Mocan Marian – Logistica 161

______________________________________________________________________________________

CAPITOLUL VI

PROIECTAREA SISTEMELOR LOGISTICE

6.1. Metodologie de proiectare a sistemelor logistice

6.1.1. Parametrul tipul producţiei adaptat la logistică

Pentru proiectarea unui sistem logistic trebuie să se aibă în vedere mai

multe elemente cum ar fi:
- tipul producţiei (procesării);
- tipul structurii de fabricare;
- sortimente de produse, etc.
Unul dintre cele mai importante elemente de care se ţine seama în
proiectarea sistemelor logistice este tipul producţiei (procesării). Într-o
concepţie unanim acceptată tipul producţiei poate fi definit, la nivelul unei
unităţi economice, ca o categorie social economică care exprimă o stare
organizatorică şi funcţională, caracterizată prin stabilitatea nomenclaturii
producţiei fabricate într-o anumită perioadă de timp, volumul producţiei şi
gradul de specializare a întreprinderii. La nivelul secţiilor de bază [32], din
structura de producţie a unei întreprinderi, tipul de producţie caracterizează:
- gradul de sincronizare a operaţiilor de prelucrare;
- modalitatea de amplasare a utilajelor şi a locurilor de muncă;
- caracterul mişcării obiectelor muncii în procesul prelucrării lor;
- modul de transmitere a obiectelor muncii de la un loc de muncă la
altul;
- numărul de operaţii/piese programate pentru execuţie pe fiecare utilaj
sau loc de muncă etc.

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 162
______________________________________________________________________________________

Tipurile de producţie, pot fi împărţite, ţinând cont de marea varietate a

situaţiilor care se pot întâlni în activitatea industrială, în:

- tip de producţie în masă;

- tip de producţie în serie (mare, mijlocie şi mică);
- tip de producţie individuală (unicate).

Un parametru care evidenţiază concret deosebirile dintre tipurile de

procesare al unui sistem, este gradul de încărcare al utilajelor sau locurilor de
muncă şi numărul de repere ce se execută la un loc de muncă. Din acest punct
de vedere, locurile de muncă pot fi împărţite în:
- locuri de muncă la care se execută permanent o anumită operaţie la
acelasi tip de piese sau de produse, situaţie caracteristică tipului de
producţie în masă;
- locuri de muncă la care se execută permanent câteva feluri de operaţii,
la mai multe tipuri de piese sau produse, ordonate într-o anumită
succesiune, care se repetă după anumite perioade de timp cunoscute,
situaţie caracteristică tipului de producţie de serie;
- locuri de muncă la care se execută diferite operaţii, la tipuri diferite de
piese sau produse, care se repetă destul de rar la perioade de timp
aleatoare sau nu se repetă niciodată, situaţie caracteristică tipului de
producţie individuală;

Trăsăturile specifice principale ale tipurilor de producţie, funcţie de care

se va proiecta şi sistemul logistic aferent sunt:

• La producţia în masă
- pregătirea muncitorilor şi a locurilor de muncă în executarea unei
anumite operaţii tehnologice, fapt ce duce la o mare specializare a lor
şi la o creştere semnificativă a productivităţii;
- organizarea desfăşurării fabricaţiei în conformitate cu un flux
proiectat, dotarea acestor fluxuri făcându-se cu utilaje specializate de
mare randament, cu un grad ridicat de automatizare;
- procesul de producţie se desfăşoară continuu fără întoarceri şi
intersectări în flux, ceea ce duce la o deplasare rapidă a obiectele
muncii între locurile de muncă, pentru transportul acestora utilizându-
se mijloace specifice (benzi transportoare, conveioare, etc);
- stabilirea unor norme precise privind durata de execuţie a operaţiilor
tehnologice, normele de muncă, de consum de materiale, combustibil,
energie la fiecare loc de muncă;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 163
______________________________________________________________________________________

- la acest tip de producţie ponderea cheltuielilor indirecte este foarte

scăzută, nivelul activităţilor auxiliare (reglarea utilajelor) fiind
nesemnificativ.

• La producţia în serie
- nivelul relativ redus de specializare al locurilor de muncă şi deci un
grad mai redus de mecanizare şi automatizare a executării operaţiilor
tehnologice;
- ocuparea timpului disponibil de la fiecare loc de muncă cu loturi (serii
sau linii) de produse diferite, necesită de fiecare dată noi reglări ale
utilajelor, ceea ce duce la creşterea timpilor auxiliari şi la creşterea
calificării oamenilor ce lucrează în aceste întreprinderi;
- tehnologia de execuţie diferită de la o serie la alta, duce la o punere în
concordanţă a acesteia cu amplasările existente ale utilajelor şi a
locurilor de muncă;
- deplasarea obiectelor muncii de la un loc de muncă la altul se face în
loturi de fabricaţie sau în loturi de transport, în funcţie de capacitatea
mijloacelor de transport şi mărimea seriei de fabricare;
- activităţile auxiliare şi cele indirect angrenate în procesul de producţie
sunt mai complexe;

• La producţia individuală
- marea varietate de produse ce se fabrică în acelaşi timp şi în cantităţi
mici;
- utilajele ce se folosesc sunt utilaje universale sau centre de prelucrare,
capabile să execute o varietate mare de operaţii, iar calificarea
oamenilor ce lucrează aici este foarte ridicată;
- deplasarea obiectelor muncii de la un loc de muncă la altul se face de
regulă bucată cu bucată sau în loturi mici, ceea ce afectează negativ
organizarea transportului intern şi a utilizării eficiente a capacităţii
mijloacelor de transport;
- durata ciclului de producţie este mare ceea ce duce şi la costuri mari
ale produselor realizate în întreprinderile ce folosesc acest tip de
producţie.

