Vous êtes sur la page 1sur 4

Grecia antică

Muzica însoţea toate manifestările din viaţa grecilor.

[modifică] Muzica în perioada Barocului


Barocul muzical are 3 perioade: -incipient -median -tîrziu.

Caracteristici: Înlocuirea muzicii vocale cu cea instrumentală; Grija de a crea sunete mai
perfecţionate; În domeniul instrumentaţiei apar noi instrumente muzicale cum ar fi cele de
percuţie,noi instrumente de suflat,etc.

Suita baroca este caracterizată prin contrast tematic şi unitate tonală.Ea este formată din
dansuri:sarabandă,allemandă,gigă,courantă,rondeau,bouree,poloneză.

Concertul din această perioadă se numeşte grosso şi are două grupe de instrumente:soli şi tutti.

Sonata este de două feluri: da chiesa(religioasă)

da camera(laică)

Preludiul are plan tonal inconstant

Fuga este monotematică iar ca structură se împarte in două sau trei secţiuni: expoziţie,
divertisment şi eventual repriză sau încheiere.

Se compun ,de asemenea opere,oratorii,pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt


binecunoscuţii Johann Sebastian Bach,Georg Friedrich Händel,Antonio Vivaldi,Arcangelo
Corelli s.a.

[modifică] Orchestra simfonică


Instrumentele de suflat din lemn sunt: flaut, clarinet, oboi,fagot, corn englez

din alamă: trompetă, trombon, corn, tubă, saxofon, corn francez

Instrumente cu coarde: vioară, violă, violoncel, contrabas

Instrumentele de percuţie sunt: trianglu, toba mică, toba mare, gong, timpan, talgere, castaniete,
xilofon

Faţă de dirijor, instrumentele cu coarde se află poziţionate chiar în faţa acestuia, pe rînduri, de la
stînga la dreapta. Urmează instrumentele de suflat, în spatele celor cu coarde şi apoi, în spatele
acestora cele de percuţie. Instrumentele de suflat din alamă au o sonoritate foarte puternică, de
asemenea cele de percuţie. De aceea ele se folosesc în număr mai redus faţă de instrumentele de
suflat din lemn şi instrumentele cu coarde.

Etimologie:

În greaca veche termenul orkhêstra (orkhêisthai = «a dansa») desemna spaţiul semi-circular


situat între scenă şi spectatori, în care evolua corul. Mai târziu, la Roma, acest spaţiu era rezervat
spectatorilor de marcă. În cele din urmă acest spaţiu va reveni grupului de instrumentişti, multă
vreme aflat în spatele decorului (sec. XVII). Din această eopcă datează sensul modern al
cuvântului orchestră (ansamblu de instrumente din diverse familii).

Evoluţia orchestrei simfonice:

Orchestra simfonica se naşte la Veneţia în jurul anului 1600. La început ea nu cuprindea decât
instrumente cu coarde şi arcuş (familia viorii) şi un instrument de basso continuo (de obicei un
clavecin). O orchestră din Dresda avea în 1731: 8 viori I, 7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3
contrabaşi, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoţi, 2 corni, trompete (în număr variabil) şi 2 clavecine (din
care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20–25
de instrumentişti. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de instrumentişti. Spre sfârşitul
secolului XVIII (perioada clasică) orchestra simfonică va cunoaşte o evoluţie considerabilă
(HAYDN şi MOZART) când dispar din orchestră instrumentele cu coarde ciupite (cu excepţia
harpei) şi intră în orchestră clarinetul şi timpanul. BEETHOVEN: La timpan se adaugă alte
percuţii: toba mare, triunghiul, talgerele. La alămuri se adaugă trombonul (Simf. 5, 6, 9).
Alămurile sunt mai bine valorificate. Alte inovaţii: cornul englez, contrafagotul, flautul piccolo.

În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ – un


adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestraţia. În Requiem el foloseşte 16 tromboane şi
18 contrabaşi; în general orchestra lui BERLIOZ numără în jur de 150 de instrumentişti, sau
chiar mai mulţi. Richard WAGNER dezvoltă orchestra din muzica de operă (orchestraţie foarte
densă). Camille SAINT-SAËNS foloseşte xilofonul în Dans macabru (1874). Gustav MAHLER
merge până la 10 trompete şi percuţii neobişnuite (talangă, bici).

Secolul XX aduce noi evoluţii: Maurice RAVEL valorifică în mod original toate instrumentele
orchestrei în faimosul Bolero, inclusiv saxofonul. În 1909 Arnold SCHÖNBERG compune
Klangfarbenmelodie (melodia timbrelor).

ATENA
Vizite: ? Nota: ?

