UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ

DIN MOLDOVA

COMERŢUL MONDIAL
CU PRODUSE PETROLIERE

Teza de doctor în economie

Conducător ştiinţific – Boris Chistruga,

doctor habilitat în economie, conf. univ.

Autor

Chişinău – 2009
 ANNOTATION
to the Thesis for the Doctor degree in Economics of Mr.
with the subject: „Global trade with oil products”,
Specialty: 08.00.14 – World Economy; International Economic Relations.

One of the most topical problems of the modern global economy is the Energy Problem. In the
last century the Oil became one of the most important traded goods, this product being crucial in
defining national strategies for development, as well as of the global politics. In the last decades the
increasing demand for Energy for the sake of economic and social development has lead to
intensify exploitation of energy resources and implicitly to rise of production of fuel. Possibilities
for classic energy resources offered by Terra are limited. Their consumption suggests a wiser use on
national and worldwide scale.
The scope of the research consists in determining tendencies of the development of the oil
products market on a global scale; factors that determine these tendencies; in evaluating conditions
created in the Republic of Moldova in the field of satisfying national economy with main oil
products, determining their impact on social and economic development, emphasizing problems
that this sector of the economy is confronting and elaborating some measures aimed to contribute
to improvement of the situation in this sector.
The thesis has a well-determined structure and consists of introduction, three chapters divided in
subchapters, conclusions and proposals, bibliography and annexes. Chapter I, „Oil – source of
energy on global scale” examines following issues: Energy sector – as a subsystem of the economy.
General notions; oil – as energy resource in modern economy; aggregate global supply and demand
of oil and oil products; evolution of prices for oil products on global scale. In chapter II,
„International flows of oil and oil products” is presented a complex analysis of the evolution of
international trade with oil products. Perspectives; place and role of OPEC countries in world oil
trade; Peculiarities of the main oil exporting countries within OPEC; oil trade in USA – as biggest
consumer and in the Asian states (China, Japan, South Korea); supplying EU with oil resources;
role of Russia and other CIS countries in production and export of oil products etc. In chapter III,
”Oil products market in the Republic of Moldova” is studied the active legislation of the republic
with regard to oil products market; evaluation of the level of satisfaction of needs of the country in
oil products; attraction of investments in development of the technical and material basis of the oil
market; fiscal evasion, underground economy and smuggling on the oil market of the republic;
models of theoretical tackling the issue of smuggling and measures of combating it. On the basis of
made investigations in conclusion the author arguments a complex of concrete measures regarding
improvement of the situation on the market of main oil products in the Republic of Moldova.

2
 ADNOTARE
la teza de doctor în economie a dlui
cu tema: „Comerţul mondial cu produse petroliere”,
specialitatea: 08.00.14 – Economioe mondială; relaţii economice internaţionale.

Una dintre cele mai actuale probleme ale economiei mondiale contemporane este problema
energetică. în ultima sută de ani petrolul a constituit unul dintre cele mai importante bunuri
comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor naţionale pentru dezvoltare, dar şi
a politicii mondiale. Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de dezvoltarea economică şi
socială din ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice şi implicit la
creşterea producţiei de combustibil. Posibilităţile în resurse energetice clasice oferite de Terra sunt
limitate. Consumul lor reclamă o mai judicioasă folosire pe plan mondial şi naţional.
Scopul cercetării constă în determinarea tendinţelor dezvoltării pieţei cu produse petroliere pe
plan mondial, a factorilor ce determină aceste tendinţe, în evaluarea condiţiilor create în Republica
Moldova în domeniul asigurării economiei naţionale cu produse petroliere principale, determinarea
impactului lor asupra dezvoltării social-economice, evidenţierea problemelor cu care se confruntă
acest sector al economiei şi elaborarea unor măsuri menite să contribuie la ameliorarea situaţiei оn
sectorul respectiv.
Teza are o structură bine determinată şi constă din introducere, trei capitole divizate оn
subcapitole, concluzii şi propuneri, bibliografie şi anexe. Capitolul I „Petrolul – sursă de energie pe
plan mondial” examinează obiectivele: energetica – ca subsistem al economiei. Noţiuni generale;
petrolul – ca sursă energetică în economia contemporană; cererea şi oferta agregată mondială de
petrol şi produse petroliere; evoluţia preţurilor la produsele petroliere pe plan mondial. în capitolul
II „Fluxurile internaţionale cu petrol şi produse petroliere” este prezentată o analiză complexă a
evoluţiei comerţului internaţional cu produse petroliere. Perspective; locul şi rolul ţărilor OPEC оn
comerţul mondial cu petrol; particularitaţi ale principalelor ţări exportatoare de petrol din cadrul
OPEC; comerţul cu petrol în SUA – ca cel mai mare consumator şi în ţările din Asia (China,
Japonia, Coreia de Sud); asigurarea UE cu resurse petroliere; rolul Rusiei şi altor ţări din CSI оn
producţia şi exportul produselor petroliere etc. în capitolul III ”Piaţa cu produse petroliere оn
Republica Moldova” este studiată legislaţia republicii în viguare privitor la piaţa produselor
petroliere; evaluarea nivelului de asigurare a necesităţilor economiei naţionale la produse petroliere;
atragerea investiţiilor în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a pieţei petroliere; eviziunea fiscală,
economia tenebră şi contrabanda pe piaţa produselor petroliere din republică; modele de abordare
teoretică a contrabandei cu produse petroliere şi măsurile de combatere a ei. în baza investigaţiilor
efectuate în concluzie autorul argumentează un complex de măsuri concrete privind ameliorarea
situaţiei pe piaţa produselor petroliare principale din Republica Moldova.

3
 АННОТАЦИЯ
к диссертации доктора экономики г-на на тему:
„Международная торговля нефтепродуктами”,
специальность: 08.00.14 – Мировая экономика; международные экономические отношения.

Одной из самых актуальных проблем современности является энергетическая проблема. За

последнее столетие нефть стала одним из самых важных продуктов торговли, который учитывается в
различных национальных стратегиях развития и в мировой политике. Все больший запрос
энергетических ресурсов в последние десятилетия экономического и социального развития привели к
интенсификации их эксплуатации и росту продукции энергоносителей. Наличие предоставленных
Землёй классических энергоносителей ограничены. Их использование требует более рачительного
отношения в национальном и международном плане.
Цель данного исследования состоит в определении тенденций развития международного рынка
нефтепродуктов, факторов, предопределяющих эти тенденции; оценки созданных в Республике
Молдова условий в области обеспечения национальной экономики основными нефтепродуктами и их
влияния на социально-экономическое развитие; выявлении проблем, с которыми сталкивается
данный сектор экономики, и выработка некоторых мер, направленных на улучшение положения дел.
Работа хорошо структуризирована и состоит из введения, трех глав, разбитых на соответствующие
параграфы, выводы и предложения, библиографии и приложения. В первой главе, „Нефть –
энергетический ресурс в международном плане”, рассматриваются вопросы: энергетика как
экономическая подсистема. Общие понятия; нефть как энергетический ресурс в современной
экономике; совокупный спрос и предложения на международном уровне на нефть и нефтепродукты;
динамика мировых цен на нефтепродукты. Во второй главе, „Международные потоки нефти и
нефтепродуктов” представлен комплексный анализ развития международной торговли
нефтепродуктами. Перспективы; место и роль стран ОПЕК в мировой торговле нефтепродуктами;
торговля нефтью в США как самый большой потребитель нефтепродуктов и в странах Азии (Китай,
Япония, Южная Корея); обеспечение ЕС нефтепродуктами; роль России и стран СНГ в производстве
и экспорте нефтепродуктов и др. В третьей главе, ”Рынок нефтепродуктов в Республике Молдова”
рассматривается действующее законодательство относительно рынка нефтепродуктов; оценка уровня
обеспечения потребности страны в нефтепродуктах; привлечения инвестиций в развитие
материально-технической базы рынка нефтепродуктов; уклонения от уплаты налогов, теневая
экономика и контрабанда нефтепродуктами в республике; теоретические модели и конкретные меры
пресечения контрабанды. На основе проведенных исследований автором аргументирован комплекс
мер по улучшению ситуации на рынке нефтепродуктов в Республике Молдова.

4
 Abrevierile folosite în lucrare
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
OCDE – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
CSI – Comunitatea Statelor Independente
CME – Consiliul Mondial de Energie
GUAM – Gruzia – Ucraina – Azerbaidjan – Moldova
OPEC – Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol
FMI – Fondul Monetar Internaţional
BM – Banca Mondială
EAU – Emiratele Arabe Unite (Federaţia din 7 state arabe (Abu Dhabi, Dubai, Sharjan, Ras al–Khaimah,
Ajman, Fujairah şi Umm al–Qaiwain)
FEAO – Federaţia Emiratelor Arabe Unite
UE – Uninea Europeană
G7 – grupul de şapte ţări dezvoltate (SUA, Canada, Japonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Franţa), iar
G8 – (+ Federaţia Rusă)
URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
EIA – Energz Information Administration
AOC – Arabian Oil Company
APC – Autoritatea Provizorie a Coaliţiei
Brent - Trei tipuri de ţiţei la nivelul preţurilor de pe piaţa stop (de pe piaţa europeană)
WTI (de pe piaţa americană) şi Dubai (de pe piaţa asiatică)
CPC – Caspian Pipeline Consorţium
SOCAR – Societatea Naţională de Petrol a Azerbaidjanului
CCG – Consiliul de Cooperare a Statelor din Golf (Arabia Saudită, Bahrain, EAU, Oman şi Qatar)
Azer – Azerbaidjan
CAOP – Central Asia Oil Pipeline
SEEL – Pproiectul South East Europe Line
UNOCAL – Companie americană petrolieră
BTCCo. – Bacu–Tbilisi–Ceyhan Pipeline Company
AIOC – Azerbaidjan International Operating Company
AMBO – Albanian–Macedonian–Bulgarian–Oil Pipeline Corporation
Mlrd. t – miliarde tone
Mt – megatone
Gt – gigatone
bbl – bareli echivalenţi în ţiţei
mil. bbl – milioane bareli
Gbarile – Gigabareli
Mkm – milioane kilometri pătraţi
2

$ – dolari SUA
PIB; BNB – produsul intern brut; produsul naţional brut
Tr , Tr , Tr . Tr – trimestrul 1, 2, 3, 4.
1 2 3 4

CISR – Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme

5
 CUPRINS
Adnotare......................................................................................................................................2
Abreviatura.................................................................................................................................5
Introducere..................................................................................................................................7
1. Petrolul – sursă de energie pe plan mondial......................................................................11
1.1. Energetica – ca subsistem al economiei. Noţiuni generale.......................................11
1.2. Petrolul – ca sursă energetică în economia contemporană......................................18
1.3. Cererea şi oferta mondială de petrol şi produse petroliere.......................................25
1.4. Preţurile produselor petroliere pe plan mondial.......................................................35
2. Fluxurile internationale cu petrol si produse petroliere....................................................44
2.1. Comerţului internaţional cu petrol şi produse petroliere. Perspective......................44
2.2. Locul şi rolul ţărilor OPEC şi non-OPEC în comerţul mondial cu petrol................47
2.3. SUA – cel mai mare actor pe piata mondiala a petrolului........................................58
2.4. Comerţul cu produse petroliere în Asia....................................................................62
2.5. Asigurarea Uniunii Europene cu resurse petroliere.................................................. 65
2.6. Rolul Rusiei şi altor ţări din CSI în producţie şi exportul produselor petroliere.......70
2.7. Regiunea Caspică – intre interese economice şi strategice.......................................74
3. Piaţa cu produse petroliere în Republica Moldova...........................................................89
3.1. Legislaţia Republicii Moldova cu privire la piaţa produselor petroliere…..............89
3.2. Evaluarea nivelului de asigurare a necesităţilor economiei naţionale cu
produse petroliere................................................................................................…..97
3.3. Investiţiile în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a pieţei petroliere ……...….....104
3.4. Evaziunea fiscală şi contrabanda pe piaţa produselor petroliere din republică…...112
3.5. Modele de abordare teoretică a contrabandei cu produse petroliere şi
măsurile de combatere..............................................................................................119
Sinteza lucrării...........................................................................................................................124
Concluzii şi recomandări..........................................................................................................125
Bibliografie………………………....…………………………......………………………..….132
Cuvinte – cheie………………………………………………….....………………..……..…..139
Anexe..........................................................................................................................................140

6
 INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate. Una dintre cele mai actuale probleme ale economiei mondiale
contemporane este problema energetică. Energetica şi-a lărgit treptat aria de probleme
transformвndu-se оntr-un puternic subsistem al economiei. Din nevoile globale de energie,
actualmente cca 90% sunt acoperite prin arderea combustibilului fosil, din care petrol – 39%,
cărbune – 27%, gaze naturale – 24%.. în ultima sută de ani petrolul a constituit unul dintre cele mai
importante bunuri comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor naţionale pentru
dezvoltare, dar şi a politicii mondiale. Producţia mondială de petrol a crescut de la cca 2,88 mlrd.
tone în 1973 la mai mult de 3,92 mlrd. tone în anul 2005 . 1

Lumea este continuu modelată de tehnologie şi inventii. Computerizarea, comunicaţiile globale,

оntr-un cuvant „economia know-how”, coexistă la ora actuală, cu „economia industrială”. Ţiţeiul
rămвne forţă motrice pentru economiile industriale, reprezentвd fundamentul pentru cele mai mari
afaceri internaţionale, inglobвnd cele mai mari riscuri, dar şi profituri pe masură. Acest produs se
interpune, dar şi generează conflicte оntre intreprinderile mici si corporaţiile multinaţionale, оntre
afaceri private si interese de stat. Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de dezvoltarea
economică şi socială din ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice
şi implicit la creşterea producţiei de combustibil. Posibilităţile în resurse energetice clasice oferite
de Terră unt limitate. Consumul lor reclamă o mai judicioasă folosire pe plan mondial şi naţional.
Оn aceste condiţii, securitatea energetică rămвne o problemă vitală dintre cele mai dificile
pentru Republica Moldova. Cauzele principale sunt: doar 26% din energia electrică consumată оn
partea dreaptă a Nistrului poate fi acoperită de centralele electrice locale, deficitul de putere
constituind cca 64% din totalul MW utilizaţi anual; ponderea gazelor naturale în balanţa
consumului total de resurse energetice depăşeşte 55%, acest tip de combustibil fiind importat doar
dintr-o singură ţară (Rusia); toate căile de transportare a combustibilului trec şi ele printr-o singură
ţară (Ucraina); legăturile electroenergetice cu Vestul sunt foarte limitate, pe cвnd cele cu Estul sunt
prea extinse. Diminuarea dependenţei energetice a ţării reprezintă o problemă-cheie.
Din punct de vedere ştiinţific, problema asigurării stabile a necesităţilor economiei naţionale cu
resurse petroliere este slab argumentată. Toate acestea confirmă actualitatea efectuării investigaţiei
noastre.
Scopul şi obiectivele principale ale lucrării. Scopul cercetării constă în determinarea tendinţelor
dezvoltării pieţei cu produse petroliere pe plan mondial, a factorilor ce determină aceste tendinţe în
evaluarea condiţiilor create în Republica Moldova în domeniul asigurării economiei naţionale cu

1 Key world energy statistics, International Energy Agency, 2006.

7
produse petroliere principale, determinarea impactului lor asupra dezvoltării social-economice,
evidenţierea problemelor cu care se confruntă acest sector al economiei şi elaborarea unor măsuri
menite să contribuie la ameliorarea situaţiei în sectorul respectiv.
Оn conformitate cu scopul abordat, ne-am propus următoarele sarcini ale cercetării:
• studierea rolului petrolului ca sursă energetică în economia contemporană şi tendinţele de
dezvoltare a acestui sector pe plan mondial;
• evaluarea nivelului cererii şi a ofertei mondiale la principalele produse petroliere;
• analiza dinamicii preţurilor mondiale la produsele petroliere;
• locul şi rolul principalelor ţări exportatoare de produse petroliere în comerţul internaţional;
• determinarea fluxurilor internaţionale cu petrol şi produse petroliere;
• determinarea nivelului de asigurare a economiei naţionale cu produse petroliere principale;
• evidenţierea problemelor cu care se confruntă piaţa de produse petroliere din ţară;
• argumentarea propunerilor şi măsurilor necesare pentru ameliorarea situaţiei în domeniul dat.
Obiectul de studiu şi baza informaţională. Obiectul cercetării оl constituie tratarea sintetică a
comerţului cu produse petroliere pe plan mondial: nivelul de producere, cererea şi oferta mondială,
evoluţia preţurilor şi implicaţiile lor pentru Republica Moldova; evaluarea nivelului de asigurare a
economiei naţionale cu resurse energetice petroliere şi problemele cu care se confruntă acest sector
оn ultimii ani. în lucrare sunt propuse un şir de măsuri realizarea cărora va contrebui la dezvoltarea
bazei tehnico-materiale, evitarea evaziunii fiscale şi a contrabandei pe piaţa produselor petroliere
din republică.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei. Baza teoretică şi metodologică a tezei o
constituie elaborările teoretice şi practice ale cercetătorilor din străinătate şi din ţară, tratările
sistemice ale problemelor energetice, legislaţia şi actele normative privind piaţa cu produse
petroliere în Republica Moldova, lucrările de specialitate în domeniul investigaţiei (Albu M.,
Avromescu A., Bari I., Başmakov I., Baikov N., Belli N., Burechi V., Ceorescu N., Cortianu P.,
Cherman V., Ghilimulin R., Graleţki A., Gusă M., Decuseară I., Filea I., Ilie A., Milov V.,
Mirzacova A., Niţu V., Raboca N., Stoian I., Sută N., Sveiti T., Vaghin T., Zaicenko V., Popescu I.,
Moldovanu D., Ciornоi N., Roşca P., Roşcovan M., Gribincea A., Chircă S., Chistruga B., Galaju I.,
Calancea E., Ţвu N. etc.), şi alte lucrări, elaborările autorului.
Metodele principale de cercetare sunt cele tradiţionale, de analiză cantitativă şi calitativă:
comparaţia, deducţia, metoda analitică, sinteza morfologică, metodele statistice, analiza logică,
metodele economico-matematice ş.a.
Suportul informaţional. Baza informaţională a investigaţiei o constituie datele stataistice
publicate de către organismele internaţionale, un şir de lucrări publicate la temă la care se fac
8
referinţele corespunzătoare, informaţii oferite de Biroul Naţional de Statistică şi Sociologie,
ministarele şi departamentele respective, Agenţia Naţională de Reglare Energetică.
Noutatea ştiinţifică a investigaţiilor constă în următoarele:
• evaluarea tendinţelor şi perspecivelor de dezvoltare a industriei petrolire;
• studierea în ansamblu a nivelului cererii şi ofertei la produsele petroliere principale pe piaţa
mondială;
• evidenţierea rolului şi a locului în economia mondială a ţărilor exportatoare de produse
petroliere şi gaze lichefiate;
• analiza în dinamică a preţurilor mondiale la produsele petroliere principale şi influenţa lor
asupra nivelului de producere şi consum a produselor petroliere;
• caracteristica fluxurilor internaţionale a produselor petroliere principale;
• analiza situaţiei în regiunea Mării Caspice privind exploatarea zăcămintelor de petrol şi de
creare a unui coridor Est-Vest de transportare a resurselor petroliere spre Europa;
• argumentarea necesităţii perfecţionării cadrului legislativ şi normativ cu privire la piaţa
produselor petroliere din republică;
• evaluarea nivelului de asigurare a necesităţilor economiei naţionale cu produsele petroliere
principale;
• identificarea evaziunii fiscale şi a contrabandei cu produse petroliuere în Rpublica Moldova;
• elaborarea unul model de estimare a contrabandei cu produse petroliere importate în ţară şi a
impactului acestui fenomen pentru bugetul de stat şi оntreaga societate;
• elaborarea unui complex de măsuri privind ameliorarea situaţiei pe piaţa produselor petroliare
principale din republică.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în evidenţierea problemelor cu
care se confruntă economia mondială în domeniul energetic, оndeosebi, comerţul internaţional cu
produse petroliere, nivelul producţiei, a cererii şi ofertei agregate la aceste produse, dinamica
preţurilor şi nivelul consumului lor. Utilizarea concluziilor şi propunerilor din teză va contribui la
perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ, оmbunătăţirea activităţii agenţilor economici
preocupaţi de importul şi comercializarea produselor petroliere principale оn ţară, atragerea
investiţiilor la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a pieţei cu produse petroliere din republică,
contracararea evaziunii fiscale şi a contrabandei cu aceste produse.
Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate la simpozioane şi conferinţe
ştiinţifice naţionale şi internaţionale care s-au bucurat de apreciere în cercurile ştiinţifice, inclusiv la
Symposia professorum ULIM din 21 octombrie 2005, simpozionul ştiinţific internaţional cu tema
”Republica Moldova – 15 ani de independenţă”, ULIM, din 13-14 octombrie 2006, Conferinţa
9
ştiinţifică-practică Internaţională din 23 februarie 2007, Ch., IRIM, 2007; revistele: „Economie şi
Sociologie”, A.Ş.M., Ch., 2006, nr.3; „Economica”, ASEM, 2008, nr.1., „Studii Economice”,
ULIM, Ch., 2007, nr.1-2, 3 şi 4, Analele ULIM, seria „Economie”, 2007, nr.5 şi 6; Analele
Academiei de Transport, Informatică şi Comunicaţii, vol.II (XI), Ch., Evrica, 2007, etc.
Publicaţii. La tema tezei de doctorat sunt publicate 22 lucrări ştiinţifice cu un volum total de
peste 30 coli de autor, inclusiv 2 articole în reviste ştiinţifice de specialitate cu recenzenţi şi
monografia „Comerţul cu produse petroliere pe plan mondial (Implicaţii pentru Republica
Moldova)” (20 c.a.), unde au fost expuse principalele rezultate ale cercetărilor realizate.
Structura tezei de doctorat este determinată de scopul, sarcinile şi obiectivul cercetării şi constă
din introducere, trei capitole divizate în subcapitole, sinteză, concluzii şi propuneri, bibliografie cu
240 de surse, diverse anexe care includ materiale statistice, metodice, tabele, diagrame ce
caracterizează evoluţia comerţului internaţional cu produse petroliere la nivel mondial şi оn
republică.

10
 1. PETROLUL – SURSĂ DE ENERGIE PE PLAN MONDIAL

1.1. Energetica ca subsistem al economiei. Noţiuni generale

De-a lungul secolelor omenirea se confruntă cu un şir de probleme printre care: asigurarea cu
hrană şi apă; asigurarea cu energie; menţinerea unui mediu оnconjurător favorabil ş.a. Energetica are
un rol decesiv în dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei. La etapa actuală de dezvoltare a
progresului tehnic omenirea beneficiază, în fond, de trei categorii de surse de energie bazate,
respectiv, pe arderea combustibililor fosile (cărbune, ţiţei, gaze); fisiunea nucleară; captarea şi
convertirea energiilor regenerabile (energia vвntului, energia solară, energia potenţială a apelor din
rвuri, energia termică a apelor subterane, energia valurilor etc.).
Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de dezvoltarea economică şi socială din ultimele
decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor energetice şi implicit la creşterea producţiei
de combustibil. Numai în perioada 1950-1991 producţia mondială de energie a crescut mai mult de
3,5 ori, respectiv de la cca 2,7 mlrd.t.e.c. în anul 1950 la aproximativ 9,53 mlrd.t.e.c. în 1991.
Pentru anul 2005 Banca Mondială estimase producţia totală de energie la 15,8 mlrd. t.e.c., din care
13,6 mlrd. t.e.c. combustibili fosili [114, p.17]. Analiza producţiei pe categorii de combustibil
(tab.1) pune în evidenţă aceeaşi evoluţie ascendentă, materializată оnsă în valori cantitative diferite,
ce variază de la un combustibil la altul.
Tabelul 1
Evoluţia producţiei mondiale de combustibili fosili, mlrd.t.e.c.

Categoriade combustibil 1972 1991 2005

Cărbune 2,20 2,74 4,51
Petrol 3,80 3,90 5,26
Gaze naturale 1,50 2,23 3,87
Electricitate primară 0,57 1,00 2,15
ОN TOTAL 8,07 9,53 15,79
Sursa: UN Energy Tape (U.M. New Vork, 1991), Energy Statistical Yeardook, 1984, Banca Mondială ,1993.

Energetica şi-a lărgit treptat aria de probleme transformвndu-se оntr-un puternic subsistem al
economiei. Sistemele şi subsistemele energetice reprezintă ansamblul instalaţiilor de extracţie,
prelucrare, conversie, transport şi distribuţie, extinse pe оntreg teritoriul unei ţări şi reprezintă o
parte, respectiv, un sistem al economiei naţionale. Sistemele energetice formează un sistem
cibernetic, cu legături directe dintre producţie şi consum, cu legături informaţionale care evoluează
оn elemente de decizie оntre consum şi producţie. Dimensiunile sistemului energetic, complexitatea
şi dispoziţia teritorială, impune o organizare cibernetică la nivel central şi regional şi tipuri de
combustibili (fig.1).
11
 Subsistemul Consum
Subsistemul combustibili solizi industrial
cărbune

Subsistemul Consum
Subsistemul combustibili lichizi agricol
petrol

Subsistemul Subsistemul Consum

gaze naturale combustibili gazoşi transporturi

Subsistemul Consum casnic,

Subsistemul
electroenergetic ediliotar şi
combustibil
servicii
nuclear, energie
hidroelectrică

DISPECER
energetic general
LEGĂTURI INFORMAŢIONALE

Fig. 1. Sistemele şi subsistemele de energie.

Sursa: Prelucrare după - Niţu Vasile, Filea Ion. Energetica de tranziţie: concepte şi modele. –Timişoara: Ed. Mirton, 1997, p.67.

Surse clasice sunt considerate resursele energetice epuizabile cum ar fi: cărbunele, petrolul,
gazele naturale, şisturile bituminoase, nisipurile asfaltice şi minereurile radioactive. Posibilităţile
оn resurse energetice clasice oferite de Terra pentru viitor sunt limitate. Consumul lor reclamă o mai
judicioasă folosire a lor pe plan mondial şi naţional.
Combustibilii sunt materiale, în general, de origine organică, care ard cu viteză mică venind оn
contact cu oxigenul din aer, cu formarea dioxidului de carbon şi apei (sau numai apei în cazul
hidrogenului), dezvoltării de căldură. Combustibilii sunt clasificaţi după starea de agregare în condiţii
normale de temperatură şi presiune, după provenienţă, mod de preparare, destinaţie.
Combustibilii solizi naturali includ: cărbunii (antracit, huilă, lignit – cu o putere calorică variabilă
de la 8.000 kcal/kg pentru antracit pвnă la 3.000 kcal/kg pentru lignit), turbe (cărbune tвnăr, lemn,
paie, tizic (dejecţii animale şi vegetale).
Combustibilii lichizi, naturali şi artificiali sunt, în general, produse petroliere propriu-zise, folosite
оn diferite scopuri, rezultate din prelucrarea ţiţeiului.
Combustibilii gazoşi naturali sunt de diferite hidrocarburi, оncepвnd cu metanul singur оmpreună
cu omologii superiori (etan, propan, butan etc.) (putere calorică 5.000-13.500 kcal-mc).
Combustibilii gazoşi artificiali cuprind biogaz (metan), acetilenă, hidrogen, etenă, gaze rezultate
din оncălzirea la temperaturi ridicate a cărbunilor în operaţiile de gazificare, cocsificare. Gazele
lichefiatese obţin, în special, în urma prelucrării ţiţeiului şi cuprind propan şi butan sau amestecul lor.
Combustibilii nucleari sunt materiale care au în compoziţia lor materiale fisionabile. Energia
nucleară reprezintă energia care se obţine prin procesul de fisiune a nucleelor de uraniu – 235 (izotop

12
radioactiv). Energia obţinută prin fisiune eliberează la un gram de U o cantitate echivalentă cu a 235

2.500 kg cărbune (200 mil. kcal/gr U ) [24, p.195]. 235

Din nevoile globale de energie, actualmente cca 90% sunt acoperite prin arderea combustibilului
fosil, din care petrol – 39%, cărbune – 27%, gaze naturale – 24% (fig.2). Ponderea combustibilului
fosil în producerea energiei pe plan mondial constituie 63%, din care cărbune – 37%, gaze naturale
– 16%, ţiţei – 10% [210, p. 1219-130].

3%
7% Cărbune
27%
Gaze naturale
Ţiţei
39% Nucleară

24% Hidro

Fig.2 . Structura consumului mondial de resurse energetice

Sursa: Calcule proprii conform informaţiei statistice.

Resursele de combustibil fosil sunt relativ reduse. Calitatea resurselor carbonifere disponibile
devine tot mai scăzută. Creşte costul obţinerii combustibilului fosil, devine tot mai important impactul
producerii şi folosirii acestuia asupra mediului.
Studiile demonstrează că la tendinţele actuale privind consumul anual de energie, creşterea
populaţiei, dezvoltarea economică şi tehnologică a ţărilor – consumul de combustibil fosil ar putea
satisface nacesităţile mondiale pe o perioadă de cca 70 ani – cu ţiţei, 100 ani – cu gaze naturale, 600
ani – cu cărbune . 2

Rezervele de cărbuni au fost evaluate оntre 10.000 mlrd. tone, din care 1.000 mlrd. tone sunt
rezerve sigure (75% cărbune superior şi 25% cărbune inferior; cf., Averett, SUA, 1967). De exemplu,
оn 1995 au fost exploatate, atвt în mină cвt şi în carieră, 3.500.000 mii tone. Din totalul rezervelor
mondiale, peste 75% sunt deţinute de 6 ţări: SUA – 25%, Rusia – 16%, China – 12%, Australia – 9%,
India – 8% şi Germania – 7%.
Rezervele mondiale de petrol sunt evaluate la 360 mlrd. tone, din care sigure 137 miliarde tone. O
parte importantă dintre acestea se găseşte la adоncimi foarte mari, în platformele submarine şi în
regiunile submarine polare şi subpolare (Alaska, Siberia Occidentală), în regiunile ecuatoriale (Golf,
Guineea şi Amazonia) sau tropicale (Sahara). Rezervele ar putea asigura populaţia Terrei pe o
perioadă de 30-40 de ani. Repartiţia geografică a rezervelor de petrol relevă locul deţinut de ţările din

2 Lucrare scrisă în cadrul proiectului Tempus TACIS „Surse regenerabile de energie”, 1999, p.14.
13
Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Kuweit, Iran, Emiratele Arabe Unite, Irak), America de Nord,
America Latină cărora le revin peste 80% din rezervele sigure. Europa, în general săracă în petrol,
dispune de zăcăminte submarine în Marea Nordului (Norvegia, Danemarca, Marea Britanie). Оn
Romвnia s-au descoperit zăcăminte în diferite zone ale ţării.
Rezervele mondiale de gaze naturale sunt apreciate la 146 mil. mc. Cele mai mari rezerve de gaze
naturale se găsesc în CSI (peste 35% din volumul total al rezervelor sigure), iar restul în Orientul
Mijlociu (Qatar, Iran, Arabia Saudită, Kuweit, Irak), Golful Mexic, SUA, Canada, Europa (Olanda,
Norvegia, Marea Britanie, Romвnia, Germania). Estimările denotă că există cantităţi оnsemnate de
gaze naturale neexploatate în Orientul Mijlociu, zonele offshore ale Americii de Sud (Surinam) şi
Africii (Congo), Groenlanda (nord-est) şi Marea Caspică. Cantităţi importante de gaze naturale
neexploatate sunt găsie în Orientul Mijlociu, în bazinul Siberiei de Vest, Marea Barents, Marea Kara,
Marea Norvegiei.
Realizarea pe plan tehnic şi acceptabilă din punctul de vedere al rentabilităţii, în prezent, fisiunea
nucleară reprezintă cea mai importantă soluţie pe termen scurt şi mediu pentru suplinirea petrolului şi
gazelor naturale. în privinţa acestor surse de energie, obstacolele de ordin tehnico-economic sunt, оn
principal, depăşite. Rămвn оnsă serioase obstacolele de ordin social, din cauza lipsei unei securităţi
absolute în exploatare, cвt şi în depozitarea deşeurilor radioactive. De asemenea, difuzarea pe scară
largă a acestei tehnologii energetice poate crea importante probleme de ordin militar-strategic [24,
p.197-198]. Pe această cale se produc cca 7% din necesităţile de energie în general şi 17% din energia
electrică la nivel mondial. Resursele de combustibil nuclear sunt practic nelimitate.
Energia hidroelectrică are, de asemenea, mari perspective de utilizare pentru ţările în dezvoltare,
unde potenţialul nefolosit este destul de important. Conversia energiei hidraulice în energie electrică
nu este poluantă, presupune cheltuieli relativ mici de оntreţinere, nu există probleme legate de
combustibil, fiind o soluţie de lungă durată, dar crează unele probleme de ordin ecologic (suprafaţa
lacurilor de acumulare etc.). Energia hidraulica este cea care a penetrat cel mai rapid în balanţele
energetice. Hidrocentralele asigură producerea a 19% (2650 TWh/an) din energia electrică la nivel
mondial. Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai mare durată de
viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice.
Energia solară reprezintă o sursă inepuizabilă de energie din punctul de vedere al utilizării de
către om. Energia solară sau energia obţinută de la soare, este o sursă de energie care poate fi
exploatată de oricine şi oricвt, fiind totodată cea mai puţin poluantă dintre toate sursele de energie
cunoscute. Această formă de energie nu a putut fi folosită la fel de eficient ca şi celelalte surse, deşi a
fost la dispoziţia omenirii оncă de la оnceputurile ei.

14
 Energia eoliană reprezintă una dintre primele forme de energie folosite de omenire. Se pare că
egiptenii au fost primii care au folosit energia vвntului cвnd au navigat de-a lungul Nilului, pe la
оnceputul secolului al IV-lea dH. Cu noile tehnologii de оmbunătăţire a performanţei şi eficienţei
morilor de vвnt, energia eoliană este o sursă promiţătoare, curată, ieftină şi abundentă de energie
pentru viitor. Datorită sporirii cererii de energie electrică şi a оngrijorării asupra creşterii оncălzirii
globale, mulţi experţi cred că energia eoliană va fi din ce în ce mai folosită, iar piaţa energiei electrice
va contiua să ia proporţii.
Energia biomasei. Biomasa este considerată una dintre cele mai principale surse de energie
regenerabilă a viitorului datorită marelui său potenţial şi diferitelor sale beneficii pe plan social şi al
mediului ambiant. Principalele surse de biomasă sunt: deşeurile forestiere, agricole şi solide urbane,
bălegarul, plantele agricole energetice.
Dezvoltarea surselor regenerabile de energie ca resursă semnificativă şi nepoluantă este unul
dintre principalele obiective ale politicilor energetice mondiale. în contextul dezvoltării durabile,
acestea au drept scop creşterea siguranţei în alimentarea cu energie, protejarea mediului
оnconjurător şi dezvoltarea la scară comercială a tehnologiilor energetice viabile.
Resursele globale de ţiţei, gaze şi cărbune confirmate sunt suficiente de a acoperi necesitatea оn
energie pвnă la finele secolului XXI-lea. în termen scurt (2020) sursele regenerabile de energie vor
concura la egal cu combustibilul fosil. în termen lung (2050) tehnologia fuziunii nucleare va obţine
o largă pondere în producerea energiei electrice
Rezervele mondiale de gaze naturale sunt de cca 148000 miliarde metri cubi. Repartiţia
rezervelor de gaze naturale pe glob este neuniformă. Comunitatea Statelor Independente (din Rusia
şi Turkmenistan) şi Orientul Mijlociu deţin 70% din rezervele mondiale de gaze. Ţărilor CSI le
revine un volum de 57500 miliarde metri cubi, ceea ce reprezintă 38,8% din rezervele mondiale, din
care 48310 miliarde metri cubi se află pe teritoriul Federaţiei Ruse (Siberia de Vest).
Turkmenistanul are rezerve în volum de cca 2900 miliarde metri cubi, ţările din Orientul Mijlociu
deţin rezerve de cca 45102 miliarde metri cub . 3

Analiza evoluţiei pe o perioadă оndelungată a structurii balanţei energetice la nivel mondial şi la

nivel de ţări pune în evidenţă faptul că fiecare categorie de combustibil, după ce se adaptează la
necesităţile de consum, prezintă o perioadă maximă de exploatare, de utilizare intensă, urmată apoi
de o perioadă de declin, cвnd respectivul combustibil nu mai poate susţine consumul la nivelul
cerinţelor şi specificului acestora. în evoluţia structurii balanţei energetice mondiale se pun оn
evidenţă cвteva perioade succesive caracterizate fiecare prin dominarea în comun a unui anumit tip

3 Problema energiei: Starea actuală şi de perspectivă. Surse regenerabile de energie, p.17.

15
de combustibil, perioade ce punctează aşa-zisele „etape energetice ale dezvoltării societăţii
omeneşti” (fig.3).
%
E

1 5

2 3 4

Ani
1789
1800
1820
1840
1860
1880
1900
1920
1940
1960
1980
1997
2020
2040
2060
2080
2100
2120
2140
2160
2180
2200
Fig. 3. Evoluţia structurii balanţei energetice mondiale după V.Niţu.
1. Combustibil vegetal; 2. Cărbune; 3. Hidrocarburi; 4. Energie nucleară; 5. Energie hidro- şi resurse regenerabile.
Sursa: Niţu Vasile, Filea Ion. Energetica de tranziţie: concepte şi modele. Ed. Mirton, Timişoara, 1997, p.31.

Astfel, după o lungă perioadă în care consumul a fost susţinut prioritar de combustibil vegetal,
urmează o perioadă de cвteva decenii de dominare netă a cărbunelui. Acest ultim combustibil, deşi
a dispus şi dispune de rezerve apreciabile, a suferit pe parcursul evoluţiei consumului o scădere
treptată în balanţă, ca urmare a lipsei de adaptabilitate a cererii, locul lui fiind luat, cu timpul, de o
altă categorie de combustibili, mai dinamică şi cu calităţi superioare - hidrocarburile.
Utilizarea largă a hidrocarburilor, mai ales după cel de al doilea război mondial, a impulsionat
puternic creşterea economică, dar în egală măsură, a accentuat dependenţa faţă de importul de
energie, iar ceea ce este şi mai grav, a dus la epuizarea unei mari părţi din rezerve. Aşa se face că în
perioada actuală, cu toată ponderea оncă ridicată a hidrocarburilor în balanţa energetică, imaginea
creată în ultimele decenii asupra acestui combustibil „abundent şi ieftin” să fie spulberată.
Certitudinea epuizării rezervelor de petrol şi gaze naturale оntr-o perioadă destul de apropiată,
impune elaborarea unei noi strategii energetice, care să asigure tranziţia spre o altă sursă, cu rezerve
abundente, capabilă să susţină o dezvoltare economică viabilă. Privită prin prisma rezervelor actuale
de combustibili, acestă tranziţie spre o nouă „etapă energetică”, posibil cea a energiei nucleare, va fi
asigurată tot de hidrocarburi, dar în asociere cu cărbunele şi cu un aport din ce în ce mai mare a
energiei nucleare şi a resurselor regenearbile [114, p.30-32].
Jumătatea a doua a secolului al XX-lea şi оnceputul secolului al XXI-lea, se disting prin
producţia şi consumul de energie prin următoarele trăsături [59, p.145]:
1. Creşterea considerabilă a producţiei şi consumului de energie оntr-un ritm fără precedent
оn оndelungata istorie a omenirii;
2. Diversificarea resurselor de energie, accesul căzвnd, în mod decisiv, pe sursele
neregenerabile;

16
 3. Principala sursă de energie primară care a stat la baza amplului proces de industrializare
şi a dezvoltării extraordinare a transportului şi a altor activităţi economice este petrolul,
urmat de cărbune, gaze natural, iar în ultimii 10-15 ani şi de energia nucleară;
4. Apariţia unui nou tip de substituire pe care o numim „ substituire dinamică” deoarece
mutaţiile produse оntre diferite surse se realizează în condiţiile evoluţiei relativ dinamice
aproape a tuturor resurselor folosite: „omul, fie că este bogat, fie că este sărac, va
consuma în viitor din ce în ce mai multă energie pentru a-şi asigura existenţa”.
Modificările de structură în producţia energetică pe plan mondial sunt prezentate în tabelul 2.
Este interesant de remarcat că multe studii elaborate pe plan mondial manifestă un optimism
moderat, considerвnd o evoluţie uşor crescătoare la preţurile petrolului, o resorbţie lentă a
dezechilibrelor internaţionale etc.
Tabelul 2
Creşterea mondială pe termen lung a resurselor energetice: unele previziuni

Raport sau model Orizont Rată de creştere mondială

Leontieff (ONU, 1977) 1975-1999 4,1-4,5
Interfuturs (OCDE, 1979) 1975-2000 3,5-4,9
BIPE (com Pkan, 1983) 1980-2000 1,9-3,5
Wharton ec. (de 1986) 1985-2005 3,2
Banca Mondială (1987) 1986-1995 2,8-4,7
Mini-dans-Energie (INSEE, 1986) 1986-2000 2,7-3,4
MELODIE (CEA,1987) 1985-2015 3,5
DIVA (BIPE, 1987) 1986-2010 3,1
Sursa: Niţu Vasile, Filea Ion. Energetica de tranziţie: concepte şi modele. Timişoara, Ed. Mirton, 1997, p.108.

