Pestele=sanatatea

In diabet, consumul de peste previne

insuficienta renala

Consumul regulat de peste contribuie la prevenirea

instalarii insuficientei renale la persoanele care sufera de
diabet, potrivit unui studiu efectuat la scara larga in Marea
Britanie, publicat in American Journal of Kidney Diseases
consultat de Mediafax.
Desi persoanelor care sufera de diabet li se recomanda
limitarea cantitatii de proteine pentru a preveni
deteriorarea rinichilor, un studiu recent a scos la iveala faptul ca nu cantitatea, ci calitatea
proteinelor este importanta.
Un consum de peste ar putea imbunatati starea de sanatate a bolnavilor de diabet, dovezile
epidemiologice erau insuficiente.
Din acest motiv, profesorul Amanda I. Adler, de la Medical Research Council Epidemiology
Unit din Cambridge, si colegii sai au efectuat un studiu asupra a 22.000 de subiecti.
In randul celor 517 subiecti care sufereau de diabet, prevalenta albuminei (proteine) in urina
(macroalbuminurie) - un indicator al maladiilor renale - e fost de 8,3%.
Potrivit rezultatelor chestionarelor pe care le-au completat subiectii, care aveau in vedere dieta
alimentara a acestora, prevalenta albuminuriei in randul diabeticilor care consumau peste mai
putin de o data pe saptamana era de 18%, fata de 4% in randul celor care consumau acest
aliment de cel putin doua ori pe saptamana.
Dupa ce au luat in considerare datele clinice, sociale, demografice, de stil de viata si
alimentatie, consumul de peste a ramas un factor semnificativ in ceea ce priveste prevenirea
macroalbuminuriei in randul diabeticilor.
Cercetatorii cred ca nutrientii unici din compozitia pestelui previn deteriorarea rinichilor
printr-un control mai bun al zaharurilor din sange si prin profilul imbunatatit al lipidelor.

Cine maninca peste nu imbatrineste

In Postul Craciunului, Sfintii Parinti au
rinduit mai multe zile de dezlegare la peste. Pe
linga semnificatia religioasa, pestele are un rol
important in echilibrarea sanatatii organismului.
Si nu numai in post. E recomandat de medici
pentru aportul de minerale, dar si ca factor de
prevenire a multor altor boli.

Fiind sarac in grasimi, dar bogat in proteine,

pestele previne dar si incetineste tumorile
canceroase, fortifica sistemul imunitar.
Cercetarile din intreaga lume au demonstrat ca
un consum regulat de peste (somon, macrou,
pastrav, sardine, scoici, calmar, ton), o data sau de doua ori pe saptamina, vindeca o serie de
boli, de la astmul din copilarie pina la cancerul de prostata. In plus, incetineste imbatrinirea
creierului. Asadar, sa lasam la o parte amintirea tristului slogan „Nicio masa fara peste" din
regimul comunist, si sa privim acest aliment ca pe un izvor de sanatate.

Sursa de minerale si proteine

Pestele contine fosfor si ajuta la activitatea creierului. Asta o stie toata lumea. Dar acestui
aliment i se adauga in fiecare zi noi virtuti curative, pe baza cercetarilor recente. Celebru mai
ales ca aliment principal in alimentatia dietetica, pestele e bogat in iod, fluor, cupru, zinc,
vitamine B si vitamine liposolubile A si D, 18% proteine, fiind recomandat oricui, indiferent
de virsta. Spre deosebire de carnea oricarui alt animal, pestele contine mai putin colesterol, e
mai usor asimilat de organism. Greu se digera doar pestele uscat. Cu toate ca e un aliment al
sanatatii, carnea de peste nu e la fel de gustoasa ca cea de porc, motiv pentru care nobilii din
Egiptul antic o considerau buna doar pentru sclavi. Cui nu-i place mirosul de peste, poate
scapa de el punind pestele intr-un vas cu apa sarata, sau cu un pic de otet. Medicina moderna
arata ca pestele nu este nici pe departe carnea saracului, ci mai degraba a omului educat.
Acest adevar l-au descoperit si stramosii nostri, mari amatori de pescuit care savurau pestele
si traiau sanatosi pina la virste inaintate.

Protejeaza inima

Una dintre principalele calitati ale carnii de peste este continutul redus de grasimi saturate,
fiind foarte bogata in acizi grasi polinesaturati de tip omega-3. Studii ample au demonstrat ca
un consum regulat de peste confera un anumit grad de protectie cardiovasculara. Boala
aterosclerotica (ingustarea vaselor de singe prin depunerea de grasime) avanseaza mai incet,
hipertensiunea arteriala apare mai rar, aritmiile cardiace (tulburari ale ritmului cardiac) scad
ca frecventa, iar riscul de aparitie a accidentelor vasculare cerebrale este si el diminuat. De
asemenea, o serie de boli ce implica o activare excesiva a sistemului imunitar, pot raspunde
pozitiv la o dieta bogata in peste: psoriazis, poliartrita reumatoida, astmul bronsic.

