Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internationale in perspectiva celei de-a treia

editii

15 December 2009 - Angela Mita Baciu 6898 citiri

A l’aube d’une troisième édition des Principes d’UNIDROIT relatifs aux contrats du commerce
international, une quatrième session du Groupe de travail chargé de l’élaboration s’est tenue à
Rome du 25 au 28 mai 2009. Les Principes d’UNIDROIT offrent des solutions harmonisées,
libérées des concepts particuliers aux systèmes nationaux, et considérées comme
particulièrement aptes aux besoins du commerce international. L’un des nombreux témoignages
du succès des Principes est leur applicationet qu’il sont un modèle particulièrement utile.
Autour du monde le modèle offre des solutions harmonisées au niveau global

A cet égard, les Principes d’UNIDROIT qui ne relèvent ni de la common law ni de la civil law
mais constituent une authentique synthèse des principes du droit des contrats des principaux
systèmes juridiques dans le monde et sous cet aspect on a abordé  l’influence des Principes
d’Unidroit en matière de la pratique contractuelle et d’arbitrage.

En ce qui concerne l’application au niveau international ou transnational des principes

Unidroit: Il y a une application par les juges nationaux. Les arbitres les appliquent aussi. Il y a
deux grandes façon d’application: application indirecte si le droit applicable est la lex
mercatoria, on en se réfère aux principes Unidroit pour déterminer le contenu de la lex
mercatoria; et application directe en tant que «principes Unidroit» de façon codifié.

Cuvinte cheie: principiile Unidroit, contracte internationale, principiile ca mijloc de completare

si interpretare a dreptului uniform international, lex mercatoria, arbitraj comercial
international

1. Relatiile comerciale internationale si instrumentele juridice

Schimburile comerciale internationale si dezvoltarea continua a acestora implica existenta unor

reglementari sub forma legilor, conventiilor, tratatelor, instrumente juridice care sa asigure
comerciantilor si respectiv relatiilor comerciale stabilitate si securitate juridica.

Procesul de elaborare a unor reglementari uniforme in materia comertului international se

desfasoara nu numai in sfera relatiilor directe dintre state, ci cel mai adesea sub auspiciile unor
organizatii internationale.

Contractul de comert international este instrumentul juridic prin care se realizeaza operatiunile,
atat in sfera relatiilor comerciale propriu-zise, cat si a celor de cooperare economica si tehnico-
stiintifica internationala. Crearea unui regim juridic care prin uniformitate si armonizare sa
depaseasca greutatile si incertitudinile care impiedicau relatiile comerciale de schimb este o
conditie sine qua non pentru garantarea si dezvoltarea comertului international si a progresului
economic.
Primele studii necesare pentru uniformizarea legislativa a vanzarii comerciale internationale au
fost realizate in anul 1929 de catre Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT) [1] la propunerea juristului german Ernst Rabel. Orice afacere (investitie)
demareaza cu un plan de afaceri (business plan) pe baza caruia se stabilesc elementele definitorii
ale afacerii, respectiv fezabilitatea proiectului, profitabilitatea si costurile proiectului etc.
Intocmirea planului de afaceri se bazeaza pe elementele cunoscute, atat ale starii de fapt si de
drept interne si internationale de la un moment dat, cit si ale previziunilor de modificare a
acestora pe parcursul derularii contractelor, care concura la realizarea obiectivului urmarit de
investitor.

Dar, cu cat termenul de realizare a obiectivului este mai indelungat cu atat scade posibilitatea
realizarii intocmai a previziunilor avansate in planul de afaceri. In baza planului de afaceri sunt
incheiate contractele comerciale internationale, care se negociaza si perfecteaza in conditiile unui
echilibru contractual stabilit de parti.

Pe parcursul executarii contractelor pot sa apara evenimente care sa perturbe echilibrul

contractual initial stabilit de parti. Astfel de evenimente sunt apreciate de doctrina si
jurisprudenta ca fiind riscuri. Principiile Unidroit stabilesc regulile generale aplicabile
contractelor comerciale internationale si se aplica atunci cand partile au convenit guvernarea
contractului de aceste principii. Principiile pot fi aplicate atunci cand partile au convenit ca
intelegerea dintre ele sub forma contractului, sa fie guvernata de ”principii generale de drept”,
de ”lex mercatoria” sau alte asemenea principii.