Una dintre particularităţile energeticii, în opinia unor autori [101, p.58], constă în creşterea mai
rapidă a Produsului Intern Brut în comparaţie cu consumul final de energie, spre deosebire de
energetica clasică la care se constată o creştere cuplată a celor doi indicatori. în tabelul 3 este
prezentată o prognoză, la nivel mondial, expusă la cel de al XIV-lea Congres al Conferinţei
Mondiale a Energiei, Montreal – Canada 1989.
Tabelul 3
Evoluţia mondială a cererilor de energie pentru perioada 1980-2050

Nr. Anii
crt. Indicator 1980 2010 2050
1 Populaţia (mlrd. loc.) 4,45 6,98 9,34
2 Consum mondial de energie (mlrd. t.e.p.) 7,54 13,12 – 9,90 19,41 – 12,33
3 Consum specific de energie ( t.e.p. / loc.) 1,69 1,88 – 1,42 2,08 – 1,32
4 Consum de energie în mlrd. t.e.p., din care:
• energii regenerabile 1,15 2 – 1,75 3 – 2,20
• combustibili fosili minerali 6,39 11,12 – 8,15 16,41 – 11,11
Sursa: Niţu Vasile, Filea Ion. Energetica de tranziţie: concepte şi modele. Timişoara, Ed. Mirton, 1997, p.58.

După cum se observă, ritmurile sunt moderate, iar orizontul este anul 2050. Societatea doreşte
satisfacerea necesităţilor energetice determinate de cerinţa legitimă a оmbunătăţirii modului de viaţă,
оn condiţiile afectării minime a mediului оnconjurător, a echilibrului ecologic şi în condiţii de
economicitate care să asigure progresul.
17
 1.2. Petrolul ca sursă energetică în economia contemporană

Secolul XX a fost secolul petrolului aşa cum secolul XIX a fost cel al cărbunelui. Această
tendinţă tot mai puternic se manifestă în secolul XXI. Hidrocarburile, sub forma petrolului şi a
derivatelor sale, au devenit principala sursă de energie pentru majoritatea popoarelor globului.
Petrolul este o resursă epuizabilă, făcвnd parte din categoria bitumenilor naturale. El se prezintă
ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide. Sub
influenţa presiunilor mari petrolul оncepe să migreze din zonele de formare spre suprafaţă. De
aceea, оncă din antichitate, petrolul a putut fi cunoscut şi utilizat în Orientul Mijloci, acum 5000-
6000 ani оnainte de era noastră (о.e.n.), sub formă de bitum natural. Din punct de vedere tectonic,
zăcămintele petroliere se pot găsi în capcane de tipul anticlinelelor, domurilor, monoclinelor foliate
etc. Condiţiile formării hidrocarburilor şi structura geologică permit a determina, cu suficientă
exactitate, limitele rezervelor exploatabile. Din rezervele mondiale, 3% deţine Australia, 4%
Europa, 5% America Latină, 6% America de Nord, 10% Africa, 17% CSI şi alte state din Asia, iar
Orientul Apropiat, circa 55%, avвnd cele mai mari rezerve în Peninsula Arabică [33, p.36].
Petrolul a intrat pe scena energetică cu doar un secol în urmă, mai exact în anul 1857, cвnd a
debutat extracţia organizată pe baze moderne a petrolului şi cвnd, pentru prima dată, producţia de
ţiţei a fost оnregistrată oficial ca producţie industrială. Оncă în anul 3000 о.e.n., sumerienii foloseau
smoala ca liant pentru mozaicurile lor. în Evul Mediu – aşa cum atestă numeroase documente –
petrolul, sub formă de smoală, avea să fie folosit în construcţia de nave şi la diferite fortificaţii [23,
p.112].
Odată cu trecerea timpului, mărturiile despre оntrebuinţările ţiţeiului se оnmulţesc. Astfel, în anul
1857 marchează, în istoria petrolului, nu „descoperirea” sa, ci trecerea la exploatarea sa modernă,
pe baze industriale. La оnceput, interesul faţă de petrol a fost scăzut. Era epoca dominaţiei „regeluli
cărbune“. După mai bine de 40 de ani, în 1900, producţia mondială de petrol atinge 21 milioane
tone. La оnceputul secolului XX „steaua cărbunelui” pare că оncepe deja să apună. Se declanşează
nestinsa sete de petrol.
Оn decurs de peste 150 ani, de la primele utilizări energetice, derivatele petroliere din ţiţei au fost
solicitate din ce în ce mai mult pentru variate funcţii: producerea de căldură, de lucru mecanic, de
energie electrică, precum şi ca materie primă pentru o gamă largă de substanţe ale petrochimiei,
ajungвnd să constituie suportul dezvoltării economico-socială, în ritm оnalt al societăţii umane.
Anii ґ30 a secolului XX consfinţesc definitiv ascensiunea petroluliui. în 1937, producţia
mondială atinge o sută milioane tone, producerea „aurul negru” în totalul consumului de energie

18
crescвnd cu 20 la sută. în perioada postbelică, tendinţele se accentuează. Producţia care deja în 1950
trecuse de jumătate de mlrd.t, s-a dublat la fiecare zece ani, în timp ce folosirea petrolului la
asigurarea necesarului energetic al lumii a crescut, lăsвnd mult în urmă din acest punct de vedere
cărbunele.
Rezervele de petrol, cercetate la sfвrşitul anilor ’90 ai secolului XX, se evaluau la 270-300
miliarde tone (apreciind pronosticul la 840 miliaede tone). în ultimul timp, s-a observat tendinţa de
stabilire precisă a rezervelor de petrol. Dacă la оnceputul anilor ’80 ai secolului XX, ele se apreciau,
de exemplu, la 80 miliarde tone, la 1 ianuarie 1998 ele, deja, constituiau 139,7 miliarde tone. Afară
de aceasta, mai sunt rezervele de petrol prognozate din izvoarele netradiţionale. Şisturile
combustibile şi nisipurile bituminoase (cu smoală) constituie pвnă la 750 miliarde tone. Rezervele
de petrol cercetate în lume se estimează în felul următor (datele pentru anul 1998), în %: Arabia
Saudită –25,4%; Irak –11; Emiratele Arabe Unite –9,4; Kuweit – 9,3; Iran –9,1; Venezuela –6,8;
Rusia –4,8; China –2,4; SUA –2,4% [59, p.154-156].
La ora actuală, industria modernă depinde de petrol şi de produsele sale; structura materială şi
modul de viaţă în comunităţile din suburbiile care оnconjoară marile oraşe sunt rezultatul unei ample
şi necostisitoare alimentări cu petrol. Restricţiile impuse politic cu privire la alimentarea cu petrol şi
la folosirea lui au dus la o mare creştere a preţurilor în anii ’70 pentru o perioadă оndelungată. Deşi
aceasta a fost un motiv de оngrijorare privind lipsa globală de petrol şi astfel, la mijlocul anilor ’90
preţurile la petrol au scăzut în jumătate.
Creşterea considerabilă a producţiei de petrol, ca rezultat al sporirii deosebite a consumului
mondial, a impus dezvoltarea operaţiunilor de prospectare şi explorare cu repercusiuni directe
asupra mărimii rezervelor sigure de petrol. Aceasta explică sporirea de aproape 35 de ori a
rezervelor sigure ale Terrei de la 4 miliarde tone în 1939, la 73 miliarde în 1970 şi 96 miliarde tone
оn 1985, pentru ca în prezent să ajungă la peste 150 miliarde tone. Raportat la producţia mondială
actuală (3,2–3,6 miliarde tone), rezervele de azi pot acoperi consumul pentru 40–45 de ani . 4

Extinderea permanentă a rezervelor mondiale, atвt în areal, cвt şi în adвncime, a determinat

mărirea acestora şi cunoaşterea unor noi zăcăminte importante dispersate în numeroase ţări ale
lumii. Astăzi sunt cunoscute rezerve de petrol în peste 80 de ţări, majoritatea acestora avвnd şi
industrii de prelucrare a ţiţeiului. Din rezervele sigure de petrol ale Terrei în anul 2001, 66,46%
erau concentrate în Orientul Mijlociu, 25,44% revenind Arabiei Saudite (tabelul 4). OPEC
(Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) deţinea în acelaşi an 74,6 % din rezervele mondiale.

4 Adelman M.A. – “The World Petroleum Market”, The John Hopkins University Press, Baltimore, 1982.
19
 Tabelul 4
Repartiţia geografică a rezervelor sigure de petrol pe Terră (milrd. tone)

Zona geografică 1986 1996 2005 2006 2007

America de Nord 12,6 11,1 7,5 7,8 9,5
America Centrala şi de Sud 8,0 11,2 12,8 14,8 15,9
Europa şi Eurasia 9,5 10,2 18,0 19,7 19,4
Orientul Mijlociu 66,4 83,2 91,9 101,2 102,9
Africa 7,2 9,3 14,5 15,5 15,6
Asia Pacific 4,9 4,8 5,0 5,4 5,4
Uniunea Europeană 1,0 0,9 0,8 0,9 0,9
OCDE 14,8 14,0 10,1 10,4 11,9
OPEC 79,6 99,3 112,1 123,6 127,6
Fosta URSS 7,5 7,7 15,8 17,7 17,4
Оn total 108,575 129,809 149,671 164,500 168,600
Sursa: BP Statistical Review of World Energy, British Petroleum, 2007-2008.

Importanţa petrolului pentru economia contemporană nu se rezumă, оnsă, la faptul că acesta a

devenit principala resursă energetică. El constituie, totodată, materia primă a unei оntregi ramuri
industriale – petrochimia – precum şi a altor industrii (mase plastice, farmaceutică), deţine primul
loc оntre mărfurile ce formează obiectul schimburilor comerciale internaţionale, iar petrolierele au
ajuns să reprezinte, în momentul de faţă, 40 la sută din tonajul flotei comerciale mondiale, deşi
transportul ţiţeiului brut (оn proporţie de ѕ ) şi cel al produselor petroliere (оn proporţie de Ѕ) sunt
asigurate de reţeaua de peste 300 de mii de kilometri a conductelor petroliere [23, p.113-114].
Dezvoltarea explozivă a producţiei de petrol şi, odată cu ea, a ponderii absolute a acestuia оn
balanţa energetică a lumii, a condus la apariţia noii politici privind petrolul, manifestată prin
limitarea accesului companiilor străine, naţionalizarea parţială a industriei petroliere, stabilirea unui
preţ de cost echitabil faţă de cel al materiilor prime, grija de protejare a rezervelor, toate creвnd
veritabile dificultăţi ţărilor puternic industrializate. Rolul decisiv în conturarea şi promovarea
politicii mondiale în domeniul petrolului revine în continuare Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de
Petrol (OPEC).
Rezervele mondiale de petrol sunt repartizate foarte neuniform pe glob, majoritatea ţărilor atвt
dezvoltate, cвt şi în dezvoltare fiind importatoare de ţiţei şi produse petroliere (vezi anexele 1 şi 2,
hărţile cu privire la principalele cвmpuri petroliere şi rezerve de petrol pe glob).
Cele mai bogate resurse de ţiţei convenţional, care au rol deosebit în comerţul internaţional
petrolier, se află pe teritoriul unui mic număr de state şi regiuni care vor fi menţionate în continuare.
Neuniformitatea de răspвndire a ţiţeiului faţă de necesităţi, care sunt generale, a creat condiţii geo-
socio-politice speciale pentru aprovizionarea cu ceaste resurse. în continuare urmează o succintă
prezentare a principalelor regiuni petrolifere, conform datelor unor surse folosite [33, p.36].
La Conferinţa energetică de la Mьnchen, din 1980, s-au evaluat rezervele sigure la 137 miliarde
tone, iar cele probalile la 360 miliarde tone [33, p.37]. După alte date, repartiţia geografică a
resurselor de petrol relevă locul deţinut de ţările din America de Nord, Orientul Mijlociu, America
20
Latină cărora le revine peste 72% din rezervele sigure. Ponderea Orientului Mijlociu este de 57%, a
Africii – 9%, Americii de Sud – 6%, Americii de Nord – 6%, iar Europa deţine doar 4%, deşi
descoperirile din Marea Nordului sunt importante [23, 119-120].
Оn continuare ne vom referi succint la caracterstica zonele petroliere principalele.
Rusia şi ţările din CSI despun de formaţii geologice sedimentare, apte a conţine zăcăminte
petroliere pe 10-12 Mkm , reprezentвnd circa 37% din totalul mondial. De aceea rezervele
2

geologice petroliere aici pot fi foarte mari. Bazinele petroliere cele mai importante identificate sunt
repartizate astfel: 5 în regiunea Baku, inclusiv zona Mării Caspice şi Caucazul de Nord, descoperite
pвnă în anul 1958, cu rezerve de 6 Gbarili; 9 în regiunea Ural-Volga, descoperite în intervalul 1937-
1958, cu rezerve de 23,8 Gbarili; 4 în Asia Centrală inclusiv Kazakhstan, descoperite оntre 1960 şi
1974, cu rezerve de 6,1 Gbarili; 20 în Siberia de Vest, cu rezerve de 43,0 Gbarili şi 2 în Regiunea
Komi, descoperite оntre 1960 şi 1974, cu rezerve de 2 Gbarili. în total 80,9 Gbarili. în perspectivă
alte bazine petroliere vor putea fi precizate în Siberia Orientală, Marea Barints, Insula Sahalian,
Marea Caspică (la mare adвncime), Marea Baltică [16, p. 94 în ultimul timp, tot mai actuală devine
problema valorificării Arcticii, care, în opinia experţilor, dispune de rezerve colosale de petrol
(circa 180 miliarde tone la o adвncime de 300–3000 m).
Pвnă în anul 1991, Uniunea Sovietica era cel mai mare producător de ţiţei. în 1986 s-a reuşit o
creştere a producţiei pвnă la 12,56 mil.bbl/zi, iar în 1987 – pвnă la 12,95 mil.bbl/zi. în 1989
producţia URSS a оnregistrat un declin pвnă la 12,46 mil.bbl/zi ca urmare a unor probleme
economice majore. Această tendinţă a fost menţinută şi dupa destrămarea URSS si constituirea CSI
(оn 1990 – 11,54 mil.bbl/zi;1991 – 10,43; 1992 – 9,145; 1993 – 8,18; 1994 – de 7,4; 1995 – de 7,3
şi în 1996 – 7,22 mil.bbl/zi. în 1997 s-a reuşit stoparea declinului, producţia crescвnd pвnă la
nivelul de 7,4 mil.bbl.
După descompunerea Uniunii Sovetice, din fostele 15 republici numai trei (Rusia, Turkmenistan
şi Kazahstan) în 1995 erau exportatoare şi оncă două (Uzbekistan şi Azerbaidjan) se autoasigurau cu
resurse energetice, celelalte 10 considerau asigurarea cu resurse energetice o problemă majoră
pentru securitatea lor economică (anexele 15, 16).
America de Nord. SUA şi Canada dispun de mari rezerve de ţiţei, dar mult depăşite în ultimul
timp de ale Mexicului, în total cele 3 ţări оnsumвnd 11,12 Gt la 1 ianuarie 1984.
Prima producătoare în această zonă sunt Statele Unite ale Americii, care în 1992 dispuneau de
3,62 Gt de rezerve dovedite, faţă de 3,68 Gt (оn 1984) şi 5,45 Gt în 1975, concentrate în principal оn
Tehas, Lousiana (regiunea Golfului Mexic), Alaska, California, New Mexico, Oklahoma,
Mississippi, Ilinois, Ohio, Kentuekz, Utah, Colorado, Wzoming, Montana, North Dakota etc. Prin
necesităţile considerabile de import, SUA influenţează mult economia mondială a petrolului.

21
 Canada. Zăcămintele principale se află în Alberta (care asigură 70% din producţie) şi
Saskatchewan. Şi zona arctică pare a oferi mari posibilităţi, iar Athabasca are rezerve de ţiţei
neconvenţional. Rezerve potenţiale importante sunt şi în regiunea offshore de est. în total, rezervele
potenţiale de ţiţei, inclusiv cel neconvenţional le depăşesc cu mult pe cele de cărbune şi gaze
naturale; rezervele dovedite în 1992 erau de 0,91 Gt (1984).
Mexic. Descoperirea la оnceputul secolului XX a bogatului zăcămвnt din Nord, Faja de Oro, оn
prelungirea celor din Tehas (SUA), a permis ca în anul 1921, Mexic, cu 31 Mt, să devină mare
producător, dar a urmat apoi o scădere pвnă la 5 Mt, în 1931. După anul 1970 au fost descoperite
noi zone petroliere de-a lungul litoralului Golfului Mexic: zona Poza Rica şi zona Sud, în aceasta
din urmă se află zăcăminte considerabile în statele Chiapas şi Tabasco. Mexic deţine în prezent cele
mai mari rezerve dovedite din America. Producţia de ţiţei aici a fost de 46,8 Mt în 1976, ajungвnd
la peste 137 Mt în 1984. Dezavantajul constă în predominarea ţiţeiului greu, cu conţinut de sulf şi
metale (Maya) şi diminuarea ţiţeiului de calitate (Isthmus).
America de Sud. Deţinătoare de importante zăcăminte este Venezuela, totodată, şi de ţiţei
neconvenţional (va fi tratat în capitolul respectiv); alte ţări în ordinea producţiei de ţiţei în 1984 erau
Argentina, Brazilia, Ecuador, Peru, Trinidad, Columbia, Chili şi Bolivia.
Venezuela. Prima descoperire petroliferă importantă datează din 1913/14, iar în 1922 s-a
descoperit cel mai mare cвmp petrolifer al ţării şi al treilea din lume, Coasta Bolivar (Bolivar
Costal), care după 50 de ani de exploatare oferă оncă posibilităţi importante. Zăcămintele sunt
concentrate în principial în zona lacului Marakaibo, care se deschide în golful Venezuelei, cu circa
80% din rezervele dovedite şi probabil 70% din rezervele оncă nedescoperite. A doua regiune
petroliferă este Maturin, în partea de nord-est a ţării: alte două regiuni, Barines şi Falcon, sunt mai
puţin importante. Rezervele dovedite au variat оntre anii 1950 şi 1984 de la 1,357 Gt la 3,55 Gt.
Exportul Venezuelei este orientat în principal spre ţările Americii.
Asia. Principalele deţinătoare de zăcăminte petrololiere sunt China şi Indonezia, la care se
adaugă mai puţin importante următoarele, оnscrise în ordinea descrescătoare a producţiei în 1984:
Malaezia, Brunei, Australia, India, Birmania, Filipine, Pakistan, Japonia, Noua Zellandă, Taiwan.
China. Pвnă în ultimii ani s-a considerat că rezervele de ţiţei ar fi foarte mici, dar descoperirile
recente deschid cu totul alte perspective, ajungвndu-se a se exprima punctul de vedere că rezervele
on şi offshore ar putea fi comparabile cu ale Arabiei Saudite, şi anume, de circa 14 Gt, dar cele
dovedite la 1 ianuarie 1884 erau de circa 2,60 Gt. Producţia de ţiţei în China este în creştere
continuă, оncincită оntre 1973 şi 1978; se estima că în anul 1985 se estima la nivelul de 125 Mt.
Indonezia, ţară cu o geografie cu totul diferită de oricare alta, constituind dintr-un arhipelag din
13677 insule, desfăşurat longitudinal pe o distanţă de peste 5000 km şi latitudinal pe aproape 2000

22
km, cuprinde cel mai intens platou (shelf) continental al lumii care leagă Australia şi Asia de Sud-
Est şi Est. Se estimează că aproape 90% din teritoriul maritim conţine zăcăminte de hidrocarburi şi
datorită descoperirilor făcute, activitatea de exploatare offshore este оntrecută numai de Marea
Nordului, desfăşurвndu-se în mai toată regiunea, dar în principal оntre Sumatra, Iava şi Kalimantan
(Borneo). Rezervele dovedite erau în 1984 de 1,24 Gt [16, p. 97].
Orientul Mijlociu este cea mai importantă regiune petrolieră, după volumul rezervelor sigure,
cu o pondere de peste 57% din producţia mondială (pe primul loc se află Arabia Saudită, urmată de
Kuweit şi Zona Neutră, Iran, Emiratele Arabe Unite).
Zăcăminte foarte mari în Orientul Mijlociu se află în apropierea Golfului Persic, la Ghawar
(Arabia Saudită) cu o suprafaţă de 216 km , Burgan (Kuweit), Aghajari de 116 km şi Gach Saran
2 2

de 335 km în Iran, Rumaila Nord în Irak, El Wafira (Zona Neutră), în Mesopotamia, la Kirkuk
2

(Irak) şi recent în zona submarină a Golfului Persic, la Safaniyah, cu 350 km . Zăcămintele se

2

găsesc la adвncimi mici (300-2000 m), fiind de obicei petroluri uşoare. Se exploatează la suprafaţă
şi submarin. Pe continentul Asia se mai adaugă ţările: China, India, Indonezia. Cea mai mare
cantitate a fost obţinută în 1992 de următoarele state: Arabia Saudită, inclusiv Zona Neutră – 416
424 mii tone, Irak – 13 368 mii tone, Iran – 171 288 mii tone şi Kuweit – 53 652 mii tone [33,
p.40].
Din regiune, în mare parte aferentă Golfului Persic, fac parte: Iran şi următoarele ţări arabe:
Arabia Saudită, Irak, Kuweit, Bahrain, Katar (Qatar), Oman şi Emiratele Arabe Unite (Abu Dhabi,
Dubai, Sharjah şi оncă alte patru) şi Siria la care mai trebuie adăugată zona neutră оntre Arabia
Saudită şi Kuweit. Ne vom referi succint la unele date privind locul acestor ţări pe piaţa mondială de
petrol, folosind sursele publicate [16, p.97-99].
Dintre ţările Orientului Apropiat, rolul cel mai important în alimentarea lumii cu ţiţei оl are
Arabia Saudită (1,840 Mkm , 9,240 M. locuitori), al doilea producător mondial după URSS, оnaitea
2

SUA, deţinătoare a 20-25% din rezervele sigure mondiale de ţiţei şi furnizoarea a circa unui sfert
din ţiţeiul solicitat pe piaţa mondială.
Iran dispune de rezerve importante de ţiţei de 6,92 Gt concentrat în principal în Khuzistan, de
unde provine 90% din producţie.
Irac, al treilea producător de ţiţei din Orientul Apropiat, după cei doi precedenţi, dispune de
zăcăminte în nord (Mossul, Kirkuk şi Khanakin) şi de o a doua regiune importantă din sud
(Bassorah) cu zăcămintele Buzurgan şi Albu-Ghirab, care au intrat în exploatare în ultimii ani.
Federaţia Emiratelor Arabe Unite, compusă din 7 emirate, a fost constituită în 1971. Producţia
comercializată a оnceput în 1962 şi a crescut treptat pвnă în 1977 de cвnd s-a stabilizat la un nivel
mai jos, parteneri fiind: Abu Dhabi (80%), Dubai (19%) şi Sarjah (1%).

23
 Kuweit. Rezervele sunt în ordine de mărime după ale Arabiei Saudite dar statul duce o politică
de conservare, plafonвnd producţia. Zăcămвntul în exploatare cel mai important este Burgan.
Qutar dispune de cвteva zone petroliere оntre care Dukhan şi Bunduq şi de zăcăminte offshore.
Oman a devenit producător de curвnd: primele descoperiri datează din anul 1963 cărora le-au
urmat altele din 1975 şi se fac eforturi pentru lărgirea descoperirilor.
Bahrein deţine un singur zăcămоnt, Awali.
Siria a devenit producătoare mondială din 1968 dispunвnd de zăcămintele Karatchuk,
Suwaidiyeh, Rumailan, Jubaisseh, Hamza şi Al Hayane.
Africa. Deţinătoare de zăcăminte de ţiţei sunt, în ordinea producţiei din 1980: Nigeria, Libia,
Algeria, Egipt, Gabon, Angola, Tunisia, Camerun, Congo, Zair, Coasta de Fildes, Ghana şi Maroc,
dar numai primele 4 se inscriu printre producătorii de importanţă mondială.
Nigeria, afirmată ca producător din 1958, cu rezerve dovedite de 2,250 Gt, în principal din zona
deltei fluviului Niger, în parte din zăcăminte submarine.
Libia, după prospecţiuni оncepute în 1953, s-a afirmat ca deţinătoare de zăcăminte importante de
2,80 Gt.
Algeria, s-a оnscris ca producătoare de ţiţei din 1944 dar cu capacitate importantă a devenit după
descoperirea în 1958, a zăcămвntului de la Hassi Mesaud, urmat apoi de altele, оntre care unele la
frontiera cu Tunisia. Rezervele dovedite erau în 1984 de 1,20 Gt.
Egipt dispune de zăcăminte în zona golfului Suez, iar producţia este în creştere.
Europa, în genere săracă în petrol, dispune de zăcămintele submarine din Marea Nordului
(Norvegia, Danemarca, Marea Britanie). Exploatarea Ekofisk din Norvegia prezintă cele mai
importante zăcăminte şi în 1992 a contribuit cu o producţie de 104,4 mil. tone faţă de Regatul Unit
cu 89,2 mil. tone, a cărei producţie a оnregistrat creşteri datorită noilor centre din Marea Nordului
(Forties, Moutrose, Maureen) şi insulelor Shetland, cu centrele Brent, Comorant, Magnus.
La zăcămintele on shore foarte modeste ale cвtorva ţări, Germania, Franţa, Austria, Italia,
Spania şi Turcia, s-au adăugat în cursul deceniului anilor ґ70, rezervele importante ale platformei
continentale ale Mării Nordului, în principal din zonele engleză şi norvegiană, şi în mai mică
măsură în zonele olandeză şi daneză.
Din rezervele onshore, cele mai importante sunt ale Germaniei de 57 Mt, răspвndite în regiunea
de vest de Ems, în zona Weser-Ems, la nord de Elba, în prealpi şi în Valea Rinului.
O analiză mai detaliată a fluxurilor cu ţiţei şi produse petroliere pe diverse zone gografice şi a
unor ţări se redă în cadrul altor subcapitole: cererea şi oferta, preţurile la ţiţei şi produsele petroliere;
distribuţia, fluxurile internaţionale ale petrolului şi produselor petroliere etc.

24
 1.3. Cererea şi oferta mondială de petrol şi produse petroliere
Nivelul general al activităţii economice şi ritmul de creştere economică constituie o preocupare
economico-politică majoră atвt pentru ţările dezvoltate, cвt, mai ales, pentru cele în dezvoltare.
Ţările în dezvoltare au un potenţial mare de creştere economică, chiar dacă problemele recente de
natură economică şi financiară au оncetinit ritmul de dezvoltare în unele regiuni, cum ar fi Asia–
Pacific şi America Latină.
Unul dintre elementele-cheie care este determinat de creşterea economică, dar şi pe care o poate
determina, este petrolul. Datele din figurile 4 şi 5 prezintă informaţie despre repartizarea producţiei
petroliere în diverse zone ale globului.
1,90% 1973 4,50% 2005
15,00% 0,70% 3,20% 14,70% 0,20% 4,50%
8,60% China China
9,20%
Asia
Asia
10,00% America Latină
America Latină
Africa
Africa 12,20% OECD
OECD Răsăritul Apropiat
Răsăritul Apropiat 30,80% Fosta URSS
37,00% 23,60%
Fosta URSS Europa non-OECD

Europa non-OECD
23,60%

Fig.4. Producţia mondială de petrol la nivelul anului 1973. Fig 5 . Producţia mondială de petrol la nivelul anului 2005.
Sursa: Key world energy statistcs, International Energy Agency, 2006.

Оn literatura economică de specialitate, analiza cererii de petrol se face în corelare cu evolutia

PNB/PIB. în continuare vom prezenta evoluţia creşterii economice în tarile Organizaţiei de
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) оncepвnd cu mijlocul anilor ґ80, urmвnd apoi o
expunere detaliată a evoluţiei cererii pentru petrol în perspectivă. Ţările OCDE constituie o grupare
industrială majoră la nivel mondial, dezvoltarea industriilor, şi, în final, şi dezvoltarea tuturor
sectoarelor lor economice, bazвndu-se pe sursele de energie.
Оn perioada 1982–1992, rata reală agregată de creştere economică la nivelul оntregului grup
OCDE a fost în medie de 2,5% pe an. în ultimul trimestru al anului 1982, recesiunea economică
avea să lovească în majoritatea din ţările grupului, activitatea economică scăzвnd drastic pвnă la o
rată de creştere de 0,1% faţă de anul precedent.
Оn tabelul 5 este prezentat nivelul consumului energetic primar prognozat pentru anul 2025 la o
populaţie de 8,5 miliarde locuitori pe glob. în anul 1983 s-a simtit o uşoară revigorare a activităţii,
rata reală medie pentru grup situвndu-se la nivelul de 2,8%, în anul următor continuвnd cu o
accelarare a acesteia pвnă la nivelul de 4%. Următorii doi ani au fost marcaţi de uşoare scăderi ale
ritmului de creştere pвnă la nivel de 3,5% în 1985, respectiv 3% în 1986 . 5

5 Dan R.M.& Ingram J.C. – “International Business.Fourth Edition”, John Woley & Sons Inc., 1996.
25
 Tabelul 5
Consumul energetic estimat pentru anul 2025
(cu o populaţie estimată la 8,5 miliarde locuitori) (mln tone)

Nr. Categoria de combustibil 1992 2000 2025

crt.
1 Ţiţei 3128 3200 3397
2 Cărbune 2164 2600 1625
3 Gaze 1780 1800 2542
4 Hidraulică 543 650 843
5 Nucleară 565 650 1346
6 Surse noi 1000 1268
7 Оn total 8122 11021
Observaţie: Pentru anul 2020 în unele ţări 25% din bilanţul energetic va fi acoperit de energia solară.
Sursa: Energii neconvenţionale curate. –Bucureşti, 1998, p.10.

Оn anul 1995, s-a оnregistrat o scădere a ratei de creştere pвnă la 2,3%. Apoi au urmat doi ani de
creştere economică de 3% în 1996 şi 3,2% în 1997. în 1999, rata de creştere avea să scadă pвnă la
2,2%. în perioada 1991-2000, ratele de creştere, în medie, s-au situat sub nivelul ratei pe termen
lung de 2,5% pe an. în ceea ce priveste ţările în dezvoltare, deşi potentialul de creştere al acestora
este mult mai mare decвt al celor dezvoltate, creşterea economică în aceste ţări este frвnată de o
serie de factori atвt de natură endogenă, cum ar fi politicile economice greşite, deficitele bugetare şi
datoriile externe mari, inflaţie, lipsa de forţă de muncă calificată etc., cвt şi de natură exogenă, cum
ar fi escaladarea protecţionismului, ratele dobвnzilor mari pe pieţele internaţionale de capital,
dependenţa de resurse străine de materie primă pentru dezvoltare etc. Datele prezentate în anexele
7, 10 şi 11 caracterizează nivelul actual şi perspectivele creşterii producţiei lmondiale a produselor
petroliere.
Preţurile la energie, în general, şi la ţiţei, în special, au, de asemenea, un impact major asupra
creşterii economice în ţările în dezvoltare, luвnd în considerare, pe de o parte, alternativele limitate
de acces la alte surse de energie şi, pe de altă parte, lipsa de resurse financiare pentru investiţii în
conservarea energiei, aceste ţări fiind vulnerabile la oscilaţiile mari ale preţurilor la energie. în ceea
ce priveşte raportul dintre consumul de energie şi creşterea economică, acesta s-a stabilizat оn
ultimii ani. Acest raport a fost puternic marcat în timpul celor două şocuri petroliere, după care a
urmat o perioadă de reducere a consumului de energie, ca rezultat al conservării surselor de energie.
Оn ţările în dezvoltare conservarea surselor de energie nu a fost atвt de evidentă ca оn ţările
dezvoltate, primele continuоnd să оncurajeze consumul de energie pentru a stimula creşterea
economică. Această politică s-a dovedit a fi cu două tăişuri, creşterea preţurilor la petrol la sfоrşitul
anilor ’70–оnceputul anilor ’80 оncetinind ritmul de dezvoltare al acestor ţări. Astfel, în următorii ani
politica economică promovată de aceste ţări, dar si de către cele dezvoltate, a fost cea de utilizare
mai eficientă a surselor tradiţionale de energie, dar şi căutarea de surse noi.
26
 Consumul mondial de energie a оnregistrat o evoluţie pronunţată în perioada 1969-1979, cu o
medie anuală de circa 4,2%, astfel, nivelul consumului în 1979 era cu 51,6% mai mare decвt cu
zece ani în urmă. Cauzele creşterii consumului au fost condiţionate, atвt de ritmul de creştere
economică, în general, cвt, mai ales, de preţurile foarte mici la produsele petroliere si ţiţei,
importate din statele membre ale OPEC. Aceste ţări au оnceput să majoreze preţurile la ţiţei la
sfвrşitul celui de-al 7-lea deceniu, determinвnd o creştere neaşteptată a costului la energie. Odată
оnsă cu creşterea puternică a costului la energie în perioada 1979-1982, s-au оnregistrat scăderi ale
consumului pвnă la 46,6 mlrd. bbl echivalenţi în ţiţei, adică, o scădere continuă a acestuia cu 2,4%
pe an. Scăderea preţului la energie оncepоnd cu anul 1982, a atras după sine o creştere imediată a
consumului de energie, astfel, în 1984 acesta avea să fie cu 4,4% mai mare decвt în anul precedent,
iar în 1985 – cu 2,4% mai mare faţă de 1984. Scăderea preţului la energie s-a datorat, în principal,
faptului că celelalte ţări, în afară de OPEC, odată cu creşterea preţului la ţiţeiul din OPEC, au putut
să–şi exploateze eficient resursele proprii energetice, care altădată erau scumpe, comparativ cu cele
provenite din Golful Persic.
Astfel, oferta de energie a crescut, creвnd presiuni asupra preţurilor. Consumul de energie la
nivel mondial a оnregistrat pвnă în 1990 o tendinţă crescătoare. Astfel, această creştere a fost în anul
1986 de 2,6%, adică pвnă la nivelul de 51,8 mlrd. barili, iar în 1990 consumul a crescut cu mai
puţin de 1,8%, pвnă la 57,2 mlrd. bbl echivalenţi оn ţiţei . Conform previziunilor cuprinse оn
6

Modelul Energetic al OPEC, se aşteaptă ca cererea să crească cu o rată medie de 1,5% pвnă în anul
2020, corespunzвnd unor rate de 1,8% şi 1,3% pвnă în 2010, respectiv 2020 [210, p.138].
Consumurile de energie în următorii trei ani – 1991-1993 – a fost sensibil apropiat, în 1991
acesta оnregistrвnd o uşoară scădere, iar în următorii ani (1992-1999) a fost în creştere. Creşterile
consumului de energie în această perioadă au fost semnificative, în special pentru ţările dezvoltate,
ajungвnd la 62,4 mlrd.bbl echivalenţi în ţiţei în 1999, datorită preţurilor relativ constante la ţiţei,
chiar dacă în fosta URSS a scăzut drasnic.
O analiză pe ţări, grupe de ţări sau regiuni geografice denotă că tendinţele consumului de
energie au fost diferite. Astfel, în perioada 1979–1982, marcată de criza mondială, inclusiv la
energie, în ţările comuniste consumul a оnregistrat o creştere de 1,9% pe an faţă de celelalte ţări, оn
care declinul a fost, în medie, de 4,3% pe an. Acestea din urmă au оnregistrat uşoare tendinţe
crescătoare abia în 1983 – 0,6%. Apoi a urmat o perioadă de 7 ani în care consumul a оnregistrat
creştere susţinută de de la un an la altul, şi anume: în 1984 – 4,4%, în 1985 – 1,6%, 1986 – 2,1%,
1987 – 3,5%, 1988 – 3,9%, în 1989 – 2,2%. Această evoluţie se explică prin faptul că ţările din

6 .* în continuare, în lucrare termenul de “bareli echivalenţi în ţiţei” se va regăsi sub forma prescurtată „bbl”.
27
blocul comunist obţineau resursele energetice la preţuri mai mici decвt erau comercializate acestea
pe piaţa mondială . 7

Odată cu declanşarea celei de-a două crize a petrolului, ţările dezvoltate, cu economii intensive
оn energie, au luat o serie de măsuri pentru conservarea surselor proprii de energie. Оntre 1979-1982,
consumul american de energie a scăzut anual cu 10,2%, în Europa de Vest cu 8,1%, iar în Japonia
cu 7,8%.
Apoi, în perioada 1983-1986, în America de Nord consumul de energie a crescut оntr-un ritm
anual de 5%, avвnd o tendintă mai puţin susţinută, dar, de asemenea, crescătoare pвnă în 1989.
Anul 1990 a fost marcat de o scădere a consumului cu 0,2%, apoi pвnă în 1999 fiind de creştere:
1991 – 1,2%, 1992 – 1,8%, 1993 – 2,3%, 1994 – 2,1%, 1995 – 1,2%, 1997 – 3,2%, 1999 – 0,7%.
Această tendinţă se explică prin faptul că SUA оşi asigură necesităţile de consum atвt din resurse
proprii, cвt şi din importuri.
Spre deosebire de America de Nord, Japonia a fost marcată pвnă în 1987 de o continuă scădere a
consumului de energie, urmată apoi de o perioadă (1991-1999) în care consumul a crescut. La fel ca
şi în Japonia, în Europa de Vest scăderea consumului a continuat pвnă în 1987, următorii ani fiind
marcati de slabe tendinţe alternative de creştere şi scădere, şi anume: 1988 – o creştere cu 0,7%,
1989 – o creştere cu 0,4%, 1990 – o scădere cu 0,1%, 1991 – o creştere cu 1%, 1992 – o creştere cu
0,1%, 1993 – o creştere cu 0,1%, 1994 – o creştere cu 0,1%, 1995 – o creştere cu 2,2%, 1996 – o
creştere cu 3,5%, 1997 – o scădere cu 0,3%. Spre deosebire de SUA, Japonia şi Europa de Vest sunt
puternic dependente de importuri, consumul reacţionоnd imediat la oscilaţiile preţurilor.
Măsurile de conservare a energiei vor continua să defavorizeze consumul de energie, acest fapt
putвnd fi neutralizat doar de scăderea preţului la energie. în ceea ce priveşte structura surselor de
energie, aceasta s-a modificat, în special ca urmare a oscilaţiilor preţurilor la ţiţei. Datele din tabelul
6 caracterizează ponderea diferitor tipuri de resurse energetice în ultimii ani în volumul lor total.
Tabelul 6
Ponderea diferitelor tipuri de resurse energetice în 1986-2007 din volumul lor tottal
Produs/anual 1986 % din 1990 % din 2000 % din 2007 % din
total total total total
Ţiţei 21204 40,6 22634 39,6 3614 39.1 3906 35,4
Gaz natural 11014 21,1 12962 22,7 2191 23.7 2654 24,1
Cărbune 15647 30,0 16426 28,7 2247 24.3 3136 28,9
Hidroenergie 1293 2,5 1388 2,4 610 6.6 709 6,5

Energie nucleară 3018 5,8 3787 6,6 585 6.3 622 5,6

ОN TOTAL 52176 100 57197 100 9247 100 11027 100

Sursa: British Petroleum, 2008.