Peste bun, peste rau

In alimentatia dietetica se utilizeaza, de regula, pestele slab si cel moderat gras, cu toate ca
in anumite diete se accepta si pestele gras si bogat in proteine (scrumbie de mare, somon,
somon siberian, sardea). Se recomanda si pestele viu si cel congelat. Un peste bun este acela
care are ochii proeminenti, corneea transparenta, branhiile de culoare rosu-deschis, mucusul
transparent, scuama lucioasa, tesut muscular dur, alb-cenusiu, carnea luindu-se cu greu de pe
os. Trebuie evitati pestii cu branhiile brune, cenusii-rosiatice, cu miros neplacut. Mai trebuie
stiut ca nu orice peste e bun pentru sanatate. Cel oceanic acumuleaza cantitati insemnate de
mercur, intr-o forma toxica pentru om: metil mercur. Acesta este o achizitie recenta, provenita
din poluarea oceanului. De aceea, stramosilor nu le era daunator, in schimb, omul modern
care consuma peste oceanic in cantitati mari e expus riscului scaderii capacitatilor
intelectuale. Sistemul nervos al fatului e serios afectat, la fel si cel al copiilor mai mici de 6
ani si al persoanelor cu insuficienta renala.

Mai destepti, mai longevivi

Consumarea cel putin saptaminala a unei portii de peste incetineste scaderea capacitatilor
intelectuale, fenomen care apare odata cu inaintarea in virsta. Cel putin 4 ani putem cistiga, in
ceea ce priveste sanatatea creierului. Pestele previne instalarea dementei Alzheimer. Nu
degeaba se spune ca pestele te desteapta. Copiii ale caror mame au consumat peste pe
perioada sarcinii si a alaptarii au o dezvoltare neuropsihica mai rapida si sint mai inteligenti.
Cercetatorii au descoperit ca pestele „repara pielea", tesuturile, sistemul nervos si imunitar. Ba
chiar ajuta la tratarea matretii. Studiile facute la spitalul Christie din Manchester, Anglia, au
demonstrat ca grasimile omega-3 pot bloca raspindirea celulelor canceroase. Astfel, pestele e
considerat un leac contra cancerului de prostata. Somonul si sardelele previn aparitia
cheagurilor de singe, amelioreaza artrita reumatoida. Carnea acestor pesti contine multa
vitamina E si seleniu mineral, dar si triptofan, un aminoacid care ajuta in cazul tulburarilor de
somn. Asadar, in zilele cu dezlegare la peste, aveti un motiv in plus sa renuntati la carnea altor
animale in favoarea celei mai sanatoase: carnea de peste.

Untura de peste, inamicul reumatismului

Grasimea (untura) de peste stimuleaza activitatea creierului prin grasimile omega-3 pe care
le contine. Este cel mai bun supliment pentru creier, cu rezultate evidente in invingerea
radicalilor liberi, imbunatateste memoria, actioneaza impotriva depresiilor, hipertensiunii
arteriale si a bolilor neurologice degenerative. Untura de peste se asimileaza usor. Totusi,
administrarea de pilule cu untura de peste nu este indicata celor cu probleme de greutate,
datorita numarului crescut de calorii. In schimb, e foarte buna pentru tratarea reumatismului,
datorita vitaminei A pe care o contine, fixator pentru calciu. Astfel, la bolnavii care iau zilnic
capsule cu untura de peste (aproximativ 3 grame/zi pentru artrita reumatoida), durerile
articulare sint mai putin intense, iar dupa 3 luni de tratament cu untura de peste bolnavii se
vor misca cu mai multa usurinta. De la peste se mai foloseste in scop curativ si uleiul de peste.
Un gram din acest ulei este echivalent cu o portie de circa 100 g de somon. Acest ingredient
reduce colesterolul din singe, fiind ideal pentru diabetici.

Icrele imbunatatesc memoria

O valoare nutritiva deosebita o au icrele de peste. Icrele de nisetru si de somon contin

aproximativ 30% proteine si 10-13% grasimi usor asimilabile. Icrele sint bogate in lecitina,
stimulentul memoriei, vitaminele A, E, D, complexul B, fosfor, fier si alte substante minerale.
Totodata, in icre se gaseste mult colesterol si clorura de sodiu. Icrele negre pasteurizate contin
relativ putina sare.