Amplasarea utilajelor funcţie de tipul de producţie poate fi:

- amplasarea în linie de producţie (în flux), care se foloseşte pentru
producţia în masă (flux monoobiect) sau în serie mare şi mijlocie (flux
multiobiect);
- amplasarea celulară, pentru producţia de serie mijlocie şi mică;
- amplasarea funcţională sau pe grupe de componente pentru producţia
de serie mică şi unicală;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 164
______________________________________________________________________________________

- amplasarea mixtă, care combină cele trei tipuri anterioare, pentru

cazuri speciale;

Pentru amplasarea în flux trebuie prevăzute mijloace de transport

continuu de tip bandă rulantă, conveiere etc., care au un tact stabilit în prealabil.
În acest caz nu este posibilă o dereglare din punct de vedere logistic la un loc de
muncă, pentru că aceasta se repercutează negativ asupra întregului flux.
Pentru amplasarea celulară trebuie folosite mijloace de transport de tip
cărucioare, macarale cu braţ rotitor, chiar benzi rulante cu plăci etc, acestea
fiind însă specifice fiecărui loc în parte. Şi aici există o planificare a producţiei
dar nu atât de strictă ca şi în primul caz.
Pentru amplasarea funcţională, mijloacele de transport sunt de tip
cărucioare, motocare, macarale etc, depinzând de condiţiile specifice fiecărei
unităţi economice.
Ingineria şi managementul au ca element comun, fiecare în domeniul său
specific, succesiunea etapelor de concepţie şi funcţionare a sistemului [adaptare
după 133]:
- determinarea funcţiei şi obiectivelor sistemului;
- conceperea proceselor;
- conceperea structurilor;
- concepere programelor de realizare a obiectivelor prestabilite;
- selecţia a variantei raţionale/optime;
- realizarea concretă a noului sistem, respectiv a transformărilor de către
sistemul existent considerat (sistem tehnic, sistem tehnologic, sistem
de producţie/servicii), în cadrul ciclului său de viaţă.

În general, în cadrul unui sistem concret, procesul este definit ca

succesiune de stări/operaţii, prin care se produce o transformare, o
evoluţie/involuţie sau prin care se efectuează o lucrare. Procesarea poate fi
definită ca o desfăşurare de procese în cadrul unui sistem, procese concepute şi
conduse de către om.
În funcţie de natura obiectului supus transformării, procesarea conţine
diverse categorii de procese artificiale (create de om) şi încorporează în
rezultatul transformării resurse de tip forţă de muncă:
a). transformarea substanţei se realizează prin procese de extragere din natură,
de creştere biologică, de fabricare (prelucrare şi/sau asamblare);
b). acţiuni asupra substanţei, fără transformarea acesteia, prin procese de
control, manipulare, transport, aşteptare, depozitare;
c). transformarea energiei se realizează prin procese de producere, transport,
consum şi, eventual, de stocare;
d). transformarea informaţiei se realizează prin prelucrare (culegere, generare
rutinieră, generare creativă etc.), control, transmitere, stocare.

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 165
______________________________________________________________________________________

În practică interesează în primul rând procesarea substanţei şi acţiunile de

manipulare, transport, aşteptare, depozitare specifice pentru substanţe.
Obiectul procesării substanţei este foarte diferit, sub aspect conceptual
fiind specific tipului fluxului de transformare.
1) în cazul transformării substanţei, obiectul procesării este o materie primă sau
un reper (semifabricat, piesă/componentă, subansamblu, ansamblu etc.), dacă
acesta este supus proceselor de extragere din natură, de creştere biologică, de
fabricare (prelucrare şi/sau asamblare);
2) în cazul acţiunilor asupra substanţei, fără transformarea acesteia, prin procese
de control, manipulare, transport, aşteptare, depozitare, obiectul procesării este
o unitate de încărcătură (obiectul "învelit" de ambalajele, paletele, containerele
necesare manipulării şi transportului) sau un dispozitiv necesar pentru operaţii
de control, manipulare, aşteptare
Tipul producţiei (procesării) reflectă gradul de continuitate/
discontinuitate a desfăşurării proceselor aferente în cadrul sistemelor tehnice,
tehnologice, de producţie şi de comercializare. În principiu, aşa după cum am
amintit, se diferenţiază următoarele tipuri de producţii:
- producţie în masă, când pe o durată de funcţionare a sistemului
suficient de mare (de exemplu, un an calendaristic), este supus
transformării un singur sortiment (materie primă, reper, unitate de
încărcătură, etc.);
- producţie în serie, când pe întreaga durată a funcţionării sistemului
sunt supuse transformării un număr mai mare sau mai mic de
sortimente;
- producţie unicală, când se realizează procesarea total nerepetitivă a
unui număr foarte mare/nelimitat de sortimente.

În practică este deosebit de importantă cuantificarea tipului producţiei

(procesării), în funcţie de factori, pe cât posibil de aceeaşi natură. Aceşti factori
pot fi, în principiu, următorii:
- sortimentaţia produsă într-o anumită perioadă de timp;
- cantitatea (debitul) produsă din fiecare sortiment în aceeaşi perioadă
de timp;
- durata producţiei pentru o unitate/exemplar din sortimentul considerat.

Cuantificarea tipului producţiei permite, de la început, preorientarea spre optim

a soluţiilor concepute în inginerie şi în management.
Este cunoscut faptul că în prezent, în mediul social-economic se
manifestă următoarele tendinţe de evoluţie ale tipului producţiei:
- orientarea spre preponderenţa seriei mici şi unicatelor, în cazul
producţiei substanţei, datorită evoluţiei actuale a cererii şi ofertei în
piaţă;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 166
______________________________________________________________________________________

- orientarea spre preponderenţa producţiei în masă şi în serie mare, în

cazul fluxurilor energetice, datorită în bună parte nonstocabilităţii
energiei;
- orientarea spre preponderenţa seriei mici şi unicatelor în cazul
producerii informaţiei, în toate domeniile.

6.1.2. Tipul producţiei în manipulare, aşteptare şi în depozitare

Obişnuit, în practică, tipul producţiei (procesării) nu se determină prin

calcul ci se apreciază după mărimea seriei, definită de numărul exemplarelor din
sortimentul i, procesate pe durata ciclului de viaţă Tcvi al sortimentului
considerat. Această determinare prin apreciere este foarte imprecisă şi are
urmări nefavorabile, deoarece orientează soluţiile proiectate departe de optim şi
impune ulterior modernizări, reproiectări sau modificări costisitoare ale
soluţiilor iniţiale.
La fel ca fabricarea, manipularea şi depozitarea se desfăşoară localizat.
Manipularea şi depozitarea se realizează în mod specific:
- la/între posturi de lucru (fabricare şi aşteptare);
- la posturi de încărcare/descărcare a mijloacelor de transport;
- în depozite, în cazul depozitării efective (depozitare pe o perioadă mai
mare de timp, care necesită unele reamplasări în interior, funcţie de
frecvenţa de intrare/ieşire a unităţilor de încărcătură).

În literatura de specialitate se defineşte distinct tipul producţiei

(procesării) substanţei (TPS) pentru o mulţime de locuri de muncă (grupă de
locuri de muncă, atelier, secţie, întreprindere), respectiv tipul producţiei la
nivelul locului de muncă, şi se constată că în orice firmă, tipul producţiei
substanţei la nivel de întreprindere, este regăsit numai la 50..70 % din locurile
de muncă existente.
Delimitările cele mai utile pentru determinarea prin calcul a TPS, sunt
prezentate în Tabelul 6.1

Se observă că pentru definirea tipului producţiei se utilizează mai mulţi

coeficienţi, funcţie de locurile de muncă luate în consideraţie. Semnificaţia
notaţiilor utilizate în Tabelul 6.1. şi modul lor de calcul este următoarea:

Kcl - coeficientul de continuitate a livrării unui sortiment i, într-un an

calendaristic

Tabelul 6.1.

