Explorer les Livres électroniques
Catégories
Explorer les Livres audio
Catégories
Explorer les Magazines
Catégories
Explorer les Documents
Catégories
editii
A l’aube d’une troisième édition des Principes d’UNIDROIT relatifs aux contrats du commerce
international, une quatrième session du Groupe de travail chargé de l’élaboration s’est tenue à
Rome du 25 au 28 mai 2009. Les Principes d’UNIDROIT offrent des solutions harmonisées,
libérées des concepts particuliers aux systèmes nationaux, et considérées comme
particulièrement aptes aux besoins du commerce international. L’un des nombreux témoignages
du succès des Principes est leur applicationet qu’il sont un modèle particulièrement utile.
Autour du monde le modèle offre des solutions harmonisées au niveau global
A cet égard, les Principes d’UNIDROIT qui ne relèvent ni de la common law ni de la civil law
mais constituent une authentique synthèse des principes du droit des contrats des principaux
systèmes juridiques dans le monde et sous cet aspect on a abordé l’influence des Principes
d’Unidroit en matière de la pratique contractuelle et d’arbitrage.
Contractul de comert international este instrumentul juridic prin care se realizeaza operatiunile,
atat in sfera relatiilor comerciale propriu-zise, cat si a celor de cooperare economica si tehnico-
stiintifica internationala. Crearea unui regim juridic care prin uniformitate si armonizare sa
depaseasca greutatile si incertitudinile care impiedicau relatiile comerciale de schimb este o
conditie sine qua non pentru garantarea si dezvoltarea comertului international si a progresului
economic.
Primele studii necesare pentru uniformizarea legislativa a vanzarii comerciale internationale au
fost realizate in anul 1929 de catre Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT) [1] la propunerea juristului german Ernst Rabel. Orice afacere (investitie)
demareaza cu un plan de afaceri (business plan) pe baza caruia se stabilesc elementele definitorii
ale afacerii, respectiv fezabilitatea proiectului, profitabilitatea si costurile proiectului etc.
Intocmirea planului de afaceri se bazeaza pe elementele cunoscute, atat ale starii de fapt si de
drept interne si internationale de la un moment dat, cit si ale previziunilor de modificare a
acestora pe parcursul derularii contractelor, care concura la realizarea obiectivului urmarit de
investitor.
Dar, cu cat termenul de realizare a obiectivului este mai indelungat cu atat scade posibilitatea
realizarii intocmai a previziunilor avansate in planul de afaceri. In baza planului de afaceri sunt
incheiate contractele comerciale internationale, care se negociaza si perfecteaza in conditiile unui
echilibru contractual stabilit de parti.
Acestea pot fi aplicate cand partile nu au ales nici o lege care sa le guverneze contractul.
Principiile pot fi folosite pentru a interpreta sau completa instrumentele legale uniforme
internationale. Ele pot fi folosite pentru a interpreta sau completa legea interna. Mai mult,
principiile pot servi drept model pentru legiuitorii nationali si internationali [2].
In aceasta ordine de idei, un an decisiv in domeniul dreptului contractelor a fost anul 1994, cand
s-au publicat principiile UNIDROIT pentru contractele comerciale internationale de catre
Consiliul Director al Institutului pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) si totodata s-a
elaborat si prima parte a principiilor Dreptului European Contractual (finalizate si publicate in
1998) de catre Comisia pentru Dreptul European Contractual. Principiile UNIDROIT au avut un
mare succes. La nici doi ani de la publicarea lor au fost vandute mai mult de 3000 de exemplare
in intreaga lume si marea majoritate a dispozitiilor principiilor au patruns in cercuri dintre cele
mai diverse – firme internationale de drept, curti de arbitraj, camere de comert, asociatii de
avocati.
Principiile UNIDROIT au fost publicate in cinci variante oficiale – engleza, franceza, germana,
italiana, spaniola – si ca semn al succesului reputat ele au fost traduse si in araba, bulgara,
chineza, maghiara, japoneza, sarba, slovaca si rusa. Cel mai important, poate, pentru a sublinia
victoria principiilor, este ca dupa un an de la publicare, deja s-au intocmit rapoarte asupra
deciziilor instantelor judecatoresti sau asupra sentintelor arbitrale cu referire la aceste principii
[6].