Acestea pot fi aplicate cand partile nu au ales nici o lege care sa le guverneze contractul.
Principiile pot fi folosite pentru a interpreta sau completa instrumentele legale uniforme
internationale. Ele pot fi folosite pentru a interpreta sau completa legea interna. Mai mult,
principiile pot servi drept model pentru legiuitorii nationali si internationali [2].

2. Principiile UNIDROIT [3] aplicabile contractelor internationale

Ideea de a elabora principii internationale aplicabile contractelor internationale, fara a impune, in

mod obligatoriu, acceptarea si aplicarea acestora, s-a concretizat prin redactarea Principiilor
UNIDROIT de catre Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat, in anul 1994.

Ideea de a evita o stricta “localizare” a contractelor comerciale internationale in cadrul unui

singur sistem de drept national si de a le supune in schimb unor principii si reguli cu caracter
supranational sau anational sau unui drept transnational, a fost mai mult criticata decat acceptata.
Una dintre cele mai frecvente obiectii ridicate in acest caz a fost faptul ca lipsa unei definiri mai
precise a naturii si continutului acestor principii/reguli in cazul aplicarii lor ar duce la o
inevitabila si nedorita imprevizibilitate chiar la un arbitrariu in solutionarea fiecarui caz.

Insa, odata cu publicarea Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale

internationale, acest argument isi pierde din forta, deoarece aceste principii au fost create cu
intentia “de a stabili un corpus echilibrat de reguli special elaborate pentru a fi utilizate in
intreaga lume a participantilor la comert care, fara a fi dependente de traditiile legale si de
conditiile economice sau politice ale tarilor in care ele se vor aplica”[4].
Astfel se creeaza posibilitatea de a reduce considerabil, chiar de a elimina “dificultatile survenite
in incercarile de a nationaliza regimul legal al tranzactiilor intre state” [5]. Originalitatea
Principiilor UNIDROIT, precum si avantajele pe care le ofera privind continutul si aplicarea
efectiva in comparatie cu instrumentele traditionale de drept uniform sunt recunoscute pe scara
larga.

Jorge Jaramillo-Vargas, lector in dreptul comertului international la Universidad Externado de

Colombia, Santafe de Bogota, care a facut numeroase cercetari stiintifice la UNIDROIT, a
identificat doua principale obiective ale UNIDROIT; in primul rand este vorba despre
completarea si imbogatirea materialelor si publicatiilor despre dreptul comertului international,
pentru a ajuta cercetatorii din domeniu, dar si studentii ca sa poata avea la dispozitie informatii
pertinente, stiintifice despre fenomenul de transnationalitate a dreptului comertului international;
in al doilea rand, conceperea masurilor ce se impun pentru schimbarea si adaptarea politicilor
legislative privind instrumentele legale, nationale, internationale si transnationale pentru
incurajarea si dezvoltarea comertului.

In aceasta ordine de idei, un an decisiv in domeniul dreptului contractelor a fost anul 1994, cand
s-au publicat principiile UNIDROIT pentru contractele comerciale internationale de catre
Consiliul Director al Institutului pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) si totodata s-a
elaborat si prima parte a principiilor Dreptului European Contractual (finalizate si publicate in
1998) de catre Comisia pentru Dreptul European Contractual. Principiile UNIDROIT au avut un
mare succes. La nici doi ani de la publicarea lor au fost vandute mai mult de 3000 de exemplare
in intreaga lume si marea majoritate a dispozitiilor principiilor au patruns in cercuri dintre cele
mai diverse – firme internationale de drept, curti de arbitraj, camere de comert, asociatii de
avocati.

Principiile UNIDROIT au fost publicate in cinci variante oficiale – engleza, franceza, germana,
italiana, spaniola – si ca semn al succesului reputat ele au fost traduse si in araba, bulgara,
chineza, maghiara, japoneza, sarba, slovaca si rusa. Cel mai important, poate, pentru a sublinia
victoria principiilor, este ca dupa un an  de la publicare, deja s-au intocmit rapoarte asupra
deciziilor instantelor judecatoresti sau asupra sentintelor arbitrale cu referire la aceste principii
[6].