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 167
______________________________________________________________________________________

Parametri pentru determinarea tipului producţiei

Mărimi şi valori pentru nivelul
Tipul productiei Mulţime de locuri de muncă Loc de muncă
(procesării) K cl K ms n jk m jk
în masă 1 <1 <1 >1
mare 0,5...1 2...10 2...10 0,5...0,1
de serie mijlocie 0,1...0,5 10...50 10...20 0,1...0,05
mică < 0,1 > 50 > 20 < 0,05
unicală ~0 > 500 > 200 ~0

(n l − 1)
K cl = (6.1)
11

nl - numărul de luni în anul de plan în care este programată numai livrarea

sortimentului i;

Kms - coeficientul mediu al specializării posturilor de lucru din

compartimentul productiv considerat;

n to
K ms = (6.2)
nm

n to - numărul total de operaţii distincte (tipuri de operaţii) realizate într-

un an în compartimentul considerat;
nm - numărul de posturi distincte ale compartimentului considerat
(atelier, secţie etc.);

njk - numărul de repere distincte j aflate în componenţa sortimentului i,

procesate (real sau ipotetic în medie) în cursul perioadei de 1 an la postul
de lucru ce realizează operaţia k;

Fdank
n jk = [repere/post de lucru] (6.3)
Q jan .NTjk

Fdank [min/an] este fondul anual de timp disponibil pentru postul de lucru
al operaţiei k;
Q jan [buc/an.reper] este volumul procesării fizice a reperului j, în
conformitate cu programul anual de procesare a sortimentului i;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 168
______________________________________________________________________________________

NTjk [min.post de lucru/buc] este norma de timp (timpul unitar) pentru

operaţia k de efectuat asupra reperului j (valoarea NTjk este dată în
documentaţia tehnologică sau se determină pe bază de normative);

mjk - este numărul de posturi de lucru pentru operaţia k necesar continuu

(real sau ipotetic în medie) în cursul perioadei de 1 an la postul de lucru
pentru procesarea Q jan exemplare din reperul j;

1
m jk = [post de lucru/reper] (6.4)
n jk

Tipul procesării predominant (>50%) în total operaţii de acelaşi tip

defineşte tipul procesării substanţei (TPS) în cazul concret studiat.
O dată determinat, tipul procesării este un parametru esenţial în
activitatea de concepţie inginerească şi managerială, permiţând orientarea de la
început spre soluţia tehnică, tehnologică, managerială, optimă pentru
întreprindere.
În practică, determinarea tipului procesării substanţei se poate face
operativ, fie tabelar, fie asistat de calculator, dacă proiectarea structurilor,
proceselor, programelor se realizează asistată de calculator.
Aşa cum am precizat, manipularea, aşteptarea şi depozitarea nu
transformă fizico-chimic substanţa reperelor j, ci modifică poziţia în spaţiu şi
timp a reperelor, respectiv instalarea (poziţionarea+fixarea) acestora. Apare,
drept consecinţă, un conţinut specific al normei de timp NTjk (timpului unitar Tu)
aferentă operaţiei k de manipulare, aşteptare şi depozitare.

În cazul operaţiei de manipulare, norma de timp NTjkm este dată în

principiu de relaţia:

L trm
NTjkm = [min/unit.încărcătură] (6.5)
vmmed

În cazul operaţiei de depozitare şi/sau aşteptare, norma de timp NTjkd este

dată în principiu de relaţia:

Ta
NTjkd = [min/unit.încărcătură] (6.6)
Smed

În relaţiile (6.5) şi (6.6) s-au utilizat următoarele notaţii:

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 169
______________________________________________________________________________________

Ltrm [m] - lungimea traseului de manipulare a unităţii de încărcătură

(reperului) necesar pentru procesul de producţie considerat;
vmmed [m/min] - viteza medie de manipulare a unităţii de încărcătură
(reperului) pe traseul de manipulare;
Ta [min] - durata de depozitare, definită de intervalul între două
aprovizionări succesive a depozitului cu unitatea de încărcătură (reperul)
necesară;
Smed [buc] - mărimea stocului mediu de consum impusă de continuitatea
procesului de producţie şi vânzare.

Analizând parametrii prezentaţi în Tabelul 6.1, rezultă că în cazul

proceselor de manipulare, aşteptare şi depozitare este dificil, dacă nu chiar
imposibil, de definit şi utilizat parametrul Kms. Deci, rămân utile pentru
determinarea tipului manipulării, aşteptării, depozitării doar parametrii Kcl, njk,
mjk.

6.1.3. Tipul producţiei în transport

Spre deosebire de manipulare (transfer scurt în sfera postului de lucru),

transportul unităţilor de încărcătură (reperelor) j, este un transfer lung,
diferenţiat în două tipuri:

- transport intern (în interiorul frontierelor întreprinderii);

- transport extern (în afara întreprinderii).

Indiferent de tipologia transportului apare o caracteristică de diferenţiere

faţă de manipulare, din punctul de vedere al utilajului tehnologic şi al lungimii
traseului de deplasare a obiectului j:
- la manipulare utilajul tehnologic de manipulare este, în general, fixat
prin fundaţie (de exemplu, un manipulator sau un robot industrial) sau prin altă
modalitate (de exemplu un robocar cu pernă de aer), faţă de planşeul halei
industriale; lungimea traseului de manipulare Ltrm poate fi, de exemplu, de
maxim 5 ori dimensiunea de gabarit a obiectului j, aşa după cum s-a arătat în
capitolul I;
- la transport, utilajul (dispozitivul) tehnologic de transportare este în
general deplasabil pe un anumit traseu între două posturi de lucru, două zone ale
halei industriale, două sau mai multe clădiri ale unei întreprinderi, două sau mai
multe întreprinderi etc; lungimea traseului de transport Ltrt depăşeşte în general
de 5 ori dimensiunea de gabarit a obiectului j;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 170
______________________________________________________________________________________

Deci, în cazul operaţiei de transport, norma de timp NTjkt este dată în

principiu de relaţia:

L trt
NTjkt = [min/unit.încărcătură] (6.7)
v tmed

În relaţia (6.7) s-au utilizat următoarele notaţii:

Ltrt [m] - lungimea traseului de transport a unităţii de încărcătură

(reperului) necesar pentru procesul de producţie şi/sau vânzare
considerat;
vtmed [m/min] - viteza medie de transport a unităţii de încărcătură
(reperului) pe traseul de transportare.