7 Dan R.M.& Ingram J.C. – “International Business.Fourth Edition”, John Woley & Sons Inc., 1996 .

28
 Consumul de păcură în ţările din afara blocului comunist în 1979 a fost de 5,1 mlrd. bbl. Pвnă оn
1985 a scăzut cu 38,8% la 3,1 mlrd. bbl. Preţurile ridicate la pacură au condus la оnlocuirea acestui
produs cu cărbune în anumite zone, iar în altele – cu gaze naturale. De asemenea, păcura a fost
substituită parţial şi în urma dezvoltării sectoarelor nucleare în diferite ţări (vezi anexele 3, 4).
Păcura continuă să fie un produs solicitat de piaţa mondială, în detrimentul cărbunelui. Astfel, оn
1986, ca urmare a scăderii preţului la păcură, cererea de consum оn ţările din afara blocului
comunist a crescut cu 2,7%, urmвnd apoi un declin de 3,4% în 1987, în baza creşterii preţurilor.
Apoi, în 1988 tendinţa inversă – de scădere a preţurilor – a condus la creşterea cererii pentru pacură
cu 3,7%. Creşterea a continuat în 1989 şi 1990 cu 2,3%, respectiv cu 0,2% faţă de anii precedenţi,
deşi preţurile păcurii au оnregistrat o uşoară creştere. Recesiunea economică în care s-au aflat
majoritatea ţărilor dezvoltate în anul 1991 s-a manifestat şi în domeniul preţurilor şi a consumului
de păcură, acesta scăzвnd cu 0,9%. Situaţia s-a inversat оnsă în 1992, cвnd, datorită creşterii
economice susţinute, în special, în Asia, consumul acestuia a ajuns la nivelul anului 1990 . 8

Deşi consumul de păcură a оnregistrat o tendinţă pronunţat descrescătoare, acest produs va

continua să aibă piaţă de desfacere, cu condiţia că preţul să devină competitiv în raport cu preţurile
pentru produsele ce оl substituie. Celelalte produse, ce rezultă din rafinarea ţiţeiului, spre deosebire
de păcură, nu au оnregistrat mişcări spectaculoase privid evoluţia cererii lor de consum. Creşterile
economice din diverse zone geografice au determinat stimularea consumului de benzină, acesta
avвnd o evoluţie ascendentă pe оntreaga perioadă 1982–1991. în 1991 consumul de benzină se situa
la nivelul de 5,6 mlrd.bbl, adică, cu 21% mai mult faţă de nivelul consumului din 1982. Cererea de
benzină în următorii ani (1995-1999) a оnregistrat în continuare o creştere, iar consumul de benzină
оn această perioadă a avut o tendinţă crescătoare de la un an la altul, şi anume: în 1995 – cu 1,3%,
1996 – cu 0,9%, 1997 – cu 1,6%, 1998 – cu 1,4%, 1999 – cu 1,6% [63].
Оn această perioadă a avut loc modificare a structurii consumului de produse petroliere. A scăzut
ponderea de păcură în totalul produselor petroliere consumate în favoarea produselor deschise
(benzinele) şi a produselor medii distilate. Aceste modificări în structura de consum au fost foarte
pronunţate, în special în ţările dezvoltate.
Оn prezent, prognozele privind cererea mondială de petrol apar substanţial schimbate, ca urmare
a atacurilor teroriste din SUA la 11 septembrie 2001. Aceste evenimente, care s-au soldat cu
pierderea a mii de vieţi omeneşti, au avut drept consecinţă şi pierderea a mii de locuri de muncă,
scăderea severă a оncrederii consumatorilor aruncвnd industria aeronautică şi activitatea liniilor
aeriene оntr-un vвrtej al reducerilor de activitate. Astfel, în locul aşteptatei creşteri a cererii de petrol
pe plan mondial pentru anul 2001, a survenit o reducere cu 40.000 bbl/zi, pвnă la o valoare de

8 Worldwide Petroleum Industry Outlook. The 17th Edition – Oil and Gas Journal, Pannwell, 2000.
29
120.000 bbl/zi, iar în anul 2002 s-a оnregistrat o scădere a cererii mondiale de petrol cu 200.000
bbl/zi, pвnă la o valoare de 600.000 bbl/zi. Cererea de petrol în 2003 a fost de 78 milioane bbl/zi
(vezi anexa 7). Deşi erau semne că cererea de petrol din sectorul industrial оncepuse să-şi revină şi
să se recupereze în acel an în multe ţări ale OCDE.
Оn tabelul 7 este prezentată cererea mondială de petrol pe regiuni în anul 2002, precum şi
modificările оnregistrate faţă de anul 2001, cвt şi estimările privind evoluţia cererii în anul 2003.
Astfel, cea mai mare cerere în anul 2002 se оnregistrează pe continentul nord-american, aceasta
scăzвnd cu 0,18 mil.bbl/zi faţă de nivelul cererii din anul 2001. Asia se situează pe locul doi, cu un
nivel al cererii în 2002 de 21,60 mil.bbl/zi. Tendinţa pentru continentul asiatic este ascendentă, оn
special datorită creşterii economice din China. Pe locul trei se situează Europa, cu o cerere la
nivelul anului 2002 de 15,82 mil.bbl/zi, aceasta avвnd, de asemenea, o tendinţă crescătoare.
Tabelul 7
Cererea mondială de petrol pe regiuni (mil.bbl/zi)

Regiunea Cererea Cererea Cererea Cererea Modificare

2002 2005 2006 2007 2007/2002, %
America de Nord 23,95 25,49 25,31 25,53 6,6
Europa 15,82 15,61 15,63 15,28 -3,4
OCDE 8,53 49,67 49,34 49,08 47,54
China 5,16 6,69 7,21 7,54 46,1
Restul Asiei 7,47 8,77 9,02 9,29 24,4
Fosta URSS 3,74 3,92 4,06 4,12 10,2

Orientul Mijlociu 4,96 5,99 6,22 6,51 31,3

Africa 2,51 2,93 2,96 3,07 22,3

America Latină 4,73 5,10 5,33 5,61 18,6
ОN TOTAL 76,86 83,80 84,88 85,97 11,9
Sursa: International Energy Agency, Oil Market Report, 2008.

Astfel, cererea de ţiţei este efectuată pentru 3 grupuri de ţări: OCDE, ţările în dezvoltare şi
China, ţările CSI şi cele din Europa de Est. Evoluţia cererii pentru produsele petroliere este
prezentată doar pentru ţările OCDE şi cele în dezvoltare. O informaţie mai amplă cu privire la
nivelul cererii mondiale la produsele petroliere este prezentată în anexele 5 şi 14.
Drept răspuns la creşterea cererii şi a consumului la produsele petroliere s-a adaptat mereu şi
oferta mondială. Datele din tabelul 8 permit a face o comparaţie оntre principalele regiuni
consumatoare de petrol din lume (Asia–Pacific, bazinul Atlantic) şi principala regiune furnizoare de
petrol (regiunea Golfului Persic) în ceea ce priveşte cererea şi oferta de petrol.
Cu toate acestea, chiar în condiţiile în care au existat оntotdeauna capacităţi suplimentare de
producţie, o serie de ţări în dezvoltare din cadrul şi dinafara OPEC au pus în funcţiune noi capacităţi

30
de rafinare. Politica de preţuri promovată de OPEC a оncurajat marile firme petroliere să se dezvolte
şi să contribuie la creşterea ofertei mondiale de petrol şi produse petroliere.
Tabelul 8
Cererea şi oferta mondială de petrol (mil.barr/zi)
1999 2000 2010 2020
Asia – Pacific
Cerere 20,1 20,6 28,8 37,9
Ofertă 8,0 8,3 7,1 6,3
Cererea netă – reg. Asia-Pacific 12,1 12,3 21,7 31,6
Bazinul Atlantic
Cerere 50,3 50,6 57,5 65,1
Ofertă 43,6 44,8 51,6 53,3
Cererea netă a Bazinului Atlantic 6,7 5,9 5,9 11,8
Regiunea Golfului
Cerere 4,3 4,3 5,7 7,0
Ofertă 22,5 23,8 32,3 48,3
Surplusul net al Regiunii Golfului 18,3 19,5 26,6 41,3
Oferta mondială 74,1 76,8 95,9 114,7
Cererea mondială 74.7 75,5 92,0 110,0
surplus (+) / defici ( -) 0,6 1,3 3,9 4,7
Sursa: IEA, Annual Reports 1997-2000; Forecast for 2010-2020.

Astfel, au aparut o serie de capacităţi de producţie noi în numeroase regiuni ale lumii, cum ar fi
Marea Nordului, America Latină, Africa, Orientul Оndepărtat; alte zone, ca cele din fosta URSS, au
contribuit şi ele la creşterea ofertei. De asemenea, şi în cadrul OPEC s-au deschis noi rafinării.
Оn ceea ce priveşte cererea pentru petrol şi produse petroliere, aceasta a crescut moderat în ţările
industriale, оnregistrвnd creşteri importante în ţările în dezvoltare. în ultimii ani oferta mondială de
ţiţei a suferit o serie de schimbări semnificative, în urma unor evenimente majore cu caracter mai
degrabă politic. Războiul din Golf a determinat scoaterea din funcţiune a unor capacităţi
substanţiale de producţie din Kuweit şi Irak, stimulвnd, în acelaşi timp, apariţia unora noi în alte ţări
din OPEC, care să le оnlocuiască, dar şi pentru a nu impiedica creşterea economică. Un alt factor
perceput de pieţele de ţiţei şi produse petroliere a fost scăderea considerabilă a producţiei în fosta
URSS. Acest fapt a determinat stimularea ofertei în alte zone ale lumii. Drept rezultat, au apărut noi
capacităţi de producţie оntr-o serie de alte ţări dinafara OPEC. Aceste creşteri au “echilibrat”
scăderea producţiei din SUA şi fosta URSS.
Arabia Saudită este ţara care dispune de capacitatea de control şi influenţa asupra pieţei
mondiale a petrolului. Un exemplu în acest sens оl constituie intervenţia acestei ţări în anul 1992. Оn
acel an, Arabia Saudită a decis să-şi intensifice producţia pentru a pune în echilibru cererea cu
oferta, în vederea contracarării evenimentelor care puteau marca negativ piaţa mondială a petrolului
şi produselor petroliere.
Drept urmare a conflictului din Golf, situaţia pieţei mondiale de ţiţei s-a schimbat semnificativ.
Faptul că nu s-au găsit surse sigure care să alimenteze imediat şi continuu piaţa cu ţiţei, în ultima
perioadă a anului 1990 şi în 1991 preţurile au crescutmult. Imediat оnsă după consumarea

31
conflictului, piaţa s-a stabilizat, deoarece au fost scoase din funcţiune unele capacităţi importante de
producţie de ţiţei şi produse petroliere.
Оncă în anii ’50 producţia mondială de ţiţei a оnregistrat o tendinţă ascendentă, ca urmare a unei
cereri în continuă creştere. Această tendinţă de creştere a producţiei de ţiţei a fost оntreruptă în
perioada celor două şocuri petroliere. Astfel, creşterea bruscă a preţurilor în anii 1973–1974 a
generat o оncetinire a ritmului de creştere economică, fapt care a atras atenţia asupra necesităţii
efectuării de investiţii în domeniul conservării energiei.
Efectul produs de cea de-a doua creştere a preţurilor la ţiţei în anii 1979–1981 a avut o amploare
şi mai mare asupra dezvoltării, оmpingвnd economia mondială оntr-o puternică recesiune
economică.Drept rezultat, stoparea creşterii producţiei şi consumului de ţiţei a dus la scăderea
cererii pentru ţiţei şi produse petroliere.
Scăderea producţiei mondiale de ţiţei a acţionat şi asupra cererii de produse petroliere, aceasta
оnregistrвnd o tendinţă de scădere. Astfel, ridicarea de către OPEC a preţurilor la ţiţei s-a răsfrвnt
asupra preţurilor produselor petroliere, căutвndu-se surse alternative, mai ieftine, pentru оnlocuirea
lor.
Cвt priveşte ţiţeiul, preţurile reduse ale acestuia au determinat în perioada 1981–1985 o
оncetinire a eforturilor de conservare a surselor de energie, stimulвnd uşor cererea. Astfel, în 1984 s-
a оnregistrat chiar o creştere a producţiei de ţiţei în ţările dinafara blocului comunist cu 1,33 mil.
bbl/zi pвnă la 42,87 mil. bbl/zi, o creştere cu 3,2% faţă de anul precedent. La nivel mondial,
creşterea a fost cu 1,41 mil. bbl/zi pвnă la 58,1 mil.bbl/zi, adică, o creştere cu 2,5%. Cauzele
principale ale creşterii producţiei de ţiţei au fost preţurile mici ale acestui produs, pe de o parte, şi
intensificarea creşterii economice şi a cererii de produse petroliere, pe de altă parte . 9

Оn anul următor s-a produs o inversare a situaţiei, în 1986 оnregistrвndu-se cel mai ridicat nivel
al producţiei de la 1980. Producţia mondială petrolieră a crescut cu 2,7 mil. bbl/zi pвnă la 60,4 mil.
bbl/zi. în 1987, în urma creşterii preţurilor, s-a оnregistrat un declin al producţiei mondiale cu
225.000 bbl/zi, iar la nivelul ţărilor dinafara blocului comunist – cu 460.000 bbl/zi. Preţurile mai
reduse din 1988 au schimbat din nou direcţia, astfel producţia crescвnd cu aproximativ 2 mil. bbl/zi.
Nivelul producţiei mondiale a fost în acel an de 62,35 mil. bbl/zi, iar cel al statelor dinafara sferei
comuniste – de 46,4 mil. bbl/zi. Pe aproape оntreaga durată a anului 1989 preţurile au fost relativ
stabile, dar mici, fapt care a permis o stimulare a cererii. Producţia dinafara blocului comunist a
crescut cu 1,4 mil. bbl/zi, оntărind creşterea economică şi cererea pentru ţiţei. Producţia din ţările
comuniste a scăzut ca urmare a intensificării problemelor economice interne ale URSS.

9 Attiga A.A. The Arabs and the Oil Crisis 1973 – 1986. OAPEC Information Department, Safat, 1987.

32
 Conflictul din Golf nu a anihilat cererea de ţiţei. Producţia mondială în 1990 a crescut cu 1,6%
pвnă la 64,815 mil. bbl/zi. Producţia OPEC a crescut cu 5,8% pвnă la 24,76 mil. bbl/zi. în ceea ce
priveşte producţia ţărilor socialiste, aceasta a scăzut în fosta URSS cu 6% pвnă la 11,54 mil. bbl/zi,
scăderi puternice оnregistrвndu-se şi în Europa de Est, ca urmare a schimbărilor politice şi
economice (vezi anexa 8). în tabelul 9 sunt prezentate stocurile petroliere din ţările OCDE (оn mil.
barili) în perioada anilor 1991-1999, modificările care au avut loc în stocurile petroliere ale acestor
ţări.
Tabelul 9
Stocurile petroliere ale OCDE (mil. barili)

Ţara % modificare % modificare

1991 2000 2005 2006 2007 2000/1991 2007/2000

Canada 114 144 178 181 205 26,3 42,4

Franţa 138 170 185 182 180 23,2 5,9
Germania 271 272 283 283 275 0,3 1,1
Italia 164 140 132 133 133 -14,6 -5
Japonia 557 634 612 631 621 13,8 -2,1
M.Britanie 118 100 95 109 98 -15,3 -2
SUA 1581 1468 1698 1720 1662 -7,1 13,2
Alte ţăriOCDE 513 117 104 103 106 -77,2 -9,4
Оn total OCDE 3476 3796 4068 4165 4097 9,2 7,9

Sursa: Energy Information Administration, International Petroleum Monthly, May 2008.

Scăderea activităţii economice оn ţările OCDE şi evenimentele politice din fosta Uniune
Sovietică şi Europa de Est au contribuit la reducerea producţiei de ţiţei în 1991 pвnă la 64,490 mil.
bbl/zi, chiar dacă la nivelul statelor OCDE ea a оnregistrat o scădere marginală pвnă la 24,530 mil.
bbl/zi. Producţia fostei URSS a scăzut mult – cu 9,7% faţă de anul precedent, ea fiind de 10,430
mil.bbl/zi. O uşoară creştere a activităţii economice în 1994 a condus la stimularea producţiei
mondiale de ţiţei pвnă la 65,755 mil. bbl/zi. în anul următor aceasta, de asemenea, a fost din nou în
creştere, nivelul mondial atingвnd în anul 1996 – 66,93 mil. bbl/zi, în timp ce în fosta URSS
declinul economic general s-a răsfrвnt şi asupra producţiei de ţiţei. în următorii 3 ani producţia
mondială a avut aceeaşi tendinţă ascendentă.
Toate aceste mişcări ale producţiei şi preţurilor au demonstrat că nivelul producţiei şi cererea de
ţiţei sunt sensibile la oscilaţiile оnregistrate de activitatea economică, pe de o parte, şi la oscilaţiile
preţurilor ţiţeiului, pe de altă parte. Producţia de ţiţei scade sau creşte în funcţie de evoluţia
activităţii economice şi de mişcarea preţurilor. De exemplu, în septembrie 2001, oferta de petrol pe
plan mondial a fost afectată în urma atacurilor teroriste ce au avut loc la New York şi Washington.
Estimările preliminare denotă faptul că producţia mondială de petrol a atins o medie de 76,75
33
mil.bbl/zi în luna septembrie, cu 500.000 bbl/zi mai puţin faţă de luna anterioară. Volumul scăderii
a fost pus pe seama OPEC, producţia OPEC scăzвnd cu 450.000 bbl/zi, pвnă la 24,47 mil.bbl/zi.
OPEC, imediat după atacurile teroriste, a făcut o declaraţie pentru a asigura stabilitatea pieţei şi
suficienţa ofertei şi-a păstrat “producţia-ţintă” (producţia convenită) neschimbată la оntвlnirea de la
Viena din 26–27 septembrie 2001. Nu s-au оnregistrat оntreruperi ale exporturilor din Orientul
Mijlociu nici după оnceperea acţiunii militare aliate din Afganistan, din 7 octombrie.
Оncepвnd cu anul 1999 se observă o tendinţă crescătoare a ofertei de ţiţei în toate cele 3 grupuri
de ţări prezentate: OPEC, CSI, ţările non-OPEC şi China (tab. 10). Un element important оn
evoluţia viitoare a ofertei de ţiţei o constituie abilitatea CSI de a-şi menţine nivelul de producţie. în
cazul în care aceste state işi vor reduce în continuare capacităţile de producţie, OPEC оşi va оntări
poziţia pe piaţa mondială. Toate aceste aspecte, precum şi cele politice, legate de posibilitatea
eliminării definitive a embargoului impus Irakului, dar şi altor ţări (Libia, Yugoslavia etc.), vor
constitui factorii care vor marca evoluţia ofertei de ţiţei şi produse petroliere (vezi anexa 8).
Tabelul 10
Oferta mondială de ţiţei în anii 1998-2007 (mii barili /zi)

% modif.
1998 2000 2005 2006 2007 2007/
1998

Producţia mondială de ţiţei

OPEC 31892 32160 33321 33560 35204 10,4
Non-OPEC şi China 37517 37994 37722 37464 37267 -0,7
Fosta URSS 7391 8014 11839 12318 12804 73,2
Totalul mondial 73588 74916 81255 81659 81533 10,8
Rafinarea internaţională
Capacităţi de rafinare 79640 81929 85499 86678 87913 10,4
Rafinarea efectivă 66926 68594 74005 74743 75545 12,9
Rata de utilizare, % 84,0 83,7 86,6 86,2 85,9 2,3
Sonde active de forare (exclusiv
CSI, Europa de Est, China)
SUA 831 700 46,2
Canada 260 240 89,5
Alte ţări 755 700 40,0
în total 1846 1640 49,0
Preţul mondial al petrolului
Preţul mediu de export 11,92 17,00 52,00
( $/ baril)

Sursa: Worldwide Petroleum Industry Outlook – acces limitat British Petroleum.

Referitor la problema capacităţilor de producţie, se preconizează că anual vor fi puse оn

funcţiune noi capacităţi de producţie. Oricum, se previzionează că cererea pentru petrol va creşte
оntr-un ritm mai mare decвt capacităţile, fapt care va conduce la o creştere continuă a preţurilor.

34
 1.4. Preţurile produselor petroliere pe plan mondial
Preţurile produselor petroliere continuă să fie volatile, fluctuaţiile оnregistrate rezultвnd din
interacţiunea cererii cu oferta de pe piaţă. Mişcările ciclice ale preţurilor cauzează o serie de
probleme de planificare şi operaţionale în economia mondială. în ultima decadă, marcată de cel
puţin un eveniment politic major cum ar fi războiul din Golf sau atacurile teroriste din 11
septembrie 2001 de la New York, preţurile produselor petroliere nu au оnregistrat fluctuaţii atвt de
puternice ca în perioadele precedente – anii ’70–оnceputul anilor ’80 – cвnd şocurile petroliere au
zguduit activitatea economică mondială.
Оncepвnd cu anii ’70, legătura dintre activitatea economică şi consumul de energie a continuat
să se deterioreze, ca urmare a creşterii mai rapide a preţului ţiţeiului şi altor surse de energie оn
raport cu evoluţia altor costuri economice. Astfel, deciziile investiţionale adoptate în diverse
sectoare economice urmăreau, în special, reducerea dependenţei de resursele energetice scumpe si
restrвngerea investiţiilor din sectoarele economice intensive în energie. Rezultatul avea să se
propage în lanţ în toate sferele economice, cu efecte negative asupra creşterii.
Оn perioada 1972–1982, preţul ţiţeiului „Arabian light crude” a crescut de la 2,48 $/bbl la 34
$/bbl, adică cu 1271%. Dacă оnsă ajustăm preţul ţiţeiului la evoluţia inflaţiei, creşterea reală a
acestuia a fost cu 546%. Comparativ cu ţiţeiul, celelalte produse au оnregistrat în această perioadă o
creştere cu doar 151%.
Cererea pentru produsele petroliere nu a reacţionat imediat la creşterea puternică a preţurilor la
ţiţei. Aceasta pentru că preţul ţiţeiului în anii ’60 se situa mult sub preţul de echilibru al pieţei, el
fiind mai ieftin comparativ cu alte produse. De aceea, creşterea iniţială a preţurilor la ţiţei în anii
1973-1974 a fost uşor absorbită de economii. în anexa 10 este redată evoluţia preţului la petrol оn
anii 1981-1998.
O altă explicaţie la „reacţia оntвrziată” a cererii de energie la creşterea preţului la ţiţei rezidă în
faptul că o serie de sectoare industriale şi comerciale s-au adaptat mai lent la aceste scumpiri,
investiţiile pentru corectarea consumului de energie al acestor sectoare necesitвnd, în multe cazuri,
o perioadă mai mare de 10 ani pentru a putea fi realizate. Datele din tabelul 11 demonstrează
evoluţia preţurilor mondiale la ţiţei în ţările OPEC şi non-OPEC în decurs de douăzeci de ani (din
1979 pвnă în 2006). Aşadar, în perioada anilor 1979-1985 preţurile mondiale la ţiţei au crescut mai
mult de două ori.
Оntre anii 1978 şi 1981 preţurile la ţiţei au crescut cu 152%, cererea scăzвnd cu 12,3%. Astfel,
fiecare creştere cu 10% a preţului a determinat o scădere a cererii cu 0,8% - o cerere apreciată a fi
relative inelastică. Trebuie subliniat, totuşi, că cererea a răspuns la modificarea preţurilor.

35
 Tabelul 11
Preţurile mondiale la ţiţei (preţurile oficiale de vвnzare - $/baril )

Anul Totalul mondial Totalul OPEC Totalul non-OPEC Diferenţe non-OPEC –

OPEC
1979 13,08 13,03 13,44 +0,41
1980 28,84 28,30 31,94 +3,64
1981 35,49 34,82 38,54 +3,72
1982 34,18 34,13 34,35 +0,22
1983 33,00 33,54 31,72 -1,82
1984 28,61 28,59 28,65 +0,06
1985 28,33 28,43 28,16 -0,27
1986 27,10 27,81 26,14 -1,67
1987 16,24 16,10 16,44 +0,34
1988 16,57 16,77 16,21 -0,56
1989 13,58 13,36 14,06 +0,70
1990 18,91 18,72 19,29 +0,57
1991 24,72 24,18 25,78 +1,60
1992 16,22 15,88 16,87 +0,99
1993 16,86 16,55 17,47 +0,92
1994 12,44 12,15 12,79 +0,64
1995 16,22 16,05 16,40 +0,35
1996 18,55 18,12 19,12 +1,00
1997 23,46 23,07 23,96 +0,89
1998 15,36 14,97 15,91 +0,94
1999 9,93 9,96 9,90 -0,06
2000 27,07 26,92 27,19 0,26
2001 22,73 23,01 22,45 -0,56
2002 23,47 23,45 23,49 0,04
2003 27,11 26,95 27,25 0,30
2004 34,62 34,68 34,58 -0,10
2005 49,87 50,40 49,47 -0,94
2006 60,32 61,38 59,58 -1,80
Sursa: Energy Information Administration, 2008

La оnceputul anilor ’80, scăderea cererii de ţiţei, la fel ca şi оncetinirea creşterii economice la
nivel mondial, au exercitat presiuni asupra preţurilor la ţiţei. Scăderea consumului de ţiţei nu a putut
disloca o parte din capacităţile de producţie existente, supraproducţia influenţind preţurile la ţiţei оn
descreştere. Astfel, în 1983 preţul ţiţeiului din Arabia Saudită a scăzut pвnă la 29$/bbl, iar în 1985
acesta costa 28 $/bbl.
Iniţial, scăderea preţurilor la ţiţei a avut un impact pozitiv asupra cererii. Astfel, în 1984 aceasta
a crescut cu 2%, urmвnd o scădere cu 1,1% în anul următor. Trebuie notat că preţul la ţiţei,
exprimat uzual în $ (iar în acea perioadă $ era mai puternic decвt alte valute), avea sa fie mai mare
оn ţările europene şi celelalte ţări decвt în SUA. în această situaţie, cererea mondială a reacţionat
mai lent la scăderea preţurilor la ţiţei decвt cererea din SUA
Stoparea scăderii preţurilor la ţiţei pвnă în 1985 a fost generată de reducerea de către Arabia
Saudită a nivelului producţiei, cu toate că aceasta ţară avea să-şi schimbe ulterior politica de piaţă şi
de preţuri, ca urmare a scăderii producţiei sale sub nivelul de 2 mil. bbl/zi. Astfel, la sfвrşitul anului
1985, OPEC оşi propune să recapete procentele pe piaţă pierdute ca urmare a scăderii producţiei.

36
Acest pas avea să provoace o prăbuşire a preţurilor în numai 7 luni cu 65,5%, preţul barilului de
ţiţei fiind în august 1986 de 9,35 $, faţă de 27,10 $, cвt costa acesta în ianuarie 1986. în septembrie
1986, OPEC adoptă cote de producţie pentru fiecare stat membru, astfel preţul ţiţeiului crescвnd
pвnă la 13-14 $/bbl la sfвrşitul anului. Menţinerea cotelor de producţie avea să genereze оn
continuare o creştere a preţului la ţiţei pвnă la 17,5 $/bbl în anul 1987. Preţurile la termen pentru
tipul de ţiţei „light sweet” depaşeau la acea dată nivelul de 20 $/bbl.
Scăderea preţurilor în 1986 a atras după sine stimularea consumului, anihilвnd orice оncercare de
conservare. Astfel, în ţările dinafara blocului comunist cererea de produse petroliere a crescut оn
1986 cu 3,3%. Supraproducţia OPEC din 1988 a antrenat o nouă scădere a preţurilor. Deşi sistemul
de cote în cadrul acestei organizaţii era în vigoare, cвteva dintre ţări, cum ar fi Irakul sau Emiratele
Arabe Unite, au refuzat să adere la sistemul de cote de producţie, aceste ţări producвnd la nivelul
capacitaţilor lor de producţie. Urmarea a fost scăderea preţurilor la ţiţei pвnă la nivelul atins în
1986, fapt care a determinat stimularea cererii, ea crescвnd cu 3,9%.
Dar criza din Orientul Mijlociu a condiţionat o explozie a preţurilor la produsele petroliere.
Astfel, preţul mediu de export al ţiţeiului a crescut cu 28,2% în 1990 faţă de anul precedent,
atingвnd nivelul de 21,35 $/bbl. Cererea nu a оnregistrat оnsă vreo tendinţă descrescătoare, în special
datorită creşterilor de consum din ţările în dezvoltare. Astfel, la nivelul ţărilor dinafara blocului
comunist cererea a crescut cu 1,6%, iar în ţările în dezvoltare – cu 5,3%. în anii '90 preţurile la ţiţei
au continuat să crească. Astfel, în 1997, ţiţeiul a fost vвndut la un preţ mediu de export de 18,38
$/bbl. în 1998 acesta a scăzut la 11,92 $/bbl, în anul următor continuвnd să scadă.
Aşa cum se preconiza, preţurile la ţiţei şi la produsele petroliere au оnregistrat în a doua jumătate
a anului 1999 o tendinţă crescătoare, acestea avвnd un ritm mult mai accentuat de creştere decвt
inflaţia. Refuzul Irakului de a coopera cu organismele internaţionale, printre care şi ONU, permite
celorlalte ţări furnizoare de ţiţei să-şi folosească capacităţile de producţie оntr-o proporţie mai
mare. Deşi reintrarea Irakului s-a tergiversat mai mult decвt se aştepta, chiar şi în condiţiile în care
celelalte ţări OPEC au folosit capacităţile de producţie la maximum sau au pus în funcţiune noi
capacităţi, preţurile vor tinde sa crească, în special datorită scăderii masive a producţiei în ţările
CSI
Astfel, оntr-o perspectivă de 5 ani, se aşteaptă o diminuare a excesului capacităţilor de producţie
оn raport cu evoluţia cererii. în anul 1998, din totalul capacităţilor de producţie, erau în exces
10,4%, iar din totalul cererii pentru produsele petroliere, în exces, erau 11,6%. La sfвrşitul anului
2000 s-a оnregistrat o reducere a capacităţilor de producţie pвnă la 10,3% din totalul acestora şi pвnă
la 11,4% din totalul cererii. în opinia specialiştilor din domeniu se prevedea ca în anul 2008
capacităţile de producţie vor fi supradimensionate cu doar 7,3%, acestea producвnd în exces 7,8%

37
din totalul cererii. în această perioadă se aşteaptă o apropiere a cererii cu oferta de produse
petroliere, de asemenea, o creştere în continuare a preţului la ţiţei, acesta atingвnd nivelul de 31,4
$/bbl în 2009. De fapt, după cum se ştie, situaţia s-a achimbat esenţial spre finele anului 2007.
Preţul la petrol a crescut de 3-4 ori, în iulie 2008 - depăşind 150 $/bbl., iar spre sfвrşitul lunii
octombrie 2008 s-a redus pвnă la 60 $/bbl. în legătură cu situaţia creată pe piaţa petrolieră mondială,
ţările OPEC au hotărвt să reducă volumul producerii şi exportului petrolului cu 5%, totodată,
adresвndu-se către ţările non-OPEC exportatoare de petrol să оntreprindă aceleaşi măsuri.
De asemenea, se constată că OPEC va juca un rol major în determinarea preţurilor mondiale la
produsele petroliere. în trecut incapacitatea sau indezirabilitatea OPEC de a menţine producţia în
limitele cotelor fixate constituiau motive principale ce determinau volatilitatea preţurilor,
volatilitate care ulterior avea să lovească puternic asupra producţiei şi cererii. Un factor-cheie оn
acest sens, va fi dorinţa unor state ca Arabia Saudită, Venezuela, dar şi a altora de a susţine
stabilizarea preţurilor prin măsuri de ajustare a nivelurilor de producţie.
Un alt factor major în stimularea consumului de ţiţei оl constituie rata de creştere economică. Оn
1998 la nivelul ţărilor OCDE aceasta a fost de 2,2%, pentru ţările în dezvoltare – de 4,0%, iar
pentru ţările din Europa de Est şi CSI – de 2,9%. în 1999 rata de creştere economică în ţările OCDE
a fost de 1,7%, în ţările în dezvoltare – de 5,3%, iar în ţările din Europa de Est şi CSI – de 3,4%.
Preţul relativ redus al ţiţeiului şi al altor surse de energie a contribuit la stimularea creşterii
economice în toate zonele. Pвnă în 2009 la nivelul ţărilor OCDE se aşteaptă o creştere economică,
оn medie, de 2,1%. La nivelul ţărilor în dezvoltare, se preconizează, de asemenea, un ritm mai redus
de creştere economică. în ceea ce priveşte Europa de Est şi statele CSI, pentru perioada 2005–2009
se preconizează un ritm de creştere de 3,2% anual.
De asemenea, după opinia specialiştilor, o serie de alţi factori vor constitui impulsuri pozitive
pentru creşterea consumului de produse petroliere. Astfel, stabilirea unor noi reguli economice la
nivelul Uniunii Europene şi al Americii de Nord vor contribui la intensificarea comerţului şi a
activităţii economice. Perspective de creştere vor avea şi ţările din Europa de Est şi CSI.
Din anul 1998, preţurile petrolului au oscilat de la mai puţin de 10 USD/bbl la peste 35
USD/bbl. Pe parcursul anului 2000 nu a fost ceva neobişnuit ca preţurile să fluctueze şi cu peste
25%, uneori aproape cu 50%, în oricare dintre lunile anului. După ce preţurile petrolului au căzut
mult în decembrie 2000, s-au ridicat din nou la оnceputul anului 2001 şi au continuat să crească оn
primul trimestru al anului din cauza unui deficit de petrol apărut pe piaţa mondială.
Experienţa anilor 1998 şi 1999 arată că chiar dacă există o supraproducţie semnificativă faţă de
cotele de producţie existente, cotele revizuite (scăzute) se reflectă în scăderea producţiei de petrol

38
brut. Nesiguranţa pieţei este foarte mare. Se ridică оntrebări în privinţa economiei şi cererii de petrol
оn legătură cu intervenţia SUA în Irak.
Specialiştii au apreciat că pe lвngă acţiunea factorilor fundamentali ai pieţei, o contribuţie
esenţială la influenţarea pieţei şi a preţurilor ţiţeiului a revenit factorilor politico-diplomatici şi, mai
ales, factorilor psihologici – speculativi, al căror impact poate fi abil dirijat prin mecanismele
pieţelor la termen (bursa).
OPEC invocă, în plus, o serie de alţi factori cu caracter structural care au contribuit la situaţia
actuală a pieţei petrolului, şi anume:
a) Faptul că societăţile de petrol şi gaze au fost destul de precaute şi de sceptice în legătură cu
posibilitatea de susţinere a unor preţuri foarte ridicate. Din acest considerent, în 1998 şi 1999, aceste
companii au recurs la fuziuni pentru a contracara impactul preţurilor joase, iar în 2000, deşi
avantajate de preţuri mari, au investit cu prudenţă în proiecte menite să asigure o creştere a
producţiei.
b) Infrastructura insuficientă de transport maritim şi problemele de aprovizionare (blocaje,
оntreruperi) survenite în capacităţile de rafinare şi conducte – ultimele aspecte fiind legate, în
principal, de caracterul tot mai restrictiv al legislaţiilor ecologice.
Evoluţia evenimentelor pe plan internaţional din ultimii ani a reflectat cu claritate caracterul
extrem de vulnerabil al pieţei la impactul unor factori psihologici şi speculativi, manevraţi cu
abilitate atвt de producătorii, cвt şi de consumatorii de ţiţei (inclusiv de către Agenţia Naţională a
Energiei). în ultimii ani preţurile la ţiţei şi produsele petroliere au fost foarte volatile. Astfel,
preţurile au crescut pe оntreg anul 2002, în principal, datorită reducerii producţiei OPEC, dar şi în
urma unei anticipări a acţiunilor militare în Irak. Deci, la оnceputul anului 2002 preţul ţiţeiului a fost
de circa 15-16 USD/bbl, oscilвnd, la sfвrşitul aceluiaşi an, оntre 25 şi 30 USD/bbl. Dacă în perioada
2001-2003 tendinţa anuală a preţului a fost crescătoare (22,01 USD/bbl în 2001 pвnă la 25,50
USD/bbl în 2003), pentru anul 2005 se preconiza o scădere a preţului ţiţeiului pвnă la nivelul de
23,27 USD/bbl. Această scădere se previziona a se produce ca urmare a extinderii resurselor
energetice alternative (dezvoltarea capacităţilor nucleare în SUA şi Europa, care sunt şi cei mai
mari consumatori de energie, precum şi scăderea costurilor de producţie în domeniul energiei
nucleare).
Pe termen lung, se prevedea că preţul petrolului va creşte pвnă la nivelul de 25,50 USD/bbl оn
anul 2020, şi peste 26,50 USD/bbl în anul 2025 [150, p. 28-41], în termeni reali, datorită deprecierii
dolarului american, acesta va depăşi nivelul de 48 USD/bbl. Această creştere este estimată a se
produce graţie sporirii cererii de ţiţei, ea urmвnd să se dubleze în 2025 faţă de 2001 (de la 76 mil.
bbl/zi la peste 123 mil. bbl/zi în 2025), dar şi scăderii producţiei de ţiţei în unele ţări cum ar fi SUA,

39
Canada, Mexic, Europa de Vest, Australia şi Noua Zeelandă. în ceea ce priveşte oferta de ţiţei din
celelalte zone, aceasta va avea o tendinţă crescătoare atвt în termeni procentuali, cвt şi în termeni
absoluţi.
Оnsă, aceste prognoze nu corespund realităţii. Previziunile legate de piaţa energetică, în general,
şi de piaţa petrolului, în particular, constituie subiectul unei mari incertitudini. O serie de
evenimente cum ar fi clima severă, frămоntările politice, grevele, descoperirile tehnologice, nu pot fi
anticipate. Evoluţiile viitoare ale tehnologiilor, creşterile demografice, creşterile cererii pot fi
estimate, luвndu-se în calcul totuşi o marjă de eroare.
Estimările prezentate mai sus au fost făcute în anul 2002. Studiile efectuate în anul 2003 denotă
оnsă anumite schimbări atвt în ceea ce priveşte evoluţia preţului la ţiţei pвnă în anul 2025, dar şi
anumite modificări legate de oferta de petrol. Astfel, EIA propune 5 variante în evoluţia producţiei,
importurilor, a consumului şi a preţului la ţiţei pentru anul 2025 (tabelul 12).
Tabelul 12
Previziuni legate de piaţa petrolului pentru anul 2025

2025
Factori economici 2000 2001 Referinţă Creştere ec. Creştere ec. Preţ mond. Preţ mond. ţiţei
lentă*** ridicat ă**** ţiţei mic***** mare ******
1. Producţia primară 15,14 14,94 15,05 14,38 15,45 14,12 15,92
ţiţei (cvadrilion Btu*)
2. Importuri nete de 22,28 23,29 41,23 37,63 45,82 44,06 37,97
petrol** (cvadrilion Btu)
3. Consum produse 38,53 38,46 56,56 52,16 61,61 58,57 54,65
petroliere (cvadrilion
Btu)
4. Preţurile (USD 2001) 28,35 22.01 26,57 24,85 28,09 19,04 33,05
mondiale de ţiţei

* Cantităţile de mai sus sunt derivate din volumele, în care produsele menţionate se măsoară (tone, bbl, etc.) şi transformate
pe baza unor indicatori de conversie în unităţi termale (British termal unit).
** Prin importuri nete de petrol a se оnţelege importuri nete de ţiţei, produse petroliere, uleiuri neprelucrate, alcool, eteri,
componenţi amestecaţi.
*** Prin creştere economică mică se оnţelege creşterea PIB cu o rată anuală de 2,5% faţă de cazul de referinţă, în care
creşterea ratei anuale PIB este de 3,0%.
**** Prin creştere economică ridicată se оnţelege creşterea, în medie, a ratei anuale PIB cu 3,5%.
***** Prin preţ mondial mic al ţiţeiului оnţelegem preţul de 19,04 USD/bbl pentru anul 2025 faţă de cel de 26,57 USD/bbl,
considerat pentru cazul de referinţă
****** Prin preţ mondial mare al ţiţeiului оnţelegem preţul de 33,05 USD/bbl în anul 2025.

Creşterile economice preconizate la nivel mondial se vor răsfrвnge pozitiv şi asupra cererii de
energie menită să alimenteze dezvoltarea, principalii combustibili energetici fiind petrolul şi gazele
naturale. Excesul capacităţilor de rafinare va constitui în continuare o problemă majoră, care va
influenţa preţurile în perioada previzionată. Această problemă poate fi ţinută sub control, dacă ţările
producătoare de ţiţei vor controla producţia şi dacă cererea ţărilor în dezvoltare va fi în continuare
susţinută. Scoaterea din circuit a unor zone /cвmpuri petroliere, precum şi оnlocuirea acestor surse
de aprovizionare cu altele noi vor constitui unul dintre factorii, care оşi va lăsa amprenta asupra
pieţei mondiale a ţiţeiului.

40
 Un alt factor ce va marca în continuare piaţa petrolului este volatilitatea preţurilor la acest
produs. Astfel, din analizele efectuate asupra preţurilor la petrol se observă că aceste preţuri sunt
constituite nu doar pe baza unor factori comerciali, cum ar fi cererea şi oferta pentru petrol, ci şi ca
urmare a producerii unor fenomene extra-comerciale cum ar fi situaţia pe piaţa finnaciară
internaţională, evoluţiile tehnologice, dar şi cele climatice, conflictele militare etc. Toţi aceşti
factori marchează direct piaţa petrolului, nefiind de cele mai multe ori posibilă anticiparea
producerii lor.
Traectoria preţului la petrol seamănă cu o cardiogramă care exprimă un nivel uniform al
ritmului de dezvoltare a complexului energetic global [150, p.28-41]. Către nivelul dinţilor şi
adвnciturile căderii lor în ultimii treizeci de ani este concentrată atenţia cercurilor de afaceri, a
specialiştilor şi consumatorilor de rоnd (fig. 6).

150
140
130 Preţul la ţiţei
120 corectat cu
110 nivelul
100 inflaţiei şi
90 cursul
80 dolarului
70
60
Preţul la ţiţei
50
40 оn dolari
30
20
10
0
1970 1976 1980 1986 1900 1997 2000 2004 2007 2008

Fig. 6. Dinamica preţului mediu la petrolul importat în ţările OCDE (USD/bbl).

Sursa: Башмаков И. Цены на нефть: пределы роста и глубины падения. Вопросы экономики. -2006. -№3. -C.28.

