Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
COORDONATOR:
1.2 Prevederile normativului se aplică la elementele de construcţie care delimitează, faţă de sol,
spaţiile încălzite şi neîncălzite ale clădirilor de locuit, social culturale şi industriale, în condiţii de
exploatare normală.
1.4 Izolarea termică a elementelor de construcţie în contact cu solul, care delimitează încăperile
încălzite, se realizează în vederea asigurării climatului interior impus de cerinţele igienico-
sanitare la clădirile de locuit şi social - culturale, de condiţiile necesare desfăşurării muncii şi
procesului tehnologic la clădirile industriale, precum şi pentru reducerea, în cât mai mare
măsură, a consumului de energie şi combustibil în exploatare.
1.6 Elementele de construcţie în contact cu solul, care fac obiectul prezentului normativ sunt
următoarele:
− plăcile pe sol, amplasate la nivelul terenului sistematizat sau peste acest nivel, pe
umplutură;
− plăcile de la partea inferioară a subsolurilor şi a altor spaţii subterane;
− pereţii de pe conturul exterior al subsolurilor parţial îngropate în pământ şi al
demisolurilor;
− pereţii de pe conturul exterior al subsolurilor şi al altor spaţii subterane, complet
îngropate;
− plăcile de la partea superioară a spaţiilor subterane acoperite cu pământ;
− pereţii de pe conturul interior al subsolurilor parţiale.
1.7 Prevederile prezentului normativ se aplică tuturor elementelor de construcţie, sau unor părţi
din acestea, amplasate sub un plan orizontal care trece prin pereţii de pe conturul clădirii, situat :
− pentru plăcile pe sol - la nivelul superior al pardoselii de la parter;
− pentru pereţii de pe conturul interior al subsolurilor parţiale - la nivelul planşeului de
peste subsol;
− pentru celelalte elemente - la nivelul terenului sistematizat din exteriorul clădirii.
2
1.9 Pe baza prevederilor din prezentul normativ se pot determina :
1.10 Pentru cazuri speciale şi studii termotehnice, prin efectuarea unui calcul numeric automat al
câmpului plan, bidimensional, de temperaturi, pe baza prevederilor din prezentul normativ, se
pot determina şi reprezenta grafic :
▪ variaţia temperaturilor pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie în
contact cu solul;
▪ curbele izoterme în sol (geoizotermele).
[2] C107/4 Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit.
[6] STAS 737/10-Sistemul internaţional de unităţi (SI). Unităţi ale mărimilor caracteristice
fenomenelor calorice.
3
[9] STAS 13149-Fizica construcţiilor. Ambianţe termice moderate.Determinarea indicilor
PMV şi PPD şi nivele de performanţă pentru ambianţe.
Pentru utilizarea prezentei reglementări tehnice se pot consulta standardele europene în domeniu:
[12] EN ISO 13370 – Thermal performance of buildings – Heat transfer via the ground –
Calculation method.
[13] EN ISO 6946-Building components and building elements – Thermal resistence and
thermal transmittance – Calculation method.
[14] EN ISO 10211-1 Thermal bridges in building construction – Heat flows and surface
temperatures – Part 1: General calculation methods.
[15] EN ISO 10211-2 Thermal bridges in building construction – Calculation of heat flows
and surface temperatures – Part 2: Linear thermal bridges.
[17] EN ISO 13789 Thermal performance of buildings – Transmission heat loss coeficient
Calculation method.
3. DEFINIŢII ŞI SIMBOLURI
3.1 Definiţii
4
▪ Coeficient de cuplaj termic: Fluxul termic în regim staţionar, raportat la diferenţa de
temperatură între două medii care sunt legate între ele din punct de vedere termic, printr-un
element de construcţie.
▪ Coeficient liniar de transfer termic (transmitanţă termică liniară): Termen de corecţie
care ţine seama de influenţa unei punţi termice liniare, faţă de un calcul unidirecţional al
coeficientului de transfer termic.
▪ Geoizoterme: Linii care unesc punctele având aceleaşi temperaturi în sol, determinate pe
baza unui calcul al câmpului plan, bidimensional, de temperaturi.
▪ Linii de flux: Curbe perpendiculare pe geoizoterme reprezentând direcţia şi sensul fluxului
termic în sol .
▪ Suprafaţă adiabatică: Suprafaţă prin care nu se produce nici un transfer termic.
▪ Regim (termic) staţionar: Ipoteză convenţională de calcul termotehnic, în cadrul căreia se
consideră că temperaturile nu variază în timp.
▪ Calcul unidirecţional (1D): Model de calcul termotehnic simplificat, în care se consideră că
liniile de flux sunt perpendiculare pe elementul de construcţie.
▪ Calcul bidimensional (2D): Model de calcul termotehnic, în care se ţine seama de influenţa
punţilor termice liniare şi care se bazează pe un calcul plan, bidimensional, al câmpului de
temperaturi.
▪ Calcul tridimensional (3D): Model de calcul termotehnic, în care se ţine seama de influenţa
tuturor punţilor termice – liniare şi punctuale – şi care se bazează pe un calcul spaţial,
tridimensional, al câmpului de temperaturi.
Simbolurile şi unităţile de măsură ale principalilor termeni utilizaţi în prezentul normativ sunt
daţi în Tabelul I.
Majoritatea simbolurilor folosite sunt cele prevăzute în: SR ISO 7345 şi STAS 737/10; pentru
unii termeni s-au menţinut simbolurile prevăzute în STAS 7109-86.
Observaţii:
1. Temperaturile şi diferenţele de temperatură se pot nota şi cu simbolurile θ şi respectiv Δθ.
2. Se dă mai jos corespondenţa între simbolurile utilizate în cadrul prezentului normativ şi
simbolurile folosite în prescripţiile tehnice elaborate anterior :
θr = τ r Φ= Q ψ = k’
c = cp q= q R’nec = Ronec
s = sm R = Ros R’m = Rom
A=S R’= R’os R’min = Rom min
n=N U=k
5
3.3 Indici
i interior
e exterior
si suprafaţa interioară
se suprafaţa exterioară
u spaţiu neîncâlzit
p pământ
w apă
r rouă, condens
t timp
m mediu
min minimum
max maximum
nec necesar
6
ρ Densitatea aparentă - kg/m3
s Coeficientul de asimilare termică - W/(m2K)
D Indicele inerţiei termice a unui element de construcţie Σ [(d/λ) . s] -
ϕi Umiditatea relativă a aerului interior - %
n Viteza de ventilare a spaţiilor neîncălzite (numărul de
- h-1
schimburi de aer pe oră)
d unui element de construcţie
sau a unui strat al elementului
de construcţie
f Grosimea totală a straturilor plăcii pe sol
sau a plăcilor inferioare ale
subsolurilor
- m
g totală a pereţilor subsolului
b clădirii, subsolului, ş. a.
B Lăţimea considerată în calculul
câmpului plan de temperaturi
l Lungimea -încăperii, clădirii, ş. a.
-punţilor termice liniare
z de la faţa superioară a
pardoselii, la CTS
h de la faţa superioară a plăcii
Înălţimea
din beton armat, la CTS.
H subsolului încălzit
Hu subsolului neîncălzit
P Perimetrul (încăperii, subsolului, ş. a.) - m
A Aria (de transfer termic) - m2
V Volumul (încăperii, subsolului) - m3
Q Cantitatea de căldură - J
Φ Fluxul termic (puterea termică) dQ/dt W
q Densitatea fluxului termic Φ/A W/m2
ψ Coeficientul liniar de transfer termic (transmitanţa
- W/(mK)
termică liniară)
R unidirecţională (Tj - Tk)
-----------
Rezistenţa q
R' termică corectată -
R'm (specifică) a unui medie - m2K/W
R'nec element de necesară ∆T
construcţie --------------
αi ∆Ti, max
R'min minimă -
U Coeficientul de Unidirecţional(ă) 1 Φ
transfer termic -- = --------
(transmitanţa R A(Tj - Tk)
W/(m2K)
U' termică) al/(a) unui Corectat(ă) 1
element de --
construcţie R'
L Coeficientul de cuplaj termic al unui element de Φ
construcţie ----------- W/K
(Tj - Tk)
4. CARACTERISTICI TERMOTEHNICE
7
Caracteristicile termotehnice ale pământului variază în limite foarte mari, în funcţie de loc
(amplasamentul şi adâncimea faţă de CTS) şi de timp (conţinutul de umiditate şi starea faţă de
fenomenul de îngheţ).
Se precizează că tabelele 1....18 au fost întocmite pe baza conductivităţilor termice arătate mai sus.