Analizând parametrii prezentaţi în Tabelul 6.1, rezultă că în cazul

proceselor de transport este dificil, dacă nu chiar imposibil, de definit şi utilizat
parametrul Kms. Deci, rămân utile pentru determinarea tipului transportului doar
parametrii Kcl, njk, mjk.
Cuantificarea tipului producţiei (procesării) este riguroasă în domeniul
procesării substanţei şi poate fi extinsă, prin analogie, la determinarea tipului
manipulării, aşteptării, depozitării şi transportului. Această cuatificare constituie
baza preorientării spre optim a soluţiilor proiectate pentru sistemele logistice, cu
efecte deosebit de favorabile în asigurarea competitivităţii firmelor.

Principalele caracteristici ale tipului producţiei (procesării) în construcţia de

maşini şi aparate [122], se arată în Tabelul 6.2.
Din acest tabel, rezultă că se va ţine seama în principal de următoarele:

- sortimentaţia producţiei;
- specializarea utilajelor şi a echipamentelor tehnologice;
- amplasarea utilajelor şi a locurilor de muncă;
- consumul specific de materiale şi manopera pe produs;
- conducerea operativă a producţiei.

Semnificaţiile din Tabelul 6.2 sunt:

i - sortimente
j - componentele (reperele acestor sortimente)

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 171
______________________________________________________________________________________

Tabelul 6.2.
Caracteristicile tipului de producţie în construcţia de maşini

Criteriu Producţie unicală Producţie de serie Producţie în masă

Sortimentaţia Foarte largă Largă ... foarte Singulară
producţiei i = restrânsă
1...p; j = 1...r
Specializarea Tehnologică Mixtă Pe obiect
producţiei i; j
Specializarea Universale Universale, Speciale
utilajelor şi echip. specializate,
tehnologice speciale
Flexibilitatea Relativ ridicată Medie Scăzută
producţiei
Amplasarea Pe grupe Pe grupe, Concordant cu
utilajelor şi a omogene în celule, fluxul tehnologic
locurilor de muncă tehnologic în flux
Calificarea Înaltă, Medie Relativ scăzută
operatorilor direcţi policalificare
Diviziunea muncii Scăzută Mijlocie Mare
Consumul specific Relativ mare Mijlociu Mic
de materiale şi
manoperă pe
produs i, j.
Costul unitar al Mare Milociu Mic
produsului i, j
Productivitatea Mică Mijlocie Mare
muncii
Conducerea Pe unicate Pe comenzi Pe schimb şi linii
operativă a (loturi) de producţie în
producţiei flux

6.1.4. Algoritm specific utilizat în proiectarea sistemelor

logistice

În general pentru a proiecta un sistem logistic trebuie să ţinem seama pe lângă

cele amintite anterior şi de alte elemente cum ar fi:

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 172
______________________________________________________________________________________

- datele iniţiale;
- cerinţele concrete ale beneficiarului;
- condiţiile complexe ce pot exista în momentul proiectării;
- termenele impuse;
- costurile ce le implică această proiectare;
- performanţele viitorului sistem;
- standardele interne şi internaţionale existente etc.

Pentru elaborarea unui algoritm general valabil în proiectarea sistemelor

logistice, trebuie luate în considerare cele mai complexe condiţii şi trebuie
prevăzute toate posibilităţile care pot apărea în alegerea unei soluţii sau a alteia.

În general, a proiecta un sortiment i (produs sau serviciu), o tehnologie

sau o organizare/programare a producţiei sortimentului i, înseamnă a concepe
pe baza unei teme de proiectare şi a concretiza prin documente scrise şi
desenate, intenţiile proiectanţilor în satisfacerea cerinţelor pieţei sau
segmentului de piaţă, cerinţe puse în evidenţă în mod detaliat, de studiul de
marketing pentru sortimentul i [Popa Horia, 1993]. În urma proiectării se
încearcă să se obţină pe cât posibil soluţia optimă din toate punctele de vedere
(funcţional, constructiv, estetic, ergonomic, ecologic, economic, social), care să
asigure nivelul optim al calităţii sortimentului respectiv.

Proiectarea unui sistem logistic presupune conceperea şi determinarea

elementelor componente ale respectivului sistem, în ceea ce priveşte tipul şi
numărul lor, performanţele (viteza, gabarit, capacitate, dimensiune), amplasarea,
traseele (fluxurile), costurile, conexiunile dintre acestea şi oricare alte elemente
care se stabilesc în prealabil printr-o temă de proiectare. Obiectivul proiectării
unui sistem logistic este de fapt optimizarea succesivă a structurilor şi a
proceselor logistice respective.

Etapele pe care va trebui să le urmeze proiectarea unui nou sistem logistic

şi punerea lui efectiv în aplicare (asimilarea sistemului logistic) le vom arăta în
Fig. 6.1.[adaptare după 122]

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 173
______________________________________________________________________________________

Documentaţie de Execuţie Decizie Documentaţia de

intrare ieşire

Da
SM Elaborare STE CTE STE

Nu

SM, STE, Elaborare TP TP

TPr, TOCP

Da
TP Proiectare PT CTE PT

Nu

PT Proiectare PE, DB, DA, DE

(DB), DA, DE

PT, PFL, DB, Proiectare org. PF, GPO

DA, DE şi prog. specif.

Da
PT, DB, PF, Fabricare Omologare DOSSSL
GPO SSSL
Nu
Da
GPO, PF, DB Încercare Omologare DOSL
DE, DOSSL sistem logistic

Nu

Corectare
disfuncţionalităţi

Fig. 6.1. Etape şi faze generale ale asimilării unui sistem logistic

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 174
______________________________________________________________________________________

Semnificaţii:
SM - studiu de marketing;
STE - studiu tehnico-economic;
CTE - comisie pentru controlul tehnico-economic;
TPr - tipul de producţie;
TOCP - tipul de organizare şi conducere a producţiei;
TP - tema de proiectare;
PT - proiect tehnic;
PE - proiect de execuţie;
DB - documentaţia de bază;
DA - documentaţia auxiliară;
PFL - proiect fluxuri logistice;
DE - documentaţia de exploatare;
GPO - grafice de programare operativă;
PF - programare fluxuri;
DOSL - documentaţia de omologare a sistemului logistic;
SSSL - subansamble specifice sistemului logistic;
DOSSL - documentaţia de omologare pentru subansamble specifice
sistemului logistic.