Conform rezultatelor sondajului internaţional al opiniei publice, cel mai mult оi оngrijorează pe
oamenii din lume creşterea preţurilor la petrol. După cum demonstrează experienţa ultimilor 35 de
ani, cercetătorilor le este foarte greu să prevadă în baza evaluării experţilor sau modelelor
matematice nu numai nivelul, dar deseori chiar direcţia corectă a dinamicii în perspectivă a preţului
la petrol. Totodată, оncercările de a prognoza preţurile la petrol nu pot fi privite ca un joc la modă,
fără folos pentru practică. Astfel de оncercări fac toate firmele care investesc mijloace colosale оn
sectorul petrolier, ministerele economiei şi finanţelor din multe ţări, precum, milioane de
consumatori de produse petroliere.

41
 Оn lucrarea publicată în 1992 de către I.Başmakov „Energetica lumii: оnvăţămintele viitorului” 10

erau formulate următoarele concluzii:

• pвnă în anul 2000 preţul mondial la petrol nu va depăşi nivelul anului 1985;
• apoi presiunea оnaltă la potenţialul de resurse în ramură va duce la creşterea preţului la petrol.
Cu cвt nivelul preţurilor şi durata lor se vor menţine la un nivel scăzut, cu atвt mai brusc ele vor
creşte în viitor;
• tendinţa de creştere comparativă a preţurilor la produsele petroliere nu este inevitabilă;
• amplitudinea de oscilare a preţurilor la petrol poate fi destul de mare şi depinde de politica
centrului cartelului de petrol – a ţărilor din Orientul Apropiat, de dinamica capacităţilor de
producţie şi nivelul de folosire a lor. Creşterea preţului la petrol оncepe cвnd indicatorul
nivelului de folosire a capacităţilor de producţie din aceste ţări depăşeşte 85%.
Experţii FMI şi OCDE recunoşteau оncă în 2005 că efectul creştereii preţurilor la petrol
influenţează negativ dezvoltarea globală a economiei, ceea ce a fost apreciat ca principalul factor de
risc economic. O concluzie similară se poate face în baza datelor SUA, numai că aici nivelul de sus
este o pondere de 10%. Se preconiza ca ritmul de sporire a PIB al SUA în 2006 să fie cu 0,2% mai
jos de nivelul anului 2005, care, la rвndul său, să fie cu 1% mai jos de nivelul anului 2004. Pe cвnd
acest indicator оncă nu atinsese 10%.
Aşadar, proporţia de 10-11% din PIB poate fi considerată ca nivelul de sus de la care trebuie
reorientate mijloacele economice la procurarea resurselor energetice, în urma cărora se mai poate
asigura creşterea economică. în anii 1980-1981 această proporţie a evaluat mult, ceea ce şi a
determinat scăderea ritmului de creştere a PIB. în caz de mărimi mai mici ale acestor dimensiuni la
resursele energetice comparativ cu PIB, se asigură un potenţial de creştere economică pe baza
interconecxiunii altor factori de producţie. în caz contrar, cвnd se depăşeşte nivelul de sus al puterii
de cumpărare, se reduce posibilitatea de оnlocuire a factorilor de producţie. Rata profitului se
reduce, o parte din capital se devalorizează, în activitatea de business rămвn cei a căror normă
individuală a profitului depăşeşte media.
Petrolul şi sursele de energie deseori sunt numite bunuri cu o elasticitate redusă a preţurilor.
Aceasta e corect numai în cazul în care proporţia corespunzătoare se păstreză în limite constante.
Iar dacă proporţia depăşeşte aceste limite, atunci elasticitatea creşte brusc. Cвnd „depăşeşte” pragul,
creşterea оncetează sau stopează. în cazul dat, admiterea independenţei factorului profit (Y – PIB) şi
preţ (P), luate ca bază a funcţiei ordinare a cererii de energie (E =A x Y x P ), nu se confirmă.
ey ep

Ritmul de sporire a cererii la energie (T ) poate fi exprimat în modul următor:

e

10 Энергетика мира:уроки будущего /Под ре. И.Башмакова. М.: МТЭА, 1992.

42
 T = ex T + e x T
e y y p p ,

unde: T - ritmul de sporire a PIB; T - ritmul de sporire a preţurilor la purtătorii de energie;

y p

e şi e – elasticitatea cererii în corespundere cu profitul şi preţul.

y p

Cвnd ponderea cheltuielilor pentru resursele energetice în PIB depăşeşte:

T =T -bxT
y yp p ,

unde: Typ - ritmul potenţial de sporire a PIB.

Sau Te = ey x Typ + (ep - ey x b) xTp, coeficientul de elasticitate la preţ (ep) este mai mic de zero şi
el creşte absolut cu mărimea ey x b.
Aşadar, funcţia cererii la energie şi petrol se caracterizează prin coeficienţii dinamici de
elasticitate. Cвnd coraportul „cheltuielilor pentru energie/PIB” depăşeşte pragul de sus, sporirea
preţurilor la resursele energetice conduce la creşterea coeficientului de elasticitate a preţurilor [150,
p. 34].

43
 2. FLUXURILE INTERNATIONALE CU PETROL
ŞI PRODUSE PETROLIERE

2.1. Comerţul internaţional cu petrol şi produse petroliere. Perspective

Оn secolul XXI, una dintre cele mai mari probleme ale omenirii o constituie cea a energiei.
Populaţia globului este în continua creştere, astfel că aceasta va atinge în mai puţin de 50 ani cifra
de 8 mlrd. oameni. Acest fapt forţează oamenii de ştiinţă să găsească noi alternative pentru a
substitui, cel puţin parţial, sursele tradiţionale de energie. Din păcate, soluţiile deja găsite nu pot fi
aplicate în masă şi nu au rezultatele scontate.
Avвnd în vedere faptul că resursele tradiţionale de energie, în speţă cele de petrol, se găsesc оn
regiuni diferite faţă de cele de consum, de organizarea unor fluxuri comerciale continui va depinde,
оn final, dezvoltarea economică. Principalele zone ce furnizează ţitei sunt localizate în Orientul
Mijlociu, Rusia, America Centrală şi Africa, în timp ce principalii consumatori se găsesc în
America de Nord, Asia–Pacific şi Europa. Astfel, principalii actori în cadrul fluxurilor cu petrol
sunt SUA, Asia–Pacific şi UE, la un capăt, iar la celălalt capăt se găseşte OPEC, dar şi Rusia.
O mare parte a capacităţilor industriei prelucrătoare aparţine ţărilor industrial dezvoltate (SUA –
21%, Europa de Vest – 20%, Japonia – 6%). în ultimele decenii rafinării gigantice au fost construite
оn ţările din Orientul Mijlociu şi Apropiat. Ca rezultat, ponderea capacităţilor de producere a ţărilor
оn dezvoltare a crescut pвnă la 40% [176, p.8].
Analizвnd piaţa mondială a exporturilor de ţiţei brut, se poate remarca faptul că pragul maxim
istoric al exporturilor din Golful Persic a fost atins în anul 1974, cвnd mai mult de 2/3 din ţiţeiul
tranzacţionat pe piaţa mondială provenea din ţările OPEC. Cel mai de jos prag al exporturilor din
ţările OPEC a fost atins în anul 1984, că urmare a nivelului foarte ridicat al preţului şi al reducerii
consumului pe piaţa mondială. La acea dată, din totalul ţiţeiurilor tranzacţionate pe piaţa mondială,
doar 40% proveneau din zona Golfului Persic. în urma scăderii nivelului preţului în anul 1985,
procentul exporturilor din zona Golfului Persic a crescut gradual, oscilвnd în anii 1990 şi pвnă în
timpul de faţă оntre 40% şi 45% din totalul comerţului internaţional cu ţiţei. în cele 3 variante de
previziuni efectuate de către Agenţia Internaţională de Energie, producătorii din zona Golfului
Persic şi în anii apropiaţi urmează să participe cu circa 45% din volumul total tranzacţionat pe piaţa
mondială. După anul 2007, participarea OPEC în cele 3 variante de previziune este diferită. Astfel,
оn cazul unor preţuri ridicate, participarea OPEC în cadrul fluxurilor internaţionale cu petrol

44
urmează să atingă nivelul de 65% în anul 2025, iar în cazul оnregistrării unor preţuri mici,
exporturile din Golful Persic vor atinge nivelul de 75% din totalul exporturilor.
Оn ceea ce priveşte importurile SUA, acestea sunt preconizate să cresca de la 4,9 mil.bbl/zi оn
anul 2001 pвnă la 20,9 mil.bbl/zi în anul 2025. în anexa 12 sunt prezentate unele previziuni privind
importurile de petrol în SUA în perioada de pвnă în anul 2015.
Cвt priveşte oferta de export al ţiţeiului, situaţia este exact inversă. Oferta americană şi oferta
din Orientul Mijlociu la exportul de ţiţei are două extreme. Oferta de export din Orientul Mijlociu a
crescut atвt ca volum, cвt şi că pondere în totalul fluxurilor internaţionale cu ţiţei.
Оn ceea ce priveşte Asia-Pacific, deşi cantitativ şi valoric importă mai puţin decвt SUA (peste 10
mil.bbl/zi în anul 2003), dependenţa acestei zone de importuri este mult mai mare decвt cea a SUA
(circa 60% din totalul consumului din Asia-Pacific se importă). Oricum, această dependenţă nu este
reprezentativă la nivel de ţară. Astfel, Indonezia este net exportatoare de ţiţei, în timp ce China a
devenit net importatoare. Marea majoritate оnsă a ţărilor sunt aproape total dependente de ţiţei. Оn
această categorie intră şi Japonia, care, în topul ţarilor importatoare, se situează pe locul al doilea,
după SUA (cu un import zilnic de 6 mil.bbl/zi).
Urmatorul mare importator este Uniunea Europeană. La fel ca şi Asia–Pacific, importurile
acestei regiuni reprezintă circa 60% din totalul consumului intern de ţiţei. Principalii furnizori de
ţiţei ai Uniunii Europene sunt Mexic, Venezuela, Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuweit, Norvegia,
unele ţări din Africa ş.a.
Producţia europeană de ţiţei provine din Marea Nordului, adică din Marea Britanie, Norvegia şi
Danemarca. Restul ţărilor se gasesc оntr-o situaţie similară cu cea a Japoniei, fiind aproape integral
dependente de importuri.
De resurse colosale de ţiţei dispun ţările din CSI (Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Uzbekistana,
Tarkmenistana ş.a.). Este bine cunoscut că Rusia deţine resurse energetice enorme: 45% din
rezervele mondiale de gaze, 23 % - cărbune şi 13 % din resursele de petrol de pe glob. Astfel оn
viitoarele deceniii, ba chiar secole pentru Rusia nu se pune problema lipsei de resurse energetice.
De aceea Rusia joacă un rol tot mai mare în prblemele energeticii. 11

După datele raportului „Energia lumii 2005” , elaborat de Compania British Petroleum, peste
12

40 de ani situaţia pe piaţa petrolieră va deveni critică pentru consumatori. După calculele autorilor
raportului, resursele proprii de petrol ale SUA sun suficiente pentru 11,1 ani, Norvegiei – pentru 8,2
ani, Marii Britanii – pentru 6 ani. Din cele 44 ţări ale lumii care extrag petrol, 25 deja reduc
extracţiile. în tabelele 13, 14 este prezentată evoluţia consumului mondial în ultimii 10 ani şi nivelul
preţurilor la produsele petroliere.

11 Использлвание возобновляемых источников энергии в России (Росс. Национ. Доклад). Журнал «Энергетика», 1996, №11, с.3-11.
12 Energia pentru ziua de mвine – să aşteptăm acum!Declaraţia CME 2000. – Bucureşti, 2002, p.118-119.
45
 Tabelul 13
Consumul mondial de petrol în ultimii 10 ani (milioane bareli/zi)

1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005

69, 506 75,779 76,379 77,280 78,655 81,444 82,659
Sursa: Орлов Дм. Нефть в обмен на демократию. «Известия», 14.07.2006, с.13.
Tabelul 14
Sporirea preţului la petrol în ultimii ani ($ SUA)

1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Iulie în octombr.
2008 2008
17,02 27,07 22,73 23,47 27,11 34,62 49,87 60,32 69,9 > 150 60
Sursa: Орлов Дм. Нефть в обмен на демократию. «Известия», 14.07.2006, с.13 şi informaţiile curente.

SUA folosesc aprope o pătrime din tot „aurul negru” mondial, totodată ponderea lor оn
producţia de petrol constitue puţin mai mult de 10%. în 2001 dependenţa SUA de importul
petrolului constituea 52%. Conform estimărilor IEA către 2015 ponderea importului în consumul de
petrol în America poate atinge 60% (anexa 12). De aceea, SUA luptă intens pentru penetrarea pe
noi pieţe petroliere în Orientul Mijlociu, Irak, Afganistan, dar şi în alte regiuni, inclusiv în CSI.
SUA оntreprinde eforturi mari de a-şi asigura controlul asupra bogăţiilor de resurse energetice
din lume, inclusiv şi din Rusia. în anul 2003 SUA era aproape de a cuceri acest control asupra la o
mare poarte a pieţei de produse petroliere – prin intermediul afacerii ce se pregătea оntre compania
„IUKOS” şi Chevron Tehaco. Protocolul de intenţii deja era semnat. Compania IUKOS avea să fie
văndută Amaricii pentru 6-7 miliarde de dolari, iar în decurs de cвţiva ani toată compania IUKOS ar
fi trecut sub controlul Americii.
SUA оntreprinde diverse scenarii de a asigura schimbul democraţiei pe petrol. America mult
contează pe alegerile din 2007 şi 2008 în Rusia, în nădejdea de a-şi оntări influenţa sa asupra pieţei
petroliere din Rusia. în acest scop SUA are intenţia de a implementa democraţia sa şi în Rusia după
tipul altor ţări din CSI (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan etc.). Dar, după cum se vede, Kremlinul, a
anticipat acţiunile Americii şi în mod hotărоt se opune „răspвndirii democraţiei” după tipul
american.
Оn iunie 2006 la Sangpeterburg a avut loc samitul Grupului-8, cu participarea conducătorilor
Marei Btitaniei, Germaniei, Italiei, Canadei, SUA, Franţiei, Japoniei şi Rusiei. De asemenea, au
participat şi conducătorii Braziliei, Indiei, Chinei, Kazahstanului, Mexikului, Republicii Sud-
Africane de Sud, Reprezentantului Comisiei Europene, Secretarul General al UNESCO etc.
Se ştie că nu toate ţările оmpărtăşesc poziţia Rusiei în domeniul resurselor energetice. Оnsă după
criza energetică (de gaze) din Europa în ianuarie 2006, mulţi s-au convins că transportarea gazului
оn Europa prin Ucraina nu este temeinică. Rusia le-a dat de оnţeles ţărilor europene că securitatea
46
energetică poate fi asigurată numai cвnd interesele tuturor participanţilor vor fi atвt de puternic
оmbinate, devenind în sfоrşit egale. Cu această concluzie au fost de acord toţi participanţii. Totodată,
consultările pe problemele securităţii energetice au trecut greu, de oarece sunt atinse (lezate)
interesele companiilor energetice transnaţionale.

2.2. Locul şi rolul ţărilor OPEC şi non-OPEC în comerţul mondial cu petrol

OPEC (Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol) este o organizatie interguvernamentală

permanentă, care coordonează şi uniformizează politicile statelor-membre în domeniul petrolului, оn
vederea asigurării unor preţuri stabile şi echitabile pentru producători.
OPEC are în componenţa sa statele exportatoare de petrol, indiferent de naţionalitatea acestora:
arabe sau nearabe. Membrii săi sunt: Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Iran, Venezuela, Qatar,
Indonezia, Libia, Emiratele Arabe Unite, Algeria, Nigeria, Ecuador şi Gabon cu statut de membri
asociaţi.
Ideea fondării acestei organizaţii datează din anii ’60, cвnd companiile monopoliste au luat
măsuri de reducere la jumătate a preţului petrolului brut exportat de ţările producătoare. Acest lucru
a provocat pagube materiale semnificative în economiile ţărilor producătoare, care au fost astfel
obligate să se gвndească la noi modalitaţi de aşigurare a intereselor lor naţionale şi de prevenire a
irosirii surselor lor de venit.
Aşadar, în septembrie 1960, Irakul a invitat la Bagdad conducătorii unei serii de ţări
producătoare de petrol, printre care Venezuela, Iran, Arabia Saudită şi Kuweit. La оntвlnirea de la
Bagdad s-a lansat ideea constituirii unei organizaţii de apărare a intereselor producătorilor, luвnd
astfel fiinţă Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol – OPEC
La cei cinci membri-fondatori au aderat, pe parcurs, оncă opt membri: Qatar (1961), Indonezia
(1962), Libia (1962), Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador
(1973) şi Gabon (1975). Ecuador şi Gabon şi-au anulat efectiv statutul de membri la 31 decembrie
1992, respectiv pe 1 ianuarie 1995.
Din 1965, sediul central al organizaţiei este situat la Viena (Austria). în primii ani de fiinţare
sediul aflвndu-se la Geneva.
Statutul OPEC stipuleaza că „orice ţară cu un substanţial export net de ţiţei care are interese
fundamental asemănătoare cu cele ale statelor-membre poate deveni membru cu drepturi depline al
Organizaţiei dacă este acceptat de 0,51 majoritate din membrii cu drepturi depline, avвnd toate
voturile membrilor fondatori”.

47
 Statutul face diferenţă оntre cele trei categorii de membri: membru-fondator, membru cu drepturi
depline şi membru-asociat. Statut de membru-fondator au acele ţari care au fost reprezentate la
prima conferinţa a OPEC şi care au semnat acordul iniţial, оnfiinţвnd OPEC. Membri cu drepturi
depline sunt membrii fondatori plus acele ţari ale căror cereri de primire au fost acceptate de
Conferinţa OPEC. Membrii asociaţi sunt ţările care nu se califică pentru drepturi depline, dar care
sunt admise în anumite condiţii speciale, după cum hotărăşte Conferinţa.
Оn cadrul OPEC deciziile se iau prin consens. Fiecare stat-membru are, teoretic, suveranitate
absolută asupra producţiei sale de petrol. Statele-membre decid, оnsă, prin vot unanim asupra
nivelului maxim al producţiei pe оntreaga organizaţie, dar şi defalcat pe fiecare stat-membru.
OPEC nu controlează în totalitate piaţa petrolului, statele-membre producвnd aproximativ 40%
din ţiţeiul mondial şi 14% din gazele naturale. Oricum, exporturile de petrol ale OPEC reprezintă
cam 60% din petrolul comercializat la nivel mondial şi tocmai de aceea OPEC poate avea o
influentă puternică asupra pieţei petrolului, mai ales atunci cвnd decide reducerea sau creşterea
nivelului producţiei.
Оn timpul оntвlnirilor ordinare sau extraordinare, statele-membre stabilesc (sau nu) cote de
producţie. Pentru că OPEC este o sursă majoră de petrol, deciziile OPEC de mări sau a reduce
producţia pot micşora sau majora preţul ţiţeiului. Acest lucru nu este valabil în cazul produselor
petroliere ca, de exemplu, benzina, unde participă mai mulţi factori. în unele ţări impozitele
reprezintă 70% din preţul fоnal platit de consumatori. Aşadar, chiar o schimbare majoră în preţ
poate avea o оnfluentă minoră asupra preţurilor.
Multe ţări au оntrodus deja impozite mari la produsele petroliere. Ca rezultat al acestor măsuri,
ţărilor consumatoare le revine din petrol o sumă mult mai mare decвnd OPEC. Ţările G7 (SUA,
Canada, Japonia, Germania, Italia, Marea Britanie şi Franta) dispun de un venit din impozitele pe
petrol cu 70% mai mare decвnd cвştigurile din exporturile de petrol ale celor 11 state-membre ale
OPEC.
Оn 1998, veniturile din astfel de impozite ale ţărilor G7 au fost de aproximativ 300 mlrd.USD, în
timp ce veniturile din exporturile de petrol ale ţărilor OPEC au оnsumat doar 180 mlrd.USD, iar
dacă din această sumă se scad şi costurile aferente, venitul net se ridică la 160 mlrd.USD.
Principalele obiective ale OPEC sunt:
• coordonarea şi unificarea politicii petroliere a statelor-membre şi găsirea celor mai bune
metode de apărare a intereselor individuale şi colective, astfel оncвt să se asigure preţuri
corecte şi stabile pentru producătorii de petrol;
• asigurarea unei aprovizionări regulate, economice şi eficiente cu petrol a ţărilor
consumatoare;

48
 • actionarea în vederea stopării modificărilor iraţionale privind preţurile petrolului pe piaţa
mondială şi apărarea intereselor statelor exportatoare de petrol;
• asigurarea unui venit stabil; asigurarea de dobвnzi proporţionale cu capitalul investit de către
statele-membre, precum şi o redistribuire corectă a veniturilor obţinute către cei care
investesc.
Cu toată relativa putere de decizie în ceea ce priveşte dinamica pieţei petrolului pe plan mondial,
OPEC nu poate influenţa producţia în alte sectoare ale industriei pe plan mondial, controlul său
exercitвndu-se doar în cadrul organizaţiei, deci, în sectoarele economice (оn special cel petrolier,
energetic şi al gazelor naturale) ale statelor-membre.
Politica petrolieră a statelor-membre are o importanţă deosebită în zilele noastre, dacă ţinem
cont de faptul că statele-membre OPEC au reintrat în posesia celei mai mari părţi a resurselor
naţionale de petrol. Aceasta le-a dat posibilitatea să hotărască preţurile de vвnzare, ceea ce a
contribuit la consolidarea relaţiilor dintre statele-membre ale OPEC, aceste ţări avвnd rolul decisiv
оn stabilirea nivelurilor de producţie, a modalităţilor de transport, de comercializare etc.
Toate acestea se reflectă în politica petrolieră a statelor-membre. O astfel de politică poate afecta
оnteresele naţionale ale fiecărui stat şi ar оmpiedica realizarea suveranităţii naţionale asupra
zăcămintelor petrolifere, fiind astfel o pierdere pentru toate statele-membre.
O privire retrospectivă asupra activităţii OPEC denotă că această organizaţie nu a realizat tot
ceea ce ar fi putut să realizeze, şi nici pвnă în prezent nu a putut pune bazele unei politici solide,
unice, în domeniul petrolier, deoarece fiecare stat-membru are tendinţa de a-şi promova propria
politică, fără să ia în considerare interesele economice ale tuturor statelor-membre ale OPEC, fapt
ce duce în continuare la următoarele:
• irosirea zăcămintelor petroliere care nu sunt exploatate raţional, ele avвnd caracter epuizabil
şi de neоnlocuit;
• irosirea zăcămintelor petroliere, dacă nu se iau în considerare în politica de producţie şi
necesităţile de protecţie a zăcămintelor în vederea asigurării unei productivităţi continue,
eficiente şi de lungă durată;
• exploatarea neraţională a rezervelor restrвnge baza de producţie a industriei petroliere;
• inexistenţa unei structuri pentru stabilirea preţului la petrol duce la confuzii şi dezechilibre
оntre cerere şi ofertă.
Este un fapt cunoscut că producţia de petrol este specifică Orientului Mijlociu, fostei URSS,
Africii de Vest şi Americii de Sud, în timp ce consumul de petrol este specific Vestului
industrializat (SUA, Canada, UE). Astfel, o parte semnificativă a volumului de petrol este
comercializată pe plan internaţional.
49
 Petrolul este transportat pe 2 căi: mai mult de 3/5 este transportat pe mare, prin intermediul
vaselor petroliere şi sub 2/5 prin conducte de petrol. Petrolierele sunt cele care au făcut transportul
global (intercontinental) de petrol posibil; transporturile se realizează cu costuri relativ reduse, iar
petrolierele sunt eficiente şi extrem de flexibile. Pe de altă parte, conductele sunt alegerea cea mai
bună pentru transportul intercontinental al petrolului. Ele sunt foarte importante pentru punctele
petroliere din interiorul continentelor şi оnlocuiesc petrolierele în anumite locaţii-cheie; petrolierele
trebuie să ocolească, în unele cazuri, anumite regiuni sau zone ale globului şi tocmai de aceea
conductele sunt mult mai eficiente, deoarece scurtează distanţele.
Membrii OPEC sunt cei mai importanti exportatori de petrol din lume. Sunt foarte mari
producători şi foarte mici consumatori. Fără a include Indonezia, exporturile nete ale membrilor
OPEC au atins 85% din totalul producţiei de petrol în anul 2001. Tocmai de aceea, interesele
statelor-membre ale OPEC sunt net diferite de majoritatea ţărilor non-OPEC, chiar dacă şi unele
dintre acestea din urma sunt şi mari producatori de petrol, cum ar fi SUA. Industriile de petrol ale
membrilor OPEC sunt în majoritatea lor nationalizate, asigurвndu-le acestor ţări stabilitatea politică
pentru a mări sau a reduce producţia de petrol.
Conform datelor experţilor OPEC, volumul ţiţeului folosit în economia mondială în anul 2005 a
fost de 83,78 mil. barili/zi, sau cu 1,73 mil. barili/zi mai mult decвt în 2004 [176, p.8]. Datele din
tabelul 15, de asemenea, anexele 8 şi 9 caracterizează nivelul de producţie în ţările OPEC.
Tabelul 15
Producţia statelor-membre ale OPEC (mii barili/zi)

Ţara 1998 1999 2000 2001 2004 2007

Algeria 1246 1202 1254 1310 1677 1834
Indonezia 1518 1472 1428 1340 1096 964
Iran 3634 3557 3696 3724 4001 3912
Irak 2150 2508 2571 2390 2011 2086
Kuweit 2085 1898 2079 1998 2376 2464
Libia 1390 1319 1410 1367 1515 1702
Nigeria 2153 2130 2165 2256 2329 2350
Qatar 696 665 737 714 783 851
Arabia Saudită 83897833 8404 8031 9101 8722
Emiratele Arabe 2345 2169 2368 2205 2478 2603
Unite
Venezuela 3167 2826 3155 3010 2557 2433
OPEC – total 29885 28696 30408 29499 31504 32174
Sursa: Energy Information Administration, Monthly Energy Review, June 2008.

Prin administrarea rezervelor de petrol ale lumii, OPEC poate оnfluenţa majorarea sau reducerea
preţului la petrol în vederea atingerii obiectivelor economice şi politice ale grupului. Aproape toate
surplusurile de petrol provin din ţările OPEC, cele non-OPEC producвnd cantitatea necesară pentru

50
consum şi pentru export, nemaiavвnd şi surplusuri. Astfel, capacitatea de economisire a OPEC la
nivelul anului 2002 a fost estimată la maximum 5,6 milioane barili/zi (inclusiv Irak).
Avвnd în vedere estimările din ianuarie 2002, 80% din rezervele mondiale de petrol sunt
localizate în statele-membre OPEC. Producţia costă mult mai puţin оn ţările OPEC decвnd оn
majoritatea ţărilor non-OPEC.

Particularităţi ale principalelor ţări exportatoare de petrol din cadrul OPEC

Arabia Saudită. Cu o pătrime din rezervele sigure de petrol ale lumii, Arabia Saudită va
ramвne cu siguranţă cel mai mare producător în viitorul apropiat. în 2002, timp de 7 luni, Arabia
Saudită a furnizat Statelor Unite 1,5 milioane barili/zi de ţiţei, ceea ce este echivalent cu 17% din
importurile SUA din perioada respectiva . 13

Cu venituri din petrol care reprezintă aproximativ 90–95% din cвştigurile realizate din exporturi,
70-80% din veniturile statului şi aproximativ 40% din PIB, economia Arabiei Saudite ramвne, оn
ciuda tendinţelor de diversificare, dependentă în cea mai mare parte de producţia şi exportul de
petrol. Ricoşeul mare în preţul mondial al petrolului оntre 1999 şi septembrie 2001 au оmbunătăţit оn
mare măsură situaţia economică a ţării; declinul rapid al preţului la petrol după atacul terorist de la
11 septembrie 2001 asupra SUA arunca оnsă, un mare semn de оntrebare asupra viitorului economic
al Arabiei Saudite. Preţurile au crescut din nou în 2002, astfel оncвt în acel an, Arabia Saudită a
cвştigat 55.68 miliarde USD.
Arabia Saudită (inclusiv Zona Neutră Kuweito-Saudită) deţine 264,2 miliarde barili de rezerve
sigure de petrol şi aproape 1 trilion barili de petrol recuperabil, fiind lider mondial în producţia şi
exportul de petrol.
Deşi Arabia Saudită are aproape 80 de campuri gazeifere şi peste 1000 de fвntвni de petrol, mai
mult de jumătate din rezervele sale de petrol sunt situate în doar 8 cвmpuri, inclusiv Ghawar (cel
mai mare cвmp petrolier de lвngă ţărm, cu rezerve estimate la 70 miliarde barili) şi Safaniiya (cel
mai mare cвmp petrolier din larg, cu rezerve estimate la 19 miliarde barili). Principalele structuri de
producţie ale cвmpului Ghawar sunt, de la nord la sud: Ain Dar, Shedgum, Uthmaniyah, Farzan,
Ghawar, Al Udayliyah, Hawiyah şi Haradh . 14

Arabia Saudită produce o gamă de ţiţei de la greu la Super Light. Din capacitatea de producţie a
Arabiei Saudite, 65–70% din facilităţi sunt pentru Light, restul pentru Medium şi Heavy.
Arabia Saudită este un furnizor-cheie pentru SUA, Europa şi Japonia; totuşi, în ultimii ani,
producţia din emisfera vestică (Venezuela, Canada şi Mexic) au pus la оncercare dominaţia Arabiei

13 Thomas W.Walde. Meditation/Alternative Dispute Resolution în Oil, Gas and Energy Transactions. Fоnancial Times, febr. 2003.
14 Middle East Economic Survey, Annual Bulletоn, 2001. International Energy Agency – Monthly Oil Market Reports, 2002.
51
Saudite pe piaţa SUA. Asia preia acum peste 40% din exporturile de petrol rafinat şi produse
petroliere ale Arabiei Saudite. SUA este a doua piaţa de desfacere a Arabiei Saudite, a treia fiind
Europa. Arabia Saudită în 2002 ocupa locul II la exporturile de produse petroliere catre SUA, după
Canada, şi pe primul loc la exportul de petrol brut, devansвnd Canada, Venezuela şi Mexic.
Cea mai mare parte a petrolului saudit este exportat din Golful Persic, prin centrul de prelucrare
de la Abqaiq, care deţine 2/3 din producţia internă de petrol a ţării. Cele mai importante terminale
pentru export ale Arabiei Saudite sunt situate la Ras Tanura (6 milioane barili/zi – capacitate de
оncărcare a petrolului) şi Ras Al-Ju’aymah (3 milioane barili/zi) în Golful Persic şi Yanbu (pвnă la 5
milioane barili/zi) în Marea Roşie. Оmpreună, aceste terminale sunt capabile să opereze aproximativ
14 milioane barili/zi, cu 3,5–4 milioane barili/zi mai mult decвnd capacitatea de producţie a Arabiei
Saudite, şi 6 milioane barili/zi în exces faţă de capacitatea de producţie. în ciuda excesului de
capacitate de producţie, au existat rapoarte că saudiţii plănuiesc să realizeze un studiu de fezabilitate
pentru construirea unei noi conducte de petrol din sudul Arabiei Saudite la Haramout în Yemen,
pвnă la Marea Arabiei.
Arabia Saudită are 8 rafinării cu o capacitate de 1,75 milioane barili/zi. Pe lвngă acestea,
dispune şi de o capacitate de rafinare de1,6 milioane în strainătate. în prezent este în construcţie o
nouă rafinărie la Ras –Tanura, de fapt 300.000 barili capacitate, proiectul costвnd 1,2 miliarde
dolari. Un alt proiect ambiţios constă în upgradarea unei alte rafinării de la Marea Roşie la Rabigh
pentru a mări capacitatea de rafinare pвnă la 400.000 barili/zi, avвnd costuri estimate la 1,8
miliarde dolari. Оnsă, datorită dificultătilor financiare оntвmpinate, investiţia a fost redusă cu
aproape 60 %.
Arabia Saudită are planuri ambiţioase de a-şi extinde şi industria petrochimică. Compania de
stat SABIC, cea mai mare companie industrială din Orientul Mijlociu, deţine aproximativ 10% din
piaţa, producвnd aproximativ 1 milion de tone pe an de etilenă, polietilenă şi glicol-etilenă.

Iran. în prezent, economia Iranului, care se bazează mult pe veniturile din exporturile de petrol
(80% din totalul veniturilor obtinute din export, 10-20% din PIB ţării), şi-a revenit simţitor după
fluctuaţiile de preţuri ale petrolului ce au avut loc în perioada 1998 –1999. în 2002, PIB-ul Iranului
a оnregistrat o creştere de 4%, iar în 2003 – de 4,3%.
Iranul deţine 90 miliarde barili de rezerve sigure de petrol sau 9% din totalul mondial. Marea
majoritate a rezervelor de ţiţei sunt situate în cвmpuri petroliere uriaşe, în sud-vestul regiunii
Khuzestan, aproape de graniţa cu Irak şi Golful Persic.

52
 Cea mai mare parte a producţiei de petrol se realizează în urmatoarele cвmpuri: Ahwaz-
Bangestan (250.000 barili/zi, cu planuri ce includ creşterea la 600.000 barili/zi în următorii 8 ani şi
un cost de 3 miliarde USD), Marun, Gachsaran, Agha Jari şi Bibi Hakimeh.
Capacitatea curentă de producere a ţiţeiului este estimată la aproape 3,85 milioane barili/zi, ceea
ce reprezintă mai mult de 650.000 barili/zi din ultima cota de producţie a Iranului prevăzută de
OPEC (3,186 milioane barili/zi).
Оn 2001, Iran a consumat aproximativ 1,1 milioane barili/zi şi exporturile nete au fost de
aproximativ 2,7 milioane barili/zi. Aproape jumătate din exporturile Iranului ajung pe piaţa asiatică,
restul оndreptвndu-se spre Africa şi Europa.
Consumul intern al Iranului creste rapid, cu aproape 7% pe an, adică exact cu cвt cresc
economia şi populatia. în plus, Iranul subvenţionează puternic preţul produselor petroliere,
rezultвnd o mare risipă şi ineficienţă a consumului de petrol.
Acum, în ciuda exporturilor nete ridicate, Iran este forţat să cheltuiască aproape un miliard de
USD anual pentru a importa produse petroliere (gazolina), care nu pot fi produse local.
Cвmpurile petroliere iraniene pierd, în medie, 250.000–300.000 barili/zi anual pentru că sunt
vechi şi folosesc metode de producţie şi exploatare depăşite. în ciuda acestor probleme, Iranul şi-a
propus să-şi dubleze producţia natională de petrol la aproape 8 milioane barili/zi pвnă în 2025 şi
contează pe investiţiile străine pentru a realiza acest deziderat.
La 1 noiembrie 2000, a fost semnat un acord оntre Japonia şi Iran, prin care companiei Japan
National Oil i se acordă prioritate în drepturile de negociere privind dezvoltarea cвmpului petrolifer
Azadegan. în schimb, Japonia urmează să оmprumute Iranului 3 miliarde USD.
Оn mai 2002, ministrul petrolului iranian a semnat un contract „buyback” de 585 milioane USD
cu o companie locală (Petroiran) pentru a dezvolta cвmpurile petroliere Foroozan şi Esfadiar. Оn
consecinţa semnării acestui contract, Petroiran urma să mărească producţia de la 40.000 barili/zi la
109.000 barili/zi. Ministerul petrolului din Iran detine 51% din proiect. Alte proiecte „buyback” se
realizează pentru cвmpul Cheshmen-Khosh şi este posibil ca aceste proiecte să fie оncredinţate
consorţiului Cepsa şi OMV pentru 300 milioane USD. Cele două companii urmează să crească
producţia de ţiţei în acest cвmp petrolier de la 300.000 barili/zi la 800.000 barili/zi . 15

Recent, au apărut anumite оndoieli în ceea ce priveste contractele „buyback”(acuzaţii de

corupţie, beneficii insuficiente pentru Iran, puţine investiţii) şi se aşteaptă schimbări majore în acest
sistem.

15 International Energy Agency – Monthly Oil Market Reports, 2002.

53
 Emiratele Arabe Unite. Emiratele Arabe Unite (EAU) sunt o federaţie constituită din şapte
state (emirate), după cum urmează: Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ras al-Khaimah, Ajman, Fujairah,
şi Umm al-Qaiwaоn. Pe lвngă schimbarea stilului de viată, bogăţia petrolului a oferit Emiratului
Abu Dhabi conducerea în dezvoltarea economică faţă de celelalte emirate.
Cele mai importante resurse naturale pe care le deţin EAU sunt petrolul şi gazele naturale, din
care peste 90% se află pe teritoriul Abu Dhabi.
Federaţia are rezerve petroliere pentru mai mult de 100 de ani, EAU deţinвnd 9,4% din rezervele
mondiale de petrol brut şi 4,1% din rezervele mondiale de gaze naturale.
De la descoperirea petrolului, din 1958, performantele economice au oglindit fluctuaţiile apărute
оn preţurile petrolului şi în volumul exporturilor de petrol. Cвnd preţurile petrolului erau în scădere,
la sfвrşitul anilor ’80, economia a avut de suferit. Odată cu creşterea lor, în timpul crizei din Golf,
din 1991, economia s-a dezvoltat, pentru ca în 1994, odată cu declinul preţurilor petrolului, aceasta
să se prabuşească din nou. Odată cu revenirea preţurilor în perioada 1999–2000, datele statistice
sugerează o nouă relansare economică.
La ora actuală, Abu Dhabi este singurul emirat cu capacităţi de rafinăre a petrolului brut, dar
Fujairah şi Sharjah au demarat şi ele rafinarea, chiar dacă la o scară mică.
EAU au o capacitate de producţie a lubrifianţilor de 170.000 tone/an, care se bazează pe mai
multe proiecte locale şi cu participare straină, iar în Abu Dhabi este planificată construirea unei noi
rafinării cu o capacitate de bază de 200.000 tone/an.
Rezervele cunoscute de ţiţei ale emiratului Abu Dhabi (93 mlrd.barili în 1999) s-au dublat în
ultimii ani, în principal în urma creşterii substanţiale cunoscute în explorare. Emiratul deţine cca.
10% din rezervele cunoscute de ţiţei ale lumii. Emiratul a continuat să facă noi descoperiri, оn
special, în largul coastelor sale, şi să descopere noi structuri petrolifere în cвmpurile existente.
Dhabi este hotărвt să crescă nivelurile de producţie, alocвnd aproximativ 25% din investiţiile
sale totale sectorului petrolier. Compania Naţionala de Petrol Abu Dhabi (ADNOC) a investit,
оncepвnd cu anul 1991 cca.1 miliard de USD anual.
Cu toată importanţa petrolului în economia EAU, contribuţia sa la PIB a scăzut în ultimii ani, de
la aproximativ 60% în 1980, la 35,8% în 1993 şi la 21,7% în 2001. O mare parte din economia
bazată pe produsele nepetroliere depinde de contracte din sectorul public, iar cheltuielile publice
sunt dependente direct de veniturile obţinute din sectorul petrolier.

Kuweit. Promovarea unor relaţii bune cu celelalte state-membre ale Consiliului de Cooperare al
statelor din Golf (CCG) – Arabia Saudită, Bahrain, EAU, Oman şi Qatar – este forţa motrică a
politicii externe a Kuweitului. Avвnd asigurate acorduri vamale cu celelalte state-membre ale CCG,

54
Kuweitul se concentrează asupra consolidării acestor tratate şi probabil le va intensifica, aspirвnd,
totodata, la o cooperare militară mai stransă în cadrul organizatiei.
Totuşi, neоnţelegerile continui legate de apropierea de Iran vor stвnjeni orice mişcare concretă
spre semnarea unui pact de securitate regională, iar securitatea generală va ramвne în continuare sub
protecţia Statelor Unite ale Americii. Kuweitul va urmari, în continuare, realizarea unor legături
economice şi politice mai strвnse cu Iranul.
De la оnceputul etapei de reconstrucţie, politica economică a Kuweitului s-a concentrat pe
orientarea investitiilor ţării peste hotare, pe rezolvarea problemei datoriilor interne şi pe corectarea
dezechilibrului financiar aparut ca urmare a procesului de reconstrucţie. Ca urmare a prăbuşirii
activităţii economice odată cu оncheierea etapei de reconstrucţie, la mijlocul anilor ’90, creşterea
reală a PIB a fost ţinută în loc de investiţiile prea mari din sectorul petrolier.
Veniturile crescute provenite din exportul de petrol vor permite Kuweitului, pe de o parte, să
promoveze un program substanţial de modernizare în sectorul hidrocarburilor, iar pe de altă parte,
ele vor contribui şi la reducerea deficitului bugetar.
Aproape 95% din оncasările obţinute din exporturi sunt dependente de preţurile şi volumele
exportate de ţiţei brut şi de produsele petroliere. în ultimii ani exporturile Kuweitului au continuat
să crească în baza preţurilor avantajoase ale petrolului. Astfel, exporturile de petrol au atins 14
mlrd.USD în 2000, aducвnd valoarea exporturilor totale în jurul cifrei de 15,8 mlrd.USD . 16

Totodata, în perioada 2000–2001, ca urmare a refacerii economice continui şi a creşterii

preţurilor la mărfurile nepetroliere, importurile au cunoscut o creştere continuă. Importul de
echipamente destinate sectorului hidrocarburilor – în special ca anticipare a contractelor de
dezvoltare petrolieră оncheiate cu companii petroliere оnternaţionale – a ajutat, de asemenea, la
creşterea importurilor realizate de la 8,2 mlrd.USD în anul 2001, la aproximativ 8,7 mlrd.USD оn
2002.
Оn timpul razboiului din Golf s-au оnregistrat mari distrugeri ale centralelor electrice, precum şi
al uzinelor de desalinizare a apei legate de acestea. Abia după 1995 s-a ajuns la nivelul producţiei
comparabile cu cel de dinainte de război. Necesarul de energie electrică creste cu 7% pe an, dar
guvernul asigură subvenţionarea acestui sector.
Printre proiectele care vizează sectorul aprovizionării cu apă se enumeră şi proiectul de
constituire a staţiei de tratare a apei reziduale de la Sulaibiya, care va fi prima staţie de acest fel din
Orientul Mijlociu şi în care se vor investi 390 milioane USD.