Atena a devenit cel mai renumit oras al Greciei Antice intre anii 500-400 i.c. Regiunile pe care
azi le numim Grecia, coasta Turciei si Egiptul erau pline de poleis sau orase cetati. Unele erau
cetati mari, ca de exemplu Corintul. Fiecare cetate avea moneda proprie, legi proprii si modul lor
de a vorbi. c3m15mq
Intre anii 500-400 i.c.atenienii au dus numeroase lupte impotriva altor orase cetati. In
aceasta perioada au intemeiat un imperiu si au creat un mod de viata, care de atunci a
fost admirat de toata lumea.
Atenienii credeau ca orasul lor era sub protectia zeitei Atena, o zeita razboinica si ca tatal ei era
Zeus, regele tuturor zeilor. De asemenea credeau ca ea are multi frati si surori printre care
Apollo, zeul soarelui si Dionysos, zeul vinului. Pentru ei Atena era zeita intelepciunii; ea a
inventat plugul, trompeta, arta olaritului, carul de lupta, corabia.
Zeita Atena a oferit orasului care-i purta numele maslinul, care l-a transformat intr-o cetate foarte
bogata .
Unele din minunile Atenei Antice pot fi vazute sub forma unor cladiri care au supravietuit pana
azi. In mijlocul Atenei se afla un deal, numit Acropole. Aici s-au construit cele mai minunate
cladiri ale orasului, care in majoritate erau folosite in scopuri religioase.
Erechteionul ; numele acestui templu vine de la unul din primii regi ai Atenei. In curtea
Erechteionului crestea maslinul despre care se credea ca fusese daruit orasului de catre zeita
Atena.
Statuia Atenei luptatoarea era atat de mare incat marinarii atenieni aflati departe pe mare puteau
vedea coiful si lancea zeitei stralucind in lumina soarelui.
Propileele. Pe aici se facea intrarea in Acropole. Drumul catre Propilee era format dintr-o panta
abrupta pe care inaintau procesiunile religioase indreptandu-se spre templu.
Partenonul era cea mai frumoasa cladire de pe Acropole ; era un templu construit de Pericle si
dedicat zeitei Atena Partenos. Cuvantul grec “parthenos” inseamna “necasatorit ”, iar Partenon
insemna “casa zeitei necasatorite”. Este o cladire impunatoare cu o lungime de 99,7 m si o latime
de 33,5 m. Constructia ei a durat 15 ani; a fost cladit din marmura Pentelica, care contine
minereu de fier si ii confera in lumina soarelui o stralucire cala, aurie. In interior exista o alta
statuie imensa a zeitei Atena, sculptata in fildes si aur de Phidias. Partenonul era scena unuia din
cele mai mari festivaluri ateniene-Panathenaea. Acest festival se tinea la fiecare 4 ani in cinste
zeitei Atena ; era un amestec de ceremonie religioasa si distractie, se organizau intreceri atletice
si o cursa cu torte care se tinea noaptea pe strazile orasului. Cel mai important eveniment al
festivalului era o procesiune in care tinere fete ateniene duceau peplos-ul la Partenon
(imbracaminte sacra facuta in fiecare an pentru Atena si pusa pe umerii statuii. Pericle a
comandat ca aceasta procesiune sa fie sculptata pe friza care inconjoara Partenonul. Aceste
sculpturi se numesc marmurile Elgin (dupa Lordul Elgin, cel care le-a dus in Anglia)Unele dintre
ele pot fi admirate in British Museum.
In fiecare an atenienii tineau un mare festival dramatic, numit Marea Dionysia . Festivalul tinea 6
zile si punerea sa in scena era foarte costisitoare. In primele3 zile se prezentau comedii si
intreceri pentru poeti , iar ultimele 3 zile erau rezervate pentru piese serioase.
Cel mai renumit festival al atletilor era denumit Jocurile Olimpice ; ele si-au luat numele de la
Olympus, centrul religios din sudul Greciei. Jocurile se tineau la fiecare 4 ani, la sfarsitul lunii
iunie. Dupa o ceremonie de deschidere solemna primul eveniment era cursa de care de lupta cu
patru cai. Participau pana la 40 de care invartindu-se in jurul stadionului insotite de un zgomot ca
de tunete. Foarte putine erau cele care terminau cursa din cauza ciocnirilor dar si din cauza
distantei de 14,4 km cat masura traseul obligatoriu.
In cadrul Jocurilor Olimpice mai existau meciuri de box, alergari, intreceri de lupte si petatlon. In
limba greaca “pente” inseamna cinci, iar “atlon” -; intrecere. Deci pentatlonul era o combinatie
de cinci discipline sportive diferite. Concurentii trebuiau sa alerge, sa sara in lungime, sa arunce
discul si sulita si sa se lupte. Invingatorii purtau pe cap o cununa de frunze de maslin salbatic.
Dansul joaca un rol mult mai important la vechii greci decat in societatea moderna. Dansul nu
