ • I. Grupuri

b) Deoarece Aut  Z  End Z, rezultă că automorfismele lui Z sunt de forma

fa  x  ax. Dacă funcția fa este surjectivă, atunci rezultă că există x  Z astfel încât
fa x  1. Din această relație rezultă că ax  1 și de aici a  1, 1.
Așadar, Aut Z    f1, f1 .

 
Definim  : Z 2  Aut  Z  , astfel:  0̂  f1,  1̂  f 1. 
Evident, funcția  este bijectivă. De asemenea,  este și morfism de grupuri,
deoarece:
     
 0̂  0̂   0̂  f1 și  0̂ ○  0̂  f1 ○ f1  f1;

  0̂  1̂   1̂  f 1 și   0̂  ○  1̂  f1 ○ f 1  f 1;

 1̂  1̂    0̂   f1 și  1̂ ○  1̂  f 1 ○ f 1  f1.

Așadar, are loc izomorfismul de grupuri:  Z 2 ,   =  Aut  Z  , ○ .

 COMENTARII
a) Cele două table ale operațiilor grupurilor sunt redate mai jos.

○ f1 f1  0̂ 1̂
f1 f1 f1 , 0̂ 0̂ 1̂
f1 f1 f1 1̂ 1̂ 0̂

Se observă că aceste table au aceeași structură cu următoarea tablă:

 e a
e e a
a a e

b) În general, două grupuri cu un număr finit de elemente sunt

izomorfe dacă tablele operațiilor lor sunt la fel structurate.

q TEMĂ DE PROIECT
1. Sã se arate cã funcþia f : C*  R*, f(z) = z este morfism între grupurile
(C*,  ) ºi (R*,  ).
2. Se noteazã C (R) mulþimea funcþiilor continue pe R ºi C1 (R) mulþimea
funcþiilor derivabile pe R cu derivata continuã. Sã se arate cã:
a) (C (R), +), (C 1(R), +) sunt grupuri comutative.
b) funcþia  : C 1 (R)  C (R), (f) = f , unde f este derivata funcþiei f, este
morfism de grupuri.
c) Sã se determine mulþimea M = f  C 1(R) (f) = 0.
d) Sã se arate cã funcþia  este surjectivã ºi neinjectivã.

56
Algebr‘ • I. Grupuri

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE

E1. Fie G,  un grup, unde G = Z, Q, R, să fie izomorfism între grupurile

C, și a  G. Să se arate că f : G  G, R, ○ și R,  .
f  x  ax este un endomorfism de
grupuri. În ce caz f este automor- E7. Fie G  3, 3 și legea de compo-
fism de grupuri? 9x  9y
ziție pe G, x○y= . Să se
9  xy
E2. Fie  C,  grupul aditiv al numerelor arate că:
complexe. Să se arate că f : C  C, a) G, ○  este grup comutativ;
f z  z este automorfism de 3x
b) f : G  R, f  x  log2 este
grupuri. 3x
izomorfism între grupurile G, ○
E3. Fie  C * ,  grupul multiplicativ al
și R,  .
numerelor complexe. Să se arate
că f : C*  C*, f z  z este auto- E8. Fie F  f1, f2, f3, f4 unde fi : R*  R*,
morfism de grupuri.
i  1, 4 și f1  x   x, f2  x   x,

E4. Notăm Q 7 = a  b 7    
a, b  Q . 1
f3  x  , f 4x  
1
. Să se arate că:
Să se arate că: a) F, ○x este grup xcomutativ.
a)  Q  7  ,  este grup comutativ; 
b) F, ○ este izomorf cu grupul lui

     
b) f : Q 7  Q 7 , f a  b 7  a  b 7 Klein.
este automorfism de grupuri.
E9. Fie F  f1, f2, f3 unde fi : R \ 0, 1 
E5. Se consideră mulțimea:  R \ 0, 1 , i  1, 3 și f1  x  x,
 
M  A(x) A(x) =  x x  , x   1
   R . 1
, f3  x   1  .
 0 x   f2  x 
 1x x
Să se arate că: Să se arate că:
a) M,  este grup; a) F, ○ este grup comutativ;
b) f : R  M, f  x  A  x este izo- b) F, ○ = Z3,  .
morfism de grupuri între R,  și 
E10. Fie G,  un grup și a  G. Pe G
M,  .
se definește legea de compoziție
E6. Pe mulțimea R se definesc legile de G  G  G,  x, y  x ○ y  xay. Să
compoziție x ○ y = x  y  a, x  y = se arate că G, ○ este un grup și
= x  ay  1. Să se determine a, b  R
pentru care f : R  R, f  x  x  b, G, ○ = G,  .

57
 Algebr‘ • I. Grupuri

APROFUNDARE  
  1 a     a 2b 2 2
 
A1. Fie G   A  a  =   a  R . Să A6. Fie G 
1   a,b Q, a  2b = 1
  0 1   b a  
se arate că: 
și G2  x  y 2 x, y  Q, x22y2  1 . 
a) G,  este un grup comutativ; Să se arate că grupurile G1,  și
b) G,  = R,  .
G2,  sunt izomorfe.
    
1 0 a  A7. Fie G   ,   și legea de compo-
 


  
 2 2 



  a2   


A2. Fie G  A a = a 1  2  a R. ziție G  G  G,  x, y  x ○ y =

   
 0 0 1   = arctg tg x  tg y . Să se arate că:
   
Să se arate că: a) G, ○ este un grup comutativ.
a) G,  este un grup comutativ. b) G, ○  = R,   .
b) G,  = R,  . A8. Fie G  1,   și legea de compo-
ziție G  G  G, x, y  x ○ y 

 0 1 0 
A3. Fie A  0 0 1  și mulțimea
   x2y2  x2  y2  2.
 1 0 0  a) Să se arate că G, ○  este un
 
 
M  A n n  1 . Să se arate că grup comutativ.
b) Să se determine a, b  R,
M,  este un grup comutativ pentru care funcția f : 0,    G,
izomorf cu un grup multiplicativ f  x   ax  b este izomorfism între
de numere complexe.
grupurile   0,    ,   și  G, ○  .
A4. Pe mulțimea G  3,   se consi-
A9. Fie  G,  un grup și a  G. Să se
deră legea de compoziție:
x ○ y = xy  3x  3y  12. arate că fa : G  G, fa  x   axa1
a) Să se arate că G, ○  este un este automorfism al grupului G
( fa se numește automorfism interior
grup comutativ.
b) Să se determine a, b  R, pentru al grupului G).

care f : R* G, f  x  ax  b este A10.Fie G,  un grup. Să se arate că

izomorfism între grupurile   0,   ,  f : G  G, f  x  x1 este auto-
și G, ○  morfism al grupului G dacă și
numai dacă G este comutativ.
. 
 cos 
G1   sin    A11. Se consideră funcția fa : G  G, fa  x 
A5. Fie  sin 
 cos    R
   

 0, x  0

ax, x  0 și F  fa a   0,   . 
și G 2   z  C z  1 . Să se arate 
Să se arate că:
că G1,  și G2,  sunt grupuri izo- a) F, ○ este grup comutativ;
morfe.
b)  F, ○  =   0,    ,   .
58
Algebr‘ • I. Grupuri

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

O 1. Fie G  C \ 1 și legea de compoziție G  G  G,  x, y  x ○ y  x  y  xy.

a) Să se determine 1  i ○ 1  i  și i ○ i ○ i ○ i.
b) Să se arate că  G,  este grup comutativ.
c) Să se rezolve în G ecuațiile: x ○ i ○ x  i ○ x ○ i; x ○ i  i ○ i ○ x .
d) Să se rezolve în G sistemul:
 x ○ i  i ○ y
 .
  x  1 ○ y  1
(6 puncte)

O 2. Fie G,  un grup și a, b  astfel încât ab  ba.
G,
a) Să se arate că următoarele elemente sunt distincte: e, a, b, ab, ba.
b) Să se arate că un grup necomutativ are cel puțin 5 elemente.
(3 puncte)

Testul 2

O 1. Pe mulțimea G  1, 2  2,   se definește legea de compoziție G  G  G,

ln y1
 x, y  x ○ y   x  1  1. Să se stabilească valoarea de adevăr a propo-
zițiilor:
a) G nu este parte stabilă în raport cu legea dată.
b) Legea de compoziție „ ○ “ este asociativă.
c) Legea de compoziție „ ○ “ admite elementul neutru numărul e + 2.
d) G, ○  este grup abelian.
(6 puncte)

O 2. Pe mulțimea R se consideră legile de compoziție:

x ○ y  ax  by  1 și x  y  2xy  2x  2y  c.
a) Să se determine a, b  R pentru care R, ○  este grup abelian.
b) Să se determine a, b, c  R pentru care R, ○  este grup abelian și
 x ○ y  z   x  z ○  y  z ,  x, y, z  R.
c) În condițiile găsite la b) să se determine elementele simetrizabile în
monoidul R,   .
(3 puncte)

59
 Algebr‘ • I. Grupuri

Testul 3
O 1. Se consideră mulțimea de matrice:
  1 m 1 
   
M  A  m   0 1 0 m  Z  M Z .
    2
  0 1 0 
   
a) Să se arate că M este parte stabilă a mulțimii M2  Z  în raport cu înmulțirea
matricelor.

b) Să se determine m  Z știind că A 2  m   m  A 3  m   A m 2  3 . 
c) Să se arate că  M ,  este grup comutativ.
d) Să se determine ,   Z astfel încât funcția f : Z  M , f  x  A x  
să fie izomorfism între grupurile Z,  și  M ,  .
O 2. Se consideră funcția f : R6  R2  R3, dată prin f a  a mod 2, a mod 3 .
a) Să se arate că f este funcție bijectivă.


b) Să se determine mulțimea G  f 1   0, x   x  R 3 . 
c) Să se arate că G,   este grup.

Testul 4

O 1. Se consideră mulțimile G 1  1,   , G2  , 1 .

Pe mulțimile G1 și G2 se definesc operațiile algebrice:
x ○ y  xy  x  y,  x, y  G1 și x  y  x  y  xy,  x, y  G2.
a) Să se rezolve ecuațiile x ○  x  1   x  1  x și x2 ○  x  1  x  x2.
b) Să se arate că G1, ○  și G2,  sunt grupuri comutative.
x
c) Funcția f : G  G , f  x   este izomorfism de grupuri?
1 2
x1

O 2. Fie  Sn o permutare cu n elemente, n  1.

a) Să se arate că funcția f : Sn  S n , f  x  x1 este automorfism de grupuri.
b) Dacă F  f   Sn , perechea F , ○ este grup?

Testul 5

O 1. Se consideră mulțimea M 2  C  și submulțimea:
  a b 
H  M 2 C , H   A    a, b  C  .
 b a  
a) Să se demonstreze că dacă A, B  H atunci A  B  H.
b) Să se verifice că O2  H.
c) Să se arate că dacă A  H atunci  A  H.

60
Algebr‘ • I. Grupuri

d) Să se arate că submulțimea H împreună cu operația de adunare indusă

formează o structură de grup comutativ.
e) Să se demonstreze că dacă A  H și are determinantul zero, atunci A  O2.
(Bacalaureat, iunie 2000)

O 2. Pe mulțimea Z se consideră operațiile algebrice: x

○ y  ax  cy  b și x  y  cx  cy  a  b.
a) Să se determine a, b, c  Z, pentru care perechile  Z, ○  și Z,  sunt
grupuri.
b) Să se determine m, n  Z pentru care funcția f : Z  Z, f  x  mx  n
este izomorfism între grupurile Z, ○ și Z,  .

O 3. Se consideră mulțimea F a funcțiilor f : R  R, derivabile cu proprietatea

că f  x  f  x  ,  x  R.
a) Să se arate că adunarea funcțiilor determină pe mulțimea F o structură de
grup comutativ.
b) Să se arate că grupul F ,   este izomorf cu grupul aditiv R,   .

Testul 6
O 1. Pe mulțimea numerelor reale R se definește legea de compoziție:
x  y  3xy  6x  6y  14, pentru orice x, y  R.
a) Să se arate că legea este asociativă și comutativă.
b) Să se determine elementul neutru.
c) Să se demonstreze că pentru oricare n  N * are loc identitatea:

.
x _ _
x
__ …__
,x  3n1   x  2  n  2, x  R.
de nori x
(Bacalaureat, iunie 2000)

O 2. Pe mulțimea G  1,   se definește legea de compoziție x  y  xlog2 y,

 x, y  G.
a) Să se arate că  G,  este grup abelian.
 x   2y   8
b) Să se rezolve sistemul:  .
 2x  y  16
c) Să se arate că între grupurile   0,    ,   și G,  există un izomorfism
de forma f  x  ax.
 (Univ. Craiova, septembrie 2000)

O 3. Fie mulțimea M   x ax  b  x  R .
*

 0 1  
   
a) Să se determine a, b  R*, astfel încât  M,  să fie grup.
b) Să se arate că toate grupurile obținute la punctul a) sunt izomorfe.

61
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

II. INELE ªI CORPURI

1 Definiţii şi exemple
v DEFINIȚII
Fie A o mulțime nevidă și legile de compoziție:
A  A  A,  x, y   x  y;
A  A  A,  x, y   x T y.
• Tripletul  A, , T se numește inel dacă sunt verificate axiomele:
(A1) Axioma grupului:
Perechea  A,  este grup comutativ.
(A2) Axioma monoidului:
Perechea  A, T este monoid.
(A3) Axiomele distributivității:
x T  y  z   x T y  x T z,  x, y, z  A;
x  y T z  x T z   y T z,  x, y, z  A.
• Inelul  A, , T se numește inel comutativ dacă legea de compoziție
„T“ este comutativă.

• Grupul  A,  se numește grupul subiacent al inelului  A, , T .

Pentru simplificarea scrierii, atunci când este posibil, pentru cele
două legi de compoziție „“ și „T“ se folosesc notațiile „+“ și „  “. Astfel,
tripletul  A, , T capătă scrierea  A, , .
• Prima operație a inelului se numește adunarea inelului, iar a
doua operație se numește înmulțirea inelului.
• Elementul neutru al adunării inelului se numește element nul
sau zero și se notează 0A sau, mai simplu, 0.
• Simetricul unui element x  A în grupul subiacent  A,   se
numește opusul lui x și se notează „—x“.
• Dacă a, b  A, elementul a   b  se notează a  b și se numește
diferența elementelor a și b. 
• Elementul neutru al monoidului  A,  se numește elementul
unitate al inelului și se notează 1A sau, mai simplu, 1.
• Cu notațiile „+“ și „  “ pentru operațiile inelului, axiomele distri-
butivității se scriu:
x   y  z  x  y  x  z,  x, y, z  A;
 x  y   z  x  z  y  z,  x, y, z  A.

62
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

• Acestea reprezintă reguli de înmulțire a unui element cu o sumă,

respectiv a înmulțirii unei sume cu un element al inelului.
• Elementele simetrizabile ale monoidului  A,  se numesc ele-
mente inversabile ale inelului A sau unități ale inelului A. Mulțimea
unităților inelului A se notează U  A . Se știe că perechea U  A , 
este un grup, numit grupul unităților inelului A. Dacă x este inver-
sabil, inversul său se notează x1.

Exemple de inele
 Din proprietățile adunării și înmulțirii numerelor rezultă că tripletele Z, ,  , Q, ,  , 
R, , , C, ,  sunt inele comutative, numite inele numerice.
 Având în vedere proprietățile adunării și înmulțirii matricelor, rezultă că tripletele
 M n Z , ,  ,  M n Q , , ,  M n  R , ,  și  M n  C , , , n  2, sunt inele neco-
mutative. Elementul nul în aceste inele este matricea nulă On, iar elementul uni-
tate este matricea unitate I n.

❑ TEMĂ
1. Activitate individuală
Să se determine grupul unităților inelelor numerice Z, Q, R, C.
2. Activitate pe grupe
Pe mulțimea Z se consideră legile de compoziție:
Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3
x  y  x  y  1, x  y  x  y  1, x  y  x  y  3,
x T y  xy  x  y, x T y  x  y  xy, x T y  xy  3x  3y  6.
a) Să se studieze dacă Z, , T este inel comutativ.
b) Să se determine U  Z  .

1.1. Inelul claselor de resturi modulo n



Fie n  N* și Z n  0̂, 1̂, 2̂,..., n ̂1  mulțimea claselor de resturi
modulo n. Se știe că Zn,  este grup comutativ, iar Zn,  este monoid
comutativ.
Se verifică totodată și axiomele distributivității:
x 
ˆ  ˆy  zˆ  x 
ˆ  y ̂ z  ˆ
Ⓢ  y  z   ˆ
x x Ⓢ y    x Ⓢ z   x Ⓢ̂ y  x Ⓢ̂ z 
 x̂  ŷ  x̂  ẑ,  x̂, ŷ, ẑ  Z n .

 
Analog, x̂  ŷ  ẑ  x̂  ẑ  ŷ  ẑ,  x̂, ŷ, ẑ  Z n .
Așadar, înmulțirea claselor de resturi modulo n este distributivă
în raport cu adunarea claselor de resturi modulo n.

63
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

În concluzie, tripletul  Z n , ,  este un inel comutativ, numit

inelul claselor de resturi modulo n.
În monoidul  Z n ,   un element p ˆ  Z n este inversabil dacă și

ˆ  Zn
numai dacă  p, n   1. Se obține că U  Z n   p  
 p, n   1 .
ˆ .
În particular, dacă n este număr prim, rezultă că U  Zn   Zn \ 0 
❑ TEMĂ
Activitate pe grupe de elevi
1. Să se determine elementele inversabile în inelele:
Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3
Z2, Z6, Z16 Z3, Z8, Z18 Z5, Z10, Z24

2. Să se determine elementele x din inelul  M, ,  cu proprietatea că x  x  0̂,

dacă:
Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3
M  Z 16 M  Z9 M  Z 25


și să se arate că 1̂  x 
x  M, x  x  0̂  U  M  .

1.2. Inele de matrice pătratice

Fie K, ,  un inel comutativ. Pentru n  N* se notează cu M n K 

mulțimea matricelor pătratice de ordinul n cu elemente din inelul K.
Pe mulțimea M n K se definesc operațiile de adunare și înmul-
țire ale matricelor, astfel:
   
Dacă A, B  M n  K  , A  a ij , B  bij , atunci:

A  B   a ij  bij  ;
n
 
A  B  cij , unde cij   aik bkj.
k1
De asemenea, pentru matricea A  M n K  se definește determi-

nantul acesteia: det  A       a11  a22  ...  ann care este un
Sn
element al inelului K. Proprietățile determinanților sunt aceleași ca în
cazul determinanților cu coeficienți în inele numerice.
Modul în care s-a definit adunarea și înmulțirea matricelor pe
mulțimea M n  K  face ca proprietățile acestora să fie asemănătoare cu
cele definite pe mulțimea M n C. Astfel, are loc următorul rezultat:

64
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

 TEOREMA 1
Fie K, ,  un inel comutativ. Atunci:
a) tripletul M n K , ,  este un inel, numit inelul matricelor
pãtratice de ordin n peste inelul K;
b) pentru n  2, inelul M n  K  este inel necomutativ ºi are divi-
zori ai lui zero.
Demonstrație
a) Se verifică axiomele inelului, având în vedere proprietățile
operațiilor în inelul K. Elementul neutru este matricea nulă On cu
toate elementele egale cu 0 k — elementul nul din inelul K, iar elementul
unitate este matricea In cu toate elementele de pe diagonala principală
egale cu 1k și în rest egale cu 0k.
b) Inelul este necomutativ, deoarece, luând matricele:

 1 0 … 0   0 1 0 … 0 
 
0 0 … 0 0 0 0 … 0 
A  și B   
se obține A  B  B și

… 
… … …  
 
… … … … … 
0 0 … 0 0 0 0 … 0 
   
B  A  On, deci A  B  B  A.
Din egalitatea B  A  O n , se observă că matricele A și B sunt
divizori ai lui zero, deci inelul M n K are divizori ai lui zero. n
Următorul rezultat precizează care sunt elementele inversabile în
inelul M n K.

 TEOREMA 2
 
Fie K, ,  un inel comutativ, Mn K, ,  inelul matricelor pãtra-
tice de ordinul n peste inelul K ºi A  M n K o matrice.
Matricea A este inversabilã în inelul M n  K , dacã ºi numai dacã
d  det  A  este element inversabil în inelul K.
Demonstrație
Fie A  M n K o matrice inversabilă. Atunci există B  M n  K ,
astfel încât A  B  B  A  I n. Folosind proprietățile determinanților se
obține că det  A  B  det In   1 și det  A   det  B  1, deci det  A  U  K  .
Reciproc, fie det  A   U K . Ca și în cazul inelelor numerice, ma-
tricea A1, inversa matricei A, se construiește după același algoritm:

65
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

• construcția matricei transpuse t A;

• construcția matricei adjuncte A*;
• matricea inversă: A 1   det  A    A * .
1

Printr-un procedeu analog aceluia din inelele numerice, se arată

1
că A are proprietatea: A  A1  A1  A  I .n n

Grupul multiplicativ 
U M n K   al matricelor inversabile peste
inelul K se notează GLn K  și se numește grupul liniar de ordinul n
peste inelul K.
Avem: GLn K   A  M n K  
det  A   U  K  .

Probleme rezolvate
ˆ ˆ 
 1. Să se verifice dacă matricea A  3 1   M 2  Z5 
2̂ 3̂ 
 
sabilă și în caz afirmativ, să se afle A —1.
Soluție

Se știe că U  Z5   1̂, 2̂, 3̂, 4̂ . 
Avem: det  A   3̂  3̂  2̂ 1̂  4̂  2̂  2̂ U  Z5  , deci A este matrice inver-
sabilă în M 2 Z5 .
Conform algoritmului de determinare a matricei inverse, se obține:
3ˆ 2  ˆ 1̂  4̂ 
*
t ˆ  3̂
A   și A   3   și
 1̂ 3̂  2̂ 3̂   3̂ 
3̂
     
1  4̂       2̂ 

1 ˆ ˆ 3̂ 4̂
A  2  3̂    3   4̂ .
 3̂ 3̂   3̂ 3̂   4̂ 4̂ 
     
1̂ 
1̂ˆ â
ˆ
 2. Se consideră matricea A   10ˆ M 2 Z6 . Să se determine
 ˆ2 ˆ ˆ 
  0 1 1  pentru
 
â care matricea A este inversabilă.
Soluție
Avem det  A   2ˆa
ˆ  1ˆ.

66
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri
Matricea A este inversabilă dacă  
2̂  â  1̂  U  Z6   1̂, 5̂ .

67
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Rezultă cazurile: • 2̂  â  2̂ cu soluțiile â  1̂, 4̂ ;  

• 2̂  â  1̂  5̂  0̂, cu soluțiile â  0̂, 3̂ . 
Așadar, A este inversabilă pentru â  0̂, 1̂, 3̂, 4̂ .  
1.3. Inele de funcții reale
Fie R, ,  inelul numerelor reale, M  R o mulțime nevidă și
F M   f f : M  R.
Pe mulțimea F  M se definesc operațiile de adunare și înmulțire a
funcțiilor:
„  “: F M  F M  F M, f, g  f  g, f  gx  f x  gx, x  M,
„  “: F M   F M  F  M ,  f, g  f  g, f  g  x   f  x   g  x  , x  M.
Referitor la operațiile de adunare și înmulțire a funcțiilor reale are loc
următorul rezultat:

 TEOREMA 3
Tripletul  F  M  , ,  este inel comutativ, numit inelul funcþiilor
definite pe M cu valori în R.
Demonstrație
Verificarea axiomelor structurii de inel se face având în vedere
proprietățile adunării și înmulțirii numerelor reale.

Axiomele grupului: F M,  este grup comutativ.

• Asociativitate. Fie f, g, h  F  M  . Atunci pentru x  M, se obține:

  f  g  h  x    f  g x   h  x    f  x   g  x    h  x   f  x    g  x   h  x   
 f  x   g  h  x    f   g  h    x  . Așadar:  f  g  h  f   g  h .
• Element neutru. Se observă ușor că funcția nulă, f : M  R, f x  0,
este element neutru față de adunare.
• Elemente simetrizabile. Dacă f  F M, atunci funcția f  F M
este elementul simetric pentru funcția f.
• Comutativitate. Fie f, g  F M. Atunci, pentru x  M avem:
f  g   x   f  x   g  x   g  x   f  x    g  f   x  , deci f  g  g  f.

68
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Axiomele monoidului: F M,  este monoid comutativ.
• Asociativitate. Fie f, g, h  F  M  . Pentru x  M, avem:
  f  g   h  x    f  g  x   h  x    f  x   g  x    h  x   f  x    g  x   h  x   
 f  x    gh  x   f   gh   x  , deci  fg   h  f   gh  .
• Element neutru. Funcția f  F  M  , f : M  R, f  x   1, x  R, este
element neutru în raport cu înmulțirea funcțiilor.
• Comutativitate. Dacă f, g  F  M  și x  M, avem:
f  g   x   f  x   g  x   g  x   f  x    g  f   x  , deci f  g  g  f.

Axiomele de distributivitate
Fie f, g, h  F  M  și x  M. Se obține succesiv:
f  g  h    x   f  x   g  h  x   f  x   g  x   h  x    f  x   g  x  
 f  x   h  x    f  g  x    f  h  x    f  g  f  h  x  , deci f  g  h  f  g  f  h.
Analog se arată că  f  g   h  f  h  g  h.
Așadar F  M, ,  este inel comutativ.

 OBSERVAŢII 

1. În cazul în care funcțiile din mulțimea F M au anumite proprietăți
se obțin inele remarcabile de funcții reale.

• Dacă C   a, b   f :  a, b  R 
f continuă , se obține inelul comu-
tativ C a, b, ,  al funcțiilor continue.
• Dacă D  a, b  f : a, b  R f derivabilă , se obține inelul comu-

tativ D a, b  , ,  al funcțiilor derivabile.

• Pentru M   f : M  R f mărginită , se obține inelul comutativ
 M , ,  al funcțiilor mărginite.
• Pentru PT  f : R  R f periodică de perioadă T  0, se obține
inelul comutativ PT , , .
2. Există inele de funcții reale nu numai în raport cu adunarea și înmul-
țirea funcțiilor. Dacă  G,  este un subgrup al grupului aditiv
R, , atunci tripletul End G, , ○ este inel necomutativ (inelul
endormorfismelor lui G).

69
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

❑ TEMĂ DE PROIECT
1. Sã se demonstreze afirmaþiile din observaþiile 1 ºi 2.
2. Temã de studiu.

a) Dacã P  f : a, b  R 
f are primitive , tripletul  P , ,  este inel?

b) Dacã I   f :  a, b  R 
f integrabilã pe  a, b , tripletul  I , ,  este inel?

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze distributivitatea legii a) Să se arate că Z, , T este un
de compoziție „ T “ în raport cu inel comutativ.
legea de compoziție „  “ definite
b) Să se determine elementele inver-
pe mulțimea M, în cazurile:
1 sabile ale inelului.
a) M  Q, x T y  xy, 
2 E5. Să se studieze dacă Z, , T este
x  y  2x  2y;
inel și să se determine elementele
b) M  Q, x T y  xy,
inversabile, în cazurile:
x  y  x  y  1;
a) x  y = x + y — 3;
c) M  R, x T y  2xy  4x  4y  6, x T y = xy — 3x — 3y + 12;
x  y  x  y  2;
b) x  y = x + y + 2;
d) M  R, x T y  xy  3x  3y  6,
x T y = 2xy + 4x + 4y + 6;
x  y  x  y  3.
c) x  y = x + y — 5;
E2. Pe mulțimea Z 6 se consideră opera- x T y = xy — 5x — 5y + 30.
țiile algebrice x  y  x  y  5̂, și
E6. Să se studieze dacă adunarea și
x T y  xy  5̂x  5̂y,  x, y  Z 6 . Să
înmulțirea matricelor determină pe
se studieze distributivitatea opera- ției mulțimea M o structură de inel,
„ T “ în raport cu operația „  “. pentru:
E3. Pe mulțimea

 
 a b   
a) M   0 a  a, b  R ;
 1 a 
M   A a     a  R  M2   
R

  0 1 
  a b   
se definesc operațiile algebrice „ T “ b) M   a, b  R ;
 b a
și „  “. Să se studieze distributi-    
vitatea operației „ T “ în raport cu  a 0 0  
operația „  “, în cazurile:   
c) M   0 b 0 a, b  Q  ;
a) A  B  A  B  I 2, A T B  A  B,  0 0 a  b  
  
 A, B  M ;
 a 2b 0 
b) A  B  A  B  I2 , A T B  AB    
 A  B  2I2,  A, B  M . d) M   b a 0  a, b  Q ;
  
0 0 1 
E4. Pe mulțimea Z se consideră opera-  
țiile algebrice x  y def   și  a  b 4b   
 x y 2 e) M     a, b  Q  .

x T y = xy + 2x + 2y + 2.  b a  b 

70
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

APROFUNDARE
A1. Pe mulțimea R se definesc opera-
țiile algebrice:
R  R  R,  x, y  x  y 
 max x, y ,  x, y  R.
R  R  R,  x, y  x T y 
 min x, y,  x, y  R.
Să se studieze distributivitatea ope-
rației „  “ în raport cu operația
„ T “ și a operației „ T “ în raport
cu operația „  “.
A2. Pe mulțimea Z se consideră opera-
țiile algebrice x  y  x  y  2 și
x T y = xy + 2x + 2y + 2.
a) Să se arate că (Z, , T) este un
inel comutativ.
b) Să se determine elementele
inversabile ale inelului.
A3. Pe mulțimea Z se definesc legile
de compoziție:
Z  Z  Z, x, y  x  y  x  y  3;
 x, y  x T y  x  y  3x  ay  b.
Să se determine a, b  Z,
încât legea de compoziție „  “ să
fie distributivă în raport cu „ T “.
A4. Pe mulțimea C se consideră ope-
rațiile algebrice x  y  x  y și
x T y  xy  Im(x)  Im  y .
a) Să se arate că tripletul C, , T
este inel comutativ.
b) Să se determine elementele
inversabile ale acestui inel.

A5. Pe mulțimea M  0,   se defi-
nesc operațiile algebrice:
x  y  x  y și x T y  x ln y
. un inel comutativ.
a) Să se arate că  M, , T este
inel comutativ.
b) Să se determine U  M  .
A6. Fie a  R și
 a 1  a 1  
Ma  A A   0 a  0 a   A.
 M2  R
     
 
a) Să se arate că M , ,  este inel.
a
b) Să se determine U  M a  .
A7. Pe mulțimea A  R  R se definesc
operațiile algebrice:
 x, y  a, b   x  a, y  b ,
 x, y  a, b   xa, xb  ya .
a) Să se arate că  A, ,  este un
inel.
b) Să se determine U  A  .
A8. Se consideră mulțimea:
F  fa : Z  Z fa  x   a  x, a  Z .
Să se studieze dacă următoarele
triplete formează inel și să se afle
U F  în fiecare caz:
astfel a) F , , ○ ; b) F , , T ,
fa  fb  f1  fa  fb,
fa T fb  fa  fb  fab.
A9. Să se arate că mulțimea:
  a b   
M    0  a, b, c  Z2  ,
 ˆ c  

împreună cu adunarea și înmul-
țirea matricelor formează un inel.
Să se determine numărul elemen-
telor acestui inel și U  M  .
A10.Se consideră mulțimea M  a, b, c.
a) Să se arate că P  M  , ,   este
b) Să se determine U  P  M  .
71
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri


2 Reguli de calcul într-un inel 

Calculul algebric cu elementele unui inel  A, ,  respectă toate
regulile de calcul date pentru grup și monoid, când sunt implicate sepa-
rat adunarea, respectiv înmulțirea inelului. În afară de acestea, într-un
inel există și alte reguli de calcul specifice, care fac legătura între cele
două operații algebrice ale inelului.

Fie  A, ,  un inel cu elementul nul 0 și elementul unitate 1. Din

definiția acestora se obține că: 0  0  0 și 1 0  0 1  0.

 TEOREMA 4 (înmulþirea cu 0 în inel)

Fie  A, ,  un inel nenul. Pentru oricare a  A, au loc relaþiile:
a) a  0  0;
b) 0  a  0.
Demonstrație
a) Fie a  A și x  a  0.
Se obține: x  a  0  a   0  0   a  0  a  0  x  x.
Aplicând regula reducerii în grupul  A,  se obține x  0, deci
a  0  0.
b) Se consideră x  0  a și se obține:
x   0  0   a  0  a  0  a  x  x, de unde rezultă că x  x  x și x  0. n

 OBSERVAŢII
1. Dacă într-un inel  A, ,  avem 1  0, atunci pentru a  A se obține:
a  a 1  a  0  0, deci A   0. Inelul în care 1  0 se numește inel
nul.
În continuare se va presupune că 1  0 și inelul  A, ,  nu este
inel nul.
2. Reciproca teoremei 4 nu este adevărată deoarece există inele  A, , 
în care un produs să fie egal cu 0 A , fără ca unul din factorii pro-
dusului să fie 0 A.

Exemple
 În inelul de matrice M  C , ,  avem:  0 0   1 0    0 0   O .
2      2
 0 1   0 0   0 0 
 În inelul  Z 6 , ,  avem: 2̂  3̂  0̂, 3̂  4̂  0̂.

72
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Divizori ai lui zero într-un inel

v DEFINIȚIE
• Fie  A, , T un inel cu elementul nul 0 A . Un element d  A \  0 A 
se numește divizor al lui zero dacă există d  A \ 0A  , astfel încât:
d T d  0A sau d T d  0A.

După cum s-a constatat în exemplele date în observația 2, inelele

M 2 C, ,  și Z6, ,  au divizori ai lui zero.

v DEFINIȚIE
• Un inel comutativ nenul și fără divizori ai lui zero se numește
domeniu de integritate sau inel integru.

 OBSERVAŢII
1. Inelele numerice Z, Q, R, C sunt domenii de integritate.
2. Fie  A, , T un domeniu de integritate. Atunci x T y  0A  x  0A
sau y  0 A.
3. Fie n  2 un număr natural compus. Atunci inelul  Z n , ,  nu este
domeniu de integritate. Într-adevăr, dacă n  p  q, cu p, q  2, se
și
obține: 0̂  n̂  p̂  q̂, deci p̂ sunt divizori ai lui zero.
q̂
4. Orice divizor al lui zero al inelului  A, ,  nu este element inver-
sabil. Într-adevăr, fie a  A, divizor al lui zero. Dacă a  U  A , există
b  U  A , astfel încât a  b  1 și b  a  Deoarece a este divizor al
1.
lui zero rezultă că există c  A \ 0, astfel încât c  a  0. Din relația
a  b  1 se obține c  ab   c și  ca  b  deci 0  c, în contradicție
c,
cu c  0. Așadar, a  U  A .

Următoarea teoremă dă o caracterizare a divizorilor lui zero în

inelul claselor de resturi modulo n.

 TEOREMA
5 Fie n  N* ºi x̂  Z n. Clasa de resturi x̂ este divizor al lui zero
dacã ºi numai dacã x, n  d  1.

73
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Demonstrație
Să presupunem că x, n  d  1. Rezultă că există p, q  2, 3, ...,
n 1 astfel încât x  p  d și n  q  d.
Se obține: x ˆqˆ  ˆ ˆ
pd  q  p  qd   p ̂ n  0ˆ, deci x̂ este divizor al lui
zero.
Reciproc, să presupunem că x̂ este divizor al lui zero. Rezultă că

există p̂  Z n \ 0̂ , astfel ca x̂  p̂  0̂.
❑ TEMĂ
Dacă am avea x, n  1, ar exista 1. Sã se determine divizorii lui zero
r, s  Z, astfel încât rx  sn  1. în inelele Z 4, Z16, Z24 ºi Z100.

Din această relație se obține: 1̂ 2. Sã se arate cã dacã â, b̂  Z n sunt

divizori ai lui zero, atunci â  b̂ este
 rˆ
x  sn  rˆ
x  sˆn  r̂  x̂  0̂  r̂  x̂,
ˆ  U  Z n  , ceea ce nu se divizor al lui zero. Elementul â  b̂
deci x este divizor al lui zero în Z n?
poate. Așadar, x, n  1. n

Regula semnelor într-un inel

Fie  A, ,  un inel. Deoarece  A,  este un grup comutativ, sunt

valabile regulile de calcul specifice grupului. Astfel, în notație aditivă,
avem:
•   a   a,  a  A (1)
•  a  b   a     b ,  a, b  A (2)
• a  b  0  b  a și a   b,  a, b  (3)
A
Dacă în locul scrierii a  b se folosește scrierea a  b, relația (2)
devine: a  b  a  b, sau, mai general:
a  a  ...  a   a  a  ...  a ,  a , a , ..., a  A, n  N*.
1 2 n 1 2 n 1 2 n
În cazul inelelor numerice Z, Q, R, C se regăsește regula schim-
bării semnului termenilor unei sume dintr-o paranteză, dacă în fața
acesteia se află semnul minus.

 TEOREMA 6 (regula semnelor)

Fie  A, ,  un inel. Atunci:
a) a  b  a  b   ab, a, b  A;
b) a  b  ab,  a, b  A.

74
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Demonstrație
a) Fie a, b  A. Se obține succesiv: 
0  0  b  a   a    b  a  b   a   b, deci    
ab   a   b  0.   
Din această egalitate rezultă că a b   ab.    
Analog, se arată că a   b     ab  .
a)

b) Rezultă succesiv:  a    b    a   b       ab   ab. n

 OBSERVAŢIE 
• În inelul  A, ,  au loc egalitățile 1  a  a și a  1  a,  a  A.

Problemă rezolvată
 Fie A, ,  un inel și x  Să se arate că dacă x  U  A , atunci
x  U  A .
A.
Soluție
Fie x  U  A . Rezultă că există x   U  A , astfel încât x  x  1.
Se obține:  x    x    x  x  1.
Așadar, x  U  A .
Mai mult, în inelul  A, ,  se obține: x1  x1.

Legi de simplificare în inele integre

Fie  A, ,  un inel. Deoarece  A,  nu este grup, regulile de sim-

plificare în raport cu înmulțirea inelului nu pot fi aplicate în orice inel.

 TEOREMA 7
Fie  A, ,  un inel integru, a  A \ 0 ºi x, y  A.
a) Dacã ax  ay, atunci x  y (legea de simplificare la stânga).
b) Dacã xa  ya, atunci x  y (legea de simplificare la dreapta).
Demonstrație
a) Din ax  ay rezultă succesiv:
ax  ay   ay  ay  0, (1).
Folosind regula semnelor în inel, relația (1) se scrie:
0  ax   ay   ax  a   y   a  x    y  .

75
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Deoarece inelul este integru și a  0, se obține că x  y  0,

relație care conduce la egalitatea x  y  y.
b) Se demonstrează analog punctului a). Temă. n

Legile de simplificare sunt utile în rezolvarea ecuațiilor într-un do-

meniu de integritate.

Problemă rezolvată
 Să se rezolve în Z7 ecuațiile:
a) x 2  x  2̂  0̂; b) x 3  3̂x  2̂  0̂.
Soluție
a) Ecuația se transformă succesiv: x 2
 
 1̂  x  1̂  0̂ , x  1̂ x  1̂   ❑ TEMĂ DE STUDIU
 
 x 1̂  0̂ și se obține Sã se arate cã într-un inel comutativ
au loc urmãtoarele formule de calcul:
 x  1̂ x  2̂  0̂. a)  a  b   a  b  a2  b2;
Deoarece inelul Z7 este inel b) a  b2  a2  2ab  b2;
integru, rezultă că x  1̂  0̂ sau c) a  b2  a2  2ab  b2;
x  2̂  0̂, cu soluțiile x  1̂ și x  5̂. d) a  b  3  a3  3a2 b  3ab2  b3;
Mulțimea soluțiilor ecuației S 
e)  a  b 3  a 3  3a2 b  3ab2  b3.
 
este 1̂, 5̂ . n
f) a  b    Ckn a n k  bk,  n  N ,*
n
b) Ecuația poate fi adusă la k 0

   
2 (binomul lui Newton).
forma: x 1̂  x  2̂  0̂.
Mulțimea soluțiilor este  
S  1̂, 5̂ .

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine elementele x  Z n E3. Pe mulțimea M a numerelor întregi
care sunt divizori ai lui zero, în impare se definesc operațiile alge-
1
cazurile: brice x  y  x  y  1, x T y  
a) n  4; b) n  6; 2
c) n  8; d) n  60.   xy  x  y  3 , x, y  M.
a) Să se arate că  M, , T este
E2. Să se arate că următoarele inele
inel comutativ.
nu sunt inele integre:
b) Inelul M are divizori ai lui zero?

a) F  Z  , ,  ; b) M 2 R 
, ,  . c) Să se determine U  M  .

76
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

E4. Fie  A, ,  un inel. Să se arate că: E7. Să se arate că în inelul Z4 au loc re-
a)  a  b  a  b; lațiile:
a)  a  b 2  a 2  2̂ab  b2;
b) a   b  c  ab  ac;
b)  a  b 2  a 2  2̂ab  b2;
c) a  b  a  b  b2  a2, dacă
    a2  b2 
2 2
ab  ba. c)  a  b4  a 2  b2 .

E5. Să se arate că într-un inel comu-

tativ  A, ,  are loc egalitatea: E8. Să se rezolve ecuațiile:

a  b  c 2  a  b  c  2 ab 
2 2 2 a) x2  2̂  0̂ în Z 3 și Z 6 ;

 bc  ca . Ce devine această egali- b) x 4  x 2  1̂  0̂ în Z 3 și Z 7 ;

tate în Z2? Dar în Z3? c) x 6  6̂  0̂ în Z 7 .



E6. Să se arate că în inelul Z 2 au loc E9. Fie  A, ,  un inel comutativ și a,

egalitățile: b  A, astfel încât a2  a, b2  b
a) a  b2  a  b; și M  ab, 1  a, 1  b . Să se arate
b) a  b  a  b,  n  N .
n *
că dacă x  M, atunci x2  x.

APROFUNDARE

A1. Să se rezolve în Z12 sistemele: A6. Fie  A, ,  un inel astfel încât
a)  5̂x  2̂y  1̂ ; b) 
 5̂x  2̂y  1̂ . x2  x,  x  A (inelul A se nu-
4̂x  9̂y  2̂ 3̂x  3̂y  1̂ mește inel boolean). Să se arate că:
   
  a) x  x  0,  x  A;
A2. Să se rezolve în Z 8 sistemele: b)  x  y2  x  y,  x, y  A;
 2̂x  5̂y  2̂ ; b)  x  5̂y  2̂ .
a)  c) inelul A este comutativ.
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
 3x  7y  6  3x  7y  6
A7. Se consideră mulțimea M  M2  Z12  ,
A3. Fie  A, ,   0̂ 2̂a   
un inel și a, b  A.
M  A  a     a  Z12  .
 6̂a a 
Să se arate că dacă x  1  ab este    

element inversabil, atunci 1  ba
1 1 a) Să se arate că M este parte
este inversabil și 1   1  bx a. stabilă a mulțimii M2 Z 12  în raport
ba
cu adunarea și înmulțirea matricelor.
A4. Fie  A, ,  un inel și a  A, astfel
b) Să se arate că  M , ,  este inel
încât a2  0. Să se arate că elemen- comutativ.
tele 1  a și 1  a sunt inversabile. c) Să se determine U  M  și să se
verifice dacă grupul U  M  ,  este
A5. Fie  A, ,  un inel și a  A. Să se
de tip Klein.
arate că dacă există n  N , *
astfel d) Să se determine mulțimea divi-
încât an  0, elementul 1  a este zorilor lui zero în inelul M .
inversabil.

77
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

3 Corpuri  

 
Inelele numerice Q, , , R, ,  și C, , au proprietatea remar-

cabilă că oricare element nenul este inversabil. Pentru aceste inele
mulțimea unităților este Q*, R*, respectiv C*.

v DEFINIȚII
• Un inel nenul  K, ,  în care oricare element nenul este inversabil,
se numește corp.
• Dacă inelul K este comutativ, corpul K se numește corp comutativ.

Tripletele Q, ,  , R, ,  și C, , sunt corpuri comutative.


 OBSERVAŢII
1. Pentru un corp  K, ,   există egalitatea: U K   K \ 0  K*.
 
Rezultă că perechea K * ,  este grup.
Așadar, tripletul  K, ,  este corp dacă verifică axiomele:
a) K,  este grup comutativ;


b) K * ,   este grup, numit grupul multiplicativ al corpului K;
c) înmulțirea este distributivă față de adunare.
2. Un corp  K, ,  nu are divizori ai lui zero.
Într-adevăr, dacă a, b  K*, astfel încât a  b  0, atunci se obține:
a1  a  b  a1  0 sau 1 b  0, deci b  0, în contradicție cu b  K* .

3. Inelele Q, , , R, , , C, ,  sunt corpuri deoarece oricare ele-
ment nenul este inversabil. Acestea sunt numite corpuri numerice.

Problemă rezolvată
 Fie d  N* un număr natural liber de pătrate și Q  d   a  b d a,

  
b  Q , Q i d  a  bi d a, b  Q . 
Să se arate că Q  d , ,  ,  Q  i d  , ,  sunt corpuri comutative
(corpuri de numere pătratice).
78
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Soluție
Pentru x, y  Q  d  , x  a  b d, y  u  v d, se obține:
x  y  a  u  b  v d  Q  d  și x  y  au  bvd   av  bu  d  Q  d  .

Rezultă că Q  d  este parte stabilă a lui C în raport cu adunarea

și înmulțirea.

 este grup abelian, deoarece adunarea este aso-
Perechea Q d, 
ciativă și comutativă; numărul 0  0  0 d  Q  d  este element

neutru, iar dacă x  a  b d  Q  d  , atunci x   a    b  d  Q  d 

este opusul lui x.

   
Perechea Q d \ 0 ,  este grup comutativ.
Într-adevăr, înmulțirea este asociativă și comutativă, elementul
1  1 0 d  Q  d  \ 0 este element neutru.
Fie x  a  b d  Q  d  \ 0 .

Să determinăm x   Q  d  \ 0 , astfel ca xx   1. Avem:

1 1 a  b d a b d  Q  d  \ 0 .
x     
x ab d a2  b 2 d a2  b 2 d a2  b 2 d
Se observă că a2  b2d  0, deoarece din a2  b2d  0 ar rezulta
a  b d, în contradicție cu a  Q*.

   
În concluzie, Q d \ 0 ,  este grup comutativ.
Deoarece înmulțirea este distributivă în raport cu adunarea, se
obține că Q  d , ,  este un corp comutativ.
Analog se arată că  Q  i d  , ,  este corp comutativ.
1 a bi a  bi d
În acest corp: x  2
a  b2 d

a2  b 2 d

dQ i d . 
 TEOREMA 8
Inelul Zn, ,   este corp dacã ºi numai dacã n este numãr prim.

Demonstrație
ˆ  Z n , x  1, 2, ..., n  1
Fie n număr prim. Atunci pentru orice x
ˆ  U  Z n  . Așadar, Z este corp comutativ.
avem n, x  1, deci x n

79
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

Reciproc, fie că Z n este corp. Dacă, prin absurd, n nu este număr

prim, rezultă că există p, q  N* \ 1, astfel încât n  p  q. Se obține
p̂  q̂  n̂  0̂, deci Zn are divizori ai lui zero, în contradicție cu faptul că
Zn este corp.
Așadar, n este număr prim. n

 OBSERVAŢII
1. Dacă p  N este un număr prim, atunci
există corpuri cu p elemente: Zp.
2. Orice corp finit  K, ,  are pn elemente,
unde p este număr prim.
În concluzie, nu există corpuri cu 6, 10, 12 Joseph WEDDERBURN
elemente. (1882-1948)
matematician scoþian
3. Orice corp finit este comutativ (Teorema
lui Wedderburn). A adus contribuþii în
cadrul algebrei moderne.

Corpuri de matrice 

Inelul de matrice pătratice M n  A  , ,  , unde  A, ,  este inel,
nu este în general corp.
Într-adevăr, dacă A  R, atunci în ❑ TEMĂ DE PROIECT
  0 1 
 
Sã se arate cã urmãtoarele
inelul M 2  R  , ,  matricea M   , inele de matrice C , ,  sunt
 0 0  corpuri:

este divizor al lui zero având:  0 1 

 a b 
 a) C    a, b  R ;
 0 1 0 0   0 0    b a  
  O .  a bd 
    2 b) C    a, b  Q,
0 0  0 0    b a 
Condiția ca inelul d  Q , d  R \ Q ; 
fie corp este ca  M  M n  A  să fie   a b  
c) C     a, b  C
matrice inversabilă, ceea ce revine la faptul   b a  

că det M  U  A . 
(corpul cuaternionilor).

80
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Pe mulțimea Q se definesc opera-  a 7b   
țiile algebrice x  y  x  y  5 și b) M   b a  a, b  Q ;
  

x T y  xy  5x  5y  20. Să se
studieze dacă tripletul Q, , T  a  b 4b 

c) M   a, b  Q
;


b a  b 
este corp.   
 a 0   
E2. Să se arate că tripletul M, , T d) M    a  C .
este corp comutativ, dacă:  ia 0 
a) M  Q, x  y  x  y  4, E4. Fie   C o soluție a ecuației x 2 
x T y  xy  4  x  y  20;  x  1  0 și mulțimea R     a 
3
b) M  R, x  y  x  y  ,  b a, b  R , Să se arate că R   
4
x T y  4xy  3x  3y  1, 5; împreună cu adunarea și înmul-
țirea numerelor complexe deter-
c) M  R, x  y  x  y  1, mină o structură de corp comu-
x T y  2xy  2x  2y  3; tativ.
d) M  R, x  y  x  y  2,
1 1 E5. Să se arate că mulțimea M împre-
x T y  xy   x  y  3. ună cu operațiile algebrice date de-
4 2 termină o structură de corp comu-
E3. Să se arate că mulțimea M împre- tativ, dacă:
ună cu adunarea și înmulțirea a) M  R, x  y  5 x5  y5 și
matricelor determină o structură
de corp, dacă: x T y  x  y;
 a b    b) M  0,   , x  y  x  y și
a) M    a, b  R ;
  b a   x T y  xln y.

APROFUNDARE
A1. Fie a, b, c  R. Pe mulțimea R se ax, x  Q
A3. Fie fa : R  R, fa   .
definesc operațiile algebrice:
0, x  R \ Q
x  y  ax  by  2 și Să se arate că adunarea și compu-
x T y  xy  2x  2y  c. nerea funcțiilor determină pe mul-
Să se determine a, b, c pentru care țimea F   fa a  Q o structură
R, , T este corp comutativ. de corp comutativ.
A2. Să se arate că adunarea și înmul- 
țirea numerelor complexe deter- A4. Fie K  0, 1, a, b un corp cu patru
mină pe mulțimea M o structură elemente. Să se arate că:
de corp, dacă: a) ab  ba  1; b) a2  b;
a) M  Q  2 ; c) a3  1; d) a2  a  1  0;
b) M  Q i   a  bi a, b  Q ; e) 1  1  0.
c) M  Q  2,  
3  a  b 2  c 3 
Să se scrie tabla lui Cayley pentru
operațiile corpului K.
d 6 a, b, c, d  Q 
81
 Algebr‘ • II. Inele şi corpuri


TESTE DE EVALUARE
Testul 1
❍ 1. Pe mulțimea R se consideră operațiile algebrice:
x  y  x  y  5 și x T y  3xy  15x  15y  80, x, y  R.
a) Să se studieze ce structuri algebrice reprezintă R,   și R, T  .
b) Să se arate că operația „ T “ este distributivă în raport cu „  “.
c) Să se arate că R, , T este inel fără divizori ai lui zero.
(5 puncte)

❍ 2. Să se rezolve în Z 4 :
 2̂x  3̂y  1̂
a) 2̂x3  2̂x  0̂; b)  . (4 puncte)
 3̂x  2̂y  2̂


Testul 2
❍ 1. Pe mulțimea Z se consideră operațiile x  y  x  y  a, x T y  xy  bx  3y  c,
x, y  Z.
a) Să se determine a, b, c  Z pentru care au loc relațiile: 2  3 T 1  41,
2  1 T 3  51 și 1 T 2  3  1 T 2  1 T 3 .
b) Pentru valorile lui a, b, c găsite, să se precizeze dacă Z, , T este inel, să
se afle U Z  și mulțimea divizorilor lui zero.
(5 puncte)

❍ 2. a) Să se determine n  N, n  8, astfel încât în inelul  Z n , ,   inversul
elementului 3̂ să fie 7̂.
b) Pentru valorile lui n găsite să se determine U Zn  .
(4 puncte)

Testul 3
❍ 1. Pe mulțimea E  R  R se introduc legile de compoziție:
a, b   x, y  a  x, b  y ;
a, b   x, y  ax, ay  bx .
a) Să se arate că E, ,  este inel comutativ. Este acesta corp?
 x y 
b) Să se arate că aplicația f : E  M 2  R  , f  x, y    , verifică relațiile
 0 x 
f  x  y  f  x  f  y și f  xy  f  x  f  y  ,  x, y  E. (6 puncte)
(Univ. București)

82
Algebr‘ • II. Inele şi corpuri

❍ 2. Fie A  0, 1, a, b un inel cu patru elemente. Să se arate că:

a) funcția f : A  A, f  x  1  x este bijectivă;
b)  f  x  1  a  b și 1  1  1  1  0.
xA
c) dacă A este corp, atunci 1  1  0. (3 puncte)
(Univ. București, 1981)

Testul 4
❍ 1. Pe mulțimea C definim operațiile algebrice:
z1  z2  z1  z2, z1 T z2  z1  z2  Im z1   Im z2  ,  z1, z2  C.
a) Să se arate că tripletul C, , T  este inel.
b) Să se determine U  C  .
 0 1 
c) Dacă M  xI2  y   x, y  R  , să se arate că  M , ,  formează inel.
  0 0  
 x y 
d) Să se arate că f : C  M , f  x  iy    , este bijectivă și verifică relațiile
 0 x 
f  x  y  f  x  f  y și f  x T y  f  x   f  y ,  x, y  C.
(6 puncte)

❍ 2. Fie  A, ,  un inel cu proprietatea că x2  x,  x  A. Să se arate că:

a) 1  1  0;
b) inelul este comutativ;
c) dacă A este corp atunci  A,   =  Z 2 ,   .
(3 puncte)

83
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

III. INELE DE POLINOAME

Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi

1 într-un corp comutativ
În acest capitol se va considera un corp comutativ K, , , unde
K reprezintă una dintre mulțimile Q, R, C , Zp, p număr prim.