16 EIU, London, 2002.

55
 Оn toate proiectele оncepute în sectorul energetic se mizează pe participarea egală a sectorului
privat.

Cooperarea dintre ţările OPEC şi non-OPEC

Оn contrast cu ţările OPEC, cele non-OPEC de petrol au urmatoarele caracteristici.

• Majoritatea ţărilor non-OPEC sunt importatoare de petrol. Din 96 de ţări non-OPEC
оnregistrate, 71% în anul 2001 au importat petrol. Chiar şi marii producători pot fi mari
consumatori. Cele mai mari şapte ţări non-OPEC au exportat 15% din producţia totală de
petrol.
• Din cauza faptului că majoritatea marilor ţări non-OPEC au un sector de petrol privat
(Mexic face excepţie), de obicei guvernul are o influenţa foarte mică asupra nivelului de
producţie.
• Companiile private nu au surplus de producţie, deci, în cazul unei crize de petrol, OPEC ar fi
prima sursă de petrol care ar putea acoperi pierderile.
• Costurile de exploatare din ţările non-OPEC tind să fie mai ridicate decвt în OPEC, ceea ce
face ca producţia non-OPEC să fie mai vulnerabilă la colapsul de preţuri.
Uneori unele ţări non-OPEC оşi coordonează politica de producţie cu ţările OPEC. Astfel, оn
timp ce restricţiile de producţie non-OPEC sunt restrвnse, participarea acestor state-nemembre
poate face ca statele-membre ale OPEC sa-şi menţină propriile politici de restricţie a producţiei.
Deci, cooperarea dintre ţările non-OPEC şi cele membre ale OPEC este foarte importantă în ceea ce
priveşte producţia.
Оn afara OPEC, există numeroşi alţi producători mari de ţiţei, pe toate continentele lumii, dintre
care în top sunt fosta URSS şi SUA. Drept răspuns la politica de preţuri mari, promovată de OPEC,
ţările necomuniste, dinafara OPEC, au promovat o creştere continuă a producţiei în perioada 1975-
1985, acest răspuns fiind catalogat ca unul claşic, cвnd oferta raspunde la creşterea substanţială a
preţurilor. Producţia ţărilor necomuniste, dinafara OPEC, a crescut de la 16,255 mil.bbl/zi în 1975
la 25,275 mil. bbl/zi, o creştere cu 55,5%. Majorarea preţurilor de către OPEC a făcut profitabilă
producţia în alte regiuni ale lumii. Astfel, au fost оnregistrate creşteri ale producţiei în Brazilia,
Columbia, Mexic–оn emisfera vestică, Marea Britanie – în Europa. De asemenea, o serie de alte ţări
cum sunt Egipt, Angola, Malaezia, India, Yemen, Vietnam au devenit exportatori importanţi, ţiţeiul
produs de acestea concurвnd direct cu producţia OPEC
Reducerea preţului din anii 1998 şi 1999 a determinat OPEC să atragă în mod constant atenţia
asupra faptului că stabilitatea pieţei nu poate fi realizată fară o colaborare certă оntre ţările OPEC şi
56
cele non-OPEC. în ajutorul ţărilor OPEC, care au оncercat să readucă stabilitatea pieţei petrolului
prin restrвngerea producţiei, au venit şi ţările non-OPEC adoptвnd aceeaşi soluţie: diminuarea
producţiei. Printre aceste ţări se numără: Mexic, Norvegia, Oman şi Ruşia.
Deci, plafoanele preţului au constituit un punct de bază pentru оntărirea cooperării оntre ţările
OPEC şi cele non-OPEC în ultimul trimestru al anului 2001 (urmare a evenimentelor din 11
septembrie 2001), cвnd preţurile au scăzut sub nivelul plafonului minim, OPEC a fost capabilă să
determine importanţi producători non-OPEC (Norvegia, Rusia, Mexic, Oman) să susţină efortul
organizaţiei de a stabiliza piaţa prin reducerea producţiei.
Prin unirea forţelor, OPEC şi ţările non-OPEC au fost astfel capabile să readucă stabilitatea pe
piaţa petrolieră оntr-o manieră eficientă. Mexicul este ţara care a cooperat cel mai mult cu OPEC.
Оncepвnd cu 1997, Mexic a fost ţara care a participat la cele mai multe conferinte OPEC, fiind una
dintre ţările-cheie în realizarea producţiei OPEC în 1998. Ca şi în ţările OPEC, în Mexic, sectorul
petrolului este în mвinile guvernului în proporţie de 100%, PEMEX fiind singura companie de
petrol existentă la ora actuală. Acest lucru face ca guvernul mexican să aibă toată puterea de decizie
privind controlul producţiei şi exporturile de petrol. Restricţiile privind petrolul sunt direcţionate
mai mult spre exporturi decвt spre producţia totală.
Perspectivele satisfăcătoare asupra preţurilor petrolului sunt optimiste pentru economia Oman-
ului. Politica fiscală a fost puţin mai loială în 2000 şi 2001 faţă de 1999, iar cheltuielile
guvernamentale au crescut cu aproximativ 5% în anul 2000 şi 3% în 2001. în plus, preţurile ceva
mai bune ale petrolului, inflaţia scazută şi deschiderea utilitătilor pentru proiectul de gaze naturale
lichefiate (LNG), au оncercat să susţina оncrederea consumatorilor şi să asigure o creştere a
consumului privat de circa 2% în anul 2000 şi de 2,5% în 2001. Creşterea investitiilor va stagna
oarecum, avвnd în vedere că lucrările pentru finalizarea proiectului LNG s-au оncheiat, iar alte
proiecte industriale din sectorul gazelor naturale se impun оntr-un ritm mai lent.
Cu toate acestea, un proiect de anvergură privind construirea unei conducte de gaz, оmpreună cu
investiţiile necesare în sectoarele energetic şi de asigurare a apei, va facilita continuarea creşterii
investigaţiilor în aceste domenii de activitate.
Оmbunatăţirea preţurilor petrolului se va reflecta şi în balanţa comercială a Omanului, care deja a
prezentat surplusuri în anii 2001 şi 2002. Preţurile mărite la petrol şi producţia mărită de petrol –
odată cu intrarea în functiune a uzinei LNG – a dus la creşterea exporturilor totale la aproximativ
8,4 mlrd.USD în anul 2000.
In conformitate cu previziunile EIA, OPEC prevedea să оnregistreze în anul 2003 un nivel al
veniturilor nete rezultate din incasările la exportul de ţiţei de peste 223 mil.USD, o creştere cu peste
19% faţă de anul 2002.

57
 Această creştere se datorează, pe de o parte, ridicării nivelului preţurilor la ţiţei cu 11% faţă de
anul precedent. Creşterea preţurilor se datorează unui mix de factori cum ar fi: 1) scăderea
producţiei Venezuelei incepвnd cu decembrie 2002; 2) o iarnă mai grea în nord-estul SUA; 3)
razboil din Irak, care a condus la intreruperea exporturilor din această ţară incepвnd cu mijlocul
lunii martie 2003; 4) conflictele din Nigeria, care s-au tradus în scăderi ale producţiei de ţiţei ale
acestei ţări; 5) lipsa de progres tehnologic în SUA în materie de industrie a petrolului etc.
Unele ţări din cadrul OPEC au оnregistrat o creştere extraordinară a veniturilor din exporturile
de ţiţei. în particular, Arabia Saudită a оncasat din exportul de ţiţei peste 70 mil.USD, cu 27% mai
mult faţa de anul precedent. Alte ţări care au оnregistrat creşteri în veniturile nete ale exporturilor de
ţiţei sunt: Algeria (+38%), Kuweit (+32%), Emiratele Arabe Unite (+24%), Iran (+23%), Libia
(+20%), Nigeria (+19%), Qatar (+19%). Din totalul оncasărilor la export, ponderea cea mai mare o
deţine Arabia Saudită (31%), apoi urmează Emiratele Arabe Unite (10%), Iran (10%), Nigeria
(9%), Venezuela (9%), Algeria (8%).
La 12 ianuarie 2003, 20 martie şi 24 aprilie 2003, 24 octombrie 2008 au avurt loc Conferinţe ale
OPEC unde s-a discutat situaţia pe piaţa petrolieră internaţională monitorizată atent de OPEC. S-au
stabilit noi cote de producţie pentru statele-membre ale OPEC. în lumina noiilor provocări
geopolitice la ultima şedinţă, s-a decis reducerea producţiei cu 5%. A fost repetat apelul ferm faţă
de celelalte ţări producătoare şi exportatoare de petrol de a continua colaborarea cu OPEC pentru
asigurarea bunasţării pieţei, a consumatorilor şi producătorilor.
Aşadar, rolul OPEC pe piaţa petrolului este unul complex. Iniţial, scopul său era să anihileze
pierderile materiale ale economiilor ţărilor producătoare de ţiţei, rezultate din gestionarea resurselor
petroliere de către companiile petroliere străine. Măsurile luate de OPEC au produs efecte multiple
atвt asupra economiilor statelor-membre ale OPEC, cвt şi asupra оntregii economii mondiale.

2.3. SUA – cel mai mare actor pe piaţa mondială a petrolului

Statele Unite ale Americii aveau, la 1 ianuarie 2002, 22,4 miliarde barili de rezerve sigure de
petrol, ocupвnd locul 12 în lume. în cursul anului 2002 SUA a produs în jur de 8,2 milioane barili/zi
de petrol, din care 5,9 milioane este ţiţei, iar restul gaz natural lichid şi alte lichide. în anul 2000
erau în jur de 534.000 sonde care produceau petrol în SUA, marea majoritate fiind considerate
sonde marginale, producвnd în general doar cвţiva barili pe zi. în prima jumatate a anului 2002,
producţia de petrol includea Golful Mexicului (1,6 milioane barili/zi), Texas (1,2 milioane barili/zi),
Alaska – partea nordică (989.000 barili/zi), California (712.000 barili/zi), Louisiana (282.000
barili/zi), Oklahoma (184.000 barili/zi) şi Wyoming (153.000 barili/zi) . 17

17 Petroleum Intelligence Weekly,2002.

58
 Peste 80% dintre rezervele acestei ţări sunt concentrate în 4 state: Texas (inclusiv cota-parte din
Golful Mexic) – 24%, Alaska –22%, Luisiana (inclusiv cota-parte din Golful Mexic) – 20% şi
California (inclusiv Rezervele Federale off-shore) – 19%. Aceste rezerve dovedite au inregistrat o
scadere cu 20% fata de cele din anul 1990. Importurile SUA de petrol şi produse petroliere se
ridicau la 11,52 milioane barili/zi, cam 57% din cererea internă de petrol. 2/5 din importurile SUA
provin din statele-membre ale OPEC. Cei mai importanţi furnizori de petrol ai SUA sunt: Canada
(1,9 milioane barili/zi), Arabia Saudită (1,5 milioane barili/zi), Mexic (1,5 milioane barili/zi) şi
Venezuela (1,4 milioane barili/zi).
Statele Unite este ţara cu cea mai mare producţie, consum şi import de ţiţei din lume. In anul
2003 SUA au produs circa 7,9 mil.bbl/zi de petrol din care 5,7 mil.bbl/zi – ţiţei brut, restul fiind
constitiut din LPG şi alte combustibile lichide. Producţia totală anuală de ţiţei in anul 2003 a scăzut
mult, pвnă la 2,7 mil.bbl/zi, constituind doar 25% din producţia realizata în anul 1985 (10,6
mil.bbl/zi). Scăderea producţiei de ţiţei din SUA s-a datorat, în principal, colapsului preturilor la
ţiţei de la sfвrşitul anului 1985–оnceputul anului 1986, apoi sfвrşitul anului 1997–inceputul anului
1998. Odată cu revenirea preturilor la ţiţei, оncepвnd cu martie 1999, producţia americană a inceput
să crească în оntreaga perioadă următoare.
SUA este astazi cel mai mare actor pe piaţa mondială a ţiţeiului. In anul 2002 comsumul
american a fost de 19,7 mil.bbl/zi; productia internă –de 8,1 mil.bbl/zi; importul de ţiţei – de 9,1
mil.bbl/zi; importul de produse petroliere – de 2,5 mil.bbl/zi. Оntre anii 1989-2002, SUA au
оnregistrat o creştere a consumului de energie cu 2% pe an; apoi o scădere a producţiei de ţiţei cu
2,3% pe an; o creştere a importurilor de ţiţei cu 70%. Pentru anii 1988–2002, importurile SUA de
ţiţe şi produse petroliere sunt prezentate în tabelele 16, 17.
Tabelul 16
Importurile SUA de ţiţei şi produse petroliere din ţările OPEC(mii bbl/zi)

Importuri de ţiţei şi produse petroliere din ţările OPEC

Anul Importuri Importuri Ar. Saudită Nigeria Venezuela Totalul
petrol din petrol din alte importurilor
ţările arabe ţări OPEC petrol din
OPEC ţările OPEC
1988 1073 1839 1073 618 794 3520
1989 1224 2130 1224 815 873 4140
1990 1339 2244 1339 800 1025 4296
1991 1802 2064 1802 703 1035 4092
1992 1702 1974 1720 681 1170 4092
1993 1410 1420 1414 740 1300 4354
1994 1402 1970 1402 637 1334 4247
1995 1344 1806 1344 627 1480 4231
1996 1363 1859 1363 617 1676 4211
1997 1407 2040 1407 698 1773 4569
1998 1491 2424 1491 696 1719 4905
1999 1478 2722 1478 657 1493 4953
2000 1572 2712 1572 896 1546 5203
59
 2001 1662 3039 1662 885 1553 5528
2002 2533 2514 1552 621 1398 4605
2003 2881 2796 1774 867 1376 5162
2004 2961 3300 1558 1140 1554 5701
2005 2867 3475 1537 1166 1529 5587
2006 2956 3372 1463 1114 1419 5517
2007 2955 3232 1489 1132 1362 5983
Sursa: Energy Information Administration, Petroleum Supply Monthly, 2008.

După cum se observa din tabelul 16, cea mai mare pondere de ţiţei, importat din OPEC, a avut-o Arabia
Saudită. De asemenea, trebuie notat că importurile din OPEC au fost de la un an la altul tot mai mari, în termeni
absoluţi.
Tabelul 17
Importurile SUA de ţiţei şi produse petroliere din tarile non– OPEC (mii bbl/zi)
Importuri petrol din unele ţări non-OPEC Totalul
Anul importurilor
Canada Mexic Marea Br. Norvegia petrol din ţările
non-OPEC
1988 999 747 315 67 3882
1989 931 767 215 138 3921
1990 934 755 189 102 3721
1991 1033 807 138 82 3535
1992 1069 830 230 127 3796
1993 1181 919 350 142 4266
1994 1272 984 458 202 4749
1995 1332 1068 383 273 4604
1996 1424 1244 308 313 5267
1997 1563 1385 226 309 5593
1998 1598 1351 250 236 5808
1999 1539 1324 365 304 5899
2000 1807 1373 366 343 6257
2001 1828 1440 324 341 6343
2002 1971 1547 478 393 6925
2003 2072 1623 440 270 7103
2004 2138 1665 380 244 7444
2005 2181 1662 396 233 8127
2006 2353 1705 272 196 8190
2007 2426 1533 272 141 7456
Sursa: Energy Information Administration, Petroleum Supply Monthly, 2008.

Оn ceea ce priveşte importurile de ţiţei ale SUA din ţările non-OPEC, pe primul loc se situează
Canada, această ţară avвnd în anul 2007 o pondere de 32,5% în totalul importurilor realizate din
ţările non-OPEC. Pe locul secund se situează Mexic, ponderea acestei ţări fiind de 20,5% in acelasi
an. Deci, din aceste 2 ţări se importa în anul 2007 peste jumătate din totalul importurilor din ţările
non-OPEC. în tabelul 18 sunt prezentate importurile SUA de petrol pe cele 2 grupuri: ţări din
OPEC şi restul statelor. Astfel, se poate observa că, dacă în anul 1988 OPEC avea o pondere de
peste 47% din totalul importurilor de ţiţei ale SUA, în anul 2007 ponderea acestei organizatii a
crescut pвnă la 59,7%.

60
 Deşi importurile SUA sunt cele mai mari în cadrul fluxurilor comerciale internaţionale cu ţiţei,
acestea nu constituie un flux regional fără precedent. Dependenţa SUA de importurile de ţiţei este
mai mică decвt cea a principalilor săi 105 aliaţi. După cum s-a menţionat, SUA importă atвt ţiţei,
cвt şi produse petroliere. Din totalul importurilor de ţiţei şi produse petroliere, ţileiul reprezinta
peste 80%.

Tabelul 18
Volumul importurilor SUA de ţiţei şi produse petroliere în perioada 1988–2007 (mii bbl/zi)

Importuri petrol din ţările Importuri petrol din ţările Оn total importuri petrol
OPEC non-OPEC
Total Din care ţiţei Total Din care ţiţei Total Din care ţiţei
1988 3520 2696 3882 2411 7402 5107
1989 4140 3376 3921 2467 8061 5843
1990 4296 3514 3721 2381 8018 5894
1991 4092 3377 3535 2405 7627 5782
1992 4092 3406 3796 2676 7888 6083
1993 4354 3587 4266 3100 8620 6787
1994 4247 3580 4749 3483 8996 7063
1995 4002 3341 4833 3889 8835 7230
1996 4211 3438 5267 4070 9478 7508
1997 4569 3775 5593 4450 10162 8225
1998 4905 4169 5803 4537 10708 8706
1999 4953 4228 5899 4502 10852 8731
2000 5203 4544 6257 4526 11459 9071
2001 5528 4848 6343 4480 11871 9328
2002 4605 4083 6925 5058 11530 9140
2003 5162 4578 7103 5087 12264 9665
2004 5701 5042 7444 5046 13145 10088
2005 5587 4816 8127 5310 13714 10126
2006 5517 4783 8190 5335 13707 10118
2007 5983 5394 7456 4623 13439 10017
Sursa: Energy Information Administration, Petroleum Supply Monthly, 2008.

Aceasta se explică prin faptul că SUA deţin o puternică industrie de rafinare, pe de o parte, iar,
pe de altă parte, este mai ieftin să rafinezi lвngă principalele centre de consum, decвt să transporţi
produsul finit la destinaţia finală. De asemenea, este de notat şi rolul, pe care оl joaca guvernul
american, care sprijină producţia internă. Importurile de produse au fluctuat atвt ca urmare a
evoluţiei cererii americane, cвt şi ca urmare a unor factori cum ar fi oscilaţiile puternice ale
temperaturii, retehnologiozarea unor rafinării sau unele accidente. în Coasta de Est a SUA
rafinăriile prelucrează doar 1/3 din totalul cererii din această regiune, restul mărfii provenind din
import. în totalul importurilor de produse petroliere, Coasta de Est participă cu 75%. Principalele
zone din care sunt importate produsele petroliere sunt: Canada de Est, Insulele Virgine şi
Venezuela. în ceea ce priveste exporturile americane de produse petroliere, acestea pot fi apreciate
ca marginale, destinaţia finală a lor fiind Extermul Orient.
61
 Cвt priveşte exporturile SUA de ţiţei, acestea, după cum am mentionat mai sus, sunt
excepţionale, atвt din punct de vedere al preţurilor, cвt şi sub aspectul calităţii. Astfel, SUA exportă,
оn general, ţiţeiuri grele din Alaska care parcurg distanţe impresionante pвnă în Coreea de Sud sau
Japonia, оncвt preţurile acestora să aibă vreo justificare economică. Astfel, preţurile lor urmăresc
perfect tendinţa preţului la ţiţei. La fel ca şi în cazul ţiţeiului, se preconizase pentru anul 2010 o
scădere a preţurilor la toate produsele petroliere în raport cu cele оnregistrate în anul 2001. Dacă
vom compara insa preţurile produselor petroliere din 2003 cu cele preconizate a fi în 2010, nu se
observă schimbări importante.

2.4. Comerţul cu produsele petroliere în Asia

După scăderea economică inregistrată în anul 2001 şi revenirea majoră din 2002, majoritatea
economiilor din Asia au intrat în anul 2003 cu un puternic sentiment de incertitudine atat în ceea ce
priveste posibilitatea menţinerii creşterii economice, cвt şi a cadrului geopolitic. Principala
оngrijorare este legată de impactul pe care războiul din Golf l-ar putea avea asupra regiunii, dar şi de
intensificarea tensiunii în Orientul Mijlociu din ultimul timp. Razboiul din Irak posibil să aibă un
impact mai mare asupra ţărilor asiatice dependente mult în dezvoltarea lor economică de
schimburile comerciale cu străinătatea, atвta timp cвt cererile de consum pentru produsele lor au
scăzut atвt în SUA, care absoarbe circa 50% din exporturile asiatice, cвt şi în UE şi Japonia.
Astfel, creşterea economică în Asia ar putea fi menţinută teoretic numai dacă s-ar intensifica
consumul intern în această regiune, fapt practic imposibil, dacă avem în vedere că acest consum
constituie doar 24% din totalul consumului SUA de produse asiatice si, respectiv, 26% din
consumul european. Mai mult, un studiu realizat de Goldman Sachs arată că o creştere de 5
USD/bbl pentru ţiţeiul Brent conduce la o diminuare cu 0,5% a cresterii medii în оntreaga Asie.
Marea majoritate a tărilor din Asia au trebuit sa-şi revadă în 2003 estimările privind creşterile
economice. Singapore a оnregistrat o creştere economica de doar 3,8% faţă de 4,7%, creştere
preconizată a se realiza. La fel şi în cazul Malaeziei, Coreii de Sud şi a Indoneziei, prima realizвnd
o creştere economica de doar 4,7% faţă de 5,2% preconizată, a doua – o creştere de 5% faţă de
5,6% estimată, iar ultima avвnd o creştere de doar 3,6% faţă de 4% previzionată. Singura ţară care
şi-a menţinut creşterea economica a fost China cu 7,5%, aceasta permiţвndu-i să atenueze impactul
razboiului cu Irakul şi să contrabalanseze scaderea exporturilor.
Оn ceea ce priveşte Tailanda şi Filipine, în aceste ţări s-au inregistrat creşteri economice, mai
mari cu 0,1 puncte procentuale faţă de cifrele previzionate, la nivelul de 4,1% si, respectiv, 3,9%.
Acest fapt s-a realizat ca urmare a cresterii consumului în Tailanda, în timp ce în Filipine, care nu

62
este foarte dependentă de exporturi, stocurile externe nu şi-au lăsat amprenta asupra creşterii
economice.

Analiza structurii importurilor de ţiţei în Asia de Nord Est (NEA)

Consumul de ţiţei în NEA, în anul 2000, a atins nivelul de 13,4 mil.bbl/zi, reprezentвnd circa
65% din totalul consumului din zona Asia–Pacific, şi circa 18% din consumul mondial de ţiţei.
Оn urma cresterii consumului de ţiţei de import din China, derivată din dezvoltarea economică
оnregistrată în această ţară, NEA se aşteaptă să devină principala regiune de consum de ţiţei.
Consumul de ţiţei la nivelul primelor 3 state din NEA – Japonia, China şi Coreea de Sud – se
preconizeaza să depaşească pвnă în 2010 consumul european (15,0 mil.bbl/zi) (tab. 19).
Tabelul 19
Consumul de ţiţei în NEA (mii bbl/zi)

Ţara Consum Previziuni. Rata creşterii economice anuale, %

оn 1999 2005 2010 2015 2020 1999-2020
Japonia 5,5 5,6 5,7 5,9 5,9 0,25
China 4,3 5,3 6,7 8,5 10,4 4,30
Coreea de Sud 2,0 2,5 2,8 3,1 3,3 2,41
NEA 3,2 250 2,8 3,1 3,3 2,41

La nivel mondial 74,9 85,1 95,0 106,9 119,6 2,25

Sursa: EIA, International Energy Outlook, 2001.

Tendinte şi previziuni privind importurile de ţiţei în NEA

China este singura ţară producătoare de ţiţei in cadrul NEA. Cu toate acestea, ţara a devenit net
importatoare de petrol în anul 1996, producţia internă оnregistrвnd o stagnare, iar cererea de petrol
s-a intensificat, ca urmare a creşterii economice.
Оn conformitate cu previziunile EIA, producţia internă de ţiţei a Chinei va fi, în cel mai bun caz,
mentinută la nivelul de 3,2 mil.bbl/zi, dacă nu va оnregistra uşoare scăderi pвnă în anul 2020. Astfel,
estimările facute de EIA arată că producţia de petrol a Chinei va fluctua оntre 2,9 şi 3,2 mil.bbl/zi
pвnă în anul 2010 şi оntre 2,7 şi 3,3 mil.bbl/zi pвnă în 2020.
Creşterea cererii pentru ţiţeiurile din import în cadrul NEA va atinge nivelul de 10,4 mil. bbl/zi
оn anul 2010, o creştere cu 28% faţă de nivelul actual de 8,1 mil.bbl/zi, iar NEA va deveni piaţa cu
cea mai mare creştere a cererii de ţiţei. Creşterea cererii de ţiţeiuri importate de NEA se datorează,
оn principal, cererii de import de ţiţei din China, care оnsumează 81% din totalul cresterii, ce se va
inregistra în 2010. Cererea mondială de ţiţei este previzionată să crească anual cu 1,4–1,5 mil.
bbl/zi, în medie, în perioada 2000-2010, din care 12-13% se datorează Chinei (tab. 20).

63
 Tabelul 20
Previziuni privind cererea de ţiţei din import la nivelul principalelor tari N.E.A.(mii bbl/zi)

Ţara
An Japonia China Coreea de Sud Taiwan Total
2000 4148 788 2408 781 8125
2001 4101 993 2420 1046 8560
2002 4154 1164 2433 1072 8823
2003 4220 1491 2394 1109 9214
2004 4247 1668 2394 1109 2418
2005 4271 1832 2394 1109 9606
2006 4288 1969 2423 1109 9789
2007 4225 2141 2451 1109 9926
2008 4164 2191 2479 1109 10043
2009 4101 2453 2507 1128 10189
2010 4078 2637 2637 1158 10408

Sursa: ESAI (Energy Security Analysis Inc.), p.114.

Structura regională a importurilor de ţiţei în cadrul ţărilor NEA

Оn ultimile decenii a crescut dependenţa ţărilor NEA de importul de ţiţei ce provine din Orientul
Mijlociu, ceea ce confirmă datele din tabelul 21. Importurile Japoniei din această regiune în 2007 au
constituit 80,3%, a Chinei – 38,8%, a Coreei de Sud – 72,3%, Taiwan – circa 62%.
Tabelul 21
Originea importurilor de ţiţei ale NEA pe regiuni (%)
Regiunea Japonia China Coreea de Sud Taiwan
1999 2007 1999 2007 1999 1999
America 1,5 2,0 1,0 7,1 4,5 0,5
Europa 0,4 0,3 14,7 0,3 - 1,4
Orientul Mijlociu 85,6 80,3 45,9 38,8 72,3 61,8
Africa 0,8 3,1 19,8 26,2 12,5 25,6
Asia-Pacific 11,7 11,0 18,7 14,7 10,7 10,7
Fosta URSS - 3,3 - 12,9 - -
în TOTAL 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Notă: Datele din tabel au fost colectate din Blackwell World Oil Trade, 1992, 2000.
Datele pentru Coreea de Sud au fost preluate din publicaţiile Korea Oil Corporation
„Statistics of Oil Demand and Supply ”. British Petroleum 2008.

Se estimează că pentru оntreaga regiune Asia-Pacific va creşte rata dependenţei de importurile

de ţiţei ce provine din Orientul Mijlociu, de la 80% în anul 2005 la 85% în anul 2010, parţial
datorită faptului că vor creşte importurile Chinei, dar şi creşterii ponderii petrolului din Orientul
Mijlociu pe piaţa internaţională.
Previziunile făcute de EIA, IEO în 2001 denotă că importurile Chinei de petrol din Orientul
Mijlociu vor creşte pвnă la 5,3 mil.bbl/zi din totalul de 6,7 mil.bbl/zi în anul 2020, adică o
dependenţa de peste 79%. Această marire a dependenţei Chinei de Orient va conduce inevitabil la
mărirea ratei dependentei intregii regiuni a Orientului, avвnd în vedere creşterea ponderii cererii de

64
 petrol a Chinei cu mai mult de 80% din totalul creşterii cererii de petrolul în NEA. în Japonia,
Coreea de Sud şi Taiwan, rata dependenţei de importurile de ţiţei din Orientul Mijlociu va continua
să cresca pe masura ce ponderea acestuia se va mări pe piaţa petrolului (tab 22).
Tabelul 22
Previziuni privind cererea de ţiţei din import la nivelul principalelor ţări NEA (mii bbl/zi)
Ţara
An Japonia China Coreea de Sud Taiwan Total
2000 4148 788 2408 781 8125
2001 4101 993 2420 1046 8560
2002 4154 1164 2433 1072 8823
2003 4220 1491 2394 1109 9214
2004 4247 1668 2394 1109 2418
2005 4271 1832 2394 1109 9606
2006 4288 1969 2423 1109 9789
2007 4225 2141 2451 1109 9926
2008 4164 2191 2479 1109 10043
2009 4101 2453 2507 1128 10189
2010 4078 2637 2637 1158 10408
Sursa: ESAI (Energy Security Analysis Inc.), p.114.

2.5. Asigurarea ţărilor Uniunii Europene cu resurse petroliere

Spre deosebire de SUA, la fel ca şi în cazul Japoniei, statele din UE sunt dependente mult de
importurile de ţiţei, această dependenţă fiind totuşi diferită de la stat la stat.
Politicele energetice urmăresc în primul rвnd deschiderea pieţei comune de energie. Tratatul
asupra Uniunii Europene stipulează că piaţa este mijlocul cel mai bun de a obţine o alocare eficientă
a resurselor, integrarea statelor-membre şi promovarea creşterii economice durabile şi
neinflaţioniste.
Sursele energetice sunt repartizate neuniform pe teritoriul Uniunii Europene, unele ţări fiind
asigurate оntr-o oarecare măsură, iar altele aproape că sunt lipsite de aceste resurse, fiind nevoite să
importe pentru a acoperi necesitatea internă.
Statele-membre ale Uniunii Europene se pot оmpărţi, din punct de vedere al surselor de energie
primară, în trei categori: net producători, net importatori şi categoria specială a ţărilor coeziunii [118,
p.104-109].
Ţările net producătoare sunt Olanda, Danemarca, Norvegia, Marea Britanie, Polonia.
Olanda, iniţiind o vastă activitate de prospectare, a reuşit să găsească şi să pună în exploatare mari
zăcăminte de gaze naturale în Marea Nordului. Ca urmare a acestui fapt, producţia a crescut simţitor,
Olanda devenind cel mai mare producător de gaze naturale dintre ţările UE. Principalul zăcămвnt este
cel din Groningen, care deţine aproximativ 70% din totalul rezervelor urmat de zăcămвntul de la
Placid.

65
 Danemarca este un exportator de gaze naturale, dar оntr-o cantitate mai mică decвt Olanda.
Necesarul de petrol şi-l acoperă în proporţie de 98% din resursele interne.
Norvegia. Оncepвnd cu anul 1966, Norvegia efectuează intense explorări pe platforma submersă a
Mării Nordului, identificвnd pe lвngă importante zăcăminte de petrol şi оnsemnate zăcăminte de gaze
naturale. Primul zăcămоnt de gaze naturale descoperit a fodst cel de la Cod. în 1977 a fost pus оn
exploatare unul dintre cele mai bogate zăcăminte naturale din lume, cel de la Frigg pe care-l оmparte
cu Marea Britanie (60% din rezerve revin Norvegiei). în 1979 оncepe exploatarea unui alt zăcămвnt,
cel de la Statford. Prin punerea în exploatare a acestor zăcăminte, Norvegia a reuşit în scurt timp să
obţină o producţie de peste 27,5 milirde m în 1994. Petrolul se extrage din cвmpurile: Ekofisk,
3

Eldfisk, Statford.
Marea Britanie este un alt producător şi exportator de energie. Ca unul dintre principalii actori în
politica europeană, alături de Germania, Franţa şi Italia, Marea Britanie necesită o analiză mai amplă a
sectorului său de energie. Descoperirea, în ultimele decenii, a unor importante zăcăminte de gaze
naturale în Marea Nordului (cca 702 miliarde m ) a făcut ca această sursă de energie să joace un rol
3

din ce în ce mai mare în industria energetică a Marii Britanii. Cele mai importante zăcăminte de gaze
naturale se află la West Sole, Frigg, Leman, Ninian ş.a. Rezervele sale de petrol sunt concentrate оn
sectorul britanic al platformei continentale a Mării Nordului. Cele mai importante sunt cele de la
Brent, Magnus, Auk, Piper, Josefine etc., unde petrolul extras este transportat prin conducte spre
centrele de prelucrare. Marea Britanie, de asemenea, deţine rezerve mari de cărbune şi aproape în
оntregime de calitate superioară. Cea mai mare parte de producţie este obţinută din cвteva bazine cum
sunt: Bazinul Scoţiei, bazinul din nord-estul ţării cu centre de extracţie la Durham, Nothumberland,
versanţii Munţilor Apenini (Yorkshire, Nottingham, Sheffield), sudul Ţării Galilor (Wales), de unde
se extrage mai ales antracit la Cardiff şi Swasea.

Ţările net importatoare sunt Germania, Franţa şi Italia.

Germania este un importator de gaz (78% din necesar în 1994) şi petrol (99% din necesar).
Germania este în acelaşi timp un important producător şi transportator de energie în UE. Producţia de
cărbune a scăzut în ultimii ani, în timp ce producţia de energie nucleară creşte relativ оncet. Rezervele
de cărbune sunt extrase din bazinele Rurh, Saar, Aachen, Sachsen, Saxonoturingian, Cottbus şi Koln.
Rezervele de petrol sunt concentrate în majoritate în nordul ţării. Producţia de petrol este mult prea
mică pentru a face faţă solicitărilor interne, de aceea se recurge la import. Diversificarea surselor de
energie şi siguranţa alimentării sunt două din preocupările majore ale statului german. Politica de
energie nu este uniformă în ce priveşte organizarea şi implicarea autorităţilor guvernamentale. Оn

66
sectorul cărbunelui şi al energiei nucleare statul are un rol major, în timp ce sectorul petrolului este
guvernat de regulile pieţei libere.
Franţa este un importator net de energie. Importă aproape în totalitate petrolul şi alţi combustibili
de care are nevoie şi peste 75% din cărbune. Franţa deţine rezerve de petrol şi gaz, dar producţia
internă se menţine la un nivel scăzut. Deşi producţia de gaze naturale este relativ scăzută, Franţa este
оn permanenţă preocupată de extinderea acestei surse de energie. Un fapt edificator în acest sens оl
reprezintă оnsăşi creşterea continuă a consumului intern de gaze naturale de la 4 miliarde m în 1960 la3

peste 31 miliarde m 1980. Această creştere s-a datorat producţiei interne, dar mai ales intensificării
3 în

importului din Algeria, Olanda, Zona Mării Nordului, Rusia etc. Principalele exploatări se fac în sud-
vestul ţării, unde se remarcă centrele Lacq, Pau, St.Marcet etc.
Franţa оşi asigură producţia de cărbune mai ales din bazinele situate în partea nordică a ţării,
respectiv bazinul Valanciennes-Pas de Clais şi cel al Moselei (Lorona). în perspectivă Franţa contează
pe exploatarea zăcămintelor din zona Pirineilor şi din teritoriul naţional al Mării Nordului.
Italia este săracă în resurse energetice şi importă din Algeria cea mai mare parte din gazul
necesar, fiind astfel şi ţara de tranzit a gazului algerian spre Europa. Dependentă de importurile
energetice, Italia este preocupată în special de creşterea eficienţei energetice, dar şi de protecţia
mediului.
Pentru ţările Uniunii Europene se constată că nu există o siguranţă de aprovizionare cu energie
electrică de la ţările-terţe, iar combustibilii fosili pentru producerea electricităţii provin adesea
dinafara Uniunii. în acelaşi timp, toate industriile energetice au două caracteristici comune, cu
implicaţii a factorilor de decizie: necesitatea planificării pe termen lung şi a utilizării unor investiţii
imense.
După şocul petrolier din 1973, preocuparea membrilor Uniunii Europene a fost să оntreprindă
acţiuni comune pentru a reduce dependenţa de importurile de petrol. Astfel, a apărut necesitatea
siguranţei surselor de aprovizionare. Оnsă abia în 1986, Consiliul UE a elaborat un program al
obiectivelor energetice cu termen de realizare în 1995.
Politica Uniunii Europene în asigurarea cu energie se bazează pe 3 principii: a competiţiei,
securităţii şi protecţiei mediului. Sursele regenerabile pot atinge nivelul de 12% de energie primară
obţinută din resurse regenerabile către anul 2010.
Оn anul 2001, productia UE de ţiţei a scăzut cu 6,5% faţă de nivelul оnregistrat cu un an оnainte,
această reducere datorвndu-se, în mare parte, scăderii producţiei Marii Britanii de la 126,5
mil.bbl/zi la 117,7 mil.bbl/zi (o scădere cu 6,9%), precum şi a scăderii producţiei Danemarcii, cel
de-al 3-lea producator din Europa de Vest (după Marea Britanie şi Norvegia), cu 4% pвnă la 17,1

67
mil.bbl/zi. Importurile extra-comunitare au scăzut, de asemenea, în anul 2001 faţă de anul 2000 cu
0,4%, pвnă la 499,7 mil.tone.
La fel ca şi în trecut, principalii furnizori de ţiţei ai UE sunt ţările din Orientul Mijlociu şi
Apropiat, chiar dacă ponderea acestora a scăzut în totalul importurilor UE de la 31,1% în anul 2000
la 27,5% în anul 2001. în ceea ce priveşte ceilalţi furnizori de ţiţei, ponderea ţiţeiurilor din Africa a
crescut de la 22% în anul 2000 la 22,50% în anul 2001. De asemenea, a crescut şi ponderea
importurilor din Europa de Est de la 19,70% în anul 2000 la 22,2% în următorul an (o creştere cu
110,9 mil.tone). Referitor la Norvegia, aceasta a exportat mai puţin ţiţei în UE (21,4% din totalul
importurilor în anul 2001 faţă de 22,90% în anul 2000). în anexa 13 sunt prezentate rutele
principale de import a ţiţeiului în Uniunea Europeană.
Оn prezent în cadrul Uniunii Europene se remarcă o intergrare sporită a sistemelor energetice ale
ţărilor–membre. în „Cartea Albă”, în care este expusă politica energetică a UE către anul 2020, găsim
formulate următoarele principii majore [17, p.21]:
• sectorul energetic este o verigă integratoare a statelor europene;
• a forma o piaţă liberă energetică europeană în baza sectoarelor energetice naţionale,
actualmente supuse unor reglementări ale statelor–membre;
• a promova competiţia liberă pe piaţa energetică europeană şi plasarea forţei de muncă în
sectorul energetic;
• a implementa măsuri de securitate în aprovizionarea UE cu resurse primare energetice şi
energie;
• a proteja mediul оnconjurător.
Оn Carta Europeană a energiei s-a fixat pentru anul 2010 să acopere din sursele regenerabile
energetice 12% din cererea finală de energie. în acest scop vor fi alocate investiţii de 266 mlrd.
euro. Beneficiile acestor investiţii vor include: o reducere cu 19% a importului de energie şi riscului
securităţii aprovizionării, crearea a 515000 de noi locuri de muncă; reducerea cu 16% a emisiilor de
CO2, ceea ce depăşeşte оnţelegerile de la Kyoto cu 12%. Conform studiilor respective s-au estimat
contribuţiile ţărilor-membre ale UE în atingerea acestui scop (fig. 7).
Petrolul şi industria petrolieră în Romвnia. Оncă de prin anul 1640 în Ţara Romвnească sunt
atestări privind folosirea ţiţeiului. în 1857 la Rifov, lвngă Ploeşti, se asamblează prima instalaţie de
rafinare. în acelaşi an este iluminat cu petrol lampant oraşul Bucureşti. Perioada interbilică
оnregistrează producţia record de 8,7 mil. tone. Extracţiile erau concentrate în zona Plahovei –
Bazinul Tazlăului, cu o pondere de 99,5%. Producţia de ţiţei a Romвniei în 1980 a fost de 10 718
mii tone şi a scăzut pвnă la 6 676 mii tone în 1993.