In 1994 Principiile prezentau doar un pur interes teoretic, dar in timp si-au dovedit eficienta, si
actualmente, si datorita cercetarilor intreprinse de CENTRAL (Center For Transnational Law) in
legatura cu utilizarea dreptului transnational in practica si arbitrajul privind contractele
comerciale internationale.

3. Origine, elaborare, structura, editii

In 1971 Consiliul Director UNIDROIT al Institutului International pentru Unificarea Dreptului

Privat a decis sa includa in programul de lucru ceea ce in franceza a fost indicat ca “un essai
d’unification portant sur la partie générale de contrats en vue d’une codification progressive d’un
droit des obligations ex contractu”. Pentru aceasta operatiune, pentru realizarea unei “anchete”
privind fezabilitatea acestui proiect, a fost alcatuit un Comitet compus din profesorii René David
(Universitatea Aix-en-Provence), Clive M., Schmitthoff (City University of London) si T.R.
Popescu (Universitatea Bucuresti). Acestia, in 1974, au insistat asupra importantei deosebite pe
care o are o codificare a dreptului comertului international.

In 1980, un grup special a fost constituit in vederea elaborarii efective a principiilor. Acest grup a
fost alcatuit din reprezentanti ai principalelor sisteme juridice si socio-economice ale lumii
(academicieni, inalti magistrati) toti insa exprimandu-si propriile vederi in domeniul contractual
si al dreptului comertului international, nicidecum cele ale guvernelor pe care le reprezentau.
Grupul a cuprins reprezentanti din Brazilia, Canada, Italia, Germania, SUA, Franta, Anglia,
Argentina, Algeria, Danemarca, China, Japonia, Rusia.

Bineinteles ca acesti raportori nu au acordat egala atentie fiecarui sistem legal, dar dintre
codificarile nationale sau culegerile de drept s-au bucurat de o atentie sporita Codul comercial
uniform al SUA, Codul civil algerian, Codul civil german, Codul civil din Quebec. De asemenea,
s-a tinut cont in elaborarea principiilor si de alte instrumente internationale concepute de
UNCITRAL [7] si de instrumente nelegislative elaborate de organisme profesionale sau asociatii
de comert folosite pe scara larga in comertul international [8].

Principiile UNIDROIT, la prima lor editie, se compun dintr-un Preambul si 199 articole ce
alcatuiesc 7 capitole: Capitolul 1 – Dispozitii generale, Capitolul 2 – Formare, Capitolul 3 –
Validitate, Capitolul 4 – Interpretare, Capitolul 5 – Continut, Capitolul 6 – Aplicare, Capitolul 7
– Non-aplicare. Dintre prevederile principiilor mentionam principiul libertatii contractelor (art.
1.1), formarea contractului (art. 2.1.), formulate foarte precis si in termeni generali, modul de
plata (art. 6.19) sau dreptul la reparare (art. 7.1.4), care sunt tratate mult mai detaliat. Fiecare
articol este completat cu comentarii, cu situatii reale si diverse moduri in care aceste articole se
pot aplica in practica.

La editia din 2004, reflectand importanta sporita pe care transmiterea drepturilor si obligatiilor o
prezinta in comertul international, a fost introdus un capitol special (capitolul 9) intitulat
”Cesiunea de creanta, transmiterea obligatiilor, cesiunea contractelor” cu sectiuni
corespunzatoare institutiilor reglementate. De asemenea, s-a introdus capitolul 8
”Compensarea” cu sectiuni referitoare la: conditii referitoare la compensare, efectul compensarii
reciproce, executarea obligatiei primei parti, compensare in valuta si capitolul 10 ”Termene de
prescriptie”.

Principiile UNIDROIT, in mod deliberat, au evitat utilizarea unei terminologii particulare

vreunui sistem de drept national. Caracterul international al principiilor este subliniat, de
asemenea, de abtinerea sistematica de a face referiri la legi nationale pentru a explica originea
sau ratiunea unei solutii.