1.1. ªiruri finite de elemente din corpul K

În clasa a IX-a s-a definit șirul de numere reale ca o funcție
f : N  R.
Mai general, o funcție f : N  K se numește șir de elemente din
corpul K. Ca și în cazul corpului R , se folosește notația f n  an, n  N.
Elementele a0, a1, a2, ..., an, ... . se numesc termenii șirului, iar
elementul a n  K se numește termenul general al șirului.
Pentru un șir de elemente din corpul K se va folosi notația
f  a0, a1, a2, ..., an, ... sau f  an.
Două f  a0, a1, ..., an, ... și g  b0, b1, ..., bn, ... sunt
șiruri
egale dacă a0  b0, a1  b1, a2  b2, ..., an  bn, ... .

v DEFINIȚIE
• Un șir f   a0 , a1, ..., an , ... de elemente din corpul K se numește șir
finit dacă există un număr natural p, astfel încât am  0,  m  p.
Așadar, un șir este finit dacă are un număr finit de elemente
nenule.
Exemple
• f  1, 0, 0, ..., 0, ..., g  9, 0, 0, 5, 0, 0, ..., 0, ... sunt șiruri finite cu elemente
din corpul R.

1.2. Operații cu șiruri de elemente din corpul K

Notăm cu KN mulțimea șirurilor finite cu elemente din corpul K.
Dacă f, g  K , f  a0, a1, a2, ..., an, 0,0,...0 și
N

g  b0, b1, b2, ..., bm ,0,0,..., m, n  N, atunci:


• șirul h  K  N , h  a  b , a  b , ..., a  b , ...
0 0 1 1 p p
 se numește

84
Algebr‘ • III. Inele de polinoame
suma șirurilor f și g și se notează h  f  g.

85
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 
• șiru h  K  N, h  c , c , ..., c , ... , unde pentru s  N , c s  a0bs 
l 0 1 p
s
a1bs1  ...  asb 0   ak  b ms , se numește produsul șirurilor f și g și
k0
se notează h  f  g.

Exemplu
 Fie K  C și f  1, 1, 2, 3,  1, 0, 0, ..., g  0, 1, 1, 0, 0, 1, 0, 0, ....
Atunci:
f  g  1, 2, 3, 3,  1, 1, 0, 0, ...,
f  g  0, 1, 2, 3, 5, 3, 0, 2, 3,  1, 0, 0, ... .

După cum se observă din exemplul anterior suma și produsul a

două șiruri finite de elemente din K sunt de asemenea șiruri finite.
Mai mult, are loc următorul rezultat important:

 TEOREMA 1
a) Mulþimea K  a ºirurilor finite cu elemente din corpul K este
N

parte stabilã în raport cu adunarea ºi înmulþirea ºirurilor finite.

 
b) Tripletul K  N, ,  formeazã un inel comutativ fãrã divizori ai
lui zero.
Demonstrație
a) Fie f, g  K , f  a0 , a1, a 2, ..., a , n0, 0, ... ,
N

g  b0, b1, ..., bm , 0, 0, ... astfel încât an, b m  K* . Atunci:

• dacă p  max  m, n, avem ap  b p  0 și astfel:

 
f  g  a 0  b0, a 1  b1 , ..., a p1  b p1 , 0, 0, ...  K N ;
• dacă p  m  n și f  g  c0, c1, c2,..., ... se obține că:
p
c p   ak  bpk  0 deoarece elementele ap, ap1,... respectiv
k0

bp , b p1,...sunt nule și fiecare termen al sumei este nul. Așadar, f  g  K  .

N

b) Verificarea axiomelor de inel este lăsată drept temă. Elementul

neutru în raport cu adunarea este e  0, 0,..., iar în raport cu înmul-
țirea este f  1, 0, 0, .... n

86
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

v DEFINIȚII
• Orice element f  a0, a 1, ..., a , n0, 0, ...   KN, a n  K* se numește
polinom cu coeficienți în corpul K.
• Elementele a0 , a1, ..., a n se numesc coeficienții polinomului f.
• Numărul n  N se numește gradul polinomului și se notează
n  gradf .
• Coeficientul an  K* al polinomului f se numește coeficient
dominant. Dacă coeficientul dominant este egal cu 1, polinomul se
numește polinom unitar sau monic.
• Un polinom cu un singur coeficient nenul se numește monom.
• Polinomul f  0, 0, ..., cu toți coeficienții zero se numește polinom
nul. Polinomului nul i se atribuie gradul .
Dacă f, g  K , n  gradf , m  grad g, atunci se verifică relațiile:
N

a) grad f  g   max  grad f , grad g  ;

b) gradf  g  gradf   grad g.

❑ TEMĂ
Sã se determine suma ºi produsul polinoamelor:
a) f  1, 2,  1, 3, 0, 0, ... , g  1,  2, 1, 1, 0, 0, ... , f, g  RN;

b) f  1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, ... , g  1, 0, 0, 0, 1, 0, 0, ... , f, g  QN ;


c) f  ˆ1,ˆ 0,  
ˆ ˆ1, 2, ˆ0,ˆ0, ... , g  ˆ2,ˆ 0,

ˆ ˆ0,ˆ0, ... , f, g  Z  N .
ˆ ˆ2, 0, 0,
3

2 Forma algebric‘ a polinoamelor

2.1. Polinoame constante

N 
Fie K, , un corp comutativ și K1 mulțimea polinoamelor de
forma f  a, 0, 0, ...,  KN .
Dacă f, g  K1N, f  a, 0, 0, ..., g  b, 0, 0, ..., atunci se obțin relațiile:
f  g   a  b, 0, 0, ... (1)
f  g  a  b, 0, 0, .... (2)

87
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

N 
Din relațiile (1) și (2) rezultă că mulțimea K1 este parte stabilă a
mulțimii KN în raport cu adunarea și înmulțirea polinoamelor.

 este un inel comutativ


Mai mult, rezultă că tripletul  K1 , ,
N

K1   K, F  a, 0, 0, ...  a, este bijectivă.

N
(temă), iar funcția F:
f  K1 ,
N
Acest rezultat permite identificarea polinomului
f  a, 0, 0, ... cu elementul a  K.
Așadar, vom avea identificarea a, 0, 0, ...  a.
Polinoamele f  K1 , f  a, 0, 0, ... se numesc polinoame constante.
N

Dacă x  K și f  KN, f  a0 , a1 , ..., an, 0, 0, ..., atunci:

x  f   x, 0, 0, ...   a0 , a1, ..., an , 0, 0, ...   xa0 , xa1, ..., xan , 0, 0, ... (3).
Relația (3) exprimă regula de înmulțire a unui polinom cu un
element din corpul K și anume:
Un polinom se înmulțește cu un element din corpul K înmulțind
fiecare coeficient al polinomului cu acest element.

2.2. Forma algebrică a unui polinom


Un rol important în scrierea unui polinom f  K  îl are monomul
N

X  0, 1, 0, 0, ... care se citește „nedeterminata X“.

Cu ajutorul operațiilor cu polinoame se definesc în mod recurent
puterile nedeterminatei X astfel: X2  X  X, Xn  Xn1  X, n  2.
Se obține:
X2  0, 0, 1, 0, 0, ...
X3  0, 0, 0, 1, 0, 0, ...
....................................
X n  (0., _
0, .._
.,,0, 1, 0, 0, ...)
n zerouri
.......................................
Se observă că X2, X3, ..., Xn, ... reprezintă monoame.
Monomul f k  (0, 0, ..., 0, a k , 0, ...), a k  K * , se poate scrie:
._ _,
k zerouri

f k  a k  (0, 0, ..., 0, 1, 0, 0,...)  a k X k .

._ _,
k zerouri

88
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Așadar fk  ak  Xk, egalitate care reprezintă forma algebrică a

monomului fk.
Numărul k  N reprezintă gradul monomului fk.
Două monoame se numesc asemenea dacă au același grad.

Exemple
 Monoamele 2X3 și 5X3 sunt asemenea.
 Monoamele 3X5 și 3X6 nu sunt asemenea.

Două monoame sunt egale dacă sunt asemenea și au coeficienți

egali.
Fie f  K , f  a0 , a1, ..., a n, 0, 0, ... , a n  K*
N
un polinom de
gradul n  N .
Folosind operațiile cu polinoame se obține:
f   a0 , 0, 0, ...   0, a1, 0, 0, ...   0, 0, a2 , 0, 0, ...   0, 0, 0,..., 0, an ,0,0,... 
._ _ __ ,
n zerouri

 a0  a1   0, 1, 0, 0, ...  a2  0, 0, 1, 0, 0,...  ...  a n   0,0, 0,...,0,1,0,0,... 

. __ ,
n zerouri

 a0  a1X  a2X  ...  an X .

2 n

Așadar, se obține că polinomul f se scrie sub forma:

f  a0  a1X  a2 X2  ...  an X n , a n  0. (1)
Forma de scriere 1 se numește forma algebrică a polinomului
de gradul n în nedeterminata X. 

Exemplu 
 Polinomul f  1,  1, 2, 3, 0, 0, 0,...  R   are forma algebrică
N

f  1  1 X  2  X2  3X3  1  X  2X2  3X3.

Relația (1) arată că un polinom este o sumă de monoame.

Monomul „an X n “ se numește monomul dominant al poli-
nomului f.
Scrierea unui polinom sub formă algebrică este unică, abstracție
făcând de ordinea de scriere a monoamelor.
Pentru mulțimea KN a polinoamelor cu coeficienți în corpul K se
folosește notația K  X pentru a pune în evidență nedeterminata X.

89
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

În particular, avem mulțimile de polinoame QX, RX, CX,

Zp X, adică mulțimile de polinoame în nedeterminata X cu coeficienți
în corpurile Q, R, C, respectiv Zp.
Se observă că există incluziunile QX  RX  CX.

v DEFINIȚIE
• Fie f, g  K X, f  a 0  a 1X  a 2X 2  ...  anXn, g  b0  b1X  b2X2 
...  b m X m , gradf   n și gradg  m.
Polinoamele f și g se numesc polinoame egale și se scrie f  g, dacă
au același grad și coeficienții respectiv egali:
m  n , a0  b0, a1  b1, ...., ak  bk, ..., an  bn.

Exerciții rezolvate
 1. Fie f, g  Z5  X  , f  2̂  3̂X  4̂X 2 , g  3̂  X 2  2̂X. Sunt egale
cele două polinoame?
Soluție
Polinoamele au același grad. Deoarece în Z5, au loc egalitățile
2̂  3̂,  4̂  1̂, cele două polinoame au coeficienții egali. Așadar f  g.

 2. Să se determine parametrii reali pentru care polinoamele

f, g  RX, f  2  a  1 X  3X2 și g  3a  b  a  b X 
 2a  1 X n sunt egale.
Soluție
Din egalitatea gradelor obținem n  2. Egalând coeficienții celor
două polinoame se obțin egalitățile: 3a  b  2, a  1  a  b, 2a  1  3.
Rezultă că a  1, b  1 și f  g  2  2X  3X2.

2.3. Valoarea unui polinom. Funcții polinomiale

Fie f  K X, f  a0  a1X  ...  an Xn, an  K* un polinom de gradul n.

v DEFINIȚIE
• Dacă x  K, elementul f  x   a0  a1x  ...  a n x n  K se numește
valoarea polinomului f în x.

90
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Exemple
 Fie f  R  X  , f  1  X  X și x  1, 0, 1.
2

Atunci f 1  1  1  1  1, f 0  1  0  02  1, f 1  1  1  1  3.


 Fie f  C  X  , f  2  X 2  X 4 și x  i, i 3 . 
 
Atunci f  i   2  1  1  2, f i 3  2  3  9  8.


 Fie f  Z 5  X  , f  2̂  X  3̂X 3 și x  1̂, 0̂, 2̂ . 
  
Atunci f 1̂  2̂  1̂  3̂  1̂, f 0̂  2̂  0̂  0̂  2̂, f 2̂  2̂  2̂  3̂  3̂  4̂  4̂  3̂.

 OBSERVAŢIE
• Dacă f, g  K  X  , atunci au loc egalitățile:
f  g  x   f  x   g  x ,  x  K;
f  g  x   f  x   g  x ,  x  K;
f  g  x   f  x   g  x  ,  x  K.
v DEFINIȚII
• Fie f  K  X  un polinom nenul. Se numește funcție polinomială
atașată polinomului f, funcția f˜ : K  K, f˜  x   f  x  , x  K.
• Funcția f : K  K se numește funcție polinomială dacă există un
polinom g  K  X, astfel încât f  g̃.

Exemple
 Funcția f˜ : C  C, f˜  z  az  b, a  C* este funcție polinomială atașată polino-
mului de gradul 1, f  CX, f  b  aX.
 Funcția f̃ : Z 5  Z 5, f̃  x   2̂x  3̂x  2̂
2
este funcție polinomială atașată polino-
mului f  Z 5  X  , f  2̂  3̂X  2̂X .2

 OBSERVAŢIE
• Dacă f  K  X , atunci funcția polinomială f˜ atașată lui f este unică.
Reciproca acestei afirmații nu este adevărată.
Exemplu
 Fie n  N* și f n  Z 2  X  , f n  X n . Atunci f̃ n 0̂  0̂   
și f̃ n 1̂  1̂. Așadar, pentru

 
oricare n  N* funcția f : Z 2  Z 2, f 0̂  0̂, f 1̂  1̂ este funcția atașată pentru fiecare
polinom fn.

În cazul în care nu există posibilitatea unei confuzii se va nota cu

f funcția atașată polinomului f  K X.

91
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

3 Operaţii cu polinoame scrise sub form‘ algebric‘

3.1. Adunarea și înmulțirea polinoamelor
scrise sub formă algebrică
Fie p  N f, g  K  X monoame de gradul p: f  ap Xp, g  bp Xp.
și
Având în vedere modul de definire a adunării polinoamelor obținem:
 f  g    a p  bp  X p , (1).
Mai general, dacă f, g  K  X  sunt polinoame de gradul n,
respectiv m, de forma:
f  a0  a1X  a2X2  ...  an Xn,
g  b 0  b1X  b 2X2  ...  b m Xm ,
polinomul sumă se va scrie sub forma:
 
f  g   a0  b0    a1  b1  X   a2  b2  X 2  ...  a p  bp X p  ..., (2),
cu convenția că ai  0, pentru i  n și bj  0, pentru j  m.
Relația (2) ne arată că suma a două polinoame se face adunând
monoamele asemenea din cele două polinoame.

Exemple
 f  2  X  3X 2  6X3 , g  1  2X  2X 2  X 3 .
Avem f  g  2  1  1  2 X  3  2 X2  6  1 X3  3  X  5X2  5X3.
 f  1  X  X 2, g  1  X  X 2  X 3.
Avem f  g  1  1  1  1 X  1  1 X2  0  1 X3  0  2X  0  X2  1 X3  2X 
 X3.

Fie f, g  K  X, f  ap Xp, g  bq Xq două monoame. Folosind defi-

f  g  apbq X pq, (3), deci produsul
niția înmulțirii polinoamelor se obține:
a două monoame de gradul p, respectiv de gradul q este un monom de
gradul p  q.
Analog, dacă f, g  KX, f  a0  a1X  a2X 2  ...  anX n, g  b 0  b 1X 
 b2X2  ...  bm Xm sunt polinoame de gradul n, respectiv m, vom
obține cu convenția că ai  0, dacă i  n și bj  0, dacă j  m :
f  g  a0  b0  a0b1  a1b0  X  a0b2  a1b1  a2 b0  X2  ... 
 a b a b  ...  a b  Xmn, (4).
0 mn 1 mn1 mn 0

92
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Produsul f  g este un polinom de gradul m  n. Relația (4), care

dă forma algebrică a polinomului produs f  g, poate fi ușor obținută
dacă avem în vedere înmulțirea a două sume în inelul K  X  , scriind:


f  g  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a n X n  b0  b1 X  b2 X 2  ...  bm X m  și
efectuând calculele, având în vedere regulile de înmulțire a două paran-
teze și calculele cu sume și produse de monoame. De asemenea se are
în vedere că adunarea și înmulțirea polinoamelor sunt comutative.

Exemple
 f  1  X  X2 , g  1  X.

 
Se obține: f  g  1  X  X 2 1  X   1  X  X  X 2  X 2  X 3  1  X 3.

   1  2X  X2 1  2X  X2   1  2X  X2  2X  4X2  2X 3  X2 
2
 f  1  2X  X 2

 2X3  X4  1  4X  6X2  4X3  X 4 .

Exercițiu rezolvat 
 Să se determine polinoamele f, g  CX de gradul 1, care verifică
egalitățile  X  1 f   X 1 g  2X 2  2 și f̃  2   g̃  0  .
Soluție
Fie f  aX  b, g  cX  d, a, c  C*. Egalitatea dată se scrie:
 X  1 aX  b    X 1 cX  d  2X 2  2.
După efectuarea înmulțirilor și adunării se obține:
a  c X2  a  b  d  c X  b  d  2X2  0  X  2.
Egalitatea de polinoame conduce la egalitățile:
a  c  2, a  b  d  c  0, b  d  2.
Rezultă că c  2  a, b  a, d  2  a, a    C.
Așadar f  X  , g  2   X  2  .
,
Din condiția f̃  2   g̃  0  se obține   1 și f  X 1, g  X  1.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se scrie sub formă algebrică b) f  0, 0, 0, 1, 2,  1, 0, 0, ...  R  X  ;
polinomul f și să se specifice
gradul acestuia: c) f  0, 1, 0, 1, 0, i,  i, 0, 0, ...  C X;
a) f  1, 0, 1, 2, 3,  1, 0, 0, ... 
 Q X ;  
d) f  1̂, 2̂,  1̂, 0̂, 1̂, 0̂, 0̂, ...  Z 5  X  .

93
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

E2. Să se determine în funcție de para- a) f  1  X  X2  X3, g  1  X2 

metrul m  R, gradul polinomului
f  R  X :
a) f  m   m  1 X;

b) f  2  m2  1 X  m2  3m 
 2 X2.
E3. Să se determine gradul polino-
mului f, în cazurile:
a) f  Q X , f  2  m  1 X2 
 X 3  X 4;
b) f  1  1  i X  1  i X3, g  1 
 1  i  X  1  i  X 3 ;

c) f  1  2iX  3X2, g  1  iX2 
 1  i X3.
E7. Să se efectueze suma polinoa-
melor f, g  Z p  X :
a) f  1̂  3̂X  4̂X2, g  3̂  2̂X 


 2m2  3m  1 X3 ;   X2  X3, p  5;
b) f  Z3  X , f  1̂  mX  m2  m X2;   b) f  2̂  2̂X  X3 , g  5̂  4̂X 


c) f  Z 5  X  , f  m2  1̂ X3 
ˆ ˆ
  6̂X3  X 4 , p  7;
c) f  1̂  X  X2  X 3 , g  1̂  X 

 
m  3 X  2;
 X2  X3  X4, p  2.
d) f  C X , f  m  1  2X 2
E8. Să se efectueze produsul polinoa-
 
 m2  3m  2 X 2  m2  4 X3 ;   melor f, g  C X :

e) f  C  X , f  1  m2  1 X    a) f  X2  X  1, g  X2  X  1;
b) f  X  1, g  X2  iX  1;

 mX2  m 3  m X3 . 
c) f  1  X  X2  X3, g  1  X;
E4. Se consideră f  C X, f  1  X  d) f  1  X 2  X  1  X ,
g  1  X 2  X .
 X2  X3. Să se calculeze:
a) f 1  i  , f 1  i  , f 1  i 3 ,  E9. Să se efectueze produsul polinoa-
melor f, g  Z p  X :

f 1 i 3 ;  a) f  1̂  X, g  1̂  X  X2 , p  2;

b)   
f 1 2 , f 1 2 , f 3  2 2 ,    b) f  2̂  X  X2 , g  2̂  2̂X  X2,

f 4 5 ;  p  3;
1  i   1  i   
c) f  1̂  2̂X  X  X2,
c) f   f .


1  i   1  i 
 
g  1̂  3̂X  X2 X, p  5.

E5. Să se determine f  C  X, astfel încât:

E10.Să se afle polinoamele f, g  RX,
a) f  a  bX, f  i   1, f 1  i  1; f  aX  b, g  cX  d, în cazurile:
b) f  a  bX  cX2, f 1  f i 
 f i  1  0. 
a) X2  f  X2  1 g  X3  1;
b)  X  1  X  f    X  g  X 
2

E6. Să se efectueze suma polinoa-  X  1.

3
melor f, g  C  X :

94
Algebr‘ • III. Inele de polinoame
A1. Să se determine parametrii pentru
care polinoamele f și g sunt egale:
a) f, g Q  X , f  2  3X   m  1 X2,

g   2m  4   3X  m2  1 X3 ;
b) f, g C  X , f  m nX   m n X2,
g  m2  n2X  2X2;

c) f, g  Z3  X , f  m  1̂  m  2̂ X  
 2X2, g  n  m2X  m5X2.
A2. Fie f C  X , f  n2  1  m  n2 X 
 2

2

m  1 X . Pentru ce valori m,
n  C polinomul f este polinom nul?
A3. Se consideră polinoamele f, g  CX,
f  a  b X3  2a  b  1 X  a  1

și g   2a  b  1 X3  a2  b2 X 
 1  b. Pentru ce valori a, b  C
polinoamele au același grad?
A4. Fie f  C X , f  X2  aX  b.
determine a și b, știind că f 1 
2,
f 2  8.
A5. Să se determine f  CX  de gradul 2,
dacă f 1  f  2   0 și f  3   6.
A6. Să se determine f Z 5 X de gradul 2,
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ c) f  x  1  2f 2  x  x2  x  1,
  
dacă f 1  f 3  2 și f 0  3.  
A7. Fie f  1  aX  X  C X .
2
Să se
demonstreze că dacă f 1  z  
 f 1  z ,  z  C, atunci f este
pătratul unui polinom de gradul 1.
A8. Fie f  Z 3  X  , f  a  bX  cX . Să
se determine f știind că funcția f˜ este
egală cu funcția polinomială atașată
polinomului g  Z 3  X ,
g  2̂  X  2̂X 2.
APROFUNDARE
A9. Se consideră polinomul f  1̂  3̂X 
 X  2̂X  Z5  X . Să se determine
2 3
polinoamele g  Z5 X , de grad cel
 ˜ ˜
mult 3, astfel încât f  g.
A10.Să se determine a, b  C, astfel
încât polinoamele f, g  CX, f 
 a  X, g  2  bX să verifice
egalitatea f  g  X  4.
2
A11.Să se determine f  C  X  , dacă:
 
a) f  X2  2X  4  X3  8;
b) f   X2  X  1  X 4  X2  1;
c) f  1  X  1  X2   X 8  1.
A12.Fie f, g  Z 3 X  , f  a  X  X 2 ,
 g  b  aX. Pentru ce valori ale lui
„a“ și „b“ există egalitatea:
 X  1̂ f   X2  2̂ g  X2  X  X3 ?
Să se A13.Să se determine polinoamele
f  K  X , în cazurile:
 x  K;
2
 
a) grad  f   2 și  f  x    f x2 ,
 
b) grad  f   2 și f x2  1  f 2  x  1,
 x  K;
 x  K.
A14.Să se arate că următoarele funcții
nu sunt funcții polinomiale:
a) f : R  R, f  x  x ;
b) f : R  R, f  x  x2  x ;
2 c) f : C  C, f  z  z  z ;
d) f : C  C, f  z   z2  z.
A15.Să se arate că oricare funcție
f : Z3  Z 3 este funcție polino-
mială. Generalizare.
95
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

3.2. Împărțirea polinoamelor

Fie  K, ,  un corp comutativ și polinoamele f, g  K  X  , g

polinom nenul.

v DEFINIȚIE
• A împărți polinomul f la polinomul nenul g în K  X  înseamnă a
determina polinoamele q, r  K  X, astfel încât:
a) f  g  q  r; 1
b) grad  r   grad  g  .

Polinomul f se numește deîmpărțit, g se numește împărțitor, iar

polinoamele q și r se numesc câtul, respectiv restul împărțirii.
Având în vedere egalitatea f  g  q  r se obține egalitatea:
gradq  gradf   gradg.
În legătură cu împărțirea a două polinoame în inelul K  X  se pun
câteva probleme:
• Pentru oricare două polinoame există un cât și un rest al
împărțirii?
• Dacă există câtul și restul împărțirii atunci acestea sunt unice?
• Prin ce algoritm se pot determina câtul și restul împărțirii?
Răspunsurile la aceste probleme sunt date de următoarea teoremă.

 TEOREMA 2 (teorema împãrþirii cu rest)

Fie f, g  K  X  , g  0. Atunci existã ºi sunt unice polinoamele
q, r  K  X cu proprietãþile:
a) f  g  q  r;
b) grad  r   grad  g  .
Demonstrație
Unicitatea câtului și restului
Folosim metoda reducerii la absurd. Presupunem că există poli-
noamele q1, q2, r1, r2  K  X, astfel încât q 1  q2, r1  r2 care verifică
relațiile f  g  q 1  r 1, f  g  q 2  r 2 și gradr 1  grad  g  , grad r 2  
 gradg.
Atunci rezultă că f  g  q1  r1  g  q2  r2, relație din care rezultă
egalitatea g q1  q2   r2  r1.

96
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Referitor la grade se obține:

grad g  grad q1  q2   gradr 2  r 1  grad g.
Contradicția rezultată conduce la egalitatea q1  q2, și apoi r1  r2.

Existența
Fie n  gradf , m  gradg. Deosebim cazurile:
1. Pentru n  m, avem f  0  g  f și se ia q  0, r  f.
2. Pentru n  m, fie f  a0  a1X  a2X2  ...  an Xn, g  b0  b1X 
b2X2  ...  b m Xm .
Considerăm polinomul:
g  a  b 1 Xn m  g  a X n  a b  b1  Xn1  ...  b a b 1 X n m .
1 n m n n m1 m 0n m
Rezultă că polinomul f1  f  g are gradul strict mai mic decât
gradul polinomului f.
Fie f1  c 0  c1X  c2 X2  ...  c1n Xn1, n 1  n.
• Dacă n  m, avem f  f  a b Xnm g sau f  1 nm
1 1 nm an b m X g  f 1
 
și se q  a n b m X
1nm
și r  f1.
ia
• Dacă n1  m, repetăm procedeul anterior de micșorare a gradului
n1 m
printr-o nouă scădere, luând: g2  cn 1  b1
mX g și f2  f1  g2 .
Evident n2  gradf2   n1  n.

Se repetă procedeul pentru perechile de polinoame  f 2 , g 2  și se

obțin succesiv relațiile:
f1  f  g1
f2  f1  g2 Deoarece între gradele polinoamelor
ffg f, f 1, f 2, ..., f p, ... există relațiile:
3 2 3
.................. n  n1  n2  ...  np  ... și m  1, 2, ..., n ,
fp1  fp  gp1 atunci există un număr s  N*, astfel încât
.................. s  m.
fs  fs1  gs
Adunând relațiile anterioare, se obține: fs
 f  g1  g2  ...  gs , grad  fs   ns  m.
 s 
Așadar, f    gk   fs  g  q  fs, deoarece fiecare polinom gk
 k1 
verifică egalitatea g k  g    X n k m, cu   K.
Luând r  fs, teorema este demonstrată. n
97
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 OBSERVAŢIE
• Teorema împărțirii cu rest oferă un algoritm concret de determinare
a câtului și a restului împărțirii a două polinoame.

Exemplu
 Fie f  C  X  , f  X3  X2  X  2, g  X2  X  1.
Construim polinoamele g 1  X32  g  X  g  X3  X2  X.
Se obține f1  f  g1  2X2  2, g2  2g  2X2  2X  2 și f2  f1  g2  2X. Cum f2
are gradul mai mic decât gradul lui g, restul va fi r  2X.
Avem f  f2  g1  g2  f2  Xg   X  2  g  2X și astfel q  X  2 și r  2X.

Algoritmul sugerat în demonstrația teoremei poate fi aranjat sub o

formă convenabilă, urmând o cale analoagă împărțirii cu rest a nume -
relor întregi.

Se procedează astfel:
• Se împarte monomul dominant al deîmpărțitului la monomul
dominant al împărțitorului. Se obține astfel monomul dominant al câtului.
• Se înmulțește monomul obținut la cât cu împărțitorul g și
produsul obținut se scade din deîmpărțitul f, obținându-se polinomul f 1.
• Se continuă împărțirea luând ca deîmpărțit polinomul f1 și se
împarte monomul dominant al lui f1 la monomul dominant al lui g
rezultând al doilea monom al câtului.
• Se repetă procedeul anterior până când polinomul fs are gradul
inferior gradului polinomului g.

Polinomul fs va fi restul împărțirii. Schema de calcul arată astfel:

 f : a nX n  a n1 Xn1  ...  a 1X  a 0 b m Xm  b m1 X

m 1
 ...  b 0 g
a n X n  a nbm1 mb 1 Xn1  ... a nb1mXnm  . ,  ...
. ,
primul monom al doilea
al câtului monom
al câtului

f1 : (câtul)

f2  :
Restul fs  :

98
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Exemplu
 Să se împartă polinomul f  C  X  , f  X 4  X2  1 la polinomul g  C  X  , g  X  1.
Secvențele împărțirii Schema împărțirii
Monomul dominant al câtului este de împ ărțitul
¸ _ _ç__ ˛ împărțitorul
ç
X41  X3 . Se obține: f  X  X  1
4 2
X 1  g
• f1  f  X 3 g  f  X 3  X  1  X 3  X 2  1.
 X  X
4 3
.
3
X X
2
_ _ 2X ,
2
• Al doilea monom al câtului este: câtul
X31  X2 . f  X 3  X 2  1
1
Se obține: f2  f1  X2g  2X2  1.
X3  X2
• Al treilea monom al câtului este f  2X2  1
2
2X21  2X, iar f 3  f2  2X  g  2X  1.
• Al patrulea monom al câtului este 2X2  2X
f3
2X
11
 2, iar f4  f3  2g  3  restul.
 2X  1
2X  2
 OBSERVAŢII f4  3
;
restul
1. În cadrul algoritmului anterior,
asupra coeficienților celor două
polinoame f și g se efectuează numai operații de adunare și înmulțire
în corpul K. Astfel, va rezulta că polinoamele cât și rest vor avea
coeficienți în corpul K.
2. Fie f, g  K  X  și f  gq  r, unde q este câtul, iar r este restul
împărțirii lui f la g.
Dacă împărțim f la g1  ag, a  K, putem scrie f  agq1  r1.

 
Dar f  gq  r  ag a 1q  r  agq1  r și din unicitatea câtului și
restului rezultă r1  r și  a1q.
q1

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se efectueze împărțirile de poli-
noame în C  X :
a) f  X3  X  1, g  X  1;
b) f  X4  2X3  X  2, g  X2  X  1;
c) f   X  1  X  2  X3,
E2. Să se efectueze împărțirile de poli-
noame în Z p  X :
a) f  X3  X 2  1̂, g  X  2̂, p  3;
b) f  2̂X 4  3̂X  2̂, g  X  3̂,
p  5;

g   X  1  X  1 ; c) f  X5  X 4  X  1̂, g  X2  1̂,
p  2;
d) f  X5  X4  X2  1, g  X2  1;
   
2
 4 2
    d) f  X2  1̂  2 X 3  2̂ ,
e) f X iX X i, g X 1;
f) f  X4  1  i X3  i  1, g  X2  i.

g  X  1̂ 2  1̂, p  3.
99
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

E3. Să se determine polinomul g  C X, d) f  X  X  i  X  2i  X  3i  ,

știind că polinomul f  X  X  3 2 g   X  i  X  i .
 X  15  C  X  împărțit la g dă
câtul q  X  2 și restul r  1. E5. Să se efectueze în Zp X , împăr-
E4. Să se efectueze împărțirile de poli- țirile:
noame în C  X :    2
3
a) f   X  13   X  13 , a) f  X  2̂ , g  X  1̂ , p  3;
ˆ ˆ ˆ
b) f   X  2   X  3   X  4  ,
g   X  12   X  12 ;
g   2X  1̂ , p  5;
2
b) f   X 12  X  2   X  12  X  2 ,
c) f   X3  X  1̂ , g   X2  1̂ ,
2 2
 2 
g X X 1;
c) f   X  1  X  2  X  3  X, p  7.
g  X  X  1 ;

APROFUNDARE

A1. Să se determine câtul și restul A3. Fie r restul împărțirii polinomului

împărțirii polinomului f la g: f  C X, f  X4  X2  1 la polino-
a) f  X6  3̂X 4  2̂, g  X2  3̂, în mul g  X2  2X  C X . Să se arate
Z5  X  ;
că

r  n nN este o progresie
b) f  X8  2̂X4  X2  1̂, g  X4  X  1̂, șirul
aritmetică.
în Z 3  X  ;
c) f  2̂X10  3̂X 8  2̂X  2̂, g  X5  A4. Să se afle restul împărțirii poli-
 X 4  2̂, în Z  X  . nomului f  K  X  la polinomul
 X  a  X  b în cazurile:
5

A2. Să se determine parametrii pentru a) a  1, b  2, K  Q, f 1  3,

care restul împărțirii polinomului f  2  2;
f  K X la g  K X este cel speci-
b) a  i, b  1  i, K  C, f  i   i,
ficat:
4 f 1  i   i;
a) f  X  X  a, g  2X  1, r  0, K  C;
3 2
b) f  aX  bX  2, g  X  1,
2 
c) a  1̂, b  3̂, K  Z 5, f 1̂  0̂,

r  2X, K  R;  
f 2̂  1̂.
c) f  X  aX  bX  1, g  X 
3 2 2

 3X  2, r  X  1, K  Q; A5. Să se determine polinoamele de

gradul al treilea f  R  X , știind
d) f  X  aX  2̂X  1̂, g  X 
3 2
că f împărțit la X2  X dă restul
ˆ ˆ
2, r  1, K  Z3; r  X  1 și împărțit la X2  X dă
e) f  X4  2̂X3  aX  b, g  2̂X2  restul r1  3X  1.
 1̂, r  X  1̂, K  Z 5. (Univ. Craiova, 1997)

100
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

A6. Fie f  Q  X  , f  X3  3X2  aX  b. A10. Să se determine f  CX, f  X4 

Să se determine a, b  Q pentru  aX3  bX2  cX  3, știind că
care f împărțit la X  2 dă restul 0
împărțit la X2  1 dă restul R1,
și împărțit la X  1 dă restul 4.
(Univ. Transilvania, Brașov, împărțit la X  1 dă restul R2 și
2
2002)

A7. Polinomul f  R X are coeficientul R1  R2  5X2  28X  15.

dominant 1. Să se determine f și (ASE, București, 2000)
a, b  R, știind că f împărțit la
A11.Se consideră polinomul f  C X ,
X  a dă câtul X2  3X  4, iar f  X  110 , având forma algebrică
câtul împărțirii lui f la X  b este f  a0  a1X  a2X2  ...  a10X10.
2
X  4X  2.
a) Să se calculeze f  0  .
A8. Un polinom f  R X  , prin împăr- b) Să se calculeze suma coefici-
țirea la X  a, X  b, X  c, dă câ- enților polinomului f.
turile q1, q2, q3. Să se arate că c) Să se arate că a0  a2  ...  a10  29.
 b  a q1  b  c  b q2 c  a  c  (Bacalaureat, august, 2002)

q3 a  0. A12. Fie n  N*, P, Q, T  RX, P  Xn 

n1
 X2n1  X3n2  ...  Xn
2
,
A9. Un polinom f  C X împărțit la
X  1, X  1 și X  4 dă resturile Q  Xn 1  Xn 2  ...  X  1 și T
15, 7, respectiv 80. restul împărțirii lui P la Q. Dacă s
a) Să se afle restul r al împărțirii este suma pătratelor coeficienților
lui f la  X  1  X  1  X  4 . polinomului T, atunci:
n  n  1
b) Să se determine: a) s  n3  2; b) s  ;
r 1  r 2  ...  r n 2
.
Sn  1  2  2  3  ...  n  n  1 c) s  0; d) s  n  5; e) s  16.
(ASE, București, 2003)

3.3. Împărțirea la X  a. Schema lui Horner

Fie f  K  X, f  a 0  a 1X  a 2X2  ...  a nXn un polinom de gradul
n g  X  a  K X.
și

 TEOREMA 3 (a restului)
Restul împãrþirii polinomului nenul f  K  X  , la polinomul
g  X  a  K X este egal cu valoarea f a a polinomului f în a.
Demonstrație
Din teorema împărțirii cu rest se obține: r  f a
f   X  a  q  r, grad  r   1, deci r  K.
Rezultă că f a  0  q a  r, de unde r  f a. n
101
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame


Teorema restului este eficientă pentru determinarea restului

împărțirii unui polinom prin X  a, fără a efectua împărțirea.

Exercițiu rezolvat
 Se consideră polinomul f  CX, f  X2n  5Xn1  7. Să se deter-
mine restul împărțirii polinomului f la X  i, știind că împărțit la
X  2 dă restul 151.

Soluție
Din teorema restului se obține că 151  r  f 2  22n  5  2n1  7.
Se obține ecuația exponențială 22n  10  2n 144  0. Se notează 2n  a
și rezultă ecuația a2  10a 144  0, cu soluțiile a  8, 18. Avem
2n  8 cu soluția n  3. Așada f  X6  5X4  7. Restul împărțirii lui f
r
la X  i este r  f i  11.

Schema lui Horner

Fie f  K  X, f  a 0  a 1X  a 2X2  ...  a nXn, polinom nenul de
gradul n și g  X  a  K X.
Notăm q  b 0  b1X  b 2 X2  ...  b n1 Xn1 câtul împărțirii polino-
mului f la g. Din teorema împărțirii cu rest se obține:
 
f   X  a  b 0  b1X  ...  b n1 X n 1  r  r  ab 0   b 0
b
1 aX 

 b1  ab2  X2  ...  bn1  abn  Xn, (1).

Identificând coeficienții celor două polinoame în relația (1) se obține:

Aceste relații permit deducerea în mod

an  bn1 recursiv a coeficienților câtului bn1, bn2,
an1  bn2  ab n1 ..., b1, b0 și a restului r.
an2  bn3  ab n2 Avem:
............................ bn1  an
a2  b1  ab2 b n2  a n1  ab n1
a1  b0  ab1 b a  ab
n3 n2 n2
a0  r  ab0 ..............................
b0  a1  ab1
r  a0  ab0

102
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

În mod practic, pentru determinarea coeficienților bn1, bn2, ...,

b1, b0 ai câtului și a restului r se alcătuiește următoarea schemă:
Coeficienții lui f în ordine descrescătoare a gradelor monoamelor
an an1 an2 ... a1 a0
a bn1  an bn1a  an1 bn2a  a n2 ... b1a  a1 b0a  a0
bn1 bn2 bn3 ... b0 r
Coeficienții câtului Restul

Această schemă de lucru în care se operează numai cu elementul

a  K și coeficienții polinomului f se numește schema lui Horner.
Schema lui Horner are la bază relația de recurență:
bk  b k1  a  ak1, k   1, 2, ..., n 1 .

Probleme rezolvate
 1. Să se efectueze împărțirea polinomului f la g, dacă:
a) f, g  Q X, f  X4  3X3  4X2  3X  1, g  X  2; f,
b) g  R X, f  3X5  4X3  3X2  X  5, g  X  1; f, g
c)  R X, f  8X3  2X2  X  2, g  2X 1.
Soluție
a) Folosim schema lui Horner pentru a  2. Avem:
1 —3 4 —3 1
a2 1 1 2  3  1 1 2  4  2 2  2  3  1 1 2  1  3
Câtul împărțirii este: q  1 X 3  1  X 2  2X  1, iar restul r  3.

b) În acest caz avem g  X   1, deci a  1. Schema lui Horner:

3 0 —4 3 —1 —5

3·(—1) + 0 = (—3) ·(—1) — 4 = (—1)·(—1) + 3 = 4·(—1) — 1 = (—5)·(—1) — 5 =

a = —1 3
—3 —1 4 —5 0

Se obține: q  3 X 4  3 x3  1 X2  4 X 5 și r  0.

1
c) Scriem g  2 X  2 . Vom împărți mai întâi polinomul f prin

 
1 1
X  . Alcătuim schema lui Horner cu a  .
2 2

103
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

8 —2 1 2
1
a 8 2 2 3
2

Se obține câtul q1  8X2  2X  2 și r1  3. Câtul împărțirii

restul
1
lui f la g este q  q  4X  X  1, iar restul r  r
2
 3 (vezi observația 2,
1 1
2
§ 3.2.)

 2. Fie f, g  Z3  X  , f  2̂X 5  X 4  2̂X 2  mX  1̂, g  X  2̂. Să se

determine m  Z3, știind că restul împărțirii lui f la g este r  2̂.
Soluție
Aflăm restul împărțirii polinomului f la g prin schema lui Horner.
Avem a  2̂  1̂.
2̂ 1̂ 0̂ 2̂ m 1̂
a  1̂ 2̂ 1̂ 1̂ 0̂ m m  1̂
Restul împărțirii este r  m  1̂ și se obține ecuația m  1̂  2̂, deci
m  1̂.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine restul împărțirii K  C, r  17;
polinomului f  K  X  la X  a  b) f  X4  mX2
 K X , în cazurile: r  3  i;
a) f  X3  2007X2  2006, a  1, c) f  2̂X 4  2̂X 3  mX  1̂, a  2̂,
K  R;
K  Z 7 , r  3̂.
b) f  2X8  3X7  X  1, a  1,
K  Q; E3. Să se determine câtul și restul
c) f  X10  2X4  3, a  i, K  C; împărțirii polinomului f  R X la

d) f  2̂X7  4̂X 6  3̂X  2̂, a  2̂, polinomul g  R X :

K  Z 5. a) f  X5  4X4  3X2  X  2,
g  X  2;
E2. Să se determine m  K cu propri- b) f  2X4  3X3  5X2  6X  1,
etatea că polinomul f  K X , îm- g  X  3;
părțit la g  X  a  K X dă restul 6 4 2
c) f  3X  2X  2X  X  2,
specificat:
g  X  1;
a) f  X3  mX2  3X  m, a  2,
d) f  X8  X4  X2  1, g  X  2;

104
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

e) f  6X3  2X  2, g  2X  1;
f) f  X4  3X2  X  6, g  2X  1.
E4. Să se împartă polinomul f  K X
la polinomul g  K X prin schema
lui Horner:
a) f  X3  X2  X  1, g  X  i,
K  C;
b) f  X4  X3  X2  X  2, g  X  i,
K  C;
c) f  2X3  X  i, g  X  2i, K  C;
d) f  X 4  2̂X 3  3̂X  1̂, g  X  2̂,
K  Z5;
e) f  2̂X5  3̂X3  4̂X  4̂, g  2̂X 
 1̂, K  Z 5.

APROFUNDARE

A1. Să se determine m  R, astfel A6. Să se determine a, b  Z 5  X  , ști-

încât restul împărțirii polinomului ind că împărțind polinomul f 
f  C X la X  i să fie număr real,  Z5  X , f  X3  aX2  4̂X  b, la poli-
dacă:
noamele g1, g 2  Z 5 X  , g1  X 
a) f  X 3 mX2  mX  3; ˆ ˆ ˆ
1, g 2  2X  1, se obțin resturile
b) f  X 4
 
 m 2  1 X  8i.
r1  2̂, r2  3̂.
A2. Să se determine a  R astfel încât
A7. Să se determine restul împărțirii poli-
restul împărțirii polinomului f 
 R X , f  2X3  aX2  X  7 la nomului f  C X, f  Xn1  3Xn  4
la X  2  C X , știind că restul
X  2 să fie 3.
(Univ. Transilvania, Brașov, împărțirii lui f la X  2 este 12.
2002)

A3. Se consideră polinomul f R X , f  A8. Împărțind polinomul f C  X , f  Xm 

 X4  X3  aX  6a. Să se determine  Xn  1 la polinomul X  2  C X
parametrul a  R, astfel încât restul se obține restul 13 și împărțindu-l
împărțirii polinomului f  X  2 la la X  4  C  X se obține restul
X  1 să fie egal cu —12. 81. Să se determine restul
(Univ. Transilvania, Brașov, împărțirii lui f la X  i.
2002)
 
A4. Împărțind polinomul f  C X , f  A9. Polinomul f  K X împărțit la
 2X  mX  nX  6
3 2
la X  3 și X  a  K  X  și X  b  K X  dă
X  1 se obțin resturi egale cu 2. câturile q1 și q2. Să se arate că
Să se afle restul împărțirii polino- q1  b  q2 a .
mului f la X  2.

A5. Să se determine câtul și restul îm- A10. Să se determine polinomul f 

părțirii polinomului f  3X  mX  3 2  Z 3  X , f  X8  aX7  2̂X 3  X  b,

 15  R  X  la polinomul g  X  2  știind că împărțit la g  X  2̂ dă
 R X , știind că restul împărțirii câtul q și restul r  2̂, iar q îm-
225
acestuia la 2X  1 este r  . părțit la g1  X  2̂ dă restul r1  0̂.
8
105
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

4 Divizibilitatea polinoamelor
4.1. Relația de divizibilitate pe mulțimea K X
Problemă rezolvată
 Fie f, g  R  X  , f  2X 3  3X 2  3X  2, g  X  1.
Să se determine câtul și restul împărțirii polinomului f la g.
Soluție
Aplicăm schema lui Horner și rezultă:
2 3 3 2
a  1 2 1 2 0
Se obține câtul q  2X2  X  2 și restul r  0.


Așadar f  g  2X 2  X  2 .
Se observă că la această împărțire restul este polinomul nul. Ca și
în cazul împărțirii numerelor întregi, împărțirea cu rest zero constituie
un caz special.

v DEFINIȚIE
• Fie  K, ,  un corp comutativ și polinoamele f, g  K  X  .
Spunem că polinomul g divide polinomul f dacă există un polinom
h  K  X astfel încât f  g  h, (1).

Dacă polinomul g divide polinomul f vom scrie g f (se citește „g

divide f“) sau f # g (se citește „f este divizibil cu g“).
Polinomul g se numește divizor al polinomului f, iar polinomul f
se numește multiplu al polinomului g.

 OBSERVAŢIE
• Polinomul f  K  X  se divide cu polinomul g  K  X  , g  0, dacă și
numai dacă restul împărțirii lui f la g este polinomul nul.

4.2. Proprietăți ale relației de divizibilitate 


Relația de divizibilitate pe mulțimea de polinoame K  X  are
proprietăți asemănătoare cu relația de divizibilitate pe mulțimea Z a
numerelor întregi.

106
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

P1. Relația de divizibilitate pe mulțimea K X este reflexivă.
• f f ,  f  K  X. 
Într-adevăr f  1 f, deci f |f.

P2. Relația de divizibilitate pe mulțimea K X este tranzitivă.
• Dacă f, g, h  K  X  , f g și g h, atunci f h.
Într-adevăr, din ipoteză rezultă că  u, v  K X, astfel încât
g  f  u și h  g  Se obține că h  g  v   f  u   v  f   uv  , deci f h.
v.

P3. Polinomul nul f  0  K X, este divizibil cu oricare

polinom g  K  X  , deoarece 0  0  g. Se spune că f  0 este cel mai
mare element în raport cu divizibilitatea pe K X.

P4. Polinoamele constante f  a, a  K*, sunt divizori pentru

orice polinom din K X.

P5. Dacă f, g, h  K  X  , astfel încât f g și f h, atunci

f ug  vh ,  u, v  K X.
Într-adevăr, fie ,   K  X , astfel încât g  f, h  f. Rezultă că
ug  vh  u  f   v f   f  u  v, deci f ug  vh.
v DEFINIȚIE
• Polinoamele f, g  K  X  se numesc asociate în divizibilitate și se
notează f ∼ g, dacă f g și g f.

 TEOREMA 4
Polinoamele nenule f, g  K X sunt asociate în divizibilitate dacã
ºi numai dacã  a  K \ 0, astfel încât f  a  g.
Demonstrație
Dacă f  ag, atunci g f și cum g  a1  f, rezultă f g, deci
f ∼ g.
Reciproc, fie f ∼ g. Atunci f g și g f , deci există u, v  K  X  ,
astfel încât f  ug și g  vf. Se obține că f  uvf și cum f este nenul,
rezultă că uv  1. u, v  K \ 0 și teorema este demonstrată. n
Așadar
107
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Exemple
 Polinoamele f, g  CX, f  2X2  X  1 și g  4X2  2X  2 sunt asociate în
divizibilitate, deoarece g  2f.
 Polinoamele f, g  Z 5  X  , f  2̂X 2  X  3̂ și g  X 2  3̂X  4̂ sunt asociate în
divizibilitate deoarece g  3̂f.

Probleme rezolvate
 1. Fie f  K  X .
f ∼ 1.

Soluție
Presupunem că f ∼ 1. Atunci există a  K* , astfel încât
f  a 1  a  K , deci f este un element inversabil în inelul
*
K X.
Reciproc, fie f  U K  X   . Rezultă că există g  K  X  , astfel încât
f  g  1. Atunci gradf   gradg  0, deci gradf   0, și cum f este
nenul se obține că f  K . Așadar f ∼ 1.
*

f   X  1  X6n2  RX
6n1
 2. Să se arate că polinomul se divide
cu polinomul g  X2  X  1 RX.
Soluție
Avem g  X2  X  1 și X  1  g  X2 . Folosind binomul lui Newton
rezultă că:
   
6n 1
 X  16n 1  g  X 2  C0
g 6n1  C16n1 g   X  ... 
6n 2

 6n1

   
6n 6n 1
 C6n1
6n
g  X 2 1
 C6n6n1 X 2  g  h  X12n 2 , (1).

Așadar, f   X 1
6n1
 X6n2  g  h  X6n2  X12n2  g  h  X6n2 

  
 X 6n  1  g  h  X 6n 2 X 3n 1 X 3n  1 , (2). 
1   X  1  X  
n
Dar, X 3n 3 3
1 X 3n 3  X 3n 6  ...  X 3  1 

 
 X3 1  h1, iar din relația (2) se obține că f  g  h  X6n 2  X 1 g  h1 ,
deci f este divizibil cu g.

108
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

4.3. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor

v DEFINIȚIE
• Fie f, g  K X. Un polinom d  K  X  se numește un cel mai mare
divizor comun al polinoamelor f și g dacă:
1. d este divizor comun al lui f și g, adică d f și d g;
2. oricare ar fi alt divizor comun d1 al polinoamelor f și g, atunci
d1 d.

Dacă d este un cel mai mare divizor comun pentru f și g, el se

notează c.m.m.d.c.f, g sau, mai simplu f, g.


v DEFINIȚIE
• Două polinoame f, g  K  X  se numesc relativ prime (sau prime
între ele) dacă f, g ∼ 1.

 TEOREMA 5

Fie f, g  K  X  douã polinoame nenule ºi D  d  K  X  d este un
c.m.m.d.c.f, g.
Dacã d1, d2 D, atunci d1 ∼ d2.
Demonstrație
Deoarece d1, d2 D, atunci d1 d2 , dar și d2 d1 , conform
condiției 2 din definiția c.m.m.d.c . f, g  . d1 ∼ d2. n
Așadar

Teorema 5 ne asigură că fiind date două polinoame f, g  K X,

polinomul f, g este unic, abstracție făcând de un factor multiplicativ
aK . *

În continuare vom considera ca polinom care să desemneze  f, g 

polinomul unitar, iar pentru polinoamele constante, polinomul
constant 1.
Rezultă că două polinoame f, g  K  X  sunt prime între ele dacă
 f, g   1.

109
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 TEOREMA 6
Fie f, g  K  X polinoame nenule ºi r  K X restul împãrþirii lui f
la g. Dacã existã f, g ºi g, r, atunci f, g  g, r.
Demonstrație 
Din teorema împărțirii cu rest, există q, r  K  X  astfel încât
f  g  q  r, gradr  gradg.
• Dacă r  0, are loc relația f  g  q și f, g  g  g, 0  g, r.
• Fie r  0 și d  f, g, d1  g, r.
Deoarece d f și d g rezultă că d f  gq, deci d r și astfel
d g, r  d1.
Din relația d1  g, r  și f  gq  r se obține că d1 f , deci d1 este
divizor comun pentru f și g. Rezultă că d 1 d, și astfel d1 ∼ d. n

Această teoremă oferă posibilitatea calculării polinomului f, g,

folosind polinoame de grad mai mic.

Exemplu
 Fie f, g  R  X  , f  X 4  3X 2  2, g  X 3  X.

   
Avem: f  g  X  2X 2  2 . Rezultă că  f, g   g,  2X 2  2 . Așadar problema s-a

c.m.m.d.c  X  X,  2X  2  . Avem g  X  X  X  X  1 X  1 și

3 2 3
redus la a calcula

r  2  X  1  X  1. Se obține că c.m.m.d.c.  f, g   X  1  X  1  X2  1.

 TEOREMA 7 (de existenþã a c.m.m.d.c. pentru douã

polinoame)
Fie f, g  K X. Atunci existã un cel mai mare divizor comun al
polinoamelor f ºi g.
Demonstrație
a) În cazul f  g  0, polinomul nul este un c.m.m.d.c. al
polinoamelor f și g.
b) Dacă f  0 și g  0, avem  f, g   f, iar dacă f  0, g  0, avem
f, g  g.
c) Să considerăm f și g polinoame nenule. Din teorema împărțirii
cu rest, există polinoamele q 1, r1  K X, astfel încât:
f  gq1  r1, gradr1  gradg.

110
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Conform teoremei 6 avem că f, g  g, r1.

• Dacă r1  0, atunci f, g  g, 0  g și teorema este demon-
strată.
• Dacă r1  0, există polinoamele q2 , r2  K  X  , astfel încât
g  r1q 2  r2, gradr 2   gradr 1 și astfel g, r1  r1, r2 .
Pentru r2  0, g, r1  r1 și astfel f, g  r1.
În cazul în care r2  0 se continuă procedeul obținând șirul de
relații:
f  gq1  r1, gradr 1  grad q1
g  r1 q2  r2 , gradr 2   gradr1
r1  r2 q3  r3 , gradr 3   gradr 2 
.................... .............................
rn1  rnq n1  rn1, gradrn1   gradrn 


Deoarece grad q  gradr1  gradr2   ...  gradrn   ...  0, se for-

mează un șir descrescător de numere naturale. Rezultă că există p  N
astfel încât rp  0 și rp1  0.
În acest caz se obține:
 f, g    g, r1    r1, r2   ...   rp 1, rp    rp , 0   rp .
Așadar, polinomul este un c.m.m.d.c.f, g. n
rp

Din demonstrația teoremei rezultă

și un algoritm de determinare pentru
c.m.m.d.c.f, g  . Acesta este ultimul
rest nenul în șirul de polinoame:
f, g, r1, r2, ..., rp , 0.

Acest algoritm poartă numele de EUCLID din Alexandria

algoritmul lui Euclid de determinare
a c.m.m.d.c. pentru două polinoame.
Problemă rezolvată
 Să se determine c.m.m.d.c .  f,
g 
f  X4  3X3  X2  3X  4, g  X3 1.
111
(325-265 î.Hr.)
A fost unul dintre marii mate-
maticieni ai Antichitãþii, cu rezultate
în toate ramurile matematicii.

pentru polinoamele f, g  R X,
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Soluție
Alcătuim șirul de polinoame, prin împărțiri succesive:
f, g, r1  X2  2X  1, r2  3X  3 , r 3  0.
Rezultă că f, g ∼ 3  X 1. Conform convenției de a desemna
c.m.m.d.c. prin polinoame unitare, avem f, g  X 1.