8
1 1
Rsi = ---- = ------ = 0.125 m2K/ W
αi 8
▪ Suprafeţe orizontale sau verticale, în spaţii neîncălzite, ventilate :
1 1
Rsi = Rse = ---- = ------ = 0.084 m2K/ W
αi 12
▪ Suprafeţe verticale, în contact cu pământul sau suprafaţă orizontală în pământ, la CSI :
Rsi = Rse = 0
5. TEMPERATURI DE CALCUL
9
TEMPERATURI CONVENŢIONALE DE CALCUL
TABELUL II
zona
Caracteristica U.M. climatică
I II III IV
Temperatura exterioară Te -12 -15 -18 -21
o
Temperatura pământului la CSI (la Tp C +11 +10 +9 +8
adâncimea de 7 m de la CTS)
Adâncimea (măsurată de la CTS) la care -- m 2,56 2,96 3,60 4,19
T = 0 0C
Temperatura rezultată la CTS - -11,6 -14,6 -17,6 -20,5
(Rp = 2,54 m2K/W) la 3 m de la - o
C +2,0 +0,2 -1,6 -3,4
CTS
10
Se consideră aceleaşi temperaturi interioare convenţionale de calcul utilizate şi la proiectarea
instalaţiilor de încălzire.
Dacă încăperile au temperaturi de calcul diferite, dar există o temperatură predominantă, în calcule
se consideră această temperatură; de exemplu, la clădirile de locuit se consideră Ti = + 20oC.
Σ T i j . Aj
Ti = --------------- în care :
Σ Aj
Aj = aria incăperii “j”, având temperatura interioară Ti j.
6. DIMENSIUNI DE CALCUL
6.1 Ca principiu general, suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale elementelor de
construcţie interioare şi prin feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale.
6.2 Suprafeţele orizontale (placa pe sol, plăcile inferioare şi superioare ale subsolurilor încălzite
şi neîncălzite, precum şi ale spaţiilor subterane complet îngropate) se delimitează prin axele
geometrice ale pereţilor interiori structurali şi nestructurali şi prin conturul interior al pereţilor
exteriori (fig. 2).
11
Pe ansamblul nivelului, suprafaţa orizontală este delimitată exclusiv prin conturul interior al
pereţilor exteriori.
A = ΣAj= A1 + A2 + ..... An
12
6.3 Suprafeţele verticale exterioare (pereţii exteriori ai subsolurilor şi ai spaţiilor subterane
complet îngropate) se delimitează pe orizontală prin axele geometrice ale pereţilor interiori
structurali şi nestructurali, precum şi prin colţurile, intrânde sau ieşinde, ale feţelor interioare ale
pereţilor exteriori (fig. 2).
Pe verticală, suprafeţele suprafeţele verticale exterioare se delimitează conform fig. 3 (cota H la
încăperi încălzite şi cota Hu la spaţii neîncălzite).
6.4 Partea subterană a pereţilor subsolurilor - care face obiectul prezentului normativ - este
delimitată pe verticală prin faţa superioară a pardoselii subsolului şi prin cota terenului
sistematizat CTS (cota z din fig. 3 – cazurile 2, 3, 5).
Pe ansamblu, suprafaţa verticală subterană este : A = z . Σ lj = z . P
6.5 Lungimile “ l ” ale punţilor termice liniare se stabilesc, în principiu, în funcţie de lungimile
reale pe care se prevăd detaliile respective, cu următoarele precizări:
- lungimile se măsoară în cadrul ariilor A determinate conform pct. 6.2 şi 6.3; în
consecinţă ele sunt delimitate la extremităţi de conturul suprafeţelor respective ;
- intersecţiile punţilor termice orizontale cu cele verticale se includ atât în
lungimile punţilor orizontale, cât şi în cele ale punţilor verticale.
6.6 Volumele încăperilor şi ale spaţiilor încălzite şi neîncălzite se calculează pe baza ariilor
orizontale determinate conform pct. 6.2 şi a înălţimilor H, respectiv Hu.
În acest capitol se dau relaţii de calcul pentru determinarea rezistenţelor termice specifice
corectate ( R’ ) si a coeficienţilor de transfer termic (transmitanţelor termice) ( U’ = 1/R’ ) ale
elementelor de construcţie în contact cu solul.
În Tabelul III se prezintă o sistematizare a cazurilor curente care apar în proiectare, precum
şi o sinteză a relaţiilor de calcul care se utilizează, iar în fig. 3 sunt reprezentate principalele
cinci cazuri caracteristice.
Relaţiile de calcul pentru determinarea rezistenţelor termice specifice corectate ( R’ ) sunt date
în funcţie de coeficienţii liniari de transfer termic (ψ) care ţin seama de toate efectele
bidimensionale (colţuri, punţi termice ş.a.), precum şi de efectul specific al transferului termic
prin pământ.
Pentru situaţiile curente şi uzuale, coeficienţii ψ sunt daţi în tabelele 1....18 , cu menţiunea că
pentru pereţii subsolurilor parţial îngropate ( tabelele 11 şi 14 ), precum şi pentru pereţii
subsolurilor parţiale ( tabelele 15 şi 16 ), în loc de coeficienţi ψ, se dau direct valorile
rezistenţelor termice R’.
13
Referitor la relaţiile de calcul şi la tabelele care se dau în acest capitol, se fac următoarele
precizari :
• Temperaturile T şi coeficienţii liniari de transfer termic ψ se introduc în relaţiile de
calcul cu semnele lor algebrice.
• Având în vedere valorile apropiate ale conductivităţilor termice ale pământurilor şi
ale betonului, dimensiunile fundaţiilor nu influenţează asupra valorilor ψ şi R’ din
tabele.
• Tabelele 14, 16 şi 17, care se referă la subsoluri neîncălzite, pot fi utilizate şi în cazul
unor subsoluri încălzite având temperaturi interioare convenţionale de calcul T i =
10...12 oC, prin extrapolarea valorilor din tabele.
• Valorile din tabelele 1….18 s-au determinat pe baza unor calcule numerice efectuate
pentru zona II climatică şi pentru o temperatură interioară a încăperilor încălzite
Ti = + 20oC, dar ele sunt valabile şi pentru alte zone climatice precum şi pentru
temperaturi interioare de calcul Ti = +18 oC.....+ 22 oC
În cazul unor detalii care diferă substanţial de detaliile aferente tabelelor 1...18, coeficienţii ψ şi
rezistenţele termice R’ se vor determina pe baza unui calcul automat al câmpului plan,
bidimensional (2D), de temperaturi, conform indicaţiilor din anexa C.
x x
x
A
L = U’ . A = ------ [W/K]
R’
A . ( T j - Tk)
Φ= L . ( Tj - Tk ) = ---------------- [W]
R’
14
SINTEZA CAZURILOR ŞI RELAŢIILOR DE CALCUL
TABELUL III
CAPI- TABE-LE
NR CAZUL PLACĂ PERETE TOL
R R' R R' R'm
SUBSOL PARŢIAL
2 ÎNGROPAT (SAU 5 4 3 Tabel 6 7.2 11 , 18
DEMISOL)
SUBSOL 1
PARŢIAL
ÎNGROPAT - - 3 8 6 12
3 C (SAU DEMISOL) 7.3.
A SUBSOL 2
COMPLET 5 4 3 7 - 12 , 18
ÎNGROPAT
4 SPAŢIU SUBTERAN, 10 9
COMPLET ÎNGROPAT*) ----- ---- 3 7 - 7.4. 12, 13, 18
5 4
B
SUBSOL NEÎNCĂLZIT 13 12 - Tabel - 7.6.2. 16
LEGENDĂ:
R rezistenţa termică specifică unidirecţională
R' rezistenţa termică specifică corectată
R'm rezistenţa termică specifică corectată medie a pereţilor în întregime ( partea subterană + partea
supraterană).
A SUBSOLURI ÎNCĂLZITE
B SUBSOLURI PARŢIALE
C DOUĂ SUBSOLURI SUPRAPUSE
*) La numărător placa superioară, la numitor placa inferioară
**) La numărător subsol încălzit, la numitor subsol neîncălzit
15
16
7.1 Placa pe sol
7.1.1 Placa pe sol este un planşeu cu o alcătuire constructivă specifică, care reazemă direct pe
pământ, la nivelul CTS sau peste acest nivel.
În alcătuirea plăcii pe sol intră toate straturile cuprinse între cota superioară a pardoselii (
± 0,00 ) şi cota superioară a pământului natural sau a pământului de umplutură ( pe grosimea f ).
Placa pe sol include o placă de beton armat, straturile pardoselii, straturile termoizolante dispuse
peste sau sub placă, hidroizolaţia orizontală şi eventualul strat de pietriş de sub placă.
7.1.2 Relaţiile de calcul de mai jos, precum şi tabelele aferente sunt valabile pentru încăperile
încălzite amplasate peste CTS, având 0,20 m ≤ z ≤ 1,50 m.