Proiectarea unui sistem logistic urmează în general aceleaşi etape ca şi

proiectarea unui sistem de producţie, cu deosebirea că activităţile şi structurile
acestuia sunt mai puţin complexe. Sistemul logistic ce va trebui să fie proiectat
va depinde de sistemul de producţie pe care acesta îl va deservi, precum şi de
structura de producţie existentă, el putând fi inclus în această structură (în cazul
unui sistem logistic intern).
Se pot evidenţia două situaţii:
a - cazul în care această proiectare se va face o dată cu proiectarea unui
sistem de producţie nou. În acest caz proiectarea sistemului logistic va decurge
având la dispoziţie, toate datele posibile în funcţie de cerinţele incluse în tema
de proiectare, proiectarea sistemului logistic făcându-se în acelaşi timp cu
proiectarea celorlalte sisteme.
b - cazul în care această proiectare se va face pe baza unui sistem de
producţie şi a unei structuri de producţie deja existente. În acest caz, proiectarea
este mai dificilă, trebuind să fie adoptate soluţii specifice care să ţină cont de
datele iniţiale existente ale sistemului şi ale structurii de producţie care nu pot fi
schimbate.

Se observă din Fig. 6.1. că totul se porneşte de la un studiu de marketing

(SM) care va avea ca obiectiv studierea oportunităţii de a se elabora sau nu, un
studiu tehnico-economic.

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 175
______________________________________________________________________________________

Studiul tehnico-economic pentru sistemul logistic (STE), se elaborează de

către proiectant, pe baza studiului de marketing inţial. Proiectantul este de
obicei o echipă de proiectare, care cuprinde specialişti şi tehnicieni din domenii
diferite şi care sunt conduşi de către un şef de proiect. Scopul elaborării acestui
studiu tehnico-economic, este acela de a avea o concepţie globală asupra
sistemului logistic, a studia mai multe variante posibile şi a identifica varianta
optimă fundamentată ştiinţific din toate punctele de vedere. Acest studiu se
aprobă de către o comisie pentru controlul tehnico-economic. Această comisie
este formată din specialişti cu realizări deosebite în domeniul proiectării, din
unitatea unde se execută respectivul proiect, în respectiva comisie putând fi
cooptaţi şi specialisti din exterior.
În general un STE pentru un sistem logistic are următorul conţinut:
- obiectul STE;
- necesităţi impuse şi caracteristici ale sistemului logistic;
- structura şi funcţionarea sistemului logistic pe variante;
- sisteme logistice similare concurente (dacă există în funcţiune);
- posibilităţi de realizare în ţară a sistemului logistic, integral sau
parţial, pe variante;
- eficienţa economică a utilizării noului sistem logistic, pe variante;
- concluzii cu recomandarea variantei optime.

Tema de proiectare a sistemului logistic (TP), se elaborează de către

proiectantul general împreună cu beneficiarul, pe baza studiului de marketing, a
studiului tehnico-economic, de la care se va lua bineînţeles varianta optimă
propusă, precum şi a datelor caracteristice ale beneficiarului care va aplica
respectivul sistem logistic: tipul procesării (producţiei) TPr din respectiva
unitate economică şi tipul de organizare şi conducere a producţiei TOCP (Just
in Time, Just in Case etc). În general o temă de proiectare pentru un sistem
logistic are următorul continut:
- denumirea completă a sistemului logistic;
- funcţiile sistemului logistic;
- caracteristici şi performanţe impuse sistemului logistic;
- structura şi funcţionarea sistemului logistic;
- modul de integrare cu alte sisteme şi dependenţa de produsele de pe
fluxul pe care îl va deservi;
- tehnologia de execuţie a produselor, producţia planificată;
- modul de acţiune funcţie de tipul de producţie şi de tipul de organizare
şi conducere a producţiei din întreprinderea beneficiară;
- întreprinderi colaboratoare în realizarea sistemului logistic;
- limite maxime admise privind costul introducerii sistemului logistic;
- termenele de proiectare şi de punere în practică a noului sistem
logistic;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 176
______________________________________________________________________________________

- bibliografie recomandată.

Proiectul tehnic (PT), pentru sistemul logistic se elaborează de către

proiectant pornind de la tema de proiectare TP. Acum se concep desenele de
ansamblu pentru echipamentele nou proiectate, se fac principalele calcule de
dimensionare, cele tehnico-economice, se vor realiza toate traseele din interiorul
sistemului logistic, cu distribuirea fiecărui traseu pentru utilajele specifice. Tot
acum se va face şi o amplasare sau o reamplasare optimă a utilajelor, cu ajutorul
metodelor cunoscute. În general, proiectul tehnic pentru un sistem logistic se
compune din următoarele:
a) Partea scrisă, care cuprinde:
- memoriu de prezentare;
- breviar de calcul tehnologic de exploatare;
- breviar de calcul de dimensionare;
- calcule de amplasare;
- breviar de calcul pentru fluxuri;
- document tehnic normativ privind calitatea (caiet de sarcini,
norme tehnice, standarde de stat);
- consum informativ de materiale;
- borderou de conţinut.
b) Partea desenată, cu următoarele componente:
- desene de ansamblu pentru fluxuri, utilaje şi echipamente
specifice proiectate;
- desene pentru principalele subansamble şi (eventual) principalele
piese componente;
- scheme de principiu, scheme cinematice, hidraulice, electrice, de
alimentare etc;
- scheme de amplasare sau de reamplasare a utilajelor;
- orice alte desene necesare definirii sistemului logistic.
Proiectul tehnic este aprobat de către comisia pentru controlul tehnico-
economic de la proiectant şi eventual, de către beneficiar, dacă aceasta s-a
specificat în contractul iniţial.

Proiectul de execuţie (PE) (documentaţia de bază DB) a sistemului

logistic se elaborează de către proiectant, care porneşte de la proiectul pentru
fluxuri logistice şi de la proiectul tehnic. În urma calculelor şi a desenelor care
se vor executa va rezulta o documentaţie de bază care va cuprinde:
a) Partea scrisă, care este formată din toate documentele care au fost
încorporate în partea scrisă din proiectul tehnic, la care s-au adus toate
modificările şi completările necesare;
b) Partea desenată, care cuprinde următoarele:

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 177
______________________________________________________________________________________

- desenele care sunt cuprinse în proiectul tehnic împreună cu

eventualele completări;
- desenele de execuţie pentru subansambluri şi piese;
- desenele cu fluxurile logistice împreună cu amplasările utilajelor
dacă acestea nu sunt incluse în proiectul tehnic;
- documentaţii specifice care sunt cerute de către beneficiari.

Documentaţia auxiliara (DA), pentru sistemul logistic se face de către

proiectant pe baza documentaţiei de bază şi cuprinde:
- fişa tehnică de documentare;
- prospectul;
- documentaţia de ambalare pentru eventualele utilaje şi
echipamente componente ale sistemului logistic proiectat;
- documentele de certificare ale calităţii produsului.