 OBSERVAŢIE
• Pentru obținerea șirului de polinoame f, g, r1, r2, ..., rp, 0 contează
doar restul împărțirilor efectuate. Acest fapt permite simplificarea sau
înmulțirea acestora cu elemente din corpul K pentru ca împărțirile să
fie mai comode.

Astfel, șirul anterior poate fi scris:

f, g, r1  X2  2X  1, r2  X 1, r3  0.

 TEOREMA 8 (Etienne B
zo
éu
t)
Fie f, g  K X ºi d  f, g.
Atunci existã polinoamele u, v  K  X, astfel încât d  uf  vg.

Demonstrație
Aplicând algoritmul lui Euclid se obține șirul de egalități:
f  g  q1  r1 (1) r1  f  gq1  1f  1g, (1)
g  r1q2  r2 (2)   (1)  
r2 g r1q2   2f 2g, (2 )
r1  r2q3  r3 (3) (2)
..................................... r3  r1  r2q3  3f  3 g, (3)
rk  rk1q k 2  r k2 (k)
rn2  rn1qn  rn  rn1qn  d (n — 2)

Prin înlocuire din aproape în aproape se obține: rk  k  kg, (k)

și în d  rn   n  f   n  g.
final
Luând u   n, v  n teorema este demonstrată. n

Exemplu
 Pentru f, g  C  X  , f  X 4  3X3  X2  3X  4, g  X3  1, din problema rezolvată,

 
rezultă că d  3  X  1  f   X  2   g  X 2  X  5 .

112
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

v DEFINIȚIE
• Fie f, g  K  X  . Un polinom m  K  X  se numește un cel mai mic
multiplu comun al polinoamelor f și g dacă:
1. f m și g m (m este multiplu comun pentru f și g);
2. oricare ar fi m1  K  X  , multiplu comun pentru f și g rezultă
m m1 .

Pentru un cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f și g se

folosește notația c.m.m.m.c. f, g sau f, g.
Dacă f, g  K X sunt polinoame nenule și m este un c.m.m.m.c f, g,
atunci oricare polinom m1 ∼ m este un c.m.m.m.c .  f, g  .
Se va considera de regulă că polinomul f, g este polinomul unitar.
Pentru determinarea f, g se folosește relația:
f  g   f, g   f, g . (1)

 OBSERVAŢIE
• Se poate defini c.m.m.d.c. și c.m.m.m.c. pentru trei, patru sau mai
multe polinoame.
Astfel:  f, g, h     f, g  , h  și f, g, h    f, g , h etc.

Problemă rezolvată
 Să se determine  f, g pentru f  X 4  3X 3  X2  3X  4 și
g  X3 1.

Soluție
Din relația (1), f  g  f, g  f, g, și având în vedere că f, g  X 1

 
se obține  f, g   X 4  3X 3  X 2  3X  4 X 3 1 :  X  1  
  
 X 4  3X 3  X 2  3X  4 X 2  X  1  X 6  2X 5  X 4  5X 3  2X 2  X  4.

113
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că polinomul f  C X c) f  X4  4X3  3X2  4X  4,
se divide cu polinomul g  C  X și g  X3  2X2  5X  6, K  R;
să se determine câtul împărțirii lui
d) f  X 4  3̂X2  2̂, g  X2  4̂,
f la g:
K  Z 5;
a) f  X4  X3  X2  X  4, g  X  1;
ˆX  2
e) f  X6  X5  2 ˆ, g  X3  X2 
b) f  2X5  X4  3X3  4X  4,
 X  1̂, K  Z 3 .
g  X  1;
c) f  X7  X4  3X  3, g   X  12 ; E4. Să se determine parametrul m  K

   
2 2
d) f  2X  X  2  2X  X  2 
2 2
pentru care polinomul f  K X se
divide cu polinomul g  K X :
 2X2, g  X2  1;
a) f  X3  mX2  4, g  X  2, K  Q;
e) f  X5   X  14 , g  X2  X  1. b) f  X4  mX3  m  1 , g  2X  3,
E2. Să se arate că polinomul f  Zp X K  R;
se divide cu polinomul g  Z p X ,
c) f  X 4  X 3  mX  m, g  X  2̂,
în cazurile:
K  Z 3;
a) f  X 4  X2  1̂, g  X2  X  2̂,
p  3;  
d) f  X 4  m  1̂ X  3̂m  3̂,

b) f  X 4  3̂X2  4̂X  1̂, g  X  3̂, g  X  3̂, K  Z 5.

p  5;
E5. Să se determine c.m.m.m.c. pentru
c) f  X6  X5  3̂X 4  4̂X3  X2 
polinoamele f, g  K  X :
 2̂X  2̂, g  X2  X  3̂, p  5. 2 2
a) f  X  1, g  X  X, K  Q;
E3. Să se determine c.m.m.d.c. al poli-
b) f  X2  1, g  X2  iX, K  C;
noamelor f, g  K X :
2 3 c) f  X4  X2  1, g  X3  X2  X,
a) f  X  2X, g  X  2X  4,
K  R;
K  C;
d) f  X2  X  1ˆ , g  X4  2
ˆ, K  Z .
3
b) f  X6  1, g  X3  X2  X  1,
K  Q;

APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b  K pentru c) f  X4  X3  aX2  X  b,
care polinomul f  K X se divide g  X2  1̂, K  Z 3 ;
cu polinomul g  K  X , în cazurile: d) f  X 5  X 3  aX 2  1ˆ , g  X 2  a,
ˆ X 2  aX  2
a) f  2 ˆ , g  X  a, K  Z ;
3 K  Z3;
b) f  X 4  X 3  aX  1̂, g  2̂X  1̂, e) f  X 4  aX 2  1̂, g  X2  bX  1̂,
K  Z 5; K  Z 3.

114
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

A2. Fie f  R X , f  X2  2X  m. Să se A6. Să se determine polinoamele f 

determine m  R pentru care poli-  C X de gradul 3, știind că se
nomul g  R  X , g  f X2  2X se   divid cu X  1, iar la împărțirea cu
X  2, X  3, X  4 resturile sunt
divide cu f. egale.
(Univ. Tehnică Cluj-Napoca, 2000)
A7. Fie f, g  R X , f  aX3  bX2  cX 
A3. Pentru n  N * se consideră
2n1 polinoa-n  d, g  3aX2  2bX  c, a  R *. Să
mele f  X  X  1  m  1 X  se demonstreze că dacă polinomul
 R  X  , g  X  X  1  R  X  . Dacă
2 f se divide cu g, atunci f și g sunt
puteri ale unui polinom de grad 1.
M   m  R f divizibil cu g și S  
2 A8. Fie f, g  R X , f  X3  4X2  X 
  m , atunci:
mM  m, g  X3  7X  m. Să se deter-
a) S  1; b) S  2; c) S  3; mine m  R, știind că f, g  este
d) S  4; e) S  5.
polinom de gradul 1.
(ASE, București,
2005) A9. Se dau polinoamele f, g  QX , f 
A4. Să se determine m  R știind 3
că 2  X3  X2  ax  b, g  X3  X2 
polinomul f  RX, f  X  3mX   X  1. Să se determine a, b  Q
 2

 4 m  1 X  m  5 se divide cu
3
pentru care polinomul f, g  are
g  X  1  R X . gradul 2 și să se afle apoi f, g .

A5. Să se determine a, b, c  C, astfel A10. Fie f, g  Z3 X, f  X3  X2  a, g 

încât polinomul f  C X să se  X3  X  2̂. Să se determine:
dividă cu g  C  X  : a) valorile lui a  Z 3 pentru care
a) f  X 4  3X 3  bX2  aX  b, polinomul f, g  are gradul 1;

g  X  1;2 b) c.m.m.m.c.f, g pentru „a“ deter-

minat.
b) f  aX3  bX2  73X  102,
g  X2  5X  6; A11. Să se arate că polinomul

 
2
c) f  aX3  bX2  37X  14, f  1  X  X2  ...  X n  X n 
g  X2  X  2;  Q X se divide cu g  1  X 
X4 aX3 iX2   X2  ...  Xn1  Q  X  .
2
d) f    b, g  X  i;
e) f  X  aX  bX  cX  8,
4 3 2
A12. Să se arate că polinomul f  C X


g   X  1 X 2  bX  8 ;  se divide cu g  C X , în cazurile:
f) f  X5  aX4  2X3  bX2  3X 
 
4n1
a) f  X2  X  1 
 c, g  X  1. 3

 
4n1
 X2  X  1 , g  X2  1;

115
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

b) f   X  1  n 2  A14. Să se determine a, b  C și pro-

X2n1, dusul polinoamelor f, g  CX ști-
g  X2  X  1;
ind că f, g   X2  2X și f, g 
c) f   X  1
2n1
  X  n 2 ,
2  X4  aX3  8X  b.
g  X  X  1;
3n2 A15. Pentru care valori ale lui n  N *
d) f   X  1  X  2,
polinoamele f, g  C X , f  X  i,
g  X2  3X  3. 2 n
g  1  X  X  ...  X sunt prime
între ele?
A13. Se consideră polinomul f  Xm 
  X  1m  1  R  X  . Pentru ce va- A16. Să se determine f, g  R X , ști-
ind că f 1  3, g 0  1 și f, g  
lori m  N * polinomul f este divi-
zibil cu g  X2  X  1  R X ?  X2  1, f, g  X4  3X3  3X2 
 3X  2.

Descompunerea polinoamelor
5 în factori ireductibili
5.1. Rădăcini ale polinoamelor

Fie f  K  X  un polinom nenul.

v DEFINIȚIE 
• Elementul   K se numește rădăcină a polinomului f  K  X  dacă
f   0.

Exemple
 Polinomul de gradul 1, f  C  X  , f  aX  b, are rădăcina reprezentată de numărul
b
complex    .
a
 Pentru polinomul de gradul 2, f  CX, f  aX2  bX  c, rădăcinile sunt date de
b   b  i 
formulele: 1,2  , dacă   b2  4ac  0, respectiv 1,2  , dacă
2a 2a
  0.

Următoarea teoremă pune în evidență o legătură între rădăcinile

unui polinom f  K  X  și divizibilitatea polinoamelor pe mulțimea
K  X .

116
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 TEOREMA 9 (E. Bézout)

Fie f, g  K  X ºi  K. Atunci:
a)  este rãdãcinã a polinomului f dacã ºi numai dacã f se divide
cu polinomul X   K  X  ;
b) dacã f se divide cu polinomul nenul g ºi  este rãdãcinã a lui
g, rezultã cã  este rãdãcinã ºi a lui f.
Demonstrație
a) Fie  K și X   K  X. Din teo-
rema împărțirii cu rest rezultă că există h și
r  K  X  astfel încât f  h   X    r, r  
 K, (1).
Din teorema restului rezultă că
r  f  și relația (1) se scrie f   X    h 
 f , (2).
Etienne BÉZOUT
Din relația (2) rezultă că dacă  este (1730-1843)
rădăcină pentru f, atunci f     0 și f  matematician francez
  X    h, deci f se divide cu X  . A stabilit unele rezultate
Reciproc, dacă f se divide cu X  , importante în teoria ecuaþiilor
algebrice ºi teoria numerelor.
din relația (2) se obține că f   0.
b) Dacă f se divide cu g, atunci există h  K  X, astfel încât f  g  h.
Rezultă că f     g     h     0, deci  este rădăcină a polinomului f. n

Problemă rezolvată
 Fie f, g  C  X  , f  X 3  3X 2  aX  b, g  X 2  3X  2.
mine a, b  C pentru care polinomul f se divide cu g. Să se afle
apoi rădăcinile lui f.
Soluție
Rădăcinile polinomului g sunt ❑ TEMĂ
date de ecuația x  3x  2  0.
2
Fie f, g  K  X  , f  X4  X2 
Se obține x 1  2, x 2  1. Se impun  aX  b. Pentru ce valori ale lui

condițiile f 2  0 și f 1  0. a, b  K, polinomul f se divide

cu g, dacã:
a  b  4
Rezultă sistemul  cu a) g  X2  1, K  R;
2a  b  20 b) g  X2  1̂, K  Z 3 ;
a  16 c) g  X2  1, K  C?
soluția  .
 b  12

117
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Se obține  
f  X3  3X2 16X  12  X2  3X  2  X  6, iar rădă-
cinile lui f sunt x1  2, x2  1, x3  6.

5.2. Rădăcini multiple ale unui polinom

v DEFINIȚIE
• Fie f  K  X 
un polinom nenul și m  N*. Elementul  K se
numește rădăcină multiplă de ordinul m dacă polinomul f se divide
cu  X  m ,
dar nu se divide cu  X    .
m1

Numărul m se numește ordinul de multiplicitate al rădăcinii .

Dacă m  1 rădăcina  se numește rădăcină simplă. Dacă
m  2, 3, ... rădăcina  se numește rădăcină dublă, triplă, ... .
Așadar, dacă  K este rădăcină multiplă de ordinul m, polinomul
f se poate scrie sub forma f   X    g, unde
m
g  K  X g̃     K * .
și

Problemă rezolvată
 Fie f  R  X  , f  X 3  aX  b.
  1 este rădăcină dublă pentru f.
Soluția 1 (metoda coeficienților nedeterminați):
Deoarece   1 este rădăcină dublă, polinomul f se divide cu
 X  2   X 12 .
Avem f   X 1  X  c  X3  X2 c  2  X 1  2c  c  X3  aX  b.
2

Folosind egalitatea polinoamelor prin identificarea coeficienților

monoamelor asemenea, rezultă c  2, a  1  2c, b  c, deci a  3, b  2
și f   X 1  X  2.
2
Rădăcinile lui f sunt 1   2  1 și 3  2.
Soluția 2
Dacă   1 este rădăcină dublă a polinomului f, atunci f se divide
cu  X 1 . Efectuăm prin schema lui Horner împărțirea polinomului f
2

cu X 1 și a câtului rezultat cu X 1. Avem:

1 0 a b
1 1 1 a 1 a  b  1  r1
1 1 2 a  3  r2

118
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Resturile sunt r1  a  b  1 și r2  a  3. Punând condițiile r1 

 r2  0 se obține a  3 și b  2.

 OBSERVAŢIE
• Considerând funcția polinomială asociată ❑ TEMĂ
lui f,   1 este rădăcină dublă dacă f˜ 1  Pentru ce valori a  R

 0 și f˜ 1  0. Cu această observație se polinomul f  X3  3X2 

   aX  b  R  X  are rãdã-
˜ ˜
obține f 1  1 a  b  0 și f 1  3  a  0, cinã dublã   1? Dar
triplã?
cu soluțiile a  3, b  2.

5.3. Ecuații algebrice

Fie K, ,  un corp comutativ f  K  X  un polinom de gradul n,

și
n  N*.

v DEFINIȚIE
• O ecuație de forma f  x   0 se numește ecuație algebrică de gradul n
cu coeficienți în K și necunoscuta x.

Dacă f  a 0  a 1X  a 2X2  ...  a nXn  K  X, ecuația algebrică de

gradul n are forma a nx  a n1 x  ...  a 1x  a 0  0, (1).
n n1

Numerele a0 , a1, ..., an  K se numesc coeficienții ecuației, iar n

se numește gradul ecuației.
Elementul  K cu proprietatea că
ecuației.

În legătură cu ecuațiile algebrice sunt studiate câteva probleme

importante:
1. existența soluțiilor în corpul K;
2. numărul soluțiilor ecuației în corpul K;
3. existența unor formule generale de rezolvare a ecuațiilor algebrice
de diferite grade.

În cazul corpului C al numerelor complexe au fost demonstrate

câteva proprietăți generale care rezolvă cele trei probleme puse.

119
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 TEOREMA 10 (teorema fundamentalã a algebrei)

O ecuaþie algebricã de grad cel puþin 1 cu coeficienþi complecºi
admite cel puþin o soluþie complexã.

Această teoremă a fost dată de către matematicienii C. Gauss și

J. L. D’Alembert.
Problema 3 a fost rezolvată de matematicienii N. Abel și A. Ruffini.

 TEOREMA 11 (Abe
l-Rufin
i)
Fie an x n  a n1 x n1  ...  a1x  a0  0, a n  0 o ecuaþie algebricã
de grad n, n  5, cu coeficienþi în C. Atunci nu existã o formulã
generalã de rezolvare a acestei ecuaþii în care sã aparã numai
coeficienþii a0, a1,..., an  C.

 OBSERVAŢII
• Din teorema fundamentală a algebrei
rezultă că o ecuație algebrică de
gradul n  N* cu coeficienți complecși
are exact n soluții complexe.
• Deoarece polinomul f  C  X  , de
gradul n  N*, are exact n rădăcini Niels Heinrik ABEL
complexe, rezultă că el nu poate lua (1802-1829)
valoarea zero decât de n ori. Astfel, matematician norvegian
dacă polinomul se anulează de mai A adus contribuþii importante
mult de n ori, atunci el este polinom în teoria ecuaþiilor algebrice,
nul. teoria calculului diferenþial ºi
integral.
Problemă rezolvată
 Fie f  C  X  , cu proprietatea că
arate că f este polinom constant.

Soluție
Pentru   0, 1, 2, ..., se obține că f 0   f 1  f 2  ... .
Notăm a  f  0   f 1  ... valoarea comună și fie g  f    CX.
Atunci 0  g  0   g 1  g  2   ..., deci polinomul g are o infinitate de
rădăcini. Rezultă că el este polinom nul și astfel f   C.

120
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

5.4. Polinoame ireductibile în K X


Fie K, ,  un corp comutativ.


v DEFINIȚII
• Polinomul nenul f  K  X  se numește reductibil peste corpul K
dacă există polinoamele g, h  K  X  de grad cel puțin 1, astfel încât
f  g  h.
• Un polinom f  K  X  , grad f   1, care nu este reductibil peste K, se
numește ireductibil peste K.

 OBSERVAŢII
1. Orice polinom de gradul 1 din K  X este polinom ireductibil peste K.
2. Dacă un polinom f  K  X , de grad cel puțin 2, este ireductibil peste
K, atunci el nu are rădăcini în K.
Într-adevăr, dacă f ar avea elementul   K rădăcină, atunci f se
divide cu X   și se poate scrie că f   X     g, deci f nu ar fi
ireductibil.
3. Dacă polinomul f  K  X  are gradul 2 sau 3 și nu admite rădăcini în
K, atunci el este polinom ireductibil peste K.
Într-adevăr, dacă f ar fi reductibil peste K, atunci el s-ar scrie sub
forma f  g  h, unde g sau h ar avea gradul 1. Dacă g  aX  b,

 
atunci g ba 1  0 și se contrazice ipoteza că f nu are rădăcini în K.


Exemple 
 Polinomul f  X2  2  QX este ireductibil peste Q. Dacă f ar fi reductibil peste
Q, atunci el ar avea o rădăcină   Q. Dar f   0 conduce la 2  2, deci


   2, 2  ceea ce nu se poate.

 Polinomul f  X2  2  R  X  este reductibil peste R deoarece f  X   2  X  2 .

 Polinomul f  Z 3  X  , f  X 3  2̂ este reductibil peste Z3 
deoarece f 2̂  0̂ și

  3
f  X  2̂ , dar este ireductibil peste Z 7, deoarece f  a   0̂,  a  Z 7.

După cum s-a observat din exemplele anterioare, descompunerea

în factori ireductibili depinde de corpul K în care polinomul are
coeficienții.

121
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Cazul K  C
Fie f  CX un polinom nenul de grad n, n  N*. Dacă n  2, din
teorema fundamentală a algebrei rezultă că f are cel puțin o rădăcină
 C, iar din teorema lui Bezout se obține că f se divide cu polinomul
g  X    C X. Așadar, f nu este ireductibil pentru n  2.
În concluzie, un polinom nenul f  CX este ireductibil peste C
dacă și numai dacă are gradul 1.
Cazul K  R
Dacă f R  X  este un polinom nenul, el este ireductibil numai în
următoarele două cazuri:
• f are gradul 1;
• f are gradul 2 și nu are rădăcini reale.
Rezultă că orice polinom f R  X  de grad n, n  3, este polinom
reductibil peste R, deci el se poate scrie ca produs de polinoame de
grad cel puțin 1.

Cazul K  Q și K  Zp, p prim

În inelele de polinoame Q X și Zp X există polinoame ireduc-
tibile de orice grad n, n  N . De exemplu f  Xn  2  QX este ireduc-
*

tibil peste Q.

5.5. Descompunerea polinoamelor

în factori ireductibili

 TEOREMA 12
Fie K un corp comutativ ºi f  K  X un polinom de grad n  N*.
Au loc urmãtoarele rezultate:
a) Polinomul f se descompune într-un produs finit de polinoame
ireductibile peste K.
b) Dacã f  f1  f2  ...  f m  g1  g 2  ... g k sunt douã descompuneri în
produs de polinoame ireductibile ale lui f, atunci m  k ºi existã
o permutare  Sm cu proprietatea cã fi ∼ g   i , i  1, 2, ..., m.
Demonstrație
a) Folosim inducția matematică.
Dacă n  1, atunci f este ireductibil peste K și afirmația este ade-
vărată.

122
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Presupunem că n  1 și că afirmația este adevărată pentru

polinoame de grad mai mic decât n. Dacă f este ireductibil peste K,
atunci demonstrația este încheiată. În caz contrar, există g, h  K  X 
astfel încât f  g  h și grad  g  n, grad h  n. Din ipoteza de inducție,
polinoamele g și h se scriu ca produs finit de polinoame ireductibile
peste K, deci f  g  h este produs de polinoame ireductibile peste K.
b) Demonstrația rămâne temă. n

Teorema anterioară demonstrează numai existența și unicitatea

descompunerii în produs de polinoame ireductibile, dar nu oferă și o
modalitate concretă de găsire a acesteia.

În cazul inelului CX există o legătură directă între descom-
punerea în factori ireductibili și rădăcinile polinomului.

 TEOREMA 13
Fie f  C X, f  a0  a1 X  a2 X2  ...  an Xn un polinom de grad n,
n  N*.
a) Dacã 1,  2, ...,  n  C sunt rãdãcinile polinomului, atunci:
f  a n  X  1  X  2 ... X   n  .
b) Dacã 1,  2, ...,  k  C sunt rãdãcinile distincte ale polino-
mului f, cu multiplicitãþile m 1, m2, ..., m k  N*, atunci:
f  a n X  1   X  2 m X  k 
... 
m1 2 mk
.
Demonstrație
a) Dacă 1  C este rădăcină a lui f, atunci f se divide cu X   1,
deci există g  C  X  astfel încât f   X  1 g.
Deoarece  2 este rădăcină a polinomului f, se observă ușor că
trebuie să fie rădăcină pentru g. Așadar g se divide cu X  2.
Rezultă că există g1  C  X  cu proprietatea că g   X  2  g1, iar
f   X  1  X  2  g1.
Se continuă raționamentul pentru  3 și g1, 4 și etc., și se
obține în final descompunerea dorită. g2
b) Demonstrația rămâne temă. n

Dacă f  RX, atunci f poate fi privit și ca element al inelului

CX, deci el va avea rădăcinile complexe 1, 2, ..., n  C.

123
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Fie 1,2, ...,  k  R rădăcinile reale ale lui f. Atunci f se divide în

RX cu polinomul g   X    1  X    2 ...  X    k , unde m ,
m m m
1 2 k 1

m2, ..., m k  N sunt multiplicitățile rădăcinilor

*
1,  2, ...,  k . Rezultă
că f se scrie sub forma f  g  h, unde h  R  X  și h nu are rădăcini
reale, ci numai rădăcini z k  ak  bki  C \ R. Dar, se observă ușor că
dacă hzk   0, atunci și  
h z k  0 și astfel polinomul h se divide cu


hk   X  z k  X  z k X 2
 2a k X  a 2k  b2 k R  X  .
În concluzie, polinomul f R  X  va avea următoarea descompu-
nere în polinoame ireductibile:

X   
np
f  a n  X  1  ...  X  k 
m1 mk n1
2
 a 1X  b 1 ... X 2  a pX  b p ,
unde m1, m2, ..., mk, n1, n2, ..., np  N* și  1, 2, ...,  k  R sunt rădă-
cinile reale ale lui f, iar polinoamele X2  as X  bs , s  1, 2, ..., p nu au
rădăcini reale.

Probleme rezolvate
 1. Să se descompună în factori ireductibili peste corpurile Q, R, C,
polinoamele:
a) f  X4  X2  1; b) f  X5  X4  X3  X2  2X  2.
Soluție


a) Avem f  X4  2X2 1 X2  X2 1  X2  X2  X 1 X 2  X 1 . 2
  
Aceasta este descompunerea lui f în factori ireductibili peste Q și R.
Peste corpul C f are descompunerea f   X   X  2   X     X  
1 2 ,
unde  este o rădăcină a polinomului X2  X  1, iar 1, 2 sunt rădă-
cinile polinomului X2  X  1.
b) Se observă că f 1  0, deci f se divide cu X  1.
Folosind schema lui Horner se obține:
  
f   X  1 X 4  X 2  2   X  1 X 2  1 X 2  2 .  
Rezultă că f are următoarele descompuneri:
  
• f   X  1 X 2  1 X 2  2 peste Q;

• f   X  1  X  1  X  2  X  2  peste R;
2

• f   X  1  X  i X  i  X  2  X  2  peste C.

124
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 2. Să se determine c.m.m.d.c. și c.m.m.m.c. pentru polinoamele: f, g 

  
Q  X  , f   X  1 X 2  1  X  2 , g  X 2  3X  2 X 2  4 .
2
 
Soluție
Vom descompune în factori ireductibili cele două polinoame.
Avem f   X 1  X  1  X  2 și g   X 1  X  2  X  2  X  2 
2 2

  X 1  X  2  X  2.
2

Folosind descompunerile în factori ireductibili se obține:

f, g   X 1  X  2 (se aleg factorii ireductibili comuni la puterea
cea mai mică), iar  f, g    X 1  X  1  X  2   X  2 2
2 2
(se aleg factorii
comuni și necomuni la puterea cea mai mare).

REȚINEM! 
Dacă polinoamele f, g  K  X  sunt descompuse în produse de
factori ireductibili, atunci:
•  f, g  este produsul factorilor ireductibili comuni, luați la pu-
terea cea mai mică;
• f, g  este produsul factorilor ireductibili comuni sau necomuni,
luați la puterea cea mai mare.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine care dintre ele-
   X 2  1 ;
3 2
mentele specificate sunt rădăcini b) f  X2 X 2  X
ale polinomului
3 2
f:  2
c) f  X  X  2
2  2X2  3X  1 3 
a) f  X  3X  2  C X ,

   
2
  1, i, 1  3 ;  X2  1 .

b) f  X5  X4  X3  X2  X  1 
 C X ,  1, 1  i 3 ; E3. Să se determine a, bZp astfel încât
     
 2  polinomul f  Zp X să admită rădă-
c) f  X6  6̂  Z 7  X  , cinile indicate și să se afle apoi cele-

  1̂, 2̂, 3̂, 4̂, 5̂, 6̂ .  lalte rădăcini ale lui f:
3 2 ˆ
a) f  X  X  a, p  3,   2;
b) f  X 4  aX 2  1̂, p  5,   3̂;
E2. Să se determine pentru polinomul
f  R X rădăcinile și ordinul de c) f  X 4  2̂X 2  aX  b, p  3,
multiplicitate al acestora:
 
  1̂, 2̂ .
a) f  X2  X  13  2X  14 ;

125
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

E4. Să se arate că polinomul f  K X f) f  X3  4̂X 2  2̂  Z 7  X  ;

admite rădăcina dublă indicată și
g) f  X3  X2  X  1̂  Z 3  X  .
apoi să se afle celelalte rădăcini
ale lui f:
a) f  X3  3X  2, K  Q,   1; E6. Fie f  C X , f  X4   m  n X3 

b) f  X4  6X3  13X2  12X  4,  X2  mX  n  1. Să se determine

K  Q,   2; rădăcinile polinomului f, știind că
4 3 2 1  1 și 2  2 sunt rădăcini
c) f  X  2iX  5X  8iX  4,
ale acestuia.
K  C,   i;
d) f  X 4  X 3  3̂X2  2̂X  4̂, E7. Să se determine c.m.m.d.c. și
c.m.m.m.c. al polinoamelor:
K  Z 5,   2̂.
a) f   X  13  X  14  X  2  X  3 ,
E5. Să se descompună în factori ire-
   X  1 5  X 2  4  ,
2
ductibili polinoamele: g  X2  1

a) f  X4  3X3  2X2  R X ; f, g  Q  X  ;

b) f  X  1  C X ;
6
b) f   X  i3  X  i2  X  12 ,
c) f  X5  X  C  X  ;
   X2  1 , f, g  C  X ;
2
g  X2  1
d) f  X 4  3X 2  4  C  X  ;
c) f  X6  1, g  X9  1, f, g  RX.
e) f  X2  1̂  Z 2  X ;

APROFUNDARE
A1. Să se determine rădăcinile polino- b) f   X  1  X  3  X  a2 X  6a ;
mului f în condițiile date: 2

 
a) f  R  X  , f  2  3 X 3  3X2  
c) f  X2  1    X2  a  .
 
 1  2 3 X  3 3, știind că are o
A3. Să se rezolve ecuațiile în C, știind
rădăcină rațională; că au soluțiile indicate:
b) f  C X , f  2X3  i  5 X2  a) x3  3x2  x  2  0, x1  2;
 2iX  3  1  i  , știind că are o b) x4  2x3  4x2  2x  3  0,
rădăcină reală; x1  i, x2  i;
c) f  C X , f  1  2i X2  4 3 2
c) z  3z  z  4  0, z1  2 solu-
 2m  i  X   3  mi , dacă m  R ție dublă;
și f are o rădăcină reală;
d) z5  z4  4z2  7z  3  0, z1  1
d) f  C X , f  X3  3  i X2  soluție triplă.
 3X  m  i, dacă m  R și f are o
rădăcină reală. A4. Să se determine mR pentru
care polinomul f  C X , f  X4 
A2. Să se determine a  C, știind că
polinomul f  C X admite rădă-  mX3  X2  m  1 are rădăcină
cini reale duble: dublă   2. Să se afle apoi cele-
lalte rădăcini ale polinomului.
a) f   X  1  X  2  X  a ;

126
Algebr‘ • III. Inele de polinoame
A5. Să se afle rădăcinile polinomului
f  C X , f  X  X  aX  bX  c,
5 4
știind că are rădăcina triplă   1.
A6. Să se determine a  R știind că
polinomul f  R X are rădăcină
reală dublă:
a) f  X  5X  8X  a;
3 2
b) f  X3  2X2  aX  8;
c) f  X  aX  7X  3.
3 2
A7. Să se determine parametrii reali,
știind că polinomul f  R X are o
rădăcină triplă. Să se descompună
apoi în factori ireductibili poli-
nomul f:
a) f  X3  6X 2  aX  b;
b) f  X3  aX2  3X  b;
c) f  X  5X  9X  bX  a.
4 3 2
A8. Să se determine a  Z 3 pentru care
polinomul f  Z3 X, f  X3  aX2 
 
 a  2̂ X  a are trei rădăcini în
Z3.
A9. Se consideră polinomul f  X2n 
 4X n1  5X n  4X  4  R X .
Dacă   2 este rădăcină a lui f, să
se determine ordinul său de multi-
plicitate.
A10. Să se determine f  Zp X  de gra-
dul 4, știind că x  2̂ este rădă-
cină triplă în cazurile p  2, 3.
A11. Să se determine polinoamele ire-
ductibile f  Z3 X , f  aX3  bX 
 2̂.
A12. Să se determine polinoamele de
gradul 4 ireductibile în Z2  X .
A13.Să se afle valoarea parametrului „a“
3 pentru care polinomul f  Zp X
este ireductibil:
 
a) f  2̂X3  a  2̂ X  1̂, p  3;
b) f  X  aX  5̂, p  7;
6
 
c) f  X4  aX2  a  1̂ X  2̂, p  5.
A14. Să se descompună în factori ireduc-
tibili polinoamele:
a) f  X8  X4  1  Q X ;
b) f  X 8  1̂, Z 2  X  ;
c) f  X9  1̂  Z 3  X  .
A15. Fie f  X3  bX2  cX  a  Q X, astfel
încât a, b, c  Z și ab  ac este
număr impar. Să se arate că f este
ireductibil peste Z.
A16. Să se arate că polinomul f   X  1 
  X  2   X  3  1  Q  X  este poli-
nom ireductibil peste Z.
A17. Fie p număr prim. Să se descom-
pună în factori ireductibili poli-
nomul f  X p  1̂  Z p  X  .
A18. Să se arate că f  Q X, f   X  12 
  X  22  ...   X  nn  1 este ire-
ductibil peste Z.

A19. Se consideră polinomul f  R X
astfel încât f˜ 1  f˜ 2  ...  f˜ n 
 n3,  n  N *. Să se determine
rădăcinile polinomului f și să se
descompună în factori ireductibili
peste R.
A20. Să se determine f  R X și să se
descompună în factori, știind că:
x  3 f˜ x  x  1 f˜ x  1 ,  x  R.
127
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

A21. Fie f  Z5  X , f  X4  mX3  2̂X2   

c) A  1̂, 2̂ ; 
d) A  2̂, 3̂ ; 
 4̂X  1̂. Dacă A  m  Z 5 f are e) A   0̂, 3̂ .
două rădăcini distincte în Z 5 și
ˆ ˆ ii) a) B  1̂ ;  
b) B  1̂, 4̂ ;


B  m  Z 5 g  f  3X  4 are ră- c) B  2̂, 3̂ ; d) B  1̂, 2̂ ;
dăcină triplă în Z 5 , atunci:

 
i) a) A  0̂, 1̂ ;  
b) A  1̂, 4̂ ; 
e) B  4̂ .
(ASE, iulie, 2000)

6 Relaţiile lui Viète

Fie f  CX, f  a0X2  a1X  a2 un polinom de gradul al doilea.
Dacă z1, z2  C sunt rădăcinile polinomului f, atunci acesta are
descompunerea în factori ireductibili:
f  a 0  X  z1  X  z2 , (1).
Efectuând produsul în relația (1) obținem că:
f  a 0X 2  a 0  z1  z2  X  a 0z1z 2, (2).

Din identificarea celor două exprimări ale polinomului f obținem

relațiile între rădăcinile și coeficienții acestuia:
 a
zz  1
 1 2 a0

 , (relațiile lui Viète pentru polinomul de gradul 2)
 z  z  a2

 1 2
a
0

În mod analog, pentru un polinom de gradul trei,

f  CX, f  a0X3  a1X2  a2X  a3, avem descompunerea în factori
ireductibili f  a 0  X  z1  X  z2   X  z3 , unde z1, z2, z3  C sunt
rădăcinile polinomului.
Din egalitatea a 0 X 3  a 1X2  a 2 X  a 3  a 0  X  z 1  X  z2  X  z3  se
obține că a 0X3  a 1X2  a 2X  a 3  a 0X3  a 0 z1  z2  z3  X2  a0 z1z2 
 z1z3  z 2 z 3  X  a 0 z 1 z 2 z 3, (3).

128
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Din identificarea coeficienților se obțin relațiile:

 a
zzz 1
 1 2 3

z z  z z  z z  aa20, numite relațiile


 1 2 1 3 2 3
 a0
 a3
z 1z 2z 3   François VIÈTE
 a0 (1540-1603)
lui Viète pentru polinomul de gradul 3. matematician francez
Mai general, procedând în mod analog Este unul dintre creatorii
pentru un polinom f  C X, f  a0 Xn  algebrei având rezultate impor-
tante în domeniul trigonome-
a1Xn1  ...  a n1 X  an , a 0  C*, cu rădă- triei ºi geometriei analitice.
cinile z1, z2, ..., z n  C, se obțin relațiile
lui Viète:
 a
s  z  z  ...  z   1
 1 1 2 n

 a0 a2
s  z z  z z  ...  z z  z z  ...  z z 
 2 1 2 1 3 1 n 2 3 n1 n

 a0
..............................................................................
S s  z z ...z  z z ...z ka .
 ...  z  ...  z  z   1  k
k 1 n k 1
 k 1 2 k 1 3 n1 n
a0
 ..............................................................................

 na
 1 n
s n  z1z2...zn
 a0

După cum se observă, suma sk este suma tuturor produselor a k
dintre rădăcinile polinomului f. Rezultă că suma s k are C kn termeni.
 OBSERVAŢII
1. Pentru ecuația algebrică f˜ x   0 soluțiile z1, z2, ..., zn sunt rădă-
cinile polinomului f și, astfel, ele verifică același sistem de relații ale
lui Viète.
2. Relațiile lui Viète se pot scrie pentru un polinom f  K  X  , de gradul n,
n  N*, care are toate cele n rădăcini 1,  2, ...,  n în corpul K. În
caz contrar, nu se pot scrie relațiile lui Viète.
Astfel, polinomul f  QX, f  Xn  2, n  2, nu are nici o rădăcină în
Q, deci nu putem scrie sistemul S de relații ale lui Viète.

129
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Aplicații ale relațiilor lui Viète

1. Relațiile lui Viète se dovedesc utile în aflarea rădăcinilor unui

polinom f  CX, în cazul când aceste rădăcini verifică relații supli-
mentare.

Problemă rezolvată
 Să se rezolve în C ecuația z3  z2  z  2  0, știind că două dintre
soluțiile sale verifică relația z1  z2  1.
Soluție
Din prima relație a lui Viète, z1  z2  z3 1, se obține z3 1 z1  z2 
 1  z1  z2   2. Considerând polinomul f  CX, f  X3  X2  X  2,
care are rădăcina 2, obținem cu ajutorul schemei lui Horner, descom-
punerea:

f   X  2 X2  X  1 . 
Rezultă că ecuația algebrică atașată se scrie sub forma:

 z  2   z2  z  1  0
și are soluțiile z3  2, z 1,2  1  i 3 .
2
2. Dacă sunt cunoscute soluțiile unei ecuații algebrice de gradul
n  N*, z1, z 2, ..., z n, atunci se cunosc sumele s1, s2, ..., sn și ecuația se
poate scrie sub forma:
zn  s 1zn1  s z2n2  ...  1 s
n
n  0, (1).

Probleme rezolvate
 1. Să se scrie ecuația de gradul 3 cu coeficienți complecși, care are
soluțiile z1  1, z 2  i, z 3  1  i.
Soluție
Avem s1  z1  z2  z3  2, s2  z1z2  z2z3  z1z 3  2  i, s 3  z1z2z 3 
 1  i. Având în vedere relația (1), obținem ecuația: z3
 2z2   2  i  z  1  i   0.

 2. Fie f  CX, f  X3  X  1 cu rădăcinile x1, x 2, x 3  C. Să se

scrie polinomul unitar de gradul 3 care are rădăcinile:
y1  1  x1, y2  1  x2 , y3  1  x3 .
Soluția 1
Polinomul căutat este g  X3  s1X2  s 2X  s 3, unde:
s   y  y  y  3  x  x  x   3  s
1 1 1 3 1 2 3 1

130
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

s  y y y y y y  1  x 1  x   1  x  1  x   1  x  
2 1 2 1 3 2 3 1 2 1 3 2
1  x3   3  2x1  x2  x3   x1x2  x1x3  x2x3  3  2s1  s2
s   y y y  1  x 1  x  1  x   1  x  x  x  
3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
 x1x2  x1x3  x2x3   x1x2x3  1  s1  s2  s3, unde s1, s2, s3 sunt date
de relațiile lui Viète pentru polinomul f.
Rezultă s1  0, s2  1, s3  1 și se obține s1  3, s 2  4, s 3  1.
Polinomul căutat este g  X3  3X 2  4X 1.
Soluția 2
Din relațiile date se obține:
x1  y 1 1, x 2  y 2 1, x 3  y3 1.
Cu substituția x  y 1, ecuația f  x   0 atașată polinomului f se
transformă astfel:  y 13   y 1  1  0, care adusă la forma cea mai
simplă devine: y  3y  4y 1  0.
3 2
Rezultă că polinomul g care are
atașată această ecuație este g  X3  3X 2  4X 1.

 3. Să se rezolve în C sistemele de ecuații:

x  y  z  1 x  ay  a 2z  a 3
 2 2 2
 2 3
a) x  y  z  3; b) x  by  b z  b , a, b, c  C distincte.
 3 3 3  2 3
x  y  z  1 x  cy  c z  c

Soluție
a) Considerăm numerele x, y, z  C ca rădăcini ale unui polinom f
de gradul 3. Rezultă că f  X3  s1X2  s2X  s3, unde s1  x  y  z  1,
s2  xy  yz  zx și s3  xyz.
x2  y2  z2  x  y  z  2 xy  yz  zx
2
Din relația se obține că
3  1  2s2, adică s2  1.
Deoarece x, y, z sunt rădăcini ale polinomului f, obținem:
x 3  s1 x 2  s2 x  s 3  0
y 3  s 1y 2  s 2y  s 3  0 .
z3  s1z2  s2z  s3  0
Prin adunarea acestor egalități se obține:
 
x 3  y 3  z3  s1 x 2  y 2  z2  s2  x  y  z   3s3  0.
Având în vedere sistemul dat rezultă că s3  1.

131
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Așadar, f  X 3  X 2  X  1  X 2  X  1   X  1   X  1 X 2  1  
are rădăcinile ș
i x1  1, x2  1, x3  1.
Obținem că x  1, y  1, z  1 sau x  1, y  1, z  1 sau x  1,
y  1, z  1.
b) Considerăm polinomul f  CX, f  X3  zX2  yX  x.
Avem f  a   0, f  b   0, f  c   0, deci a, b, c sunt rădăcinile polino-
mului f. Din relațiile lui Viète pentru f, obținem:
a  b  c  z, ab  bc  ac  y, abc  x și astfel sistemul are soluția
x  abc, y    ab  bc  ac , z  a  b  c.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se scrie relațiile lui Viète b) f  5X3  27X2  7X  15,
pentru polinoamele f  C X : z  z  5;
1 2
a) f  X3  3X2  4X  10; c) f  X3  7X2  4X  12, z  3z ;
1 2
b) f  X4  3X  1; d) f  X3  10X2  27X  18, z 3 
c) f  X5  1;  2z1z2;
d) f  3X5  X4  2; e) f  X4  X2  12X  36, z 1z2 
e) f   X  1  X  2  X  3 ;
 
d) f  X 2  X  1  X  2  .
 z3z4  0.

E4. Se consideră polinomul f  C X ,

E2. Să se arate că polinomul f  Zp X f  X3  3X2  X  3 și z1, z2, z3 

 C rădăcinile sale. Să se calcu-
are toate rădăcinile în Z p și să se
leze:
scrie relațiile lui Viète pentru a) z21 z2 2 z3;3 b) z 31 z3 2 z3;3
acesta:
a) f  X 4  1̂  Z 2 X  ; c) 1 1 1 1 1 1
z1 z2 z3 ; d)   ;
z12 z2 z22
b) f  X3  1̂  Z 3  X ;
3
z1 z2 z3

c) f  X5  1̂  Z  X ; e)   .
1z 1z 1z
5 1 2 3
d) f  X3  X 2  X  4̂  Z 5  X  .
E5. Să se rezolve în C ecuațiile știind
că au loc relațiile date:
E3. Să se determine rădăcinile polino-
a) z3  6z2  az  12  0, z 1  z2  z3;
mului f  C X , știind că are loc
relația specificată: b) z3  11z2  az  36  0, z1  z2z3;
a) f  3X3  7X2  18X  8, z 1  c) z3  12z 2  az  60  0, z 1  z2 
 z2  3;  2z3.

132
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

E6. Se consideră polinomul f  C X  , b) 1 1 1 1

1   2   3  ;4
f  1  X  2X2  X3 cu rădăcinile c) 5  5  5  5;
1 2 3 4
z1, z2, z3. Să se formeze polinoa-
mele care au rădăcinile: d) n1  n2  3  , 4n  N*.
n n

a) y1  1  z1, y2  1  z2, y3  1  z3;

b) y1  z2  z3, y2  z1  z3, y3  E8. Se consideră ecuația x4  3x2  6x 
 z1  z2;  2  0 în C, cu soluțiile x1, x2,
c) y1  z2z3, y2  z1z3, y3  z1z2; 1 1 
1 1 1 x3, x4  C și S  1  x11  x2 
d) y1  z , y2  z , y3  z . 1 1
1 2 3   . Atunci:
1  x3 1  x4
E7. Fie f  Z 3  X , f  X  X  1̂. Dacă
4 2

 ,  ,  ,  Z sunt rădăcinile a) S  2; b) S  2;

1 2 3 4 3
polinomului f, să se calculeze: c) S  0; d) S  1.
a) 21 22  3  ; 4
2 2 (Univ. Transilvania, Brașov, 2000)

A1. Dacă x1, x2, x3 C sunt rădăcinile po-
linomului f  X  2X  2X  17 
3 2
x1
 C X și   x2
x3 x1 x2
a)   0; b)   4;
c)   1; d)   2.
(Univ. Transilvania, Brașov, 2000)
A2. Să se determine rădăcinile polino-
mului f  C X, știind că rădăcinile
sale verifică relația dată:
a) f  X3  mX2  4X  4, z  z  0;
b) f  X3  2X2  aX  2, z  z  3;
APROFUNDARE
A3. Să se rezolve ecuațiile în C, știind
că au soluțiile în progresie arit-
metică, pentru m  R :
x2 x3
a) x3  6x2  mx  2  0;
x3 x1 , atunci:
b) z3  3mz 2  6z  4  0;
c) z4  10z3  mz2  50z  24  0;
d) z5  20z4  az2  bz  c  0.
A4. Să se rezolve în mulțimea C ecua-
țiile de mai jos știind că au soluțiile
în progresie geometrică, pentru m
 R:
a) x3  mx2  6x  27  0;
1 2
b) 8x4  30x3  35x2  mx  2  0;
1 2

c) f  X3  2X2  aX  6, z 1z2  3; c) x4  14x3  56x  m  0.

d) f  X3  3X2  4X  a, 2z 1  3z2; A5. Se consideră polinomul f  C X ,

e) f  X3   a  2 X2  2a  1 X  a, f  aX  bX  cX  d,
3 2
astfel încât
3 2 2 a, b, c, d  R sunt în progresie
*
  ;
z1 z 2 z 3 geometrică cu rația q  0,   .
f) f  X4  3X3  12X  a, z 1z2 
Să se calculeze Sn  xn 
1 x 2 x .
n n
 z3z4. 3

133
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

A6. Fie f  X3  aX  b  C X cu rădă- A8. Să se rezolve în mulțimea nume-

relor reale sistemele:
cinile x1, x2, x3  C. Să se arate x  y  z  2
că dacă a, b  Z, atunci:  2
a) x  y2  z2  6 ;
xn1  xn2 Z,  n  N*. xyz  2

x  y  z  2

A7. Se consideră polinomul f  X 3
b) 2 x  y2  z 
26;

mX  aX  m  C X . Să se deter-

2  3
x  y  z  8
3 3

mine a, m  R, știind că rădăcinile x  y  z  3

lui f verifică relația 3  3  3   3 3 3
1 2 3 c) x  y  z  3 .
m .3  5
x  y  z  3
5 5

7 Rezolvarea
Z, Q, R, C
ecuaţiilor algebrice cu coeficienţi în

Teorema lui Abel-Ruffini afirmă că pentru ecuația algebrică de

grad n, n  N, n  5, nu există formule generale de rezolvare. Aceasta
face ca rezolvarea unor astfel de ecuații să fie dificilă în lipsa unor
informații suplimentare asupra ecuației.
De asemenea, corpul în care ecuația are coeficienți poate conduce
la obținerea unor soluții particulare și astfel, rezolvarea ecuației să fie
redusă la ecuații algebrice de grad inferior.

7.1. Ecuații algebrice cu coeficienți în Z

Fie a 0xn  a x1 n1 … a x  an  0, (1), ecuație algebrică de gradul n,
n1
n  N*, cu coeficienții a0, a1, …, an  Z.
Pentru ecuația de tipul (1) se pot determina soluțiile din Z și Q pe
baza următorului rezultat:

 TEOREMA 1
4
Fie a x0 n  a x1n1  …  a n
 0, ecuaþie algebricã de gradul n  N*
cu coeficienþi în Z.
a) Dacã   Z este soluþie a ecuaþiei, atunci  divide an .
p
b) Dacã   Q, p, q   1, este soluþie a ecuaþiei, atunci p divide
q
an, iar q divide a0.

134
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Demonstrație
a) Dacă   Z este soluție pentru ecuație, rezultă că a 0 n  a 1n1 

0
 n1

...  a n 1  a n  0 sau, altfel scris,  a  n1  …  a   
an, (2).

Din relația (2) rezultă că  divide an.

n
p  p n1
b) Dacă   Q este soluție a ecuației, rezultă că a0    a1   p 
q  q 

q
…  a p
 a  0,  egalitate care se poate scrie sub formele:
n1   n
 q 

p  a pn 1  a  pn2 q  …  a
q
n1

  a q respectiv,
n
n

0 1 n 1

 
q  a1p n 1  a2 p n 2 q  …  a n q n   a0 pn.

Deoarece p, q   1, se obține că p divide an și q a0. n

divide

Teorema oferă o modalitate simplă de a determina soluțiile   Z,

p
respectiv    Q ale unei ecuații algebrice cu coeficienți numere
q
întregi, și anume:
• soluțiile   Z ale ecuației se caută printre divizorii termenului
liber an;

• soluțiile   p  Q, p, q   1, se caută printre numerele raționale

q
p
de forma , unde p este un divizor al termenului liber an, iar q este
q
un divizor al coeficientului dominant a0.

Problemă rezolvată
 Să se rezolve în mulțimea C ecuațiile:
a) x4  x3  5x2  x  6  0;
b) 2x3  x2  x 1  0.
Soluție
a) Căutăm soluțiile întregi ale ecuației printre divizorii lui 6. Avem:
D6  1,  2,  3,  6.

135
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Alcătuim schema lui Horner pentru acești divizori:

1 1 5 1 6
1 1 0 5 6 12    1 nu este soluție
  1 1 2 3 2 8    1 nu este soluție
  2 1 3 1 3 R0    2 este soluție
2 1 1 1 5    2 nu este soluție
3 1 0 1  R 0  3 este soluție

Așadar s-au găsit două soluții

întregi  1  2,  2  3. Rezultă că ecuația ❑ TEMĂ

 x  2   x  3  x 2  1  0,
Rezolvaþi ecuaþiile:
se scrie: și va
• x 3  3x 2  2  0;
avea soluțiile 1  2,  2  3,  3, 4  i. • x 4  x 3  x2  2x  2  0;
• x 4  2x 3  3x 2  4x  4  0.
b) Se obține ușor că ecuația nu
are rădăcini întregi.
Termenul liber al ecuației este 1 și are mulțimea divizorilor
D1  1, 1, iar termenul dominant este 2 cu D2  1, 1,  2, 2.
Numerele raționale, care nu sunt în Z și pot fi soluții, aparțin mulțimii
 1 1
S  , .
 
 2 2 
Se alcătuiește schema lui Horner.

2 1 1 1
1 3 1
 2 0 1   nu este soluție
2 2 2
1 1
 2 2 2 R0  este soluție
2 2

1
Așada   este soluție, iar ecuația poate fi scrisă sub forma
r 2


x
1
 
2x 2  2x  2  0. Se găsesc soluțiile   și 
1

1 
i3 .
2  1
2 2, 3
2
 

În cazul în care termenii a0, an  Z au mulți divizori, apar prea
p
multe fracții  Q care trebuie încercate dacă sunt soluții. Vom arăta
q
unele modalități practice de îndepărtare a unora dintre aceste fracții.

136
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

• Fie f  CX, un polinom de gradul n  N* cu coeficienți întregi

p
și    Q, p, q   1 o rădăcină a sa. Rezultă că polinomul f este
q
 
p 
divizibil cu X  și f   X  p  C  X  sau f  qX  pC1  X , unde C1
q  q 
este un polinom cu coeficienți în Z (temă). Atunci vom obține:
f 1  q  pC1 1 și f 1  q  pC1 1.
Deoarece C1 1, C1 1  Z, este necesar ca p  q să dividă f 1 și
p  q să dividă f 1.
Așadar, dacă p  q nu divide f 1 sau p  q nu divide f 1,
p
atunci  Q nu este soluție a ecuației.
q

Problemă rezolvată
 Să se rezolve ecuația 4x4  8x3 11x2  13x  3  0.
Soluție
• Căutăm soluții întregi printre divizorii lui 3. Va rezulta că
ecuația nu are soluții în Z.
• Căutăm soluții raționale. Acestea pot fi:
p 1 1 1 1 3 3 3 3
 , , , , , , , .
 
q 2 2 4 4 2 2 4 4 
Polinomul asociat este f  4X4  8X3 11X2  13X  3 și f 1  5
și f 1  15. Înlăturăm fracțiile care nu pot fi soluții:
p 1 1 1 1 3 3 3 3
q 2 2 4 4 2 2 4 4
pq 3 1 5 3 5 1 7 1 f 1  15
pq 1 3 3 5 1 5 1 7 f 1  5
Se observă că au mai rămas de probat dacă sunt soluții numai
fracțiile
p 1 1 3 3 
 , , , .
q 2 4 2 2 
1 Făcând3proba prin schema lui Horner 1  se constată
3  2 că sunt soluții
 ,
1 2

și se obține ecuația: x 
 
x


x  3x  1  0. 
2 2 2 2
   

3 5 .
Rezultă că 3, 4 
2

137
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame


7.2. Ecuații algebrice cu coeficienți raționali

Fie a, b, c  Q, astfel încât b  0, c > 0 și c  R \ Q.

Numerele reale de forma uab c se numesc numere
iraționale pătratice.
Numărul irațional pătratic u  a  b c se numește conjugatul
numărului u  a  b c.
Se observă ușor că oricare număr irațional pătratic u  a  b c se
poate scrie sub una din formele    sau   , unde ,  Q,   0,
  R \ Q, având în vedere introducerea sau scoaterea factorilor de
sub radicali.
Folosind formula binomului lui Newton, rezultă că dacă u  a  b
 
n
este număr irațional pătratic atunci un  a  b  a  b , unde
n n
a n, bn  Q, și bn  0,  R \ Q. Așadar u n
bn este număr irațional
pătratic. De asemenea, se observă că u
n
 a n  bn  u .
n
 
 TEOREMA 15
Fie f  Q X, f  a0  a1 X  a2X2 …  anXn, un polinom de gradul n,
n  N* ºi u  a  b numãr iraþional pãtratic.
Dacã u este rãdãcinã a polinomului f, atunci:
a) u  a  b este rãdãcinã a lui f;
b) u ºi u au acelaºi ordin de multiplicitate.
Demonstrație
a) Avem succesiv:
    a  b    
n
f u  a  a a  b … a a a   
0 1 n 0 1 1 1

      
 a 2 2  2  …  a n  n   n  a0  a1 1  1  a2 2  2  …  
 an  n  n   f  u   0, deci u este rădăcină a polinomului f.
b) Fie m, m1  N ordinele de multiplicitate ale rădăcinilor u și u.

 
m1
f   X  u  X  u (1), unde g  QX și
m
Polinomul f se scrie:  g,

 
g  u   0, g u  0.