7.1.3 Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii pe sol R’1 şi respectiv coeficientul de
transfer termic U’1 = 1 / R’1 , se determină cu relaţia :
1 1 ∆Tp Σ (ψ1 . l)
U’1 = ------- = ------- . ------- + ------------- [W/(m2 K)] (1)
R’1 R1 ∆T A
în care :
A aria încăperii sau a întregului parter (m2);
l lungimea conturului exterior al clădirii, aferent suprafeţei cu aria A (m);
R1 rezistenţa termică specifică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între cota
± 0,00 şi cota stratului invariabil CSI, (m2K/W);
ψ1 coeficientul liniar de transfer termic aferent conturului exterior al clădirii
(W/mK).
1 dp1 + z - f dp2 d
R1 = ---- + --------------- + ----- + Σ ----- [m2K/W] (2)
6 λp1 λp2 λ
în care :
f = Σd
dp1, dp2, λp1, λp2 - conform fig. 1.
7.1.5 Valorile R’1 şi respectiv U’1 se pot calcula atât pentru fiecare încăpere, cât şi pentru
întreaga suprafaţă a parterului.
17
Pentru încăperile care nu au laturi adiacente conturului exterior al clădirii, termenul al doilea al
relaţiei (1) este nul.
Dacă detaliul de alcătuire a soclului este acelaşi pe tot conturul exterior al clădirii, la calculul
valorilor R’1 si U’1 pentru ansamblul clădirii, în locul termenului
Σ (ψ1 . l ) P
----------- , se consideră termenul ψ1 ------ , în care P este perimetrul clădirii.
A A
7.1.6 Coeficienţii lineari de transfer termic ψ1 se determină, de regulă, pentru situaţiile curente
şi uzuale, din tabelele 1....10, cu următoarele precizări:
a) Se consideră coeficienţii ψ1, aferenţi plăcii pe sol, coeficienţii ψo din tabele urmând a fi
avuţi în vedere la calculul termotehnic al pereţilor exteriori de la parter; se admite ca
pentru simplificarea calculelor aferente pereţilor, coeficienţii ψ1 să fie majoraţi cu
valorile corespunzătoare ψo .
b) Valorile ψ se obţin prin dubla interpolare sau extrapolare a valorilor din tabele, în
funcţie de înălţimea h şi de rezistenţa termică R1;
c) Dacă înălţimea z a soclului are valori diferite pe conturul clădirii (de ex. în cazul unui
teren sistematizat în pantă sau în cazul unor denivelări interioare), se vor considera în
calcule valori ψ corespunzătoare.
d) Valorile ψ din tabele sunt calculate pentru cazul unei plăci de 10 cm grosime, dar ele
pot fi utilizate şi în cazul în care grosimea plăcii are alte valori - între 7 şi 15 cm.
7.1.7 Influenţa punţilor termice interioare, create prin întreruperea continuităţii termoizolaţiei în
dreptul pereţilor interiori structurali sau nestructurali, se poate neglija sau se poate avea în
vedere la calculul valorilor R’1 , introducând în relaţia (1) coeficienţii ψ9 din tabelul 18,
multiplicaţi cu lungimile aferente.
Coeficienţii ψ9 se obţin prin interpolare în funcţie de rezistenţa termică R9 şi de înălţimea h.
7.1.8 Pentru 0,00 m ≤ z ≤ 0,60 m, rezistenţa termică specifică corectată R’1 se poate determina
şi pe baza prevederilor din anexa D1.
7.1.9 În cazul prevederii pe conturul exterior al clădirii a unor fâşii termoizolante dispuse
orizontal sau vertical, coeficienţii lineari de transfer termic ψ1 se vor micşora cu valoarea ∆ψ,
care se determină conform anexei D2.
7.2.1 În alcătuirea peretelui şi plăcii subsolului încălzit se cuprind toate straturile cuprinse în
grosimile g şi respectiv f.
7.2.2 Relaţiile de mai jos sunt valabile pentru spaţiile încălzite amplasate parţial sub CTS :
18
- demisoluri având z ≥ 0,20 m
- subsoluri având z ≤ 2,50 m
7.2.3 Rezistenţa termică specifică corectată a pereţilor subsolului R’3, calculată în cadrul
acestui capitol, se referă exclusiv la porţiunea subterană a acestora, pe înălţimea z, între CTS şi
cota superioară a pardoselii de la subsol; pentru zonele de pereţi exteriori ai subsolului de peste
CTS, se aplică relaţiile de calcul folosite la pereţii exteriori curenţi [1].
7.2.4 Pentru situaţiile curente, rezistenţa termică specifică corectată R’3 se determină prin
dubla interpolare sau extrapolare a valorilor din tabelul 11, în funcţie de înălţimea h şi de
rezistenţele termice specifice unidirecţionale R2 şi R3 .
Sunt valabile precizările de la pct. 7.1.6.b......7.1.6.f.
1 d
R3 = ----- + Σ ---- [m2K/W] (3)
8 λ
g = Σd
7.2.6 Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii subsolului R’2 se determină cu relaţia :
1 1 ∆Tp Σ (ψ2 • l)
U’2 = ------- = ------- . ------- + ------------- [W/(m2K)] (4)
R’2 R2 ∆T A
în care :
A aria încăperii sau a întregului subsol încălzit [m2];
l lungimea conturului exterior al subsolului, aferent suprafeţei cu aria A [m];
19
R2 rezistenţa termică specifică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între cota
pardoselii de la subsol şi cota stratului invariabil, CSI [m2K/W];
ψ2 coeficientul liniar de transfer termic aferent conturului exterior al subsolului [W/
(mK)].
1 dp1 - z - f dp2 d
R2 = ---- + --------------- + ----- + Σ ----- [m2K/W]
(5)
6 λp1 λp2 λ
în care :
f = Σd
dp1, dp2, λp1, λp2 – conf. fig. 1
7.2.8 Coeficienţii lineari de transfer termic ψ2 se determină, de regulă, pentru situaţiile curente
şi uzuale, din tabelul 11, prin dubla interpolare sau extrapolare în funcţie de înălţimea h şi de
rezistenţele termice R2 şi R3 . Sunt valabile precizările de principiu de la pct. 7.1.6.c......7.1.6.f.
7.2.9 Valorile U’2 şi respectiv R’2 se pot calcula atât pentru fiecare încăpere, cât şi pentru
întreaga suprafaţă a subsolului încălzit.
Pentru încăperile care nu au laturi adiacente conturului exterior al subsolului, termenul al doilea
al relaţiei (4) este nul.
Dacă detaliile de alcătuire a pereţilor şi plăcii subsolului sunt aceleaşi pe tot conturul exterior al
subsolului, la calculul valorilor U’2 şi R’2 pentru ansamblul clădirii, în locul termenului
Σ (ψ2 . l) P
--------- , se consideră termenul ψ2 . ---- , în care P este perimetrul subsolului.
A A
7.2.10 Influenţa punţilor termice interioare, create prin întreruperea continuităţii termoizolaţiei
în dreptul pereţilor interiori structurali sau nestructurali, se poate neglija sau se poate avea în
vedere la calculul valorii R’2 , introducând în relaţia (4) coeficienţii ψ9 din tabelul 18,
multiplicaţi cu lungimile aferente.
Coeficienţii ψ9 se obţin prin interpolare, în funcţie de rezistenţa termică R9 şi de înălţimea h.
7.2.11 Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate R’m aferente pereţilor exteriori
ai subsolurilor în întregime ( partea subterană + partea supraterană ) se utilizează relaţia :
Ao + A3
R’m = ------------------------- [ m2 K/W] (6)
Ao . U’o + A3 . U’3
în care indicele o se referă la zona supraterană iar indicele 3 - la zona subterană a pereţilor
subsolului.
7.3.1 În acest capitol se dau relaţii de calcul ale rezistenţelor termice specifice corectate pentru :
− porţiunea subterană (sub CTS) a peretelui demisolului sau subsolului 1, pe înălţimea z4
(indici 4);
− peretele subsolului 2, pe înălţimea z3 (indici 3) ;
−placa inferioară a subsolului 2 (indici 2).
7.3.2 Relaţiile de calcul de mai jos sunt valabile pentru spaţiile încălzite amplasate sub CTS,
având înălţimile z3 şi z4 astfel încât :
z ≤ 6,0 m
20
z4 ≥ 0,0 m
7.3.3 Pentru rezistenţa termică specifică corectată aferentă zonei de peste CTS a pereţilor
subsolului, se aplică relaţiile de calcul folosite la pereţii exteriori curenţi [1].
7.3.4 Pentru situaţiile curente, rezistenţele termice specifice corectate (R’3 şi R’4) ale pereţilor
subsolurilor pe înălţimile z3 şi z4, se determină cu ajutorul valorilor ψ 1... ψ 15, care se dau în
tabelul 12.