In 1994 Principiile prezentau doar un pur interes teoretic, dar in timp si-au dovedit eficienta, si
actualmente, si datorita cercetarilor intreprinse de CENTRAL (Center For Transnational Law) in
legatura cu utilizarea dreptului transnational in practica si arbitrajul privind contractele
comerciale internationale.
In 1980, un grup special a fost constituit in vederea elaborarii efective a principiilor. Acest grup a
fost alcatuit din reprezentanti ai principalelor sisteme juridice si socio-economice ale lumii
(academicieni, inalti magistrati) toti insa exprimandu-si propriile vederi in domeniul contractual
si al dreptului comertului international, nicidecum cele ale guvernelor pe care le reprezentau.
Grupul a cuprins reprezentanti din Brazilia, Canada, Italia, Germania, SUA, Franta, Anglia,
Argentina, Algeria, Danemarca, China, Japonia, Rusia.
Bineinteles ca acesti raportori nu au acordat egala atentie fiecarui sistem legal, dar dintre
codificarile nationale sau culegerile de drept s-au bucurat de o atentie sporita Codul comercial
uniform al SUA, Codul civil algerian, Codul civil german, Codul civil din Quebec. De asemenea,
s-a tinut cont in elaborarea principiilor si de alte instrumente internationale concepute de
UNCITRAL [7] si de instrumente nelegislative elaborate de organisme profesionale sau asociatii
de comert folosite pe scara larga in comertul international [8].
Principiile UNIDROIT, la prima lor editie, se compun dintr-un Preambul si 199 articole ce
alcatuiesc 7 capitole: Capitolul 1 – Dispozitii generale, Capitolul 2 – Formare, Capitolul 3 –
Validitate, Capitolul 4 – Interpretare, Capitolul 5 – Continut, Capitolul 6 – Aplicare, Capitolul 7
– Non-aplicare. Dintre prevederile principiilor mentionam principiul libertatii contractelor (art.
1.1), formarea contractului (art. 2.1.), formulate foarte precis si in termeni generali, modul de
plata (art. 6.19) sau dreptul la reparare (art. 7.1.4), care sunt tratate mult mai detaliat. Fiecare
articol este completat cu comentarii, cu situatii reale si diverse moduri in care aceste articole se
pot aplica in practica.
La editia din 2004, reflectand importanta sporita pe care transmiterea drepturilor si obligatiilor o
prezinta in comertul international, a fost introdus un capitol special (capitolul 9) intitulat
”Cesiunea de creanta, transmiterea obligatiilor, cesiunea contractelor” cu sectiuni
corespunzatoare institutiilor reglementate. De asemenea, s-a introdus capitolul 8
”Compensarea” cu sectiuni referitoare la: conditii referitoare la compensare, efectul compensarii
reciproce, executarea obligatiei primei parti, compensare in valuta si capitolul 10 ”Termene de
prescriptie”.
In luna mai 2009 a avut loc cea de-a patra sesiune a Grupului de lucru insarcinat cu pregatirea
celei de-a treia editii a Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internationale
[9]. Membrii Grupului au discutat de o maniera aprofundata proiectele de revizuire a unor
capitole printre care cele privind obligatiile plurale sau transferul obligatiilor, raportori fiind:
M.J. Bonell, B. Fauvarque-Cosson, M. Fontaine, M. Furmston, R. Goode si R. Zimmermann
[10].
Grupul de lucru a mai fost sesizat si asupra proiectului ce contine dispozitii revizuite si
comentariile domnului F. Dessemontet, capitolul referitor la rezolutiunea contractelor incheiate
pe termen lung. De asemenea, Grupul de lucru, interesat fiind de subiect, si-a exprimat, fata de
raportori, profunda sa apreciere pentru excelenta activitate. In acelasi timp, dat fiind ca acest
capitol era inca intr-un stadiu mai putin avansat fata de alte proiecte ale altor capitole, Grupul de
lucru a decis sa nu-l includa in cea de-a treia editie a Principiilor. De aceea, recomanda ca
subiectul legat de rezolutiunea contractelor pe termen lung sa fie inclus intr-un capitol al unei a
patra editii a principiilor, capitol specializat pe contractele pe termen lung in genere.