138
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Să presupunem că m  m1. Atunci, din relația (1), se obține:

    X  u m1  m
 
m m
f  X 2  2aX  a2  b  g  X 2  2aX  a2  b  h, (2).

Polinomul h  X  u  m  m  g  Q  X  și h  u   0. Din punctul a) al

1

hu  0, deci  u  u 
m m
obține că  g  u   0. Dar
1
teoremei se

u  u  0, deci este necesar ca g u  0, în contradicție cu g  u   0.

Așadar nu se poate m  m1. Analog se arată că nu are loc inega-
ca
litatea m1  m. În concluzie m  m1 și teorema este demonstrată. n

Problemă rezolvată
 Să se rezolve ecuația x3  2x2  ax  b  0, știind că a, b  Q și că
admite soluția x 1  1  2.
Soluție
Considerăm f  Q  X  , f  X 3  2X 2  aX  b. Polinomul f admite
rădăcina x1  1  2, deci conform teo-
remei anterioare admite și x2  ❑ TEMĂ
rădăcina
Sã se rezolve urmãtoarele
 1  2. ecuaþii dacã:
Din relațiile lui Viète se obține: • x3  4x 2  3x  2  0,
x1  x2  x3  2, deci x3  4. x1  1  2;
Așadar: • x3  5x2  5x  1  0,

f  X  1 2  X  1  2  X  4   x1  2  3;

 X3  2X2  9X  4 și se obține că a  • x4  4x3  2x2  4x  1  0,

 9, b   4. x1  2  3.

❑ TEMĂ DE STUDIU
Fie f  Q X un polinom de gradul n  N *, cu rădăcina x1  a  b,
a, b  Q
*
și a, b  R \ Q.
a) Să se studieze dacă numerele a  b, b  a,  a  b sunt rădăcini
ale polinomului f.
b) Care este gradul minim al polinomului f?

139
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

7.3. Ecuații algebrice cu coeficienți reali

 TEOREMA 16
Fie f  R X, un polinom de gradul n  N*.
Dacã z  a  bi  C, a, b  R, b  0 este rãdãcinã a polinomului f,
atunci:
a) z este rãdãcinã a polinomului f;
b) z ºi z au acelaºi ordin de multiplicitate.

Demonstrație (Temă)

 OBSERVAŢII
Fie f  CX, un polinom cu coeficienți reali de gradul n  N*.
• Polinomul f are un număr par de rădăcini z  C \ R.
• Dacă n este impar, atunci polinomul f are cel puțin o rădăcină reală.
Mai mult, numărul de rădăcini reale este impar.

Probleme rezolvate
 1. Să se rezolve ecuația z3  z2  2  0, știind că admite soluția z1 
 1  i.
Soluție
Fie f  CX, f  X3  X2  2, polinomul ❑ TEMĂ
cu coeficienți reali atașat ecuației date. Sã se rezolve ecuaþia
Rezultă că f are rădăcina z1  1  i, deci z3  z  10  0, ºtiind cã
va avea și z 2  1  i. Din relațiile lui admite soluþia z1  1  2i.
rădăcina
Viète rezultă că z1  z2  z3  1, deci z3  1.

 2. Să se determine numerele reale a, b și să se rezolve ecuația

z5  2z4  2z3  4z2  az  b  0, știind că admite soluția dublă z1  i.
Soluție
Deoarece ecuația admite soluția z1  i, ea va admite și soluția
z3  z1  i, soluție dublă. Așadar sunt cunoscute soluțiile: z1  z2  i,
z3  z4  i. Din relația lui Viète z1  z2  z3  z4  z5  2 se obține că

 
2
z5  2. Așadar f   X  i    X  i    X  2   X 2  1  X  2 .
2 2

Împărțind polinomul f prin X2  1 (sau folosind relațiile lui Viète)

se obține că a  1 și b  2.

140
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

 3. Să se rezolve ecuația x 5  3x 4  x 3  ax2  bx  c  0, a, b, c  Q,

știind că admite soluțiile x 1  1  i și x 2  1  2.
Soluție
Fie f  C  X  , f  X5  3X 4  X3  aX2  bX  c, polinomul atașat
ecuației. Deoarece a, b, c  Q rezultă că f admite și soluțiile x3  1  2,
x4  1  i. Din relația lui Viète: x1  x 2  x 3  x 4  x 5  3 se obține x5 

 1. Rezultă că f are forma f   X 1 i  X 1 i  X 1 2 X 1 2   
  
  X  1  X 2  2X  2 X 2  2x 1   X  1 . Împărțind polinomul f la X2 
 2X  2 și X  1, sau folosind relațiile lui Viète corespunzătoare, se
obține a  3, b  4, c  2.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine soluțiile întregi c) z4  7z3  14z2  2z  12  0,
ale ecuațiilor:
z1  1  3;
a) x4  x3  x2  x  2  0;
4 3 2 d) z4  10z3  31z2  34z  12  0,
b) x  2x  3x  8x  4  0;
z1  3  5;
c) x5  3x4  5x3  15x2 
 4x  12  0. e) z4  z3  2z2  3z  1  0,
z1  1  2;
E2. Să se determine soluțiile raționale
ale ecuațiilor: f) 2z4  7z3  5z2  z  1  0,
a) 2x3  3x2  6x  4  0; z1  1  2.
b) 4x  8x  7x  8x  3  0;
4 3 2
E5. Să se rezolve ecuațiile știind solu-
c) 12x  23x  10x  2x  1  0.
5 4 3 ția indicată:
a) z4  6z3  15z2  18z  10  0,
E3. Să se determine polinoamele f 
z1  1  i;
QX de gradul 4 care au rădăcinile:
a) 1, 2, 2  3; b) 2 dublă, 1  2; b) z4  2z3  3z2  2z  2  0,
z1  i;
c) 1  3 dublă; d) 2  3 și 3  2.
c) z4  z3  4z2  z  3  0, z1  i;
E4. Să se rezolve ecuațiile, știind că au
soluția indicată: d) 3z4  5z3  3z2  4z  2  0,
a) x4  4x3  4x2  16x  12  0, z1  1  i;
x1  1  3; e) 2z3  3z2  2z  2  0, z 1  1  i;
b) x4  2x3  2x  1  0, f) z4  8z3  26z2  40z  25  0,
x1  1  2; z1  2  i.

141

APROFUNDARE
A1. Să se determine a  Z și rădăcinile
polinomului f  Q  X  , f  X  aX 
3 2
 3X  2 știind că acesta admite
rădăcini numere întregi.
A2. Fie f  Q  X  , f  X3  aX2  bX  2,
a, b  Z. Să se rezolve ecuația
f  x  0 știind că are cel puțin
două soluții în Z.
A3. Să se determine a  Z știind că
polinomul f  Q X admite rădă-
cini raționale:
a) f  X3  aX2  3X  3;
b) f  X4  aX2  3;
c) f  2X3  4X2  aX  6;
d) f  4X4  12X3  7X2  aX  2.
A4. Să se determine m  Q și apoi să
se rezolve ecuațiile obținute știind
că admit și soluțiile indicate:
a) x3  5x  m  0, x1  2  1;
b) x  2x  64x  m  0, x1  2  3;
4 2
c) x  mx  2m  8  0, x1 
3 2
5  1.
A5. Să se rezolve ecuațiile date, dacă
a, b  Q și admit soluția indicată:
a) z 3  2z2  az  b  0, z 1  2  1;
b) z 3  4z2  az  b  0, z 1  2  3;
c) z4  2z3  2az2  2bz  1  0,
z1  3  2;
d) z  4z3  az2  bz  4  0,
4
z1  3  5.
A6. Să se determine a, b  Q, știind că
ecuația x3  4x2  5x  a  0 admite
soluția x1  b  2.
A7. Să se rezolve ecuațiile și să se
determine a, b  R, în cazurile:
142
Algebr‘ • III. Inele de polinoame
a) z4  z3  az2  z  1  0, z 1  i;
4 3
b) z  3z  az  21z  b  0,
2
z1  1  2i;
c) z4  2z3  az2  bz  39  0,
z1  3  2i;
d) z3  az2  bz  2  0, z 1  1  i.
A8. Să se rezolve ecuațiile știind că a,
b  Z și că admit o soluție dublă
număr întreg:
a) x3  ax2  bx  1  0;
b) x4  ax3  bx2  2x  2  0.
A9. Să se rezolve ecuațiile următoare
în condițiile:
a) z5  5z4  9z3  7z2  2  0,
z1  1  2, z2  1  i;
b) z 6  4z 5  4z4  8z3  4z2 
 32z  16  0, z1  z2  1  3;
c) z6  5z5  19z4  39z3  38z2 
34z  20  0, z  i, z  1  3i;
1 2
d) z  4z  4z  4z  8  0,
5 3 2
z1  2, z2  1  i.
A10. Fie a, b, c, d  Q. Să se rezolve
ecuațiile în condițiile specificate:
a) x6  ax5  bx4  4x3  23x2 
 cx  d  0, dacă x1  3  11,
x2  2  5;
b) 2x6  ax5  bx4  cx3  x2  dx 
8  0, x  5  i 3, x  1  2.
1 2
A11. Se dă ecuația x6  3x5  12x4 
42x  19x  ax  b  0, a, b  Q.
3 2
Să se rezolve ecuația, știind că
admite soluția x1  2  5.
A12. Să se scrie ecuația cu coeficienți
raționali de gradul cel mai mic
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

n  N*, care admite soluția x1 în 

A14.Se consideră ecuația p2  1 x 4  
cazurile:   
 p2  3 x 3  3p2  1 x2  
 
a) x1  2  3; b) x1  2  5;
c) x1  5  3.   
 5p2  3 x  2 p2  1  0,  unde
p  C \ R, p  1, cu soluțiile x1, x2,
A13. Să se rezolve ecuațiile știind că
admit soluții independente de para- x3, x4. Dacă x1, x2 sunt soluțiile
metrul m  C. reale independente de p și S 
a) x3  m  3 x2  3m  4 x   Re  x 3   Re  x 4  , atunci:
 4m  0; a) S  0,    ; b) S  ,  25 ;


b) x 3  x2  m2  m  2 x   c) S  4,  3 ; d) S  2,  1 ;
e) S  1, 0 .
 2m2  2m  0.
(ASE, București, 2002)

Rezolvarea unor ecuaţii algebrice de grad superior

8 cu coeficienţi în C
8.1. Ecuații bipătrate
O ecuație bipătrată cu coeficienți în C este o ecuație algebrică de
forma az4  bz2  c  0, a, b, c  C, a  0.
Pentru rezolvare se parcurg următorii pași:
• se notează z2  y și se obține ecuația de gradul doi:
ay2  by  c  0, numită ecuația rezolventă a ecuației bipătrate;
• se rezolvă ecuația rezolventă în mulțimea C obținându-se
soluțiile y1, y2  C;
• se scriu și se rezolvă ecuațiile z2  y1 și z2  y2 obținându-se
soluțiile z1, z2, z3, z4 ale ecuației bipătrate.
Exemplu
 Să se rezolve ecuațiile în C:
a) z4  3z2  4  0; b) z4   1  i z2  i  0.
Soluție
Ecuațiile sunt bipătrate.
a) Fie z2  y. Se obține ecuația rezolventă y2  3y  4  0 cu soluțiile y1  1,
y2  4. Rezultă z 2  1 și z2  4 cu soluțiile z 1  i, z2  i, respectiv z 3  2, z4  2.
b) Notând z2  y se obține ecuația rezolventă y2  1  i  y  i  0 cu soluțiile
y1  1 și y2  i. Rezultă ecuațiile: z2  1 și z2  i. Din prima ecuație se obține
z1  i, z2  i. Pentru a rezolva a doua ecuație considerăm z  a  bi  C, a, b  R și se

143
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

obține: a  bi2  i sau a2  b2  2abi  i. Din egalitatea de numere complexe se obține

a 2  b2  0 . Substituind b  1 în prima ecuație a sistemului se obține ecuația
sistemul 
 2ab  1 2a
2 2
. Rezultă că b   , iar z 3, 4   1  i.
2
4a4  1 cu soluțiile reale a  
2 2 2

Problemă rezolvată
 51
 Să se arate că cos  .
  
5 4
Soluție
 2 3 2 3 3 2
ªtim că 0  sin   sin     sin  cos s  cos ,  1 .
5 5  5 5 in 5
5

Notând x  cos și având în vedere că sin 3  3 sin   4 sin3 ,
5
cos3  4 cos3   3cos , din relația 1 se 5obține
 1 
ecuația:
4 2

  

5 1 
 
x  16x 12x 1  0. Rezultă că x  0, 
 
, . Se obține
4 4 

5 1
soluția convenabilă x  .
4

8.2. Ecuații binome

O ecuație binomă cu coeficienți în mulțimea C este o ecuație
algebrică de forma: zn  a  0, unde n  N*, a  C. (1)
Scriind ecuația binomă (1) sub forma zn  a, rezolvarea ei se reduce
la determinarea rădăcinilor de ordinul
n  N* ale numărului complex a. NE REAMINTIM!
Pentru z  C, se cunosc:
Dacă a  r  cost  i sin t  este scri-
• z  a  bi, forma algebricã;
erea sub formă trigonometrică a numă-
• z  a2  b2 , modulul lui z;
rului a, atunci se obține:
a
 t  2k t  2k  • z  z cost  isint , cos t  ,

n  ,
zk r cos i sin z
 n n  b
sin t  , forma trigonometricã;
k  0, 1, 2, …, n 1 , (2), (rădăcinile com- z
plexe ale lui z  C). • cost  i sint  cosnt  i sin nt,
n

formula lui Moivre.

144
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Exemplu

 Să se rezolve ecuația binomă z4  i  0.

Soluție
 
Forma trigonometrică a numărului a  i este: i  cos  i sin . Având în vedere
2 2
 
 2k  2k
relația (2) rezultă soluțiile: zk  cos 2  i sin 2 , k  0, 1, 2, 3.
4 4

8.3. Ecuații reciproce

v DEFINIȚIE
• Polinomul f  K  X, f  a 0  a 1X  a 2X2  …  a nX n, de gradul n  N*
se numește polinom reciproc dacă între coeficienții săi există rela-
țiile: ak  ank, k 0, 1, 2, …, n. (1)

Exemple
Polinoamele reciproce f  K X de gradul 1, 2, 3 și 4 au formele:
• f1  aX  a, f2  aX2  bX  a, f3  aX3  bX2  bX  a, respectiv f4  aX4  bX3 
 cX2  bX  a, unde b, c  K și a  K*.

v DEFINIȚIE
• Se numește ecuație algebrică reciprocă de gradul n  N* o ecuație
de forma f x  0, unde f  K  X este un polinom reciproc de gradul n.

Forma particulară a polinoamelor (ecuațiilor) reciproce de gradul n

conduce la câteva observații generale:

1. Orice ecuație algebrică reciprocă de grad impar admite soluția

x1  1.
Într-adevăr, polinomul f se poate scrie sub forma f  a 0 1  X n  a1   

 X  X n 1  a  2X 2

 X n 2  … și se obține f  1  0.

2. Prin împărțirea polinomului reciproc f de grad impar n la X  1 se

obține un cât care este polinom reciproc de grad n  1.
1
3. Dacă ecuația reciprocă are soluția , atunci are și soluția .


145
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame


Rezolvarea ecuației reciproce de gradul 3

Ecuația reciprocă de gradul 3 cu coeficienți în corpul C are forma:

ax 3  bx 2  bx  a  0. Ecuația se poate scrie succesiv:  
a x 3  1 


bx  x  1  0 sau  x  1 ax 2   b  a  x  a  0. (1) 
Forma de scriere (1) arată că ecuația are soluția x1  1 și alte două
soluții date de ecuația reciprocă de gradul 2: ax   b  a  x  a  0.
2

Problemă rezolvată
 Să se rezolve în C ecuația 2x3  3x2  3x  2  0.
Soluție
Ecuația se scrie  x  1  2x 2  x  2  0 și are soluțiile x1  1 și
1  i 15
x 2, 3  .
4

Rezolvarea ecuației reciproce de gradul 4

Forma generală a ecuației reciproce de gradul 4 cu coeficienți

întregi este az4  bz3  cz2  bz  a  0.
Se observă că ecuația nu admite soluția z  0.

Pentru rezolvare se parcurg următorii pași:

b a
• Se împarte prin z2 și se obține: az  bz  c    0.
2

z 2
z
• Se grupează termenii care au coeficienți egali:
 2 1   1 


a  z    b  z 
  c  0.
z2 z
1
• Se notează z   y și rezultă că z2  1  y2  2. Se obține
z z2
 
ecuația de gradul 2 în y: a y 2  2  by  c  0 sau ay2  by  c  2a  0
numită ecuația rezolventă a ecuației reciproce de gradul 4.
• Se rezolvă ecuația rezolventă obținând soluțiile y1, y 2  C.

146
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

1 1
• Se rezolvă ecuațiile z   y și z  y care se aduc la forma:
1 2
z z
z2  y1z  1  0 și z2  y2 z  1  0. Rezultă astfel soluțiile z 1, z2, z3, z 4 
 C ale ecuației reciproce.

Așadar, rezolvarea ecuației reciproce de gradul 4 se reduce la

rezolvarea a trei ecuații de gradul 2.

Problemă rezolvată
 Să se rezolve ecuația reciprocă: z4  z3  4z2  z  1  0.
Soluție
1 1 1
După împărțirea cu z2 se obține: z2   4   2 0 sau
 2 1  1 z z z
z   z  4  0. Cu notați 1  y2  2
y  z  , obținem z2  2
1
 2 
z 
 z    z z
și ecuația rezolventă y 2  y  6  0 cu soluțiile y 1  3, y 2  2.
1 1
Avem ecuațiile: z   3 și z   ❑ TEMĂ
z z
Sã se rezolve ecuaþiile:
 2 sau z2  3z  1  0 și z2  2z  1  0.
• 2z4  3z3  2z2  3z  2  0;
3  5
Se obțin soluțiile z1, 2  1 z3, 4  . • z4  3z3  8z2  3z  1  0.
și 2

 OBSERVAŢII
1. Dacă f  C  X  , este polinom reciproc de gradul n  N*, n număr
impar, atunci rezolvarea ecuației reciproce de gradul n se reduce la
rezolvarea ecuației z  1  0 și a unei ecuații reciproce de gradul n  1.

Exemplu
 Să se rezolve ecuația x5  3x 4  2x 3  2x 2  3x  1  0.

Soluție
Deoarece x  1 este soluție a ecuației, prin împărțirea polinomului
f  X5  3X4  2X3  2X2  3X  1 la g  X  1 obținem descompunerea f   X  1 

 
 X 4  4X 3  6X 2  4X  1 . Rezultă ecuația  x  1  x 4  4x 3  6x 2  4x  1  0. Avem

x1  1, iar celelalte 4 soluții sunt date de ecuația reciprocă x4  4x3  6x2  4x  1  0.
Se obține x2, 3, 4, 5  1.

147
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

2. Dacă f  C  X  , este un polinom reciproc de gradul n, n  2k,

rezolvarea ecuației reciproce atașate se poate reduce la rezolvarea
1
unei ecuații de gradul k cu necunoscuta y  z  , și a k ecuații de
z
1
gradul 2 date de ecuațiile z   y , p  1, 2, …, k.
p
z
Exemplu
 Să se rezolve ecuația reciprocă de gradul 6 în mulțimea C: z6
 5z5  4z4  4z 2  5z  1  0.
Soluție
1
Împărțind cu z3 se obține:1  5 z 2  12  4
 z  z   0. Dacă z   y
1
z3  3 
z  z    z
1 1  1 2 1 
atunci z   y2  2 și z3   z z  1  
 2  Se obține ecuația

z
2
z
3 

z 
 z
2  y y2  3 .

 
rezolventă de gradul 3 în y: y3  5y2  y  10  0 care se descompune astfel:
 y  2  y 2

 3y  5  0. Se obțin soluțiile: y  2, y 
3  29
,y 
3  29 și se obțin

3
1 2 2
2
1 2  3  29 3  29 
ecuațiile în z de forma: z   y, sau z  yz  1  0, unde y  2, , .

z  2 2 
3. În cazul unei ecuații reciproce cu coeficienți într-un corp K se
procedează în mod analog.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se rezolve în mulțimea C ecua- E2. Să se rezolve ecuațiile binome în
țiile bipătrate: mulțimea C:
a) z 4  2z2  1  0; a) z 3  125  0;
b) z4  2z2  1  0; b) z 4  625  0;
c) z4  10z2  9  0; c) z3  8  0;
d) 9z4  10z2  1  0; d) z3  125  0;
e) z4  17z2  16  0; e) z4  16  0;
f) 25z4  26z2  1  0; f) z4  i  0;
g) z4  z2  2  0; g) z6  i  0;
h) z4  29z2  100  0; h) z5  i3  0.
i) z4  2z2  15  0.

148
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

E3. Să se rezolve în C ecuațiile reci- e) x4  7x3  12x2  7x  1  0;

proce de gradul 3:
f) 2x4  5x3  10x2  5x  2  0.
a) x 3  x2  x  1  0;
b) x 3  5x2  5x  1  0; E5. Să se rezolve în C ecuațiile reci-
c) 2x 3  7x 2  7x  2  0; proce:
3 2 a) x5  x 4  x3  x2  x  1  0;
d) 4x  x  x  4  0;
b) 2x5  x4  3x3  3x2  x  2  0;
e) 2x 3  x2  x  2  0;
c) 3x5  2x4  5x3  5x2  2x  3  0;
f) 2x3  5x2  5x  2  0.
d) x6  x5  x4  6x3  x2  x  1  0.
E4. Să se rezolve în C ecuațiile reci-
proce de gradul 4: E6. Să se rezolve în C:
a) 6x  x  14x  x  6  0;
4 3 2
a)  x  14   x  14  82;
b) x4  2x3  6x2  2x  1  0; b)  x  i4   x  i4  16.
c) 2x  x  2x  x  2  0;
4 3 2

d) 7x 4  x 3  12x2  x  7  0;

APROFUNDARE
A1. Să se rezolve ecuațiile bipătrate în A4. Să se rezolve ecuațiile în mulțimea
mulțimea C: numerelor complexe:
a) x 4  x2  1  0; a) x 3  ix2  ix  1  0;
b) x4  17x2  16  0; b) ix3  1  i x2  1  i x  i  0;
2
c) z3   2z 2  z  1  0, 3  1.
c) x2   12   40;
 x 
2
2 6 A5. Pentru care valori ale lui a  R,
d) x   
  5.
 x  ecuația x3  ax2  ax  1  0 admite
soluții multiple?
A2. Să se rezolve în Z5 ecuațiile:
4 2 ˆ ˆ A6. Să se rezolve în C ecuația
a) x  x  1  0;  a  1 x3  bx2  5x  1  0, știind
b) 2̂x 4  x 2  2̂  0̂;
că este ecuație reciprocă și admite
c) 3̂x 4  4̂x2  3̂  0̂; o soluție dublă.
d) 2̂x 4  3̂x2  1̂  0̂.
A7. Să se arate că dacă o ecuație
A3. Să se determine a, b  R pentru care reciprocă de gradul 4 cu coeficienți

ecuația 
x 4  a 2  b2  2ab  2b 
în corpul K admite soluția   K*,
atunci ea admite și
23 x3   3a  3b  2 x2   a  b  7 x  soluția 1  K. Generalizare.
 3 ab  a  b  1  0, este ecuație A8. Să se rezolve ecuațiile reciproce în C:
bipătrată și să se rezolve în acest
a) x6  x4  x2  1  0;
caz.

149
 Algebr‘ • III. Inele de polinoame

b) x6  x5  3x4  6x3  3x2  b)  x  a4   x  a4  b, a, b  R;

x  1  0.
c) x  a4   x  b4  c, a, b, c  R;
A9. Să se determine a  R știind că
 
2
d) x 2  x  1  1  0;
ecuația z  az  az  1  0
3 2
are
numai soluții reale.  
e)  x  a  x 3  a 3  x 2 , a  R.

A10. Pentru ce valori ale lui a  R ecuația

A13. Să se rezolve ecuația:
reciprocă x 4  x2  ax  x  1  0 1  1 

are toate soluțiile reale? x
xlog 6  1log
2 2  log  6  


1
   
 6 x
A11. Să se rezolve în mulțimea C ecua- 3
 log x   0.
țiile de grad superior: 6 4
a) x4  x3  2x2  2x  4  0; (Admitere, ASE, București, 1999)
b) x4  x3  24x2  6x  36  0;
A14. Să se calculeze:
c) x4  x3  4a2x2  ax  a2  0. 2  
sin , sin , cos .
5 10 10
A12.Să se rezolve ecuațiile în mulțimea C:
a)  x  14   x  14  82;

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

 1. Polinomul f  X4  4X3  4X2  mX  n  Q X se divide cu polinomul

g  X2  4X  3  Q X , pentru:
m  4 m  4
a)  ; c)  ;
 
 n  3 n 3
m  4 m  2
b)  ; d)  . (3 puncte)
 n  4  n  1
(Univ. Maritimă, Constanța, 2002)

 2. Se consideră polinomul f  X3  mX2  2X  m  1  R X , având rădăcinile

x1, x2, x3.
a) Să se arate că: x 3 
1 x 2 x 3m  3m  3.
3 3 3

3 3  x x1 x
b) Să se determine m pentru care x13  x32 x3  2 3 2 .
c) Să se determine m pentru care polinomul f se divide cu X  1 și, în acest
caz, să se găsească rădăcinile sale. (4 puncte)
(Univ. București, Facultatea de Matematică și Informatică, 2002)

 3. Să se rezolve ecuația: x4  2x3  x2  2x  2  0 în mulțimea C știind că

admite ca rădăcină numărul x1  1  3. (3 puncte)
(Univ. de Nord, Baia-Mare, 2002)
150
Algebr‘ • III. Inele de polinoame

Testul 2

 1. Se consideră polinomul f  X4  X3  X2  X  1, cu rădăcinile x1, x2, x3,

x4  C.
a) Să se calculeze f  1 și f  1 .
b) Să se determine a  C, astfel încât să avem identitatea:
f  a  X  x1   X  x2   X  x3   X  x 4  .
c) Să se arate că: 1  x1  1  x2  1  x3  1  x4   1.
d) Să se arate că: 1  x1 1  x2  1  x3  1  x4   5. (4 puncte)
(Bacalaureat, iulie 2002)

 2. Fie f  X 4  7X 3   m  13  X2   4m  3  X  m  C  X  . Să se rezolve
ecuația f  x  0, știind că m  Q, admite soluția
˜ x1  2  3, iar x3  2x4.
(Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 1998)
(3 puncte)

 3.Să se descompună în factori ireductibili peste Q, R, C polinomul

1 3
f  X4  X3  X2  2X  2 știind că admite rădăcina z    i .
1
2 2
(Univ. Babeș Bolyai, Cluj-Napoca, 1996)
(3 puncte)

Testul 3

 1. Să se determine rădăcinile x1, x2, x3 ale polinomului f  X3  mX2  2  C X

dacă x14  x42 x4 
3 0.
(Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 2002)
(3 puncte)

 2. Ecuația x 4  x 3  mx2  2x  n  0, m, n  R admite soluția a) x1  1  i pentru:

m  2, n  3;
b) m  0, n  2;
c) m  1, n  0;
d) m  1, n  4;
e) m  n  0.
(Univ. Maritimă, Constanța, 2000)
(3 puncte)

 3. Se consideră ecuația x4  m  1 x3  mx2   m  1 x  1  0.

Fie M  m  R ecuația are două rădăcini reale, distincte și negative .
Atunci:
a) M  , 0 ; b) M  0,   ; c) M  ,  1; d) M  1, 1 ; e) M  .
(ASE, Cibernetică, 1997)
(3 puncte)

151
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

ELEMENTE DE
ANALIZĂ MATEMATICĂ
I. PRIMITIVE
În clasa a XI-a s-a văzut că noțiunea de derivată a unei funcții a
fost introdusă pornind de la câteva considerente practice. Astfel, în
domeniul fizicii, viteza instantanee a unui mobil este descrisă de o
funcție care reprezintă derivata funcției „spațiu“.
Fizica experimentală ridică însă și problema oarecum inversă celei
de derivată, în sensul că impune determinarea proprietăților unei funcții
care modelează un fenomen, folosind valori ale derivatei rezultate dintr-
un experiment.
Relativ la astfel de situații practice a apărut conceptul de
„integrală“. Denumirea de „integrală“ rezultă din ideea deducerii unei
concluzii asupra întregului, idee formulată având în vedere concluzii
asupra părților acestuia, (integer = întreg, în limba latină).

1 Probleme care conduc la noţiunea de integral‘

Problema spațiului parcurs de un mobil în mișcarea rectilinie

Se consideră un punct mobil M care se deplasează rectiliniu, în

același sens, pe o axă, cu viteza instantanee la momentul x egală cu
v  x  . Dacă S  x  este distanța parcursă de mobil de la momentul
inițial t  0 la momentul t  x, atunci, conform definiției vitezei
instantanee, are loc egalitatea v  x   S   x  .
Problema se poate pune însă și invers: „Dacă se cunoaște viteza
instantanee v x în fiecare moment x, atunci se poate determina
distanța parcursă de mobil în intervalul de timp 0, x  ?“ .
Din punct de vedere matematic, problema revine la a studia dacă
există o funcție S care verifică egalitatea S x  v x. Cu alte cuvinte,
problema revine la a determina funcția când se cunoaște derivata sa,
determinare care face obiectivul capitolelor următoare.

152
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

Problema ariei unei suprafețe plane

Se consideră f : a, b  R o funcție continuă și pozitivă f x  0,

 x  a, b.
Se notează cu S funcția
care asociază fiecărui x  a, b B
N
aria Sx a suprafeței plane M

mărginite de curba y  f x, A

axa Ox pe intervalul a, x și
segmentele AA, MM unde
A a, 0  , A  a, f  a   , Mx, 0, O xm
A a, 0 M  x, 0 x M N  x  h, 0  B  b, 0 
M x, f  x   , (figura 1).
Figura 1

Funcția S, numită funcția „arie“ este derivabilă pe intervalul a, x .

Într-adevăr, fie N  Ox, N  x  h, 0  , h  0 și xm , xM  x, x  h
puncte în care f ia valoare minimă, respectiv valoarea maximă pe
intervalul  x, x  h  .
Deoarece aria suprafeței curbilinii  MMNN este cuprinsă între
ariile suprafețelor dreptunghiulare cu baza  MN și cu înălțimile egale
cu f  xm , respectiv f xM , au loc relațiile:
h  f xm  S  x  h  S  x   h  f  x M . De aici se obține:
f  xm   S  x  h  S  x   f  x . (1)
M
h
Pentru h  0 se obține: lim f  x m   f  x   lim f  x M .
h0 h0
Prin trecere la limită după h  0 în relația (1) și folosind definiția
derivatei, se obține:
S x  h  Sx
Sx  lim  f x.
h0 h
Așadar, funcția S este derivabilă pe intervalul a, b și Sx  f x,
x  a, b, (2), relație care exprimă derivata funcției „arie“ cu ajutorul
funcției f.

153
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

O problemă care se pune în legă-

tură cu relația (2) și care va face obiectul
de studiu al capitolelor următoare este:
„Să se determine aria suprafeței plane
asociate funcției f pe un interval a, b,
în ipoteza că se cunoaște derivata sa.“
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-
1716)
b
a notat această arie cu simbolul Gotffried Wilhelm LEIBNIZ
(1646-1716)
 a f  x  dx, citit „integrală de la a la b matematician german
din f  x  dx “. Este creatorul calculului dife-
renþial ºi integral, având contri-
Rezolvarea deplină a problemelor buþii remarcabile în analiza
care cer determinarea funcției când se combinatorie, calculul probabi-
cunoaște derivata sa se va face intro- litãþilor, aritmeticã ºi mecanicã.
ducând noile concepte matematice:
„primitivă“ și „integrală definită“.

Primitivele unei funcţii

2 Integrala nedefinit‘ a unei funcţii continue
Fie I  R un interval de numere reale și funcția f : I  R.

v DEFINIȚII
• Funcția f : I  R admite primitive pe intervalul I dacă există o funcție
F : I  R cu proprietățile:
a) F este funcție derivabilă pe intervalul I;
b) Fx  f x,  x  I.
• Funcția F cu proprietățile de mai sus se numește funcția primitivă
(sau antiderivată) a funcției f pe intervalul I.
• Dacă funcția F există, se spune că funcția f este primitivabilă pe
intervalul I.
Exemple
 Funcția nulă f : R  R, f  x   0, admite primitive pe R.
Într-adevăr, pentru orice număr real c, funcția F : R  R, F x  c este funcție
derivabilă pe R și Fx  0  f x,  x  R.

154
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

x3
 Fie funcția f : R  R, f  x   x2 . Funcțiile F : R  R, F  x   și G: R  R, Gx 
3
3
x
  k, k  R, sunt primitive ale funcției f pe R.
3
Într-adevăr, funcțiile F și G sunt derivabile pe R și Fx  x2  Gx  f x,
 x  R.
1
 Funcția F : 0,    R, F  x   lnx este o primitivă a funcției f : 0,    R, f  x 
.
x
De asemenea, G: 0,    R, Gx  ln x  1 este o primitivă a funcției f pe 0,  .

Se observă că funcțiile primitivabile f, conținute în exemplele de

mai sus, au proprietatea de a fi continue pe domeniul de existență.
În general are loc următoarea teoremă care conturează o clasă
largă de funcții care admit primitive:

 TEOREMA 1
Orice funcþie continuã f : I  R admite primitive pe intervalul I.
Din exemplele de mai sus se observă că funcțiile alese admit mai
multe primitive pe intervalul de definiție. Relația dintre diferitele
primitive ale unei funcții pe un interval este dată de următorul rezultat:

 TEOREMA 2
Fie I  R un interval ºi funcþia f : I  R.
Dacã F1, F2 : I  R sunt douã primitive ale funcþiei f pe intervalul I,
atunci existã o constantã c  R astfel încât F1 x   F2  x   c,  x I.
Demonstrație
Funcțiile F1, F2 fiind Ne reamintim!
primitive ale funcției f pe Consecinþã a teoremei lui Lagrange
intervalul I, sunt derivabile Fie f, g : I  R, funcþii derivabile pe
pe I și F1 x   f  x   F2 x  , intervalul I, astfel încât f   x   g   x  ,
 x  I.  x  I. Atunci existã c  R, astfel încât
Folosind operațiile cu f  g  c. (Funcþiile f ºi g diferã printr-o
funcții derivabile, rezultă că constantã.)
funcția F1  F2 este deriva-
bilă și F1  F2   x   F1 x   F2 x   f  x   f  x   0,  x  I.
Deoarece funcția F1  F2 are derivata nulă pe intervalul I, din
consecința teoremei lui Lagrange rezultă că există c  R astfel încât
F1  F2   x   c,  x  I.
Așada F1  x   F2  x   c,  x  I. n
r

155
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

Teorema afirmă că două primitive ale unei funcții primitivabile pe

un interval diferă printr-o constantă. Dacă F este o primitivă a funcției
f : I  R, atunci orice altă primitivă G a lui f este de forma G  F  c,
unde c este funcție constantă pe I.
Se deduce astfel că dacă funcția f admite o primitivă, atunci
admite o infinitate de primitive.

v DEFINIȚII
Fie I  R un interval și f : I  R o funcție care admite primitive pe I.
• Mulțimea tuturor primitivelor funcției f pe intervalul I se numește
integrala nedefinită a funcției f și se notează  f  x  dx.
• Operația prin care se determină mulțimea primitivelor unei funcții se
numește operația de integrare.

 OBSERVAŢII
Fie f : I  R o funcție primitivabilă și F o primitivă a sa pe intervalul I.
1. Din teorema 2 se deduce că mulțimea primitivelor funcției f pe
intervalul I satisface egalitatea:
 f  x  dx  F  c c este funcție constantă.
2. Dacă se notează C  c : I  R c este funcție constantă , atunci:

 f  x  dx  F  C.
Precizări:
• Dacă F I   f f : I  R și F , G  F I, se definesc operațiile:
a) F  G  f  g f  F , g G ;
b) F  f f  F  ,   R;
c) f  G   f  h h G , f  F I.
• Pentru mulțimea C a funcțiilor constante pe intervalul I au loc
egalitățile:
C  C  C; C  C, pentru  R*.

3. Cu ajutorul notațiilor utilizate pentru integrala nedefinită, cele trei

exemple conduc la:
2 x3 1

 0 dx  C, x  R;  x dx  3
 C, x  R;  x dx  ln x  C, x  0,  .

156
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

3 Proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite

 TEOREMA 3 (proprietatea de aditivitate a integralei nedefinite)Fie I  R
un interval ºi f, g : I  R douã funcþii care admit primi- tive pe I.
Atunci funcþia sumã f  g : I  R admite primitive ºi are
loc egalitatea:
 f  x   g  x  dx   f  x  dx   g  x  dx.
Demonstrație (extindere)
Fie F, G : I  R primitive ale funcțiilor f, g pe intervalul I. Funcțiile
F și G sunt derivabile pe I și F  f și G  g. Folosind operațiile cu
funcții derivabile pe un interval, rezultă că funcția F  G este funcție
derivabilă pe I și are loc egalitatea: F  G  F  G  f  g.
Așadar, funcția f  g admite primitive pe I și funcția F  G este o
primitivă a acesteia pe intervalul I.
Totodată au loc egalitățile:

f  x  dx  F  C, (1)
 g  x  dx  G  C, (2)
 f  x   g  x  dx   F  G   C,
(3).
Folosind relația C  C  C și egalitățile (1), (2), (3) se obține:
 f  x  dx   g  x  dx  F C   G C   F  G  C C   F  G C 
  f  x   g  x  dx. n

 TEOREMA 4
Fie f : R  R o funcþie care admite primitive pe I ºi   R. Atunci
funcþia f admite primitive pe I, iar pentru   0 are loc egalitatea:

 f  x  dx   f  x  dx, (4).

Demonstrație
Fie F o primitivă a funcției f pe intervalul I. Rezultă că F este
funcție derivabilă pe I și F  f. Conform operațiilor cu funcții derivabile
se obține că funcția F este derivabilă pe I și F  F  f. Așadar,
funcția f admite primitive pe I și funcția F este o primitivă a ei.

157
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

Totodată are loc egalitatea  f   x  dx  F  C.

Din faptul că C  C,   R* se obține:
 f  x  dx   F  C   F  C   f   x  dx și teorema este astfel
demonstrată. n

 OBSERVAŢII
1. Pentru   0, egalitatea (4) nu este adevărată. Într-adevăr, pentru
  0 avem:
 f   x  dx   0 dx  C,  
iar  f  x  dx  0  f  x  dx   0 .
2. Pentru  R are loc egalitatea:
 f   x  dx   f  x  dx  C.
 CONSECINÞÃ (Proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite)Fie f, g
: I R funcþii care admit primitive pe I ºi ,   R,
numere nesimultan nule.
Atunci funcþia f  g admite primitive pe I ºi are loc egalitatea:
 f  g  x  dx   f  x  dx   g  x  dx.
Exerciții rezolvate
 1. Să se determine funcția f : D  R pentru care o primitivă a sa
este de forma:
 
a) F  x   ex x 2  6x , x  R;
2x
b) F  x    earctg x, x  R;
1x 2

1  x2 Ne reamintim!
c) F  x   arccos , x 0. f  g  f   g  f  g
1  x2
Soluție  f  f  g  f  g
Se aplică definiția primitivei unei funcții,   
arătând că funcția F este funcție derivabilă și  g  g2
F x  f  x .
a) Funcția F este derivabilă pe R ca
  u 
 1
2u
 u

produs de funcții derivabile și f  x  Fx  arctg u 

1
 u 

1  u2

x
 2
   
  e x  6x   e x  x 2  6x  e x   2x  6  .
arccos u 
1
 u

Rezultă că f  x   e x x 2  8x  6 , x  R.  1  u2

158
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

b) Funcția F este derivabilă pe R fiind exprimată cu ajutorul

operațiilor cu funcții derivabile.
 2  x  2x
Avem: f  x  F  x     arctg x 
  

 earctg x 
 2  e
 1  x  1x 2

x
 1  x2  2  x  
1  x2  arctg x  2  x
  earctg x 
1
e  
1  x2 1x 2 1  x2
1  3x
 earctg x  , x  R.

1  x  2
1  x2
1 
c) Funcția F este derivabilă pe 0,    și f x  Fx  
2
 1 x2 
1
 2 
1 x 


2 
  1  x   
 1  x2



4x

2
, x  0.


 1  x2  4x2
  1x
2 2
  1  x2

 2. Fie funcția f : R  R, f x  e2x  sinx. Să se determine constantele

reale m și n astfel încât funcția F: R R, F x  e2x msin x  ncos x
să fie o primitivă a funcției f pe R.
Soluție
Din ipoteza că F este o primitivă a funcției f, rezultă că F este
derivabilă și Fx  f x,  x  R.
Se obține egalitatea:
e2x  2m  n  sin x   m  2n  cos x  e2x sin x,  x  R.

Pentru x  0, se obține m  2n  0, iar pentru x  , se obține
2
2 1
2m  n  1. Rezultă, în final, că m  și n   , valori care verifică
5 5
condițiile din enunț.

 e x , x0
 3. Fie funcția f : R  R, f  x    .
 3x  1, x  0
2

a) Să se arate că funcția f admite primitive pe R.

b) Să se calculeze primitiva F a funcției f care verifică relația F  2  5.

159
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

Soluție
a) Studiem dacă f este funcție continuă pe R.

x0 x0 x0

2
x0
 
Avem: lim f  x   lim e  1, lim f  x   lim 3x 1  1 și f 0  e0  1.
x

x0 x0 x0 x0

Așadar, există lim f x  f 0, deci f este continuă în x  0.
x0
egalitatea
De asemenea, f este continuă pe , 0  și 0,    fiind expri-
mată cu ajutorul unor funcții continue. Rezultă că f este continuă pe
R, deci admite primitive pe R.
b) Căutăm o funcție F : R  R, derivabilă și cu proprietatea că
F   x   f  x  , x  R.
O primitivă a funcției f/ , 0 este funcția F 1 : , 0  R, F 1 x  

 ex  c1, c1  R.  
O primitivă a funcției f/ 0,  este funcția F 2 : 0,    R, F 2 x 
 x3  x  c2, c2  R.
Rezultă că o primitivă a funcției f va avea forma:
 ex  c1, x0
F x   , c 1, c 2  R.
 x 3  x  c2 , x  0
Constantele c1, c2 vor fi determinate astfel încât funcția F să fie
derivabilă pe R, în particular să fie continuă pe R, deci și în x  0.
Așadar, lim F  x   F  0  conduce la 1  c1  c2  c.
x0
Cu această relație între constantele c1, c2 se obține:
 ex 1  c, x  0
F x    .
 x 3  x  c, x  0
Din condiția F  2   5 se obține c  5 și primitiva cerută este:
 e x  6, x0
F x   .
 x 3  x  5, x  0

160
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine funcția f : D  R E4. Să se verifice dacă funcția F: R  R,
pentru care o primitivă a sa este  2x 2
de forma:
 x , x 1
a) F  x   2x 3  4x 2  5x  9, x  R; F  x   ln
1 22 ln32 este
x  2x  , x  1
b) F  x  x2  4x2 x, x  0,   ;
3  2 2
primitivă a funcției f : R  R,
c) F  x   x sin x, x  R;
d) F  x   x  ln x  1 , x  0,   ; 2 x  1, x  1
f x   .
 x  2, x  1
e) F  x  x3  2x , x  0,   ;
x1 E5. Pentru funcția f : R  R, f x  3x2 
f) F  x   e  x  1  4, x  R;
x
 2x, să se determine primitiva F
2    care verifică condiția F 1  2.


g) F  x  tg x  tg x, x   0,


. 
 4 
E6. Folosind faptul că o funcție conti-
 nuă pe un interval admite primi-
E2. Se dă funcția f : R  R, f  x  6x2  tive pe acel interval, să se arate că
 4x. Care dintre funcțiile F1, F2, următoarele funcții admit primitive
pe domeniul de definiție:
F3 : R  R, F1  x   2x3  2x2  3,  3x  4, x  2
F  x  12x  4, F  x  2x3  2x2  a) f  x  3x2  5x, x  2 ;
2 3 
 5 sunt primitive ale funcției f?  2x  9  3
 ,x  0
b) f  x   2x ;
E3. Dați exemplu de trei primitive pen- 0,1  6  ,
 x  0
tru fiecare dintre funcțiile:
f, g : R  R, f  x  x3, g  x  cos x.  x  1,
 x 2
c) f  x   x2  x  2 .
 ,x  2 

 x 2

APROFUNDARE
A1. Să se determine funcția f : D  R
pentru care o primitivă este de
e) F  x 
x

2
x2  1

1

2
 
ln x  x2  1 ,

forma: x  R;

a) F  x   x ln2 x  ln x2  1 ,  
xn1 
 1 
 

f) F  x  ln x  , x  0.
x  0,   ; n  1  n  1 

A2. Funcțiile F k : R  R, k  1, 2, 3 ,

b) F  x   e x1 x 2  4x , x  R;
c) F  x  2x sin x  2 cos x  x2,
 x  4x  3 3 cos 
3  4x 
   2  16 sin  3   16
F1 x
3 
,

x  R;    
x 3

x 9 x F  x   sin  2x 
,
2  

9  x2
d) F  x   arcsin , 2 4 6 3 
2 2 3 x  3, 3 ;
161
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive
F  x 
x

3   4x 
cos    
3
,
2 8 6 3 

162
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive


sunt primitive ale funcției 

2  2x  A7. Se consideră funcția F : R  R,


f : R  R, f  x  cos  


?
6 3   x 2  ax  3, x  1

A3. Să se arate că următoarele funcții F  x    3x  b .
 2 , x1
admit primitive pe domeniul de x2
definiție: Există valori pentru a, b  R astfel
 4x5  5x4  1 încât funcția F să fie antiderivata
 ,x1
a) f  x   x  12 ; unei funcții?
2
 

 7x  4x  1, x  1 A8. Se dă funcția f : 0, 3  R,
 e x2  1 x 2  ax  b, x  0, 1
  
, x0 2x  1, x  1, 2
f  x   . Să se
b) f  x   x4
 x2 ;

 3
 x  3x  1, x  0
2
 x  3a, x  2, 3
1  ln x, x  0, 1
c) f  x   ln x ; determine a, b  R astfel încât f să

 , x  1,    admită primitive pe  0, 3 .

x1
 1  cos x2 A9. Să se determine a, b  R astfel încât
 , x   1, 1 \ 0 ;
d) f  x 
 1  cos x funcția f : 0,    R,

 2, x0 ex1  ln x, x  0, 1
cos x  x  1 enx  
e) f  x   lim . f  x  ax  b, x  1, 2
1  enx 
 3x  2  2 x  2, x   2,  
n

A4. Se consideră funcția f : R  R, să admită primitive pe 0,    .
e x1, x  1

f  x  . Să se arate
 2  x, x  1 A10. Se consideră funcția f : 0,    R,
că f admite primitive pe R și să se x 1
f  x  . Să se determine cons-
determine o primitivă F cu propri- x
3
etatea că F 2  2. tantele a, b  R astfel încât funcția
F : 0,     R, F  x  ax  b x
A5. Fie funcția f : R  R, f  x  max1, să fie o antiderivată a funcției f.
x 2
. Să se arate că f admite primi- A11. Se dau funcțiile f, g : 0,     R, f
tive pe R și să se determine o primi- x
tivă F care verifică relația: x    ln  x  1 și
4F   3   3F  1  3F 2 . 1 1
x
 2  2    g  x   c  bx  a ln  x  1  .
    x
A6. Să se determine constantele a, b  R Există valori ale constantelor reale
a, b, c  R astfel încât funcția g să
astfel încât funcția F : 0,     R,
 ln 2 x, x   0, e  fie o primitivă a funcției
f  x
F  x      ax  b, x 

163
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive
 e,  să fie h : 0,     R, h  x  ?
primitivă a unei funcții. x2

164
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

4 Primitive uzuale
O problemă esențială care se pune, relativ la noul concept de
primitivă a unei funcții continue pe un interval, este aceea a stabilirii
unor metode și procedee de determinare a mulțimii primitivelor.
Fie I un interval de numere reale și f : I  R o funcție care admite
primitive pe I.
Dacă F : I  R este o primitivă a ei, atunci F este o funcție
derivabilă și F   x   f  x  ,  x  I.
Astfel, definiția primitivei dă posibilitatea determinării acesteia în
strânsă legătură cu folosirea formulelor de derivare învățate în clasa a
XI-a.

Ca urmare, apar următoarele situații:

4.1. Primitive deduse din derivatele

funcțiilor elementare

Ilustrăm acest procedeu prin câteva exemple.

a) Fie f : R  R, f x  sin x. Avem sin x  cos x, x  R, și astfel se

obține că  cos x dx  sin x  C .
 1
b) Fie f : 0,    R, f  x   ln x. Avem: ln x  , x  0,  , și se
x
1
obține
 dx  ln x C.
 x  
tg x 
1
c) Fie  ,  R, f  x   Avem și se obține
tgx.
f :  2 2



  cos2 x
1
 cos2 x dx  tg x C.
Procedând în mod analog și pentru alte funcții, se obține
următorul tabel de integrale nedefinite:
Tabel de integrale nedefinite
Nr. Mulțimea primitivelor
Funcția
crt. (integrala nedefinită)
n1
x
1. f : R  R, f  x   x n , n  N  x n
dx  C
n1
165
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

f : I  R, f  x   x r, I  0,    ,
r1
x
2.
r  R \ 1  x dx r

r 1
C
x
a
3. f : R  R, f x  ax, a  0, a  1  a x dx  C
ln a
1
4. f : I  R, f  x   , I  R* 1
 x dx  ln x  C
x
1
f : I  R, f  x   ,
x2  a2 1 1 xa
5.
I  R \ a, a  0
 x 2  a2 dx  2aln x aC
f : R  R, f  x  
1 1 1 x
6. ,a  0
x2  a2
 x2  a2 dx  a arctg a C
f : R  R, f  x   sin x
7.  sin x dx   cos x  C
f : R  R, f  x   cos x
8.  cos x dx  sin x  C
f : I  R, f  x   tg x,
9. 
I  R \  2k  1
 
k  Z  tg x dx   ln cos x  C
 2 
f : I  R, f  x   ctg x,
10.
I  R \ k k  Z
 ctg x dx  ln sin x  C
1
f : I  R, f  x   ,
2 1
 cos2 x
cos x dx  tg x  C
11.   
I  R \  2k  1 k  Z
 2 
1
f : I  R, f  x   , 1
12. sin2 x  sin2 x dx  ctg x  C
I  R \ k k  Z
1
f : I  R, f  x   , 1 x
13. a2  x2  dx  arcsin
a
C
a2  x 2
I  a, a, a  0
1
f : I  R,f  x   1
14. x2  a2
,
 dx  ln x  x2  a2 C
x a2 2

I  ,  a sau I  a,  

15.
f : I  R, f  x  
x a
2
1
2
,

x a 2
1
2

dx  ln x  x2  a2  C 
a  0, I  R

166
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

Exercițiu rezolvat
 Să se determine integralele nedefinite pentru următoarele funcții folo-
sind proprietățile integralei nedefinite și tabelul de integrale nedefinite:
a) f  x   x 3  3x 2  x, x  0;
cos 2x  3   
b) f  x   
, x   0,  ; 

sin2 x  cos2 x  2 


1  x2  x2  6
c) f  x   , x  1, 1;
 
x2  6 1  x2 
x  8x  17
4 2
d) f  x   , x  R.
x2  4
Soluție
4

 
x 3  3x2  x dx   x3dx   3x 2dx  
x 2
a) Avem
xdx   3 x dx 
1 4
1 1
4 3 4
  x 2dx  x  3   2 C  x  x3 
2  x x  C.
x
1 
4 3 x 1 4 3
2
b) Se prelucrează expresia de la numărător și rezultă:

cos 2x  3  cos2 x  sin2 x  3 sin2 x  cos2 x  2 cos2 x  4 sin2 x. 
Mulțimea de primitive va fi:
2x  32 dx   2 cos2 x2 dx   4 sin2 x2 dx 
cos
sin
2 2 2 
x  cos x sin x cos x sin x cos x
1 1
 2 dx  4  2 dx  2ctg x  4tg x  C.
sin2 x cos x
c) Se distribuie numitorul comun la termenii numărătorului și se
obține:
 1 1  1
1  x2  x2  6
 2 dx     dx   dx 
x  6 1 x 2

 x  6
2

2 
1  x  x 6
2


1x
1
2

dx  ln x  x 2  6  arcsin x  C. 
 x  4
2
x4  8x2 17
 
1 dx  x2  4 dx  dx 
2
d) Avem:
 dx 
   2
x x 4 x2  4 x 4
2
3
x 1
   
4x arctg C.
3 2 2
167
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

4.2. Primitive deduse din derivarea funcțiilor compuse

Ilustrăm procedeul prin câteva exemple:
a) Fie I  R un interval, u : I  R funcție derivabilă pe I și
f : R  R, f  x   sin u  x  .

Avem f   x   sin u  x    cos u  x   u  x  .

Rezultă că sin u  x  este primitivă pentru cos u  x   u   x  , deci

 cos u  x   u  x  dx  sin u  x   C.
b) Fie u : I  0,    funcție derivabilă pe I și f : 0,    R,
 u  x  ,
f  x   ln u  x  . Avem f   x   ln u  x  și ca urmare se obține:
u  x
u  x 
 ux dx  ln u  x   C.

În mod analog se pot obține integralele nedefinite și pentru alte

funcții obținute prin derivarea unor funcții compuse.
Astfel, dacă funcția u: I  J este derivabilă pe intervalul I, se
obține următorul tabel de integrale nedefinite:
Nr.
Integrala nedefinită
crt.
u x  n1

1.  un x  u x dx   C, n  N
n 1
u  x 
r1

 u  x  u x dx  r  1 C, r  R \  1, uI  0,  

r
2.
u x
u x a
3. a  u   x  dx 
ln a
 C, a  0,    \ 1

u  x 
4.  u  x  dx  ln u  x   C , u  x   0, x  I
u x  1 u  x  a
5.
 u2  x   a2 dx  ln
2a u x  a
 C , u  x   a, x  I, a  0

u x  1 u  x
6.
 u2  x   a2 dx
a
 arctg
a
 C, a  0, x  I

7.  sin u  x   u   x  dx   cos u  x   C , x  I
8.  cos u  x   u   x  dx  sin u  x   C , x  I
168
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive


9.
 tg u  x   u   x  dx   ln cos u  x   C , u  x    2k  1 ,
2
k  Z, x  I
10.  ctg u  x   u'  x  dx  ln sin u  x   C , u  x   k, k  Z, x  I
u  x  
11.  dx  tg u  x   C , u  x    2k  1 , k  Z, x  I
cos u  x   2
2

u  x 
12.  sin2 u  x  dx  ctg u  x   C , u  x   k, k  Z, x  I
u x u x
13.  dx  arcsin  C, a  0, u  I   a, a 
a2  u2  x  a

u  x 
 dx  ln u  x   u2  x   a 2  C , a  0,
14. u x  a
2 2

uI  ,  a sau uI  a,  

u  x 
 2 dx  ln  u  x   u2  x   a2   C , a  0
15. 2  
u  x  a

În general are loc următorul rezultat:

 TEOREMA 5 (formula de schimbare de variabilã)

u f
Fie I, J intervale din R ºi funcþiile I  JR cu proprietãþile:
a) u este derivabilã pe intervalul I;
b) f admite primitive pe intervalul J.
Dacã F este o primitivã a funcþiei f, atunci funcþia f ○ u  u
admite primitive pe I ºi  f ux  ux dx  F ○ u  C.