68
 40
35
30
25 1990
20
15 2010
10
5
0

ie
ria

lia
ca

ia

ia

da
ne ia

Ol lia

ia

B ia
a
and

an
an
Da lg

an

ea ed
ec

ga
st

Ita
ar

an
Au

rit
Be

rm

Gr

rtu
m

Sp

M Su
Irl
Ge

Po

ar
Fig. 7. Producerea energiei regenerabile în anul 1990 şi către 2010 de către ţările UE (оn M toe/an)
Sursa: Ambros T. ş.a. Surse regenerabile de energie. –Ch.: Ed. „Tehnica-INFO”, 1999, p.48.

Principalele zone a rezervelor de petrol în Romвnia sunt: Subcarpaţii Moldovei, Arealul

Subcarpatie dintre Valea Buzăului şi Valea Dвmboviţei, Arealul Subcarpatic dintre Dвmboviţa şi
Jiu, Zona Platformei Moesica şi Zona Cвmpiei de Vest, Platforma continentală a Mării Negre etc.
[33, p.49-50]. Producţia de petrol în 1994 a fost de 6,7 mil. tone; pentru a acoperi necesarul intern
s-au importat 10-15 mil. tone anual.
Оn Romвnia există capacităţi de rafinare mari la Năvodari-Capul Midia, Brazi, Ploieşti, Piteşti,
Oneşti, Teleajen, Cвmpina, Braşov. Rafinăriile de la Teleajen, Braşov, Rвmnicu Sărat sunt profilate
pe producerea de lubrefianţi.
Şi totuţi, Romвnia este o ţară importatoare de energie primară pe fondul scăderii resurselor
interne de ţiţei şi gaze naturale. în opinia specialiştilor, în viitor va creşte gradul de dependenţă de
import (tabelul 23).
Tabelul 23
Evoluţia cererii de energie primară în Romвnia
U.M. 1996 2000 2010 2020
Cerere de resurse de energie primară, 10 GJ 1753 1971 2355 2836
6

din care:
- din Rom\nia 10 GJ 1192 1157 1152 1135
6

- din import 10 GJ
6
561 814 1203 1701
Costurile totale, din care: 10 US$
6
5,1 6,4 7,7 9,3
- pentru producţia internă 10 US$
6
2,5 2,7 2,7 2,6
- pentru resursele din import 10 US$
6
2,6 3,7 5,0 6,7
Sursa: Energii neconvenţionale curate. –Bucureşti, 1998, p.50.

Dezvoltarea sectorului energetic al Romвniei în perspectivă necesită implementarea anumitelor

programe, idei novatoare, concepţii ştiinţifice în orientarea evoluţiilor viitoare.

69
 2.6. Rolul Rusiei şi altor ţări din CSI în producţia şi exportul produselor petroliere
URSS a fost cel mai mare producător de ţiţei, în perioada 1975-1983 această ţară sporindu-şi
producţia cu 26%. în 1986 s-a atins o creştere a producţiei pвnă la nivelul de 12,56 mil.bbl/zi, iar оn
1987 – pвnă la 12,95 mil.bbl/zi. în 1989 s-a inregistrat un declin pвnă la 12,46 mil.bbl/zi, ca urmare
a unor probleme economice majore. Această tendintă a fost menţinută şi după destrămarea URSS şi
constituirea CSI. Astfel, nivelul producţiei atins оn1990 a fost de doar de 11,54 mil.bbl/zi, în 1995 –
de 7,3 mil.bbl/zi, iar din 1997 s-a reuşit stoparea declinului, productia inregistrвnd pentru prima
data după 8 ani o creştere pвnă la 7,4 mil.bbl.
După descompunerea Uniunii Sovetice, din fostele 15 republici numai trei ţări independente
(Rusia, Turcmenia şi Kazahstan) în 1995 erau exportatoare şi оncă două ţări (Uzbekistan şi
Azerbaidjan) se autoasigurau cu resurse energetice, celelalte 10 ţări considerau asigurarea cu
resurse energetice o problemă majoră în securitatea lor economică (vezi anexele 15, 16).
Sumвnd datele prognozelor ţărilor din CSI, reiese că exportul net al resurselor energetice
primare în total din această regiune în anul 2000 a constituit 270 mil.t.c.e. şi va fi de circa 370
mil.t.c.e. în 2010, în comparaţie cu 173 mil. t.c.e. în 1995. Totodată, exportul de ţiţei s-a păstrat la
nivelul de circa 80 mil.t., iar pвnă în 2010 va spori la circa 180 mil.t. [84, p. 8-13. Cele mai mari
companii petroliere în Rusia sunt: Lukoil, KTN –BP, Rosnefti şi Surgutneftegaz (tabelul 24).
Tabelul 24
Volumul producţiei petroliere a celor mai marui companii din Rusia în anul 2005
Compania Extragere, mil.t. Prelucrare mil.t. Extragere/Prelucrare
Lukoil 86 57 1,5
KТN-ВР 78 43 1,8
Rosnefti 75 22 3,5
Surgutneftegaz 64 16 4,0
Sursa: Капустин В. Проблемы развития нефтепереработки в России. ОАО «ВНИПИнефть», август 2006 //
http://www.oilcapital.ru/edition/technik/archives/technik/technik_04_2006/96640/public/96662.shtml

Exporturile de ţiţei pentru Rusia constituie resursa-cheie în realizarea venitului său intern,
reprezentвnd circa 25% din veniturile Guvernului. O creştere a preţului ţiţeiului URAL cu 1 USD
determină creşterea veniturilor cu aproape un 1 mlrd.USD.
Rutele de export. Majoritatea exporturilor ruseşti de ţiţei şi produse petroliere s-au realizat prin
terminalele petroliere din porturile Mării Baltice şi ale Mării Negre (оn principal, Novorossiisk, dar
şi din Tuapse şi Odesa), de asemenea, prin conducta Drujba, care are o capacitate de 1,2 mil. bbl/zi.
Datorită producţiei în creştere şi faptului că traficul navelor petroliere prin strвmtoarea Bosfor este
foarte intens, la ora actuala, aceste rute au оnceput să fie supra-solicitate, Rusia căutвnd alternative
pentru dezvoltarea unor noi rute pentru exporturile sale.
Astfel, sistemul de conducte Baltik care a оnceput să opereze în decembrie 2001, permite acestei
tări să efectueze direct exporturile de ţiţei, fară a mai apela la porturile estoniene, letone şi
70
lituaniene. Mai mult, conducta Drujba şi Adria din Croaţia permit exportatorilor ruşi să aiba acces
direct la porturile din Marea Adriatică (portul Omisalj).
Discrepanţa majoră оntre preţurile interne (acestea sunt în jumatate faţă de preţurile de export) şi
cele de export la ţiţei, precum şi garantarea plăţii în valute forte determină producătorii ruşi sa-şi
desfacă producţia la export.
Astfel, o serie de companii private оncearcă să combată poziţia de monopol a firmei de stat
Transneft în transportul exporturilor, prin dezvoltarea unor proiecte de conducte proprii, finanţate,
partial sau integral de ei.
Destinatia exporturilor. Оncepвnd cu 1991, exportatorii ruşi de ţiţei şi-au orientat exporturile
spre Europa de Vest, dar şi spre Japonia şi China, marginalizвnd pieţele pe care le-au controlat
altădată (cele din Europa de Est – Romania, Polonia, Ungaria şi cele din spaţiul CSI), avвnd în
vedere cererea mare a primelor pieţe, pe de o parte, precum şi asigurarea unei plăţi cash a ţiţeiului,
pe de altă parte.
Astfel, majoritatea exporturilor ruseşti au ca destinaţie finală tări din Europa de Vest, cum ar fi
Marea Britanie, Franţa, Italia, Germania şi Spania. Dacă în 1992 circa 47% din exporturile Rusiei
erau orientate spre celelalte state CSI, în 2001 spre acete state se scurgeau doar 14% din totalul
exporturilor de ţiţei. Deci, în anul 2001 Rusia a exportat în spaţiul CSI doar 680.000 bbl/zi, în timp
ce în afara acestuia s-au оndreptat circa 4,23 mil.bbl/zi.
Оn octombrie 2000, la Summitul comun UE – Rusia pe tema resurselor energetice, UE şi-a
propus sprijinul în dezvoltarea rezervelor de petrol contra unui acord de furnizare de ţiţei pe termen
lung, ceea ce se va traduce оntr-o intensificare a exporturilor rusesti de ţiţei către UE
Exporturile Rusiei în Asia sunt preconizate să se intensifice foarte mult оntr-un viitor apropiat,
odată cu dezvoltarea cвmpurilor petroliere din Siberia de Est şi de Vest, precum şi a celor de pe
insula Sahalin, concomitent cu conectarea acestora la conductele Drujba şi Adria. Mai mult,
construirea unui terminal petrolier în Murmansk, care să fie legat de cвmpurile petroliere din
Siberia de Vest, va permite realizarea unor exporturi importante spre SUA
Оn viitor sunt proiectate conducte, care să transporte ţiţeiul către Japonia – cel de-al doilea mare
importator mondial, după SUA şi China, cel de-al treilea mare consumator mondial.
Оn momentul de faţă, petroliştii din Rusia оnclină să speculeze pe marginea faptului că răzvoiul
din Golf ar putea afecta dezvoltarea acestor proiecte. De fapt, autorităţile ruse declară că
modificările din politica de export a Irakului ar putea impulsiona cererea de ţiţei pe piaţa mondială.
Оnsă, Rusia urmăreşte realizarea a 2 proiecte alternative:
- primul proiect vizвnd China este estimat la circa 2,5 mlrd.USD şi se referă la extinderea cu
2.400 km a unei reţele deja existente, din Irkutsk spre Daqing, China.

71
 - cel de-al doilea proiect vizează Japonia, fiind estimat la circa 5,2 mlrd. USD. Acest proiect
vizeaza construcţia unei conducte de circa 3.800 km, care să ocolească China, avвnd cap conducta –
Nakhodka şi va traversa Marea Japoniei.
Aceste două proiecte vor permite Rusiei să devină un puternic furnizor de ţiţei in Asia–Pacific.
Atвt Japonia, cвt şi China sunt gata să participe la finanţarea acestor proiecte, pentru a-si diversifica
sursele de aprovizionare cu ţiţei.
Oricum, rămвne de văzut dacă dezvoltarea acestor proiecte va ajuta Rusia să devină cel mai
mare exportator de ţiţei din lume, оnaintea Arabiei Saudite, care deţine cele mai mari zăcăminte din
lume.
Relaţiile Rusiei cu OPEC. Deşi nu este membră a OPEC, guvernul rus s-a angajat în anul 2002
să reducă producţia şi, respectiv, exporturile sale de ţiţei, pвnă la 150.000 bbl/zi, urmвnd astfel
politica promovată de alte state petroliere cum ar fi Mexic, Oman, Norvegia, Angola etc.
Cu toate aceste angajamente, exporturile ruseşti de ţiţei s-au intensificat, forţвnd guvernul să
introducă taxe vamale la exportul de ţiţei. Dar şi aceste bariere au fost depăşite de către firmele
petroliere care s-au orientat spre sistemul intern de rafinare, oferind la export produse petroliere
rafinate, acestea necăzвnd sub incidenţa taxelor vamale.
La presiunea exportatorilor ruşi, dar şi a unor cercuri din afara tării, guvernul a abrogat plafonul
stabilit.

Tranzitele ţiţeiului
Exporturile de ţiţei din Kazahstan via Rusia. în anul 2001 Kazahstanul a exportat, via Rusia,
оn jur de 270.000 bbl/zi, cea mai mare parte a acestei cantităţi fiind pompată prin conducta Atyrau-
Samara, apoi prin sistemul Transnefti adus fie la conducta Drujba, fie la sistemul de conducte
Baltic. Recent, Rusia a participat la extinderea capacităţii conductei Atyrau-Samara pвnă la 300.000
bbl/zi, alocвnd, în acelaşi timp, Kazahstanului o cotă de 100.000 bbl/zi în sistemul de conducte
Baltic.
Kazahstanul a expediat ţiţei la export în 2001, via Rusia, prin portul rusesc de la Marea Caspică
–Mahacikala, care este legat de Baku (ce este capătul unei conducte cu o capacitate de 100.000
bbl/zi) – Novorossiisk.
Оn decembrie 2001, guvernele Rusiei şi a Kazahstanului au incheiat un acord prin care i se
permite Kazahstanului să transporte prin sistemul rusesc de conducte pвnă la 350.000 bbl/zi în anul
2002. Acest acord nominează conductele din sitemul Transnefti, inclusiv sitemul Baltic de
conducte, conducta Atyrau-Samara, conducta Baku-Novorossiisk, portul Mahacikala, dar nu
include sistemul de conducte CPC (Caspian Pipeline Consortium). Prin acesta din urmă, în anul

72
2002, s-au expediat circa 400.000 bbl/zi de ţiţei kazah. Deci, în total, via Rusia, au fost expediate оn
anul 2002 circa 750.000 bbl/zi.
Exporturile de ţiţei azer via Rusia. Prin sistemul de conducte al Transnefti au fost transportate
zilnic circa 300.000 bbl ţiţei, extras din Marea Caspică (de origine fie kazahă, fie azeră).
Exportatorii din reguinea caspică au importante opţiuni de export, dar Rusia speră să devină
principala rută de tranzit pentru ţiţeiul din Marea Caspică.
Exporturile azere via Rusia se desfăşoară, în principal, prin conducta Baku-Novorossiisk. Оn
anul 1996 Rusia şi Azerbaidjan au semnat un acord interguvernamental cu privire la tranzitul
ţiţeiului azer prin Rusia. Avвnd în vedere faptul că această conductă a avut probleme din cauza
razboiului din Cecenia, exporturile azere via Rusia prin această conducta au fost mai mici de 10.000
bbl/zi în anul 2000. Mai mult, AIOC (Azerbaidjan International Operating Company), care are оn
exploatare cele mai bune cвmpuri petroliere din porţiunea de Mare Caspică, ce aparţine
Azerbaidjanului, a decis să ocolească Rusia, prin pomparea prin conducta Baku-Supsa (Georgia).
AIOC este sceptică în a utiliza conducta Baku-Novorossiisk, avвnd în vedere că aceasta este mai
lunga, deci mai scumpă (de 7 ori mai scumpa decвnd cealaltă conductă), pe de o parte, iar, pe de
alta parte, in terminalul Novorossiisk toate ţiţeiurile se amestecă, reducвnd valoarea ţiţeiului azer.
Cu toate acestea, in anul 2001, prin conducta Baku-Novorossiisk au fost expediate la export peste
46.000 bbl/zi, aceeaşi rată menţinвndu-se şi în anul 2002.
Exporturile de ţiţei turkmen via Rusia. Exporturile turkmene de petrol se desfăşoară, оn
principal, prin conducta Baku-Novorossiisk, în anul 2000 prin această conductă fiind pompate la
export circa 50.000 bbl/zi. De asemenea, avвnd în vedere refuzul Rusiei de a conecta ţiţeiul turkmen
la conductele Transnefti, această ţară este obligată sa-si exporte ţiţeiul cu ajutorul căilor ferate.
Rusia face manevre pentru a deveni actorul principal în explorarea, dezvoltarea şi exportul de
ţiţei din regiunea Mării Caspice.
Conluzii. Оn ultima sută de ani petrolul a constituit unul dintre cele mai importante bunuri
comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor naţionale de dezvoltare, dar şi a
politicii mondiale. El reprezintă elementul esenţial al puterii naţionale, un factor major al economiei
mondiale, un focar crucial pentru razboi şi conflicte, dar şi o fortă decisivă în afacerile
internaţionale.
Asigurarea securităţii surselor de aprovizionare cu petrol se traduce şi prin dezvoltarea unor
proiecte majore de investitii în tări cum ar fi Rusia, ce pot substitui parţial fluxurile comerciale cu
petrol ale Orientului Mijlociu în Asia şi Europa, dezvoltarea extracţiilor petroliere în Marea
Nordului, Mexic şi Alaska, modernizarea rafinăriilor din America de Nord şi Japonia, care să poată
prelucra ţiţeiuri grele şi sulfuroase; de asemenea, dezvoltarea extracţiilor petroliere în Arctica etc.

73
 2.7. Regiunea Caspică – оntre interese economice şi strategice
Ultimele analize extrem de detaliate, aparţinвnd unor surse mult diversificate, au ajuns la
concluzia că regiunea Mării Caspice este puţin probabil să devină, aşa cum s-a sperat la un moment
dat, un nou Golf, ci mai degrabă ar fi o nouă Mare a Nordului, cu aproximativ 2–3% din producţia
mondială. Totodată, costurile de producţie sunt mai mari decвt ale tărilor din Golf şi ale tărilor-
membe OPEC, dar mult mai mici decвnd cele din Marea Nordului sau ale proiectelor concurente
din Rusia, iar costurile de transport sunt mai ridicate decвnd ale majorităţii concurenţilor, mai ales
dacă depozitele sunt maritime.
Оn timpul razboiului rece, Orientul Mijlociu a fost zona de importanţă strategică pentru lumea
vestică şi Rusia. în prezent, Caucazul incită interesele, dar şi orgoliile occidentale şi ruseşti, care оşi
dispută controlul asupra zăcămintelor de petrol din fostele republici sovietice şi asupra conductelor
care transportă petrolul caspic.
Оncă din secolul al XIX-lea, petrolul din Asia Centrală concentra în jurul sau eforturile ruse şi
britanice. Astăzi miza este aceeaşi, doar actorii au devenit mai numeroşi. La mijloc se află ţările din
Golf, direct interesate de a nu pierde controlul asupra pieţei petrolului, dar şi companiile petroliere
internaţionale, dornice să exploateze belşugul central-asiatic.
Оnca din 1997, Administraţia de la Washington a decretat Caucazul „zonă de interes strategic
american”, afirmвnd că „asumarea viitorului acestei regiuni este una dintre sarcinile ei pasionante”.
SUA urmau să stabilească ce conductă vor utiliza pentru a exporta petrolul din Marea Caspică. Asia
Centrala, ca şi Orientul Mijlociu, s-a dovedit a fi o regiune instabilă, avвnd la bază implicaţii
politice, economice, religioase sau etnice.
Tările vizate în dispută asupra petrolului caspic sunt: Georgia şi Cecenia, importante pentru
tranzitul petrolului; Azerbaidjan şi Kazahstan, importante atвt pentru bogaţia lor în petrol (Baku,
Tenghiz), cвt şi ca zone de tranzit.
Azerdbaidjan şi Georgia au avut o pozitie prooccidentală оncă de la declararea independenţei lor
de sub tutela rusească оn1991, aflandu-se în prezent sub influenta NATO. Pentru a contrabalansa
această influenţă, Moscova a stabilit relaţii bune cu separatiştii abhazi (Abhazia–republică
autonomă în Georgia) şi cu armenii (aflaţi în conflict cu azerii pentru enclava Nagorno-Karabah,
teritoriu azerbadjan locuit de armeni). Cecenia, republică autonomă, este parte componenta a
Rusiei, care о-si declarase unilateral independenţa în 1991, este şi ea o zona importantă de conflict
оn Caucaz.
După criza cecenă din 1994–1995, forţele armate ruseşti au intervenit pentru a pune capăt
confruntărilor dintre partizanii şi adversarii fostului preşedinte cecen Dudaev, apoi a urmat

74
conflictul declanşat în iunie 1999 (care mocneşte şi în timpul de faţă). Interventia militară promptă a
Rusiei în Cecenia demonstrează intenţia Rusiaei de a mentine sub control fostele republici sovietice,
importante atвt pentru bogatia în petrol, cвt şi datorită vecinătăţii cu Turcia, aliatul strategic al
NATO şi Iran.
Principalele rute pentru petrolul din Asia Centrală sunt conductele: Baku–Novorossiisk (1998) şi
Baku–Supsa (1999), care sunt vulnerabile la toate frămвntările din regiune. Circulaţia prin conducta
Baku–Novorossiisk, principala rută de export pentru petrolul azer a fost supusă оntreruperilor din
partea cecenilor. Ruta Baku–Supsa ocolea Cecenia insă evitвnd Rusia, submina influenţa acesteia
asupra petrolului din regiune. Conducta a fost deschisă după intense manevre militare de apărare
efectuate de trupe ucrainene, georgiene şi azere în cadrul unei alianţe regionale cunoscute sub
numele de GUAM şi aflată sub egida Parteneriatului pentru Pace al NATO.
Cea mai disputată şi controversată rută a petrolului din Caucaz este conducta Baku –Ceyhan,
port turcesc la Marea Mediterană, avută în vedere de SUA оncă din 1997, ca alternativă pentru
Baku–Novorossiisk via Groznвi.
Оn decembrie 1999, această conductă preferată de americani a fost aleasă pentru a transporta
petrolul caspic pe pieţele occidentale. Decizia a fost una politică, SUA urmărind să recompenseze
Turcia şi Georgia pentru orientarea lor vestică şi să evite exportul petrolului prin Rusia şi Iran.
Aceasta varianta s-a dovedit a fi cea mai lunga, cea mai costisitoare, cea mai puţin fezabilă, fiind оn
acelaşi timp supusă instabilităţii din Turcia (zona de conflict – Kurdistan) şi din Georgia.
Una dintre conductele propuse pentru transportul petrolului caspic a fost şi cea care trecea prin
Romвnia cu doua posibile ramificaţii: Constanţa–Serbia (Pancevo)–Croaţia–Slovenia–Trieste sau
Constanţa–Ungaria–Slovenia–Trieste (punct-cheie de unde porneşte prima conducta din sistemul
european de oleoducte – ADRIA).
Traseul prin Romвnia era cel mai scurt, cel mai ieftin (două treimi din lungimea conductelor
existвnd deja), dar şi cel mai sigur, neexistвnd nici un conflict de-a lungul ei. Respingerea acestei
variante s-a datorat unor circumstanţe nefavorabile: crahul din Bulgaria din 1998 (care a fost totuşi
depăşit cu succes), problema Kosovo, un posibil conflict cu Macedonia оntre Grecia şi Albania şi
lipsa de susţinere politică din partea unei puteri occidentale, beneficiind doar de sprijinul firmei
italiene ENI.
Conducta prin Romвnia a fost luată în considerare de Uniunea Europeana, care, la o conferintă
internatională susţinută la Bucureşti оn1998, a lansat programul INOGATE, în incercarea de a aduce
petrolul caspic în Occident prin portul Constanta.

75
 Оn noul context geopolitic, pentru a asigura accesul la resursele caspice, UE a iniţiat un amplu
program de dezvoltare a unor coridoare de transport paneuropene rutiere, feroviare şi maritime
(TRACECA), care să facă legatură оntre Asia Centrală şi Europa.
Оn contextul în care nici una dintre conductele existente şi nici cea proiectată (Baku-Ceyhan) nu
sunt sigure, iar tensiunile din Caucaz se amplifică (de exemplu, Cecenia), rămвne de vazut dacă
NATO va interveni total în zonă, mai ales după ce a sprijinit crearea organizaţiei satelit GUAM,
deţi este puţin probabil, deoarece în ultima vreme s-a acordat atenţie оmbunatăţirii relaţiilor NATO–
Rusia. Un lucru este cert: Rusia nu va admite divizarea Caucazului în zone de influenţă şi este
iritată de cooperarea Georgiei cu statele-membre NATO, dar şi de participarea ei la proiectul
oleoductului Baku–Ceyhan.
De menţionat, că în ultimul timp s-a activizat colaborarea ţărilor GUAM (Oreganizaţia pentru
Democraţie şi Cooperare Economică). La samitul din 23 mai 2006 de la Kiev Preşedinţii Republicii
Moldova, Ucraina, Georgia şi Azerbaidjan au semnat un protocol privind realizarea Acordului de
creare a Zonei de Liber schimb оntre state. GUAM nu este o alternativă pentru CSI. Drept obiectiv
de bază al GUAM este declarat reglementarea conflictelor teritoriale.
Următorii ani vor confirma dacă SUA va continua politica de sprijinire în exclusivitate a
conductei Baku–Ceyhan şi işi vor asuma riscurile politice şi financiare implicate de construirea
acestui oleoduct.
Cealaltă conductă prin Baku (Baku–Neka) pare a fi cea mai raţională, оnsă este blocată de
opoziţia politică a SUA. Dacă relaţiile americano-iraniene s-ar ameliora, atunci sar putea face pasul
urmator de către companiile petroliere americane, care ar fi interesate să accelereze destinderea
politică dintre cele două ţări.

Resursele de petrol, conductele şi oleaductele din Regiunea Caspică

O importantă miză economică a acestui оnceput de mileniu, cu reale consecinţe pe plan social–
politic şi militar, este inceperea exploatării bogăţiilor Marii Caspice. Marea Caspica în timpul de
faţă reprezinta cel de-al treilea mare depozit de energie, după Golful Persic şi după Siberia rusească,
fiind considerat ultimul vast rezervor de energie al lumii. în anul 2010, Asia Centrală şi
Transcaucazia ar putea avea posibilitatea de a exporta peste 100 milioane tone de petrol şi
aproximativ 100 miliarde de metri cubi de gaze naturale, aceasta оnsemnвnd aproximativ 2 milioane
barili/zi . 18

18 Terry Adams . Caspian Hydrocarbous,the Politicisation of regional pipelines and the Destabilisation of the Caucasus.
Centre For European Policy Studies (CEPS), Bruxell, 2000.
76
 Rusia, bazвndu-se pe abordarea Mării Caspice ca lac international, calificare ce implică un
„condominium” al tuturor statelor, a utilizat acest concept pentru a submina interesele principalelor
ţări producătoare: Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan.
Totuşi, intensitatea conflictului juridic, dar şi politic şi economic s-a mai diminuat mai ales de
cвnd sectorul rusesc al Mării Caspice pare să fie bogat în petrol şi gaz, Rusia fiind direct interesată
оn rezolvarea acestor dispute economice.
Dacă privim o hartă a lumii cu distributia resurselor de petrol şi gaze, limitвndu-ne doar la petrol
(anexele 1 şi 2), vom observa că sunt diferite puncte aproape egal distribuite pe mapamond. Există,
оnsă, o anumită zonă, în care concentraţia acestor puncte denotă prezenţa unor rezerve semnificative
de petrol. Astfel, o concentraţie pe axă verticală nord-sud porneşte din Siberia de Vest şi merge intr-
o linie aproape continua prin Asia Centrala, respectiv Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, cu
devierea în Azerbaidjan, Iran şi pвnă în sud, în Orientul Mijlociu.
Aceasta indică, din punct de vedere geometric, realitatea geografică, adică faptul că avem de a
face cu trei module strategice: modulul rusesc, modulul central-asiatic şi modulul Orientul Milociu.
Оntr-o viziune raţională, pornind de la interesele globale şi neexcluderii consumatorilor prezenţi şi
viitori de pe piaţă, o reglementare consensuală la nivel mondial, pe baza unei noi abordări care să
оnlocuiasca clasica geopolitică, prin ceva ce am putea denumi geostrategie consensuală – ar putea
fi raspunsul firesc şi raţional la sfidările viitorului imediat şi pe termen mediu.
1) Kazahstan. Este statul cu rezervele de petrol cele mai importante din regiune, estimarea
acestora variind оntre 95–117 miliarde de barili, rezervele dovedite cifrandu-se intre 15 –22 miliarde
de barili în 2001. Expertii economici apreciază оndeosebi modul în care a fost folosit ajutorul
financiar extern privind sectorul energetic, mişcare coordonată, de altfel, de către Comitetul pentru
folosirea capitalului străin. Pвnă la mijlocul anului 1999, totalul asistentei financiare externe era de
331 milioane dolari SUA, dintre care 22 milioane au fost alocaţi sectorului energetic. Cele 22 de
cвmpuri petroliere din această ţară – situate la nord-est de Marea Caspică şi în centrul ţării –
totalizează rezerve de peste 15 miliarde de tone.
Dacă se vor extrage 100 de milioane de tone pe an, zăcămвntul s-ar epuiza abia în 100 de ani. şi
aici se poate asista la o оmpărţire a afacerii intre americani, ruşi şi ţara caucaziană: Chevron – 40%,
Mobil – 25%, Lukoil – 10%, şi compania de stat a Kazahstanului – 25%. Proiectul unei conducte
alternative, pe sub Marea Caspică, pвnă la Baku, şi de aici spre beneficiarii europeni este respins cu
hotărвre de Rusia. Oferta chineză pentru o conducta transcontinentală spre est va fi luata în calcul
pe măsura extinderii producţiei de petrol în Kazahstan.
Cel mai avansat proiect de conductă este cel care vizează transportul petrolului din Kazahstan оn
Rusia prin sistemul de conducte rusesc TRANSNEFTI, ideea fiind de construire a unei mari

77
facilitati de оncărcare lвngă portul rusesc Novorosiissk de la Marea Neagra. Proiectul presupune
folosirea celor 752 km de conductă existenţi de la Tenghiz la Komsomolsk şi la Kropotkin şi a unei
alte porţiuni de 258 km de conductă cu un diametru de 1000 mm de la Kropotkin la un alt punct de
оncărcare a tankerelor. Urmează să fie construite 15 noi statii de pompare, 13 tancuri de depozitare,
fiecare cu o capacitate de 100.000 metri cubi, cinci dintre ele chiar lвnga portul Novorosiissk.
Actionarii din cadrul CPC (Caspian Pipeline Consortium) sunt: guvernul rus – 24% (reprezentat de
Lukoil, Rosnefti şi Transnefti), Kazahoil – 19%, guvernul din Oman – 7 %, Kaz Pipeline Ventures
– 7% (JV Kazahoil, Amoco, fostul holding Munai Gaz), LukArco – 12,5% (JV Lukoil, Atlantic
Richfield – SUA), Rosnefti Shell – 7,5%, Chevron (SUA) – 1,5%, Mobil (SUA) – 7,5%%, Oryx
(SUA) – 1,75%%, British Gas – 2%% şi Agip (Italia) – 2%% 19
.

Peste jumătate din rezervele de gaze naturale se afla în zona Karaganda şi din 1995, British Gas
şi Agip au dobвndit dreptul exclusiv de negociere.
2) Azerbaidjan. Estimarea rezervelor petroliere este оntre 5–11 miliarde barili, iar rezervele de
gaze sunt оntre 500–800 miliarde metri cubi (2000). Un punct deosebit de interesant оl constituie
faptul că peste 90% din rezervele estimate de petrol se gasesc în zona maritimă. Noile depozite sunt,
оn general, exploatate sau vor fi exploatate cu ajutorul unor firme străine, posesoare de tehnologie
modernă, care să permită extractia la adвncimi mai mari de 200 de metri.
Există o estimare a SOCAR (Societatea Natională de Petrol a Azerbaidjanului), conform căreia,
rezervele totale de petrol ar fi de 17,5 miliarde barili. Infrastructura insuficientă şi de slabă calitate
face ca prima urgenţă să o constituie construirea conductelor, cele aflate acum în lucru, ca şi cele
proiectate, putвnd să ducă la o majorare anuală a exporturilor de pвnă la 30–55 milioane de barili
pвnă în 2010. Capacitatea actuala de rafinare este de 20 milioane tone pe an, în trei rafinării: două оn
Baku şi una în Sumgait, toate fiind conduse de o companie de stat Azneftemash.
Compania petrolieră de stat a Republicii Azerbaidjan, SOCAR, a fost creată în 1992 şi produce
cea mai mare cantitate de petrol şi gaze, fiind şi partenerul cel mai important al firmelor straine. Ea
opereaza aproximativ 40 de zone petroliere, iar în primele luni ale lui 2000, numarul sondelor active
era de 6921, dintre care 5512 on-shore şi 1409 off-shore. La aceeaşi dată, existau 27 zone off-shore
оn exploatare, cele mai multe localizate în zone cu adвncimea mai mare de 200 de metri.
Se preconizează că zăcămintele din Kazahstan şi Azerbaidjan (tarile cu cel mai mare potential în
petrol din această zonă) vor produce aproximativ 150 milioane tone ţiţei anual, ceea ce оnseamnă că,
la porturile estice ale Mării Negre, Novorossiisk (Rusia) şi Supsa (Georgia), va sosi anual această
cantitate de petrol.

19Terry Adams. Caspian Hydrocarbous, the Politicisation of regional pipelines and the Destabilisation of
the Caucasus. Centre For European Policy Studies (CEPS), Bruxell, 2000.
78
 3) Uzbekistan. Rezervele de gaze naturale sвnt pe locul doi ca importanţă în zonă, iar rezervele
de petrol mai mici decвnd cele ale Kazahstanului şi Azerbaidjanului.
Aici exista cinci zone bogate în petrol: Ust-Yurt, Buhara-Kiva, Gisar, Surkandaria, Ferghana.
Au fost identificate 156 de cвmpuri petrolifere şi de gaze naturale, aflandu-se în exploatare din
1999, 60 dintre ele – la adancimi care variază intre 800 metri (Buhara) şi peste 6000 metri (partea
centrală a Depresiunii Fergana).
Rezervele de pertol sunt estimate de către compania Uzbekneftegaz la 527 milioane tone, dar un
raport din 2001 al guvernului american prevedea rezerve de petrol оntr-o cantitate de 28 milioane
tone, cu o posibilitate de ridicare de pвnă la 138 milioane tone.
Reţeaua de transport cuprindea, în 1999, 9500 km de conducte. Se afla оncă în studiu
posibilitatea de a racorda reţelele deja existente la proiectul propus de compania americană
UNOCAL şi de Central Asia Oil Pipeline (CAOP), al cărui punct de conectare este Sardziu, оn
Turkmenistan. Dacă proiectul se va realiza, Uzbekistanul ar fi un punct ideal de оncărcare pentru
coridorul Nord-Sud. Există şi o altă propunere, cea de a participa la construcţia conductei intre
China şi Japonia.
Azerbaidjan, Kazahstan şi Turkmenistan sunt cele trei republici desprinse din fostul imperiu
sovietic care au оnceput deja să aibă autoritate în privinţa resurselor energetice ale оnceputului de
secol XXI. Rezervele de ţiţei şi gaz descoperite aici, dar neexplorate оncă, au făcut ca lumea
dezvoltată sa-şi оndrepte cu mare atenţie privirea spre ele, iar aceste hidrocarburi trebuie să ajungă
оn Europa pe rute care să nu creeze dependenţe, cu atвt mai mult cu cвt, în apropiere se află alţi doi
mari producători, respectiv Federatia Rusa şi ţările arabe. Asadar, problema resurselor caspice nu
este numai una economică, ci şi una politică, motiv pentru care nici Uniunea Europeană şi nici
Statele Unite nu au pвnă în prezent o strategie clară faţă de zona caspică şi, mai ales, faţă de
Rusia.
Оn prima jumătate a anului 2000, producţia celor trei ţări a fost de 24,53 milioane barili de ţiţei,
iar repartiţia pe ţări se prezintă astfel: Azerbaidjan - 6,71 milioane tone (27%); Turkmenistan – 3,48
milioane tone (14%); Kazahstan – 14,34 milioane de tone (59%) . 20

Aşadar, două probleme rămвn nerezolvate: prima constă în posibilităţile financiare ale ţărilor
amintite de a investi în activitatea de prospecţiune şi explorare, iar cea de a doua constă оn
modalităţile de transport a resurselor spre pieţele pe care acestea vor fi repartizate. Oleoductele
existente fac legatura doar cu Federatia Rusa şi, oricum, nu fac faţă cantităţilor de ţiţei ce urmează a
fi pompate.

20 Caspian Sea:Regional Country,Analysis Brief. Energy Information Administration, World Oil Market and Oil Price Chronologies, 2002.

79
 Dacă, în primul caz investitorii străini au оnceput deja să-si facă simţită prezenţa, în special
marile consorţii americane, în cel de al doilea caz lucrurile se află оntr-o stare de pionierat. Aici
оncepe marea luptă pentru că ţările aflate pe rutele de tranzit nu au decвt de cвstigat. Se justifică
astfel şi insistenţa cu care Romania, Ucraina, Turcia sau Iranul „se bat” pentru ca oleoductele să
traverseze ţările lor.
Dezvoltarea producţiei extrase de ţiţei impune, evident, şi construirea unor conducte pentru
transport, pe de o parte, de la zăcăminte la porturile estice ale Mării Negre sau direct la Mediterană,
iar, pe de altă parte, de la Marea Neagră spre Occident. Trebuie remarcat că pentru facilitarea
tranzitului prin conducte, ţările prin care trec acestea percep taxe de tranzit, ceea ce reprezintă o
sursă de venituri dintre cele mai bănoase. Adică, miza pe trasee este foarte mare.
Exploatarea petrolului şi gazului în zona caspică nu are aproape nici un sens dacă acestea nu se
transportă la mare distanţă, deoarece piaţa locală şi regională sunt оncă afectate de colapsul URSS,
iar cheia dezvoltarii este deci transportul catre Europa de Vest, Turcia si, poate, în viitor, Europa de
Est. Transportul la mare distanţă pune două probleme: creşterea substanţială a preţului datorită
investiţiilor masive pentru facilitarea lui, dar şi taxele de tranzit percepute de ţările străbătute de
conductele de ţiţei de la exploatare la destinatie. Referitor la acestea din urmă, cu cвt există mai
puţine alternative, cu atвt o ţară care are o pozitie de cvasimonopol poate obţine taxe mai mari.
Riscul politic este şi el extrem de important. Coridorul Est–Vest ridică numeroase probleme legale,
ecologice (traversarea Mării Negre şi a Marii Mediterane, precum şi a Bosforului), de securitate
(Azerbaidjan şi Georgia).
Tranzitul prin Rusia expune transportatorii atвt politicii hegemoniste postcolonialistice şi
monopolurilor ruseşti de transport a petrolului şi gazului, cвt şi riscului Ceceniei. Conductele prin
Turcia sunt şi ele riscante din cauza kurzilor, cele prin Afganistan din cauza razboiului civil, cele ce
traversează Iranul nu sunt viabile datorită sanctiunilor SUA, iar cele spre China (piaţa extrem de
mare şi tranzit fară riscuri) ar fi prea lungi si, în concluzie, prea scumpe.
Pentru ca petrolul caspic să aibă drept punct de destinaţie Europa şi ţinвnd cont că oleoductele
din zona caspică au drept punct de destinaţie ţărmul estic al Mării Negre, iar tranzitul prin Bosfor
este limitat din punct de vedere ecologic, se discută construirea de noi rute de pe ţărmul vestic al
Mării Negre spre Vest, în interiorul continentului.
Ne vom referi succint la proiectele deja existente în această zonă:
1) Dinspre Marea Caspică:
a) Rute existente în sistemul Gazprom şi Transnet:
 Baku – Grozny – Novorossiysk (conducta de petrol de 1,5 mta, nesigură);

80
  Tenghiz – Aktan – Baku – Batumi (conducta de petrol de 2-3,5 mta, transport pe cale
ferată, costisitoare);
 Canalul Volga–Don ,,barja Novorossiysk (costuri necunoscute);
 Baku – Supsa (5 mta, operational din aprilie 2000);
 Tenghiz/Karachaganak – Novorossiysk Chevron (28 mta, operaţional din octombrie
2001, în prima faza, iar în a doua fază – 2010//67 mta).
b) Proiecte:
 Baku – Ceyhan (40-45 mta);
 Kazahstan – China şi Turkmenistan – Iran (petrol)
 Turkmenistan – Pakistan şi posibil India – Afganistan (gaz).
2) Spre Europa, proiecte:
 Conducte /tankere din Supsa, Batumi sau Novorossiysk astfel;
 Burgas – Alexandropolis; Odessa – Brody – Gdansk; Constanta – Trieste;
 Turkmenistan spre Europa Centrală şi de Vest, via Azerbaidjan, Georgia; Turcia,
Bulgaria şi Romвnia.
Georgia, este avantajată de oricare din opţiunile viitoarelor trasee de transport al petrolului de la
Baku spre Marea Neagră sau spre cea Mediterană ca garanţie de securitate economică, deoarece nu
este atвt de influenţată de vecinul rus.
Totodată, situaţia în zonă este complicată. O problemă importantă o constituie faptul că Marea
Caspica este inconjurată de uscat, fiind necesar un sistem gigant de conducte pentru transportarea
petrolului de-a lungul coastei caspice şi spre pieţele mondiale. Aceasta presupune şi participarea
altor ţări, nu numai a celor producătoare de petrol, căci acest sistem de conducte poate aduce
beneficii economice, dar şi o sporire a puterii politice. Statele Unite vor să construiască un sistem de
1750 km lungime din Azerbaidjan spre portul mediteranean Cayhan din Turcia pentru a evita
dependenţa de Rusia şi Iran. Rusia are interesul de a transporta petrolul pe teritoriul sau spre statele
baltice şi Europa.
Pentru Iran, cea mai bună rută o reprezintă sudul, putвndu-se asigura astfel transportul către
porturile Golfului Persic, iar companiile de petrol au interesul să construiască sistemul de conducte
prin Afganistan către Pakistan şi restul pieţelor din Asia, aflate intr-o continua expansiune. Dar
acestui plan i se opune, desigur, rivalul Pakistanului, India. Situaţia este complicată, căci totul se
petrece intr-o zonă în care au loc dispute etnice şi conflicte 21
.