Terapia cu delfini
Pe seama terapiei diverselor afectiuni atat psihice
cat si fizice, cu ajutorul animalelor s-au eleborat
numeroase studii si infinit de multe articole. Este
deja dovedita importanta covarsitoare adusa de
aceasta terapie neconventionala ce vine in sprijinul
terapiei conventionale
Inca din anul 1978 a incoltit in practica doctorului
David Nathanson, specialist in terapia copiilor cu
nevoi speciale, utilizarea delfinilor. Acesta sustinea
teoria comform careia cheia spre o invatare
eficienta este sporirea atentiei senzoriale.
Povestile despre delfinii ce devin cei mai
buni prieteni ai copiilor au patruns pana în istoria
culturilor si populatiilor stravechi de-a lungul
coastei Atlanticului si continua chiar si în timpurile moderne. Atit delfinii singuri, cit si cei aflati
în mici colonii au reusit sa stabileasca un contact benefic, permanent cu fiintele umane din
întreaga lume. De exemplu, delfinii din largul coastelor Braziliei, Australiei sau Africii îi asista
pe oameni în demersurile lor de a salva de la înec alti oameni, înregistrindu-se pina acum destule
dovezi care sa ateste veridicitatea acestor afirmatii.
O serie a experimentelor Dr. David Nathanson au fost orientate catre copiii cu sindrom Down, la
care s-a constat o invatare de patru ori mai rapida atunci cand erau recompensati prin a fi lasati
in apa alaturi de delfini.
Teoria este una controversata desi s-au obtinut
rezultate impresionante atat asupra copiilor cat si
adultilor cu nevoi speciale ce au realizat reale
progrese prin extinderea vocabularului, dezvoltarea
capacitatilor motorii, reducerea stresului,
concentrarea asupra unei sarcini si dezvoltarea
atentiei.
Desi in Romania, aceasta terapie pare o utopie, in
“indepartatele tinuturi de soare pline” exista
numeroase programe ce permit accesul copiilor
spre aceasta metoda. Acestia pot fi implicati si in ingrijirea si bunastarea gingaselor mamifere
acvatice. Programele sunt desfasurate sub atenta supravegere a specialistilor, a terapeutilor si
chiar a membrilor familiei ce vor urmari dezvoltarea copiilor printr-un spirit pozitiv, ludic, prin
cresterea respectului de sine si responsabilizarea puiului de om.
Terapia cu delfini, are ca scop imbunatatirea conditiilor de viata a persoanelor cu
probleme severe si sprijinirea acestora in integrarea in comunitate. Delfinii au mai fost folositi
deasemenea si in terapia unor boli precum: autismul, sindromul Down, probleme severe de auz,
paralizie cerebrala, probleme de vedere, afectiuni ale coloanei vertebrale, cancer, etc
Sa nu pierdem insa din vedere, faptul ca exista specialisti ce sustin faptul ca aceasta terapie nu
este cu nimic mai presus fata de terapia cu alte animale. Acestia sustin ca orice animal bland
poate sparge bariera omului cu probleme.

Pestele care a invins malaria

Rezultatele noilor cercetari, publicate in editia online a revistei BMC Public Health, arata ca
pestele de Nil numit tilapia este o arma importanta in lupta impotriva tantarilor care transmit
malaria.
Annabel Howard si Fracois Omlin, de la Centrul International pentru Fiziologie si Ecologie
din Nairobi, Kenya, au dus tilapia de Nil (Oreochromis niloticus L.) in lacuri abandonate din
vestul Keniei. Studiul, finantat de Guvernul Finlandei, de Fundatia BioVision din Elvetia si de
Fundatia pentru Mediu Toyota, a monitorizat ecosistemul lacurilor, comparand lacul ale carei
specii au fost reintegrate in mediu cu un lac de control din apropiere.

Dupa 15 saptamani, pestii au redus numarul de Anopheles gambiae si Anopheles funestus,

principalii vectori ai malariei din zona, cu 94 de procente. Pestii au decimat de asemenea trei
sferturi din larvele tantarilor.

Descoperirile prezinta o situatie din care toata lumea are de castigat. Oamenii pot acum folosi
pestii pentru a limita numarul tantarilor si au totodata o sursa de hrana si de venit. "Pestele O.
niloticus este eficient in reducerea populatiei imature de tantari si este posibil sa avem
rezultate notabile si asupra populatiei adulte din regiune." spune Howard. Aceasta metoda de
control pare a avea rezultate, intrucat odata cu dezvoltarea pestilor in acest mediu, se asigura o
populatie permanenta de pesti. Autorii mai subliniaza si beneficiile articolului lor.