Exerciții rezolvate
2x  3
 1. Să se calculeze
 x  3x  4 dx, x  R.
2
Soluție 7 
Alegem funcția u:R  ,   , u  x   x 2  3x  4 derivabilă pe
4 

R. Se obține ux  2x  3 și 2x  3 u  x 
 , x  R.
x  3x  4
2
u  x 

169
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive 

 2x  3 u  x 
Rezultă că  x  3x  4 dx 
2  u  x dx  ln u  x   C 


 ln x 2  3x  4  C. 
 4x 3  x 4  2
3
 2. Să se calculeze dx, x  R.
Soluție
Alegem funcția u : R  2,    , u  x   x4  2, derivabilă, cu ux 

   4x3  x4  2
3 3
 4x3, x  R. Rezultă că 4x3 x4  2  u  x   u3  x  și dx 
u4  x 
 u   x   u3  x  dx   C  1  x4  2
 
4
 4 4
 C.

 3. Să se calculeze  2x  3 x 2  1 dx, x  R.
Soluție
Alegem funcția u : R  1,    , u  x   x 2  1, derivabilă pe R, cu
u   x   2x, x  R.
1

u  x 
3 2 1
 3
1
Rezultă că  2x  x  1 dx  u  x   u  x   3 dx  
  C 
1
 1
3
4

 3  u  x   3  C  3  x 2  1  x
3 2  1  C.
4 4

4.3. Primitive deduse din formula

de derivare a produsului a două funcții
Fie f, g : I  R două funcții derivabile pe intervalul I, cu derivatele
continue. Atunci fg   f g  fg. Rezultă că fg este o primitivă a funcției
f g  fg iar mulțimea primitivelor verifică egalitatea:

 f   x  g  x   f  x  g  x  dx  f  x  g  x   C sau

 f   x  g  x  dx   f  x  g  x  dx  f  x  g  x   C, (1)
Din egalitatea (1) se obține:

 f  x  g x  dx  f  x   g  x    f   x  g  x  dx. (2)

Egalitatea (2) se numește formula de integrare prin părți.

170
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

Exercițiu rezolvat
 Să se calculeze:
a)  x ln x dx, x  0; b)  x sin x dx, x  R; c)  arctg x dx, x  R.
Soluție
a) Integrala se scrie:
 x 2  x2
 x ln x dx  ln x dx  ln x  2  ln xdx  x22  ln x 
x2
 2  2
2 2
x 1 x 1 x2 x2
  dx  ln x  x dx  ln x   C.
2 x 2 2  2 4
b) Avem:  x sin x dx   x   cos x dx  x cos x   x    cos x  dx 
 x cos x   cos x dx  x cos x  sin x  C.

c) Avem:  arctg x dx   x  arctg x dx  xarctg x   x  arctg x dx 

 xarctg x  
x
dx  xarctg x 
1

1 x  
2 
dx  x arctg x  ln 1 x   C.
1 2

2 2
1 x 2 1 x 2

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine mulțimea primi- 1
tivelor următoarelor funcții:
k) f  x  , x  3, 3 ;
x2  9
a) f  x   x 4 , x  R; 1
l) f  x  , x  R;
b) f  x  8x , x  R;
7 16  x2
1
4
m) f  x  , x  ,  2 ;
c) f  x  x 5 , x  0; x 4
2

1
d) f  x  x3 , x  R; n) f  x  , x  2, 2 ;
5

8 4  x2

e) f  x  x  3, x  0; o) f  x 
1
, x  R;
x  25
2
f) f  x  11x  x , x  0;
4 3
1
1 p) f  x  , x  0, 6 .
g) f  x   , x  0; 6  x 6  x
3 2
x
h) f  x   x  R;
e x, E2. Să se calculeze integralele nedefi-
i) f  x  2 , x  R;
x
nite:

j) f  x 
1
, x  1; a)   5x 4  4x3  3x2  6x  1 dx,
x 1 x  R;

171
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

 x22  2x
4 3  
3 1
b) dx, x  R; k) dx, x  R;
c)   dx, x  0;
2
6x1  24
  3 5 x  l)  dx, x  3;
x x 
2x  18
2

d)   
8x 2 x  7x 4 x 3 dx, x  0;
m) 

3
dx, x  2, 2 .
x  48  3x2
e)    21x4  4 x   dx, x  0;
3 7
 x  E3. Să se calculeze integralele nedefinite:
f) 
 1 1
dx, x  2; a)  3 sin x  4 cos x  dx, x  R;
4x 2  1
30 5 b)   2 sin2 x  3 8 cos2 x dx, x  R;
g)
9x  25 dx, x  3 ;
2
x x

h) 
8 dx, x  R; c)  2 sin 2 cos dx, x  R;
x 2
2
4x  1 d)  2 cos2 dx,
2
x  R;
dx, x  R;
i) 3x 21827 e)  2 sin2 x dx, x  R.

  5 x ln 5  4 x ln16  dx, x  R;
2
j)

APROFUNDARE
A1. Să se determine integralele nede- 2  x2  x2  2
finite: 5
3x  x2  x  1
j)  4  x4
dx, x  2;
a)  3 dx, x  0; 2x  1
x k)  x2  16
dx, x  4.
2x3  x4
b)  dx, x  0;

 
x
c)  x  5  x 2  x  4 x dx, x  0;
3 A2. Să se calculeze:
1   
x 

sin2 x  cos2 x

4 a) dx, x   0,  ; 

x  3 x  2x2  x2  2 
d)   x dx, x  0; cos 2x   
b) dx, x 0, ;

 2 2  2 
  2 x ln 3 4  ln 3  9x  dx, x  R;
e) cos x  sin x  
 x x 2

dx, x  R;
 
c)
  sin 2  cos 2 
1 1  3 
f)  3  x2 
  dx, x  R; sin x  8   
3  x2 

  d)   dx, x   0, ;
 x  14 1  cos2 x  2 
g)  2
dx, x  1; 3 cos 2x  1   


x
x2  4  1
e)  sin2 2x
dx, x   0,  ;
 4 


 x 4
2
h) dx, x  R;
172
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive
f)
 1
tg 2 x
 dx, x   0,   ;  2 
g) 1  ctg 2 x  dx, x  0,
 
x2  4  4 .
i) dx, x  2;
 2   2 
x 4  

173
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive


A3. Să se calculeze: 7 b)  cos

2
x dx, x  R;


a)  6x 3x 2  1  dx, x  R; sin x  4
sin x
b)  x 4 1  x 5  dx, x  R;
5 c) 9  cos2 x dx, x  R;
cos x
sin2 x  4 dx, x  R;

c)  x  x  1dx, x  R;
4 3 5 d) 

d) 
3x2
dx, x  0; e)  2x sin  x2  1 cos  x2  1 dx,
x 1 3
x  R;
2  x2  1 dx, x  R;
1 4
e)  ln x dx, x  0; f)  4x sin
f)
x
2x  5 dx, x  ;
g)  tg
3
  
x  tg x dx, x  0, ;
 x2  5x  7 R   2 
  
x 1 cos x
g)
 3x  6x  11
2
dx, x  ;
R
h)  dx, x  R;
4  sin2 x
2x
h)  1dx, x  1, 1 ; x4 i)  
sin 2x
dx, x  R;
sin4 x  1

16 x x 6 dx, x  2;  sin3 x  cos2 x dx, x  R.

2
i) j)

x A5. Să se calculeze integralele nede-

j) x2  9 dx, x  R; finite, folosind formula de inte-
x grare prin părți:
dx, x  R;
k)  x4 1 a)   x ln x dx, x  0;
2

l) 
x2
dx, x  5; b)  xe xdx, x  0;
x6  25
x c)  sin2 x dx, x  R;
m)  
3
dx; d)   x  1 cos x dx, x  R;
1  9x
n)  
x  x3 e)   x  25 dx, x  R;
2
4 dx, x  R.
1x
f)  x x2  9 dx, x  3;
A4. Să se calculeze: x   
g) dx, x 0, ;

 2  
arctg x 6
cos x  2 
a)  1  x 2 dx, x  R;
h)  xarctg x dx, x  R.

TESTE DE EVALUARE
Testul 1
 1. Fie funcțiile f, g : R  R, f  x   ex sin x, g  x   ex cos x. Să se arate că:
a) f este primitivă a funcției f  g;
b) g este primitivă a funcției g  f.
174
Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive
(3 puncte)

175
 Analiz‘ matematic‘ • I. Primitive

 2.   
Se consideră funcțiile f, F :  0,    R, f  x  x2  1 ln x și F  x   x ax2  1  
 x2 
 ln x  x   b. Să se determine a, b  R astfel încât F să fie o primitivă
 9
 
a lui f pe 0,   .
(3 puncte)

 3. Să se determine mulțimea primitivelor pentru funcția f : D  R, dacă:

1
a) f  x    x  12  x  1 , x  R; b) f  x    x x, x  1;
9x2  1
c) f  x  x 2e x, x  R.
(3 puncte)
Testul 2
 2x  3, x0
 1. Să se arate că funcția f : R  R, f  x    admite primitive
 x  6x  9, x  0
2

pe R și să se determine primitiva F care verifică relația F  0  F 3  4, 5.

(4 puncte)

 2. Să se demonstreze în două moduri că funcția f : 1,    R, f  x  ln 1  ln x

 1
este o primitivă a funcției g : 1,    R, g  x   .
x 1  ln x 
(2 puncte)
 3. Să se determine integralele nedefinite:
x2
a)  dx, x  R; b)   x  2 e dx, x  R; c)  sin x cos x dx, x  R.
x

x2  1
(3 puncte)

Testul 3

 1. Fie f, g : R  R, f  x   x2  ax, g  x   bxf  x  . Să se determine a, b  R

pentru care g este o primitivă a lui f. 
(3 puncte)
1  x 2  e x , x  , 1
 2. Să se arate că f : R  R, f  x  2 admite primitive pe
 ln x ,
 x  1,   
 x
2 e  3
R și să se determine primitiva F care verifică relația F e  F  0  .
3e
(2 puncte)
 3. Să se calculeze: a)  sinx  cos x2 dx, x  R;
 2 2 1   
 4  25x2  1
b)  4  25x2
dx, x    ,  ;
 5 5 
c) cos4 x dx, x   0, .
 4
(4 puncte)

176
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

II. INTEGRALA DEFINITĂ

Definirea integralei Riemann a unei funcţii

1 continue prin formula lui Leibniz-Newton
Fie f : a, b  R o funcție continuă și F: a, b  R o primitivă a sa.

v DEFINIȚIE
• Numărul real F  b  F  a se numește
integrala Riemann (integrala defi-
nită sau integrala) a funcției f pe
intervalul a, b.
Integrala Riemann a funcției
continue f pe intervalul a, b se
b

notează a f  x  dx și se citește „inte-

Bernhard RIEMANN
grală de la a la b din f  x  dx“. (1826-1866)
Așadar, integrala Riemann a matematician german
funcției f este exprimată cu formula Este unul dintre creatorii calcu-
lului diferenþial ºi integral. A adus
a f xdx  F b F a numită formula contribuþii importante în geome-
b

tria neeuclidianã.
lui Leibniz-Newton (după numele
matematicienilor care au pus bazele
calculului integral).

 OBSERVAŢII
b
1. În loc de F b  F a se folosește frecvent notația F x și se citește
a
„ F  x  luat între a și b“.

Exemplu
b b
 2x dx  x 2
a a
 b2  a2.

2. Numerele a și b se numesc limite (capete) de integrare: a este

limita de integrare inferioară iar b este limita de integrare
superioară.
3. Intervalul a, b se numește intervalul de integrare.

177
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

4. Funcția f se numește funcția de integrat.

5. Variabilab x se numește
b
variabilab de integrare.
b
Astfel,  a f  x  dx   a f  t  dt   a f  u  du   a f  z  dz etc.
6. Integrala definită a unei funcții continue pe un interval a, b este
diferită de integrala nedefinită a acestei funcții pe intervalul a, b. De
ce? Integrala definită este un număr real, iar integrala nedefinită
este o mulțime de funcții.
7. Dacă f : a, b  R este o funcție continuă, atunci:

 a f  x    b f  x  dx;  a f  x  dx  F  a   F  a   0.
b a a
• •

8. Integrala Riemann a funcției f pe intervalul a, b nu depinde de

primitiva aleasă.
Într-adevăr, dacă F și G sunt primitive ale funcției f pe intervalul
a, b, atunci există k  R astfel încât G  F  k, iar integrala
funcției f pe intervalul a, b este:
b
a f  x  dx  F  x   F b  F a ,
b

a
b
 a f  x  dx  G  x  a  Gb  Ga   F b  k  F a  k  F b  F a.
b

b b b
Rezultă că  a f  x  dx  F  x  a
 Gx
a
.

Exercițiu rezolvat
 Să se calculeze următoarele integrale Riemann (integrale definite
sau integrale):
e1
a) 1  2x  3  dx;
2
b)
1 x dx;
 
1
c) 3 sin x dx; d)

2

dx.
x2  4
0
3
Soluție
a) Se consideră funcția f : 1, 2  R, f  x   2x  3.
Funcția f este funcție continuă pe 1, 2, deci admite primitive pe
intervalul 1, 2. Mulțimea primitivelor funcției f este:

 f  x  dx   2x  3 dx  x2  3x  C, x  1, 2 .

178
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Pentru o primitivă oarecare F : 1, 2  R, F  x   x 2  3x  c, c  R,

cu formula lui Leibniz-Newton se obține:
2

1 f  x  dx  F  x   F 2  F 1  4  6  c  1  3  c  6.
2

1
1
b) Se consideră funcția f : 1, e  R, f  x   , funcție continuă pe
x
1, e fiind restricția unei funcții elementare la intervalul 1, e.
O primitivă a funcției f este funcția F : 1, e  R, F  x   ln x.
Rezultă că integrala definită a funcției f pe intervalul 1, e este:
1 e
f  x  dx 
e e
dx  ln x
1 1 x 1
 ln e  ln1  1  0  1.
  
 3  R, f x  sin x.
c) Se consideră funcția f : 0,

Funcția f este restricția funcției elementare sinus la intervalul

    

0, 3 , deci este continuă și admite primitive pe intervalul 0, 3 .
  
O primitivă a funcției f este   R, F x   cos x.
 3 
F : 0,

   

Rezultă că  f  x  dx   sin x dx   cos x   cos   cos 0 
3 3 3
0 0
0
3
1 1
 1  .
2 2
    1
d) Se consideră funcția f :  ,   R, f  x   2
, funcție conti-
 3 2  x 4
   
nuă (restricție de funcție continuă) și care admite primitive pe  3 , 2  .
 
Mulțimea primitivelor funcției f este:
1 1 x    


2 dx  2 arctg 2  C , x   , .
x4  3 2 
    1 x se obține că:
Alegând primitiva F :  ,   R, F x  arctg
 3 2  2

2

 1 2 1   1  3 
 1 x 
dx    arctg  arctg   1
 arctg .
2
3 


 2
x 4 2 2  2 4 6 2
3  
179
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
3

180
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Folosind formula lui Leibniz-Newton, 
d)  1 2
să se2calculeze integralele: 3 cos
 x dx;
a) 1  6x 2  4x  1 dx;  4
 1
1 3 e)  4 dx;
b)  2x  1 dx;  2 x
cos2
x
1 4 sin

6 2 2
c) 16  x34  2x21dx; 5
6

2 2

 3  sin 
1   f) 4x  cos 4x dx;
 
4 4
2  x 
d)  0
x x dx; g) 

2 cos2  
1  dx;

2 1  2 
e)
1 x5 dx; h)

1
64  1 1   
21  cos 2x dx;
f)   
1 x 3 x  dx; 4

   1  cos2 x

g) 
0
3 92 dx;
i)  4
0 1  sin x
2 dx.
x9
1 1
h)  1 2 dx; E3. Să se calculeze integralele definite:
x 4 1 1
4 1 a)  dx;
1 2
i)  25  x 2 dx. 2x
1 2 1
b)  3 dx;
E2. Să se calculeze următoarele inte- x2  2

c) 
grale: 5 1

dx;
0
x 4
2
a)  2cos x dx;
6 d) 04 1 dx;
9  x2
b)  sin x dx; 2 x

3
e)  2 dx;
1
0 x x 1 x
c)   2 sin 2 cos 2 dx; 0 9
f) ln 3 dx.
 3

APROFUNDARE

A1. Să se calculeze integralele definite: 1

1

1 c) 2
1 dx;
a)  3 2 dx; 3
1  4x2
0 9x  4 4
1 1 1
1
0 25x2  1 dx;
b) 5 d)  40 dx.
4x2  1

181
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

A2. Să se determine a  R astfel încât: A5. Există valori ale parametrului a  R

 a  2x  1 dx  10.
1
astfel încât 
a1

x 3  4 dx 
31
?
a 4
(Univ. Maritimă, Constanța, 2004)
A3. Să se determine n  N* astfel încât: A6. Să se rezolve în R inecuațiile:
n1 6 7
dx  ln , n  3.
n x  9
2 4
x 5
a)  3t  2 dt  ;
1 2
1
A4. Valoarea parametrului a  R pentru
b) x
0 21 dt  ln 2.
t 4
 a 3x2  x  1 dx  4
a
care este: A7. Viteza unui punct material variază
a) 3; b) 0; c) 1; d) —1; e) 2. în funcție de timp după legea v  t  
(Univ. de Petrol și Gaze, Ploiești,
 0, 01 t3  m / s . Ce drum parcurge
2002)
punctul în 10 secunde?

2 Propriet‘ţi ale integralei definite

2.1. Proprietatea de liniaritate a integralei definite

® TEOREMA 1 (proprietatea de liniaritate a integralei)

Fie f, g : a, b  R funcþii continue ºi   R. Atunci:

 a f x  g x dx  a f  x dx  a g xdx,

b b b
a)
(integrala sumei este egalã cu suma integralelor);
b
a f  x dx   a f xdx,
b
b)
(constanta realã iese în faþa integralei).

 OBSERVAŢII
1. Cele două afirmații ale teoremei de liniaritate a integralei definite se
pot formula astfel: „Dacă f, g : a, b  R sunt funcții continue și
,   R, atunci are loc egalitatea:

 a f  x   g  x  dx   af  x  dx   g  x  dx “.
b b b
a

2. Mai general, dacă fi : a, b  R, i  1, n, sunt funcții continue și

ib  R, i  1, n, atunci:
 f  x    f  x   ...   f  x   dx   f  x  dx    x  dx 
b b
f
a  11 2 2 n n  
1 a 1 
2 a 2

...  n  f n  x  dx.

b
a

182
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Aplicație
 0  3x 2  6x  4  dx.
1
 Să se calculeze
Soluție
Se aplică proprietatea de liniaritate a integralei și se obține, succesiv:
1 1
1 1 1 1

 0  3x 2  6x  4  dx  3 0x 2 dx  6
x3 x2
x dx  4 1dx  3  3 6 2 
0 0
0 0
1 1
 1  0  3 1  0  4 1  0  1  3  4  2.
1 1
 4x  x 3
 3x 2
 4x
0 0 0 0

2.2. Proprietatea de aditivitate în raport

cu intervalul de integrare

2x  1, x 2, 0

Să considerăm funcția f : 2, 1  R, f  x    1 , func-
 , x  0, 1
1  x2
ție continuă pe intervalul 2, 1.
1
Cum se calculează integrala definită  2 f  x  dx ?
Un procedeu de calcul al acestei integrale ar fi determinarea unei
primitive a funcției f pe intervalul 2, 1 și aplicarea formulei
Leibniz-Newton (temă).
Altfel, prin următoarea proprietate se va stabili un nou procedeu
de calcul al integralei definite a unei funcții continue, exprimată prin
mai multe formule.

® TEOREMA 2 (proprietatea de aditivitate în raport

cu intervalul de integrare)
Fie f : a, b  R o funcție continuă și c  a, b.
b c b
Atunci  a f  x  dx   a f  x  dx   c f  x  dx.
Cu această proprietate, integrala funcției de mai sus se calculează
astfel:
1 1
 f  x  dx   0 f  x  dx   f  x  dx    2x  1 dx 
1 1 0
dx 
2 2 0 2 01  x2

   0  4  2  arctg1  arctg 0  2 
0 1
 x2  x  arctg x .
2 0
4

183
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Exerciții rezolvate
 2 x , x   1, 0 
 1. Se dă funcția f :  1, 
   R, f x  
 .
1  sin x, x  0, 
a) Să se arate că f este funcție continuă pe intervalul 1, .

b) Să se calculeze  1f  x  dx.
Soluție 
a) Funcția f este continuă pe intervalele 1, 0 și 0,  deoarece
este exprimată cu ajutorul unor funcții continue.
În punctul x  0 avem:
lim f x  lim 2x  1; lim f  x   lim 1  sin x   1 și f 0  20  1.
x0 x0 x0 x0
x0 x0 x0 x 0
Așadar lim f x  1  f 0 și, ca urmare, funcția f este funcție
x0
,
continuă în punctul x  0.
Rezultă că f este continuă pe 1, 0   0  0,   1, .
b) Se aplică proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul de
integrare și se obține:
  
 f  x  dx   f  x  dx   f  x  dx   2x dx   1  sin x  dx 
0 0

1 1 0 1 0
0
 1 21 1 1
2x    cos 0  cos 0  
   x  cos x     
ln 2 0 ln 2 ln 2 ln 2 2 ln 2
1
1
  1  1     2.
2 ln2

 2. Să se calculeze:
3 2
x  4 dx;
a) 1
2max x 
2
b)
2
1, x  1 dx.

Soluție
a) Se explicitează funcția de integrat și se obține funcția:
 x 2  4, x   1, 2
f : 1, 3  R, f x   .
 x  4 , x  2, 3
2

184
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Funcția f este continuă pe 1, 3. Aplicând proprietatea de adi-

tivitate în raport cu intervalul, rezultă: 2
 3 
3
 1 x 2  4 dx  
2

1
 x 2

 4 dx  
3
 
x  4 dx   
2
2 x
 4x 
 3 


   1
3
 x3   19  34
   4x 
  9   3  4   3 .
3
  2
 

b) Se explicitează funcția „max“ pe intervalul 2, 2 și se obține

succesiv:
 x 2  1, dacă x 2 1  x  1

g  x   max x 2 1, x  1    , x  2, 2 .
 x  1, dacă x  1  x  1
2

 x 2  1, x   2, 1
g  x   .
 x  1, x  1, 2
Funcția g este funcție continuă pe intervalul 2, 2.

2 g  x  dx   2 max  x 2  1, x  1 dx  1
x 
2 2
Rezultă că
1 2
1 dx   2
2

 x3   x2  7   1  35
  x  1 dx    x 
2
   x
   1  5  
 1  3   2  3   2 6
.

  2   1    

2.3. Proprietatea de monotonie a integralei definite

® TEOREMA 3
Se considerã funcþiile continue f, g : a, b  R.

a) Dacã f  x  0,  x  a, b, atunci a f xdx  0,

b

(pozitivitatea integralei).
b) Dacã f x 
 g  x ,  x  a, b, atunci a f x dx  a g xdx,
b b

(monotonia integralei).

Problemă rezolvată
 Fără a calcula integralele, să se demonstreze inegalitatea:
ex
ln  x  1 dx 
e
0 0 x dx.1

185
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Soluție:
x
Fie funcțiile f, g : 0, e  R, f  x   ln  x  1 și g  x   . Se va
x1
demonstra că f x  g x,  x   0, e.
Definim funcția h : 0, e  R, h  x   f  x   g  x  , funcție derivabilă
x
pe intervalul 0, e cu h   x   .
x  1
2

Pentru x  0, e  ,h  x   0. Rezultă că funcția h este strict crescă-

toare pe intervalul 0, e și 0  h0  hx  he ,  x  0, e.
x
Așadar, hx  0,  x  0, e, adică ln x  1  ,  x   0, e.
x1
Aplicând proprietatea de monotonie a integralei, se obține că:
ex
ln  x  1 dx 
e
0 0 x dx.1
® CONSECINÞA 1 (proprietatea de medie a integralei)
Fie f : a, b  R o funcþie continuã ºi m, M  R douã numere
reale, astfel încât m  f  x   M,  x  a, b.

Atunci m 
b  a  a f xdx  M b a . 
b

Demonstrație
Într-adevăr, aplicând proprietatea de monotonie a integralei pentru
funcția f și funcțiile constante m și M pe intervalul a, b, se obține:
b b b

a m dx   f  x  dx   M dx, relații din care rezultă inegalitățile

a a
din enunț. n

 OBSERVAŢIE
• Funcția f : a, b  R continuă pe intervalul compact a, b este
mărginită și își atinge marginile.
 
Dacă m  inf f  x  x   a, b și M  sup f  x 
b

loc relația: m  b  a    f  x  dx  M  b  a  .
a

186
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Problemă rezolvată
1 x2
 Să se demonstreze inegalitatea: 1  e dx  e.
0
Soluție
Funcția f :  0, 1  R, f  x   e x este funcție continuă pe 0, 1, deci
2

este funcție mărginită. Pentru determinarea marginilor m, M  R,

studiem monotonia funcției.
Deoarece f   x   2xex  0,  x   0, 1,
2
rezultă că funcția f este
crescătoare pe 0, 1. Rezultă că m  f 0  1 și M  f 1  e.
Aplicând proprietatea de medie, se obține:
11  0  e x dx  e 1  0  și problema este rezolvată.
1 2

 0

® CONSECINÞA 2 (modulul integralei)

Fie f : a, b  R o funcþie continuã. Atunci are loc relaþia:

a f x dx  a f xdx. (Modulul integralei este mai mic sau
b b

egal cu integrala modulului.)

Demonstrație
Într-adevăr, din proprietățile modulului, au loc relațiile:
 f x  f x  f x ,  x  a, b.
Aplicând monotonia integralei pentru funcțiile continue f și f se
b b b
obține:   f  x  dx   f  x  dx   f  x  dx.
a a a
b b
Așadar,  a f  x  dx   a f  x  dx. n

Problemă rezolvată
 Fie f : a, b  R o funcție continuă pe a, b

f x  M,  x   a, b. Să se arate că  a f  x  dx  M   b  a .

b

Soluție
Din consecința 2 și proprietatea de monotonie a integralei rezultă:
b b b

 a f  x  dx   a f  x  dx   a M dx  M  b  a  .

187
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze integralele urmă-  1
, x  1, 0
toare aplicând proprietatea de lini- 
c) f x   1  x2
.
aritate a integralei:   2 
 1  
3 2
a)  x  6x  4 dx;  1 , x  0, 

 1 x
2
 2 

 1  4x  3 
4 E4. Fără a calcula integralele, să se
b) x dx;
arate că:
 
sin x
c)  3 3 sin x  4 cos x dx;
a)
0 2  cos xdx  0;
4

 0  2x  x2  e xdx  0;
6
2
1 1x b)
d)  2 dx;
3
1
4
x3 c)  2
3
x3  3x dx  0;
1 3 1
3 x  2x 
2
x 0
e) 1 5
dx; d)

sin3 dx  0.
x
2 2
1x 
2
2
f)  0 2x 1
dx. E5. Folosind proprietatea de monoto-
nie a integralei, să se arate că:
a) 
1
 1

x 2  3x dx    2  2x  dx;
1 1
E2. Să se calculeze integralele aplicând
proprietatea de aditivitate a inte- 2x 5 2 x4
gralei în raport cu intervalul:
3
b)  1 x  1 dx  21 x  2 dx;
a) 
4
1
x  2 dx; c)  2 x  2 dx   24x dx;

b)  sin x dx;
e
d)  ln x dx  1  x  1 dx.
e

2 1

5 E6. Fără a calcula integralele, să se veri-

c)
 0
6 cos x dx; fice că:
3
2
1  x2 dx. a) 15    2x  1 dx  35;
d)
1 2

b) 0   0 1  2x  3x2  dx  4 ;
1

E3. Să se arate că funcțiile f : D  R 3

sunt continue și să se calculeze x 2 0 1
integralele acestora: c) 2   dx   ;
 2x  3, x   1, 1 16
1 x  21
6 x 2
a) f  x  
3  4x 2

; d)  dx  10;
2

 6x  1, x  1, 2


 3 8 1x 3
3

4x  3, x  2, 1 x2
b) f x   1
3  11 3
; e) dx  4;
 , x  1, e
f) 2 3  x  3 dx  4.
2
x 1

188
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

APROFUNDARE
A1. Să se arate că următoarele funcții Să se determine a  R astfel încât
sunt continue și să se calculeze 1
integralele lor:  1 f  x dx  e.
a) f : 3, 2  R, (Univ. Tehnică, Cluj-Napoca, 2005)

f  x   max x 2 , x  2 ;  A7. Folosind proprietatea de monotonie
    a integralei, să se arate că:

b) f :  ,   R, 2 2x
 dx   e dx;


x1
6 6  a) e
1 1


f  x   min tg x, tg 3 x ; 
1 e xdx  1x 
2
b) 2 2 2
 1 dx;
c) f : 0, 3  R,
x2  1
f  x  x  1  2x  4 ;
e e
c) 1 ln x dx  1 2
dx;
d) f : 3, 3  R, f  x  2x  x .
2
1 1
d)  0  x  1 ln  x  1 dx   0 arctg x dx;
A2. Se consideră funcția f : 1, 1  R, 3 x  1 dx  3 2
 6x  2, x   1, 0  e)  1 ln x 1 2x  1 dx.
f x   .
 4  a, x   0, 1
x
A8. Să se arate că au loc relațiile:
1 1
a) Să se determine a  R astfel
2 2
a) 2 e  ex dx  e1x dx  1  e;
încât f să fie funcție continuă. 0 0
b) Pentru a  1 să se calculeze 3  3 x
b)
 dx  2;
 1 f  x dx.
1
24  1 2  x  1
2
1
c)  dx  ;
1

3
2 x1
A3. Dacă I  e 2  x  x2
0 dx, atunci: 0 2

a) I  2e  2; b) I  e; c) I  3;  cos x 



d) I  2  e; e) I  e  1.
d)
9
  3
01  cos x
dx 
6
.

(Univ. Ovidius, Constanța, 2002)

A9. Fie n  0,   . Să se arate că:
2n
A4. Să se calculeze valoarea integralei 1x 1
dx  și să se calcu-
 x 1  x  1  dx. 0   1 x
2
I  2n  1
2 0
(Univ. Transilvania, Brașov, x2n dx.

leze lim 1
2005) 0

2x n 1x
A5. Să se calculeze  dx.
11  x
A10. Fie funcția f : 0, 1  R continuă
1
A6. Fie funcția: f : R  R, pe 0, 1 și 0 x f  x  dx,
n
e x  ax, x  0 In 
f  x   , a  R. n  0,   . Folosind modulul inte-
 cos x, x  0
gralei, să se arate că lim In  0.
n

189
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


TESTE DE EVALUARE
Testul 1
 1. Să se calculeze:
1 5x
3
4 2 10
a)  2 x 3
dx; b) 
1 x
2  25
dx.

(4 puncte)

 2. Să se determine funcția f : R  R, f  x  ax2  bx  1, a, b  R, care satisface

1 8
condițiile: 3f 2  f 1  8 și  f  x dx  .
1 3
(3 puncte)

 3. Să se calculeze
1
 1f  x  dx, știind că f  x   min x, ln 1  x2    .
(2 puncte)
Univ. Transilvania, Brașov, 2005

 4. Căldura specifică a unui corp la temperatura t este egală cu c t  0, 2 

 0,001t. Ce căldură este necesară pentru a încălzi un gram din acest corp de
la 0○ C la 100○ C ?

Testul 2
 1. Să se calculeze:
3  3 1  3 3 1 
a)  dx; b)  dx.
  3  x  3 
9  x2 
   cos2 x 2 
2 sin x 
6
(4 puncte)

x1
 14
4
 2. Să se compare numerele ln x dx și
1 x
dx.

(3 puncte)

 3. Se consideră funcția f : R  R, f  x  x 2  x 2  x  1 .

Dacă I   f  x dx, atunci:

2
0
49 5 8 2
a) I  ; b) I  ; c) I  ; d) I  .
6 6 3 3
(2 puncte)
Admitere ASE, București, 1999

190
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

3 Metode de calcul al integralelor definite

3.1. Metoda de integrare prin părți

® TEOREMA 4
Fie f, g : a, b  R funcþii derivabile cu derivatele f  ºi g conti-

a f x g xdx f x g x     f  x g x dx.

b b b
nue. Atunci a a
(Formula de integrare prin pãrþi)
Demonstrație
Funcția fg este funcție derivabilă pe intervalul a, b , fiind un
produs de funcții derivabile și fg  f g  fg. Rezultă că funcția fg este o
primitivă a funcției f g  fg.
Aplicând formula lui Leibniz-Newton, se obține:
b
a f   x  g  x   f  x  g  x  dx  f  x  g x
b
, (1).
a
Din proprietatea de liniaritate a integralei și relația (1) rezultă că:
f   x  g  x  dx  f  x  g   x  dx  f  x   g  x  , egalitate din care
b b b
a a a
se obține relația din enunț:
 f  x  g   x  dx  f  x  g  x    f   x  g  x dx. n
b b b

a a a

Exerciții rezolvate
 1. Să se calculeze următoarele integrale, utilizând metoda de
integrare prin părți:
2 e 
1 xe dx; b)  ln x dx; c)  x cos x dx;
x
a)
1 0
1 8 1
d) 1  x 2 dx; e) x x 2  4 dx; f) 3 dx.

0  5
  cos4 x
4
Soluție
a) Se alege f  x   x, g   x   ex și se obține f   x   1, g  x   e x .
Conform formulei de integrare prin părți rezultă:
2
1 xe x dx  xe x
2

1
2
  ex dx  xe x
1
2
 ex
1
2
  
 2e2  e  e2  e  e2 .
1


191
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

1
b) Se alege f  x   ln x și g x  1. Se obține f   x   , g  x   x.
x
Aplicând metoda de integrare prin părți avem:
 e ln x dx  x ln x   1dx  e  0  x  e  e  1  1.
e e e

1 1 1 1

c) Fie f  x   x și g   x   cos Avem f   x   1 și g x  sin x. Cu

x.
această alegere, aplicând metoda de integrare prin părți se obține:
   

0 x cos x dx  x sin x 0 
 sin x dx  0  cos x
0 0
 1 1  2.

 COMENTARIU
Dacă s-ar face alegerea f  x   cos x, g  x   x, atunci metoda de
integrare prin părți ar conduce la egalitatea:

 x2 1  2
 0 x cos x dx 
2
cos x  
2 0
x sin x dx.
0
Se observă că integrala rezultată în membrul al doilea este mai
complicată decât cea inițială. În astfel de situații se face o nouă alegere
pentru funcțiile f și g.

x
d) Alegem f  x  1  x2 și g  x   Rezultă că f   x   și
1. 1x 2

g x  x.
Aplicând metoda de integrare prin părți se obține:
1
 1  x2 dx    x   1  x2 dx  x 1  x2
x
  x 
1 1 1
dx 
0 0 0 0 1x 2

 2 
1 x2
dx  2  
1 1 x 1  1 2
dx  2   0 1  x2dx 

1 1 x 1  x2
 
0 2 0
1
dx    1  x 2 dx  ln x  1  x 2 1 1
1    1  x2dx 
 2 2
0
1  x2 0 0 0


 ln 1  2 . 
1
Așadar,  1  x2 dx 
0
2 
1
1  x 2 dx  ln 1  2 , relație din care
0
 
se obține 2 1 1 x2 dx 
2

 ln 1 2 și  1 x2 dx  
1 1
2

 ln 1 2  .  
0 0 2 

192
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

 COMENTARIU
Calculul acestei integrale putea fi pornit amplificând radicalul cu
1 1 1  x2
el însuși, obținându-se succesiv:  1  x2 dx   dx 
0 0
1 x2
x2 
 
1 1 1
dx  dx  1
 0   dx   x  1  x 2 dx.
1 1
1  x2 0
1  x2 0
1  x2 0

 
Din acest moment, prima integralã se calculeazã folosind formula
lui Leibniz-Newton pentru primitiva F  x   ln x  1  x 2 , iar cealaltă
integrală se calculează folosind metoda de integrare prin părți alegând
x
f  x   x, g  x   și, ca f  x  1 g  x   1  x2 .
1  x urmare,
2
și

Se obține: 
1


x 1  x 2 dx  x
1  x2 1  1 1  x dx 
2 1
2   1  x2 dx.
0 0
0  0

0 1  x dx  ln 1 
1 1
2  2 
2
Așadar, 1  x2dx, deci
0


1
1  x 2 dx 
1
 ln 1  2  .
2
  q TEMĂ DE PROIECT
0 2  Sã se verifice urmãtoarele egalitãþi
e) Să amplificăm funcția de (în condiþiile de existenþã):
b
integrat cu x2  4. 1. a x2  c2dx 
Avem:
 
b
1
8 8 x 3  4x 2 2 2
  x x  c  c ln x  x 2 c 2
;
x  4dx 
 5 x  5
2
dx  2  a
x2  4 b
3
x
2. a x2  c2dx 

  5 dx 
x 8
dx  4
8 b
1
x 42 5
x2  4  x x2  c2  c2 ln x  x2  c 2  ;
 2  a
8
 I1  4 x2  4  I1  4, (1). b
5
3. a c2  x 2dx 
b
Pentru calculul integralei I 1 1  x
se folosește metoda de integrare  2  x c2  x2  c 2 arcsin
c 
.
 a
prin părți, obținând:

I 1   dx    
x 8 8
8
x 2 x2 x2  4 dx  x2 x2  4 
5
x2  4 5 5

2 x x2  4 dx  11  2
8 8
x x2  4 dx.
5 5
Se observă că I1 conține și integrala de la care s-a
8 pornit. 7
Înlocuind pe I în relația (1) se obține în final: x x2  4 dx  .

1  5 3
193
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

f) Pentru început, se scrie 1  sin2 x  cos2 x și apoi se distribuie

numitorul comun la fiecare termen al numărătorului. Se obține
succesiv:   
1 sin2 x  cos2 x sin2 x 1
 cos 4 x   cos 4 x   cos 4 x   cos 2x dx 
3 dx 3 dx 3 dx 3

   
4 4 4 4
dx  tg x 3  3tg2 x  tg x  dx 
1
 3 tg 2 x  1  1  I , (2).
3 3
 cos2 x   1
4 4 4
Pentru integrala I1 se aplică metoda de integrare prin părți și se
obține:
 
I1   tg x  tg x dx  tg x  2 tgx  tg x dx  3
3 2 3 3 3 2
1  2I1.
    3
4 4 4

3 3 1 , (3).
Rezultă că I 1 
3

1 4
Din relațiile (2) și (3) se obține în final că 
3

dx 6 3 .
cos4 x 3
4

 2. Să se găsească o formulă de recurență pentru șirul de integrale


I n  , In  0 2 sinn x dx, n  N.
(Bacalaureat 2002, Sesiunea specială)
Soluție
 
 .
2
0 
Pentru n  0  I  x
0 dx
2
0 2
 
Pentru n  1  I1   2 sin x dx   cos x 2
0
1.
0
Pentru n  2 vom aplica metoda de integrare prin părți alegând
f x  sinn1 x și g   x   sin Rezultă că f   x    n 1 sinn2 x  cos x,
x.
g  x    cos x, iar integrala In devine:
I   sinn1 x  cos x 2  2 n 1  sinn2 x  cos2 x dx 

 
n 0 0
 
 n 1 2 sinn2 x  cos2 x dx  n 1 2 sinn2 x  1  sin2 x dx 
0 0

 194
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
 
 n 1  x dx  n 1  x dx  n 1I  n 1In .


2 sinn2 2 sinn


n2
0 0

195
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Așadar In  n 1In2  n 1In, relație din care se obține urmă-

, n 1 
toarea formulă de recurență: I n  I n2 , n  N, n  2 și I0  , I1  1.
n 2

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze folosind metoda de E3. Să se calculeze folosind metoda de
integrare prin părți: integrare prin părți:
1
xe2xdx;
0
5
1
a) x2  4 dx;
a)
1
0  2x  1 e
x 3
0
b) dx; 16  x2dx;
b)
e e 2 4
 1 x ln x dx; 1 x  5 dx;
2
31 x
c) d) ln x dx; c)
2
e 2 e ln x 2

e)  1 ln x dx; f) 1 dx. d) 
0
xx  1 dx.
x

E2. Să se calculeze folosind metoda de E4. Să se verifice egalitățile:

1 1
integrare prin părți: a)  xex2dx  ;


  x  1 sin x dx;
a) 2
0 e2

1 2 
0 
sin x dx  2 
2 ex   1;
  2 b)  0
e
b)
 3x
0
sin x dx; c)

6 sin x dx;  
0
1  1
 0  x  arcsin x dx  2 ;
 c)
2 x
d)  
sin2 x dx. 2e3  1
d)  x ln x dx 
4 e 2
.
1 9

APROFUNDARE
 0  x  x3  e x dx;
1 2
A1. Să se calculeze integralele: g)
1 3 x1
a)
1x e dx; e n
ln x dx, n  N;
b)  ex ln x2dx;
h)
1 x
dx.
2
1

c)   x  ln 1  x2  dx;
1
  i) 
3 
x ln x  1  x 2

0  
 
0
1 1  x2
d)  ln x  x  1 dx;
2

0 A2. Să se calculeze integralele:

e 
e) 1 sin  ln x dx; a)  2 cos3 x dx;
0 x
e b) x sin2 dx;
f) x log x dx;
1 3 0 2

196
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

A6. Să se1calculeze integralele:

 2 x arcsin x dx;
1
c) 2 2

0
1
a)
 0x x  4 dx;
1
 0 arctg x dx;
3
d)
 x x
b)
0 x x2  1 dx.

e)   x sin 2  cos 2 dx; A7. Să se calculeze următoarele inte-

0 earcsin xdx; grale:
f) 1
2
a)  ln x  g  x dx, unde g : 1, 2  R,
 x 1

 
4 dx;
g) 01  cos 2x g  x   max x  1, x2  1 ;

e f  x  dx, unde f :  1, 2  R,
2
h)
 3 sin3 x
x cos x
dx.
b)  x

1

 
6
f  x   min x, x2 .
A3. Să se calculeze integralele:
1 xarctg x
a)  dx; 1
e dx, n  N.
n x
In  0 x
0 2
A8. Fie Să se
1  x
2
b)  x arctg x2  1dx; arate că:
2
a) I n  nIn1  e,  n  N ;
*

b) In  este monoton și mărginit.

3
x
c) 0 2 arcsin x dx;
1  x  2 3
A9. Se consideră șirul In  ,
d)  1
2 arcsin
0
 2x 1  x2 dx;  

n


0
In  2 cos x dx, n  N.
e)  23 x arccos x
dx; a) Să se calculeze I0, I1, I2.
2
2 1  x2  1  x2 b) Să se studieze monotonia șirului
In  .
1
f)  2 arcsin x 2dx. c) Să se găsească o formulă de recu-
0 rență pentru I n folosind metoda de
integrare prin părți.
A4. Să se calculeze:
2
0 x sin x dx; 1  x2  dx,
a) 1 n
A10. Fie șirul  In  , In   0
b)  31 x2 x e dx;
x n  N.
e2  a) Să se arate că In  2n  1  2n 
1 


c)   ln x  ln x  dx.x  In1,  n  N*.

1
 
e b) Să se determine formula terme-
nului In.
A5. Să sea1
a)  3x  2 e a dx
determine xa 0 astfel încât:
 3; 0 1 1
c) Să se arate că I  C  C 

3
 n n n
a
 1  1 n
197
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
b)  2
0 x 2

 ax  sin x dx    8  3a .
2 
5
C2n  ... 
2n  1
Cnn.

198
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

A11.Fie șirul I ,I

1 x
e dx și nI , n  N *.
n 0 n1
0 n!  1

In  e  
1 x n
x dx, n  N* . c) Să se arate că:
In  0 e e 0!
1 1
a) Să se calculeze I 0, I1 și I 2.  1!  ...  n ! , n  N*.

b) Folosind metoda de integrare 
1 (Bacalaureat, 2002)
prin părți, să se arate că I   
n
e

3.2. Metode de integrare prin schimbare de variabilă

3.2.1. Prima metodă de schimbare de variabilă

® TEOREMA 5
u f
Fie J  R un interval ºi funcþiile a, b  J R cu proprietãþile:
a) u este funcþie derivabilã cu derivata continuã pe a, b;
b) f este funcþie continuã pe intervalul J.
ub
a f u x u xdx  ua f t dt.
b
Atunci
(Prima formulã de schimbare de variabilã)
Demonstrație
Funcția f este continuă pe J, deci admite primitive pe intervalul J.
Fie F o primitivă a ei. Atunci funcția F ○ u este o funcție derivabilă pe
 a, b și  F ○ u   x   F  u  x    u  x   f  u  x   u  x  , x  a, b.
Rezultă că F ○ u este o primitivă pentru funcția f ○ u  u. Aplicând

 a f  u  x    u  x  dx   F ○ u  x 
b b
formula lui Leibniz-Newton, avem:
a


 F  u  b    F  u  a   , (1).
Pe de altă parte, aplicând formula lui Leibniz-Newton pentru
integrala din membrul drept al egalității din concluzie rezultă:
ub ub

 u a  f  t  dt  F  t  ua
Din relațiile (1) și (2) rezultă că
și teorema este demonstrată. n
 F  u  b    F  u  a   , (2).
u  b
 a f  u  x    u  x  dx   u a f  t  dt
b

199
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

 COMENTARIU METODIC
Prima formulă de schimbare de variabilă se aplică în mod practic
astfel:


u f
• se identifică funcțiile a, b   JR;
• se determină noile limite de integrare ua și ub;
ub
• se calculează  u a  f  t  dt.
Funcția u se numește funcția care schimbă variabila.
Exerciții rezolvate
 1. Să se calculeze:
 1 x
0
2
a)  02 sin3 x cos x dx; b) dx;
1  x6

0 2x 1 e

2 x x
2 2 x
c) dx; d) 0 dx.
x 1
4

Soluție
  
a) Se consideră funcția u :  0,  0, 1, u  x   sin x, derivabilă,
 2 
 
cu u  x   cos x, x  0,  și u continuă. Noile limite de integrare sunt




 2 
  
u0  0, u   1. Funcția f :  0, 1  R, f  t   t3 este funcție continuă
 2 
pe 0, 1 . În aceste condiții integrala se scrie:
u   
 3  3 2 1 3 1 1



t4
 2 sin x cos x dx   2 u  x  u  x  dx    
f  t  dt   t dt  4  .
0 0 u 0 0 4
0

b) Se alege funcția u : 0, 1  0, 1, u  x   x3 , funcție derivabilă

cu derivata ux  3x2, x   0, 1, funcție continuă.
1
Rezultă că u  0   0, u1  1. Funcția f :  0, 1  R, f  t   este
1  t2
funcție continuă. Aplicând prima formulă de schimbare de variabilă se
obține: 2
1x 1 1 u x   1 11
 1 u1 f t dt
 
 0 1  x6 dx  3  0 1  u2  x  dx 3 u0  
3 0 1  t2
dt 

1 1 1 
 arctg t   .
200
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
3 0 3 4

201
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

u :  0, 2    , 2,
1
c) Se consideră funcția deriva-
u  x   x 2  x,
 4 
bilă și cu ux  2x 1, x  0, 2 , continuă.
derivata
 1   1 
Funcția  , 2  R, f  t   et este continuă pe  Noile
f :   4 .
, 2
 4   
limite de integrare sunt u 0  0, u2  2. Integrala se scrie astfel:

 0 2x 1 ex  xdx  02 u x e u x dx  uu02 f t dt

2 2 2
  etdt  et
2
 e2 1.
0 0

d) Se alege funcția u : 0, 2  0, 4 , u  x   x , funcție derivabilă

2

cu derivata ux  2x, x   0, 2, continuă. Noile limite de integrare

1 1
sunt u  0   0, u  2   4, iar funcția f : 0, 4  R, f t   este
2 t2  1
funcție continuă pe intervalul 0, 4.
În aceste condiții, integrala dată se scrie:
2 x 1 2 ux u2 41 1
 0 4 dx   0 dx  
u 0
f  t  dt    dt 
 
2 0 2
x  1 u2
x  1 t2  1
1

  ln t  t2  1 4
1

ln 4  17 .  
2 0  2

 2. Fie a  0 și f :  a, a  R o funcție

Ne reamintim!
continuă. Atunci:
a a Funcþia f : a, b  R
a)  a f  x  dx  2 0 f  x  dx, dacă f este este funcþie parã dacã
funcție pară; f  x   f  x  ,  x   a, b
a
b)  f x dx  0, dacă f este funcție
ºi funcþie imparã dacã
a f  x   f  x  ,  x   a, b .
impară.
Soluție
Din ipoteza că f este funcție continuă pe a, a, rezultă că f este
funcție integrabilă pe a, a. Aplicând proprietatea de aditivitate la
interval, se obține:
 a f  x  dx   a f  x  dx   0 f  x  dx,
a 0 a
(1).
0 a
Dar  a f  x     0 f  x  dx.

202
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Pentru această ultimă integrală aplicăm schimbarea de variabilă

luând u  x   x, x  0, a și obținem:
a a u  a 
f  x  dx   u  x   f  u  x   dx   f  t  dt   f  x  dx 
a

0 0 u 00
 a f  x  dx, dacă f este funcție pară
0

  , (2).
 f  x  dx, dacă f este funcție impară
a

 0
Din (1) și (2) se obține, pe rând:
a a
a)  a f  x  dx  2 f  x  dx, dacă f este funcție pară;
0
a
b)  a f  x  dx  0, dacă f este funcție impară.

Aplicație
 Să se calculeze:
 

a)  2 ex

2
sin x dx;

2

 23  cos x dx. 



b)


3
Soluție
a)     x4

Funcția f :  ,   R, f  x   e  sin x este funcție impară. Re-

 2 2

zultă că   x dx  0.
2f


2
2 
b) Funcția f :  2 ,  R, f  x   cos x este funcție pară. Re-


 3 3 
 22  02 2
2

0 3

zultă că 3 cos x dx  2 3 cos x dx  2 sin x 3  2 sin  3.

3

2
 3. Să se calculeze I  3 x2  4x  6 dx.
 2
Soluție
Expresia de sub radical se scrie sub formă canonică astfel:
203
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
x 2  4x  6   x  2  2.
2

204
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Pentru integrarea prin metoda schimbării

3   1  Ne reamintim!
de variabilă, alegem funcția
u:  , 2   , 0, • ax2  bx  c 
2 2
u x  x  2, derivabilă și cu derivata ux    b 2  
 a x    2 
 3  2a 
 4a 
 1, x   , 2. Noile limite de integrare sunt
2  (forma canonicã a
 3 1 expresiei de gradul 2)
u     , u  2   0.
 2 2
 1 
Funcția  , 0  R, este continuă pe   1 
f :  f  t  t 2  2  2 , 0 .
 2  

u 2  x 2  u xdx 
2 0

În aceste condiții avem I  3  1 t2  2 dt 
2 2

 
1 2 0 3
 t t  2  2 ln t  t2  2   ln 2  .
2   1 8
2


1
 4. Să se calculeze integrala: I   6
0 cos x
dx.

Soluție

cosx

cosx

sin x
Metoda 1. Avem I   6
2
dx   6
2
dx   6 dx 
2


0 cos x 0 1 sin x 0 1 sin x
1 1
1 1 2
  2
2
dt   ln t 1  ln 3.
0 t 1 2 t 1 0

Metoda 2. Exprimăm cos x în funcție de

x Ne reamintim!
tg și x
avem: 2 2tg
 • sin x 2 ;
tg x 
x
1 tg2  x
 1  tg2
I 6 2 dx  2 6  2  dx 
0 x  0 2x 2
1  tg2 tg 1 2 x
1  tg
2 2 • cos x 2 .
x
1  tg2
2 3
 2
2
1 t 1
0
3
 dt   ln  ln 3. 2
t2 1 t 1 0

205
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

2tg x
5. Să se calculeze integrala I  
4
 2 2 dx.
0 4 cos x  sin x
Soluție
Exprimăm sin x și cos x în funcție de tg x și avem:
  
I   4 2tg x  1 2tg x dx  4 2tg x  tg x  dx 
 2 

0 2
Ne reamintim!
tg x 2
0 4  tg x 4  tg x 
2  • 2
sin x ;
 1   
1  tg 2 x
dt  1 4  t dt  ln t2  4 5
1 2t  ln . 1
 0 • cos2 x  .
4  t2 0 4  t2 0 4
1  tg 2 x

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Folosind prima metodă de schimbare E2. Să se calculeze folosind prima me-
de variabilă, să se calculeze: todă de schimbare de variabilă:
2 1 x2
1  x  3 dx;
6
a) a)
0 xe dx;
b)  6x  2x 1 dx;  10

x  32x dx;
2
1 4
1
2 3
 b)

c) 122x 11 3 dx; c)
 2 esin x
0
 cos x dx;
e1 1
d)   ln4  x  1 dx;
0
d)  3 x  2 dx;
1 2x1
0 e 1
e)  4x3 x4  1dx; e)  dx;
1
x  ln3 x 

e
1 2 
x
 dx; 0 1 2x dx;
1  2x 3  3 
f) 3 f)
2
1  x4
x2
g)  3
33
e1 x
g) 0 x2  1
dx; 2 6
x 1
dx;

1 2x  3 x2
 1 2x  3x  5
1
h)
dx; h) 0 dx.
x6  1
i)  23 x2x4 dx;
1 E3. Să se verifice dacă următoarele ega-
3
2 3x2 lități sunt adevărate:

j) 0 16  x 6
dx;
3x dx 
1
3
a)
6 cos
0 3
;
1

1 4x2  3
k) 2 dx; 1
b)  2 sin 4x dx   ;
2
 2
4
l) 
1 2x
0 x4  dx.
1
206
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
 
sin 2x  3 1 63


c) 2
4
dx  ;


f) 2 dx  .