Valorile ψ 1.... ψ 15 se determină prin interpolarea valorilor corespunzătoare din tabel, în
funcţie de înălţimea z, de rezistenţa termică specifică a peretelui (R3 = R4) calculată pe baza
relaţiei (3) şi de rezistenţa termică specifică a plăcii inferioare a subsolului 2 – R2.
Sunt valabile precizările de principiu de la pct. 7.1.6c….7.1.6f.
1 1 0,4 - a1
U’4 = ---- = ---- . ( ψ1 + ψ2+ ....+ ---------- ψi) [W/(m2K)] (8)
R’4 z4 0,4
7.3.6 Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate a plăcii subsolului R’2 sunt
valabile relaţiile (4) şi (5) precum şi prevederile de la pct. 7.2.9 şi 7.2.10.
21
Coeficienţii ψ2 se determină, de regulă, din tabelul 12, prin interpolare sau extrapolare în funcţie
de înălţimea z şi de rezistenţele termice R2 şi R3 .
Sunt valabile precizările de principiu de la pct. 7.1.6.c....7.1.6.f.
7.3.7 Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate R’m aferente pereţilor exteriori
ai subsolului 1 în întregime (partea subterană + partea supraterană) se utilizează relaţia (6), în
care produsul A3 . U’3 se înlocuieşte cu produsul A4 . U’4.
7.4.1 În acest capitol se dau relaţii de calcul ale rezistenţelor termice specifice corectate pentru :
− placa inferioară a spaţiului subteran (indici 2) ;
− peretele spaţiului subteran (indici 3) ;
− placa superioară a spaţiului subteran (indici 5) .
7.4.2 Relaţiile de calcul de mai jos sunt valabile pentru spaţiile încălzite amplasate sub CTS,
având înălţimea astfel încât :
z ≤ 6,0 m
z’ ≥ 0.8 m
z3 ≤ 5,2 m
7.4.3 Pentru situaţiile curente, rezistenţa termică specifică corectată R’3, aferentă peretelui, pe
înălţimea z3, se determină cu ajutorul valorilor ψ 1 ..... ψ15.
Valorile coeficienţilor specifici lineari de transfer termic ψ1..... ψ15 se determină prin
interpolarea valorilor corespunzătoare din tabele, în funcţie de rezistenţa termică specifică
unidirecţională a peretelui R3, calculată pe baza relaţiei (3) şi de rezistenţele termice specifice
unidirecţionale ale plăcilor, R2 şi respectiv R5.
De regulă, se va considera un număr aproximativ egal de coeficienţi ψdin cele 2 tabele astfel :
- pentru jumătatea inferioară a înălţimii libere z3 - tabelul 12 ;
- pentru jumătatea superioară a înălţimii libere z3 - tabelul 13.
Numărul de coeficienţi care se iau din cele 2 tabele pot fi diferiţi, urmărind să se obţină o
variaţie continuă a valorilor pe verticală, pe înălţimea z3 , cu precizarea că în zonele adiacente
colţurilor, pe înălţimi de cel puţin 80 cm, trebuie să se utilizeze valori din tabelele aferente.
Pe zona mijlocie se pot adopta valori intermediare, între valorile corespunzătoare din cele două
tabele.
Racordarea coeficienţilor ψîn zona mijlocie a înălţimii z3 se recomandă a se verifica pe cale
grafică.
Rezistenţa termică specifică corectată R’3 se calculează cu relaţia (7) .
7.4.4 Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate a plăcii inferioare R’2 sunt
valabile relaţiile (4) şi (5), precum şi prevederile de la pct. 7.2.9 şi 7.2.10.
Coeficienţii lineari de transfer termic ψ2 se iau din tabelul 12, prin interpolare sau extrapolare,
în funcţie de înălţimea z şi de rezistenţele termice specifice R2 şi R3.
22
7.4.5 Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii superioare R’5 se determină cu relaţia :
1 1 Σ (ψ5 . l)
U’5 = ----- = ------ + ------------ [W/(m2K] (9)
R’5 R5 A
în care :
R5 rezistenţa termică specifică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între tavan
şi CTS [m2K/W];
A aria încăperii sau a întregului spaţiu subteran [m2];
l lungimea conturului exterior al încăperii, aferent suprafeţei A [m]
Coeficienţii liniari de transfer termic ψ5 se iau din tabelul 13, prin interpolare sau extrapolare
în funcţie de înălţimea z’ şi de rezistenţele termice R3 şi R5 .
1 d ( z’ - f’) 1
R5 = ----- + Σ ------ + ------------- + ---- [m2K/W] (10)
8 λ λp1 24
în care :
23
f’ = Σd
z’ ≤ 2,8 m
λp1 – conf. fig.1
7.5.1 În acest capitol se dau relaţii de calcul ale rezistenţelor termice specifice corectate pentru :
▪ placa inferioară a subsolului neîncălzit;
▪ peretele subsolului neîncălzit pe înălţimea z.
Se dau deasemenea şi relaţii de calcul pentru determinarea temperaturii Tu în subsolul neîncălzit.
Coeficienţii de transfer termic Uo , U’6 şi U’7 sunt raportaţi la diferenţa de temperatură (T u - Te),
în timp ce coeficientul U’1 este raportat la diferenţa de temperatură (Ti - Tu).
în care :
24
Ao = h • P [m2]
A7 = z • P [m2]
V = A6 • Hu [m3]
P perimetrul subsolului neîncălzit [m];
V volumul interior al subsolului neîncălzit [m3];
n viteza de ventilare a subsolului neîncălzit, respectiv numărul de schimburi de aer
pe oră, aferent ventilării naturale a subsolului neîncălzit [h –1].
1 dp1 - z - f dp2 d
R6 = ---- + --------------- + ----- + Σ ----- [m2K/W] (13)
12 λp1 λp2 λ
în care :
f = Σd
dp1, dp2, λp1, λp2 – conf. fig. 1.
7.5.6 Coeficientul de transfer termic specific corectat aferent pereţilor subterani ai subsolului,
U’7 = 1/R’7 , se determină pe baza valorilor R’7 din tabelul 14, prin interpolare în funcţie de z.
7.5.8 Rezistenţa termică specifică corectată R’1 şi respectiv coeficientul de transfer termic
U’1 = 1/R’1 , aferente planşeului de peste subsolul neîncălzit se determină pe baza relaţiilor de
calcul şi a coeficienţilor ψ din [1]; la calculul rezistenţei termice unidirecţionale R1 se consideră:
Rsi + Rse = 0,250 m2K/W
7.5.9 În absenţa unor cerinţe speciale, viteza de ventilare naturală n a subsolului neîncălzit,
respectiv numărul de schimburi de aer pe oră, se va alege în funcţie de destinaţia subsolului şi de
alte considerente :
7.5.10 Deoarece valorile ψ6 şi R’7 din tabelul 14 sunt în funcţie de temperatura aerului din
subsol, determinarea acesteia, precum şi a rezistenţelor termice specifice corectate R’6 şi R’7 se
va face prin încercări succesive.
25
7.6 Subsoluri parţiale
În aceasta situaţie, subsolul încălzit se realizează numai pe o parte din suprafaţa clădirii, pe restul
suprafeţei încăperile de la parter având la partea inferioară o placă pe sol (cazul 1 combinat cu
cazul 2 din tabelul III).
- La subsolul încălzit se consideră şi fluxul termic care se transmite prin pereţii interiori care
delimitează subsolul de sol ; rezistenţa termică specifică corectată R’3 a acestor pereţi se
determină din tabelul 15, prin interpolare, în funcţie de înălţimea H a subsolului, de
rezistenţa termică unidirecţionala R3 a peretelui, care se calculează cu relaţia (3) şi de
rezistenţa termică unidirecţională a plăcii inferioare a subsolului R2, calculată cu relaţia (5).
- Pentru a evita comportarea defavorabilă din punct de vedere termotehnic a zonei de colţ de
la intersecţia pereţilor exteriori ai subsolului cu pereţii interiori de pe conturul subsolului,
este necesar ca termoizolaţia verticală a pereţilor exteriori ai subsolului să fie prevazută şi în
continuare, pe faţa exterioară a soclului adiacent plăcii pe sol, pe o lungime de cel puţin 60
cm şi pe întreaga înălţime a subsolului; se va urmări, în măsură cât mai mare, să nu se
întrerupă continuitatea straturilor termoizolante.
- La determinarea rezistenţelor termice specifice corectate ale plăcii pe sol şi ale planşeului de
peste subsol, în calcule se neglijează coeficienţii liniari de transfer termic ψ din zona
intersecţiei acestora cu pereţii subsolului.
- Stratul termoizolant aferent plăcii pe sol de la cota ±0,00 va depăşi zona intersecţiei cu
pereţii subsolului cu cel puţin 30 cm.