In luna mai 2009 a avut loc cea de-a patra sesiune a Grupului de lucru insarcinat cu pregatirea
celei de-a treia editii a Principiilor UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internationale
[9]. Membrii Grupului au discutat de o maniera aprofundata  proiectele de revizuire a unor
capitole printre care cele privind obligatiile plurale sau transferul  obligatiilor, raportori fiind:
M.J. Bonell, B. Fauvarque-Cosson, M. Fontaine, M. Furmston, R. Goode si R. Zimmermann
[10].
Grupul de lucru a mai fost sesizat si asupra proiectului ce contine dispozitii revizuite si
comentariile domnului F. Dessemontet, capitolul referitor la rezolutiunea contractelor incheiate
pe termen lung. De asemenea, Grupul de lucru, interesat fiind de subiect, si-a exprimat, fata de
raportori, profunda sa apreciere pentru excelenta activitate. In acelasi timp, dat fiind ca acest
capitol era inca intr-un stadiu mai putin avansat fata de alte proiecte ale altor capitole, Grupul de
lucru a decis sa nu-l includa in cea de-a treia editie a Principiilor. De aceea, recomanda ca
subiectul legat de rezolutiunea contractelor pe  termen lung sa fie inclus intr-un capitol al unei a
patra editii a principiilor, capitol specializat pe contractele pe termen lung in genere.

4. Aplicarea Principiilor UNIDROIT

Principiile UNIDROIT pot fi folosite pentru solutionarea litigiilor internationale in diferite

moduri. Se disting doua situatii fundamentale:

1. Cand partile prevad in mod expres aplicarea principiilor ca lex contractus, facandu-se
distinctia daca acest litigiu se solutioneaza de catre o instanta de drept comun sau de un tribunal
arbitral.

2. Cand partile nu fac o referire expresa la aplicarea principiilor si discutia se poarta asupra
aplicarii principiilor ca izvor de lex mercatoria, de principii generale ale dreptului, ca mijloc de
interpretare sau completare a dreptului uniform international sau ca mijloc de interpretare si
completare a dreptului comun.

4.1. Alegerea expresa de catre parti a Principiilor UNIDROIT ca lege aplicabila contractului

Efectul alegerii de catre parti a principiilor ca lege ce le guverneaza contractul este diferit in
functie de instanta in fata careia se invoca aplicarea acestor principii.

a. Aplicarea Principiilor UNIDROIT de instantele de drept comun

Instantele de drept comun aplica, in mod obligatoriu, legea lor nationala, care include si
conflictul de legi. Or, aceste legi conflictuale, in opinia majoritara, limiteaza alegerea legii
aplicabile contractului international la legea statelor semnatare, excluzand orice legatura supra-
nationala sau anationala, asa cum este cazul Principiilor UNIDROIT.

Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale confirma
situatia expusa mai sus prin expresiile formulate: “legea statelor contractante” - art. 2, “legea
straina” – art. 3, “legea statului cu care sunt legaturile cele mai stranse” -  art. 4. Se subliniaza
clar in aceasta conventie ca legea aplicabila contractului in cazurile respective este neaparat
legea unui anumit stat, parte in contract [11].

Totusi, Conventia Inter-Americana privind legea aplicabila contractelor internationale din 1994
accepta prevederile stipulate in articolele 9.2 si 10, potrivit carora principiile pot fi aplicate ca
lege a contractului cand partile prevad expres acest lucru. Trebuie mentionat faptul ca desi
aceasta conventie are forta doar intre Mexic si Venezuela, totusi, ea reprezinta un semn de
acceptare si functionare a acestor principii.
S-a discutat si cazul cand principiile au fost alese ca lex contractus numai de catre una dintre
parti, iar cealalta le accepta tacit. In aceasta situatie principiile sunt considerate ca termeni
standard ai contractului si sunt supuse limitarilor prevazute de dreptul comun pentru acesti
termeni generali. Aceasta atitudine este greu de acceptat pentru ca principiile nu au fost elaborate
ca termeni standard sau ca sa se aplice unor tranzactii tip sau ca un corpus de reguli aplicabile
unor anumite grupuri profesionale (vanzatori, bancheri, transportatori), ci ca un corpus de reguli
pentru contracte in general si se refera doar la doua categorii abstracte, creditor si debitor. Putem
afirma chiar ca principiile UNIDROIT ofera mijloace de “aparare” contractantilor prin
dispozitiile pe care le contin pentru a preintampina posibile abuzuri sau incorectitudinea.