0 1  sin x 4  1
3
1  x  arcsin x
2 4
1 1 2  3 2

d)  arctg x dx  ; E4. Să se arate că:

1 x2  1 96 3 x2 1
 sin5 x dx  0;
e) 
3
 1  sin 1 dx 
1
;
a)
3e
2 2
x x 2 2 x6arctg x3

b) 2 dx  0.
x4  x2  1

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze utilizând prima A2. Să se calculeze integralele:
metodă de2 schimbare de variabilă: dx;
e ln x
1 x  4x  x 2  ln x
a) 1

a)  x3  6x2  1
dx;
e 1
1
b) 1 2 dx;
b)  1
0
3x2  1
x dx; x 1  ln x
11
c)0 1  e x dx;
x
43
c)  x dx; 21
1
d)  ex  1 dx;
1
2 3  2x 1 2x
d) dx;
 0 2x  1
2 1 e
e) ln 2 x dx;
 e1
1 x 1  x dx;
2
e)
ln 2 e
x
1
0 1  x4
5 2x  1
f) ln 2 ex  1
dx.
f) 0 2 dx;
A3. Să se calculeze integralele:
2x  8 
33
0  3x  1 02 sincos
g) 2dx; x
a) dx;
2
x4
7 1  sin x
h) 
1 4  x  23
dx;
b)  2
2
0 cos x 3
dx;

i)   3 1 cos x  sin x
dx;
0 dx;
4
c) sin x  cos x
1
xx 1
2

2 
1
j)  2 dx; d)  4x  sin x2  cos x2dx;
x x2  1 0
3 

 4 tg 3 x  tg x  dx;
2 1
k)
 42 4
dx; e)
x x 1 6
1 1 
l)  1
x x4 x
2 dx;
f) 4 ctg3x dx;
2
1 6

1 2

207
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
m)  x  6x  10 dx; 
51 g)  0
2 cos x dx;
n)  x  7x  6 dx;
2 4  sin2 x
2

208
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

 
sin 2x 31
h)  2 dx; e)
  6
tg x
dx;
sin4 x  1
0
4
1 arcsin x 
i)  dx; 1
1 f) 4
2

x2
 
cos4 x  sin2 x dx;
sin x 6

j) 04 cos x cos 2x dx.  dx
g)  08 ;
sin4 x  cos4 x

2  sin x
h)  0 2  cos x
A4. Să se calculeze integralele: 2 dx.

a)
02 sin x  cos 3x dx; 
 A7. Să se calculeze

integralele:
b)  3 sin 2x  sin 4x dx; sin x
I1  2
6  0 sin x  cos x dx;
2
c)  cos ax  cos bx dx, a, b  N; 
 cos x
0

I2   2
0 sin x  cos x
dx.
6 sin x  sin 3x  cos 2x dx;



d)
0
A8. Se dau următoarele integrale:
sin x
A5. Să se calculeze integralele: I 2 dx,
  0 1  sin x  cos x
21 21
  
a)  b) 
sin x dx; sin4 x dx;  cos x
6 J   02 dx.
3
1  sin x  cos x
 
c) 1 Să se calculeze I  J, I  J, I, J.
 04 cos x4 dx; d)
1
2 sin6 x dx;
4
A9. Calculând în două moduri inte-
 1
e)  
cos x
7  cos 2x dx.
grala 0 1  x
n
dx, n  N *, să se
2
Cn0 C 1
Cn
arate că:  n  ...  n

A6. Să se calculeze integralele: 1 2 n 1

 1
a) 3 2n1  1
0 1  sin x
dx;  .
0
n1
b)  sin x
 dx;
 1  sin x A10. Calculând în două moduri integrala
3 1
0 x 1  x
n
dx, n N*, să se arate că:
c)  
2
1  sin x1  cos x
dx;
0
C1n  ...  n  C
Cn0 
n
n  2n1  1
 .
 2tg x  tg  2 3 n 2 n  1  n  2
d)  03 2
4 dx;
9 cos x  sin2 x

209
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

3.2.2. A doua metodă de schimbare de variabilă

® TEOREMA 6
u f
Fie funcþiile a, b c, dR cu proprietãþile:
a) u este funcþie bijectivã, u ºi u1 sunt funcþii derivabile cu
derivatele continue pe intervalul a, b;
b) f este funcþie continuã pe intervalul c, d.

a f u x dx  ua f  tu tdt.

b u b 1
Atunci
(A doua formulã de schimbare de variabilã)
Demonstrație
Funcțiile f și u fiind continue, rezultă că f ○ u este funcție
continuă pe intervalul a, b, deci admite primitive pe a, b. Fie G o
primitivă a funcției f ○ u pe intervalul a, b.
Conform formulei lui Leibniz-Newton se poate scrie:

 a f  u  x   dx  G  b  G  a  ,
b
(1).

Pe de altă parte, G ○ u1    t   G  u 1

 t  u1   t   f  u  u1  t   

   t   f  t    u   t  .
 u1 1

ub ub
ua f  t   u  t dt   G ○ u   t  ua  Gb  Ga,
Rezultă că 1 1 (2).

Din relațiile (1) și (2) se obține relația din enunț. n

Exerciții rezolvate
3 x
 1. Să se calculeze 1 dx.
x1
Soluție
 f  u  x   , x  1, 3 .
x x
Avem: 
x 1
 x
2
1

Alegem funcțiile u : 1, 3  1, 3  , u  x    x, funcție bijectivă și

x
derivabilă f : 1, 3   R, f  x   , funcție continuă.
și
  x2  1
Funcția inversă u1 : 1, 3   1, 3, u1  t   t2 este funcție derivabilă

210
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


  
cu derivata u1 : 1, 3   R, u1  t   2t, funcție continuă. 
Aplicând formula a doua de schimbare de variabilă se obține:

3 x
dx   f  u  x   dx  
3 u  3 
f  t   u1  t  dt    
3 t
 2t dt 
31 x  1 1 u 1 1 t2  1
2  1  3   



 3
1   dt  2 t  arctg t  1  2  1 .
1  1  t2   12 

1 ln 1  
4
 2. Să se calculeze x dx.
Soluție
Se definesc funcțiile:
u : 1, 4   2, 3, u  x   1  x.
u1 : 2, 3  1, 4 , u1  t   t 1 .
2

f : 2, 3  R, f  x   ln x.
Funcțiile f, u, u1 satisfac condițiile teoremei de schimbare de
variabilă și, ca urmare, are loc egalitatea:

  u 4  
 ln 1  x dx   f  u  x   dx   f  t   u1  t  dt 
4
1
4
1 u 1
 
2 2 t 1  ln t dt.
3


Ultima integrală se calculează prin metoda de integrare prin părți

și se obține:
3  t 1
2
3  2 
3
3
 2

 2 2  t  1 ln t dt   2  t  1 
ln t dt   t 1  lnt 
2
dt 
2 3 t
3
1
t  2  dt  4 ln 3  ln 2    2t  ln t 
t2 1
 4 ln 3  ln 2   3 ln 3  .
 2  t 2 2
    2
1
1
4

Așadar  ln 1  x dx  3 ln 3  .
2

,

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Utilizând metoda a doua de schim- E2. Să se calculeze integralele:
bare de variabilă, să se calculeze: 8 1
a)  
1
1 1 x dx;
5
b) 
1

4

1 1  x dx;
3
a)
1 1  3 x dx;

4 8 8 1

211
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
x 1

4 9
c)  dx; d)  dx. b)
3xx1
dx.
1 x 4 4 2 x

212
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

APROFUNDARE
A1. Aplicând metoda a doua de schim- 27
x
bare de variabilă, să se verifice
dacă au loc egalitățile:
b)  14 1  3 x dx;
a) 
64 1 2
dx  11  6 ln ;
c)  cos2 xdx;
1
x x
1 3 3 3

b) 
ln 3 x

ln 2

e  ln 1  e dx  ln
x
 256
27e
; d) 
0
sin x  1dx.
8 x
c)  dx  8; A3. Să se verifice egalitățile:
1 1  3x 1 x
2
1
2
d)  2
1 dx  .

a) 
1 e x 
dx  ; 
 
1 3
x 2
2 6 
3 x 1
2 1 1 dx 
1 ;

b)
 x 1 e 1
2
 x 4
A2. Să se calculeze integralele: 

ln 4
    
a)  ex  1dx;
ln 2
c)
4 ln
0
1 tg x dx
8
ln 2.

DEZVOLTARE
D1. Fie f : a, b  R funcție continuă. 


 b a)  0 x f sin x dx   02 f sin x dx;

a) Să se arate că  a f  x dx 



b
a f a  b  x dx.
b) 0 f sin x  dx  2 2f
0
sin x  dx.

b) Dacă f  x   f  a  b  x  , D3. Fie f : a, b  R, o funcție conti-

 x  a, b, să se arate că nuă. Să se calculeze:
f  x  a
  f  x dx  ab   f  x  dx.
bx
a) b
a f  x  a  f  b  x
dx;
a b2 a
c) Dacă 2f  x  3f  a  b  x  5,  n
sin x
b) I  dx, n  N *,
 x   a, b, să se calculeze  2
x  cos x
0 sin n n
 bf  x dx. J  
2 arctg x
a 1 1 dx.
arctg
x2  3x  3
D2. Fie f : 0, 1  R o funcție con-
tinuă. Să se arate că:

213
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

TESTE DE EVALUARE
Testul 1 (pe două grupe de elevi)
O1. Să se calculeze: O1. Să se calculeze:
 
a)  0  2x  3 sin x dx; a)  0  3x  1 cos x dx;
 
x 6 sin x  1dx; x 10 cos x  4 dx;
 
 

b) 6 cos b) 3 sin
0 0

4 x 8 1
c) 1 dx. c)  dx.
x 1 1 2  3x

O2. Să se calculeze: O2. Să se calculeze:

 
6 esin x sin 2x dx. 3 ecos x  sin 2x dx.
 0 
0

Testul 2
O1. Să se verifice egalitățile:
e 1
a)  ln x dx  ; (Univ. Craiova, 2004)
1 2

sin 2x
b)  2 dx  ln 2; (Univ. Tehnică, Petroșani, 1999)
0 1  cos 2x
1 1 x
dx  e  2;
c)
0 xe (Univ. Dunărea de Jos, Galați, 2002)
1 x
2 2 1 
d) 0 dx  ;
x  1  x2 3
 (Univ. Constantin Brâncoveanu, Pitești, 1999)
 2
2 sin 3 x  cos2 x dx 
e)

0 15
. (Univ. de Petrol și Gaze, Ploiești,
2002)

e
O2. Fie șirul de integrale I  , In  1  ln x dx, n  N*.
x
n

a) Să se calculeze I1 și I 2.
b) Să se arate că șirul  In  este monoton și mărginit.
c) Să se găsească o relație de recurență pentru  I n  .

214
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Calculul integralelor de forma

b Px
4  a Qx dx, gradQ  4 prin metoda
descompunerii în funcţii raţionale simple
Până acum s-a făcut calculul unui număr suficient de integrale de
funcții continue f : a, b  R, utilizând definiția integralei definite cu
ajutorul formulei Leibniz-Newton, metoda de integrare prin părți sau
metoda de integrare prin schimbarea de variabilă. Sunt unele funcții
continue pentru care calculul integralei definite necesită alte tehnici
decât cele întâlnite până aici.
Situație-problemă
9x  2
Se consideră funcția f : 2, 1  R, f x 
. Se pune
x2  x  6
1 9x  2
problema calculului integralei ei, și 2 x 2  x  6 dx.
anume
Se observă că metodele de integrare folosite până acum nu se pot
aplica în mod direct acestui tip de integrală. De aceea, se va introduce o
nouă metodă de integrare, specifică funcțiilor de felul celei de mai sus,
metodă care să înglobeze în multe cazuri și celelalte metode de
integrare studiate.

Elemente pregătitoare
Fie I  R un interval de numere reale.

v DEFINIȚIE
• Funcția f : I  R se numește funcție rațională dacă există două
funcții polinomiale P, Q astfel încât pentru orice x  I, Q  x   0 și
P  x 
f  x   .
Q x

O funcție rațională f : I  R se numește funcție rațională simplă

(fracție simplă) dacă legea de corespondență are una din formele:
I) f  x   an x n  a n1 xn1  ...  a 1x  a ,0 a k  R, k  0, n;

215
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

A
II) I f  x   , n  N*, x  a, A  R;
 x  a
n

Ax  B
II) f  x   , n  N*, b2  4ac  0, A, B  R.
 ax 
n
2
 bx  c

4.1. Calculul integralei definite a unei

funcții raționale simple

I. Integrale de forma  fn  x  dx, fn funcție polinomială de

gradul n
Dacă f : ,   R, f  x  a xn  a xn1  ...  a x  a este funcție
n n n n1 1 0
polinomială de gradul n, atunci, cu ajutorul formulei lui Leibniz-Newton

se obține:

a xn  a x n 1  ...  a x  a dx  
 n n 1 1 0

 x n1 xn x2 
a n   a n1   ...  a1 2  a0 x  , (1).
 n 1 n  

Exemplu  2
(1)  
1    
5 4 2 2
2 x x x
 5x  4x  6x  1 dx   5 
4 3
4 6  x  x 5  x 4  3x 2  x 
 5 4 2  1
 1

  
 25  24  3  22  2  15  14  3 12  1  24. 
A
II. Integrale de forma dx, n  N*, a  ,  
 x a n

A 
1. Dacă n  1, atunci  dx  A  ln x  a
x  a 
, (2).
2. Dacă n  2, atunci se folosește metoda schimbării de variabilă
și se obține integrala unei funcții putere:
 A  
  dx n A x  a dx  A  u  x   u x  dx 
n n

 x  a  
u
u n A 1
 A t dt    , (3).
u n 1 tn1 u

216
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘ 

Exercițiu rezolvat
 Să se calculeze următoarele integrale de funcții raționale simple:

 2
 e1 5
 1
e2 1 dx; 1 dx; c) 3 1 dx.
a)   b) 3
1 x 2 0 2x  1 3x  6
Soluție
a) Aplicând formula (2) se obține:
e2 1

e2
dx  ln x  2  ln e  ln1  1.
1 x  2 1
e1 e1
1 1
b) Integrala se scrie succesiv:  2 dx   2 dx 
0 2x  1 0  1 
2  x  
 2 
e1

1  1


dx  1 ln x  1 2 1   e 1  1   ln 1
(2)
1 ln e  1  


e1
  2 ln     ln 
2 0 1 2 2 0 2   2 2  2 2  2 2
x
1 e 2 1 2 1
 ln   ln e  .
 
2 2 1  2 2
Calculele mai pot fi organizate și astfel:

dx   2 dx   2 2x 1  dx 
e1 1 1 e1 2 1 e1 1 e1 u  x 
2
 2 dx 
0 ux



0 2x 1 2 0 2x 1 2 0 2x 1 2
u  e1 1 1
1 2 1 e  ln e  ln1  .

1
dt ln t

  
2 u 0 t 2 2 2
1
5 5 1 1 5 3
3 dx   dx   3  x  2
(3)
c) 1
3
3 dx 
 3 3

 3x 6 3 x  2


1 1 27 1

u  3 3
5 1
5 1 1  1 3 1  1 2  3
1
 27  1
3 u 3  x   u   x  dx   u1t dt  1 3 t dt     t  
27 27 27  2  1
1
1 1 3 1 4
    9 1  .
54 t2 1 54 27

 OBSERVAŢIE
• Această integrală se poate calcula aplicând mai întâi metoda
schimbării de variabilă, apoi formula (2):
217
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
 3 3  dx  1 1 1 dt  ...   4 .
5
1 1 5
3 1 5
u x
 3
3
dx   3


3
dx 
3
1
3x  6 3 1
3x  6 3 1 u x 3 3 t 27

218
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

III. Integrale de forma

Ax  B
 dx, b2  4ac  0, n  1, 2 , A, B  R

 ax 
n
 bx  c 2

În funcție de valorile lui n și ale coeficienților A, B, a, b, c apar

următoarele tipuri de integrale:
Ax  B
1. Integrale de forma   dx, a  0 2 2
x a
a) Dacă A  0 și B  se obține integrala:
1

1 1 x
dx  arctg
 x2  a2 a a 
.

b) Dacă A  1, B  0 se obține integrala:

x 1  2x 1  x 2
 a2  1  u x 
dx  
  x2  a 2
dx 
2   x 2  a2
dx 
2   x2  a2 2  ux dx
u
1
 u   1  1 ln t .
2  u t dt 2 u   

c) Dacă A  0, B  0, atunci se obține succesiv integrala:

 Ax  B  x  1

  x2  a2 dx  A  x 2  a2 dx B   x2  a2 dx și calculul se conti-

nuă ca la punctele a) și b).

Exercițiu rezolvat
 Să se calculeze integralele de funcții raționale:
5 dx 3 x 3 4x  3
a)
0 2
; b)
1 2 dx; c)
 3
2 dx.
x  25 x3 x9
Soluție
5 dx 1 x 5 1 
a) Avem  2  arctg  arctg1  arctg 0   .
0 x  25 5 5 0 5 20
3 x 1 3 2x 1 3
x2  3

 
1 3 u  x 
b)  dx   dx   dx 
1 u x dx 
1 x2  3 2 1 x2  3 2 1 x2  3 2
12
1 u 3 1 1 12 1 1 1 1 12 1
     
2  u 1 t
dt   dt  ln t ln12 ln 4 ln  ln 3.
2 4 t 2 4
2 2 4 2
3 4x  3 3 4x 3 3 3 2x
dx  3 2 dx  3 2 dx  2 3 2 dx 
c)

3
2
  
219
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
x 9 x 9 x 9 x9

220
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


x 2
9  
dx  2 dx  3 dx  2 
3 1 1
3
3 3 3

u x 
  dx 
3 x2  9 x2  9 3 3 x2  9 3u x
1 x 3 18 1 x 3 3
18
 3  arctg 2 dt  arctg  arctg1  arctg 
3 3 3 12 t 3 3
 2 lnt 12
3
  3 
 2 ln18  ln12    2 ln  .
4 6 2 12

 Ax  B
2. Integrale de forma  dx, a  0
x 
2
2
a 2

a) Dacă A  1 și B  0 se obține integrala de tipul:

x
  x 2  a2 2 dx care se calculează cu metoda schimbării de
 
variabilă. Se obține:

  x 

 a2  dx  1
2


x
dx 
1  u2  x   u x  dx 
  
  
2 2 2
x2  a2 2
x  a2
2

u
1 u 2 1 1 .

2 
u  t dt   
2 t u 
1
b) Dacă A  0 și B  se obține integrala de tipul

x 
2 dx.
1 2
 a2
Pentru calculul acestei integrale de funcție rațională se proce-
dează astfel:
• se amplifică funcția de integrat cu a2;
• se adună și se x2 la numărător;
scade
• se desparte integrala în sumă de două integrale mai simple: o
integrală este de tipul III.1.a), iar cealaltă integrală se calculează prin
metoda integrării prin părți.
Calculele se organizează astfel:
1 1  a2 1  a x x
2 2 2
 
  2 2 2 dx  a2   2 2 2 dx  a2   2 2 2 dx 
x a   x a


x a
2
dx.   
1  1 1  x 2
1 x 1  x2
 2   dx  2  a2 2 2  
a x a
221
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
dx  a3 
x  x
2
 a2 
 
2 2
arctg


a  a
a2

222
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


Ultima integrală se calculează cu metoda de integrare prin părți:

 x2  x III 2 a)   1 1  
  2 2 2 dx    x  2 2 2 dx   x     2  a 2  dx 
x a 
x a   2 x  
 
x 1 1 1 x 1 1 x 
     dx     arctg
.
2 x 2  a2   2  x2  a2 2 x 2  a2   2a a 
 
În final se obține:  dx 1 1 x x 
  arctg a 2  2  . (4)

x  2a2 a x a 
2
2
a 2 

c) Dacă A  0, B  0 se obține integrala de formă completă:

 Ax  B
 2 2 2 dx.
x a 
Calculul acestei integrale se reduce la calculul a două integrale de
tipurile prezentate mai sus.
Avem:   Ax  B 2 dx  A   x 2 dx  B  1 dx. (5)
  2 




x 2
 a2  x 2
 a2  x 2
 a2

Exercițiu rezolvat
 Să se calculeze următoarele integrale de funcții raționale simple:
x 1 1 3x  2
a) I1   0 2 2  0 2 2 dx.
1 1
dx; b) I  dx; c) I 
     
0 2 2 3
x 1
2
x 1 x1
Soluție
Integrala I1 este de tipul III.2.a) și ca urmare se calculează folosind
metoda schimbării de variabilă. Avem:

I 1  
1 x 1 1 2x 1

x2 1 
dx 
1 1 u  x
 0 2 dx   
dx  dx  1
0 0


2


2 2
0
 x 1
2 2
 x  1
2 2
 x 1
2 2 u x 
u 1 1 1  1
2 2 1 2
1 1 1 1 1

2  u0  t 2 12
dt   t 1  .dt   t
Așadar, I1  4 . 
2 2 4 2 1
1  
b) Integrala I2 este de tipul III.2.b). Pentru calculul ei se urmează
algoritmul descris la acest tip de integrală. Se obține succesiv:
1 1 1 1 x  x
2 2
1 1 1 
x2 
I2   0 2
0 x
223
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
dx   dx   dx 
 
x2  1
2
 x2 0
1
dx  
0  
x2  1

 2 2
1

224
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


 J    J.
1
 arctg x
0 4
Integrala J se calculează cu metoda integrării prin părți și se
obține succesiv:
1 x2 1 x 1  1 1   x 1 1
dx   x  dx    
J dx   0x  2  2 
0 x2  1
2
 0 2
x 1
2
  x  1  2 x 2 1 0

dx     arctg x
1 1 1 1 1 1
1 1 
0
1
 q TEMĂ    .
2 x2  1 2 2 2 0 4 Sã se calculeze inte- 2 4
  1   grala I2 aplicând for-
Rezultă că I2   J       , adică mula (4).
4 4  4 8 
 1
I2   .
8 4
c) Conform formulei (5), integrala I 3 se scrie sub forma:
I3   1 3x  22 dx 3 1 x 2 dx  21 1
 

2
dx.

  


0
x2  1  0
x2  1
0
x2  1 
Se observă că I 3  3 I1  2 I2. Preluând rezultatele de la punctele a)
1  
și b) se obține în final că I3  .
4
Ax  B
 ax2  bx  c dx,   b  4ac  0, a  0, c  0
2
3. Integrale de forma

1
a) Dacă A  0, B  1, se obține integrala de tipul  ax2  bx  c dx,
  b2  4ac  0.
Pentru calculul acestei integrale, se scrie expresia ax2  bx  c
 2
b   
sub forma canonică, anume ax  bx  c  a x 
2
   și apoi se
2a  4a
aplică metoda de integrare prin schimbare de variabilă.
Se obține succesiv:
 1  1 1  1
  ax 2 bx  c dx     b  2 dx   
a  
2 
b 
  2 dx 
 



a x  


 2a  4  x    
a 2a   4a 2 
1 x
u u
  1 u 1 
1 t
a   u2 x  k2 dx a  u   t 2  k2
dt ak
arctg
k u
.

225
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


   2 b
k 2
  și u x  x  , x  , .)
2 
(S-a notat
 4a  2a

Exerciții rezolvate
1 1
 1. Să se calculeze integrala 0 x2  x 1 dx.
Soluție
Se observă că   3  0, caz în care scriem expresia de la numitor
 2 3
sub formă canonică: x  x  1  x  1    .
2

 2  4
Integrala se scrie:
1 1 1 1 1 1
I  2 dx   0 dx   0 dx.
0x  x  1  1 3  1
2 2
 3 2
 x 2   4  x     
   2  2 

1
Aplicând metoda schimbării de variabilă, notând u x  x  ,
 2
x  0, 1 se obține:
 01 u  x 2  uu 01 1 1
3
1 2
 2  
I  dt  2 dt 
3
u2 x    3  3 
t2    2 2
t   2
2
   2   
 3
2 2   
 2t 2


 3 .
3   
arctg
3 3 1
2  3 6  9

1 1
 2. Să se calculeze integrala  12 4x2  4x  2 dx.
Soluție
Numitorul funcției de integrat are   16 și forma canonică
 2
4x 2  4x  2   1 
  1. În acest caz integrala se scrie succesiv:
4x
 2 
1 1 1 1 1 1 1
I 1 dx   1   1 dx.
4x2  4x  2  1 2 4  1 2 1
2 2
4  x    1
226
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
 22


 2 4


227
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

1 1 
 Alegând u  x   x  , 1 
cu u   x   1, x  și aplicând
x  , 1 
2 2  ,
 2 , 1 
metoda schimbării de variabilă, integrala devine:
1
1 1 u 1 1 1 
I   dt   2 arctg 2t 
2
.
1 u  x 

2
1 dx  1 
4  1 2 4
  
u   2 4 8
2
u  x  
2 2  t 1 0
 2   2 
x
b) Dacă A  1 și B  0 se obține integrala de tipul ax 2 dx,
bx  c
  b2  4ac  0.
Pentru calculul integralei se folosește metoda schimbării de
variabilă luând u  x   ax2  bx  c, cu u  x   2ax  b, x  , .
Calculele decurg astfel:
x 1 2ax 1  2ax  b  b
  ax 2  bx  c dx 
2a   ax 2  bx  c
dx 
2a   ax 2  bx  c
dx 

1  uxdx b 1 u 1
dt b
1
 
2a  u  x 

2a   ax2  bx  c
dx 
1
2a u t  2a  ax2  bx  c 
dx

u   b  1
1
2a   ax 2  bx  c
 lnt  dx.
2a u

Ultima integrală obținută este de tipul III.3.a) tratat anterior.

c) Dacă A  0, B  0, atunci se desparte în sumă de două integrale
de tipul celor întâlnite anterior.
dx  A    2 dx  B    2
 Ax  B  x  1
Astfel,   2 dx.
 ax  bx  c  ax  bx  c  ax  bx  c

Exercițiu rezolvat
x 1
 Fie funcția f :  0, 1  R, f  x   .
3x  6x  4 2

a) Să se scrie sub forma

1
canonică expresia 3x2  6x  4.
b) Să se calculeze  0 f  x  dx.
Soluție
a) Pentru expresia 3x2  6x  4,  2 36  48  12.
 b   2
Rezultă că 3x  6x  4  a  x     3  x 1  1.
2

 
2a  4a

228
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

b) Avem:
1 1 x 1 1 x 1 1
dx  
 0 f  x  dx   0 3x2  6x  4
dx  
0 3x2  6x  4
0 3x2
 6x  4
dx 

1 1 6x 1 1 1 1  6x  6   6 dx 
 
6 3x  6x  4
0 2
dx   0 2
3x  6x  4
dx  0 2
6 3x  6x  4

1 1
1 1 3x  6x  4
dx  
2 
dx  21
 1
dx 


3x2  6x  4  3x  6x  4  3x2  6x  4
0 0 0
6 2

1 1 u x  2 1 1 1 1
2 1

 0
dx   0
dx   ln t   3 arctg  x 1 3 
6 ux 3  x 1 2 1 6 3
 4 0
3
1 23
 ln 4  .
6 9

Ax  B
4. Integrale de forma  dx,   b2  4ac  0, a  0, c  0
 ax  bx  c
2
2

 b 2  
, x  , ,
b
Dacă ax 2 bx  c  a  x    și u x  x 
 2a  4a2   2a
integrala se transformă astfel:  
 b Ab
 
B
 Ax dx  1   A  x     B dx 
  2
 
2  
2a

2a
 
2

a 2x  
b  2  b
a   x   
2
    
  2a  4a 2

   2a  4a 2
 
A
  Cu  x   D u  x  u Ct  D unde C  , D  1  Ab  B
dx dt,
 
 2  u   2
2 2 

u2  x   k2  t2  k2  a
 a  2a 

și k2  .
4a2
Așadar, calculul acestei integrale s-a redus la calculul unei inte-
grale de tipul III. 2.

Exercițiu rezolvat
0 2x  3
 Să se calculeze integrala
229
 2 Analiz‘
dx. matematic‘ • II. Integrala definit‘
x
2
2


4x  8 

230
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


Soluție
x2  4x  8  x  2  4,
2
Numitorul se scrie sub forma: iar inte-
grala se scrie succesiv astfel:
2x  3 2 0 2  x  2 12 0 2u  x  1 
4 x dx 
0
I   2 x  22  4 dx  2 x  22  4 dx   2  u2  x   u 2

     
u 0 2t 1
2 2t 2  dt  I  I .
dt dt 
 
u  2 2

0 2 0 2 1 2

t 2
4  t 2
4  t 2
4 
Integralele I1 și I2 sunt de tipul III.2. Se obține:

2 2t dt  2

t2  4  dt  2 v t
dt 
   v2 1
dy 

I
 v
0 0 0  v  0  y2
t  t  t
1 2 2 2
2
4 2
4
8

 v t   t 
1
 
1 1 1
  ; 2
4 .
y 8 4 8
4  t   t
4
2 2
2 1 1 2 4 1 2
dt  dt 
  t  4 dt  4  t  4
     
I2 2 0 2 0 2
t  4 0 4 2 2 2

1 
1 1 1 t2 1 1 t  dt
2 2 1
  t
2 2
 dt  dt    arctg   
4 0 t2 4 4 0
t 2
4 
2 4 2 2 04 0
 
 2 t2  4  
 
   2 
 120 12
2
1  1 t dt     1   1  1  1 arctg t  
    2  
8 4 4 2t 4 2   t 4  32 4 
8 2 2 2 0 

 1 1 
0 
      1

   .
32 4 8 16 64 32
   

  
6  
În final se obține că I  I1  I2  .
64

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
  5x  2   2x2  3  dx.
1
E1. Să se calculeze integralele: c)
1
a)
 231
2
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
 8x 3

 6x  4x  1 dx;
2 0
1 
  
2
b) 2x 2  3  6x 4 dx; E2. Să se calculeze integralele:
 1   31 21
 a)
1 x dx;
2
b)

1 x5
dx;

232
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

3 1 1 1 5
c)  5 2x  8 dx; d)  dx. c)  10
dx;
5x 
 3x 
3 5 2
2 2
 75
5
1 12
E3. Să se verifice egalitățile: d)  1 dx.
1 3
 
1 2
a)  dx  ; 18  2x 2
2
 x  2 2 4
2 1 7
b) dx ; E6. Să se calculeze integralele:
 3  x  14  24 1 1
c) 
2 1
dx  ;
1
a)
1 x2  2x  5 dx;
4 1
1
 3x  6 2 12 b)  dx;
1 32 3 2 x  8x  20
2
dx  
d)
1 3
; 0 1

2x  6 15
8 c)  dx;
x  3x  3
1 2
0 8 dx  ;
e)
 1  x  15 3 6
0 24
8
5
d) 0 x2  2 3x  12 dx;
f)  dx   . 8 1
1 3
  6 dx;
3 12
4x  3 32 e) x2  14x  50
1 1
E4. Să se calculeze integralele: f)
1 2
dx.
6 1  x  3  4x
a)
0 x2  36 dx;
E7. Să se calculeze integralele:
1
3 1
b) dx; 3 1 1
x2  3 a) 
 
dx;
1 2
x  x 1
2

3 1 2
c) dx;
 3 2x2  18 4
 b) 3 dx
x 
;

2
d) 6 3 3 dx.
2
 6x  10
2 6x2 
24 3
c) 7  x2  10x
dx
 29 
2 ;
E5. Să se3calculeze
1 integralele: 18
a) 
0
dx; d) dx.
 3
 x2  9   x2  2 
0 2 2
3x  12
2 3 1
b)  dx;

x 
2 2
2
4

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze integralele: 2 5x
c)  dx;
a)   1  
6 4x 2
dx; 1 x2  6
x 9
2
1 4x  3
2 2x  2
b)  dx; d)  dx.
 x2  2
1 2
2x  6
2
0

233
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

A2. Să se verifice dacă sunt adevărate A3. Să se verifice dacă sunt adevărate
egalitățile: egalitățile:
1 x 2  3    a) 0 2x  3 dx    6;
a)  2 dx  ln 3  1 2
;
 
2 8
0x  x  1 18 x  2x  2
5 2x
b)  3 2 dx  4; 8 x6 4
x  8x  17 b) 5 2

216
.

1 8x  3  x 2  10x  34 
 5 2
27
c) dx   .
x  6x  13 4

4.2. Calculul integralei definite a unei

funcții raționale oarecare
În acest paragraf se va vedea că orice funcție rațională se scrie ca o
sumă finită de funcții raționale simple. Astfel, calculul integralei definite
a unei funcții raționale oarecare se reduce la calculul de integrale de
funcții raționale simple. Scrierea funcției raționale ca o sumă finită de
funcții raționale simple este asigurată de următoarea teoremă care va fi
dată fără demonstrație:

 TEOREMA 7 (de descompunere a unei funcþii raþionale în su

mã
finitã de funcþii raþionale simple)
P  x
Fie funcþia raþionalã f : I  R, f  x   , unde P, Q  R  X 
Q  x 
sunt polinoame prime între ele ºi Q x  0,  x  I.

  x 2  b1 x  c1 
p 1
Dacã Q x  x 
a 1  x  a 2 
1 2
... x  a p 

    ,
2 r
 x 2  b 2 x  c2  ...  x 2  brx  c r unde b 2k  4c k  0, k  1, r,
atunci f x se scrie în mod unic sub forma:
p  1 2  k

Ak Ak Ak
f  x   L  x       ...   

k1  x  a k  x  a k 2  x  akk 
 1 1 2 2 k  k  
r  Bk x  Ck Bk x  Ck Bk x  Ck 
   2
   ... 
    , unde
k
k 1 x  b k x  c k
2
x 2 b xk  c k x 2 b xk  c k
 
L RX.

234
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Mod practic de aplicare a teoremei

Pentru descompunerea unei funcții raționale în sumă finită de
funcții raționale simple se procedează astfel:
a) Se efectuează împărțirea cu rest a polinoamelor P, Q, dacă
grad P  grad Q, rezultând relația P  L  Q  R, 0  grad R  grad Q și
R  x
f  x  L x  .
Q  x  ISTORIC

R  x  LEIBNIZ ºi Johann BERNOULLI au
b) Pentru se scrie for- iniþiat în 1702 metoda integrãrii func-
Q  x þiilor raþionale prin descompunerea în
mula de descompunere în sumă funcþii raþionale simple (cazul rãdãci-
finită de funcții raționale simple nilor reale sau complexe simple).
conform teoremei Leonhard EULER a completat metoda
i i anterioare,
unde coeficienții      
i
în cazul rãdãcinilor complexe multiple
Ak , Bk , Ck ur- (1748).
mează a fi determinați.
c) În egalitatea obținută la punctul b) se elimină numitorul comun
Q  x  și se ajunge la o egalitate de funcții polinomiale.
d) Din egalitatea funcțiilor polinomiale se obține un sistem de
i i i
ecuații în care necunoscutele sunt coeficienții Ak , Bk , Ck .
i i i
Metoda de determinare a coeficienților A , B , C se numește
k k k
metoda coeficienților nedeterminați.
Vom exemplifica utilizarea acestei teoreme în calculul integralei
unei funcții raționale pentru diferite funcții raționale f : a, b  R,
P  x 
f  x   , Q  x   0, pentru x  a, b, P, Q  R  X  și grad Q  4,
Qx
distingând între diferite moduri de descompunere în factori ireductibili
a numitorului Q  x  .

1. Numitorul are rădăcini reale simple.

Exemplu
 Să se calculeze următoarele integrale:
1 9x  2 2 2x  3x  4x  2
3 2

a) I   2x  x  6 dx; b) J   x2  2x
dx.
2 1
Soluție
9x  2
a) Considerăm funcția rațională f : 2, 1  R, f  x   .
x2  x  6

235
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Expresia x2  x  6 are următoarea descompunere în produs de factori ireduc-

tibili peste R: x 2  x  6   x  2  x  3 .
Conform teoremei 7, funcția f are următoarea scriere ca sumă de funcții raționale
simple:
f  x   9x  2  A B , x  2, 1, (1).

x2  x  6 x2 x3
Se elimină numitorul comun și se obține egalitatea de funcții:
9x  2  x  A  B  3A  2B, x  2, 1, (2).
Identificând coeficienții expresiilor polinomiale din egalitatea (2) se obține
sistemul de ecuații:
A  B  9, 3A  2B  2 cu soluția A  4, B  5.
4 5
Așadar, relația (1) devine: f x   , x  2, 1.
14 5  x2 x3
dx   4 ln x  2  5 ln x  3 
1
Rezultă că I    ln 4.

2  x  2 x  3  2


 OBSERVAŢIE
Cu această rezolvare, s-a răspuns la situația-problemă formulată la
începutul paragrafului 4.
2x3  3x2  4x  2
b) Considerăm funcția rațională f : 1, 2  R, f x 
. Se observă
x2  2x
că gradul numărătorului este mai mare decât gradul numitorului. Aplicând algoritmul
de împărțire a două polinoame și teorema împărțirii cu rest a polinoamelor, se obține că 2x 3 
 
3x 2  4x  2   2x  1 x 2  2x   2x  2  .
2x  1 x2  2x 2x  2 2x  2
Rezultă că f  x    2x  1  .
x  2x 2
x2  2x
Rămâne de scris ca sumă de funcții raționale simple funcția:
2x  2
g : 1, 2  R, g  x   2 .
x  2x
Avem: 2x  2  2x  2 .

x2  2x x  x  2
2x  2
, x  1, 2.
A B
Conform teoremei 7 se obține  
x x  2  x x  2
Eliminând numitorul se obține egalitatea de funcții polinomiale:
2x  2  x  A  B  2A,  x  1, 2.
Identificând coeficienții celor două expresii polinomiale se obține sistemul de
ecuații: A  B  2, 2A  2 cu soluția A  1 și B  3.
1 3 1 3
Așadar, g  x    ,  x  1, 2 și f  x   2x 1   , x 1, 2 .
x 2 x  2 
3 
 
1 x x 2 2
Rezultă că J  2x  1   dx  x 2  x  ln x  3 ln x  2 
  
 1  x

x  2 1
 

236
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
3 27
 2  ln 2  3  ln  2  ln .
4 32

237
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

2. Numitorul are rădăcini reale multiple.

Exemplu
1
3  2x
 Să se calculeze integrala I   21 2 2
dx.
x  x 1 
Soluție 
 1  3  2x

    R, f  x  


Se consideră funcția f : 1, .

 2  x2 x  12
Aplicând teorema 7, expresia funcției f se scrie astfel:
3  2x  , x  1,  1  .
 A  B  Cx
 2 
D
x x  1
2 2
x 2 1 
x x  12
Eliminând numitorul comun se obține egalitatea:
 1 
3  2x  Ax  x 12  B  x 12  Cx 2  x 1  Dx 2, x  1,   sau 3  2x 
 2 
 1
  A  C x3   2A  B  C  D x 2   A  2B x  B, x  1,  , (1).
 2 
Identificând coeficienții acelorași puteri ale lui x din cei doi membri ai egalității se
obține sistemul de ecuații: A  C  0, 2A  B  C  D  0, A  2B  2, B  3, cu
soluția A  4, B  3, C  4, D  1.
3  2x 4 3 4 1  1 
Așadar, 2  x  x2 x  1  , x   1,   .
2 2
 2
x  x  1  x  1 1
1  
 4 3 4 1  3 12
Rezultă că: I   2     dx   4 ln x   4 ln x 1   
 1 x x2 x 1  x 1 2 

 x x 1 1
 
3
19 
 6  4 ln 2.

 OBSERVAŢIE
Constantele A, B, C, D din egalitatea (1) se mai pot determina astfel:
• Se dă lui x valoarea zero și se obține B  3 și apoi pentru x  1 se
obține D  1.
• Pentru determinarea constantelor A și C se derivează egalitatea (1) și
se obține:
 
2  A 3x 2  4x  1  2B  x 1  C 3x 2  2x  2Dx.  
Punând în această egalitate x  0 se obține A  4 și punând x  1
se obține C  4.

238
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

3. Numitorul are rădăcini complexe simple.

Exemplu
16
 Să se determine integrala funcției f : 1, 0  R, f  x   .
x 4
4

Soluție
Descompunerea în factori ireductibili peste R a numitorului conduce la urmă- toarea

    
2
scriere x4  4  x4  4x2  4  4x2  x2  2  2x2  x2  2x  2 x2  2x  2 .
Aplicăm teorema 7 și obținem următoarea descompunere în sumă finită de
funcții raționale:
16  Ax  B Cx  D
  ,  x  1, 0.
x4  4 x2  2x  2 x2  2x  2
Aplicând metoda coeficienților nedeterminați se obține egalitatea:
16   A  C x3   2A  B  2C  D x2   2A  2B  2C  2D x  2B  2D, x  1, 0.
Identificând coeficienții acelorași puteri ale lui x din cei doi membri se obține
sistemul de ecuații:
A  C  0, 2A  B  2C  D  0, 2A  2B  2C  2D  0, 2B  2D  16, cu soluția A  2,
B  4, C  2, D  4.
2x  4
2x  4 0 0 2x  4
Așadar, f  x  
și  f xdx   2 dx 
x2  2x  2 x2  2x  2 1 1 x  2x  2
0 2x  2 2  2x  2
dx 
0

0 2x  4
dx    
1 2 1 2 2  1 2
x  2x  2  x  2x  2 x  2x  2   x  2x  2

2

dx   
0 x2  2x  2 

dx  2
0
dx

0 x 2


 2x  2 
dx  
  1  1 
x2  2x  2  x2  2x  2  x 12 1 1 x2  2x  2
0 dx 5 dt 1 dt 2 dt 1 dt
 2   2   2
5
 lnt  2arctg t 1 

1
 x 12  1 2 t 2 t2 1 1 t 0 t2  1 2 2

2 1
 ln t 1 2arctg t 0 ln 5  2arctg 2.

4. Numitorul are rădăcini complexe multiple.

Exemplu
1 x2  3x  2
Să se calculeze integrala 1 dx.
 x 2  1
 2

Soluție
x2  3x  2
Considerăm funcția rațională f : 1, 1  R, f x  .
 x 2  1
2

Aplicând2teorema 7 se obține:
x  3x  2
f x   Ax  B  Cx  D , x  1, 1.

 
x2  1
 
2 2
x2  1 x2  1

239
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

Metoda coeficienților nedeterminați conduce la următoarea egalitate:

 
x  3x  2   Ax  B  x 2  1  Cx  D, x   1, 1 , din care se obține sistemul de ecuații:
2

A  0, B  1, A  C  3, B  D  2 cu soluțiile A  0, B  1, C  3, D  1. Rezultă că f

se scrie ca sumă de funcții raționale simple astfel:
3x  1
f x 
1
 , x  1, 1, iar integrala se scrie sub forma:
x2  1
 
2
x2  1
1 1 dx 1 3x  1 1 
1f x dx  1 2x  1  1 2 2 dx  arctg x 1  I1  2  I1, (1).
x 1  
Calculăm I1 în felul următor:
3 1 2x 1 1 3 2 1 1 1  x 2   x 2
dx   1 
2  1  2 dx  2 2 t 2 dt 
I1 
 x2 1
2 1
x2 1 x 2
1
2

dx  arctg x 1
2 
1  1  


dx x
 
1 1
 0   1   1 2 
1
  2 x  1  


2 x 2 dx
x2  1 x 1 1

   
1 1
 1 1 dx  1 1  1
x
2 1 x2
      arctg x   , (2).
2

2 x2  1  1 1 2 2 2 1 4 2

Din relațiile (1) și (2) se obține că  f x dx 

1
3 1
1 4 2 .
Aplicație în fizică
Concentrația unei soluții apoase a unei substanțe, variază urmând

 
10x
legea: Cx  g / m 3 , x fiind grosimea stratului de soluție.
x1
Care este cantitatea Q de substanță conținută într-o coloană
verticală de soluție a cărei secțiune dreaptă este S  1 m2 și grosimea
variind între 0 și 200 m?
Soluție
Considerăm un strat foarte mic al coloanei de
soluție apoasă cu secțiunea S și grosimea dx, x
situat la adâncimea x (figura 1).
Cantitatea de substanță conținută în acest dx
10x
strat este: dQ  C  Sdx  dx. Integrând de la
x1
0 la 200 se obține:
200 x 200  x  1 1 
Q  10 dx  10 dx 
0 x 1 0 x 1 S
 10 200  ln 201.
200
 10  x  ln  x  1
0 Figura 1

240
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze integralele de funcții 3 x4
raționale (numitorii au rădăcini reale
f) 1 dx.
x  x  2
2
simple): 2
2 dx 
a)  ; E3. Să se calculeze integralele de funcții
1 x  x  1
raționale (numitorii au rădăcini
b) 1 x complexe simple):
 0  x  1  x  2 dx; e dx
 a) 

;
c)   0
4 5x  1
 x  2  2x  1
dx; 1 x x2  1 
3 3
x5 0
  
3 b) dx;
d) 2  x  1  x  2  x  1 dx; x2  1 x2  4
1
12 dx; c)  3
2 2x
e)

2
2 2 dx;

0
3x2  12  x2  4 x 
1 x  3 
1
0 x  3x  5x 2x
d) 2 4 dx.
f)  dx;
2 x  3x
2
2 0 x 1
3x x 
4 2
2
g) 

dx.
2 
x x2  1 E4. Să se calculeze integralele de
funcții raționale (numitorii au
E2. Să se calculeze integralele de funcții rădăcini complexe multiple):
raționale (numitorii au rădăcini reale 1

3
multiple):
1 x
a) 
0
x 2
 
3 2 dx;
a)  dx;
2
 x  1 2
0 x2  2
2 dx;
 x 2  4 
2 b) 2
1 x
b)  0  x  23 dx;

 0 2 2x  x  12
1 2

 x2  6 
1 c) 2 dx;
c) 12 2
dx;
x2  x  1
2 2x  1 0 x2  2

d) 1 dx; d)  dx.
x2  x  1
 x2  1
2
1 2

1
2 5x  2x  1 dx;
2
e)
0 2

 x2  1 

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze integralele de 2 x4  x3  2x  1
funcții raționale: b)  x3  2x2  x dx;
3 2x 2 6 1
2 x1
a)  x3  2x2  3x
dx; c) 0 dx.
2 3

241
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘


1

(
U
ni
v.
O
vi
di
us
,
C
o
ns
ta
nț
a,
1
9
9
9)

242
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

A4. Să se calculeze integralele:

A2. Să se1calculeze
x integralele: 3
a) dx; 5 x  3 
  dx;

a)
 x
03 1 3x 1 
(Univ. București,
1999) 2x  x  1  5
b) 1 2 x2  2x  2
b) 0 x4  5x2  6
dx;
dx; 5 4 3 2
2
 2x  1  x 1  c) 0
x  x  4x  6x  4x  9
dx;
 2 x  5x  6 4 2
(Univ. Babeș
1 x5  x4  2x3  3x2  x  1
Bolyai, Cluj-
Napoca, 1999)
c) 01 3
1
2 dx. d) 0 x4  2x2  1
dx.
xx x1
(Univ. Dunărea de Jos, 5 2x  3
Galați, 1999)
A5. Fie In 
4x x  1 x  2 x  3  n dx,
t x2  4 n  N. Să se calculeze I0, I1 și I2.
x  3x  2 dx, t  R.
A3. Fie I t  
t
A6. Fie f : 0, 1  R,
Dacă   lim t 2  
t  3  I t  ,
t x  1n  x  1n
atunci:
1
f x  , n  N.
a)   0; b)   1; x2  1
Să se determine n astfel încât
c)   e; d)   e. 1
f  x dx  Q.
(ASE, București, 2000, REI) 0

TESTE DE EVALUARE

Testul 1 (pe două grupe de elevi)

Să se calculeze: Grupa II:
Grupa I: a)  xsin  x   dx;
1
0
a)  0 x ln  x  1 dx; 5 3x  5
3 2x  1 b) 0 2
dx;
x4
b) 1 42 x2
dx;
4 x4 dx.
c) 3 2

1
2 xx2
 x  1  x 4 
 
c) dx;
x x2  2x  2

Testul 2
 1
 1. Fie f :  0,    R, f  x   ln 1  și I  f  x dx, n  1.
 n 1 n
x
 
a) Să se calculeze I n , n  1.
243
 n
Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘
b) Să se determine a n   Ik.
k1
(3 puncte)

244
 Analiz‘ matematic‘ • II. Integrala definit‘

 2. Se consideră f : R  R, f  x  x3  mx2  nx  p.

a) Să se determine m, n, p  R știind că funcția f admite extreme locale în
1

x  1, x  1 și că  f  x dx  4.
1
3 1
b) Pentru valorile determinate ale parametrilor să se calculeze
 2 f  xdx.
(3 puncte)
1 x

2
 3. Să se calculeze dx.
1 e x  1
(ASE, București)
(3 puncte)

Testul 3

e 
x 
  2 , 0 
sin x ,

   


 1. Se consideră funcția f :   ,   R, f  x    .
 2 2   cos x  2 sin x, x   0,  


 2 


  


 x  cos x dx, atunci:


Dacă I   2 f

2
 e  1 1   1
a) I  e  ; b) I  ; c) I    1; d) I   .
4 4e e 4 4 e
(ASE, București, 1999)
(3 puncte)
 2. Să se calculeze:
k 1
a) I k   2 dx, k  N*;
0 x  3x  2
1 n
b) S n  n ln   I k. 
2 k1 
(Univ. de Nord, Baia Mare, 1999)
(4 puncte)


 3. Să se calculeze  3
0

ln 1  3tg x dx. 
(Univ. Lucian Blaga, Sibiu, 2000)
(2 puncte)

245
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

III. APLICAȚII ALE INTEGRALEI DEFINITE

1 Aria unei suprafeţe plane

Fie funcția f : a, b  R, o funcție continuă și pozitivă. Suprafața
plană mărginită de imaginea geometrică a graficului funcției f, axa Ox
și dreptele de ecuație x  a, x  b se numește subgraficul funcției f și se
notează  .f
 
Așadar, f   x, y   R 2 a  x  b, 0  y  f  x  , figura 1.
În acest paragraf se vor da răspunsuri y Figura 1
la următoarele întrebări:
• Ce înseamnă că o mulțime de puncte
y  f x 
din plan de tipul f are arie?
• Care este legătura între integrala defi-
nită a funcției f pe un interval a, b și aria f

mulțimii  ?f a O b x
• Cum se calculează aria unei suprafețe
plane cuprinse între imaginile geometrice ale graficelor a două funcții
continue pe un interval a, b ?

1.1. Aria subgraficului unei funcții

Fie f : a, b  R o funcție continuă și pozitivă și mulțimea  , f
subgraficul funcției f.
Se notează prin aria  , f aria subgraficului f .
Pentru început se va face o estimare a acestei arii folosind aria
unei suprafețe dreptunghiulare.
De aceea, se împarte intervalul a, b în n părți de lungimi egale
ba 2  b  a
prin punctele x  a, x  a  , x a , ..., x 
1 2
3 n
n n
n  b  a
a  b.
n y Figura 2
Pe fiecare interval x , x , i  1, n 1,
i i1

se construiesc dreptunghiurile D i incluse

în subgraficul funcției f ca în figura 2. Dacă s
D3 D n 1
este
n
suma ariilor suprafețelor dreptun- D2
ghiulare  Di , atunci aceasta aproximează D1 b
prin lipsă aria  f . Oa x 2x 3 x n 1 x

246
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

Rezultă că s n  aria  f .
În mod analog, construim pe fiecare interval  x i, x i1 , i  1, n 1,
dreptunghiurile En ca în figura 3. y Figura 3
Dacă Sn este suma ariilor suprafe-
țelor dreptunghiulare Ei , se observă că
aceasta este o aproximare prin adaos a
E3 E n 1
ariei subgraficului f și are loc relația: E2
aria  f  S n. E1 b
În concluzie, pentru orice împărțire Oa x 2x 3 x n 1 x

a intervalului a, b în n părți egale, au loc inegalitățile:

s n  aria  f  S n,  n  N*.
Pentru n  N* foarte mare, atunci aproximările s n și Sn sunt din
ce în ce mai bune.

v DEFINIȚIE
• Mulțimea f are arie dacă pentru orice împărțire a intervalului
a, bîn n părți egale șirurile  s n , S n de arii de suprafețe
dreptunghiulare au limite finite egale.
În acest caz, aria    lim s  lim S .
f n n
n n

1.2. Calculul ariei mulțimii f cu ajutorul

integralei definite
Fie funcția f : 0, 2  R, f  x   x 
f   x, y 0  x  2,
y
1 și Figura 4
subgraficul B  2, 3 
1  y  3 a cărui reprezentare geome-
trică este trapezul OABC, figura 4.
Se pune problema calculării ariei A 0,1
mulțimii  .f
Folosind construcția descrisă mai
2
sus se obțin punctele x  0, x  , x  O 2 46 2k C  2, 0  x
1 2 3 n nn n
2 2 2 n
2 ,x 3 , ...,x  k  , ..., x  2.
4 k n
n n n
ªirurile de aproximări prin lipsă și prin adaos obținute pentru aria
 f sunt:

247
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

 2k  2 n1  2k  2  2n 1 2
   
n1
  f 
2
• sn   1  4 ;
k n0 n  n  n k 0  n  n n
2  2k 
 2 n  2k  2  2n  12
• S n    f       1  4 .
k 1 n  n  n k1 n  n n

Avem că s n aria  f  S ,nn  N*, relație din care rezultă că

lim sn  aria  f  lim S n.
n n

Aplicând criteriul cleștelui se obține că aria  f  4.

 OBSERVAŢII
1. Un calcul direct pentru aria suprafeței trapezoidale OABC conduce la
OA  BC  OC 1  3  2
relația: A  OABC     4.
2 2
2. Calculând integrala definită a funcției f pe intervalul 0,2 se obține:
2
x 2  4
 0 f  x  dx  0x  1 dx   2  x   2  2  0  4.
2 2

 0

Așadar, pentru funcția f studiată s-a obținut că:

aria f   0 f x dx  4.
2

În general, are loc următorul rezultat care dă legătura între

aria f  și integrala definită a funcției f pe un interval a, b.

 TEOREMA 1
Fie f : a, b  R o funcþie continuã ºi pozitivã. Atunci:
a) mulþimea  f  x, y  a  x  b, 0  y  f  x  are arie;

b) aria  f   f xdx.

b
a

Probleme rezolvate
 1. Să se determine ariile subgraficelor funcțiilor:
a) f1 : 0, 1  R, f1  x   x2  x;
b) f2 : 0,   R, f2  x   sin x;
c) f3 : 1, e  R, f3  x   ln x;
d) f4 : 1, 4  R, f4  x   x.