Documentaţia de exploatare (DE), a sistemului logistic se elaborează de

către proiectant în corelaţie cu documentaţia de bază şi cu cea auxiliară şi
cuprinde:
- cartea tehnică pentru noul sistem logistic;
- modul de exploatare al sistemului logistic, care cuprinde şi
elemente de şcolarizare a personalului pentru lucrul în cadrul
acestui sistem;
- modul de întreţinere al sistemului logistic;
- catalogul cu eventualele piese de schimb etc.
Bineînţeles că între documentaţiile care se execută trebuie să fie asigurată o
bună corelare, aceasta fiind realizată de şeful de proiect.

Organizarea şi programarea specifică a sistemului logistic se face pe baza

proiectului pentru fluxuri logistice, a proiectului tehnic, a documentaţiei de
bază, cea auxiliară şi cea de exploatare. Ea va avea ca rezultat elaborarea unei
programări pentru fluxuri PF şi a unor grafice de programare operativă GPO.

Fabricarea subansamblelor specifice sistemului logistic (SSSL), este

necesară doar atunci când în noul proiect au intrat subansmble noi de gen
depozite, echipamente specifice acestora, maşini de ridicat şi/sau transportat
speciale ce nu sunt încă proiectate sau doar componente ale acestora
(dispozitive de apucare, de ridicare, de angrenare etc). Această fabricare se face
pornind de la proiectul tehnic, documentaţia de bază, programarea fluxurilor şi
eventual graficele de programare operativă. În urma fabricării, o comisie
specială va omologa respectivele utilaje şi/sau instalatii, iar în urma aprobării se
va elabora o documentaţie specifică de omologare a SSSL. De obicei comisia de
omologare este formată din reprezentanţii proiectantului, a beneficiarului

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 178
______________________________________________________________________________________

precum şi reprezentanţii organizaţiilor care se ocupă de resortul respectiv. În

cazul în care omologarea nu este aprobată, se vor face modificări în cadrul
proiectului tehnic, iar ciclul se va relua din acel punct.

Încercarea sistemului logistic se va face utilizând graficele de programare

operativă, programarea fluxurilor, documentaţia de bază şi cea de exploatare,
precum şi documentaţia de omologare a subansamblelor specifice sistemului
logistic. Cu ajutorul acestora se va realiza efectiv punerea în practică a acestuia.
În urma omologării respectivului sistem se va elabora o documentaţie de
omologare a sistemului logistic (DOSL). Dacă se va observa apariţia anumitor
disfuncţionalităţi, acestea se corectează de către proiectant împreună cu
utilizatorul sistemului.
Principalele mărimi care trebuie determinate la proiectarea SL sunt
următoarele:
1 - pentru procesele logistice, se determină:
- intensitatea transferului pe fluxul logistic: vman, vtr [m/min] -
viteza de manipulare respectiv de transport pe fluxul logistic
considerat;
- debitul de transfer pe fluxul logistic: Qman, Qtr [m3/min] - debitul
de transfer (manipulare, transport) pe fluxul logistic considerat;
- precizia în spaţiu şi timp a transferului, depozitării, aşteptării:
±∆L [mm] - abaterea de poziţie la manipulare, transport, aşteptare,
depozitare;
±∆t [s] - abaterea de la succesiunea programată pe fluxul logistic
- duratele specifice ale proceselor logistice unitare: NTman, NTtr,
NTdep, NTast [min/buc, m3, t...] - normele de timp pentru operaţii
specifice fluxurilor logistice de bază (manipulare, transport,
depozitare, aşteptare);

2 - pentru structurile logistice, se determină:

- numărul de componente ale structurii: nmman, nmtr, nmdep, nmast [buc]
- numărul de posturi (utilaje tehnologice logistice-UTL), respectiv
de locuri de muncă (operator uman & un UTL neautomatizat sau
mai multe UTL automate);
- lungimea rutelor de transfer: Lman, Ltr [m] - lungimile rutelor de
manipulare respectiv transport;
- spaţiile ce caracterizează sistemul logistic:
Adep, Aast [m2] - ariile de depozitare respectiv aşteptare;
Vdep, Vast [m3] - volumele de depozitare respectiv aşteptare;
- gradul de ocupare a spaţiilor ce caracterizează sistemul logistic:
Goman, Gotr, Godep, Goast [%] - gradul de ocupare la manipulare,
transport, depozitare, aşteptare;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 179
______________________________________________________________________________________

- numărul de unităţi (uî) de încărcătură: nuî [buc] - numărul de

unităţi de încărcătură pe nivelul specific considerat (primar - în
contact direct cu produsul/ambalajul produsului; secundar - care
încorporează uî primare; terţiar - care încorporează uî secundare);

3 - pentru programele logistice, se determină:

- cantitatea transferată pe fluxul logistic: Qij [buc, m3, t,.../u.t.p] -
cantitatea de sortimente i şi reper j ce trebuie transferată pe fluxul
logistic considerat într-o unitate de timp a perioadei u.t.p (an, lună,
zi etc);
- mărimea stocurilor pe fluxul logistic: sdep, sast [buc/lot; buc, m3, t,
.../post depozitare] - stocul necesar pe interval/zonă de depozitare
respectiv aşteptare a fluxului logistic; stL [buc, m3, t,.../flux] - stocul
total necesar pe fluxul logistic considerat;
- duratele de procesare pe fluxul logistic: tcman, tctr, tcdep, tcast
[min/ciclu] - durata ciclului de manipulare, transport, depozitare,
aşteptare, tm [min/rută] - durata marşrutului de transfer
(manipulare, aşteptare, transport) pe fluxul logistic considerat, TcL
[min/flux] - durata ciclului logistic considerat;
- perioadele de repetare a fluxului logistic: Tr [zile/lot; zile/flux] -
perioada de repetare specifică pe interval/zonă de flux logistic, TrL
[zile/flux] - perioada de repetare pe total flux logistic.

Pentru fiecare interval/zonă a fluxului logistic se calculează şi un număr

necesar de operatori (muncitori) cu anumită calificare nM [persoane].
Din punct de vedere economic, toate mărimile şi toţi parametrii sus
menţionaţi determină costuri şi cheltuieli aferente SL, care intervin în mod
specific în determinarea costurilor complete Cc [lei/u.t.p], respectiv Cci [lei/buc,
m3, ...] ce caracterizează activitatea sistemului de producţie şi comercializare
servit de sistemul logisitc (SL) considerat.
Algoritmul specific propus în continuare este caracterizat de următoarele:
1 - preorientarea spre optim a proiectării SL bazată pe două estimări:
(a) estimarea tipului producţiei (procesării) pe fluxul logistic de proiectat;
(b) estimarea îndeplinirii condiţiilor de introducere a sistemului JIT.
2 - concepţia intercorelată a proceselor logistice - stocurilor necesare pe
fluxul logistic - structurilor SL - programelor de funcţionare a SL;
3 - selecţia variantei optime a SL cu modele matematice de optimizare
multiatribut (ELECTRE, minimax, ...), combinate cu modele matematice de
optimizare multiobiectiv pe intervalele/zonele fluxului logistic (optimizare
stocuri, optimizare amplasări ale posturilor, optimizare rute şi marşruturi,
optimizare a alocării resurselor de timp, forţă de muncă, consumabile etc).