Sunt inregistrate peste 2000 de cazuri de malarie la copii in fiecare an in Districtul Central
Kisii, unde autorii si-au desfasurat studiul. A existat inca din 1917 presupunerea ca acesti
pesti pot ajuta in ceea ce priveste tantarii, dar este pentru prima data cand se publica date
detailate despre modul in care pot fi folositi in controlul tantarilor.

O dieta bogata in peste ar putea preveni pierderile de memorie si atacurile cerebrale la

batrani

Consumul de ton si al altor specii de peste ar putea preveni declinul cognitiv si atacurile
cerebrale in cazul batranilor. S-a efectuat un studiu pe 3660 de subiecti in varsta de peste 65
de ani; acestia au fost supusi unor scanari cerebrale pentru determinarea blocarilor capilarelor
sau micilor leziuni craniene ce ar putea provoca atacuri cerebrale, dementa sau scaderea
capacitatilor intelectuale. Scanarile au fost reluate dupa 5 ani la 2313 de participanti. Subiectii
au fost chestionati si asupra dietei lor.
Rezultatul studiului a evidentiat faptul ca persoanele care consumau peste bogat in acizi grasi
omega-3 (DHA sau EPA) de trei ori pe saptamana aveau un risc mai scazut cu 26% de a
dezvolta dementa sau atac cerebral comparativ cu cei care nu consumau peste in mod regulat;
consumul saptamanal al unei portii de peste bogat in acizi grasi scadea riscul cu 13%.
Studiul a evidentiat si faptul ca cei care consumau peste in mod regulat aveau putine
modificari in materia alba.
Aceste rezultate au fost inregistrate la cei care consumau peste la gratar sau fiert, si nu peste
prajit.
Tipurile de peste care contine cantitati ridicate de nutrienti DHA sau EPA sunt somonul,
tonul, macroul, heringul, sardinele si ansoa.
Produsele vegetale cu nivel ridicat de acizi grasi omega-3 sunt fructul de kiwi (Actinidia
chinensis), uleiul de in (Linum usitatissimum) si fructele de mur (Rubus occidentalis).
Sunt necesare mai multe studii privind efectul protector al constituentilor uleiului de peste, in
special al acizilor grasi omega-3.
Numeroase studii au aratat ca acizii omega-3 au efect antiinflamator. Se pare ca grasimile
omega-3 intalnite frecvent in alimentatia japonezilor si a mediteraneenilor determina rata
scazuta a bolilor de inima din acele regiuni.
Cardiacii, pestele si acizii Omega 3
Exista o corelatie foarte stransa intre diabet si bolile cardio-vasculare. In present, sunt
cu 50 % mai multi oameni bolnavi decat erau acum 10 ani.

Odata cu inaintarea in varsta, diabetul de tip II este mai probabil sa apara in cazul
unei persoane supraponderale sau care au presiunea sangvina mare (hipertensiune),
lipidele sangvine crescute si o viata sedentara.
 Daca il includem in alimentatie de 2-3 ori pe saptamana, pestele poate fi arma
noastra cea mai eficienta impotriva anemiei, depresiei, afectiunilor
cardiovasculare, poliartritele reumatoide, bolile neurodegenerative (Parkinson).
Proteinele si grasimile de calitate superioara pe care le contine, face pestele sa fie un
aliment atat de sanatos si de recomandat.