26
7.6.2 Subsol neîncălzit
În această situaţie, subsolul neîncălzit se realizează numai pe o parte din suprafaţa clădirii, pe
restul suprafeţei încăperile de la parter având la partea inferioară o placă pe sol (cazul 1
combinat cu cazul 5 din tabelul III).
27
Cele două zone se calculează separat, cu următoarele precizări:
- Valorile R’7 , ψ1 şi ψ6 se obţin din tabelul 16, prin dublă interpolare, în funcţie de
înălţimea Hu şi de rezistenţa termică a stratului termoizolant de la planşeul de peste
subsol (Rt = d1/λ1).
7.7.1 Acest capitol se referă la situaţia în care numai o parte din suprafaţa subsolului este
încălzită, restul subsolului fiind un spaţiu neîncălzit, ventilat (cazul 2 combinat cu cazul 5 din
tabelul III).
7.7.2 Rezistenţele termice specifice corectate aferente planşeelor de peste cele două tipuri de
subsoluri, precum şi cele aferente pereţilor dintre subsoluri, se determină conform prevederilor din
[1].
28
7.7.4 La determinarea rezistenţei termice specifice corectate a plăcii de la partea inferioară a
subsolului încălzit R’2, în relaţia (4) se va introduce şi produsul ψ2 . l în care l este lungimea
peretelui dintre cele două subsoluri.
7.7.6 Coeficienţii liniari de transfer termic ψ2 şi ψ6 se iau din tabelul 17, prin dublă interpolare,
în funcţie de rezistenţele termice specifice unidirecţionale R2 şi R8.
7.7.7 Având în vedere că valorile ψ2 şi ψ6 din tabelul 17 diferă în funcţie de temperatura Tu,
determinarea acesteia, precum şi a rezistenţelor termice specifice corectate R’2 şi R’6 se va face
prin încercări succesive.
7.7.9 Pentru a evita comportarea defavorabilă din punct de vedere termotehnic a zonei de colţ de
la intersecţia pereţilor exteriori ai subsolului încălzit cu pereţii interiori care separă cele două
zone ale subsolului, este necesar ca termoizolaţia verticală a pereţilor exteriori ai subsolului
încălzit să fie prevăzută şi în continuare pe peretele exterior al subsolului neîncălzit, pe o
lungime de cel puţin 60 cm. Se va urmări, în măsură cât mai mare, să nu se întrerupă
continuitatea straturilor termoizolante.
Stratul termoizolant aferent planşeului de peste subsolul neîncălzit va depăşi zona intersecţiei cu
peretele dintre cele două subsoluri, cu cel puţin 30 cm.
7.7.10 Prevederile din acest capitol, inclusiv valorile din tabelul 17, se pot utiliza şi în situaţiile
în care cele două spaţii alăturate sunt amplasate la nivelul terenului sistematizat sau chiar peste
CTS; valorile din tabelul 17 sunt, în aceste cazuri, acoperitoare.
29
7.8 Pereţi interiori pe sol
7.8.1 Acest capitol se referă la influenţa negativă pe care o determină întreruperea continuităţii
straturilor termoizolante orizontale asupra rezistenţelor termice specifice corectate :
R'1 la plăcile pe sol;
R'2 la plăcile inferioare ale subsolurilor şi ale spaţiilor subterane încălzite.
7.8.2 Prin luarea în consideraţie a coeficienţilor liniari de transfer termic ψ9, se reduc într-o
oarecare măsură, valorile rezistenţelor termice specifice corectate, calculate cu relaţiile :
(1) - în cazul plăcilor pe sol : cap. 7.1 ;
(4) - în cazul plăcilor inferioare ale subsolurilor şi ale spaţiilor subterane încălzite: cap.
7.2, 7.3 (subsolul 2 ), 7.4, 7.6.1 şi 7.7 (subsolul încălzit).
7.8.3 În cazul în care distanţele dintre pereţii interiori (structurali şi nestructurali) sunt relativ
mari şi/sau grosimea acestora este mică, influenţa întreruperii continuităţii stratului termoizolant
orizontal este redusă şi se poate neglija în calcul.
7.8.4 Luarea în consideraţie, în calcul, a influenţei prezenţei pereţilor interiori, se face prin
introducerea în relaţiile (1) şi (4) a produsului ψ9 . l , în care :
- coeficienţii ψ9 depind de alcătuirea şi de grosimea pereţilor interiori şi se iau din
tabelul 18, prin interpolare, în funcţie de adâncimea h şi de rezistenţa termică
unidirecţională R9;
- lungimile l reprezintă lungimile pereţilor interiori din cadrul ariilor A ale
încăperilor sau ale întregului spaţiu încălzit; lungimile golurilor de uşi se scad din
lungimile pereţilor interiori.
Se atrage atenţia asupra faptului că valorile ψ9 din tabelul 18 corespund unei jumătăţi din
grosimea peretelui (d/2), astfel încât, în situaţia în care calculul se face pentru ansamblul
spaţiului încălzit, lungimile l trebuie să fie dublate.
Rezistenţa termică specifică unidirecţională R9 a tuturor straturilor cuprinse între cota superioară
a pardoselii şi cota stratului invariabil CSI se calculează cu relaţiile:
(2) – la placa pe sol (R9 = R1)
(5) – la placa inferioară a subsolurilor încălzite (R9 = R2)
7.8.5 Valorile ψ9 din tabelul 18 sunt date pentru două situaţii extreme şi anume :
- cazul 1 (tabelul III) - placă pe sol, h = 120 cm peste CTS;
- cazul 2 (tabelul III) - subsol încălzit, h = 240 cm sub CTS.
30
Pentru situaţii intermediare, interpolarea se face între valorile extreme ψ9 date în tabel,
corespunzătoare unei diferenţe de înălţime de 120 + 240 = 360 cm.
7.8.6 La pereţii interiori amplasaţi în cadrul unei fâşii de 2,0 m lăţime de-a lungul pereţilor
exteriori, valorile coeficienţilor ψ9 se vor dubla.
De regulă, stratul acvifer are o influenţa redusă asupra cuantumului fluxului termic prin sol.
În ceea ce priveşte modul de considerare în calcul a prezenţei apei subterane în sol, se disting 3
cazuri:
a) Stratul de apă subterană este imobil iar nivelul hidrostatic maxim este la o adâncime mai mare
de 5,0 m de la CTS.
În acest caz, nu se ţine seama în calcul de existenţa stratului de apă subterană.
b) Stratul de apă subterană este imobil iar nivelul hidrostatic maxim este la o adâncime mai mică
de 5,0 m de la CTS. În acest caz, în calcul se operează următoarele modificări :
Valorile coeficienţilor liniari de transfer termic ψ şi ale rezistenţelor termice R'3 şi R'7
din tabelele 1....18 rămân valabile.
c) Stratul de apă subterană este mobil iar viteza de curgere a curentului subteran este
semnificativă.
În această situaţie se produce un flux termic suplimentar, care este cu atât mai mare cu cât viteza
este mai mare, cu cât adâncimea la care se găseşte nivelul superior al stratului acvifer este mai
mică şi cu cât termoizolaţia plăcii de pe sol (sau a plăcii inferioare a subsolului) este mai redusă .
Dacă se cunosc viteza şi adâncimea apei subterane, se poate calcula un factor de multiplicare
supraunitar Gw care majorează coeficienţii de transfer termic U’, micşorând corespunzător
rezistenţele termice specifice corectate R’ ale tuturor elementelor de construcţie în contact cu
solul.
Factorul de multiplicare Gw se determină conform anexei F.
Concomitent se aplică - dacă este cazul - modificările referitoare la calcul, precizate la cazul b).
9. DETERMINAREA TEMPERATURILOR PE SUPRAFAŢA INTERIOARĂ A
ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ÎN CONTACT CU SOLUL
9.1 Temperatura pe suprafaţa pardoselii la plăcile pe sol ale încăperilor încălzite, în câmp curent,
se determină cu relaţia :
Ti - T e
Tsi = Ti - ---------- [oC] (15)
αi R1
în care :
31
αi = 6 W/(m2K)
R1 rezistenţa termică unidirecţională a plăcii, inclusiv aportul pământului, calculată
cu relaţia (2).
Temperatura pe suprafaţa pardoselii la plăcile inferioare ale subsolurilor şi ale altor spaţii
subterane încălzite, în câmp curent, se determină cu relaţia (15) în care în loc de R1 se introduce
rezistenţa termică unidirecţională R2, calculată cu relaţia (5).