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 180
______________________________________________________________________________________

Date de intrare pentru proiectarea sistemului logistic SL:

{i}, {j}, Qi, Qj, {k}, NTk, ....

Încadrare în SPC Nu SL nou? Da Corelare cu proiectarea

existent generală a SPC nou

Estimare tipul producţiei

(TPr)

Condiţii JIT (sincronizare

operaţii, stocuri, feedback,...)

Nu Da

Proiectare procese {vj} - tip proces - tact T [ut/buc]

manipulare, transport, - viteze, debite
depozitare, aşteptare - precizii
(m, t, d, a) - durate specifice -feedback

Determinarea exactă a tipului producţiei Tpr (njk, mjk, Kcl)

Nu Sincronizare Da
∆T = ±0,1T

Organizarea pe grupe (G) Organizarea în flux

sau celulară (C) (L)

Dimensionare stocuri {Vj}: număr de repere (nj), volum stoc (Sj),

perioada de reaprovizionare (Ta).

Dimensionare SL: - Structură - componente (nm), lungimi rute de transfer (L),

spaţii (arii A şi volume V), grad de ocupare (Go), număr unităţi de încărcăt. (nuî)
- Programe (rute, arii, amplasări, volume)

A B

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 181
______________________________________________________________________________________

A’ B’

Nu
Varianta optimă pentru SL?

Da

Proiectarea detaliată pentru varianta optimă

Fig. 6.2. Etapele proiectării optimale a unui sistem logistic

Semnificaţii:
i - sortimente, i = 1,…,b;
j - componentele (reperele) acestor sortimente, j = 1,…,r;
k - operaţie;
Qi, Qj - producţiile anuale planificate;
Ntk - normele de timp;
SPC - sistemul de producţie şi comercializare;
SL - sistem logistic;
TPr - tipul producţiei;
JIT - Just in Time (exact la timp);
m, t, d, a - manipulare, tramsport, depozitare, aşteptare;
njk - numărul de repere distincte j aflate în componenţa sortimentului i,
procesate (real sau ipotetic în medie) în cursul perioadei de un an la
postul de lucru ce realizează operaţia k;
mjk - numărul de posturi de lucru pentru operaţia k necesar continuu (real
sau ipotetic în medie) în cursul perioadei de un an la postul de lucru
pentru procesarea Qj exemplare din reperul j;
Kcl - coeficientul de continuitate a livrării unui sortiment i, într-un an
calendaristic;
∆T - sincronizare (abaterea de la succesiunea programată);
T - tactul liniei;
G, C, L - organizarea pe grupe, celulară sau în flux;
nj - număr de repere;
Sj - volumul stocului.
Ta - perioada de reaprovizionare;

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 182
______________________________________________________________________________________

nm - numărul de posturi (utilaje tehnologice logistice -UTL), respectiv de

locuri de muncă (operator uman & un UTL neautomatizat sau mai multe
UTL automate);
L - lungimea rutelor de manipulare respectiv transport;
A - arii de depozitare respectiv aşteptare;
V - volume de depozitare respectiv aşteptare;
Go - gradul de ocupare la manipulare, transport, depozitare, aşteptare;
nuî - numărul de unităţi de încărcătură pe nivelul specific considerat
(primar - în contact direct cu produsul/ambalajul produsului; secundar -
care încorporează uî primare; terţiar - care încorporează uî secundare).

În Fig. 6.2 se prezintă detaliat intercorelarea etapelor şi fazelor de

proiectare optimală a SL. La rândul ei, fiecare fază de proiectare include metode
şi proceduri specifice detaliate de dimensionare şi concepţie.

Etapele proiectării unui sistem logistic se aplică atât logisticii interne cât
şi logisticii externe. Pentru ambele componente ale logisticii (logistica externă
şi logistica internă), tipul producţiei şi existenţa sau nu a unui sistem “Just in
Time” va duce la proiectarea unui anume tip de sistem logistic cu tot ceea ce
presupune aceasta. Tendinţa actuală este de a se reduce stocurile (atât cele de
materii prime şi materiale cât şi cele de produse finite), de a se reduce durata de
livrare a comenzilor şi deci implicit de a se îmbunătăţi fluxul de numerar al
firmei.

Din Fig. 6.2 se observă următoarele:

- prima decizie, când se poate alege o metodă de proiectare specifică,
este atunci când se optează pentru un sistem logistic absolut nou (când
este necesară corelarea cu proiectarea celorlalte componente ale
sistemului de producţie şi comercializare) sau unul reproiectat (când
se face încadrarea pe o structură de producţie şi comercializare deja
existentă);
- a doua decizie de proiectare se ia în momentul analizei posibilităţii
proiectarii pentru un sistem “Just in Time” (JIT) sau unul clasic;
- tipul producţiei se calculează conform celor prezentate în
subcapitolele 6.1.2 şi 6.1.3.;
- a treia decizie se ia în momentul verificării posibilităţii sincronizării
operaţiilor când se va opta pe de o parte pentru organizarea în flux sau
pe de altă parte pentru organizarea pe grupe sau celulară;
- ultima decizie se va lua în momentul verificării variantei optime
pentru sistemul logistic proiectat (printr-o optimizare multiobiectiv
sau multiatribut - vezi subcapitolul 5.3).