Elaborarea principiilor s-a desfasurat la adapostul oricarei interventii politice a vreunui grup de
presiune. Este unul din avantajele contractului in general, spre deosebire de negocierile
operatiilor specifice – vanzare, transport – a caror buna desfasurare este tulburata de interventiile
gruparilor economice interesate. Expertii care au elaborat principiile nu cunosteau decat doua
categorii abstracte, debitor si creditor; foarte obiectiv, acestia au avut grija sa gaseasca cel mai
bun mijloc de a crea echilibrul intre cele doua parti atat la elaborarea contractului, cat si in cazul
executarii, respectiv neexecutarii contractului” [12].

b. Aplicarea Principiilor de tribunalele arbitrale

Comentariul 4 al Preambulului Principiilor recomanda partilor care doresc ca Principiile sa fie

legea aplicabila contractului sa combine aceasta clauza de alegere a legii aplicabile cu o clauza
compromisorie. De asemenea, art. 28 (1) din UNCITRAL, Model Law on International
Commercial Arbitration, 1985, prevede ca “tribunalele arbitrale vor decide in litigii in
concordanta cu regulile de drept asa cum au fost alese de parti pentru a se aplica fondului
litigiului”. Trebuie subliniat faptul ca UNCITRAL foloseste formula de “reguli de drept” si nu
“drept”, tocmai pentru a sublinia libertatea partilor de a conveni asupra legii aplicabile, nefiind
restranse la legea nationala.

Este evident faptul ca solutionarea litigiului in cazul arbitrajului permite arbitrilor, chiar si in
situatii cand nu sunt autorizati in mod expres de parti de a pronunta sentinta, sa nu-si bazeze
sentinta respectiva pe prevederile unei anumite legi nationale, ci sa decida si in baza unor reguli
de drept.

4.2. Aplicarea Principiilor in absenta unei prevederi exprese a partilor

a. Principiile ca mijloc de completare si interpretare a dreptului uniform international

Aceasta situatie este consacrata in Preambulul Principiilor: “Ele pot fi folosite pentru a
interpreta sau completa instrumentele dreptului uniform international”. Conventia de la Viena
din 1980 – Conventia Natiunilor Unite privind Contractul de Vanzare Internationala a Bunurilor
(CISG) [13], in art. 7, statueaza ca “in interpretarea acestei conventii trebuie sa se aiba in
vedere caracterul sau international si necesitatea de a promova uniformitatea in aplicarea sa” si
ca “eventualele neintelegeri privind probleme reglementate de conventie si care nu sunt expres
explicate si statuate in conventie se vor rezolva in conformitate cu principiile generale pe baza
carora s-a constituit”.
Exista totusi o retinere ca, in general, principiile UNIDROIT pot fi folosite cu succes pentru a
interpreta sau completa instrumente internationale preexistente precum conventia de la Viena,
dar, de asemenea ele pot fi utilizate pentru a “umple golurile” conventiei, principiile aparand ca o
expresie a principiilor generale ale CISG.

In practica, instantele nationale si tribunalele arbitrale au adoptat o atitudine foarte favorabila

privind principiile ca mijloc de interpretare si completare a CISG sau alte instrumente de drept
uniform international.

M. J. Bonell ne ofera doua exemple in care s-au aplicat principiile UNIDROIT in locul
dispozitiilor CISG, in completarea lor, de fapt. Un prim caz a fost cand arbitrul Curtii
Internationale de Arbitraj al Camerei Federale de Comert din Viena, in 1955, a aplicat articolul
7.4.9  al Principiilor, privind dobanda la banca, iar al doilea caz a fost cand Curtea de Apel din
Grenoble a aplicat articolul 6.1.6. pentru a determina, pe baza dispozitiilor CISG, locul unde se
executa obligatia de plata a cumparatorului.

b. Principiile ca mijloc de interpretare si completare a legii de drept comun

In Preambulul Principiilor se mentioneaza in mod expres ca “Principiile UNIDROIT pot oferi

solutionarea unui caz in care este imposibil sa se stabileasca regula legii aplicabile”.