9.2 Temperatura pe suprafaţa tavanului la spaţiile subterane încălzite, complet îngropate (cazul 4
din tabelul III), în câmp curent, se determină cu relaţia :
Ti - T e
Tsi = Ti - ----------- [oC] (16)
αi . R5
în care :
αi = 8 W/(m2K)
R5 rezistenţa termică unidirecţională a plăcii superioare, inclusiv aportul pământului,
calculată cu relaţia (10)
9.4 Temperatura superficială medie, aferentă unui element de construcţii în contact cu solul, se
poate determina cu relaţia :
Ti - Te
Tsi m = Ti - ---------- [oC] (18)
αi . R’
în care :
αi = 6 sau 8 W/(m2K), conform pct. 4.3.
R’ rezistenţa termică specifică corectată, calculată conform cap. 7.
9.5 Pe baza temperaturii superficiale medii Tsi m se poate calcula raportul ecartului de
temperatură superficială medie, cu relaţia :
Ti - Tsi m Rsi
ζm = ------------ = ------ [-] (19)
T i - Te R’
9.6 La colţurile ieşinde (în plan) ale clădirilor, temperaturile T si colţ de la intersecţia pardoselii cu
suprafeţele verticale interioare ale pereţilor adiacenţi, se pot determina - dacă nu se iau măsuri de
izolare suplimentară a acestor zone - cu relaţia:
32
Tsi colţ = 1,3 Tsi min - 0,3 Ti [oC] (20)
în care Tsi min este temperatura minima de la intersecţia pardoselii cu pereţii adiacenţi,
determinată conform pct. 9.3.
9.7 Pentru alte detalii şi situaţii decât cele din tabelele 1.....11, 15, 17 şi 18, precum şi pentru
determinarea curbei de variaţie a temperaturilor superficiale, se va efectua un calcul numeric
automat al câmpului plan, bidimensional, de temperaturi, pe baza prevederilor din anexa C. În
fig. 4 se prezintă un exemplu de reprezentare grafică a temperaturilor superficiale pe peretele şi
pe placa inferioară a unui subsol încălzit.
9.8 Pentru determinarea mai exactă a temperaturii Tsi colţ, este necesar a se face un calcul numeric
automat al câmpului spaţial de temperaturi (3D).
9.9 Prin efectuarea unui calcul numeric automat al câmpului plan de temperaturi (2D), se pot
reprezenta grafic curbele izoterme atât în sol (geoizotermele) cât şi în elementele de construcţie.
În figurile 5, 6, 7, şi 8 se prezintă - exemplificativ - alura geoizotermelor şi a liniilor de flux
termic, pentru cazurile 1, 2 şi 4 din tabelul III, în ipoteza convenţională că Te = -15 oC.
33
34
35
36
10. VALORI NORMATE
(Ti - Te)
R ’nec = ------------- [m2K/W] (21)
αi . ∆Ti max
în care ∆Ti max este diferenţa maximă de temperatură, admisă între temperatura interioară şi
temperatura medie a suprafeţei interioare : ∆Ti max = (Ti - Tsi m)
Valorile ∆Ti max se dau în tabelul IV, în funcţie de destinaţia clădirilor şi de tipul elementului de
construcţie.
10.2 Rezistenţele termice specifice corectate R’ ale tuturor elementelor de construcţie în contact
cu solul, calculate pentru fiecare încăpere în parte, trebuie să fie mai mari decât rezistenţele
termice minime necesare :
La pereţii subsolurilor parţial îngropate condiţia (22) trebuie verificată separat pentru cele 2
zone: sub şi peste CTS.
10.3 În scopul reducerii consumului de energie în exploatare, rezistenţa termică corectată, medie
pe clădire, a fiecărui element de construcţie în contact cu solul, trebuie să fie mai mare decât
rezistenţa termică minimă prescrisă în actele normative în vigoare. Trebuie să fie îndeplinită
condiţia :
Temperatura punctului de rouă se determină din anexa B din [1], în funcţie de temperatura interioară
de calcul Ti şi de umiditatea relativă a aerului interior ϕi , considerată conform tabelului IV.
37
VALORI NORMATE ∆Ti max
TABELUL IV
∆Ti max [K]
Grupa ϕi Pereţi Pardoseală pe :
Destinaţia clădirilor
clădirii % sub peste Tavan A B C
CTS CTS
I - Clădiri de locuit, cămine,internate
- Spitale, policlinici, ş.a.
60 3,5 4,0 3,0 2,5 2,0 1,5
- Creşe, grădiniţe
- Şcoli, licee, ş.a.
II - Alte clădiri social-culturale cu
50 4,0 4,5 3,5 3,0 2,5 2,0
regim normal de umiditate
III - Clădiri sociale cu regim ridicat de
umiditate
60 5,0 6,0 4,5 3,5 3,0 2,5
- Clădiri de producţie cu regim
normal de umiditate
IV - Clădiri de producţie cu regim ≤
0,9∆Tr ∆Tr 0,8∆Tr 4,0 3,5 3,0
ridicat de umiditate *) 75
A PLACA PE SOL
B PLANŞEU PESTE SUBSOL NEÎNCĂLZIT
C PLACA INFERIOARĂ A SUBSOLULUI ÎNCĂLZIT
*) ∆Tr = Ti - θr
38
ANEXA A
CARACTERISTICILE TERMOTEHNICE ALE PĂMÂNTURILOR
1. Conductivitatea termică
1.1 Conductivitatea termică a pământurilor variază în limite foarte largi, între 0,4 şi 4,5 W/(mK),
dar mai frecvent între 0,6 şi 3,5 W/(mK).
1.2 Densitatea aparentă a pământului în stare uscată, în funcţie de porozitatea acestuia, se poate
determina cu relaţia :
n
ρ = (1 - ------ ) ρs [t/m3]
100
în care :
ρ densitatea aparentă a pământului în stare uscată - în t/m3
ρs densitatea aparentă a particulelor de pământ - în t/m3, cu următoarele valori :
− pământuri argiloase ρs = 2,8 t/m3
− pământuri nisipoase ρs = 2,6 t/m3
n porozitatea pământului
volum pori
n = ----------------- 100 [%]
volum total
39
ρ
în care :
mw masa apei conţinută în pori (t/m3)
40
41
1.4 În figurile A1 şi A2 se dau grafice care permit determinarea conductivitaţilor termice ale
pământurilor neîngheţate, argiloase şi nisipoase, în funcţie de densitatea aparentă şi de
umiditatea pământului. Graficele sunt construite pe baza relaţiilor lui Kersten.
1.5 Pentru straturile de pământ vegetal şi pentru umpluturi se pot considera următoarele
conductivitaţi de calcul :
• cu umiditate naturală ρ = 1,8 t/m3 - λp = 1,2 - 1,5 W/(mK)
• în stare îngheţată ρ = 2,0 t/m3 - λp = 1,5 - 1,8 W/(mK)
1.6 Pentru pământurile stâncoase (roci omogene) se pot considera următoarele conductivităţi de
calcul, în funcţie de densitatea aparentă :
• ρ = 2,0 t/m3 λp = 2,5 W/(mK)
• ρ = 2,5 t/m3 λp = 3,5 W/(mK)
• ρ = 3,0 t/m 3
λp = 4,5 W/(mK)
1.7 Dacă plăcile pe sol se amplasează pe un strat de umplutură realizat din materiale cu
proprietaţi termoizolante (nisipuri uscate, pietriş, zgură, granulit, ş.a.), caracteristicile
termotehnice se iau din anexa A din [1].
2. Capacitatea calorică
2.1. Capacitatea calorică masică a pământurilor la presiune constantă (cp) se poate determina cu
relaţia :
cw .w
cp = cs + ----------- [ J/(kgK)]
100
în care :
cs capacitatea calorică a particulelor de pământ, în J/(kg.K):
cs = 1000 J/(kgK) - pentru argile şi nisipuri
cs = 800 J/(kgK) - pentru roci omogene
cw capacitatea calorică a apei, în J/(kgK);
cw = 4180 J/(kgK) , la +10oC
42
w umiditatea pământului, în % din masa pământului uscat ;
Rezultă următoarele valori medii pentru capacitatea calorică raportată la unitatea de volum :
- pământuri argiloase ρ • cp = 3,0 x 106 J/(m3K)
- pământuri nisipoase ρ • cp = 2,5 x 106 J/(m3K)
- pământuri stâncoase ρ • cp = 2,0 x 106 J/(m3K)
x
x x
Considerentele din această anexă permit efectuarea calculelor termotehnice pe baza unor
caracteristici termotehnice ale pământurilor, mai apropiate de condiţiile specifice reale.
b) Dacă varianta a) de mai sus nu este posibilă, dar există un studiu geotehnic
corespunzător, caracteristicile termotehnice ale pământului se pot evalua pe baza
indicaţiilor cuprinse în cap.1 şi 2 din prezenta anexă. Este indicat ca, faţa de
umiditatea naturală constatată, să se aibe în vedere o oarecare majorare, care să ţină
seama de posibilitatea creşterii umidităţii pământului în timp.