1. Cand partile prevad in mod expres aplicarea principiilor ca lex contractus, facandu-se
distinctia daca acest litigiu se solutioneaza de catre o instanta de drept comun sau de un tribunal
arbitral.
2. Cand partile nu fac o referire expresa la aplicarea principiilor si discutia se poarta asupra
aplicarii principiilor ca izvor de lex mercatoria, de principii generale ale dreptului, ca mijloc de
interpretare sau completare a dreptului uniform international sau ca mijloc de interpretare si
completare a dreptului comun.
4.1. Alegerea expresa de catre parti a Principiilor UNIDROIT ca lege aplicabila contractului
Efectul alegerii de catre parti a principiilor ca lege ce le guverneaza contractul este diferit in
functie de instanta in fata careia se invoca aplicarea acestor principii.
Instantele de drept comun aplica, in mod obligatoriu, legea lor nationala, care include si
conflictul de legi. Or, aceste legi conflictuale, in opinia majoritara, limiteaza alegerea legii
aplicabile contractului international la legea statelor semnatare, excluzand orice legatura supra-
nationala sau anationala, asa cum este cazul Principiilor UNIDROIT.
Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale confirma
situatia expusa mai sus prin expresiile formulate: “legea statelor contractante” - art. 2, “legea
straina” – art. 3, “legea statului cu care sunt legaturile cele mai stranse” - art. 4. Se subliniaza
clar in aceasta conventie ca legea aplicabila contractului in cazurile respective este neaparat
legea unui anumit stat, parte in contract [11].
Totusi, Conventia Inter-Americana privind legea aplicabila contractelor internationale din 1994
accepta prevederile stipulate in articolele 9.2 si 10, potrivit carora principiile pot fi aplicate ca
lege a contractului cand partile prevad expres acest lucru. Trebuie mentionat faptul ca desi
aceasta conventie are forta doar intre Mexic si Venezuela, totusi, ea reprezinta un semn de
acceptare si functionare a acestor principii.
S-a discutat si cazul cand principiile au fost alese ca lex contractus numai de catre una dintre
parti, iar cealalta le accepta tacit. In aceasta situatie principiile sunt considerate ca termeni
standard ai contractului si sunt supuse limitarilor prevazute de dreptul comun pentru acesti
termeni generali. Aceasta atitudine este greu de acceptat pentru ca principiile nu au fost elaborate
ca termeni standard sau ca sa se aplice unor tranzactii tip sau ca un corpus de reguli aplicabile
unor anumite grupuri profesionale (vanzatori, bancheri, transportatori), ci ca un corpus de reguli
pentru contracte in general si se refera doar la doua categorii abstracte, creditor si debitor. Putem
afirma chiar ca principiile UNIDROIT ofera mijloace de “aparare” contractantilor prin
dispozitiile pe care le contin pentru a preintampina posibile abuzuri sau incorectitudinea.
Elaborarea principiilor s-a desfasurat la adapostul oricarei interventii politice a vreunui grup de
presiune. Este unul din avantajele contractului in general, spre deosebire de negocierile
operatiilor specifice – vanzare, transport – a caror buna desfasurare este tulburata de interventiile
gruparilor economice interesate. Expertii care au elaborat principiile nu cunosteau decat doua
categorii abstracte, debitor si creditor; foarte obiectiv, acestia au avut grija sa gaseasca cel mai
bun mijloc de a crea echilibrul intre cele doua parti atat la elaborarea contractului, cat si in cazul
executarii, respectiv neexecutarii contractului” [12].
Este evident faptul ca solutionarea litigiului in cazul arbitrajului permite arbitrilor, chiar si in
situatii cand nu sunt autorizati in mod expres de parti de a pronunta sentinta, sa nu-si bazeze
sentinta respectiva pe prevederile unei anumite legi nationale, ci sa decida si in baza unor reguli
de drept.