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 183
______________________________________________________________________________________

Între sistemul de aprovizionare Just in Time şi practicile de aprovizionare

tradiţionale există multe deosebiri (Tabelul 6.3):

Tabelul 6.3.
Comparaţie între cele două modele de aprovizionare
Nr. Criteriu de Aprovizionarea în sistem Just in Aprovizionarea
crt. analiză Time tradiţională
1 Lotul Mic şi frecvent Mare
achiziţionat
2 Alegerea Surse puţine (chiar şi o singură Mai multe surse
furnizorului sursă)
Contract pe termen lung Contract pe termen
scurt
Localizarea furnizorului să fie cât Nu contează distanţa
mai apropiată de firma ce practică ci doar preţul
JIT
3 Verificarea şi Încredere în verificarea făcută de Cumpărătorul va
controlul furnizor face verificarea
materiilor cantităţii şi calităţii
prime livrărilor
aprovizionate
4 Negocierea Se caută obţinerea unei calităţi şi Se încearcă obţinerea
contractului fiabilităţi optime, livrarea celui mai bun preţ şi
de livrare făcându-se exact la timpul a celor mai bune
convenit în schimbul unui preţ condiţii de livrare
mai mare ca de obicei (în general
cu aproximativ 5%)
5 Transportul În sarcina cumpărătorului În sarcina
furnizorului
6 Documentele Reduse la minimum Conform
necesare procedurilor normale
7 Ambalare Recipiente sau palete standard, Conform
foarte bine marcate şi cu elemente întelegerilor făcute
specifice de identificare sau lăsate la alegerea
furnizorului

Din Tabelul 6.3. se observă ca diferenţa dintre cele două modele de

aprovizionare se reflectă direct luând în considerare următoarele criterii:
1 - Lotul achiziţionat, acesta putând fi:

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 184
______________________________________________________________________________________

- mare, în cazul aprovizionării tradiţionale, transportul făcându-se atât

cu mijloace auto cât şi feroviare sau navale (dacă există facilităţile
necesare);
- mic, în cazul “JIT”, transportul făcându-se în general cu mijloace auto,
acestea fiind mult mai rapide şi având un cost mediu.

2 - Alegerea furnizorului, aceasta făcându-se ţinând cont de numărul

furnizorilor, durata de colaborare şi localizarea sediului furnizorului faţă de
sediul firmei considerate. Se observă că în cazul sistemului “JIT”, se tinde spre
surse reduse ca număr, pe contracte pe termen lung (chiar şi în cazul în care
preţurile negociate sunt peste preţul pieţei) precum şi pe distanţe mici între cei
doi parteneri de afaceri.
3 - Verificarea şi controlul materiilor prime aprovizionate se face de către
furnizor în cazul “JIT”, ştiindu-se că acest sistem se bazează şi pe principiul
“zero defecte”, la aceasta contribuind şi furnizorul de materii prime, materiale şi
componente.
4 - Condiţiile contractului - sunt total diferite în cele două cazuri.
5 - Transportul - revine în sarcina cumpărătorului pentru “JIT”, chiar dacă
acesta apelează la firme specializate în transport.
6 - Documentele necesare - sunt reduse ca număr în cazul “JIT”, acest
lucru stabilindu-se prin condiţiile contractuale.
7 - Ambalarea - trebuie foarte bine stabilită de la început, în cazul “JIT”,
acest lucru putând fi identic sau diferit în cazul tradiţional.

În concluzie se poate afirma că etapele definite în Fig. 6.2. se pot aplica

întregului sistem logistic, atât din interiorul firmei cât şi din exteriorul ei.

6.2. Utilizarea calculatorului în proiectarea sistemelor logistice

Proiectarea constructivă şi tehnologică asistată de calculator este un

concept modern care este utilizat tot mai mult în lume. În momentul de faţă
programele cele mai utilizate pentru proiectare asistată, care se folosesc şi în
România sunt:
- pachetul de programe AUTOCAD, care este conceput de firma
AUTODESK din Statele Unite ale Americii şi care este cel mai raspândit în
lume. El se foloseste în special în industria constructoare de maşini dar are
aplicaţii şi în alte sfere (chiar şi în modă)
- pachetul de programe CATIA (Computer Aided Three-Dimensional
Interactive Application), care a apărut ca o soluţie în dezvoltarea proiectelor în
industria aeronautică, fiind conceput de specialiştii de la firma Dassault
Systems, în cooperare cu compania IBM. În momentul de faţa CATIA se

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI
Mocan Marian – Logistica 185
______________________________________________________________________________________

utilizează foarte eficient în industria constructoare de autovehicule, industria

navală, industria energetică, industria chimică pentru o proiectare foarte
complexă. Caracteristica de bază a acestei aplicaţii este faptul că este concepută
modular, ceea ce permite o flexibilitate la adaptarea cerinţelor utilizatorului.
Deşi CATIA este mai performant decât AUTOCAD el este mai putin folosit atât
datorită preţului deosebit de ridicat, cât şi a utilizării sale doar pe staţii de lucru
foarte performante şi în acelaşi timp foarte scumpe de tip IBM RISC/ 6000, sub
sistemul de operare IBM UNIX.
- pachetul de programe INTERGRAPH de proiectare asistată, realizat de
firma Intergraph Corporation din SUA, porneşte de la soluţii punctuale,
specifice utilizatorilor individuali şi atelierelor de proiectare, pâna la sisteme
integrate de anvergură, specifice proiectării inginereşti multidisciplinare
- ALLPLAN în proiectarea construcţiilor etc.
În ceea ce priveşte proiectarea asistată de calculator pentru sistemele
logistice, aceasta se face în general pentru partea desenată a proiectului tehnic şi
proiectului de execuţie unde se poate utiliza uşor. Pentru aceasta se poate folosi
atât AUTOCAD - ul cât şi CATIA. Cu ajutorul acestor programe se pot proiecta
şi fluxurile logistice. CATIA se utilizează şi în proiectarea arhitecturii
Computer Integrated Manufacturing a unei întreprinderi, outputul uneia dintre
modulele sale fiind reprezentat nu numai de desene, dar şi de programele pentru
maşinile cu comandă numerică, liste de componenţă ale ansamblurilor sau liste
de materiale.
Utilizând schema logică din Fig.6.2. se poate elabora un program specific
de proiectare a sistemelor logistice. Prin el se poate proiecta un sistem logistic
ţinând cont de datele de intrare şi de condiţiile existente pentru fiecare caz în
parte. Pentru a putea elabora un astfel de program este necesară o echipa
multidisciplinară, cu specialişti din mai multe domenii de activitate.
În România, interesul pentru optimizarea operaţiilor logistice nu este prea
ridicat, în majoritatea cazurilor cadrele de decizie neîntelegând importanţa
logisticii în activitatea întreprinderii şi oportunitatea stăpânirii ei. De abia în
ultimul an unele firme autohtone încearcă (destul de timid însă) de a-şi scădea
costurile inclusiv prin reproiectarea sistemului logistic existent.
În ceea ce priveşte firmele multinaţionale (în special cele care se ocupă şi
cu distribuţia) preocupările în domeniul logisticii sunt foarte accentuate. Spre
exemplu SC “Compania de Imbuteliat COCA COLA Timis” SRL are un
program extrem de performant de proiectare a traseelor logistice, utilizate în
distribuţia produselor proprii.

______________________________________________________________________________________
Capitolul VI