Se va avea în vedere - ca şi în varianta a) - că pe o înălţime de 1,0 ... 1,5 m de la CTS,
iarna, adică în perioada pentru care se fac calculele termotehnice, straturile de pământ
sunt îngheţate, având deci conductivitaţi mai mari, cu pâna la 60 %, decât aceleaşi
pamânturi în stare neîngheţată.
c) Dacă nu exista aviz geotehnic, dar se cunosc totuşi unele date privind natura
pământului, la calculele termotehnice se pot avea în vedere caracteristicile
termotehnice din tabelul A3.
Tabelul A3
Conductivitatea Capacitatea
Categoria Descrierea termică λp calorică ρ • cp
W/(mK) J/(m3K)
1 Pământuri argiloase cu umiditate 1,5 3,0 x 106
43
redusă
-Pământuri argiloase cu umiditate
ridicată
2 2,0 2,5 x 106
-Nisipuri şi pietrişuri cu umiditate
redusă
Nisipuri şi pietrişuri cu umiditate
3 2,5 2,5 x 106
ridicată
4 Roci omogene 3,5 2,0 x 106
44
ANEXA B
45
ANEXA C
CALCULUL NUMERIC AUTOMAT
1. Generalitaţi
a) Metoda utilizată în cap.7, care furnizează coeficienţi lineari sau punctuali de transfer
termic :
1 - calcul plan, bidimensional (2D) al câmpului de temperaturi, care permite
determinarea coeficienţilor liniari de transfer termic (ψ)
2 - calcul spaţial, tridimensional (3D) al câmpului de temperaturi, care permite
determinarea coeficienţilor punctuali de transfer termic ( χ).
Indicaţiile cuprinse mai jos, în prezenta anexă, se referă exclusiv la utilizarea calculului plan
(2D) al câmpului de temperaturi, care oferă un grad de precizie suficient pentru situaţiile şi
calculele curente.
Câmpul spaţial de temperaturi este recomandabil a fi utilizat pentru determinarea temperaturilor
superficiale Tsi colţ la colţurile ieşinde ale clădirilor.
Se precizează că indicaţiile din prezenta anexă sunt date în condiţiile utilizării programelor de
calcul automat existente actualmente în ţară
2. Modelul geometric
Spre deosebire de calculul câmpului de temperaturi aferente intersecţiilor şi altor punţi termice
de la suprastructura clădirilor, la calculele numerice efectuate pentru elementele de construcţie în
contact cu solul, modelul geometric trebuie să aibe dimensiuni mult mai mari.
46
Pentru calculul cu metoda a1, se vor adopta următoarele dimensiuni ale modelului geometric
plan (fig. C1) :
- în interiorul clădirii Bi =10,0 m
- în exteriorul clădirii Be =10,0 m
- peste cota ± 0,00 la placa pe sol (cazul 1) Bo ≥ 1,2 m (fig. C1,C2)
- peste cota plăcii la cazul 7 B ≥ 1,2 m (fig. C6)
- peste CTS la cazurile 2, 3 şi 5 B ≥ 1,0 m (fig. C3,C4)
- peste cota pardoselii, la pereţii interiori
pe sol (cap. 7, 8) B ≥ 1,0 m (fig. C7)
- sub CTS, în toate situaţiile Bp = 7,0 m
Pentru calculul cu metoda b1, poziţiile planurilor de decupaj, care separă modelul de restul
clădirii, sunt aceleaşi ca mai sus, cu următoarele diferenţe :
− modelul cuprinde întreaga lăţime convenţională (B’) a clădirii, cu distanţe Be pe ambele
laturi ;
− lăţimea convenţională a clădirii este egală cu aria clădirii (A) împărţită la jumatate din
perimetru (P) :
A 2A
B’= --------- = ----------
P/2 P
− poziţia planului vertical de decupaj din exteriorul clădirii este determinată de distanţa :
47
5A
Be = 2,5 . B’= ------
P
Lăţimea convenţională B’ reprezintă “dimensiunea caracteristică” a clădirii.
In mod normal, distanţele dintre planurile auxiliare vor avea o creştere gradată spre planurile de
decupaj şi nu trebuie să depaşească :
- 25 mm - în interiorul elementului de construcţie ;
- 50 mm - primele 6 distanţe de la feţele interioare şi exterioare ale elementelor de
construcţie ;
- 100 mm - următoarele 3 distanţe ;
- 200 mm - următoarele 2 distanţe ;
- 500 mm - următorii paşi până la distanţa de 3,0 m de la feţele elementelor de
construcţie ;
- 1000 mm - până la max. 10,0 m de la feţele elementelor de construcţie;
- 2000 mm - în rest.
4. Temperaturile de calcul
Calculul câmpului de temperaturi se va face pe baza temperaturilor din cap. 5 din normativ, cu
următoarele precizări :
− planurile verticale de decupaj, precum şi planul orizontal de decupaj de la partea
superioară a modelului geometric sunt adiabatice;
− planul orizontal de decupaj de la partea inferioară a modelului geometric,
amplasat la adâncimea de 7,0 m de la CTS, are o temperatura impusă, constantă
(Tp) ;
− temperatura în interiorul spaţiilor neîncălzite va fi egală cu temperatura Tu
rezultată dintr-un calcul de bilanţ termic.
48
6. Programele de calcul automat
Pentru a verifica corectitudinea datelor de intrare, se recomandă ca una din verificări să fie
compararea temperaturilor Tsi şi Tse de la toate marginile modelului geometric, rezultate din
calculul automat, cu cele rezultate dintr-un calcul unidirecţional (1D).
7. Relaţii de calcul
Se dau mai jos relaţiile de calcul pe baza cărora s-au calculat valorile ψ şi R’ din tabelele 1....18
şi care se pot folosi în cazuri similare, pe baza unui calcul automat (2D) al câmpului de
temperaturi.
1 Bi . (Tp - Tu)
ψ6 = --------- [ Φ6 - --------------- ] [W/(mK)]
(Tu - Te) R6
în care :
49
Φ6 fluxul termic pe lătimea Bi , rezultat dintr-un calcul automat (2D) [W/m] - fig.C4;
fluxul Φ6 se consideră în calcul cu semnul + .
R6 rezistenţa termică unidirecţională [m2K/W] , relaţia (13)
Φo Bo
ψo = ----------- - ------- [W/(mK)]
∆T Ro
în care :
Φo fluxul termic (2D) pe înăltimea Bo [W/m] fig.C2 .
Ro rezistenţa termică unidirecţională (1D) aferentă peretelui exterior de peste cota
± 0.00, pe înălţimea Bo [m2K/W].
1 1 Φ3 B
U’3 = ----- = ----- ( ----------- - ------- ) [W/(m2K)]
R’3 z ∆T R
în care :
Φ3 fluxul termic (2D) [W/m] pe înălţimea B3 = z + B - fig.C3
R rezistenţa termică unidirecţională (1D) a zonei de perete de peste CTS, pe
înălţimea B [m2K/W].
Φj
ψj = ----------- [W/(mK)]
∆T
în care :
Φj fluxul termic (2D) [W/m] aferent zonei j (j = 1....15) de 0,4 m înălţime.
1 1 Φ7 B
U’7 = ----- = ----- [ ----------- - ------- ] [W/(m2K)]
R’7 z (Tu - Te) R
în care :
Φ7 fluxul termic (2D) [W/m] pe înălţimea B7 = z + B - fig.C4
R rezistenţa termică unidirecţională (1D) a zonei de perete de peste CTS, pe
înălţimea B [m2K/W].
1 B9 . ∆Tp
ψ9 = --------- ( Φ9 + Φ - --------------- ) [W/(mK)]
∆T R9
în care fluxurile termice Φ9 şi Φsunt figurate în figura C7
x
x x
În general, coeficientul linear de transfer termic ψ se determină cu relaţia :
ψ = L2Dj - Uj • lj [W/(mK)]
în care :
L2Dj coeficientul de cuplaj termic obţinut pe baza unui calcul (2D) al câmpului de
temperaturi pe suprafaţa “j”, de lăţime “lj” şi un metru lungime [W/(mK]
Uj coeficientul de transfer termic al suprafeţei “j” obţinut printr-un calcul
unidirecţional [W/(m2K)]
lj lăţimea adoptată la calculul (2D) al coeficientului de cuplaj termic [m]
Relaţia de mai sus este valabilă în condiţiile în care valorile Lj şi Uj sunt raportate la aceeaşi
diferenţă de temperatură.
51
52
53
54
ANEXA D
Prezenta anexă a fost întocmită utilizând prevederi din [12] EN ISO 13370 – Thermal
performance of buildings – Heat transfer via the ground – Calculation method.