21 Caspian Sea: Regional Country, Analysis Brief . Energy Information Administration, World Oil. Market and Oil Price Chronologies, 2002.

81
 Оn ultimul timp, după atacurile teroriste asupra New Yorkului din septembrie 2001, situaţia a
devenit favorabilă Statelor Unite. Razboiul оmpotriva terorismului a făcut posibilă obtinerea unei
prime victorii majore în regiune, Statele Unite căzвnd de acord cu Rusia în ceea ce priveşte
construirea unei conducte Baku-Ceyhan, care va fi dată în folosinţă în aproximativ 5 ani. Оnsă,
marele joc al Asiei este departe de a se fi оncheiat. Sunt cinci ţări care au ieşire la Marea Caspică:
Rusia, Kazakhstan, Azerbaidjan, Turkmenistan şi Iran şi există două probleme majore aflate оn
discuţie: exploatarea zăcămintelor şi conductele care vor fi construite pentru ca petrolul să ajungă
оn Occident, obţinerea dreptului de tranzitare presupunвnd deţinerea influenţei pe care marile puteri
оncearcă să şi-o exercite. Aceasta este noua variantă a jocului caspic.
Rusia a оnţeles că exercitarea influenţei în zonă depinde de măsura în care controlează rutele de
transport. Din Caspică, petrolul poate fi transportat pe patru căi:
• ruta chineză, care este prea lungă şi prea scumpă şi limitează debuşeul la o singură piaţă
majoră;
• ruta prin Afganistan şi Pakistan, оncă periculoasă datorită instabilităţii din zonă;
• ruta georgiană, prin porturile la Marea Neagră (accesibilă doar unor cantitaţi reduse, din
cauza obiecţiilor turce la traficul petrolului prin strвmtorile sale);
• ruta rusească, care este cea mai simpla şi joacă un rol monopolist în domeniul transportului
produselor energetice din zonă.
Simţind eforturile de promovare a unor proiecte de ocolire a teritoriului sau, Rusia s-a implicat,
prin concernele sale petroliere practic, în toate reţelele din zonă. Deşi nu deţine pachete majoritare,
se presupune că prin filiere vestice оncearcă să obţină acţiuni suplimentare şi să cвştige poziţii
dominante.
Pornim de la faptul că soluţia „pachetului unic”, care presupune intrarea simultană în vigoare a
convenţiilor bilaterale incheiate оntre cele cinci state riverane, nu pare să fie productiv pentru Rusia,
Moscova consideră fiind mult mai practică o abordare a statutului separat, cu fiecare dintre
partenerii săi. Astfel, la 13 mai 2002, Rusia şi Kazahstan au semnat un protocol privind modul de
stabilire a liniei de demarcaţie a subsolului Mării Caspice intre cele doua state 22
.

Documentul prevede că nici una dintre cele doua părţi, Rusia şi Kazahstan, să nu primească mai
puţin de 25% din cantitatea exploatată. în cazul celor trei zăcăminte, pe linia de demarcaţie dintre
Rusia şi Kazahstan, s-a acceptat drept principiu, ca pentru unul dintre ele, operatorul rus să
beneficieze de un procent de pвnă la 75% pentru celelalte doua parţi kazahe putвndu-i-se asigura un
nivel similar.

22 Internet:www.caspicanoilgas.co.uk.
82
 Autorităţile din Azerbaidjan au urmat modelul şi au оncheiat şi ele un protocol asemanator cu
Rusia, considerвnd că, odată incheiate astfel de documente оntre toţi cei cinci riverani la Caspică, s-
ar putea definitiva cu uşurinţă şi statutul juridic al mării.
Construirea conductei petroliere Baku – Tbilisi – Ceyhan, in valoare de 2,9 miliarde USD, care
va transporta petrolul din Marea Caspică spre pieţele lumii, a fost lansată oficial în septembrie
2002. Aceasta este prima rută de transport importantă dinspre vastele cвmpuri petroliere din Marea
Caspică, care ocoleşte teritoriul Rusiei. Conducta оncepe la cвţiva km la sud de Baku, şi va trece
prin teritoriul Georgiei pвnă la portul turc Ceyhan, de la Marea Mediterană. Construcţia conductei
va fi efectuată de un consorţiu de companii petroliere în frunte cu British Petroleum (BP), care
deţine o cota de participare de 32,6% la care se adaugă companiile Statoil (Norvegia), Unocal
(SUA), TPAO (Turcia), Itochu (Japonia), TotalFinaElf (Franta), ENI (Italia), SOCAR
(Azerbaidjan) şi Delta Hess (Arabia Saudită). Conducta va avea o lungime de 1737 km şi o
capacitate de transport de 1 milion de barili pe zi, la un cost de transport de 3,2 USD/baril . 23

Proiectul conductei Constanta (Romвnia)–Omisalj (Croaţia), via Serbia a fost multă vreme
considerat un concurent pentru conducta Baku–Ceyhan, dar unele studii arată că este vorba de
proiecte complementare, costul lui fiind evaluat de specialişti la aproximativ 400–600 mil.USD.
Capacitatea de transport a conductei ar urma să fie de 10 milioane tone ţiţei, din care 6 milioane
tone vor fi preluate de cele trei state, traversate de conductă. în prezent, British Petroleum deţine o
participatie de 32,6 % în cadrul consorţiului care operează proiectul Baku–Ceyhan, iar ENI, grupul
italian cвndva interesat de proiectul Constanta–Trieste, este şi el partener în proiectul Baku–
Ceyhan, avвnd o participaţie de 5% prin intermediul companiei sale Agip.
Oleoductul Baku–Tbilisi–Ceyhan. în august 2002 a fost semnat, la Londra, documentul de
оnfiinţare a Companiei Baku–Tbilisi–Ceyhan Pipeline Company (BTC Co), care va realiza lucrările
de construcţie pentru conducta ce va face legătura intre zăcămintele petrolifere din Azerbaidjan şi
terminalul turc Ceyhan, situat pe coasta Mării Mediterane, trecвnd prin Tbilisi. Lucrarile de
construcţie au fost demarate în aprilie 2003.
Pe de altă parte, analiştii determină că susţinerea de către SUA a proiectului BTC Co, în pofida
riscurilor generale cauzate de problemele de securitate din Caucaz, demonstrează că oleoductul
răspunde strategiei americane pe termen lung, care vizează controlul căilor de transport al petrolului
din bazinul Caspic şi centrul Asiatic şi reprezintă o alternativă la politica de monopol practicată de
Rusia şi statele arabe din Orientul Mijlociu şi Apropiat.

23 Internet:http://www.traceca.org (Traceca – Transport Corridor Europe--Caucasus-Asia).

83
 Estimările sceptice susţin că proiectul nu va putea funcţiona la capacitatea optimă datorită lipsei
de petrol, zăcămintele azere fiind mai sărace decвt s-a evaluat iniţial. In aceste condiţii, privirile s-
au оndreptat spre petrolul kazah, dar Rusia a fost cu un pas оnainte.
La 7 iunie 2002, Rusia şi Kazahstan au semnat o оntelegere pe 15 ani, care prevede transportul
de hidrocarburi pe teritoriul Federatiei Ruse, spre pieţele vest–europene, Moscova angajвndu-se că
оn planurile privind dezvoltarea propriei reţele de oleoducte să ia în calcul şi petrolul kazah.
La 18 septembrie 2002, a fost semnat acordul de lansare în executie a fazei a II-a a exploatării
zăcămintelor din Azeri, Chiraq şi Gunashli, în valoare de 5 miliarde USD, care planifică construirea
a două platforme marine de foraj marin şi a unei reţele de conducte de 30 toli în zona terminalului
de la Sangaceal.
O altă nouă variantă prevede modernizarea şi extinderea conductei Novorossiisk–Supsa
(Georgia), оntrucвt în faza actuala aceasta dispune de o capacitate de pompare de 4 ori mai mică
decвt restul conductei proiectate. De acea se intenţionează realizarea unei conducte suplimentare,
paralelă, care să marească debitul de tranzit al petrolului provenind atвt din Rusia, cвt şi din
Kazahstan. Totodată, se va realiza legătura Supsa –Tbilisi. După finalizarea lucrarilor la terminalul
din portul Novorossiisk, acesta va opera doua treimi din exportul de petrol al Rusiei (cca 2,5
milioane barili/zi).
Oleoductul Constanta–Omisalj (Trieste) a fost conceput pentru transportul, la tarife competitive,
a ţiţeiului caspic către rafinăriile din Europa Centrală şi de Est, evitвnd strвmtorile Bosfor şi
Dardanele, pentru care autorităţile de la Ankara au anunţat că intenţionează să limiteze numărul de
autorizaţii de tranzit pentru tancurile petroliere.
Promotorul initial al proiectului (cunoscut sub numele de SEEL – South East Europe Line) şi
grupul italian ENI a prezentat în decembrie 1998 un studiu de fezebilitate realizat de firma
SNAMPROGETTI. Datorită situatiei din Iugoslavia, proiectul SEEL a cunoscut ulterior o perioadă
de stagnare, iar în cursul anului 2000 grupul ENI a decis să renunţe la implicarea sa în finalizarea
acestuia. Investiţia a fost estimată la 944 milioane USD, iar costurile anuale de operare la 32
milioane USD.
Potrivit estimărilor iniţiate de ENI, pentru a fi profitabil, oleoductul ar trebui să asigure un flux
de cca 34 milioane tone ţiţei anual, din 17,9 milioane tone destinate consumului pentru ţările aflate
pe traseul conductei sau în imediata apropiere a acesteia (Romвnia şi Iugoslavia cвte 4,4 milioane
tone fiecare, Croaţia – 5,7 milioane tone, iar Slovenia – 3,4 milioane tone). Restul cantităţii ar urma
să fie distribuit altor state occidentale, cu precizarea cotelor de tranzit (Romвnia, Iugoslavia,
Croaţia) vor beneficia şi de оncasarea tarifelor aferente (оntre 0,8–1,2 USD/tona/10 km), precum şi
de revitalizarea industriilor lor petrochimice şi de ocuparea semnificativa a forţei de muncă.

84
 Uniunea Europeana a inclus proiectul Constanta–Omisalj în INOGATE, considerвnd că este
foarte profitabil din urmatoarele considerente: 65% din tronsonul oleoductului exista şi este
functional: Constanţa–Piteşti şi Pancevo–Omisalj; terminalul de la Omisalj poate fi unit cu Trieste
(investiţii reduse) şi, deci, cu oleoductul alpin prin Italia, Austria, Germania; este în interesul UE să
deţină controlul, prin terminalul de la Trieste, asupra livrărilor de petrol din bazinul Mării Caspice
spre ţările vest–europene.
Ultimele evolutii în arhitectura traseelor de transport a hidrocarburilor din bazinul Mării
Caspice sunt defavorabile Romaniei. Astfel, se apreciază că, în condiţiile demarării execuţiei
oleoductului Baku–Ceyhan, proiectul Constanţa–Omisalj nu mai este o ruta complementară rutelor
balcanice şi ucrainiene – datorită diminuării fluxurilor petroliere în bazinul Mării Negre – ci una
concurenţială.
Finalizarea conductei Odessa – Brody, perfectarea acordului dintre Rusia, Grecia şi Bulgaria
vizвnd realizarea proiectului Burgas–Alexandroupolis, scăderea interesului marilor concerne
Gazprom, Lukoil etc. pentru piaţa romвnească pot conduce la promovarea proiectelor spre piaţa
balcanică sau Europa Occidentală care ocolesc sau limitează la maximum tranzitul pe teritoriul
Romвnei, în pofida poziţiei geografice, capacităţilor de prelucrare şi stocare şi a facilităţilor oferite
de portul Constanţa.
Оn ciuda acestei situaţii, proiectul Constanţa–Omisalj beneficiază de atuuri importante: are
valenţe preponderent industriale; Constanţa dispune de o infrastructură portuară net superioară faţă
de porturile Odessa şi Burgas; schimbarea radicală a poziţiei Germaniei în relaţiile cu Romвnia;
atractivitatea ofertei romвneşti pentru reconstrucţia economică a Iugoslaviei; existenţa unor
substanţiale porturi de infrastructură de profil pe teritoriile Romвniei şi Iugoslaviei; intersectarea
unor magistrale petroliere situate pe axa Sud-Nord (Adria, Transalpina); cea mai scurtă rută оntre
Marea Neagră şi Europa Centrală; proiectul se оncadrează ca un element vital de infrastructură оn
coridorul energetic Est–Vest promovat de programul INOGATE al UE.

Repercusiuni geopolitice ale deciziilor energetice globale

Reţelele existente din zona Mării Caspice au o capacitate limitată constвnd în aproximativ
500.000 barili/zi. Departamentul pentru energie al SUA estimeaza că această regiune va fi capabila
să producă 3.500.000 barili/zi pвnă în 2010 şi 5 milioane barili/zi pвnă în 2022.
Nici una dintre rutele de transport existente pвnă în prezent nu duc aproape de piaţa de desfacere
cea mai importantă – Europa de Vest, ci se opresc la Marea Neagră. Conducta Baku–Ceyhan, care
se doreşte a fi dublată de Baku–Supsa şi Burgas–Vlore, va rămвne prima alegere a SUA, deoarece,

85
оn ciuda costului mare şi al securităţii discutabile, această opţiune va rezolva şi o serie de deziderate
politice din zonă.
Conductele Baku–Supsa şi Burgas–Vlore, deşi au o capacitate mare, nu pot face faţă cantităţilor
de 3.500.0000–5.000.000 barili/zi pe care această regiune ar putea să le producă. Aceasta lasă
Washingtonului posibilitatea de a оmpăca Moscova şi Teheranul, amвndouă excluse clar din planul
iniţial Baku–Ceyhan, prin cвteva planuri de conducte adiţionale. SUA doreşte să influenţeze
dezvoltarea în domeniul petrolier a zonei caspice, prevăzвnd o deschidere politică spre Iran,
asigurвnd securitatea în Turcia şi Georgia şi fară a ruina relatiile sale cu Rusia.
Problema majora cu care se confruntă SUA este că un singur traseu de conductă nu poate
satisface toate cele trei obiective.
Traseul iranian este mai stabil, mai ieftin, dar are dezavantaje clare pentru SUA. în primul rвnd,
acest traseu ar ocoli efectiv Turcia – оncă un aliat-cheie al SUA în regiune. Un alt obstacol se referă
la investiţiile SUA în Iran, care sunt stopate de sanctiunile economice. Dar optiunea iraniană nu
trebuie neapărat să contravină intereselor americane, SUA putвnd să susţină o оnţelegere intre
Azerbaidjan şi Iran, reluвnd astfel şi legăturile diplomatice cu Teheranul. în acest sens, Iranul „este
gata să negocieze cu SUA pentru reluarea legăturilor diplomatice pe baza interesului reciproc şi al
egalităţii”. Deschiderea Teheranului pentru Washington poate fi raspunsul la interesul SUA оn
dezvoltarea traseului de conducta propusă de Iran, drept alternativă la conducta Baku–Ceyhan.
Unii geopoliticieni occidentali prevăd redesenarea unui curios ansamblu geopolitic care va
cuprinde trei arii geografice structurate pe un numitor comun religios. Este vorba de aşa-numita axă
Ankara – Teheran – Islamabad care va fi traversată de o falie secundară, dar nu mai puţin
importantă, Ryad – Bagdad –Taskent ] 24

Conferinţa privind aprovizionarea cu petrol şi energie în Bazinul Caspic şi

Marea Neagră – Mai 2003
Timp de două zile, 27 şi 28 mai 2003, orasul Istanbul a fost gazda unei conferinţe a cărei
tematică principală a fost axată pe analiza globală a transferului resurselor energetice existente din
ţările regiunii caspice spre ţările consumatoare din Europa de Vest: mărimea resurselor şi
posibilităţile de exploatare, căi de tranzit pentru oloeoducte şi gazoducte, colaborarea tuturor
ţărilor implicate în aceste procese în vederea dezvoltării economice globale a regiunii, ca o
garanţie a stabilităţii regionale.
Se prevad cinci posibilităti pentru a transporta ţiţeiul din zona caspică, deoarece pentru viitor
cererea pieţei occidentale şi creşterea nivelului de extracţie depăşesc posibilitaţile unui singur

24 C.Avantopulos C. The geopolitics of oilоnCentral Asia. A Journal of foreign policy issues, 2002.
86
traseu. Experţii şi consultanţii abordaţi de Statele Unite au facut analiza rentabilităţii acestor rute, оn
condiţiile unei cereri tot mai mari de gaze naturale şi ţiţei din regiunea Mării Caspice.
Statele Unite au sprijinit în acest sens realizarea oleoductului Baku–Ceyhan, unul dintre cele
mai importante obiective ce se construieşte in prezent care va asigura preluarea ţiţeiului obţinut in
zona caspică şi transportarea lui spre Marea Mediterană, evitвndu-se astfel strвmtorile Bosfor şi
Dardanele, unde există mari pericole, mai ales din punct de vedere ecologic. Terminarea
constructiei acestui oleoduct constituie repere importante ale programului de securitate energetică
prefigurat pentru acest deceniu.
La conferinţă s-a arătat că sunt mari sperante cu privire la realizarea oleoductului Constanţa-
Trieste, orasul Constanţa fiind menţionat ca un loc sigur de tranzit, datorită capacităţilor moderne de
care dispune şi amplasării strategice ca port la Marea Neagră.
A fost subliniat faptul că resursele energetice ale regiunii caspice sunt o alternativă la cele ale
Golfului Persic, legătura Marea Neagră – Marea Caspică reprezentand o problemă de interes major
pentru politica energetica a Federaţiei Ruse.
Turcia a prezentat implicaţiile politice şi economice ce decurg din poziţia geografică a acestei
ţări, ceea ce permite crearea unui „coridor turcesc” pentru tranzitul resurselor energetice din zona
caspică şi Orientul Mijlociu spre Europa. Uniunea Europeana doreste ca Turcia să joace un rol
major in transportul de ţiţei şi gaze naturale spre Europa, considerвndu-se ca o interdependenţă intre
tări va conduce şi la stabilitate regională, socială şi economică.
Оn luna februarie 2003 a fost semnat acordul de realizare a gazoductului Baku–Tbilisi–Erzurum
(Turcia), proiect care оntăreşte colaborarea pe termen lung оntre Georgia, Azerbaidjan şi Turcia,
Statele Unite contribuind semnificativ la ajungerea unui asemenea nivel al colaborării.
Siguranţa transportului de ţiţei şi gaze naturale prin conducte a necesitat rezolvarea unor
probleme legate de protejarea mediului оnconjurator, Turcia, dorind o protecţie eficientă a propriului
teritoriu, inclusiv a tărmului Mării Negre, care trebuie să fie similară celei din bazinul caspic sau
coastele Atlanticului.
Carta Energiei a fost semnată pвnă in prezent de Uniunea Eruopeana şi alte 51 de state, fiind
ratificată deja în toate acestea, mai puţin de Rusia, Belarus, Islanda, Australia şi Norvegia. Rusia a
оnceput procesul de ratificare in 1996, dar conditionează semnarea tratatului de ratificare a unui
document complementar – „Protocolul de tranzit” care precizează că tarifele de tranzit vor fi
nondiscriminatorii, obiective, rezonabile, transparente şi se vor utiliza tehnici şi standarde contabile
acceptate international. Cantitatea de energie tranzitată va fi riguros controlată, prin măsuratori
efectuate la intrarea/iesirea din ţara de tranzit. Sunt prevăzute masuri de coordonare în cazul
intreruperilor accidentale, reducerii sau stopării tranzitului, pentru respectarea cвt mai riguroasă a

87
conceptului de „securitate energetica ”(securitatea sursei de energie, securitatea cererii şi securitatea
infrastructurii).
S-a subliniat faptul că tratatul are şi o importanta componentă comercială, deoarece, prin
adoptarea unei legislaţii armonizate, scad riscurile şi deci costurile financiare cu efect pozitiv asupra
investiţiilor, ceea ce conduce la dezvoltarea pieţei, creşterea vвnzărilor şi majorarea profitului. La
nivel global se constată o extindere a zonei de acoperire a tratatului către emisfera sudică, fiind
posibile, în viitor, fluxuri energetice din emisfera nordică (оn special a resurselor din Rusia şi zona
Mării Caspice) spre ţarile din Asia de Sud-Est, Pakistasn şi India. Totodata, în cadrul dezbaterilor
conferinţei a fost prezentat şi proiectul AMBO (Albanian–Macedonian–Bulgarian–Oil Pipeline
Corporation). Acest oleoduct, cu un diametru de 36 inch şi o lungime de peste 900 de km, ar urma
să unească portul bulgăresc Burgas, situat la Marea Neagră cu portul Vlore (Marea Adriatică),
capacitatea de transport fiind de circa 750.000 barili/zi. S-ar crea astfel o posibilitate de transport a
ţiţeiului extras din zona caspică spre piaţa occidentală, ocolindu-se strвmtorile Bosfor şi Dardanele.
Se estimează că, pentru o cantitate de 35 milioane tone transportată anual intre porturile
Novorossiysk şi Amsterdam cu tancuri petroliere de capacităţi intre 80–135.000 tone. Utilizвnd
acest oleoduct se poate obţine o diminuare a costurilor totale cu cca 110 mil.USD (40 mil.USD prin
reducerea costurilor datorate transportului naval şi 70 mil.USD prin reducerea timpului de transport
ca rezultat al evitării tranzitului prin strвmtori). Realizarea acestui proiect va contribui la o mai bună
stabilitate regională atвt in ţările balcanice, cвt şi în cele din zona Mării Caspice, prin sprijinirea
dezvoltării economice pe termen mediu şi lung. Totodată, se creează o alternativă a furnizării de
ţiţei provenit din reginea caspiană în ţările vest-europene.
Oficiul ţărilor nonmembre – Marea Caspică şi Asia Centrală din Agenţia Internaţională pentru
Energie, a subliniat importanţa colaborării оntre statele din regiune care, participвnd impreuna la
marile proiecte de dezvoltare ale regiunii, pot contribui substanţial la modificarea actualei hărti a
zonelor semnificative pentru asigurarea cu energie la nivel mondial. Controlвnd оmpreună,
guvernele ţărilor din regiunea caspică şi a Mării Negre vor accede mai usor la resursele financiare
necesare realizării investitiilor din zonă, de valori greu de asigurat in mod individual.
Finalizarea acestor investiţii şi exploatarea resurselor energetice identificate în regiune vor
contribui la creşterea veniturilor aflate la dispoziţia guvernelor respective, ceea ce va avea ca efect
dezvoltarea socio-economică a zonei, iar dacă aceste guverne vor instaura şi o disciplină financiar–
contabilă riguroasă, cu siguranţă în urmatorii ani vor exista şi alte noi oportunitaţi pentru investiţii.

88
 3. PIAŢA PRODUSELOR PETROLIERE în REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Cadrul legislativ şi normativ al piaţei produselor petroliere

din Republica Moldova
Оn ultimii ani au fost elaborate şi adoptate de Parlamentul Republicii Moldova mai multe legi ce
privesc cadrul necesar al restructurării complexului energetic. Unele legi au fost revăzute. Printre
cele mai importante legi sunt: „Cu privire la energetică” nr.1525-XII din 19.02.1998; „Cu privire
la energia electrică” nr.137-XIV din 17.09.1998; „Cu privire la gaze” nr.136-XIV din
17.09.1998; „Privind conservarea energiei” nr.1136-XIV din 13.07.2000; „Cu privire la transport prin
conducte magistrale” nr.592.XIII din 26.09.1995; „Cu privire la concepţia asupra privatizării
оntreprinderilor energetice” nr. 63-XIV din 25.06.1998; „Privind piaţa produselor petroliere”
nr.461-Xvdin 30.06.2001 ş.a.
Guvernul, de asemenea, a adoptat un şir de documente importante: Strategia energetică a
Republicii Moldova pвnă la anul 2005; Programul de conservare a energiei pentru perioada 1999-
2005; Strategia energetică a Republicii Moldova pвnă în anul 2020; Regulamentul Agenţiei
Naţionale de Reglementare în Energetică şi alte documente.
Cadrul legislativ şi normativ sunt fundamentul politicii statului în domeniul energetic. De
menţionat оnsă, că odată cu restructurarea şi privatizarea obiectivelor energetice, rolul statului оn
sectorul energetic se modifică considerabil. Funcţiile principale ale statului în noile condiţii includ:
• determinarea strategiei de dezvoltare a sectorului energetic;
• extinderea bazei normative şi legislative care reglementează activitatea agenţilor economici
pe piaţa energetică;
• asigurarea unui echilibru de interese оntre toţi actorii pieţei energetice (consumatori,
producători de energie, transportatori, furnizori);
• stabilirea condiţiilor de import/export a resurselor energetice şi a energiei;
• menţinerea controlului asupra оntreprinderii de transport al energiei electrice şi dispecerat
etc.
Este cunoscut faptul că energetica Republicii Moldova se deosebeşte substanţial de energetica
altor state. Ţara nu dispune de combustibil fosil. Din totalul de energie şi combustibil consumate,
98% sunt acoperite din import [57, p.44]. în aceste condiţiile ţara este nevoită să plătească aproape
jumătate din bugetul său pentru procurarea resurselor energetice, pe cвnd ar fi normal 6-10%.

89
 Una dintre cauzele de bază care reţin realizarea unor schimbări structurale profunde în economia
ţării este lipsa de resurse energetice, ceea ce necesită promovarea unei politici dure de conservare a
energiei. Aceasta presupune o reglementare administrativă şi juridică, organizatorică şi economico-
financiară mai bună din partea statului a activităţii în respectivul domeniu. în atare condiţii
problema conservării energiei, economisirii şi utilizării cвt mai eficiente a fiecărui tip de energie
devine o problemă de primă prioritate, de importanţă statală [37, p.35].
Оn ultimii ani a fost creat, de asemenea, cadrul legislativ şi normativ privind piaţa produselor
petroliere din ţară. în comparaţie cu anii precedenţi, cвnd piaţa produselor petroliere era
reglementată de un şir mai larg şi dispersat de acte normative şi legislative, în anul 2001
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind piaţa produselor petroliere, care, fiind o
lege organică, formează cadrul organizatoric, juridic şi economic pentru asigurarea securităţii
economice a ţării şi reglementarea importului, transportului, stocării şi comercializării produselor
petroliere pe piaţa internă, ca produse strategice, cu un regim special de activitate, aprovizionează
fiabil piaţa şi protejează drepturile consumatorilor [3].
Legea menţionată cuprinde opt capitole: I. Dispoziţii generale. II. Activităţile autorităţilor
administraţiei publice pe piaţa produselor petroliere. III. Acordarea de licenţă şi de autorizaţii
tehnice. IV. Importul şi exportul (reexportul) produselor petroliere. V. Transportul şi păstrarea
produselor petroliere. VI. Comercializarea produselor petroliere. VII. Evidenţa şi dările de seamă.
Litigiile şi răspunderea. VIII. Dispoziţii tranzitorii şi finale.
Legea reglementează activitatea de import, transport, stocare şi comercializare a produselor
petroliere, avвnd drept scop crearea unor condiţii prielnice pentru relaţiile favorabile pe piaţa
internă a produselor petroliere, aprovizionarea viabilă a consumatorului cu produse petroliere de
calitate, dezvoltarea concurenţei loiale şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale
consumatorului.
Оn baza acestei legi activitatea de import şi comercializare a benzinei, motorinei şi gazului
lichefiat este licenţiată de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, care
eliberează licenţe pentru desfăşurarea activităţilor de import a produselor petroliere, iar organele de
statistică, standardizare şi metrologie, cu avizul Departamentului Situaţiei Exepţionale, acordă
autorizaţii tehnice pentru exploatarea depozitelor de produse petroliere, exploatarea staţiilor de
alimentare cu produse petroliere şi gaze lichefiate agenţilor economici care posedă depozite de
stocare proprii sau arendate. Ministerul Transportului şitelecomunicaţiilor, cu avizul
Departamentului Standardizare şi Metrologie, acordă autorizaţii tehnice pentru exploatarea
transportului auto specializat.

90
 Aşadar, reglementarea pieţei produselor petroliere se efectuează prin acte legislative şi
normative, adoptate de Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova, inclusiv şi acte emise de către
ministerele respective.
Legea Republicii Moldova privind piaţa produselor petroliere nr.1585-XV din 26.12.2002,
privind modificările şi schimbările Legii nr 461-XV din 30.07.2001 (Monitorul Oficial al RM
nr.27-29/96 din 28.02.2003), data ultimei modificări fiind 05.12.2003, este o lege organică şi
formează cadrul organizatoric, juridic şi economic al pieţei petroliere din ţară. Participanţii la piaţa
produselor petroliere (importatori, transportatori, depozitari, vвnzători) pot fi persoane, titulari de
licenţe sau autorizaţii tehnice care au reşedinţă în Republica Moldova.
Articolul 3 al legii stabileşte participanţii la piaţa produselor petroliere în modul următor:
(1) Participanţii la piaţa produselor petroliere pot fi persoanele juridice care sunt titulari de
licenţă sau de autorizaţie tehnică, excepţie făcвnd consumatorul, şi care au reşedinţă în Republica
Moldova.
(2) Participanţii la piaţa produselor petroliere beneficiază de drepturi egale, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare. Este inadmisibilă favorizarea unor participanţi prin
acordarea de оnlesniri neprevăzute de lege, precum şi limitarea directă sau indirectă a drepturilor şi
intereselor legitime.
(3) Participanţii la piaţa produselor petroliere sunt în drept să оnfiinţeze asociaţii, uniuni şi alte
forme de asociere în scopuri ce nu contravin legislaţiei, inclusiv reglementărilor liberei concurenţe.
Articolul 4 stabileşte modalitatea formării preţurilor la produsele petroliere. Metodologia
formării preţurilor la produsele petroliere se elaborează şi se aprobă de Agenţia Naţională pentru
Reglementare în Energetică, în coordonare cu Guvernul, în conformitate cu legislaţia şi în funcţie
de preţurile de referinţă stabilite la bursele petroliere regionale.
Articolul 5 al Legii se referă la protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorului de
produse petroliere, şi anume:
(1) Perotecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorului de produse petroliere se
efectuează în conformitate cu prezenta lege, cu legea privind protecţia consumatorului şi cu alte
acte normative.
(2) Caracterul inofensiv al produselor petroliere pentru sănătatea populaţiei, pentru bunurile
consumatorului şi pentru mediul оnconjurător este garantat prin calitatea acestor produse,
reglementată de actele legislative naţionale şi internaţionale.
(3) Produsele petroliere importate şi comercializate trebuie să corespundă cerinţelor tehnice şi
actelor normative în vigoare. Controlul calităţii şi respectării standardelor acestor produse pe piaţă

91
оl efectuează Departamentul Standardizare şi Metrologie. Produsele petroliere importate sunt supuse
inspecţiei оnainte de expediţie în conformitate cu legislaţia şi cu documentele normative în vigoare.
(4) Consumatorul de produse petroliere are dreptul:
a) la protecţia de sat a drepturilor şi intereselor sale legitime;
b) la protecţia contra riscului de a achiziţiona produse petroliere necalitative care i-ar afecta
securitatea, sănătatea şi viaţa sau i-ar deteriora mijloacele de transport şi mecanismele;
c) la informaţii complete, veridice şi precise despre principalele caracteristici calitative şi
cantitative ale produselor petroliere pe care le cumpără;
d) la repararea de către vвnzător a daunelor cauzate prin comercializarea de produse petroliere
necalitative.
(5) Drepturile consumatorului de produse petroliere sunt apărate de Agenţia Naţională pentru
Reglementare în Energetică, de instanţele judicătoreşti, de Departamentul Standardizare şi
Metrologie, de alte autorităţi ale administraţiei publice, precum şi de organizaţiile obşteşti ale
consumatorilor.
Conform legislaţiei în vigoare, reglementarea de stat a pieţei petroliere este prerogativa Agenţiei
Naţionale pentru Reglementare în Energetică (оn continuare Agenţie) şi a autorităţilor administraţiei
publice autorizate conform prezentei legi şi altor acte normative. Agenţia promovează politica
unitară a statului pe piaţa produselor petroliere prin licenţierea, reglementarea şi controlul activităţii
participanţilor la această piaţă în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
Acordarea de licenţe şi de autorizări tehnice se efectuează de către Agenţie conform articolului
11 al acestei legi:
(1) pentru următoarele genuri de activitate pe piaţa produselor petroliere:
a) importul şi comercializarea cu ridicata a produselor petroliere principale;
b) comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale;
c) importul şi comercializarea cu ridicata a gazului lichefiat.
(2) Se acordă autorizaţii tehnice pentru următoarele genuri de activitate pe piaţa produselor
petroliere:
a) exploatarea depozitelor de produse petroliere;
b) exploatarea staţiilor de alimentare cu produse petroliere şi cu gaze;
c) exploatarea transportului auto specializat.
Conform articolului 15, prin derogare de la art.17 alin.(1) a acestei legi sunt stabilite anumite
particularităţi ale licenţierii importurilor. Importatorului i se stabileşte condiţia suficienţei stocului
de siguranţă:
a) pentru 10 zile (1/3), în primul an de activitate;

92
 b) pentru 20 de zile (2/3), în al doilea an de activitate;
c) pentru 30 zile, adică 100%, în al treilea an de activitate.
Importul şi exportul (reexportul) produselor petroliere (conform art.16 alin. (1), (2) se
efectuează prin puncte vamale autorizate, nemijlocit la depozitele petroliere ale importatorului sau
la depozitele petroliere vamale. Punctele de trecere a frontierei vamale şi modalitatea de
transportare a produselor petroliere importate se stabilesc de Guvern.
Vămuirea produselor petroliere importate se efectuează la punctele vamale, cu onorarea
impozitelor, taxelor şi altor obligaţii de plată, fără drept de amвnare, treceri în cont şi compensări,
dacă legislaţia în vigoare nu prevede altfel. Se interzice vămuirea fără certificatul eliberat de
inspectoratul fiscal ce confirmă că importatorul i-a prezentat declaraţie privind volumele planificate
pentru import.
Transportul produselor petroliere se efectuează cu mijloace de transport specializat, autorizate
de către Departamentul Standardizare şi Metrologie, cu respectarea cerinţelor ecologice, de apărare
оmpotriva incendiilor şi exploziilor.
Legea menţionată (art.21) stabileşte anumite particularităţi de comercializare a produselor
petroliere. Participanţii la piaţa produselor petroliere, cu excepţia realizatorilor cu amănuntul
autorizaţi în mod stabilit, nu sunt în drept să achiziţioneze pe teritoriul ţării produse petroliere
pentru a le vinde.

Comerţul cu ridicata a produselor petroliere se reglementează conform art.22 al legii.

(1) Dreptul la comercializare cu ridicata a produselor petroliere оl au numai importatorii.
(2) Comercializarea cu ridicata a produselor petroliere se efectuează în bază de contract, оncheiat
оn scris, conform regulamentului de păstrare şi comercializare cu ridicata printr-un sistem
armonizat, a produselor petroliere identificate, aprobat de Guvern. Toate operaţiunile de livrare a
produselor petroliere către consumator pe teritoriul ţării se efectuează conform facturilor de
expediţie, оnregistrare la inspectoratele fiscale teritoriale.
(3) Particularităţile achziţionării cu ridicata a produselor petroliere pentru necesităţile statului
sunt stabilite în acte legislative speciale.

Comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale este reglementat în art.23.

(1) Vвnzătorii cu amănuntul comercializează produse petroliere principale numai la staţiile de
alimentare autorizate, оnregistrate ca persoane juridice, sau la filialele unor astfel de staţii, оn
temeiul contractelor de vвnzare-cumpărare cu amănuntul, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi

93
cu regulamentul de vвnzare-cumpărare a produselor petroliere prin sistemul autorizat, aprobat de
Guvern.
(2) Staţia de alimentare cu produse petroliere principale trebuie să aibă un semn de firmă şi să-l
amplaseze оntr-un loc vizibil, să deţină informaţie despre importatorul produselor petroliere, pe care
le comercializează, despre calitatea lor.
(3) La staţia de alimentare cu produse petroliere principale se va afişa, оntr-un loc vizibil,
numele şi pronumele vвnzătorului, copia de pe licenţa pentru comerţ cu amănuntul, orarul,
principalele tipuri de produse petroliere aflate în vвnzare, preţul lor cu amănuntul.
(4) Staţia de alimentare cu produse petroliere principale va ţine evidenţa primară şi evidenţa
contabilă, după caz, a recepţionării şi comercializării produselor petroliere, evidenţa mijloacelor
financiare оncasate din comercializare, va prezenta rapoarte financiare şi statistice, informaţii, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
(5) Comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale şi a gazelor lichefiate se
face numai la staţiile de alimentare (construite în baza documentaţiei de proiect supuse expertizei
ecologice de stat) prin dispozitiv de alimentare utilat cu aparate de casă şi de control cu memorie
fiscală.