248
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

Soluție
y Figura 5
Pentru fiecare funcție subgraficul va fi 2
ilustrat în desenele alăturate prin suprafața  f1
hașurată, figurile 5-8.
 
a) Avem: aria f   1f1  x  dx  x  x dx  
1 2

1 0 0
1 O 1 x
 3 x2  1 1 5
x      .
 Figura 6
3 2 
0
3 2 6
 


y

   f xdx  
f
b) aria  sinx dx  cosx  1 2

f O 
 x
0 2 0 0
2
Figura 7
 1  1  2.
y
c) aria   f 3  
e
 1 f3  x  dx  1 ln x dx  1 x 
e e
f
3

e 1
 x 
e
dx  e  x
e
ln xdx  x lnx  1. O 1 e x
1 1 x 1

d) aria   x dx 
4 4
4
f 
x dx  
x 21dx 



Figura 8
 1 1
y
f4 1 4  f4
4
2 23 2 4 2 14
 x  x x   8 1  . O 1 4 x
3 3 1 3 3
1

 2. Să se determine aria suprafeței plane f pentru:

a) f : 1, 2  R, f x  x 1 ;
x  x, x   0, 1
2

b) f : 0, 2   R, f x   2 .

 x  x  2, x  1, 2
Soluție
a) Expresia f x se explicitează astfel: y
Figura 9
1  x, x   1, 1 2

f x   . 1
 x 1, x  1, 2

Subgraficul  f este reprezentat în figura 9. —1 O 1 2 x

În acest caz, aria  f    x 1 dx  1  x  dx    x 1 dx 

2 1 2
1 1 1
1
 x2   2  2  1   14  1  5
 x    x  x   1   1     2   1  .
2 2 2 2 2 2 2
  1  1        
249
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite 

b) Subgraficul f este reprezentat în y

Figura 10
figura 10.

 
aria  f    0 f  x  dx  1 x 2  x dx 
2 2
0

2

1
 
x  x  2 dx  
2  x 3 x 2 1
  
 3 2  —1 O1 2 x
 0
 x3 x2  2 1 1   8 4 1 1 
    2x 

        
3 2 3 2   3 2
0 4 3 2   2.
  2
 1    


1.3. Aria suprafețelor plane cuprinse între două curbe

Problemă-suport
Se consideră funcțiile f, g : 2, 1  R, f  x   x2  1, g  x   x  3.
a) Să se ilustreze domeniul plan D mărginit de curbele reprezen-
tative ale funcțiilor f și g și dreptele de ecuații x  2, x  1.
b) Să se calculeze aria acestui domeniu.
Rezolvare
a) Imaginea geometrică a grafi-
cului funcției f este arcul de para- y
bolă AVB inclus în parabola de ecu- A 2, 5
ație y  x2  1, cu vârful V 0,1 și
care trece prin punctele A 2,5 și
B1,2, figura 11.
Imaginea geometrică a graficului
funcției g este segmentul de dreaptă
 AB , reprezentat în figura 11.
Rezultă că domeniul plan D este
regiunea hașurată.
b) Se observă că D  g \ f .

 
Rezultă că aria D   aria g  aria  f    g  x  dx   f  x  dx 
1 1

2 2
1
x 3 x 2 
 
   g  x   f  x   dx   x 2  x  2 dx   
1 1


  2x 


2 2
 3 2  2
 1 1   8 4  9
    2   4  .
3 2   
3 2 2
   
Această problemă sugerează modul general de determinare a ariei
unei suprafețe plane mărginite de graficele a două funcții continue pe
un interval a, b.

250
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

 TEOREMA 2
Fie f, g :  a, b  R funcþii continue astfel
y
încât f x  g  x,  x   a, b. Atunci: Gg
a) mulþimea

f,g   x, y   R2 a  x  b, f  x   y  g  x   f,g

cuprinsã între graficele funcþiilor f ºi g ºi a O bx

dreptele de ecuaþii x  a, x  b (figura 12)

 
x  f x dx.

b
are arie ºi aria f,g   g
a  Gf
b) Dacã g  x   f  x   0,  x  a,b, atunci Figura 12


aria  f,g   aria    aria 
g f .
Probleme rezolvate
 1. Să se determine aria suprafeței plane mărginite de graficele
funcțiilor f, g : 1, 1  R, f x  2x, g x  4  x2.
Soluție y Figura 13
Reprezentările geometrice ale graficelor 4
celor două funcții sunt redate în figura 13.
  
aria f ,g    1g  x   f  x  dx   14  x  2 dx 
2 x

1 1

 x3  2x  1 22 3
 4x  ln 2   3  ln 4 . —2 —1 1 2 x
 3  1
y
 2. Să se determine aria suprafeței plane
mărginite de curbele de ecuații y  x2  3x 4
și y  2x  4.
Soluție
Se determină mai întâi punctele de inter- 1
secție ale celor două curbe rezolvând sistemul O 4 x
y  x2  3x
de ecuații:  . —2
y  2x  4 A Figura 14
Se obține ecuația x2  5x  4  0 cu soluțiile x  1, x 2  4. 1

Rezultă că soluțiile sistemului sunt: 1,  2 , 4, 4  . Curbele se inter-

sectează în punctele A 1,  2, B4, 4 și sunt reprezentate în figura 14.
Asociem acestor curbe funcțiile f, g : 1,4  R, f  x   x 2  3x,
g  x   2x  4 .

251
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

Din lectura grafică se observă că g  x   f  x  ,  x   1,4.

 
Rezultă că aria f,g    g  x   f  x  dx 
1  x 2  5x  4  dx 
4 4
1

 x3 5x2 4
    4x   9 .
 3 2 1 2

 3. Se consideră funcția f : 0,    R, f x  log1 x.

2
a) Să se reprezinte grafic funcția f.
b) Să se determine aria domeniului plan mărginit de axa Ox,
graficul funcției și dreptele de ecuații x  1, x  2.
Soluție
a) Funcția f este strict descrescătoare pe y
0,  , lim f x  ; lim f  x   —. Intersecția Figura 15
x0 x
x0
curbei logaritmice cu axa Ox este punctul
A1, 0. Curba logaritmică este redată în figura 15.
b) Considerăm funcția g:  1, 2  R, gx  0. 1 2
O A x
Rezultă că aria domeniului plan cuprins între
curbele Gg, Gf și dreptele de ecuații x  1, x  2
este:
aria   
 g  x   f  x   dx 
2

2
f  x   dx  
2 log x dx 
f,g 1   1   1 1
1 2 1 2 1  2 2 2 1 
 ln x dx    
x ln x dx    x ln x  x dx 

ln 2  1 1 
ln 2 
ln 2  1 1 x 
 

1

 2 ln 2  x
2
1
  2 ln 2 1 .
ln 2 ln 2
 4. Să se calculeze aria suprafeței plane cuprinse între axa Ox și ima-
ginea geometrică a graficului funcției f : 0, 3  R, f  x   x2  3x  2.
Soluție
y Figura 16
Imaginea geometrică a graficului funcției
f este redată în figura 16.
Aria suprafeței plane hașurate este:
A   f  x  dx    0  f  x  dx   f  x  dx 
1 2 3
2
0 1 2

 x1

0
2

 3x  2 dx    x  3x  2 dx 
2

1
2

  x  3x  2  dx    
3 5 1 5 11 O 1 2 3 x
2
.
252
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite
2 6 6 6 6

253
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze aria mulțimii f în 1
c) f  x  , g  x  x  1, x  1, 3;
cazurile: x2
a) f  x  3x  4, x  2, 3 ; d) f  x  e x , g  x   e x , x  0, 1;
b) f  x  3 x, x  1, 8 ; e) f  x   x  1, g  x  x  1, x 
1
c) f  x  2 , x  3, 4 ; x  0, 3;
x 4
   f) f  x  0, g  x  2 sin x, x  0,   ;
d) f  x  cos x, x  0, ;
 
 2  g) f  x  arctg x, g  x  0, x 
1   3,  1 .
e) f  x  , x  2, 1 ; x2 
4x  5
4 E3. Să se calculeze aria suprafeței plane
f) f  x  , x  1, 6 ; x2 
4x mărginite de axa Ox și imaginea
geometrică a graficului funcției:
g) f  x   xex, x  0, 1 ;
a) f  x   4  x2, x  2, 2 ;
x
h) f  x   , x  1, 6 . b) f  x   9  x 2, x  4, 4 ;
x 3
2
c) f  x  2x  x2, x  1, 3 ;
E2. Să se determine aria mulțimii f,g
în cazurile: d) f  x  sin x, x  0, 2;

a) f  x   x , g  x   4x  1, x  1, 3 ;
2 1  x 2, x   1,1
e) f x   .
b) f  x  2x  3, g  x  x2  1, x  1  x, x  1, 2
 3
 0, ;
 
 2 


APROFUNDARE
A1. Să se determine aria mulțimii f A2. Să se determine aria mulțimii cu-
pentru: prinse între curbele de ecuații:
a) f  x   x arctg x, x  0, 3  ; a) y  x2, y  8  x2;
2  2  b) y  x2  4x, y  x  4;
b) f  x   x ln x, x   e, e  ;
c) y  4  x2, y  x  4.
c) f  x   4  x , x  0,
2
3 ; (Univ. Petrol și Gaze Ploiești,
2002)
d) f  x  x  2 , x  1, 4;
A3. Să se determine aria suprafeței
e) f  x  x2  9 , x  4, 5 ; plane mărginite de graficul func-
x3   cosx


f) f  x  , x  2, 4 . ției f : 0, 2  R, f x  1 cosx , axa



2
 
 x2  6x  5

Ox și dreptele de ecuații x  0 și

x .
2

254
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

A4. Fie f : R \ 2, 6  R, m  R , astfel încât dreapta de

1 ecuație y  mx să împartă subgra-
f  x  . Să se calcu- ficul funcției f în două mulțimi de
x2  4x  12 arii egale.
leze aria suprafeței planei mărgi- (Bacalaureat, iunie 1998)
nite de graficul funcției, axa Ox și
dreptele de ecuații x  4, x  5. A9. Se consideră funcția f : R  R,
x
f  x   x  1 e . Să se calculeze
A5. Să se determine aria suprafeței
plane mărginite de curbele de ecu- lim A  u  , unde A  u  reprezintă
u
ații y  x și y  2x2  x. aria mulțimii plane mărginite de
graficul funcției, axa Ox și dreptele
A6. Să se determine aria domeniului de ecuații x  1 și x  u, u  1.
mărginit de axa Oy, graficul (Bacalaureat, iunie 1998)
funcției f : R  R, f  x  ex și tan-
genta la graficul acesteia care A10.Fie funcția f : 0, 1  R, f  x  

trece prin origine.
(Univ. Tehnică
Cluj-Napoca, 2005)
A7. Se dau funcțiile f, g : R  R,

f  x   arctgx, g  x   ln 1  x2 .
Să se calculeze aria suprafeței cu-
prinse între graficele funcțiilor f și g
și dreptele de ecuații x  0, x  1.
 
 m2 x 2  m2  m  1 x  1, m  R*.
a) Să se determine aria A  m a
subgraficului funcției f.
 b) Pentru ce valori ale parame-
3
trului m  R, A  m   ?
2
c) Pentru ce valori ale lui m  R,
aria A  m este minimă?

A8. Se consideră funcția f : 0,2  R,

f  x  2x  x . 2
Să se determine

2 Volumul unui corp de rotaţie

Din studiul geometriei în spațiu sunt cunoscute o serie de corpuri
geometrice pentru care se știu formulele de calcul ale volumului:
prisma, piramida, trunchiul de piramidă, cilindrul, conul, trunchiul de
con și sfera.
În acest paragraf se va indica o metodă de a determina volumul
unor corpuri obținute prin rotirea subgraficului unei funcții continue și
pozitive în jurul axei Ox folosind calculul integral.
Fie f :  a, b  0,   o funcție continuă.

v DEFINIȚIE
• Se numește corp de rotație determinat de funcția f, corpul obținut
prin rotirea subgraficului acesteia în jurul axei Ox, figura 1.

255
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

Corpul de rotație determinat de funcția f se notează C f și reprezintă

mulțimea de puncte din spațiu:

Cf   x, y, z   R 3 a  x  b, y2  z2  f  x  .
y
y

a
O b x

z
Figura 1

Pentru calculul volumului corpului de rotație Cf se folosește

următorul rezultat.

 TEOREMA 3
Fie f : a, b  R  o funcþie continuã ºi Cf corpul de rotaþie
determinat de funcþia f. Atunci:
Vol Cf   f 2  xdx. 1
b
a

Exerciții rezolvate
 1. Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția:
a) f :  0, 2  R, f  x   x  1; b) f : 0, 3  R, f x  x2  4.
Soluție
a) Funcția f este continuă și pozitivă și are y
imaginea geometrică a graficului segmentul de Figura 2
dreaptă AB, A 0,1 și B2,3, figura 2. 3 B
Corpul de rotație Cf este un trunchi de con
A
circular drept.
Aplicând formula 1 se obține: 2 x

  0 f  x  dx   0 x  1
2 2 2 2 A
vol Cf dx  z
—3
2  B
    x  1
3
26
 .
3 3
0

256
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

TEMÃ DE STUDIU
1. Sã se calculeze volumul corpului Cf aplicând formula cunoscutã a volumului
trunchiului de con circular drept:

V
h 2
3

R  r 2  Rr .  2  
2. Folosind calculul integral sã se deducã formula  2 .
Rr
(Indicaþie: f  x   x  r, x  0, h . )
h

  dx  
3
x 
x 
2 3
b) vol C 
3 3
x 4
2 2
 4 dx      4x   21.

f 0 0  3 
  0

 x  1, x   1, 0 
2

 f : 1, 2  R, f  x   
2. Fie funcția . Să se deter-
  x  1, x   0, 2 
mine volumul corpului de rotație C f . 
Soluție 
Funcția f este continuă pe intervalul 1, 2 și este pozitivă.

   f 2  x  dx   f  x  dx 
2
vol Cf   1 f 2  x  dx 
2 0 2
Se obține:
1 0 2
x5 2x  x 2 
 x  1
2 0
dx      x  1 dx       x       x
0 2
  2
88
1 0 5 3  2   15 .
  1  0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze volumele corpurilor i) f : 1, 3  R,
de rotație determinate de funcțiile: a)
f : 0, 2  R, f  x   4x  x 2; f  x 
 x  2 4  x .
x
b) f : 0,   R, f  x  sin x;
    E2. Să se calculeze volumul corpurilor
c) f :  ,  R, f x  cos x; de rotație determinate de funcțiile:
 2 2   a) f  x 
1
, x  0, 2  ;
2
d) f : 1, 2  R, f  x  x  1;
x2  4
x 1 1
e) f : 1, 2  R, f  x  ; b) f  x  , x  4, 6;
x 1 x2  4
f) f : 2, 3  R, f  x  x  1 ; x  



 c) f  x  , x   3, 3  ;
g) f : 0, 3  R, f  x  3  x; x2  3
h) f : a, a  1  R, d) f  x  
ln x
, x  1, e2  .
x  
f  x  x2  x  a;
257
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze volumul corpului A4. Se consideră funcția
de rotație determinat de funcția: earctg x
 1  f : 0, 1  R, f  x   .
 R, f  x   arcsin x;
a) f : 0, 2  1  x2

 1  x Să se determine vol Cf  .

b) f : 0,  R, f  x  xe ; 
 2 
  A5. Să se determine volumul corpului
c) f : 1, e  R, f  x  x ln x; Cf generat de funcția:
d) f : 1, 4  R, f  x  3x  1  x  3 . x2
a) f : 1, e   R, f  x    ln 4 x;
2
A2. Se consideră funcția   

 1 1  b) f :  0,   R,


f :  ,   R, f  x  1  x2  x.  2 
 2 2     
 

Să se determine volumul corpului  tg x, x   0, 4  .

de rotație determinat de funcția f. f x     
 
sin 2x, x 
 , 
A3. Să se calculeze volumul corpului   4 2 
de rotație generat de funcția
ln x
f : 1, e  R, f  x   . A6. Să se calculeze volumul corpului
x obținut prin rotirea poligonului
(Bacalaureat, iunie 1998) ABCD în jurul axei Ox, dacă A 1, 0 ,
B 2, 3 , C 4, 6 , D 10, 0 .

TESTE DE EVALUARE
Testul 1 (pe grupe de elevi)

Grupa 1 Grupa 2
❍ 1. Să se determine aria   f  pentru funcția:
  


• f : 0,    R 
• f : 0,
 R
2 
f  x  x sin x f  x   x cos x
❍ 2. Să se calculeze aria suprafeței plane cuprinse între graficele funcțiilor:
• f, g : 0, 1  R • f, g : 0, 1  R
4
x3 ; g  x  x
f  x  ; g  x  x f  x  x 2
x2  1 x2  1
❍ 3. Să se calculeze volumul corpului Cf determinat de funcția:
• f : 0, 1  R, • f : 2, 2 3   R

 x  1  x 2  1 
x
f  x 
258  x2  4   x  1
Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite
f  x
x


259
 Analiz‘ matematic‘ • III. Aplicaţii ale integralei definite

Testul 2

❍ 1. Să se calculeze aria suprafeței cuprinse între curbele de ecuații y y  x3 și

 4x.
(3 puncte)

x2  3x
❍ 2. Fie funcția f : R \ 2  R, f  x  .
x2
2
a) Să se arate că f  x  x  1  , x  R \ 2 .
x2
b) Să se calculeze aria cuprinsă între asimptota oblică a funcției și graficul
funcției pe intervalul 3, 4 .
(4 puncte)

❍ 3. Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția f

: 0,    R, f  x   sin x.
2

(2 puncte)

Testul 3

❍ 1. Să se determine aria suprafeței cuprinse între curbele de ecuații y  ln2 x

și y  2 ln x.
(3 puncte)

❍ 2. Se dă funcția f : R  R, f  x  x 3.
a) Să se determine ecuația tangentei la graficul funcției f în punctul de
abscisă x  3.
b) Să se calculeze aria suprafeței plane mărginite de graficul funcției,
tangenta în punctul A 3, f 3 și axa
Ox. (4 puncte)

❍ 3. Se consideră patrulaterul convex OABC cu vârfurile O 0,0 , A 1,2 , B 3,4

și C 5, 0 .
a) Să se determine aria suprafeței poligonale OABC .
b) Să se calculeze volumul corpului de rotație generat de linia poligonală
OABC.
(2 puncte)

260
Teme de sintez‘

TEME DE SINTEZĂ
TEMA 1
— Mulțimi de numere: R, C —

S ETUL 1 DE PROBLEME ( MULȚIMEA R )

Noþiuni de recapitulat

— forme de scriere;
 1. Se dau numerele reale: — parte întreagã;
1
 3  — parte fracþionarã;
0, 8  3   0, 0  3
x  3   și — relaþia de ordine pe R;
 5  2 — operaþii;
 7   4  2 — puteri ºi radicali;
y   0,125  0, 25   1 . — logaritmi;
2 3    — intervale;
a) Să se determine media aritmetică, media — mulþimi mãrginite;
geometrică și media armonică a numerelor x, y. — vecinãtãþi;
b) Să se calculeze x  y , y  x și — elemente de logicã mate-
maticã;
log33 xy2 . — tipuri de raþionamente.
4

 2. Se dă numărul real x  97n  2

2n  1 , n  Z .
*

a) Pentru n  1 să se calculeze produsul primelor 3 zecimale ale lui x.

b) Să se determine mulțimea A  n  N x  N .

 3. Să se determine m  R astfel încât să existe:

a) m  m  2 x2   2  m  x  1 pentru oricare x  R.
m2  4
b) log2 .
m3

 4. Să se raționalizeze expresiile:
1 1 1
a) ; b) 5 ; c) .
53 4 523

 5. Să se demonstreze că:
1 1 1 n1
a)   ...  1 ,  n  N*;
1 2 2 1 2 33 2 n n  1   n  1 n n1
1 1 1 1
b)    ...   n,  n  N *.
1 2 3 n

 6. Se dau intervalele de numere reale   

I  , x2 , J  x2  1,    și
K  1  x, 3 .
Să se determine x  R pentru care:
a) K este interval simetric;

261
 Teme de sintez‘

b) K este interval centrat în a  1;

c) J este vecinătate a punctului a  3;
d) K  I  J.

 7. Să se aducă la formă simplă expresia:

a) log 0,32  2   log 1 1 ;
2
 5  32
128
 
b) log ln e  log 384  log 3 
4 14 3
9 243 .
2 8 8
3

 8. Fie mulțimea A a, b   x  1 x   b,   , b  a .

   
 x  a 
a) Să se arate că A 1, 2 este mulțime mărginită și să se afle inf A, sup A.
b) Să se arate că A 1, 1 este nemărginită superior și să se determine
mulțimea minoranților.

x 1
 9. Se consideră funcția f : R  R, f  x   . Să se determine Im f.
x2  x  1

 10. Să se determine mulțimea de adevăr a predicatului: a) p 

 
x  : „ x2  3x  1 x2  3x  3  5, x  N“; 
b) P  x, y : „ 2x  y  2 2  4x  y  5 7  0, x, y  Q“.

SETUL 2 DE PROBLEME (M ULȚIMEA C ) Noþiuni de recapitulat

 1. Să se determine x, y  R pentru care — forma algebricã;

— forma trigonometricã;
are loc egalitatea:
— operaþii cu numere complexe;
a)  x  1 3yi   y  1 4xi  —
 2    3   numere complexe conjugate;
    — modulul unui numãr complex;
 2  y  x  i; — rezolvarea în C a ecuaþiei de
b) 3  xi 1;x  y
gradul 2 cu coeficienþii în R;
— aplicaþii în geometrie.
 3  2i  3  2i
c)  x  2y  i  y  i   y  x  i 3  4i .
 2. Să se calculeze opusul, inversul, conjugatul și modulul numărului complex
1  i  3  i  
z .
1 i
 3. Să se determine numărul complex z în cazurile:
2  4i b) 2z  z  z  4  2i; c) i z  z  1  1  i.
a) z 2  ;
2i

262
Teme de sintez‘

1
 4. Fie S suma valorilor distincte pe care le ia an  xn  , dacă
xn
x2  x  1  0, n  N *. Atunci:
a) S  4; b) S  3; c) S  5; d) S  8; e) S  12.
(Admitere ASE, București, 1997)

  
2z  3
Fie A  x  C z  z  2,  1 . Dacă S   z atunci:


 5.
 z  3i  zA
4 2i
a) S  1  2i; b) S  3; c) S  1  2i; d) S    .
5 5
(Admitere ASE, București, 2004)

i  i2  i3  ...  i2007
 6. Valoarea expresiei E  este:
i  i2  i3  ...  i2009
a) i; b) 2007; c) 0; d) d  1.

 7. a) Se consideră ecuația x2  4x  5  0 cu soluțiile x1, x2. Să se calculeze

x2  3 x2  3
x1  x 2, x1  x 2; x1  x 2,
2 2 3 3 4 4 1  2 .
x12  1 x2  1
b) Să se formeze ecuația de gradul II cu coeficienți reali care are o soluție
1  3i
dată de z1  2  i .

 8. Se consideră ecuația bipătrată x4  2mx2  m  12  0, m  R. Să se deter-

mine m astfel încât ecuația să aibă:
a) toate soluțiile în C \ R;
b) două soluții reale.

 9. Se dau numerele complexe z1  1  i 3 și z2  1  i.

a) Să se scrie sub formă trigonometrică z1 și z2.
10  z 15

b) Să se calculeze z1z2  ,  1  și rădăcinile de ordinul 4 ale numărului z1.
 z 2 

 10. Se consideră punctele A, B, C cu afixele z A  6  5i, zB  7  3i, zC  2  4i.

a) Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC.
b) Să se determine distanța dintre centrul de greutate al triunghiului și
centrul cercului circumscris acestuia.
c) Să se determine punctul D  4  bi știind că este coliniar cu punctele A și B.

263
 Teme de sintez‘

TEMA 2
— Funcții. Proprietăți —
S ETUL 1 DE PROBLEME Noþiuni de recapitulat
 1. Fie funcția f : R  R, f  x   ax2  bx  2, a, b  R.
— monotonie;
a) Pentru a  0, să se dea exemplu de o
— mãrginire;
funcție f care să fie strict crescătoare pe R și — paritate-imparitate;
de alta care să fie strict descrescătoare pe R. — convexitate-concavitate;
b) Dacă b  0 să se precizeze paritatea (impa- — periodicitate;
ritatea) funcției obținute. — injectivitate;
c) Dacă a  1, b  3 să se arate că funcția f — surjectivitate;
este mărginită inferior și să se precizeze dacă — bijectivitate;
este funcție convexă sau concavă pe R. — inversabilitate;
— continuitate;
 x  m, x  1 — derivabilitate;
 2. Se dă funcția f : R  R, f  x    2 . — primitivabilitate;
 x  2x, x  1
 — integrabilitate.
a) Pentru m  0 să se arate că funcția f este
inversabilă și să se determine f1.
b) Să se rezolve ecuația 4  f  x   f 1  x   7  7x.

c) Să se arate că funcția f1 este strict crescătoare pe R.

 3. Să se studieze injectivitatea și surjectivitatea funcției: a)

f : C  C, f  z   2z  5z;

 
b) f : C  C, f  z   2f z  2z  3z,  z  C;
3x  1
c) f : R \ 2  R \ 3 , f  x   .
x2

 4. Fie funcția f : R  R, f  x  3x  4. Să se determine funcția g : R  R cu


proprietatea că f ○ g ○ f 1   x   32 x  1.
 5. Să se studieze periodicitatea funcției: a)
 n n
f : Z  R, f  n        ;
 2   3 
b) f : R  R, f  x  2 sin 3x.

 6. Să se arate că:
a) funcția f : M 2  R   M 2  R  , f  X   X 2 nu este surjectivă;
1
b) funcția f : Sn  Sn, f  x  x , unde  Sn este funcție inversabilă și
1
să se calculeze f ;
c) funcția f : Z n  Z n , f  x   x2  x  1̂ nu este bijectivă pentru n   2, 3, 4, 5 .

 7. Câte funcții f : 1, 2, 3, 4  1, 2, 3, 4 injective, verifică egalitatea:

a) f 1  f  2  4; b) f 1  f  2  3 ?

264
 Teme de sintez‘

S ETUL 2 DE PROBLEME
 9 ax  4  3ax1  12, x  1
 1. Fie funcția f : R  R, f  x    .
 15x  ax  a, x 1
2

a) Să se arate că pentru a  1 funcția este continuă.

b) Să se studieze continuitatea funcției f discutând după a  R.

px, x  0, 1


 2. Se consideră funcția f : 0, 2  R, f  x   m, x 1 .
 3
 x  q, x  1, 2


Fie A   p, m, q   R 3

f derivabilă pe  0, 2  , S    p  m  q .
 p, m, q A
Atunci: a) S  7; b) S  1; c) S  0; d) S  10; e) S  8.
(Admitere ASE, București, 1998)
 x  x 
 3. Se consideră funcția f : R  R, f  x   1 x a    b 3, a, b  R.
2  
  
Dacă A   a, b  R 2
f este periodică cu perioada 2 și continuă în x  1  și

S   a  b, atunci:
a, bA
a) S  2; b) S  1; c) S  0; d) S  3; e) S  4.
(Admitere, Economie generală, București, 2002)

 x  1  a, x2

 4. Se consideră funcția f : R  R, f  x   b  x  9  2, x  2, 4 .
2


 x  5  bx  4, x  4
a) Să se determine parametrii a, b  R știind că funcția admite primitive pe R.
b) Să se determine primitivele funcției f pe intervalul 1, 4 .

1 f  x dx  14  f  x dx  39.
3 6
c) Să se determine a, b  R astfel încât și
4

 5. Se consideră funcția polinomială f : R  R, f  x  x5  ax3  85x  2.

a) Să se determine a  R știind că f 3  0.
b) Pentru a  30 să se precizeze intervalele de monotonie și convexitate-
concavitate ale funcției f.

 6. a) Să se demonstreze că suma a două funcții convexe f, g : I  R (I interval

deschis) este funcție convexă.
b) Să se arate că următoarele funcții sunt convexe:
f : R  R, f  x  ax4  bx2  cx  d, a, b, c, d  R și a, b  0;
h : 0,    R, h  x  4x4  3x2  5x  7  log 1 x.
5
(Examen bacalaureat, 1999)

265
 Teme de sintez‘

TEMA 3
— Ecuații, inecuații, sisteme de ecuații și inecuații —
S ETUL 1 DE PROBLEME
 1. Să se determine x  R în cazurile: Noþiuni de recapitulat
a) 2x  1  x  1 , 2x  1 ;
3  2 5  — semnul funcþiilor de gradul
  I ºi de gradul II;
b) 3x  1  2x, x 2  1 . — tipuri de ecuaþii, inecuaþii,
sisteme:
• de gradul I ºi II;
 2. Fie funcția f : R  R, f  x   2m  3 x2  • cu parte întreagã ºi fracþi-
onarã;
 2 1  3m  x  7, m  R. • cu modul;
a) Pentru ce valori ale lui m graficul • iraþionale;
funcției f intersectează axa Ox în două • exponenþiale;
puncte distincte? • logaritmice;
b) Să se determine m  R pentru care • trigonometrice;
graficul funcției este situat sub axa Ox. • combinatorice;
c) Să se determine m  R astfel încât • cu permutãri;
ecuația f  x   0 să aibă soluțiile nega- • matriceale;
• sisteme de ecuaþii liniare;
tive.
• algebrice cu coeficienþi
d) Să se determine m  R astfel încât
într-un corp.
soluțiile x1, x2 ale ecuației f  x  0 să
verifice relația x1  2x2  3.

 3. Se consideră ecuația x2  x  mx  x  1 , m  R.
Dacă M  m  R ecuația are exact trei rădăcini reale distincte , atunci:
a) M  ,  1; b) M  1, 1 ; c) M  2,    ; d) M  ; e) M  R.
(Admitere ASE, București, 1997)
  2x  1   3x  1  

 4. Fie A   x, y  Z  Z
   x  3,    y  3 .
  4   2  
x
Dacă M   , atunci:
 x, yA y
49 5 24 63
a) M  ; b) M  ; c) M  ; d) M  7; e) M  .
20 8 7 29
(Admitere ASE, București, 2003)

 5. Să se rezolve:
x4 x  4 11
a) 2  ; (Bacalaureat, 2002)
x4 x4 3
b) 4  x2  1  x;

   
3x 3x
c) 7  4 3  7 4 3  14.

266
Teme de sintez‘

 6. Se dă funcția f : D  R, f  x   4 2  lg x.
a) Să se determine D.
b) Să se determine x  D, astfel încât termenul al cincilea din dezvoltarea

 
6
binomului 1  x  
f x
să fie 15.
(Simulare Bacalaureat, 2000)

 7. Pe R se definește legea de compoziție „ ○ “ prin x ○ y  x  y  1,  x, y  R.

a) Să se rezolve ecuația 2x ○ 4 x  5.
b) Să se rezolve în N * ecuația C0 ○ nC1 ○nC2 n44  n.
c) Să se rezolve în R inecuația x ○ x2  1.
(Bacalaureat, 2002)

 8. Să se rezolve sistemul de ecuații:

5
A y  10A y1, Cy  Cy1.
x x x x
3
(Admitere Universitatea Transilvania, Brașov, 2002)

 9. Să se rezolve ecuațiile:
a) 2 sin2 x  5 cos x  4  0;
b) sin x  2 sin 3x  sin 5x  0;
c) 3 sin 2x  cos 2x  2.

 10. Să se rezolve sistemele de ecuații:

 x 2  2 y  8 x 2  y 2  5  3x  y  1  3
a)  ; b)  ; c)  .
 x  2
y1
 10  log 2 x  log 4 y  1  x  2 y  10  5


S ETUL 2 DE PROBLEME
 1. Să se rezolve ecuațiile:
x 1 x3 2x  5
x i x  i 1 i
a)  ; b) x  1 x 2x  1  0.
1x i x 1ixi
2x  6 2x  3 x

x1 x2 x3
 2. Să se calculeze determinantul D  x2 x3 x1 știind că x1, x2, x3 sunt
x3 x1 x2
soluțiile ecuației: x3  2x2  2x  17  0.
(Admitere Universitatea Transilvania, Brașov, 2000)

 3. Să se determine a  R astfel încât ecuația: 2

a a xx1
1  x2 x2 1  0 să aibă o rădăcină dublă număr întreg.
2  a  2x x  a x  2

267
 Teme de sintez‘

 4. Să se rezolve ecuațiile matriceale:

 2 3  1 1 1  a) 0i 
b) A 2   , unde A  M 2 C .
   X  ;
 3 5  0 1 2  i 

 5. Fie ,   S ,    1 2 3 4 5 6  ,  2  1 2 3 4 5 6 . Să se determine
6    
 3 5 1 2 6 4   4 3 2 6 1 5 
signatura permutărilor  și  și să se rezolve ecuațiile:
a) 10x   16; b) 200y 101  50 .

 2 1  3 
 6. Fie matricea A  1 1 1  M R .
  3
 1 2 m 
 
a) Să se determine rangul lui A în funcție de m.
b) Pentru m  1 să se calculeze A1.
2x  y  3z  1

c) Să se rezolve și să se discute sistemul de ecuații liniare  x  y  z  1
.
x  2y  mz  m

(Admitere, Universitatea Craiova, 2004)
2x  y  z  t  1

 7. Se dă sistemul de ecuații liniare:  x  y  az  t  1, a, b  R. Să se rezolve
x  y  z  t  b

sistemul de ecuații pentru a  1 și b  1.
(Bacalaureat, 1999)
 8. Să se rezolve ecuațiile:
a) x4  15x2  16  0; b) 3x3  7x2  7x  3  0;
c) x4  8x3  14x2  8x  1  0; d) 2x4  x3  4x2  10x  4  0.

 9. Să se rezolve ecuația în condițiile date:

a) 4x 3  12x2  11x  3a  0, dacă soluțiile sunt în progresie aritmetică;
b) 2x 3  a  4 x2  7x  2  0, dacă soluțiile sunt în progresie geometrică;
c) x4  6x3  2x2  6x  a  0, a  Q și x1  3  2 2.
d) x  4x  x  ax  20  0, a  R și
4 3 2
x1  2  i.

 10. Fie polinomul f  Z 5  X  , f  X  aX  2̂X  b.

4 2


a) Să se determine a, b  Z 5 știind că f # X  4̂ X  2̂ .  
b) Pentru a  b  1̂ să se descompună polinomul f în produs de factori ire-
ductibili.
c) Dacă d  Z5 X este c.m.m.d.c. al polinoamelor g  X3  3̂X  1̂ și f
pentru a  b  1̂ să se rezolve ecuația d  x   0̂.
d) Să se afle probabilitatea ca polinoamele f și g să aibă cel puțin o rădăcină
comună.

268
 Teme de sintez‘

TEMA 4
— Elemente de geometrie plană —
 1. Fie triunghiul ABC și M, N, P mijloacele Noþiuni de recapitulat
laturilor BC , CA  ,  AB . Să se demon- — vectori în plan;
streze că pentru orice punct O din plan au — operaþii cu vectori;
loc re lațiil e: — vectorul de poziþie al unui
a) OA. OB.  2OP; . punct;
. . . . . . — coliniaritate, concurenþã,
b) OA  OB  OC  OM  ON  OP. paralelism;
— funcþii trigonometrice;
 2. Se consideră punctele A 3, 2  , B 8, 4 , — aplicaþii ale trigonometriei
C 8, 8 , D 3, 6 . în geometrie;
. . — dreapta în plan — ecuaþii
a) Să se arate că vectorii AB și CD sunt ale dreptei;
vectori coliniari. — calcul de distanþe;
b) Să se determine coordonatele punctului — arii.
. . .
M dacă AM  AB  CD.
c) Să se determine coordonatele punctului N astfel încât BCND este parale-
logram.
d) Să se arate că punctele C, M, N sunt coliniare.

 3. Fie D, E, F mijloacele laturilor BC , CA  ,  AB ale triunghiului ABC. Să se

arate că:
. . . . . .
a) AD  BC  BE  CA  CF  AB  0;
. . . . . .
b) OD  BC  OE  CA  OF  AB  0,  O  P .
c) mediatoarele laturilor triunghiului sunt concurente.

 4. Să se verifice dacă au loc egalitățile pe domeniul de existență:

sin2 x sin x  cos x
a)   sin x  cos x;
sin x  cos x tg2x  1

   
b) 2 sin6 x  cos 6 x  3 sin 4 x  cos 4 x  1  0;
cos 480 tg 570 sin 675 6
  1  .
c) cos 660 cos 9006

3 5
 5. Să se calculeze sin a  b și cos a  b dacă sin a  , sin b   și
5 13
    3 
a   ,   , b   , .
 2   2 


 6. Să se aducă la o formă mai simplă expresiile:

sin 27x  sin13x sin2 3x  sin2 7x
a) ; b) ;
cos 41x  cos x cos2 3x  cos2 7x
c)
sin2 x  2 cos a cos x cos  a  x   cos2  a  x  ;
d) 3x x
tg  tg x  tg .
2 2

269
 Teme de sintez‘

 7. Să se demonstreze că pentru oricare a, x  R au loc relațiile:

a) 1  sin a  x2  2x cos a  1  sin a  0;
1
b) sin4 x  cos4 x  .
2

 8. Se dă triunghiul ABC în care se cunosc: a  12, B  105, C  15.

a) Să se rezolve triunghiul ABC.
b) Să se calculeze aria suprafeței  ABC .
c) Să se determine lungimea medianei din A.
d) Să se determine R și r.

 9. Se dau punctele distincte A  a  1, 2a  1 , B 3a  2, a  1 , C 4, 6 , D 1, 0 .

Să se determine a  R în cazurile:
a) centrul de greutate al triunghiului ABC este situat pe prima bisectoare a
axelor de coordonate;
3
b) A  ABC  ;
2
c) A, B, D sunt puncte coliniare;
d) dreptele AB și CD sunt paralele;
e) dreptele AD și BC sunt perpendiculare;
f) punctele A și B sunt egal depărtate de dreapta CD.


TEMA 5
— ªiruri de numere reale. Limite de funcții —
 1. Fie a n  o progresie aritmetică.
a) Să se determine a1 și rația r dacă
2a5  3a2  a10  42 și a3  a5  112. Noþiuni de recapitulat
n — ºiruri monotone;
b) Să se calculeze suma Sn   ak. — ºiruri mãrginite;
— progresii aritmetice;
k1

— progresii geometrice;
 2. Fie  a n  o progresie geometrică în care — limita unei funcþii într-un
punct;
a3 și a5 sunt respectiv cea mai mică și — operaþii cu limite de funcþii;
cea mai mare soluție a ecuației — limite remarcabile;
1
2

  log 4  3x  2    log4 1  10x  11 .
1  — asimptotele unei funcþii.

9
Să se calculeze suma S  ak.
k1
(Admitere ASE, București, 2002)
 3. Dacă numerele pozitive x, y, z sunt în progresie aritmetică cu rația r, iar x,
y  2, z  12 sunt în progresie geometrică cu rația r  1, atunci x  y  z
este:
a) 12; b) 12; c) 9; d) 7; e) 15.
(Admitere ASE, București, 2002)

270
Teme de sintez‘

 4. Să se determine a  R pentru care funcția f : R  R are limită în punctul

specificat:
 3x  4, x  1
a) f  x   , x0  1;
 3a  1 x  1, x  1

b) f  x  3a  2 x  a, x  1 , x0  1.
2


  2a  1 x  3, x 1

 5. Să se calculeze:
a) lim x  x  3 3  x  2x2
2
2
; b) lim ;
x 4x  5x  1 x1  2x  2  x  3
x4 47 x
c) lim ; d) lim ;
x 4 2x  1  3 x9 x 3
cos 4x  cos x x2  x  6
e) lim ; f) lim ;
x0 sin 2x  sin 3x x3 arctg x  3 
3x  9 3x  2x ;
g) lim ; h) lim x x
x2 x2 x 0 4 3
i) lim lg 1  6x; j) lim ln 1  sin 2x .
2
x 0 2x  x x 0 ln 1  2 sin 3x

 6. Să se determine asimptotele funcțiilor f : D  R :

2 x3  1 xx x2ex .
a) f  x  x ; b) f  x  ; c) f  x  ; d) f  x 
4x 2
x  3x
2
x2  1 x3

TEMA 6
— Derivate. Primitive. Integrale —
S ETUL 1 DE PROBLEME
 1. Să se studieze continuitatea și derivabilitatea funcției f : D  R :
a) f  x  x x ;
 x 2 sin x, x0
b) f  x  
 
; Noþiuni de recapitulat
2
 ln 1  x , x  0 — derivata unei funcþii într-un
 x  1, 
c) f  x   x 1 .
punct;
— reguli de derivare;
 arcsin x, x   1, 1 — regula lui l’Hospital;
 2. Să se determine parametrii reali astfel — rolul derivatei întâi ºi a doua;
— graficul unei funcþii;
încât funcția f : D  R să fie derivabilă:
— primitivele unei funcþii;
x2  ax  2, x  1, 2 — integrala definitã;

a) f  x   4, x2 ; — calculul ariei ºi volumului cu
 2 ajutorul integralei.
 bx  2x  c, x   2,   

a arctg x  b, x  0
b) f  x   .
2ax  1, x 0
271
 Teme de sintez‘

 3. Fie funcția f : R \
n astfel încât punctul
înclinată la 45 față de axa Ox.
mx  n
3  R, f  x  , m, n  R. Să se determine m și
x3
A 3,  2  Gf , iar tangenta în punctul A să fie

 ln  3  x  , x2
 4. Fie funcția f : R  R, f  x   .
 2
 ax  x  2a  b   c, x  2
a) Să se determine a, b, c  R astfel încât f să fie de două ori derivabilă în
x  2.
1
b) Pentru a
și b  c  0 să se scrie ecuația tangentei la graficul
2
funcției în punctul A care are abscisa egală cu 18f  0  .

 5. Să se calculeze derivata funcției f : D  R :

x2  3x  2  1  x 


a) f  x  ; b) f  x  x ln  ;
x2  2x  2  1  x 
2
 x  ln 2x2  2x 1  4arctg
x2 x
c) f  x   3 ;2 d) f .
x 4 x1

 6. Fie f : 1,    3,   , f  x  3 x  x 2  x. Să se arate că f este funcție

inversabilă și să se calculeze f 1   11    33  .

și f 1

 7. Se consideră funcția f : R  R, f  x   2x  a x  5x  6 x , a  0.
a) Să se calculeze f  0  și f  0  .
b) Să se determine a astfel încât f  x  0,  x  R.

S ETUL 2 DE PROBLEME
 1. Folosind regula lui l’Hospital, să se calculeze:

ln 1  e4x;  100  x102  101x 101
x
a) lim

 2x  b) lim 1  x 2 ;
x ln 1 e x1 
1  1 1 
c) lim  x  3 e x 9 ;
2
d) lim   .
x 3  x 3  x 3 ln  x  4   
x3

 2xn  sin 2x
2. Fie In  lim , n  N, și p cel mai mic număr natural pentru care
x3
x 0
Ip este număr real nenul. Atunci:
a) p  1; b) p  2; c) 3p  4; d) p  0.
(Admitere ASE, București, 2004)

272
 Teme de sintez‘

 3. Fie f : R  R o funcție polinomială de gradul trei.

a) Să se determine funcția știind că are un maxim local egal cu 1 în x  1
și un minim local egal cu 2 în x  2.
b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcției f.
c) Să se arate că punctele de extrem local și punctul de inflexiune ale
graficului funcției f sunt coliniare.
d) Să se reprezinte grafic funcția g : R  R, g  x   f  x  1.
e) Să se calculeze aria suprafeței plane mărginite de graficul funcției g și axa
Ox.

 4. Fie funcția f : R  R, f  x  2x  2x.

a) Să se verifice că f  x   f  x  ,  x  R.
b) Să se calculeze f  x  , x  R.
c) Să se arate că f este strict descrescătoare pe , 0 și strict crescătoare
pe 0,    .
d) Să se arate că funcția f este convexă pe R.
x
e) Să se calculeze lim 
f  t dt
0 .
x f  x
(Bacalaureat, 2004)

 5. Se consideră funcția f : D  R, f  x   ax  bx2  cx  1, a  0, b  0.

a) Să se determine parametrii a, b, c  R, astfel încât dreapta y  2x  1 să
fie asimptotă oblică spre , iar y  1 să fie asimptotă orizontală spre .
 5 5 


b) Să se determine aria subgraficului funcției g :  ,   R, g  x   x  1 f x  .

 6 4 

 ax 2  bx  c, x 1
Se consideră funcția f :  1, 2  R, f  x  
 
 
 6. 2
.
 ln x  3x  3 , x  1
a) Să se determine a, b, c  R astfel încât f să fie derivabilă și f  1  f  2  .
b) Să se calculeze      dx.
2 1
f 1 
1
 x 

 7. Fie funcțiile f, g : R  R, f  x   x2  ax și g  x  3ax  x2, a  0,   .
a) Să se studieze poziția parabolelor corespunzătoare funcțiilor f și g.
b) Să se calculeze aria suprafeței plane S, cuprinsă între cele două parabole.
c) Dacă A este punctul de intersecție a celor două parabole, diferit de origine, să
se arate că dreapta OA împarte suprafața S în două suprafețe echivalente.
 ln x n
 8. Se consideră funcția fn : 0,     R, fn  x   2
.
x
a) Să se rezolve inecuația f1  x   f2  x   0.

273
 Teme de sintez‘

b) Să se calculeze aria suprafeței plane mărginite de graficele funcțiilor f1 și

f2 și dreptele x  1, x  e.
c) Să se calculeze volumul corpului de rotație determinat de funcția
g : 1, e  R, g  x   x x f1  x   f2  x   .

TEMA 7
— Structuri algebrice —

 1. Pe R se consideră legile de compoziție Noþiuni de recapitulat

„ ○ “ și „  “ definite astfel:
x ○ y  x  y  2, x  y  xy  x  y  a, — legi de compoziþie — proprie-
tãþi;
 x, y  R.
— monoid;
a) Să se studieze proprietățile legii „ ○ “. — grupuri;
b) Să se determine a  R astfel încât — morfisme de grupuri;
legea „  “ să fie asociativă. — inel;
c) Pentru a  0 să se rezolve ecuațiile: — corp;

 x2  1 ○ 2x  3   6,  
— morfisme de inele si
2x  2x  1  71. corpuri;
d) Să se rezolve sistemul de ecuații pentru — inele de polinoame.
a0:
  x  1 ○  y  1  6
 .
  x  1   y  1  2
n1
e) ªtiind că  2  3  5, să se arate că 2
. 2  _
... ,
2  2  2 ○ 3k,  n  N*.
n ori k0

 2. Se consideră mulțimile:
  1 0   0 1   1 0   0 1 
G1   ,  ,  ,    M 2 R  ;
 0 1   1 0  0 1   1 0  
1 2 3 4   1 2 3 4   1 2 3 4  1 2 3 4  
G2   ,  ,  ,    S 4 .
1 2 3 4   2 1 3 4   2 1 4 3  1 2 4 3  
a) Să se alcătuiască tabla înmulțirii matricelor pe mulțimea G1 și tabla
compunerii permutărilor pe mulțimea G 2.
b) Să se arate că G1,   și G2, ○ sunt grupuri.
c) Să se arate că G1,   =  G 2 , ○  .

1  5a 3a 
  M R  .
 3. 
Se dă matricea A  a    25a
 1  5a   2
 3 
a) Să se arate că A a este matrice inversabilă, oricare ar fi a  R.
b) Să se arate că A  a  A  b  A a  b ,  a, b  R.
c) Să se rezolve ecuația A  x  1 A 2  A 1  x A 3 .

274
 Teme de sintez‘

 A 2  x  3y   A  8 
d) Să se rezolve sistemul de ecuații  .
 A 2x  y A 3  A  2 A  y  x
 
e) Dacă G  A a  a  R să se arate că G,  este grup comutativ.

f) Să se stabilească un izomorfism între grupurile G,  și   0,    ,  .

 4. Pe mulțimea A  Z  Z se definesc operațiile algebrice:
a, b  c, d   a  c, b  d  ;
a, b  c, d  ad  bc  2ac, bd  ac .
a) Să se arate că  A,  este monoid și să se determine mulțimea U  A  .
b) Să se arate că  A, ,  este inel.
c) Inelul  A, ,  are divizori ai lui zero?

 10  0 0 
 5. În mulțimea M 2  C  se consideră matricele I2  ,O   0 0  și
 0 1  2
    
  z w 
 
mulțimea G   z, w  C, unde u este conjugatul numărului
 w z  
complex u.
a) Să se verifice că I2  G și O2  G.
b) Să se arate că dacă z, w  C și z 2  w 2  0, atunci z  w  0.
c) Să se arate că dacă P, Q  G, atunci P  Q  G.
d) Să se arate că dacă D  G, D  O2, atunci D este matrice inversabilă și
D1  G.
e) Să se găsească o matrice X  G cu proprietatea că XC  CX, unde
 i 0 
C .
 0 i 
f) Să se arate că dacă A, B  G și A  B  O2, atunci A  O2 sau B  O2.
g) Să se arate că  G \ O 2 ,  este grup necomutativ.
h) Să se arate că G, ,  este corp necomutativ.
 (Bacalaureat, 2004)

 
10
 6. Se consideră polinomul f  C  X  , f  1  X  X2 cu forma sa algebrică

f  a20X 20  ...  a1X  a0.

a) Să se determine a 0 și a1.
b) Să se calculeze f  1 , f  1 , f  i  .
c) Să se calculeze suma coeficienților polinomului 1 f.
d) Să se arate că a  a  ...  a  a  f 1  f  1  f  i   f  i   .
0 4 16 20
4 
(Bacalaureat, 2000)

275
 Teme de sintez‘

 7. Fie f  C  X  un polinom de gradul n  N*.

a) Să se determine f știind că funcția polinomială atașată verifică egalitatea:
xn
f  x  f  x 
,  x  R, (1).
n!
b) Să se arate că dacă f verifică relația (1) atunci nu poate avea rădăcini reale
multiple.
c) Să se rezolve în mulțimea C ecuația f  x  12  0 pentru n  4.

 8. Pe mulțimea R se consideră operațiile algebrice:

x  y  x  y  1, x T y  2xy  2  x  y  a,  x, y  R.
a) Să se determine a  R pentru care  R, , T este inel.
b) Pentru a  R determinat să se determine U  R  .
c) Să se afle m, n  R pentru care funcția f : R  R, f  x  mx  n verifică
simultan condițiile:
i) f este funcție bijectivă;
ii) f  x  y  f  x  f  y , x, y  R;
iii) f  x  y   f  x  T f  y ,  x, y  R.

276
 Indicaţii şi r‘spunsuri

INDICAȚII ªI RĂSPUNSURI
— ALGEBRĂ —
CAPITOLUL I. GRUPURI
1. Legi de compoziție pe o mulțime (pag. 11)
 3   2  2 53
• E2. c) a 0, . • E6. a) x 0, ; b) x  , y  . • E9. a) Avem
 2   3  5 15
succesiv: x, y 2,    x  2, y  2  x  2  0, y  2  0  x  2  y  2  0 
 a 2b  x 2y 
 xy  2x  2y  4  0  x ○ y  2. c) Dacă A  , B    cu
 b a ax x 
  2by y 2ay
 2 2 2 2   2bx 
det  A   a  2b  1, det B  x  2y  1 se obține A  B   
 bx  ay 2by  ax 
și det  A  B  det  A   det  B  1, deci AB  M. • E11. a) Se obține că A 6  I2,
deci sunt 6 elemente.
 
• A1. 0̂ , 0̂, 2̂ , Z4 . • A2. a) x  a, y  a  x  a  0, y  a  0   x  a  y  a   0 
 xy  a  x  y  a2  0  x ○ y  a. b) Avem: x, y  4, 6   4  x  6 și
4  y  6  1  x  5  1, 1  y  5  1  x  5  1 și y  5  1  x  5  y  5  1 
 1   x  5  y  5  1  4  x ○ y  6. • A3. Dacă x, y  M atunci x  y  3  0.
xy  2
Se arată că  2 xy  2  2x  2y  6  xy  2x  2y  4  0 
xy3 
  x  2  y  2  0. • A6. Avem: x ○ y  2  xy  2x  2y  a  2   x  2  y  2 
 a  6  0 și rezultă a  6. • A8. Fie x  M. Atunci x n  M, pentru  n  N*.

 
Rezultă că x, x 2 , …, x n , …  M. Dar M este finită, deci există m  N*, astfel
încât x  x.
m
Așada x  x  0
m
cu soluțiile x 1, 0, 1, după paritatea lui
r
m. În concluzie M  1, 0, 1 și se obține: 0, 0, 1, 1, 0, 1,  1, 1, 1.
Pentru C, din egalitatea xm  x  x  0 sau xm  1 deci x rădăcină complexă a
unității. Rezultă că M este: 0 , U n sau 0  U n , n  N. • A9. Avem: 333  39,
n 2
respectiv n funcții (legi de compoziție).
2. Proprietăți ale legilor de compoziție (pag. 19)
• E3. a) a  c  1, b  Z. b) a  2, b  2. c) a  b0, 1. d) a  b  1. • E5. Rezultă
3a  b  7, cu soluțiile a, b 1, 4  , 2, 1. • E6. a) a  3̂.
• A2. Răspuns e). • A4. a) a  b  1; b) Avem că: AB  BA deci A ○ B  a  b AB
și a, b  R; c) a  R. • A5. a) ax  xa,  x  M; b) a  M; c) ax  xa,  x  M.
nn1
• A6. n 2 .

277
 Indicaţii şi r‘spunsuri

2.4. Elemente simetrizabile (pag. 26)

• E1. a) e  0; b) e  1; c) e  4; d) e  0; e) e  3̂. • E2. a) e  2; b) e  8;
1
1
c) e  ; d) e  2 9.
2

3. Noțiunea de grup. Exemple (pag. 42)

• E4. G, . • E5. G, . • E6. Amândouă. • E7. A a, b  A c, d  A ac  bd,
ad  bc, E  I 2. • E8. b) Se arată că: A 
3
I3,  A  M. • A2. a) 4. • A3. e  0, 1 
 1 b 
și  a, b   , . • A4. Se obține că A ○ B  A  B. • A5. A  2, b  6.
 a a 
 
• A6. e  f și f 1  f . • A7. Se arată că f ○ f  f . • A9. a  b  1.
1 a 1 a b ab
a

4. Reguli de calcul într-un grup (pag. 49)

 1 2na  n log x 
n
n
 2

• E1. b) 2, 2, respectiv 5  4i. • E2. b) A   . • E3. x  2 .

0 1 
• E4. xn  4  x  4  . • E5. a) a2b  aab   aba  ab  a  baa  ba2; c) Inducție
n

  
matematică. • E6. a) x 2  aba 1 aba 1  aba 1aba 1  abba 1  ab2 a 1;
c) x n  ab n a1 .