Previne bolile cardiace

Desi in urma cu 15-20 de ani, in dieta era recomandat mai mult pestele de apa dulce,
cu carne slaba, in defavoarea celui gras oceanic, acum lucrurile s-au schimbat radical.
Pestele gras oceanic (somonul, tonul, heringul, macroul) din ape nepoluate si reci
este bogat in grasimi sanatoase, adica in acizi grasi omega 3. In dieta moderna,
aportul acestor acizi este deficitar, iar consecintele sunt aparitia bolilor cronice,
diabetul de tip II, obezitatea, imbatranirea precoce, si cancerul. Consumul de
peste previne bolile cardiovasculare, deoarece acizii grasi esentiali pot preveni
depunerile de grasimi pe peretii vaselor sangvine. Acizii grasi omega 3 au proprietati
antiinflamatorii, astfel, pestele este un mijloc de combatere a poliartritei
reumatoide.
Consumul frecvent de peste previne infarctul miocardic. Potrivit cerecetarilor
pestele scade cu 11% riscul de infarct miocardic la fumatori, si cu 24% la
bolnavii cu diabet zaharat, stiut fiind ca fumatul si diabetul zaharat sunt factori, care
favorizeaza aparitia afectiunilor cardiovasculare.
Pentru consum, cel mai bun este pestele proaspat. In cazul pestelui congelat, acesta
nu trebuie decongelat decat in momentul in care este pregatiti pentru consum,
recongelarea fiind un proces interzis. Daca nu suntem siguri de prospetimea unui peste
putem alege si o conserva de calitate.
Carnea de peste este mai usor de digerat decat alte feluri de carne. Depinde insa de
modul cum o preparam. Daca vrem sa mancam peste prajit, este reromandat sa
folosim uleiul de masline, de palmier sau de rapita, uleiuri rezistente la prajire.
Cel mai bun este pestele fiert sau la gratar. Pentru a nu fi contaminat cu substantele
cancerigene continute de fumul de lemn sau carbuni, pestele va fi pregatit pe gratare
cu convectie de aer cald.
Pestele gras, oceanic are un continut mai mic de calorii decat celelalte carnuri:
heringul are 167 calorii/100g, macroul numai 83 de calorii, iar tonul ajunge pana
la 160 de calorii/100g.
In ceea ce priveste colesterolul, somonul contine 50 mg, la 80% parte comestibila;
 tonul are 20 mg la 90% parte comestibila. Pestele-spada este unul dintre cei mai
valorosi pesti din punct de vedere nutritiv, are parte comestibila 98%, din care proteine
17 g, colesterol 35 mg, si numai 100 de calorii. De asemenea, pestele este si o sursa
sigura de fier, calciu, sodiu, potasiu, fosfor, si zinc.

Mananca peste ca sa nu faci osteoporoza!

 
Acest aliment este foarte bogat in
vitamina D. Vitamina D este produsa in
principal in piele, dintr-un compus
inrudit colesterolului, iar atunci cand este
insuficienta, cantitatea de vitamina D din
organism poate fi completata prin
alimentatie. Sursele cele mai bune sunt
pestele gras, uleiul de peste, galbenusul de
ou si ficatul de vaca.

Insuficienta favorizeaza bolile osoase

In lipsa vitaminei D, copiii sufera de rahitism, iar adultii, de o boala osoasa numita
osteoporoza, ambele fiind caracterizate prin mineralizarea deficitara a tesutului osos.
In cazul osteoporozei, oamenii sufera fracturi cu usurinta, iar cel mai mare risc apare in randul
femeilor aflate la menopauza si al vastnicilor de ambele sexe, in general. De vina este o lipsa
de vitamina D, care poate fi determinata prin analize de laborator. 85% din cazurile de
osteoporoza sunt generate de deficitul de vitamina D.
Care sunt sursele de vitamina D
Sursa principala de vitamina D se afla in piele si provine din interactiunea dintre un compus
inrudit cu colesterolul si razele solare. Alimentatia este o sursa secundara si poate asigura cel
mult un sfert din necesarul zilnic de vitamina D. Cele mai indicate pentru consum sunt pestele
gras, uleiul de peste, galbenusul de ou sau ficatul de vaca, vitel sau porc.
Ce aport este necesar zilnic
Sursa alimentara este infirma si, daca ar fi unica, o persoana ar trebui sa consume zilnic 25 de
conserve de ton, 90 de oua sau 7,5 litri de lapte integral, pentru a-si asigura necesarul de 400-
600 de unitati de vitamina D pe zi. Pentru ca acest lucru nu este posibil, cantitatea necesara
poate fi obtinuta prin suplimentele de vitamina D, care se gasesc in farmacii, sau prin
expunerea la soare.
In cazul celor care sufera de osteoporoza insa, un astfel de tratament nu este suficient pentru
prevenirea fracturilor.
Care sunt beneficiile organismului
Vitamina D e esentiala pentru sanatate si nu doar pentru oase, ci si pentru muschi, echilibrul
glandelor endocrine, functionarea sistemului nervos si chiar combaterea inflamatiilor.
Principalul sau rol e de asigurare a cresterii si de mentinere a integritatii oaselor, prin
favorizarea absorbtiei de calciu si acumularii acestuia.
Cand apar carentele
Mai mult de jumatate din populatia normala a globului are niveluri inadecvate de vitamina D,
din cauza alimentatiei deficitare, dar mai ales pentru ca nu se expune suficient la soare, din
diferite motive. Aceste carente nu ar exista daca oamenii si-ar expune la soare fata, bratele sau
picioarele, cate 10-15 minute, de doua ori pe saptamana, timp suficient pentru ca pielea sa
poata sintetiza necesarul de vitamina D.