Aceasta situatie este consacrata in Preambulul Principiilor: “Ele pot fi folosite pentru a
interpreta sau completa instrumentele dreptului uniform international”. Conventia de la Viena
din 1980 – Conventia Natiunilor Unite privind Contractul de Vanzare Internationala a Bunurilor
(CISG) [13], in art. 7, statueaza ca “in interpretarea acestei conventii trebuie sa se aiba in
vedere caracterul sau international si necesitatea de a promova uniformitatea in aplicarea sa” si
ca “eventualele neintelegeri privind probleme reglementate de conventie si care nu sunt expres
explicate si statuate in conventie se vor rezolva in conformitate cu principiile generale pe baza
carora s-a constituit”.
Exista totusi o retinere ca, in general, principiile UNIDROIT pot fi folosite cu succes pentru a
interpreta sau completa instrumente internationale preexistente precum conventia de la Viena,
dar, de asemenea ele pot fi utilizate pentru a “umple golurile” conventiei, principiile aparand ca o
expresie a principiilor generale ale CISG.
M. J. Bonell ne ofera doua exemple in care s-au aplicat principiile UNIDROIT in locul
dispozitiilor CISG, in completarea lor, de fapt. Un prim caz a fost cand arbitrul Curtii
Internationale de Arbitraj al Camerei Federale de Comert din Viena, in 1955, a aplicat articolul
7.4.9 al Principiilor, privind dobanda la banca, iar al doilea caz a fost cand Curtea de Apel din
Grenoble a aplicat articolul 6.1.6. pentru a determina, pe baza dispozitiilor CISG, locul unde se
executa obligatia de plata a cumparatorului.
Recurgerea la Principiile UNIDROIT pentru a substitui dreptul comun, dealtfel aplicabil, este
justificata in primul rand de imposibilitatea de a stabili regula legii aplicabile, iar in al doilea
rand, de imprejurarea ca legea ce guverneaza contractul este saraca sau foarte greu de interpretat
si de aplicat, presupunand o mare disproportie intre eforturi si costuri [14]. Sunt autori care
resping aceasta posibilitate de a utiliza Principiile, ei propunand aplicarea lex fori, dar sunt alti
autori, deschisi aplicarii Principiilor, care sustin ca utilizarea acestora in pronuntarea unei solutii
ii confera acesteia un standard international acceptat si un grad ridicat de siguranta legala.
6. Concluzii
[1] UNIDROIT este Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat, organizatie interguvernamentala
independenta, cu sediul la Roma, infiintata in 1926, ca organ auxiliar al Ligii Natiunilor, Romania fiind membra din
1927, pe baza aprobarii date de Ministerul de Justitie.
[2] A se vedea Principiile Unidroit aplicabile contractelor comerciale internationale in preambul - Scopul
Principiilor – editia 2004
[3] PRINCIPIILE UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internationale 2004 au fost traduse si publicate in
Romania la Editura Minerva, Bucuresti, 2006, 406 pagini
[5] M. Joachim Bonell, The UNIDROIT Principles and transnational law, 2000, Uniform Law Review, p. 216
[6] M. J. Bonell, Un codice internazionale del dirritto dei contratti i Principi UNIDROIT dei contratti commerciali
internazionali, Milano, 1995, p. 193
[7] The UNCITRAL Legal Guide on Electronic Funds Transfer (1986), The UNCITRAL Model Law on
International Credit Tranfers (1992), M. J. Bonell, op. cit. p. 198
[8] INCOTERMS, General Conditions for the Supply and Erection of Plant and Machinery for Import and Export
(1953)
[9] Grupul de lucru se va reuni la urmatoarea sesiune plenara, cea de-a cincea, la Roma intre 24 si 28 mai 2010. Un
raport detaliat al sesiunii (numai in limba engleza) va figura in documentul UNIDROIT 2009 – Study L – Misc. 29
[11] K. P. Berger, The Creeping Codification of the Lex Mercatoria (Hague, London, Boston), 1999, p. 178-180, M.
J. Bonell, op. cit., p. 217
[12] M. Fontaine, Les Pincipes UNIDROIT comme guide dans la redaction des contrats internationaux, Paris, 1995,
p. 35
[13] CISG (engl.) sau CVIM (fr.) – Conventia ONU asupra contractului international de marfuri – Conventia de la
Viena – 11 aprilie 1980. Romania a ratificat aceasta Conventie prin Legea nr. 24/1991, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr. 54 din 19 martie 1991