  , n  N.
n
• A1. a) Inducție matematică și faptul că a n  a 1

 a  a   a  a
2
• A2. a) x  aba  aa2 a  a 4 . Dar din a  b2 2 4
 a3  e. Așadar
x  a4  a  x3  a3  e. b) x3  ab3a1  aea1  aa1  e. • A3. ab  e  a  b1 
 ba  bb 1  ba  e. • A4. ab2  e  ab  b 1  bab  bb1  bab  e  ba 
 b 1  ab. • A5. Din relația y2  xyx1  y2 x  xy, deci xy  y2 x. Avem
succesiv folosind această egalitate: x2 y  xy2x  xy  yx  y2 x  yx  y2  y2 x  x  y4 x2 .
Așada x 2y  y 4x 2. Avem: x3 y  xy4x2  x3 y  xy  y3 x2  y2 x  y3 x2 
r
 y2 xy  y2 x2  y2  y2 xy2 x2  y4xyyx2  y4  y2 xyx2  y6  y2 x  x2  y8x3 .
Analog din x3 y  y8x3 se obține x4 y  y16x4 apoi: x5y  y32x5. Dar cum
x5  e rezultă că y  y32 deci y31  e. • A6. a) abc  e  bc  a1  bca  a1 a  e.
• A7. Din aba  bab  a2 ba  aba  b  bab  b  bab 2  a 3ba  aba  b 2  a3 ba 
 bab  b2  bab 3  a4ba  abab3  bab4  a5ba  abab4  bab  b 4  bab 5. Așadar
a5ba  bab5. Dar a5  e  ba  bab 5 și după simplificarea cu ba se obține
1
e  b5. • A10. a) x2  e  x  x1 . Avem: xy   xy  y1  x1  yx. b)  xy 
2

 x2y2  xyxy  xxyy și după simplificare cu x la stânga și cu y la dreapta se

278
Indicaţii şi r‘spunsuri

obține xy  yx. c) Avem: y1x 1  x 1y 1,  x, y  G. Luând x  x 1 și y  y1

se obține că yx  xy,  x, y  G.

5. Morfisme de grupuri (pag. 55)

• E1. a 1, 1 pentru Z și a  G \ 0 în celelalte cazuri. • E6. a  1, b  2.
• E10. f  x   ax.

 
• A1. f  A  a    a. • A2. f  A  a    a. • A3. M  I3, A, A 2 și M = U 3. • A4. a  1,
 cos  sin  
   i sin   
b  3. • A5. f : G2  G1, f cos  cos  . • A7. f  x  tg x.
 sin  
1
• A8. a  b  1. • A10. f xy  f  x  f  y   xy  x1 y1  xy  yx.
• A11. f : R  F , f  a   fa.

CAPITOLUL II. INELE ªI CORPURI

1. Definiții și exemple (pag.67) 2x  3 
• A2. 0  2, 1  1, U  Z   x  Z  Z   1,  3. • A3. Se obține
Z Z  x2 
 
b  3a  3 și a  3, b  12. • A4. 0 C  0, 1C  1, U  C   z  C Re  z   0 .
• A5. 0M  1, 1M  e, U M  M \ 1. • A6. Din egalitatea dată se obține că
x y
A , x, y  R. 0  0 , 1  I , U  M   a  M Tr  A   0 .
  M 2 M 2
 0 x 
• A7. 0A  0, 0, 1A  1, 0. • A8. fa  fb  f ab1, f a T f b  f abab, f a  f b  f ab,
fa ○ fb  fab. • A9. card M  23  8.

2. Reguli de calcul într-un inel (pag. 73)

• E1. a) 2̂; b) 2̂, 3̂, 4̂; c) 2̂, 4̂, 6̂; d) x̂ unde  x, 60  1. • E2. a) Se consideră
1, x  par f 0, x  par
x    
și g x  0 1  0 1  0 0 
. b) 
 0 0     .
0, x  impar 2, x  impar

• E6. În Z 2 ale loc egalitatea x2  x,  x  Z 2. • E8. a) x 0  
0 2̂ , respectiv
 1̂,
0 0
 
x  2̂, 4̂ ; b) x  1̂, 2̂   
x  2̂, 3̂, 4̂, 5̂ ; c) x  Z 7 \ 0̂ . 
și
• E9. ab   a2 b 2  ab, 1  a  1  2a  a2  1  2a  a  1  a.
2 2

 
• A1. a) 5̂, 6̂ ; b) Prin înmulțire cu 4̂ a doua ecuație se scrie 0̂  4̂. Rezultă

sistem incompatibil. • A2. a) 0̂, 2̂  ; b) x  2̂  3̂, y  ,   Z 8. • A3. Avem:

279
 Indicaţii şi r‘spunsuri

1  ba  1  bx 1a   1  bx 1a  ba  babx 1a  1  bx 1a  ba  b  ab  x 1a 

 
 1  bx 1a  ba  b  x  1 x 1a  1  bx 1a  ba  b x 1  1 a  1.


• A4. 1 1 0 1 a2  1 a  1 a . • A5. 1 1 0 1 an  1 a 1 a  a2 … an1 . 
• A6. a) Pentru x  x se obține că x  x sau x 2  x deci x  x sau x  x  0.
2

b) x  y  x  y  x2  xy  yx  y2  x  y  x  xy  yx  y  x  y  xy  yx  0 
2

 xy  yx  yx.

3. Corpuri (pag. 78)

• A1. a  b  1, c  6. • A3. Se obțin egalitățile f a  f b  f ab și fa ○ fb  fab.
• A4. a) Evident a  b 0, a, b, deci ab  1 și astfel ba  1. b) U  K   1, a, b.
Atunci a2 1, a, b. Cum a2  a implică a  1, iar a2  1  ab ar implica ab  a2
deci b  a, rezultă că a2  b. Analog rezultă că a  b2. c) Avem: a3  a  a2  a  b  1.
d) Din  
a3  1  a3  1  0   a  1 a2  a  1  0 și cu a  1 se obține
a2  a  1  0. e) Fie x  1. Cum x2  1 rezultă că x  1, a, b.
• Dacă a  1  a2  1  ab  a  b fals.
• Dacă b  1  b 2  1  ab  a  b fals.
Așadar 1  1  1  1  0.

CAPITOLUL III. INELE DE POLINOAME

3.1. Adunarea și înmulțirea polinoamelor
scrise sub formă algebrică (pag. 89)
• E2. a) m  1  gradf   0, m  R \ 1  grad f   1.
 grad  f   0, pentru m  2  grad  f   1, pentru m  R \ 1, 2  grad  f   2.
• E5. a) a  1, b  0. • E10. a) f  X  1, g  1; b) f  1, g  4x  3.
• A1. a) m  1; b) m  n  1; c) m  2̂, n  0. • A2. m  1, n  1 sau m  1, n  1.
• A3. Pentru a  b  1, gradf   grad  g   1, pentru a  b și b  2a  1,

grad  f   grad  g   3. • A4. a  1, b  2. • A5. f  3 X 2  3X  2 . 
• A6. f  2̂X  2̂X  3̂. • A7. a  2. • A10. a  2, b  1. • A11. a) f  X  2;
2

b) f  X2  X  1; c)  
f    X  1 X 4  1 . • A12. a  2̂, b  1̂. • A14. a) Dacă
f  RX și grad  f   atunci din f  x  x se obține că f 2  x  x2, deci f are
n,
gradul 1. Așadar am avea ax  b  x ,  x  R, ceea ce nu se poate. b) Avem:
x  f  x  x 2 și s-a arătat că x nu este funcție polinomială. c) Dacă f  C  X  ,
funcția polinomială verifică egalitatea f z  z2  z și pentru x  R am avea că
x  f  x  x2 ar fi funcție polinomială, ceea ce nu este adevărat.

280
Indicaţii şi r‘spunsuri

• A15. Dacă f : Z 3  Z 3 , atunci avem  

f 0̂  a1, f 1̂  a2 , f 2̂  a3 . Funcția 
g: Z3  Z3, g  x  ax 2 bx  c,

cu condițiile: g 0̂  a1, g 1̂  a2 , 
g 2̂  a 3, 
este egală cu f și este polinomială. Se găsește: c  a1 , b  a3  a 2 ,
a  2a2  a1  a3.

3.2. Împărțirea polinoamelor (pag. 95)

• E3. g  X2  3X  7.
7
• A2. a) a   ; b) a  2, b  2; c) a  2, b  0; d) a  0̂; e) a  b  0̂.
16
• A3. Restul are gradul 1, deci r  aX  b și r  n   a  n  b, care este progresie
aritmetică. • A4. a) Avem: f   X  a   X  b q  mx  n. Atunci f a  ma  n,
f a  f b af b  bf a
f b  mb  n de unde m  , n  
. • A6. a  2, b  8.
ab ab
• A7. a  6, b  5. • A8. f  x    x  a  q1  x   r  f  b   b  a  q1  b  f  a  . Se
obține că  b  a  q1  b  f  b  f  a . Analog  c  b q2  c  f  c  f  b și a  c q3  a  
 f  a   f  c  etc. • A9. Avem f   X  1  X  1  X  4 C  X   aX2  bX  c. Se
obține că: f 1  a  b  c, f 1  a  b  c, f 4  16a  4b  c și se are în
vedere că f 1  15, f 1  7, f 4  80. • A10. Fie R1  mX  n, R2  pX  q.
Din teorema împărțirii cu rest se obține că  
f  X 2 1 C  mX  n și
m  n  f 1  a  b  c  4
 
f  X2 1 C1  pX  q. Rezultă că: 
m  n  f  1  a  b  c  4
. Analog

f  i   pi  q  ai  b  ci  4
 . Se obține că: n  b  4, m  a  c, q  b  4,
f  i   pi  q  ai  b  ci  4

p  a  c, deci R1  a  c X  b  4, R2  c  a X  4  b.
Egalitatea dată se scrie: cX  4 2  aX  b2  5X 2  28X  15 și rezultă
egalitățile: c 2  a2  5, ab  4c  14, 16  b2  15 etc.

3.3. Împărțirea la X  a. Schema lui Horner (pag. 100)

• E2. a) m  1; b) m  i; c) m  2̂. • A1. a) m  1; b) m 3, 3; c) a  2.
• A6. a  0̂, b  2̂. • A7. Avem f  2   12  2 n1  3  2 n  4  12  n  4.
• A8. f  2   13 și f 4  81. Se obține sistemul: 2m  2n  12, 4 m  4 n  80 cu
soluțiile m  3, n  2 sau m  2, n  3.

4. Divizibilitatea polinoamelor (pag. 110)

• E4. a) m  3; c) m  2̂; d) m  3̂.

281
 Indicaţii şi r‘spunsuri

  
• A1. a) f  a   0̂  a 2  1̂  a  1̂, 2̂ ; b) f 2̂  0̂  a  0̂; c) b  a  4̂.

g   X  2X  2  X  2X   m   f  m
2
 2  f  m  m  f 2  2mf  m2 
2
• A2. Avem: 2 2

 2f  m. Se pune condiția ca m2  m  0. • A3. Avem X  1  X2  g și rezultă

 
2n1
cu binomul lui Newton: f  X X2  g   m 1 X n  M g  X  X4n2  m 1 Xn 

 
 M g  X n X 3n 3  m  1 . Este necesar ca polinomul X3n3  m  1 să se dividă

   
n 1
cu g. Avem: X 3n3  m  1  X 3  1  m  X 3  1  C  X   m. Deoarece

X3  1   X  1 g este necesar ca m  0. • A4. f 1  0  m 3  4m 2  3m  0 

 m  m 1  m  3  0  m0, 1, 3. • A5. a) f 1  0, f 1  0; b) f 2  0, f 3  0;
c) f 1  0, f 2  0; d) a  0, b  2; e) f se divide cu X  1 deci f 1  0. Câtul
împărțirii cu X  1 este g  X3  a  1 X2  a  b  1. Se pune condiția ca
polinomul g să se dividă cu X  bx  8. • A8. Se aplică algoritmul lui Euclid.
2

     
2
• A11. f  X n  g  X n  X 2n  2X n g  g2  X n  X n X n  1  g 2X n  g . Se

arată că Xn 1   X 1 g. • A12. a) f   X  g4n1   g  X4n1 . Folosind binomul

 
m
lui Newton se obține: f  M  X 4n1   X 
4n1
g  M .g • A13. f  X m  X 2  g 1 
 Xm  X2m  M g 1. Se analizează cazurile m 3k, 3k  1, 3k  2  etc.

5. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili (pag. 121)

• E3. a) a  0̂, x1  0̂, x 2  0̂, x 3  1̂; b) a  2̂, x1  x 2  2̂, x 3  x 4  3̂;
c) a  2̂, b  1̂, x1  x 2  1̂, x 3  x 4  2̂.

• E5. b) f   X    X   2  X    X    X    , 3 4 5
unde   C \ R și 6  1.

e) f   X  1ˆ  ; f) f   X  6̂  X  5̂X  5̂  .
2
2

• A1. a) Dacă  Q egalitatea f    0 se scrie: 23  32    3 3  2  3  0.  

 3  2  3  0
Se obține că  cu soluția   1. b) Avem pentru x  R și
23  3 2    0
f  x  0 : 
2x 3  5x 2  3  i x 2  2x  3  0.  Se obține x 2  2x  3  0 și
2x 3  5x 2  3  0 cu soluția x  1. • A2. a) Soluțiile ecuației sunt
x1  1, x 2  2, x3  a. Se obține: a  1 și a  2. • A4. m  3. • A6. a) Dacă  R
este rădăcina dublă, împărțind polinoamele succesiv cu x   se obțin
3  52  8  a  0 4
resturile:  . Rezultă   2,   .
3  10  8  0 3
2

282
Indicaţii şi r‘spunsuri

• A7. a) Fie   C rădăcina triplă. Se împarte succesiv polinomul f cu X  ,

punând condiția ca resturile să fie nule. Se obține că ultimul rest este r
 3  6  0, deci   2, apoi a  12, b  b.
• A8. Polinomul f  X  0 
ˆ X  1ˆ X  2

ˆ  X3  2
 
ˆ X. Se obține a  0
ˆ . • A9. n  2.

 
• A11. Pentru a  0̂, b  1̂, 2̂ se obțin polinoame de gradul 1. Dacă a  0̂, f nu


trebuie să aibă rădăcini în Z 3 , deci f 0̂  0̂, f 1̂  0̂, f 2̂  0̂. Se obține că  
a  b  0̂ deci a  1̂, b  2̂ și a  2̂, b   
• A14. a) f  X 4  X 2  1  X 2  X  1  
1̂.

     
8 9
 X 2  X  1 . b) f  X  1ˆ ; ˆ .
c) f  X  1 • A15. Dacă f este reductibil peste

Z atunci f are o rădăcină în Z, 

  n  Z. Obținem că: f   X  n  X 2  uX  v . 
Identificând cele două scrieri ale lui f se obține: a  nv, b  u  n, c  v  nu și
ab  ac  nv n  v  n  nu și se arată că ab  ac nu poate fi impar.

 
p
ˆ .
• A17. f  X  1

6. Relațiile lui Viète (pag. 128)

• E2. a) f  X  1      
ˆ 4; b) f  X  1ˆ 3; c) f  X  1ˆ 5; d) x  1̂, 2̂, 3̂ . • E3. a) Din  
7 2
z  z  z   se obține z  etc. z  1, z  4. b) Din relația z  z  z  3
1 2 3
1 2 3 3 1 2
33 3
se obține z  , apoi z  1, z  5. • E4. a) Avem z 1  z2  z3  6 și z 1  z2  z3.
3 1 2
5
Se obține z3  3. Din f 3  0 rezultă a  5. • A3. a) Din relațiile
x1  x2  x 3  6 și x1  x 2  2x3 se obține: x3  2. Prin împărțire cu X  2 se
află m  9. • A8. Se obține: x  y2  z 2  2  xy  xz  yz   x  y  z
2
2 și astfel
xy  zy  zx  1. Rezultă că x, y, z sunt soluțiile ecuației t 3  2t2  t  2  0, care
 
se scrie t2  1  t  2   0. Așadar, x  1, y  1, z  2 și permutări ale acestora.

7. Rezolvarea ecuațiilor algebrice cu coeficienți în Z, Q, R, C (pag. 137)

• E4. a) x1  1  3, x2  1  3, x3,4  1  7.
• A1. Soluții întregi pot fi doar divizori ai lui 2. Se obține a 6,  2, 4,  3 .
• A2. Soluții pot fi doi dintre divizorii lui 2, nu neapărat distincți. • A3. c) Soluții
 1 3
raționale pot fi elemente ale mulțimii 1,  2,  3,  6,  , 
 Se folosește
.

 2 2 
schema lui Horner.

283
 Indicaţii şi r‘spunsuri


— ANALIZĂ MATEMATICĂ —
CAPITOLUL I. PRIMITIVE
3. Proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite (pag. 156)
• E1. Din definiția primitivei unei funcții se obține că f  x   F  x  , x  D.
2 2 2x 2
a) f x  6x  8x  5; b) f  x   3  8x x  ; c) f  x   sin x  x cos x;
3 x x
2x3  3x2  2 2tg x  1
d) f  x  ln x; e) f x  ; f) f  x   xex; g) f  x   .
 x  12
cos2 x

• E2. F 1  x  F3  x  f  x , xR. • E4. F este derivabilă pe R și F   x   f  x  , x R.

• E5.   3x 2  2x  dx  x 3  x 2  C. Dacă F  x  x3  x2  c1, x  R este o primi-
tivă, din condiția F 1  2 rezultă c1  2 și F  x  x3  x2  2, x  R.

x2
2
x2

• E6. a) lim 3x  4  2  lim 3x  5x  f 2.  Rezultă că f este continuă în
x2 x2
3 2x  9  9 1
  f 0  0  f 0.
x  2. b) lim Rezultă că
x0
2x  9 6
 lim
x0
2x x0
x0 2x  2x  9  3 
f este continuă în x  0. c) f 2  0  f  2  0  f  2  3, f este continuă în
x  2.
• A1. a) f  x   F   x   ln2 x 1; 
b) f  x   ex1 x2  2x  4 ; c)  f  x   2x cos x  1;

d) f  x   9  x2; e) f  x   x2 1; f) f  x   xn ln x. • A2. F1 și F3. • A3. Func-

ex1  c , x  1

 
țiile sunt continue. e) f  x    x  1 , x  0 . • A4. F  x   
cos x, x 0 
1
.
x2
 2x   c2, x  1
 2
5 3
F este continuă în x  1, conduce la c    c . Din condiția F 2  re-
1 2
9 2 2
zultă c   , c  7.
2
2 1
 x3
  





 10, x 1
 1, x   1, 1
 3
 28 2
• A5. f  x   2 , F  x   x  , x  1, 1. • A6. a  ,
 x , x   ,  1  1,   3 e
 3
 x  26 , x  1
3 3
b  1. • A7. Din continuitate rezultă 3a  b  9 și din derivabilitate se

284
 Indicaţii şi r‘spunsuri

11 12
obține 9a  2b  15. Rezultă a   ,b . • A8. a  b  1. • A9. a  3,
5 5
2
b  4. • A10. a  , b  2. • A11. a  1, b  R, c  0.
3

4. Primitive uzuale (pag. 165)

4
1 7 11
4 5 4 x5
x

 x dx  5 C; c)  x 5dx  C; f) 11x  x3 dx  11 x 4 dx  4x 4 

4
• E1. a) 4
1
5
1 x 1 x 3 1 1 x
dx  arctg 
 
C; x 2  
 1 ln2
i)
2 dx  C; k)
xx2  9
dx ln
6 x 1 3
C; l) 16  x
1 dx
2
1
4
2x 1
4

C; n)  dx  arcsin C. • E2. f)

 4x 2  1dx  4  2 1  4 ln 2x  1 
4  x2 2 x 
18 dx  6 dx  2arctg x  C; k)
4
dx
C. i)   2  1 dx 
3x 2  27 x 9 3 6x  24
2

6  x 4
2


 
x
ln x  x2  4  C. m)   dx   
1 3 dx  arcsin  C.

6 48  3x 2
16  x 2 4
x x x
• E3. c), d), e). Se folosesc formulele: 2 sin cos  sin x, 2 cos 2  1  cos x,
2 2 2
x
respectiv 2 sin2  1  cos x.
2
 x  14 x4  4x 3  6x 2  4x  1  4 1 
 

• A1. g)   dx    dx    x2  4x  6    dx 


3 x 2
x  2 x x2 

x 1  
  2
    1 1



 


 2  
x 2  4  1 dx   x  4  dx 
3 2x 6x 4 ln x x C. h) x 2 4 
  x2  4 

 
1 x 1 sin 2
x  cos2
x
 ln x  x  4  arctg  C. • A2. a)  dx  2
dx 
2

2 2 sin x cos x sin x cos x

dx dx
  b) Se folosește formula cos 2x  cos2 x 
2 2 2
  tg x  ctg x  C.
2 2
cos x sin 3x
sin x  8 sin3 x  8  8 
  2

sin x. d)  dx   dx    sin x  dx   cos x  8 ctg x 

 

2 2 2
1  cos x sin x  sin x 

 
C. f)  1  tg2 x dx    tg x  dx  tg x  C. • A3. a)  6x8 3x 2  1 dx   3x2  1  
7
   
8 3x 2  1  
7

285
 Indicaţii şi r‘spunsuri
u  x
  dx  u  x   u  x  dx  C   C. c)
 x4 3 x5  1dx 
7
 3x 2  1
8 8

286
 Indicaţii şi r‘spunsuri

 1 43 5  1 5 1 5
1
1  u  x   311
  
x  1dx   x  1  x  1 dx   u  x    u  x   3 dx  
1
  5x 3 
1

5 5 5 5 1
3

C  .... d)  
3x2
dx   
x 3 
1   dx   
u x
dx   u  x    u  x   2 dx  2 
1

 x 3 1 x3  1 u  x 
1
1 4  4 4
x 1
3

  u  x 2  C  2  C. e)  ln x dx    ln x   ln x dx   u  x   u x dx 
x
u5  x  1 x 1 1 6x  6 1 ux

5
C  ln5 x C. g)
5
 3x2  6x 11 dx  6  3x2  6x 11 dx 
6  ux
dx 

 x 

ux
2

 
1 1
 ln u  x  C   ln 3x2  6x 11 C. h)
x 1 dx   dx   
2x
dx 
    1
6 6 4 2 2
x 1 u
2 x
u  x  1 x2  1
 C. k) arctg x  C. l) 
1 1 1 2 x2
 ln  C  ln 2 dx 
2 u  x  1 2 x 1 2 x  25
6

1 
 
x 3 
dx 
1

u x 1
dx  ln u  x   u2  x  25  C etc.;
 3
 x   25 3 u2  x  25 3
2
3

x  x3
n)   dx    dx    dx   
x x3 1 2x 1 4x 3
4
dx   4 





dx 
4 2 4

 
 

1 x 1 x 1x 2 1  x2 41x

 x  2
1  x  dx  1 arctg x
4
1
 
1 1 
   1  x4
2
dx  ln 1  x 4  C.


1 
2 4 4 2
2 1 x 2
1 sinx  2 1 cosx  3 1  sin x 
• A4. a) arctg7 x C; b) ln C; c) ln C; d) arctg 
7 4 sinx  2 6 cosx  3  2 
2
 
 C. e)
1
  1
sin2 x 2  1  C; f)  cos2 x2 1 C. g) tg 2 x  C; h) arcsin  
 sin x 
 
2 2 2 
  
 x3  3
x lnx 
3 5

C; j)   x lnx dx     3  lnx dx  3
cos x cos x C. •
3  5 
A5. a) 2

x3 x3 1 x3 x3
  ln x dx  ln x  x2 dx  ln x  C. 
b)  xe  x dx   x e x dx   
3 3 3  3 9
 xex   e x dx  xex  e x  C.  sin2 x dx   sin x  sin x dx   sin x 
c)

   cos x  dx   sin x cos x   cos2 dx   sin x cos x   1  sin 2 x  dx   sin x 

 cos x  x   sin 2 x dx. Rezultă că 2  sin 2 x dx   sin x cos x  x  C etc.
287
 Indicaţii şi r‘spunsuri


x
e) x2  25 dx   x x2  25 dx  x x2  25   x  dx  x x2  25 
x  25
2

x 
 25  25
 
2

 dx  x x2  25   x 2  25 dx  25 ln x  x 2  25 . Rezultă că
x2  25

 x2  25 dx  1
x x2  25 
 25 ln x  x 2  25   C. h) 
 x arctg x dx   
 x2 
 


2    2 
x2 x2 1 x2 1 x 1 1
2
x2  
 arctg x dx   dx  dx  
2 arctg x   1  x 2 arctg x   x 2  1 2
x 1 2 2 2
 arctg x   arctg x  C.
2 2

Teste de evaluare (pag. 167)

Testul 1
1. a) f   x   sin x  cos x   ex  f  x   g  x  ; b) g  x   cos x  sin x   e x  g  x  
 1
 f  x  . 2. Din F  x   f  x  ,  x  0,   rezultă a  , b  1. 3. a) x4 x3 
3 4  3

x 2  x  C. b) 1 ln 3x  1  2 x 2 x  C. c) e x  2x  2  C.
 2 6 3x  1 5
x 2
 
Testul 2
x2
x2 2

1. F  x     3x  9, x  3; F  x    3x, x 3, 0, F  x   x  3x, x 0, .

2 2
1  ln x u x
2. f   x   g  x  , respectiv  g  x  dx   1  ln x dx   u  x  dx  ln u  x   C 
 ln 1  ln x   C. 3. a) 
x
dx  
2
dx  x 2  1  2 ln x  x 2  1   
x 1
2
x 1
2

  x  2  e xdx    x  2   e x 

C. b) dx   x  2  e x   e x dx   x  1 e x  C .
 dx  1 sin2 x  C.
c)
sin x  sin x 2

Testul 3
1 1 5x 1  2  5x 

1. a  0, b  . 3. b) arcsin  ln    C.
3 5 2 2 20  2  5x2 
1 sin x  cos x
2
1 sin x
 dx   dx    dx  tg x   tg2x  tg x dx 
c)
 1
 tg x  tg3x  C.
cos4 x cos4 x 3
288
Indicaţii şi r‘spunsuri
 2 
cos x cos4 x 

289
 Indicaţii şi r‘spunsuri


CAPITOLUL II. INTEGRALA DEFINITĂ

1. Definirea integralei Riemann prin formula lui Leibniz-Newton (pag. 172)
80 15  1
• E1. a) 15; b) 10; c)  ; d) 64 e) ; f) 17 ; g) ; h)  ln 3; i) 1 ln 6.
7 5 ; 64 2 2 2 10
1 3 1  
• E2. a) ; b) ; c)  ; d) 3  1; e) 3  1; f) ; g) 0; h) 1; i) 1  .

2 2 2 12 4 2
• E3. a)
2
; b) ln  3  1  ln  2  2  ; c) ln  5  3   ln 2; d) ln 3; e)
ln 2
; f) 4.
1 
1 1 5 
• A1. a)   
a
ln 3; b) ; d) ln . • A2. x 2  x
; c)  10  a2 
12 20 12 22 1
n2  n  6 7 *
 a  12  0, cu soluțiile  ln , n  N 
a1  4, a2  3. • A3. ln 2
n  n  12 4
 n  4. • A4. Se obține ecuația 2a  2a  4 verificată de a  1. • A5. Se
3


obține ecuația 2a3  3a 2  2a  7  0  2a 3  2  3a2  3   2a  2   0    
 
  a  1 2a2  5a  7  0, cu soluția reală a  1. • A6. a) 3x2  4x  4  0 
 2  1
x  x2  4  ln  x  2

2
x    , 2  . b) ln x  4  1  x  4  1  x, x  1.
 3  2 2
Se ridică la 3pătrat ambii membri și se obține inecuația 2x  3  0 cu soluția
 
x  ,  .
 2 
 

2. Proprietăți ale integralei definite (179)

4 1 3 
; d) 8; e) 1  . • E2. a)  x  2 dx    2  x  dx 
3 2
• E1. a) ; b) 16; c)
3 1 1
2 2 3 4
 2
  2   
sinx dx 
 2x  5. b)   sinx dx    sinxdx   
x x 0
  x  2dx  2x 
3

2  2   2 
   0
  1  2 2 2
5  
5 


06 cos x dx  02 cos x dx   6  cos x dx  sin x 20




0
 cos x  cos x 
0 3. c)

2 2
3
1  x  dx   1  x  dx   x x
2 1 2 1
6  1  x dx  
3 
5
 sin x
2 2 2
. d)


2  1  1 1  3 
2   1
 x3 82
  x    3 . • E3. a) f 1  0  5  f 1  0  f 1. Rezultă că f este conti-
 3 
1

nuă în x0  1. Funcția este continuă și pe 1, 1   1, 2 fiind exprimată cu

restricții de funcții elementare. Așadar, f este continuă pe 1, 2 .  1 f  x  dx 

2

290
 Indicaţii şi r‘spunsuri 

 2x  3  dx    6x 2  1 dx   x 2  3x     13. b)  
1

1 2
 2x 2  x 2 e f  x  dx 
1 1 1 1 2

 4x   
1 e1 1
  3 dx  
e
3
dx  x 4  3x  ln x  23.
2 1 x 2 1
2 2
1   
  x  dx   0 1 dx  
0 2
c) 2f 2 dx  arctg x ar 2    .
csin x 0
1 11  x2 0 1x 2 1
4 4 2
   sin x   
 



• E4. a) Funcția f : 0,  R, f  x   este pozitivă pe  0, . Rezultă

4 2  cos x  4 
  

2x  x2  0,  x 0, 2 și se
că  40 f  x  dx  0,  x  0,  . b) Se arată că
 4 
aplică proprietatea de pozitivitate a integralei. c) x 3  3x  x x 2  3  0,  x   
   etc. d) Pentru x  
3    3

0 etc. • E5. a) Fie f, g : 1, 1  R,
1, 2   2 , 0  , sin x


   
f  x   x  3x, g  x   2  2x. Arătăm că f  x   g  x  ,  x  1, 1. Avem: f  x  
2

 g  x   x2  x  2   x  2  x  1. Din tabloul de semn al acestei expresii se

deduce că f  x   g  x   0,  x  1, 1. Rezultă că  11 f  x  dx   11 g  x  dx.
d) Se arată că ln x  x  1  0,  x  1, e. Fie f : 1, e  R, f  x  ln x  x  1,
1 x
f   x   0,  x  1, e  . Rezultă că f este descrescătoare și f  x   f 1  0,
x
b
deci ln x  x  1,  x 1, e . • E6. Se folosește inegalitatea m b  a  
 a f x dx 
4 1 4
 M  b  a  . a) m  3, M  7; b) m  0, M  ; c) m  2, M   ; e) m  , M  2;
3 2 3
f) m  f  0   3, M  f 1  f 1  2.

1 97 0 
• A1. a) I   
2
x2 dx    x  2  dx  ; b) I    tg x dx   6 tg x dx.
3
3 1 6  0
6
1 2 3
c) I   3x  5 dx   x  3 dx   3x  5 dx;
0 1 2

2x  x  dx    2x  x  dx    2x  x  dx.

2 0 3
d) I   2 2 2

3 2 0
3 1 2
• A2. a) a  1; b) • A3. I  ex1 dx  ex1dx  2e  2.
.
ln 4 0 1
0x 2x
• A4. I   12x dx  1 2 dx   22x dx  10. • A5. I   dx   dx 
2 1 1 11  x 01  x
0  x  1  1 2  x  1  1 0 1  2 1  2



   
291
 Indicaţii şi r‘spunsuri
  x 1 dx   x 1 dx   1   dx   0 1   dx  1  ln .
1 0 1 x 1 x 1 3

292
 Indicaţii şi r‘spunsuri

1 a 1 x 2n
• A6. 1      a  2. • A9. Se folosește faptul că 0   x2n ,  x 
e 2 e x1
1
0, 1. Rezultă că 0 1 x 2n dx x2n1 1 Cu teorema cleștelui se
 0 x 1  2n  1  2n  1.
0

obține limita zero. • A10. Din mărginirea funcției f pe 0, 11, rezultă
Mcă există
M  0 astfel încât f  x  M,  x 0, 1. Avem 0  I  M xn dx  . Tre-

n 0 n1
când la limită când n  , se obține lim I n  0.
n

3. Metode de calcul ale integralelor definite

3.1. Metoda de integrare prin părți (pag. 186)

1  e2x   x  e2x 1 1 e2x
1 e2  1
e2 e2x
• E1. a)   xe dx   x    
1
 dx  dx   
2x
.
 2 0 2 2 4 4
0 0 2
  0 0

0
x
1

0

 
b)   2x 1 e dx    2x 1 e x dx   2x 1 e x
1 1
  2ex dx  e  1  2ex
1

0
1

0
 3  e.
0

e  x 2 
e x e 2 ex 1 e2 2e e 1 2

1 x ln x dx  1    1    
2
c) ln x dx lnx dx x 4 .
 2 2 x 2
2  1
4 1

e  x 3 
e x3 e e x3 1 e3 x 3 e 2e3  1
d)  x lnx dx   
2
 lnx dx  3 lnx   dx    .
1 3 x 3 9 9
1 3 
 
1 1 1
2
e 1 e2
2 e2
 2 2 e2 e2 2

e)  ln x dx   x ln x dx  x ln x   x  2 ln x  dx  4e  2 ln x dx 
1 1 1 1 1
x
4e 2 2 x ln x 1 e2 1dx
 e 2  2e  2 1 . f)  
e ln x
dx   eln x   ln x dx  ln 2 x e 
 1
 1 x 1 1
e ln x e ln x e
 dx. Rezultă că 2 dx  ln 2 x  1 și e ln x 1
1 x 1 x 1 1 x dx  2 .
   
• E2. a) 0 2  x  1 sin x dx   2  x  1  cos x dx    x  1 cos x 2   2 cos x dx  2.
0 0 0
   
  3 
b)   . c)  6 sin2 x dx   6 sin x   cos x  dx   sin x  cos x
6
  6 cos2 x dx 
6 2 0 0 0 0
 
3  1
  
  6 1  sin 2 x dx   3    6 sin 2 x dx. Rezultă că  6 sin2 x dx  
4 0
 4 6 0 0 2
 
   3    . d) 2 x dx  2 x ctg x dx  x ctg x  2 ctg x dx   
2






  


2 

 4 6   sin x 4
  4 4 4 4
293
 Indicaţii şi r‘spunsuri


ln sinx  2
   ln 2. • E3. a) I  5 x2  4 dx  5 x x2  4 dx  x 5 
 x2  4
  1

 
4
1 1
4


5 x2
dx  2 5   5 x 2
4 4 dx  2 5  I  4
5 1
dx  2 5  I 
1 1 1
x 4
2
x 4
2
x 42




5 35 1
 4 ln x  x2  4 . Se obține I  5  2 ln . d) I   x x 2  1 dx 
1 1  5 0

3 1
x x
dx  
1 1
x  1 dx 
2
dx  I1  x  1  I1  2  1. I1 
0
1x 2

x 1 x2  1 x 2 1
0 2 0 0

 x  1 dx  x
1 1
dx   x2
3 1
1 x 2 2
x2  1  2 x x2  1 dx  2  2I. Se
 0
x 1
2 0 0 0

obține în final I  2 2  1 .
3
5e4 1 
e 1
• A1. a) 16  2e2 ; b)
4
; c)
2
; d) ln 1  2  1  2; e) esin1  cos1 ;  
f)
1
4 ln 3
; g) Integrala se scrie:
1 1 1 1 2 
 2xe x 1  x 2 dx   e x 1  x 2 dx  ... 
2
    
2 0 2 0
 
 . h) ne 1 ; i) 2 ln 
; b)   4 ; c) 3 3   ; d)

e n1 2 2
3  2  3. • A2. a) 
2 n 12 3

16 48 4
  1 2  1  1   3
1  2   ; h) I  2   x   sin x  dx  9  3 .

 ln 2; e) ; f) 2 e 1;  g) 2 4  ln 2  3 2  

    6 
2 2  3
 1 
2 
• A3. a)  ln 1 2 ; b) 
; c) 
 ln 2  3 ; d)   2; e)  2 
3
   






4 4 3 6 2  1 x2 

  
2   2 0 22 x
  

 arccos x dx etc. f) 2. • A4. a) 0 x sin x dx     x sin x dx  4. b) I  x  x e dx   

1

4  
  
  1 x  x 2 e xdx   3 x 2  x e xdx. c) I   11ln


 x  1 dx  elnx dx  e2lnx
    dx1  

0 1
e
x 1 e  x 
e  2e 2
3
2  5  1x x 4
2 2
1 x 4  
 e . • A5. a) ; b) a   , 2. • A6. a
) I   dx   dx 
0
2
0
2


3  3  x 4 x4

 4
1 x 2
dx  I  4I .
1 2
I1 
1

x3  x2  4
dx  x

3

 x4
2

 3I  5  3I.
x2  4 1

294
Indicaţii şi r‘spunsuri
0 0 0
1
I2   x  x  4  dx  x
2

x2  4 1 1
0  0
x2  4 dx  5 
1 x 4
2
dx  5  I2 
0 0 x 4
2

295
 Indicaţii şi r‘spunsuri

 
1 7
 4 ln x  x2  4 . Se înlocuiește I1 și I2 în I. • A7. a) 4 ln 2  ; b) e2  e 
0 4
 
 2e1  3. • A8. a) Se integrează prin părți • A9. a) I  , I  1, I  . b) Avem:

0 1 2
2 n1 4 
0  cos x  1,  x  0,  . Rezultă inegalitatea cos x  cos x,  x  și
n
0,
 2   2 
n 1 
In  I n1, n  N. c) In   I n2 , n  2, I0  , I1  1.
n 2
2  4  6  ...  2n
• A10. b) I n  .
3 n 5  7  1... 02n  1
 
  C1 x2  C2 x2  C3 x 2  ...   1 Cn x2  dx       
1 2 3 n n
c) I  1  x2 dx 
n 0 0  n n
C n n n 
 
1 1 1 1
n
1 2 5
 C0n  C  C2n  ...  Cnn. • A11. a) I 0  1  , I1  1  , I2  2  .


 
3 1n 5 2n 1 1 1 e1 e e
b) I  x e dx  e x x n  nx n1 ex dx    nI
n x
. c) Se demon-

n 0 0 0 e
n1

1
strează prin inducție. Pentru n  1 rezultă I1  1  , egalitate adevărată din a).
e
n 1!   1 1 1 1
Dacă In1  e  1    ...   , din b) rezultă: In    nIn1 
e


1! 2 ! 

 n 1 !   

     e
1 n!   1 1  1  n!   1 1 1 1 
   e   1    ...    e  1     ...   . 
e e 1! 2 !  n  1 !  e 1! 2!  n  1 ! n !  
     

3.2.1. Prima metodă de schimbare de variabilă (pag. 193)
u2 
• E1. a)   x  3  dx    x  3   x  3  dx   u  x   u 6  x  dx  
2 6 2 6 2
t 6 dt 
1 1 1 u 1
1

 16 x 2  2x 3  1 2x   
129 4  4
dx    1  2x 3  1 dx   u  x  
1 1 1
t7  . b) 3

 7 7 1 1
2
u1 t5 3 244
 u4  x  dx   t 4dt   . c) 2 1 1 2 2 1 
u1 5 1
5 1 2x  13 dx 
2 1
 2x  1 3
dx  
2
5

 
2x  1 dx  1 2 u  x   u3  x  dx  1 u2 t3dt  t2 
4
 2 u1 
0
. e)
 1 4x 
2 3
1
2x  13 21 4 225
3
1 1 1 1

 x 4  1 dx  
0
x 4
1  x
 4

 1 2 dx   u  x   u 2  x  dx  
0 u 0 
t 2 dt 
2
t t 
1 1 u 1 3 2

296
 Indicaţii şi r‘spunsuri


2 1 2 2  x 2
1 
x dx  1 
 0 e1 
1 1
 . g)  e1 2 x dx  e1
dx  
3 x2  1 2 0 x2  1 2 0 x 2 1 2
 u  x  1   1 1 2x x 2   
0 e 1  dx  
e
dx  uu 0
e 1 dt  ln t 1 . i) 3
4
3 dx 
2 2 

2

u  x  2 t 2 1 2 x1
x  2
1
 23uu2 xx  1  uu 23t2 1 1 1 t1
3
1 3
3
1 1
2 t 1 2 2 4x  3 2
 dx  dt  ln  ln . k)  12 2 dx  
3  3 
 3 
2
1 1
2  3
 2x  dx  1  1 2 u  x  dx  1   1  2 dt  arctg 
u 2
 12;
  2x   3 2 u  
x  3 2 u t 3 2 t
1 2
  3
3
3
2 2  

2 2  2 1
 1 1 1 1 2  x2 1 1
l) . • E2. a)  xe dx   2x  e dx   x  e dx   u  x   e
1
x
2
x
2 u x 
dx   
4 10 t 2 2 2 2 
0 0 0
1 u 1  t  e 1 2x 2 1 1 2x 2 1 1
 e 1 1
b)   0


2 u 0
e dt
2 2
. x 3 dx  
0
4x  3 dx  
4
 2x  
0
0 4
1 1 u1 t 2
u  x   3u x  dx  
2
 
2 1
 32x dx   t
 1 
3 dt   1  3 . d) e1

4 0 4 u0 4 ln3 9 ln3  2 x  1

0
ue1 4
 ln4  x  1 dx   ln  x  1  ln4  x  1 dx   u  x   u4  x dx  
e1 e1
t dt 
2 2 u 2

1
 x  
ux
2
5 1 1
t  0 2x 0 0 0
. f)
 1 dx   dx   dx   1 dt 
1  x  1 u2 x
5 1 1
5 2 1 x4 
2 2
2 
2 2 1 t2
0


ln 3  2 2 ; h) ln 1  2 . • E3. a) Se alege u  x   3x, 
1 1

0
 arcsin t   ; g)
6 3 1
23 3
   
2
cos t
u  x   3, x  0, , f  t   , t  0, . c) u  x   sin2 x, u  x   sin 2x, x 

  6  3  2   1

  și f  t   1 , t  0, 1. d) u  x   arctg x, u  x   , x  1, 1 și
  0, 




 22   
1  t2
1
1  x2
f  t   t , t   , . e) u  x   , u   x    1
, x   ,  și f t   sin t, t 
2 3
 
  

 4 4   x x2    

297
 Indicaţii şi r‘spunsuri
 
 , . • E4. Funcțiile de integrat sunt impare.
 3 2 
 
1 1 u  x 
8
1 81 1 1 4 1 x 1
• A1. a)  ln . b) 0 dx  
3  1 u  x 
dx   dt  ln t 6 3 3 3x2  1 6
3 6t 3

298
Indicaţii şi r‘spunsuri

1 6x 1 x
1 u 1 4 1 1 43 x 4 1 x

. c)  dx  2 dt 
 3x 2  1 dx  dx 
6 1 1 2 x  3 dx 
0
6 0 u x 3 1 x t
12 32  1 33
 2 u  x   3 u  x  dx  2 3 t dt    ln 2; e)  ln 4; g)
4 2
. d) ;
1 1 ln 3 2 4 8 5
  
1 

1
h) 4
3

1 ; i) ln 1 2 ; j) I  2
2
1
dx  
2
2
 x
dx   2
3
1
dt 
2 2
3 1 t
1   
3 x2 1 3 1 2
1 2
x 

 x 
 1 
1  2 1 1 2  2  1
x 

  arcsin t 2 
  
3 6
2
. k) I  4
1
dx  
2
4
2 2
dx  
2

x 1
1  2 
3
2 1
x4  x 
 1  
1 1 1
1  2  1 1
 
1 1 1
 dt   arcsin t 2  l) I   x  dx   dt 
2
 .
1 4
1
1 2
21 t
2 2 24 2 1 1 2 1 t  t2
2
1 
2 4
x x
1  3 2 1
3
1 1 dt 1 3 dv
9  2 21
  2 4   2  92 3   2 ln  v  v  4 
2
 2  ln .
 1 2 3 2 v 
2   9 323
 t    4 2
 2  4
m) I    1
 x  32  1dx   u  x  u2  x   1
1
4 t  1 dt 
 2
2
t t2  1 
1

1

 ln t  t2  1 4 
1
25
 3

. n) 3 arcsin
2
.
2 4 5
2  1e x
1

 e x  1  1
1 1
• A2. a) 1  2 ln 
; b) 6 ; c) I    0 ex  1 dx   0
e dt
ex  1 dx   t
2
3
1
1
2e e 1 e2x e 2x
1 1 1
  ln t e  ln ; d) ln ; e) Se scrie   ex  1 
2
e 1 e ex  1 ex  1 ex  1
ex  1 ex ex  1 ex 1
și se integrează. f) Se scrie     
ex  1 e2x  1 e2x  1 e2x  1 e2x  1
e x 1 1  1 1

1  e2x și se integrează. • A3. ln ; b) ; c) ln 2; d) ; e) ;
a) 4 3 63 8 3
 

299

 Indicaţii şi r‘spunsuri
f) 1  ln 2; g)
6
; h)  
ln 1  2 ; i) 
6

 ln 2  3 ; j)
4
. • A4. Se folosesc

formulele trigonometrice: 2 sin a cos b  sin  a  b   sin  a  b  , 2 sin a sin b 

300
Indicaţii şi r‘spunsuri

 cos a  b   cos a  b  . 2 cos a cos b  cos a  b   cos a  b  . • A5. a) Se folo-

x 2x  x 
2
sește formula sin x  2tg și integrala se scrie I  2 1 tg 2  2  tg 2  dx 
  2
x  x  x
1  tg2 3 2tg 3 2tg
2 2 2
1 4 13  
1 dt  ln 3. b) 2 3; c) ; d)  ; e) . • A6. a), b), c) Se pot
 3 3 15 4 6 2
3
t
2tgx 1  tg 2x
folosi formulele: sin 2x  , cos 2x  . d) Se folosește că sin x 
1  tg 2 x 1  tg 2 x
tg x 1
 , cos x  .
 1  tg2 x  1  tg2 x

3.2.2. A doua metodă  1de schimbare de variabilă (pag. 197)

• E1. a) Se alege u :   3     1  x, bijectivă, derivabilă, u1 :
 , 1 2 2 , 2 , 1u  x
1  4
:  , 2   , 1  , u t   t 1
3 1 și u    t   2  t  1 ; 3 
, 2  R, f  x   x5 .
2  4  f : 2 
     
2
t 5 t 6  1
I   3 t5  2 t  1 dt  2    2 1 
2
Se obține etc. c) 2    4arctg ; d)
7 6 2
2  3
4 1 3 3 2
2 ln . • E2. a) 3  ln ; b) ln .
  
5 2 2 2
1
• A1. a) u  x   6 x; b) u  x   e x ; c) u  x   1  3x; d) u  x   .
1  x2
• A2. a) u  x   ex  1; b) u  x  6 x; c) u  x   x; d) u  x   x  1.

• A3. a) u  x   x; b) u  x   x; c) u  x    x.
4

CAPITOLUL 3. APLICAȚII ALE INTEGRALEI DEFINITE

1. Aria unei suprafețe plane (pag. 228)
7 45 1 5  16 39
• E1. a) ; b) ; c) ln ; d) 1; e) ; f) ln 3; g) 1; h) 1. • E2. a) ; b) ;
2 4 4 3 4 3 8
e 1
2
16 2 64 3 3
c) ; d) . • E3. a) A   f  x  dx  . b) A   f  x  dx   f  x  dx 
3 2 2 3 4 3
128
  f  x  dx  . c) A   0 f  x  dx   2f  x  dx   f
4
3  x  dx  4. d) A 

3 3 1 0 2

 
   sin x dx   2   sin x  dx  4. e) A   1  x 2 dx    1  x  dx  .
1 2 11
0  1 1 6

301
 Indicaţii şi r‘spunsuri
2 1 4  4 13
• A1. a) 
3
; c) ; d) A
2
2  x  dx   x  2 dx  .
3  
3 2

3 
2
  1 2 2
 
     
3 3 5
e) A   x 2  9 dx   x 2  9 dx   x 2  9 dx.
4 3 3

 
 8  x2  x2  dx; b)   x  4   x2  4x1 dx;    4  x2    x  41 dx.
2 4 0
• A2. a)  2
c)
 
x2 
• A3. A   2 f  x  dx   x  tg   1. • A4. A   f  x  dx.
5


0  2 0 2 4
e2
• A5. A  
1

0
 2

x  2x  x dx. • A6. A   e  ex dx 
1 x
.  
2  m  3 2
0 A 
4 2m

• A8. A   . A 
f
3  f , g   0 
2x  x 2  mx dx 
6
. Din  A
 f ,g
f
  2
1 u 1
se obține m  2  3 4. • A9. A u   și limita este .
e eu e
5m  3m  9
2
 3  3
• A10. a) A m  ; b) m  0  ; c) m  .
6 , 5  10


2. Volumul corpurilor de rotație (pag. 231)

2 ; d) 6; e)  2 35
; b)  ; c)
256 2
• E1. a) 

 12 ln  ; f) ; g) 3 ;
15 2 2  3  3 2
a  1  3  a   a  ;
3 4
2 ; b)
 3
h) i)   2 ln 3  . • E2. a) ln ; d) 8
.
10
12 3  4 4 2 3
• A6. 117.

302
 Cu p r i n s
Prefaţ‘ ............................................................................................................................................... 3

ELEMENTE DE ALGEBRĂ

Capitolul I. GRUPURI................................................................................................. 5
1. Legi de compoziţie pe o mulţime ........................................................................................... 5
1.1.Definiții și exemple ................................................................................................ 5
1.2.Adunarea și înmulțirea modulo n ........................................................................ 6
1.3.Adunarea și înmulțirea claselor de resturi modulo n .............................................. 7
1.4.Parte stabilă. Lege de compoziție indusă .............................................................. 8
1.5.Tabla unei legi de compoziție ............................................................................... 10
2. Propriet‘ţi ale legilor de compoziţie ..................................................................................... 14
2.1. Proprietatea de comutativitate ............................................................................. 14
2.2. Proprietatea de asociativitate ................................................................................ 15
2.3. Element neutru...................................................................................................... 21
2.4. Elemente simetrizabile .......................................................................................... 23
3. Noţiunea de grup. Exemple.................................................................................................... 30
3.1. Grupul aditiv al resturilor modulo n ................................................................... 32
3.2. Grupul claselor de resturi modulo n ...................................................................33
3.3. Grupul permutărilor unei mulțimi ......................................................................36
3.4. Grupul simetric Sn ....................................................................................................................................................... 37
3.5. Grupuri de matrice ............................................................................................... 39
4. Reguli de calcul într-un grup.................................................................................................. 44
4.1. Puterea unui element într-un grup ...................................................................... 44
4.2. Legi de simplificare ............................................................................................... 45
5. Morfisme de grupuri ................................................................................................................ 50

Capitolul II. INELE ŞI CORPURI ......................................................................................... 60

1. Definiţii şi exemple................................................................................................................. 60
1.1. Inelul claselor de resturi modulo n ....................................................................... 61
1.2. Inele de matrice pătratice..................................................................................... 62
1.3. Inele de funcții reale .............................................................................................. 65
2. Reguli de calcul într-un inel ................................................................................................... 69
3. Corpuri ...................................................................................................................................... 75

Capitolul III. INELE DE POLINOAME ................................................................................ 81

1. Mulţimea polinoamelor cu coeficienţi într-un corp comutativ ..............................................81
1.1. ªiruri finite de elemente din corpul K ................................................................... 81
1.2. Operații cu șiruri de elemente din corpul K ......................................................... 81
2. Forma algebric‘ a polinoamelor............................................................................................. 83
2.1. Polinoame constante ............................................................................................ 83
2.2. Forma algebrică a unui polinom ........................................................................... 84
2.3. Valoarea unui polinom. Funcții polinomiale ........................................................ 86

270
Indicaţii şi r‘spunsuri
3. Operaţii cu polinoame scrise sub form‘ algebric‘ .............................................................. 88
3.1. Adunarea și înmulțirea polinoamelor scrise sub formă algebrică ........................... 88
3.2. Împărțirea polinoamelor ........................................................................................ 92
3.3. Împărțirea la X — a Schema lui Horner ...........................................................................97
4. Divizibilitatea polinoamelor ............................................................................................... 102
4.1. Relația de divizibilitate pe mulțimea K [X] .......................................................... 102
4.2. Proprietăți ale relației de divizibilitate ................................................................ 102
4.3. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor .................................................... 105
5. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili ........................................................ 112
5.1. Rădăcini ale polinoamelor................................................................................... 112
5.2. Rădăcini multiple ale unui polinom.................................................................... 114
5.3. Ecuații algebrice .................................................................................................. 115
5.4. Polinoame ireductibile în K [X]............................................................................ 117
5.5. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili ............................................. 118
6. Relaţiile lui Viète .................................................................................................................... 124
7. Rezolvarea ecuaţiilor algebrice cu coeficienţi în Z, Q, R, C ........................................ 130
7.1. Ecuații algebrice cu coeficienți în Z ............................................................... 130
7.2. Ecuații algebrice cu coeficienți raționali ............................................................ 134
7.3. Ecuații algebrice cu coeficienți reali ................................................................... 136
8. Rezolvarea unor ecuaţii algebrice de grad superior cu coeficienţi în C ....................... 139
8.1. Ecuații bipătrate ..................................................................................................139
8.2. Ecuații binome ..................................................................................................... 140
8.3. Ecuații reciproce .................................................................................................. 141

ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ

Capitolul I. Primitive ............................................................................................... 148
1. Probleme care conduc la noţiunea de integral‘ ................................................................ 148
2. Primitivele unei funcţii. Integrala nedefinit‘ a unei funcţii continue................................... 150
3. Proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite.............................................................. 153
4. Primitive uzuale .................................................................................................................... 159
4.1. Primitive deduse din derivatele funcțiilor elementare ........................................... 159
4.2. Primitive deduse din derivarea funcțiilor compuse ................................................ 162
4.3. Primitive deduse din formula de derivare a produsului a două funcții ............... 164

Capitolul II. Integrala definit‘.................................................................................. 169

1. Definirea integralei Riemann a unei funcţii continue prin formula lui Leibniz-Newton...... 169
2. Propriet‘ţi ale integralei definite ....................................................................................... 173
2.1. Proprietatea de liniaritate a integralei definite .................................................173
2.2. Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul de integrare ........................... 174
2.3. Proprietatea de monotonie a integralei definite ...............................................176
3. Metode de calcul al integralelor definite ............................................................................ 182
3.1. Metoda de integrare prin părți............................................................................. 182
3.2. Metode de integrare prin schimbare de variabilă ............................................... 188
3.2.1. Prima metodă de schimbare de variabilă ...................................................... 188
3.2.2. A doua metodă de schimbare de variabilă .................................................... 196

271
 bP  x
4. Calculul integralelor de forma  a dx, gradQ  4 prin metoda
Qx
descompunerii în funcţii raţionale simple .............................................................................. 200
4.1. Calculul integralei definite a unei funcții raționale simple .................................... 201
4.2. Calculul integralei definite a unei funcții raționale oarecare ................................. 212

Capitolul III. Aplicaţii ale integralei definite .................................................................. 221

1. Aria unei suprafeţe plane .......................................................................................................... 221
1.1. Aria subgraficului unei funcții ................................................................................ 221
1.2. Calculul ariei mulțimii f cu ajutorul integralei definite ..................................... 222
1.3. Aria suprafețelor plane cuprinse între două curbe .............................................. 225
2. Volumul unui corp de rotaţie .................................................................................................... 229

TEME DE SINTEZĂ ........................................................................................... 234

INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI ........................................................................... 250

272