1 2 . λp π B’
U’1 = ----- = --------------- ln ( --------- + 1 ) [W/(m2K)]
R ’1 π . B’ + df df
1 λp
55
U’1 = ------ = ------------------ [W/ (m2K)]
R’1 0,457 B’ + df
Observaţie
Se utilizează logaritmi naturali ; între logaritmii naturali (ln) şi logaritmii zecimali (log) există
relaţia :
ln A = 2,3026 . log A
Exemple de calcul
1) Se consideră o placă din beton armat de 15 cm grosime şi o şapă din mortar de ciment de 5
cm grosime. Dimensiunile clădirii sunt 25 x 8 m. Soclul are 40 cm grosime, iar conductivitatea
termică a pământului este 2 W/(m/K). Să se calculeze R’1.
A = 25 x 8 = 200 m2
P = (25 + 8)2 = 66 m
2 . 200
B’ = ----------- = 6,06 m
66
0,15 0,05
df = 0,40 + 2,0 ( 0,17 + ------- + ------- + 0,04) = 1,10 m
1,74 0,93
df < B’
1
R’1 = -------- = 1,74 m2K/W
0,575
2) Idem ca mai sus, dar cu un strat termoizolant din polistiren celular de 15 cm grosime .
0,15
df = 1,10 + 2,0 ------- = 7,92 m
0,044
df > B’
1 2,0
---- = --------------------------- = 0,187 W/(m2K)
R’1 0,457 . 6,06 + 7,92
1
R’1 = -------- = 5,34 m2K/W
0,187
In acest capitol se dau relaţii de calcul a coeficienţilor lineari de transfer termic aferenţi unor
fâşii de termoizolaţie, orizontale sau verticale, dispuse pe conturul exterior al unor plăci pe sol
amplasate la nivelul CTS, sau la cel mult 60 cm peste CTS.
56
Coeficienţii ∆ψ au valori negative şi conduc la rezistenţe termice specifice corectate mai mari.
Coeficienţii sunt valabili atât în cazul unor plăci neizolate cât şi în cazul unor plăci având o
termoizolaţie de grosime constantă dispusă pe toată suprafaţa plăcii.
Coeficienţii sunt valabili numai în cazul în care lăţimea fâşiei termoizolante suplimentare este
mică în raport cu lăţimea clădirii.
Coeficienţii sunt valabili în cazul absenţei unei punţi termice între placă şi soclu, dar pot fi
utilizaţi şi în cazul existenţei unor punţi termice de dimensiuni reduse (sub 10 cm).
Dacă se prevăd atât fâşii verticale cât şi orizontale, se consideră coeficienţii ∆ψ cu valorile
absolute cele mai mari.
Se determină :
Rt rezistenţa termică a stratului termoizolant suplimentar, vertical sau orizontal :
dt
Rt = ----- [m2K/W]
λt
în care dt este grosimea fâşiei termoizolante, în metri.
dt
∆R = Rt - ----- [m2K/W]
λ
în care :
λ este conductivitatea termică a materialului înlocuit, faţa de situaţia din câmp
curent şi anume :
− pământ sau pietriş, dacă fâşia suplimentară este dispusă sub placă;
− mortar sau nisip, dacă fâşia suplimentară este dispusă peste placă.
d’ = ∆R • λp [m]
57
Stratul suplimentar poate fi dispus sub sau peste placă; stratul termoizolant general poate de
asemenea fi dispus sub sau peste placă.
λp D D
∆ψ = - ----- [ ln ( --------- + 1 ) - ln ( ---------- + 1 ) ] [W/(mK)]
π df df + d'
x
x x
1) Dacă coeficienţii de transfer termic U’1 s-au determinat conform cap. 1 din prezenta
anexă, rezistenţa termică corectată se determină cu relaţia :
58
1 2∆Ψ P∆Ψ
U’ = ------- = U’1 + ------------ = U’1 + --------- [W/(m2K)]
R’ B’ A
în care: U’1 este coeficientul de transfer termic corectat al plăcii pe sol fără influenţa
fâşiei termoizolante perimetrale.
2) Dacă coeficienţii liniari de transfer termic ψ1 s-au determinat pe baza tabelelor 1...10
din Normativ, valorile ∆ψ se adună algebric cu valorile ψ1.
Exemple de calcul
Se consideră :
λp = 2,0 W/(m . K)
D = 1,00 m
dt = 0,10 m
λt = 0,05 W/(m . K)
g = 0,40 m
Se calculează :
0.15 0,05
Rf = -------- + ------- = 0,14 m2K/W
1,74 0,93
0,10
Rt = --------- = 2,00 m2K/W
0,05
0,10
∆R = 2,00 - ------- = 1,95 m2K/W
2,00
• Termoizolaţie orizontală :
2,0 1,00 1,00
∆ψ = - ------ [ ln ( -------- + 1 ) - ln ( ---------------- + 1 ) ]
3,14 1,10 1,10 + 3,90
• Termoizolaţie verticală :
2,0 2x1,00 2x1,00
∆ψ = - ------ [ ln ( -------- + 1 ) - ln ( ---------------- + 1 ) ]
3,14 1,10 1,10 + 3,90
59
2) Să se calculeze influenţa unor fâşii termoizolante perimetrale orizontale asupra rezistenţei
termice specifice corectate a plăcii pe sol, pentru o clădire de dimensiuni în plan 25 x 8 m, cu
alcătuirea conform schiţei alăturate, amplasată în zona climatică II, în cazul determinării
coeficienţilor ψ1 conform prevederilor din Normativ..
A = 200 m2
P = 66 m
60
U’ 1 10 1,21 . 66 0,496
--------- . ------- + ---------------
2,957 35 200
sau :
1 1 1
R’ = ----- = -------------------------------------- = ----------- = 2,02 m2K/W
U’ 0,29 . 66 0,496
0,592 - -----------------
200
61
ANEXA E
Prezenta anexă a fost întocmită utilizând prevederi din [12] EN ISO 13370 – Thermal
performance of buildings – Heat transfer via the ground – Calculation method.
Viteza de ventilare naturală, respectiv numărul de schimburi de aer pe oră, aferent ventilării
naturale a subsolului neîncălzit, se determină cu relaţia :
2124 . Ag . v
n = ---------------------- [h-1]
V
în care :
n numărul de schimburi de aer pe oră aferent ventilării naturale a subsolului neîncălzit [h – 1]
V volumul interior al subsolului neîncălzit [m3]
Ag aria golurilor de ventilare naturală din pereţii subsolului, distribuite pe conturul
acestuia [m2]
v viteza de calcul a vântului, în apropierea solului în funcţie de zona eoliana şi de
clasa de adăpostire [m/s], conform tabelului E1.
Încadrarea localităţilor în zone eoliene se face conform hărţii din fig. E2, în funcţie de viteza
convenţională, medie, în extravilan, a vântului la înălţimea de 10 m de la CTS, considerată astfel
:
- zona I 10 m/s
- zona II 8 m/s
- zona III 6 m/s
- zona IV 4 m/s
62
63
ANEXA F
Prezenta anexă a fost întocmită utilizând prevederi din [12] EN ISO 13370 – Thermal
performance of buildings – Heat transfer via the ground – Calculation method.
Efectul unui strat mobil de apă freatică se consideră în calcul prin multiplicarea coeficienţilor de
transfer termic U' ale tuturor elementelor de construcţie în contact cu solul cu un factor
supraunitar Gw.
Factorul Gw se determină pe ansamblul clădirii şi el este cu atât mai mare cu cât viteza vw este
mai mare şi cu cât adâncimea zw , conductivitatea λ p şi rezistenţa Rf au valori mai mici.
Valorile Gw se iau din tabelul F2, în funcţie de rapoartele zw /B’, df/B’ şi lw/B’, în care:
λp
lw = ------------------- în care :
ρw . cw . vw
64
cw capacitatea calorică masică a apei la presiune constantă (4180 J/kg . K)
ρw densitatea apei ( 1000 kg/m3)
ρw . cw= 4,18 x 106 Ws/m3K
Viteza medie de curgere a curentului subteran de apă freatică vw se poate determina aplicând
legea lui Darcy :
vw = k . i [m/s]
în care :
k coeficientul de permeabilitate Darcy [m/s];
i panta hidraulică a stratului acvifer [o/o o].
65
Exemplu de calcul
A = 30 x 10 = 300 m2
P = (30 + 10)2 = 80 m
2.A 2 x 300
B’ = --------- = ------------ = 7,5 m
P 80
478 .105
lw = -------------- = 956 . 10- 4 m
109 . 0,5
zw 4,5
--- = ------- = 0,60
B’ 7,5
df 6,08
---- = ------ = 0,81
B’ 7,5
lw 956 . 10 - 4
---- = ---------------- = 0,0127
B’ 7,5
Pentru aceste rapoarte, conform tabelului F2, prin interpolare, rezultă: Gw = 1,065
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93