Recurgerea la Principiile UNIDROIT pentru a substitui dreptul comun, dealtfel aplicabil, este
justificata in primul rand de imposibilitatea de a stabili regula legii aplicabile, iar in al doilea
rand, de imprejurarea ca legea ce guverneaza contractul este saraca sau foarte greu de interpretat
si de aplicat, presupunand o mare disproportie intre eforturi si costuri [14]. Sunt autori care
resping aceasta posibilitate de a utiliza Principiile, ei propunand aplicarea lex fori, dar sunt alti
autori, deschisi aplicarii Principiilor, care sustin ca utilizarea acestora in pronuntarea unei solutii
ii confera acesteia un standard international acceptat si un grad ridicat de siguranta legala.

6. Concluzii

Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor internationale reprezinta o importanta opera in

uniformizarea dreptului comerrtului international. Ori de cate ori legea ce guverneaza contractul
este neclara sau prezinta lacune, mai ales in cazul tranzactiilor interstatale, instantele si
tribunalele arbitrale le pot utiliza. Acestea pot fi aplicate si cand partile nu au ales nici o lege care
sa guverneze contractul dintre ele,  pentru a interpreta sau completa instrumentele legale
uniforme internationale sau pentru a interpreta sau completa legea interna. Principiile pot servi
de asemenea drept model pentru legiuitorii nationali si internationali.

[1] UNIDROIT este Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat, organizatie interguvernamentala
independenta, cu sediul la Roma, infiintata in 1926, ca organ auxiliar al Ligii Natiunilor, Romania fiind membra din
1927, pe baza aprobarii date de Ministerul de Justitie.

[2] A se vedea Principiile Unidroit aplicabile contractelor comerciale internationale in preambul - Scopul
Principiilor – editia 2004
[3] PRINCIPIILE UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internationale 2004 au fost traduse si publicate in
Romania la Editura Minerva,  Bucuresti, 2006, 406 pagini

[4]UNIDROIT, Principiile aplicabile contractelor comerciale internationale – introducere, VIII

[5] M. Joachim Bonell, The UNIDROIT Principles and transnational law, 2000, Uniform Law Review, p. 216

[6] M. J. Bonell, Un codice internazionale del dirritto dei contratti i Principi UNIDROIT dei contratti commerciali
internazionali, Milano, 1995, p. 193

[7] The UNCITRAL Legal Guide on Electronic Funds Transfer (1986), The UNCITRAL Model Law on
International Credit Tranfers (1992), M. J. Bonell, op. cit. p. 198

[8] INCOTERMS, General Conditions for the Supply and Erection of Plant and Machinery for Import and Export
(1953)

[9] Grupul de lucru se va reuni la urmatoarea sesiune plenara, cea de-a cincea, la Roma intre 24 si 28 mai 2010. Un
raport detaliat al sesiunii (numai in limba engleza) va figura in documentul UNIDROIT 2009 – Study L – Misc. 29

[10] Comentariile au fost pregatite de Secretariatul  UNIDROIT.

[11] K. P. Berger, The Creeping Codification of the Lex Mercatoria (Hague, London, Boston), 1999, p. 178-180, M.
J. Bonell, op. cit., p. 217

[12] M. Fontaine, Les Pincipes UNIDROIT comme guide dans la redaction des contrats internationaux, Paris, 1995,
p. 35

[13] CISG (engl.) sau CVIM  (fr.) – Conventia ONU asupra contractului international de marfuri – Conventia de la
Viena – 11 aprilie 1980. Romania a ratificat aceasta Conventie prin Legea nr. 24/1991, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr. 54 din 19 martie 1991

[14] M. J. Bonell, op. cit., p. 212

Lector univ. dr. Angela MITA BACIU

Avocat – Baroul IASI