este o doar o distractie ci expresia spontana a unor sentimente profunde (bucurie, tristete). Pe
langa dansurile solemne, se cunosteau dansurile violente si lascive , numite cordax. Sparta a fost
una din cetatile unde dansul era la mare cinste. Muzica era unul din elementele de cult si putine
ceremonii religioase se desfasurau fara cantece. Muzica era acompaniamentul necesar al
poemelor si al “corurilor de dansatori” si umplea lungile intermedii dintre actele tragediilor si
comediilor. Soldatii se duceau la lupta cantand si tot cantand se odihneau dupa o zi de munca
participantii la banchete. Cei mai vechi muzicieni cunoscuti sunt Orfeu, Linos, Tamiris. Muzica
greaca este in esenta o muzica vocala. Principalele instrumente folosite erau lira, flautul dublu si
tamburina. Notatia muzicala era alfabetica ; anumite semne adaugate deasupra literelor indicau
durata sunetelor.
La Atena exista un fel de politie, alcatuita din arcasi sciti.Sefii lor erau “Cei unsprezece”; ei
puteau aresta orice hot sau criminal prins in flagrant delict si, daca acesta isi recunostea culpa,
sa-l execute pe loc. Daca nu recunostea, il predau unui tribunal de judecata. In afara pedepselor
banesti (amenzi, confiscarea totala sau partiala a bunurilor) tribunalele ateniene condamnau la
exil temporar (phyge) sau definitiv (aeiphygia), la pierderea drepturilor cetatenesti , la inchisoare
si la moarte. Locul de tortura era afara din oras, in apropiere de Zidul Lung de la nord, dintre
Atena si Pireu. Flagelarea pe o roata, stigmatizarea cu fierul rosu si jugul pus in jurul gatului erau
aplicate doar sclavilor.
Democratia Atenei avea trei componente principale Ecclesia, Boule si Dikast eria. Ecclesia era
adunarea tuturor cetatenilor de sex masculin in varsta de peste 18 ani. Femeile nu puteau deveni
membre. In Ecclesia atenienii alegeau magistratii si functionarii orasului; ei discutau treburile
importante si hotarau ce era de facut.
Boule, era consiliul care propunea lucrurile pe care urma sa la realizeze Ecclesia. Membrii
acestui consiliu erau alesi prin vot. Dikasteria era formata din tribunale.
Deoarece locuiau intr-o clima firbinte, atenienii purtau imbracaminte usoara. Barbatii purtau o
tunica scurta cu maneci lungi pana la cot stransa cu centura in jurul taliei ; era confectionata din
lana sau panza aspra. Tunica femeilor era colorata in culori vii, mai scurta si deseori nu avea
maneci; sepurta peste o fusta lunga plisata si era stransa in talie cu o centura. Atat femeile cat si
barbatii purtau sandale din pile sau lemn sau un fel de cisme perforate legate pana la genunchi
numite “coturni”,care aveau talpa groasa si puteau fi purtate atat pe piciorul drept cat si pe cel
stang.
Tinerii eleganti din clasa cavalerilor purtau parul lung; atenienele isi ondulau parul, isi faceau
bucle si- l adunau in crestet si la ceafa. Ele isi acopereau capul cu o parte din tunica sau din
mantia lor, indoita ca o gluga. Parul putea fi vopsit (mai ales blond, culoare foarte apreciata) , se
purtau cozi false si peruci, impodobite cu piepteni de os, fildes, sidef, sau bronz.Sclavii si
oamenii din popor, purtau pe cap o boneta din piele de caine, numita kyne, iar cei instariti purtau
pilos (palarie frumoasa, cu calota inalta, conica, ascutita la varf).
Atena era un mare centru comercial. Marfuri din toata lumea greaca erau importate prin portul
Pireu. Navele comerciale se numeau “rotunde sau “scobite”, fata de cele de razboi, mai lungi,
inguste si mai putin adanci. Cele mai mari vase comerciale transportau aproape 400 de tone.
Portul Pireu a fost amenajat de Temistocle si a ajuns centrul unei activitati intense, comerciale si
militare. Marina de razboi era alcatuita din trireme (nave cu trei randuri de vasle) , era o corabie
rapida, care putea transporta 200 de oameni.
In domeniul matematicii s-au evidentiat Euclid, Arhimede, Apolonios din Perga , Pitagora si
Tales din Milet. Primii pitagoricieni au descoperit media geometrica si numerele irationale.
Redactate la sfarsitul secolului al IV-lea sau la inceputul secolului al III-lea, cele 13 carti ale
Elementelor lui Euclid, alcatuiesc o “summa”geniala a matematicii din timpul sau. Carsile 1-4
cuprind geometria plana, 5-6 raporturi si proportii, 7-9 teoria numerelor, 10 studiul numerelor
irationale, 11-13 geometria in spatiu. Lui Arhimede din Siracuza, ucis in 212 la varsta de 75 de
ani, I se datoreaza printre altele, calculul suprafetei sferei si a suprafetelor laterale ale conului si
cilindrului.