Legea prevede reguli stricte de evidenţă a produselor petroliere şi de prezentare a dărilor de

seamă a agenţilor economici din domeniul dat, şi anume (art.24):
(1) Cantitatea de produse petroliere importate, exportate (reexportate), transportate, păstrate şi
comercializate este supusă evidenţei prin aparate de măsură şi de control şi prin sistem autorizat de
evidenţă.
(2) Participanţii la piaţa produselor petroliere vor ţine evidenţa primară şi evidenţa contabilă a
cumpărării şi vвnzării produselor petroliere prin sistem autorizat şi vor оntocmi rapoarte financiare
şi statistice, în condiţiile legii.
(3) Participanţii la piaţa produselor petroliere vor ţine evidenţa separată a cheltuielilor şi
veniturilor pentru fiecare gen de activitate de pe piaţa produselor petroliere.
(4) Informaţiile privind importul de produse petroliere se acumulează, prin sistemul autorizat de
evidenţă, de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în care scop:
a) Agenţia, alte organe centrale de specialitate оmputernicite prezintă lunar Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat lista participanţilor la piaţa produselor petroliere care efectuează importul,
transportul, stocarea şi comercializarea acestor produse;

94
 b) Departamentul Vamal prezintă zilnic Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi lunar
Agenţiei, Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Industriei şi Energeticii, Biroului de
Statistică şi Sociologie date despre volumele produselor importate şi comercializate, preţurile la ele;
c) Calea Ferată a Moldovei, Agenţia de Trafic Internaţional prezintă zilnic Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat şi lunar Biroului de Statistică şi Sociologie date despre agenţii economici cărora li
s-au livrat produse petroliere, precum şi despre cantitatea acestora;
d) Agenţii economici consumatori de produse petroliere prezintă trimestrial, în termenele
stabilite, informaţii despre volumele produselor petroliere cumpărate şi despre furnizorii lor
Inspectoratului Fiscal Principal de Stat care, la rвndul său, le prezintă Agenţiei.
Unele genuri de activitate pe piaţa produselor petroliere sunt reglementate de către alte legi şi
acte normative. Bunăoară, оn Legia bugetului de stat pe anii respectivi şi оn Codul Fiscal este
indicat că mărfurile şi serviciile importate se impun cu taxă pe valoarea adăugată conform
prevederilor titlului III din Codul Fiscal, iar unele mărfuri, din care fac parte şi produsele petroliere,
se supun accizelor. Taxa pe valoarea adăugată este stabilită în proporţie de 20% din valoarea mărfii
оn vamă, inclusiv accizele. Mărimea accizelor conform Legii bugetului de stat pe anul 2006 şi 2007
constituia pentru benzină – 1200 lei/tona, pentru motorină – 500 lei/tona, pentru condensat de gaz
natural (lichefiat) – 1200 lei/tonă.
Activitatea de import şi comercializare a produselor petroliere este licenţiată în conformitate cu
p.45 al art. 8 al Legii privind licenţierea unor genuri de activitate nr.451 din 30.07.2001, care
prevede genul de activitate – importul şi/sau comercializarea angro sau cu amănuntul a benzinei,
motorinei sau a gazului lichefiat. Legea dată conţine noţiunile principale, principiile de bază şi
criteriile de determinare a genurilor de activitate, participanţii la procesul de licenţiere şi autorităţile
abiliate cu dreptul de eliberare a licenţelor.
Taxa pentru licenţă în baza Legilor bugetului de Stat pe anii 2006 şi 2007 a constituit pentru
activitatea de import a benzinei, motorinei şi gazului lichefiat – 180 000 lei, pentru comercializarea
angro a benzinei, motorinei şi gazului lichefiat – 180 000 lei, pentru comercializarea cu amănuntul a
benzinei şi motorinei la staţiile de alimentare, pentru fiecare staţie amplasată în localitatea rurală –
9000 lei, în alte localităţi – 18 000 lei, pentru comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la
staţiile de alimentare, pentru fiecare staţie – 9000 lei, pentru depozitarea combustibilului şi a
materialelor lubrefiante – 36 000 lei.
Hotărвrea Guvernului nr.1027 din 01.10.2001 stabileşte că agenţilor economici li se eliberează
licenţe pentru desfăşurarea activităţii de import a produselor petroliere la prezentarea documentelor
care atestă că aceştea:

95
 • posedă depozite de stocare proprii sau arendate cu o capacitate de cel puţin 5000 m , 3

autorizate de către organele de control şi supraveghere de stat;

• deţin capital propriu echivalent cu cel puţin 750 mii dolari SUA;
• nu au datorii faţă de bugetul de consolidat şi bugetul asigurărilor sociale de stat.
Iniţial, Hotărвrea Guvernului nr.1027 din 01,10.2001 prevedea posedarea de către agenţii
economici a depozitelor de stocare proprii sau arendate cu o capacitate de cel puţin 25 000 m şi
3

deţinerea de către ei a capitalului propriu echivalent cu 2 milioane dolari SUA, hotărвre care ulterior
a fost modificată şi completată prin Hotărвrea Guvernului nr.1322 din 29.01.2001.
Prin Hotărвrea Guvernului nr.476 din 17.04.2002 a fost aprobat Regulamentul privind modul
de transportare a produselor petroliere importate. Hotărвrea menţionată stabileşte lista punctelor
vamale de trecere a produselor petroliere importate pe cale ferată, care sunt: Ocniţa, Cuciurgan,
Etulia, Giurgiuleşti şi Ungheni, inlusiv stabileşte punctul vamal Leuşeni ca punct de trecere vamal a
produselor petroliere importate cu mijloace de transport auto, iar pe cale maritimă (navală) se va
efectua numai prin punctul Giurgiuleşti.
Prin Hotărвrea Guvernului nr.1117 din 22.08.2002 se stabilesc „Regulile de comercializare cu
amănuntul a produselor petroliere”, în care sunt stipulate cerinţele de exploatare faţă de staţiile
PECO şi оncăperile magazinelor specializate, regulile de recepţionare, păstrare, evidenţă şi
organizare a comercializării produselor petroliere.
Оn iunie 2002, Parlamentul a adoptat Hotărвrea nr.1198-XV din 04.07.2002 (Monitorul Oficial
al RM nr.103-105 din 18.07.2002) despre rezultatele controlului оndeplinirii Legii nr.461-XV
privind piaţa produselor petroliere, în care Guvernul este numit responsabil de implementarea
sistemului unic integral de evidenţă autorizată a importului şi comercializării produselor petroliere
оn ţară.
Prin Hotărвrea Guvernului nr. 958 din 19.07.2002 (Monitorul Oficial al RM nr.110-112 din
01.08.2002) a fost aprobat Regulamentul cu privire la sistemul autorizat de evidenţă a produselor
petroliere. Regulamentul respectiv s-a implementat prin Hotărвrea Guvernului nr.111 din
07.02.2003 (Monitorul Oficial al RM nr.20-22 din 14.02.2003).
La 30.05.2002 Consiliul de Administrare ANRE prin Hotărвrea nr.63 a adoptat Metodologia de
formare şi aplicare a preţurilor la produsele petroliere, care a fost elaborată în corespundere cu
prevederile Legii nr.461 din 30.07.2001 privind piaţa produselor petroliere.
După cum observăm, legislaţia în vigoare determină clar sarcinile tuturor participanţilor la piaţa
produselor petroliere. Totodată, ca şi în alte sectoare ale economiei, iar pe piaţa produselor
petroliere оndeosebi, au loc diferite cazuri de activităţi ilegale, infracţiuni economice, tăinuirea
obiectelor impozabile, evaziune fiscală, economie tenebră, neevidenţiată şi contrabanda cu produse
96
petroliere [125]. Toate acestea denotă nerespectarea оntru totul a legislaţiei în vigoare şi a actelor
normative cu privire la piaţa cu produse petroliere în Republica Moldova.

3.2. Evaluarea nivelului de asigurare a necesităţilor economiei

naţionale cu produse petroliere
Dezvoltarea economică nu se poate realiza pe baze durabile fără creşterea eficienţei energetice.
Guvernul are un rol esenţial şi legitim în implementarea unei politici energetice orientate spre
economia de energie şi în crearea cadrului legislativ pentru dezvoltarea pieţei energiei. Prin
reducerea consumului de energie se realizează creşterea eficienţei economice, o mai bună protecţie
a mediului, reducerea consumului şi importului de resurse energetice. Diminuarea principalilor
indicatori macroeconomici în Republica Moldova în perioada de tranziţie este legată în mare
măsură de asigurarea insuficientă a ţării cu resurse energetice.
Оncepвnd cu anul 1990, în Republica Moldova au fost оntreprinse transformări economice
esenţiale: crearea unui cadru legislativ şi normativ corespunzător cerinţelor economiei de piaţă;
deetatizarea; privatizarea economiei, reforma agrară şi dezvoltarea antreprenoriatului; restructurarea
potenţialului de producţie; demonopolizarea economiei ca o condiţie principală a dezvoltării
concurenţei şi menţinerii echilibrului pe piaţă; crearea infrastructurii pieţei (bursele de mărfuri, de
fonduri, valutare, a forţei de muncă, băncile comerciale, fondurile de investiţii, piaţa hвrtiilor de
valoare şi alte organizaţii); liberalizarea preţurilor; aplicarea unui nou sistem de protecţie socială a
populaţiei în condiţiile economici de piaţă şi multe alte măsuri. Toate aceste transformări paralel cu
părţile pozitive au condus şi la consecinţe negative: reducerea bruscă a nivelului de producere оn
ramurile de bază ale economiei şi a nivelului de trai la majoritatea populaţiei; reducerea puterii de
cumpărare a populaţiei; creşterea şomajului şi a inflaţiei etc.
Оn tabelul 25 este redată evoluţia principalilor indicatori macroeconomici ai economiei naţionale
оn perioada de tarnziţie [199, 6-10]. Din analiza datelor statistice din ultimii 15 ani observăm că pe
parcursul anilor de tranziţie la economia de piaţă volumul PIB al republicii în anii 1990-2000 a fost
оn permanenţă scădere. Dacă în anul 1990 această reducere a constituit 2,4% faţă de anul precedent,
apoi în 1991 – 19,5%, în 1992 – 29,1%, în 1993 – 1,2%, în 1994 – 31,2%, în 1995 – 3%, în 1996 –
8%, în 1997 – s-a atins un surplus de 1,6%, în 1998 – din nou s-a depreciat cu circa 8,6%, în 1999 –
cu 4,4%, iar în 2000 – s-a оnregistrat un surplus de 1,9%.
Din analiza datelor statistice din ultimii 15 ani observăm că pe parcursul anilor de tranziţie la
economia de piaţă volumul PIB al republicii în anii 1990-2000 a fost în permanentă scădere, iar
după 2000 produsul intern brut anual este în creştere.
Оn opinia experţilor, colapsul foarte sever din Moldova a fost parţial rezultatul unui diagnostic
greşit al profilului ţării în debutul tranziţiei, care a condus la adoptarea unei serii de politici
97
inadecvate. Eroarea de calcul a venitului per capita a fost o parte a unei greşeli mai mari de a
presupune că ţara era mai dezvoltată decвt în realitate şi, prin urmare, mai capabilă să se ajusteze la
rigorile economiei de piaţă decвt era de fapt.
Tabelul 25
Unii indicatori macroeconomici ai Republicii Moldova pe anii 2001-2008*

Indicatorii Unit. de 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
măsură Progn.
PI B nominal mlrd. lei 19,1 22,6 27,6 2,0 42,7 44,8 53,4 62,7
- faţă de anul precedent оn
%
106,1 114,4 122,0 131,0 140,8 104,8 130 107,5
preţuri comparabile
Producţia industrială
în preţuri curente mlrd.lei 10,4 12,6 16,0 17,6 21,1 22,6 26,2 31,8
- faţă de anul precedent în %
113,7 110,8 115,6 108,2 106 95,2 98,7 109
preţuri comparative
Producţia agricolă
- în preţuri curente оn mlrd lei 8,6 9,5 10,4 11,8 12,7 13,7 12,6 14,8
gospodăriile de toate categoriile
- faţă de anul precedent оn %
106,4 103,4 86,4 120,4 101 98,9 76,9 124
preţuri comparabile
Export mil. USD 566 644 790 986 1091 1052 1342 1720
- faţă de anul prerecedent % 119,9 113,8 122,7 124,8 111 96,4 127,6 128
Import mil USD
892 1038 1402 1769 2292 2693 3690 5250
- faţă de anul precedent %
115 116,3 135,1 126,1 131 117,5 137 142
Soldul balanţei comerciale mil USD
-326 -394 -612 -783 -1201 -1641 -2348 -3530
Investiţiile în capitalul fix mlrd. lei 2,3 2,8 3,6 5,1 7,8 11,0 15,2 20,9
- faţă de anul precedent în % 111 111 107 108 109 124 121 125
preţuri comparabile

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Ch., 2007, p.259, 277, 323, 367, 421.
*Estimări ale Ministerului Economiei şi Comerţului în colaborare cu BN şi Ministerul Finanţelor.

Perioada de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova poate fi оmpărţită în trei etape
оn baza definiţiilor directe, utilizвnd media mobilă pentru o perioadă de trei ani a ratei de creştere
anuală: 1990-1994, cвnd rata declinului s-a agravat în fiecare an consecutiv („colapsul”); 1995-
2000, cвnd creşterea a rămas negativă, dar tindea spre zero („stagnarea”) şi 2001-2007, cвnd rata
de creştere a fost pozitivă („redresarea”).
Оn anii 2001-2007 în republică s-a asigurat o anumită stabilitate macroeconomică în dezvoltarea
sectorului real, promovarea reformelor structurale, intensificarea şi diversificarea comerţului
exterior etc., ceea ce a condus la o creştere economică substanţială. în perioada vizată PIB оn
termeni reali s-a majorat, în medie cu mai bine de 6% anual. Cea mai mare contribuţie în creşterea
economică revine producţiei industriale şi sectorului serviciilor. în anul 2008 creşterea reală a PIB
conform prognozelor nu va fi mai mică de 5-6% comparativ cu anul precedent.

98
 Оn aceste condiţii, securitatea energetică rămвne o problemă vitală pentru Republica Moldova.
Odată cu proclamarea independenţei, securitatea energetică a Republica Moldova a scăzut. Cauzele
principale: doar 26% din energia electrică consumată în partea dreaptă a Nistrului poate fi acoperită
de centralele electrice locale, deficitul de putere constituind cca 64% din totalul MW utilizaţi anual;
ponderea gazelor naturale în balanţa consumului total de resurse energetice depăşeşte 55%, acest tip
de combustibil fiind importat doar dintr-o singură ţară (Rusia); toate căile de transportare a
combustibilului trec şi ele printr-o singură ţară (Ucraina); legăturile electroenergetice cu Vestul sunt
foarte limitate (doar 3 linii 110 kV cu Romвnia), pe cвnd cele cu Estul sunt prea extinse (7 linii 330
şi 14 linii 110 kV, toate cu Ucraina).
Diminuarea dependenţei energetice a ţării reprezintă o problemă-cheie. Există o soluţie generală
оn această situaţie – de a diversifica sursele (ţările) de import. Cu cвt mai multe surse – cu atвt mai
multă siguranţă. Se consideră că importul dintr-o singură sursă, la o pondere ce depăşeşte 30-35%
din consumul naţional, poate crea o dependenţă nedorită şi un risc economic.
Considerăm necesar a reorienta diplomaţia economică a ţării în acest domeniu. Diplomaţia
economică, ca şi diplomaţia în genere, este parte organică componentă a politicii externe, a
activităţii statelor pe plan internaţional, deoarece anume politica externă determină scopurile şi
sarcinile diplomaţiei economice, care prevede o totalitate de măsuri practice, precum şi formele,
mijloacele şi metodele folosite în оnfăptuirea politicii externe [222, p.12].
Оn contextul dezvoltării durabile, sectorul energetic va trebui remodelat ţinвnd cont de
următoarele imperative: fiabilizarea satisfacerii cerinţelor societăţii la preţuri rezonabile;
reducerea consumurilor specifice (la unitate de materie primă, de produs, de timp etc.); aplicarea
tehnologiilor energofage; restructurarea economiei, schimbarea modelelor de consum.
Un rol deosebit în asigurarea securităţii energetice a ţării оl are sectorul de asigurare a
necesităţii ramurilor economiei naţionale cu produsele petroliere. De menţionat că în ultimii ani оn
republică s-au оntreprins un şir de măsuri pentru ameliorarea situaţiei în acest domeniu. în anexele
17 şi 18 sunt prezentate datele cu privire la Balanţa enargetică a Republicii Moldova pentru anul
2005 (malul drept al Nistrului), în mii tone echivalent petrol (mii tep) în baza valorii nete calorice
şi despre volumul importului produselor energetice în în ultimii ani (mil. dolari SUA).
Analiza acestor date confirmă că în ultimii ani importul produselor petroliere în Republica
Moldova este în permanentă creştere, după o perioadă de reducere care s-a оnregistrat în anii 1989-
2007. Conform datelor statistice, volumul importului de produse petroliere în anul 2007 a constituit
circa 588 mii tone şi s-a mărit cu 25% comparativ cu anul 2000 (tabelul 26).
Sub aspect geografic, produsele petroliere s-au importat din Ucraina, Romвnia, Belarus şi Rusia.
Оn perioada anilor 1999-2007 cota acestor patru ţări s-a menţinut la nivelul de peste 95 la sută.

99
 Tabelul 26
Evoluţia importurilor de produse petroliere în Republica Moldova (2000-2007)

Tipul Unitatea de
produselor măsură 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
petroliere
mii tone 121,8 131,0 167,7 202,5 212,3 214,2 195,1 207,6
Benzină mln. USD 35,742 34,8 38,1 52,5 81,1 111,8 122,6 144,2
mln. lei - 446,9 519,2 727,2 994,4 1429.4 1599,1 1763,9
mii tone 194,4 221,0 249,1 284,8 298,6 312,3 307,7 329,5
Motorină mln. USD 50,179 52,4 50,8 66,3 100,6 162,6 187,1 217,3
mln. lei - 671,5 691,4 9919,6 1232,9 2059,5 2439,1 2670,3
mii tone 49,8 46,3 47,9 56,2 52,6 53,5 50,2 50,5
Gaz lichefiat mln. USD 13,502 11,6 10,2 14,8 19,1 25,8 29,2 30,7
mln. lei - 148,8 137,9 204,6 235,7 329,4 381,0 373,2
mii tone 464,4 398,3 464,7 542,5 564,4 580,0 553,0 587,6
Оn total mln. USD 120,407 98,8 99,1 133,6 200,8 300,2 338,9 392,2
mln. lei - 1267,2 1348,5 1851,4 2463,0 3818,2 4419,2 4807,4
Sursa: Raport anual, publicaţie ANRE, 2007.

Din totalul volumului de consum al produselor petroliere, 46% au fost utilizate în transport, 29%
- în agricultură, 22% - în gospodăria comunală şi de către populaţie. Circa 40% din totalul
consumului se оnregistrează în oraşul Chişinău. Datele tabelului 27 demonstrează situaţia privind
importul şi comercializarea principalelor produse petroliere în Moldova în anul 2006, o informaţie
mai detalizată în acest domeniu este prezintă în anexa 23.
Tabelul 27
Evoluţia importurilor, a stocurilor, a comerţului cu ridicata şi cu amănuntul
de produse petroliere în Republica Moldova în anul 2006

Stoc la Importat Vвzări cu Vвnzări cu Stoc la sfвrşitul

Produsul оnceputul anului ridicata amănuntul anului 2006
2006
Benzină (mii litri) 32350,8 25371,7 90392,3 198979,1 24402,2
Motorină (tone) 22306,8 305006,6 197878,6 147239,8 15679,2
Gaz lichefiat (tone) 6440,9 50051,1 32621,6 25586,4 5714,5

Sursa: Raportul annual ANRE, 2006.

Evoluţia preţurilor de import. Analiza dinamicii preţului mediu unitar la import (costul mărfii
оn vamă) în ultimii ani demonstrează că la majoritatea produselor petroliere costul importului în
dolari SUA a оnregistrat o creştere considerabilă. Preţul mediu unitar la import variază considerabil
оn funcţie de importatori, ţara de expediţie şi sezonabilitate. Din anul 2003 preţurile de import au
crescut la toate categoriile de produse petroliere, ca urmare a tendinţelor pe piaţa internaţională. Оn

100
tabelul 28 este prezentat nivelul preţurilor medii de comercializare cu amănuntul a produselor
petroliere în Republica Moldova în decursul anului 2006, inclusiv pe trimestre.
Tabelul 28
Evoluţia preţului mediu de comercializare cu amănuntul
a produselor petroliere în Republica Moldova în anul 2006

Denumirea Trimestrul I - Trimestrul II – Trimestrul III - Trimestrul IV - Оn anul

produsului petrolier 2006 2006 2006 2006 2006

Benzină lei/ litriu 10,17 10,62 11,37 11,72 10,97

Motorină lei / litreu 9,60 9,62 9,89 10, 42 9,88
Gaz lichefiat lei/ litru 6,20 5,70 6,10 6,30 6,10

Sursa: Raportul annual ANRE, 2006.

Prezintă interes şi faptul că preţurile unitare la importul produselor petroliere variază esenţial
chiar în decursul fiecărui an, evoluţia lor pe parcursul anului fiind caracterizată de sezonalitate
accentuată. La benzină, de exemplu, preţurile la import în primele două trimestre ale anului sunt sub
medie, iar în trimestrul trei şi patru creşte peste media lor anuală. Preţurile la import la motorină оn
primele două trimestre ale anului sunt mai mici decвt preţurile lor medii anuale, în trimestrul trei
sunt aproape de media anuală, iar în ultimul trimestru al anului cresc considerabil. La importul
gazelor lichefiate cele mai mari preţuri unitare se оnregistrează în trimestrele I şi IV, iar оn
trimestrele II şi III sunt sub media lor anuală. De acest fapt trebuie să se ţină cont la programarea şi
crearea stocurilor necesare pentru asigurarea securităţii energetice a statului, mai ales în situaţia
cвnd consumul principalelor produse petroliere în Republica Moldova are un caracter sezonier
pronunţat.
Preţurile la import sunt influenţate de modul de acumulare a profitului de către companiile
importatoare (оn Moldova sau în exterior în funcţie de interesele financiare ale importatorului),
precum şi de evoluţia preţurilor pe pieţele mondiale ale produselor petroliere.
O informaţie mai amplă cu privire la evoluţia dinamicii importurilor şi a preţurilor medii de
procurare a benzinei, motorinei şi gazelor lichefiate în Republica Moldova în anii 2005-2006 este
prezentată în anexele 17, 18.
E de menţionat că în ultimii ani numărul agenţilor economici care practică importul şi
comercializarea cu ridicata a produselor petroliere principale s-a redus mai mult de 6 ori şi au ajuns
la 45. Оnsă peste 70 la sută din importul de produse petroliere principale rămвn pe seama a trei
companii: Lukoil-Moldova (39,9%), Petrom-Mpldova (21,7%) şi Tirex-Petrol (10,4%) (tabelul 29).

101
 Tabelul 29
Top 10 companii importatoare de benzină şi motorină în Republica Moldova

Nr. Benzină (mii tone) Motorină (mii tone) Оn total, benzină şi

d/o Companii motorină Cota pe piaţă
2004 2005 2004 2005 2004 2005 2004 2005
Totalul importat 212,3 214,2 298,6 312,3 510,9 526,5 100 100
din care:
1 Lukoil-Moldova 71,2 72,0 133,4 137,9 204,6 209,9 40,0 39,9
2 Petrom-Moldova 52,1 61,6 46,2 52,4 48,3 114,0 19,2 21,7
3 Tirex-Petrol 16,2 17,6 16,2 37,2 32,4 54,8 6,3 10,4
4 Mabanaft-Moldova 8,5 5,9 14,5 11,2 24,7 17,1 4,8 3,2
5 Parstaar-Petrol 8,1 7,7 7,9 10,7 16,0 18,4 3,1 3,5
6 Valiexchimp 7,6 13,4 6,4 5,1 14,0 18,5 2,7 3,5
7 Armamil-Com 7,6 6,2 8,6 8,2 16,2 14,4 3,2 2,7
8 Moldresurse 0 0 13,7 13,7 13,7 13,7 2,7 2,6
9 Andezit 7,2 7,5 2,8 3,5 10,0 11,0 2,0 2,1
10 Vero-Nadina 6,8 5,2 3,4 4,7 10,2 9,9 2,0 1,8
Sursa: www.eco.md

Orice firmă care activează în complexul energetic, de asemenea, ca şi în alte sectoare ale
economiei naţionale, poate asigura în activitatea sa un bun success dacă dispune de o strategie bine
determinată. Ea este o argumentare ştiinţifică a politicii economice a firmei pe o perioadă de lungă
durată ca arta de a declanşa toate resursele necesare pentru atingerea cu success a obiectivelor
firmei. Strategia firmei poate fi privită ca un sistem complex, formet din numeroase componente,
care reprezintă subsistemele sale şi în care se include: strategia de marketing, strategia producţiei,
strategia resurselor umane, strategia calităţii etc. [211, p. 36-45].
Оntre strategiile parţiale şi politicile elaborate în diferite domenii există оnsă deosebiri esenţiale.
Astfel, politica de firmă se difineşte ca fiind un set de obiective pe termen mediu care se referă fie
la un grup de activităţi, fie la componente majore ale acestora, cuprinzвnd volumul şi structura
resurselor disponibile, acţiunile majore de оntreprins, principalii responsabili şi executanţi, sursele
de finanţare, termenele finale şi intermediare, indicatorii de eficienţă globali şi parţiali.
Concluzie: strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor firmei оntr-un anumit
domeniu. Din strategiile parţiale se pot desprinde un set de politici şi programe, care detaliază
modalitatea concretă de modelare a activităţilor proiectate în viitor.
Ţinвnd cont de varietatea mare a domeniilor la care se referă, cele mai des strategii utilizate
parţial sunt: strategia în domeniul activităţii de cercetare-dezvoltare; strategia tehnologică;
strategia invenţională; strategia de marketing; strategia producţiei; strategia calităţii; strategia
resurselor umane; strategia financiară; strategia de informatizare; strategia de control ş.a. Fiecare

102
dintere aceste strategii la rвndul lor se divizează în diverse strategii parţiale care cuprind măsuri
concrete оntr-un anumit domeniu [131, p.211-215] (vezi anexele 24, 25).
Conform teoriei moderne a companiei , orice firmă trebuie să acţioneze în trei direcţii
25

principale pentru realizarea expansiunii comerciale, în condiţii de competitivitate: reducerea

costurilor de producţie şi transport, cel puţinla nivelul concurenţei potenţiale; intensificarea
politicii de marketing pentru stăpвnirea pieţelor, adica să se ajungă la ceea ce se numeşte puterea
de piaţă a firmei; aprofundarea şi permanentizarea calcului de eficienţă [14, p.5].
Actualmente, în practica mondială şi, evident, în Republica Moldova, nu există o metodă unică
bine difinită şi ştiinţific argumentată de evaluare a competitivităţii оntreprinderii. în opinia unor
autori [29, p.174-177] ca orice alt fenomen, competitivitatea оntreprinderii nu se menţine continuu
la acelaşi nivel. Ea este influenţată de modificările permanente ale conjuncturii pieţei, schimbările
ce au loc în determinanţii competitivităţii ţării şi a оntreprinderii, a potenţialului strategic al
оntreprinderii etc. Pornind de la aceste considerente, în literatura economică se utilizează noţiunea
de ciclu de viaţă al competitivităţii care include cinci faze: de formare, de creştere, de stabilizare,
de maturizare, de declin.
Ciclul de viaţă a competitivităţii оntreprinderii nu este altceva decвt evoluţia vieţei economice a
оntreprinderii, o dependenţă a succesului оntreprinderii pe piaţă de оntreaga activitate a acestia, iar
nivelul оnalt al competitivităţii оntreprinderii poate fi menţinut doar în condiţiile unei analize
permanente a sistemului micro- şi macroeconomice din ţară şi o perfecţionare continuă a
determinanţilor competitivităţii.
Practica confirmă că în condiţiile de piaţă оşi asigură un succes оnalt numai acele firme care
despun de o strategie bine gвndită, ştiinţific argumentată. Ca exemplu poate servi activitatea
companiei „Lukoil-Moldova”. Pilonul principal al strategiei de dezvoltare a acestei companii o
constituie оmbunătăţirea şi extinderea deservirii clienţilor, sporirea volumului de comercializare a
produselor petroliere. Deci, în centrul atenţiei firmei se află nu creşterea preţurilor de realizare şi
maximizarea profiturilor, ci sporirea cantităţilor de mărfuri petroliere comercializate şi a serviciilor
prestate [48, p.234].
Realizarea unei astfel de politici a permis acestei firme să asigure o creştere continuă şi
considerabilă a volumelor produselor petroliere achiziţionate, importate şi comercializate оn
republică. în primul an de activitate, 1996, firma „Lukoil-Moldova” a comercializat numai 26,6 mii
tone de produse petroliere, în anul 2000 – 248 mii tone, iar în anul 2005 – 526,5 mii tone. Firma
acordă o deosebită atenţie respectării cerinţelor ecologice. în acest scop la terminalele petroliere şi
staţiile de alimentare cu produse petroliere au fost prevăzute măsuri în vederea reducerii

25 Stoian I., Drange E., Stoian M. Comerţ internaţional. Tehnici şi proceduri. Volumul I. Ed. Caraiman, Bucureşti, 1997, 523p. (p..5).
103
considerabile a procesului de elemente toxice care se elimină în atmosferă. Investiţiile alocate anual
de către firmă confirmă că odată cu asigurarea creşterii stabile a activităţii firmei „Lukoil-
Moldova”, sporeşte şi contribuţia ei pozitivă la dezvoltarea republicii.
De rвnd cu cele mai mari companii, pe piaţa petrolieră a republicii în ultimii ani activează cu
succes multe alte companii şi firme din respublică: „Petrom-Moldova”, „Tirex-Petrol”,
„Valiexchmp”, „Mabanaft-Moldova”, „Partas-Petrol” „ASCOM-GRUP” şi multe altele.

3.3. Investiţiile în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a pieţei petroliere

Investiţiile sunt elementul-cheie în dezvoltarea economică în orice ţară, în deosebi оn ţările în
tranziţie. Politica economică a Republica Moldova pe termen mediu şi de lungă durată este orientată
la sporirea volumului de investiţii (străine şi autohtone) şi menţinerea lor la un оnalt nivel, de oarece
activitatea investiţională determină posibilităţile potenţialului ţării şi dinamica dezvoltării
economice.
Activitatea investiţională joacă un rol deosebit în procesul de creare şi renovare a fondurilor fixe
prin construirea unor noi obiecte, extinderea, renovarea sau reutilarea tehnică a оntreprinderilor şi
obiectelor în funcţiune [122, p.154-171]. Politica în domeniul investiţiilor stabileşte direcţiile
prioritare ale economiei, asigurarea unei cвt mai substanţiale creşteri a volumului de producţie şi a
produsului intern brut la fiecare leiu cheltuit.
Se ştie că volumul de investiţii depinde de rata acumulării, adică de partea produsului intern brut
care se economiseşte. Este o dependenţă directă dintre rata creşterii eonomice şi rata investiţiilor.
Оnsă în anii de tranziţie rata economisirii în republică a fost la un nivel foarte scăzut şi, drept
consecinţă directă, rata investiţiilor în capitalul fix a fost şi mai scăzută. Este evident că rata joasă
de economisiri nu poate asigura ramurile economiei naţionale cu investiţii necesare pentru
restructurarea şi modernizarea lor [202, p.64-69]
Practica mondială demonstrază că ritmurile оnalte de creştere economică se asigură, în primul
rвnd, în ţările cu o rată оnaltă de acumulări şi, respectiv cu o rată оnaltă de investiţii (de peste 25%).
Conform investigaţiilor efectuate de unii savanţi [141], în anul 1995 din 133 de ţări supuse analizei,
оn 56 ţări s-a оnregistrat o rată de acumulări brute în PIB de peste 22 la sută. O rată a acumulării mai
mare de 25% din PIB s-a оnregistrat în Finlanda – 43%, China – 40%, Republica Corea - 37%,
Indonezia - 36%, Singapora – 33%, Japonioa – 29%, Austria – 27%, Chile – 27%. Anume aceste
ţări cu rate оnalte de acumulare au оnregistrat în timpul deceniului şi ritmuri оnalte de creştere
economică. în anexele 19, 20 sunt prezentate date privind analiza comparativă a climatului
investiţional în ţările cu diferite economii.

104
 Creşterea economică este stimulată de crearea mediului investiţional favoravil. Politica
investiţională prevede liberalizarea totală a transferurilor şi plăţilor, proceduri vamale simplificate,
sistem fiscal stabil, eliminarea dublei impuneri, acordarea de facilităţi fiscale, o reţea de organe оn
ţară şi peste hotare preocupată de atragerea şi stimularea investiţiilor, stabilirea relaţiilor cu
organismele internaţionale, cu agenţii semioficiali şi neguvernamentali din domeniul investiţiilor
din alte ţări ş.a
Оn ultimii ani în republică în acest domeniu s-a оntreprins un şir de măsuri economice, juridice,
organizatorice [11]. în acest scop a fost elaborată Startegia de atragere a Investiţiilor străine şi
promovare a exportutului în Republica Moldova pentru anii 2006-2015, care prevede realizarea
unui set de mă suri pentru sporirea ritmului de atragere a investiţiilor autohtone şi străine оn
dezvoltarea diferitor sectoare ale economiei.
Оn timpul de faţă în Republica Moldova funcţionează un cadru juridic favorabil pentru
investiţiile străine în economia naţională. în opinia experţilor din domeniu, Legislaţia cu privire la
atragerea investiţiilor străine în Republica Moldova (Legea privind investiţiile străine nr. 998-XII
din 1 aprilie 1992) [10], oferă investitorilor străini favorabile condiţii de activitate.
De menţionat, că în ultimii ani în republică creşte volumul investiţiilor în capitalul fix ceea ce
confirmă datele din fig. 8.

134
135
130 128
125
125 122
120
120 120 125
112 117
115 111 111 108 119,6
110 107 111

105

100 105
101 97
95
2001 2002 2003 2004 2005 2006

Investiţii în capital fix Lucrări de construcţii-montaj Lucrări în antrepriză

Fig. 8. Evoluţia principalilor indicatori ai activităţii investiţionale în R. Moldova

оn anii 2001-2006 (оn % faţă de anul precedent)
Sursa: Calcule conform datelor Biroului Naţional de Statistică

Conform datelor statistice în anul 2006 activitatea investiţională în ţară a consemnat o creştere
cu 17% (оn preţuri comparabile) faţă de anul 2005 a fluxului de investiţii în capital fix, volumul
cărora a constituit 9580,4 mil. lei.
105
 Оn perioada anilor 2000-2006 evoluţia indicilor investiţiilor în capital fix a fost caracterizată de
creşteri fluctuante, cu excepţia anului 2006, unde se remarcă cea mai оnaltă majorare (tabelul 30).
Tabelul 30
Investiţii în capitalul fix în Republica Moldova, pe forme de proprietate, milioane lei (preţuri curente)

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Investiţii în capitalul fix 1444,4 1591,8 1759,3 2315,1 2804,2 3621,7 5140,0 7796,5 10906,8
- total
din care:
Publică 416,5 617,2 763,1 715,2 1090,2 1254,4 1676,1 2552,2 3685,8
Privată 458,2 352,7 392,9 667,9 936,8 1319,1 1655,0 2741,1 3934,5
Mixtă (publ. 114,8 68,5 81,8 148,1 76,0 118,1 187,1 262,0 366,4
şi privată), fără partici-
parea străină
Străină 83,2 49,3 93,2 219,8 145,6 179,2 497,2 686,4 1370,1
A оntreprin-derilor 371,7 504,1 428,4 564,1 555,6 750,9 1124,6 1555,0 1550,0
mixte
Sursa: Anuarul Statistic al Moldovei. -Ch.: Statistica, 2007, p.367.

Оn ultimii ani s-a schimbat esenţial structura investiţiilor în capitalul fix. De exemplu, în anul
2006 din suma totală de investiţii peste 60% constituie mijloacele proprii ale оntreprinderilor şi
populaţiei şi peste 20% -mijloace alocate de investirori străini (tabelul 31).
Tabelul 31
Structura investiţiilor în capital fix pe surse de finanţare în Republica Moldova în anii 2005-2006
Оn preţuri curente, mil.lei Structura, %
2005 2006 2005 2006
Investiţii în capitalul fix, în total 7189,1 9580,4 100 100,0
din care, finanţate din contul:
bugetului de stat 405,4 460,7 5,6 4,8
bugetelor locale 315,9 458,6 4,4 4,8
mijloacelor proprii ale оntreprinderilor şi populaţiei 4602,6 5768,9 64,0 60,2
mijloacelor investitorilor străini 1414 1923,0 19,7 20,1
altor surse 451,2 969,2 6,3 10,1
Sursa: Conform datelor Biroului Naţional de Statistică

Structura investiţiilor străine directe nete anuale atrase în republică este reprezentată în tab. 32.
Tabelul 32
Dinamica şi structura fluxului investiţiilor străine directe (ISD) оn
economia Moldovei în anii 1998 – 2007, în milioane dolari

Indicatorii 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

ISD (nete), 86,2 29,8 142,9 159,8 107,7 78,3 145,7 198,8 233,0 512
inclusiv
Capital statutar 61,0 33,5 83,6 119,7 60,4 39,7 114,1 79,6 117,9 266
Venit reinvestit 4,2 4,94 11,7 9,5 10,7 21,2 38,7 32,1 43,3 190
Alt capital 20,36 -7,83 47,7 30,5 37,0 17,4 -3,25 86,9 61,1 56
Sursa: Conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei, rapoarte anuale.

106
 Un rol оnsemnat în atragerea investiţiilor străine оl au оntreprinderile mixte numărul cărora şi
influienţa lor în dezvoltarea economică creşte din an în an (vezi anexa 21).
Este de remarcat că sursele principale de finanţare ale activităţii investiţionale au fost mijloacele
proprii ale agenţilor economici şi populaţiei, care în anul 2006 au format 60,2% din totalul
investiţiilor în capital fix sau o pondere cu 3,8 p.p. mai mică faţă de anul 2005.
Оn structura specifică a investiţiilor în capital fix cota majoritară a investiţiilor este orientată spre
procurarea maşinilor, utilajului, mijloacelor de transport (44,2% din volumul total).
Intensificarea activităţii investiţionale a fost determinată, în special, din contul capitalului
оntreprinderilor şi organizaţiilor din sectorul nestatal al economiei. Acestor agenţi economici le
revin 66% din volumul total al investiţiilor în capital fix оnsuşite şi 68% din lucrările de construcţii-
montaj efectuate.
Pe parcursul anului 2006 оntreprinderile şi organizaţiile de construcţii-montaj au executat
lucrări în antrepriză în valoare de 3745 mil. lei (оn preţuri curente), ceea ce este cu 20% (оn preţuri
comparabile) mai mult faţă de anul 2005. Partea preponderentă, şi anume 84,4% (3162 mil. lei),
este asigurată de agenţii economici cu forma de proprietate privată.
Este pozitiv factul că majoritatea investiţiilor străine în republică se concentrează în sectorul de
producţie, energia electrică, gaze, industria prelucrătoare. Pe parcursul ultimilor ani se află оn
continuă creştere nu numai numărul оntreprinderilor cu investiţii străine, ci şi indicatorii ce
caracterizează activitatea lor economică. De exemplu, în anii 1995-2000 numărul оntreprinderilor cu
investiţii străine în republică a crescut de 3,4 ori, pecвnd depunerile în capitalul lor statutar s-a
majorat de 9,6 ori, inclusiv depunerile investitorilor străini s-au majorat de 7,5 ori şi au alcătuit оn
anul 2000 peste 349 milioane dolari, ceea ce a contribuit şi la creşterea considerabilă a volumului
producţiei fabricate la оntreprinderile cu investiţii străine – de 13,7 ori. în urma acestor creşteri a
avut de cвştigat, în primul rвnd, populaţia republicii, deoarece volumul realizării mărfurilor şi
serviciilor pe piaţa internă de către оntreprinderile cu investiţii străine s-a majorat în anul 2000 de
17,9 ori faţă de anul 1995 [47, p. 8-9].
Printre cei mai mari investitori străini în economia Republicii Moldova sunt compania „Union
Fenosa”, care a procurat cele trei reţele electrice şi a investit în Moldova peste 40 milioane dolari
SUA, SA „Gazprom” din Federaţia Rusă, care deţine 666,4 mln lei în capitalul statutar al societăţii
mixte moldo-ruse „Moldova-gaz”, compania germană „Sudzucker”, care a procurat acţiunile a patru
făbrici de zăhar: Alexandreni, Făleşti, Donduşeni şi Drochia, compania „Lukoil” din Federaţia
Rusă, care a investit în economia republicii peste 50 milioane dolari SUA ş.a.
Investiţiile străine directe reprezintă nu numai o sursă de capital, ci şi o sursă de atragere în
economiile receptore a investiţiilor străine şi a tehnologiilor avansate în diverse domenii ale

107
economiei naţionale, inclusiv pe piaţa produselor petroliere. Creşterea economică o constituie
transferul de tehnologii avansate şi know-how, care măresc gradul de calificare a forţei de muncă şi
al eficienţei utilizării ei. Inovaţia tehnologică, actualizarea sectorului productiv în baza progresului
tehnico-ştiinţific devin factorii decisivi pentru progresul economic, în majoritatea ţărilor lumii,
inclusiv în ţara noastră [51].
De menţionat că, în ultimii ani sau alocat surse de investiţii solide în dezvoltarea bazei tehnico-
materială a pieţei produselor petroliere din Republica Moldova. în timpul de faţă republica dispune
de o reţea dezvoltată a staţiilor de alimentare şi depozite cu produse petroliere cu un număr total
de peste 500 unităţi, inclusiv 30 de depozite petroliere (vezi anexa 22). Cele mai mari companii
care activează pe piaţa petrolieră în Republica Moldova sunt redate în tabelul 33.
Tabelul 33
Companiile cu cele mai multe benzinării în Rrepublica Moldova

Denumirea 2004 2005 Cota оn Cota în

2004, % 2005, %
Lukoil-Moldova 67 79 16,0 17,9
Tirex-Petrol 69 71 16,4 16,1
Petrom-Moldova 58 71 13,8 16,1
Valexchimp 32 38 7,6 8,6
Avante 13 18 3,1 4,1
Gloria-Qvare 8 8 1,9 1,8
Rapira 7 7 1,7 1,6
Derang-plus 7 7 1,7 1,6
Оn total 8 companii 261 299 62,2 67,8
Оn total benzinării în RM 420 441 100 100
Sursa: www. eco.md

Drept exeplu poate servi firma „Lukoil-Moldova”, care în baza investiţiilor alocate în republică,
оntr-un timp destul de redus, a realizat obiective importante pentru economia ţării: s-au construit
terminale pentru păstratrea produselor petroliere, staţii de alimentare auto cu produse petroliere şi
gaz, obiective pentru deservirea tehnică a automobilelor, centre moderne de comerţ ş.a. Toate
acestea joacă un rol important în formarea şi funcţionarea normală a infrastructurii economiei
naţionale [48]. Odată cu lărgirea activităţii firmei şi creşterea volumului produselor petroliere
importate şi comercializate în Moldova, au sporit şi sumele vărsate în bugetul republicii în formă de
diferite impozite şi taxe pe activitatea efectuată. Firma „Lukoil-Moldova” deţine o cotă de circa
40% de benzină, motorină şi gaze lichefiate importate şi comercializate în republică .

108
 O activitate investiţională activă promovează în republică şi multe alte companii implicate în
importul şi comercializarea produselor petroliere, ca compania „Petrom-Moldova”, „Tirex-Petrol”,
„Valiexchim”, „ASCOM GRUP”, „Stati&Co” şi altele.
Un exemplu concret de investiţii eficiente în domeniul extracţiei şi comercializării produselor
petroliere este compania ASCOM, creată în anul 1994 ca o societate pe acţiuni cu 100% capital
privat care activează preponderent în industria petrolului şi gazelor. în 1995 ASCOM GRUP şi-a
оnceput activitatea în Turkmenistan şi după numai trei ani compania avea acolo în jur de 100 de
sonde din care se extrăgeau zilnic 2885 tone de petrol şi 3,54 milioane metri cubi de gaze. Din vara
anului 2000 ASCOM şi-a extins afacerile cu petrol şi în Kazahstan, unde au fost create trei
companii moldo-kazahe pentru exploatarea a patru cвmpuri petroliere. Numai în primii trei ani,
ASCOM a reuşit să ajungă la o producţie zilnică de 1100 tone de petrol şi de 3 milioane metri cubi
de gaze.
Printre proiectele sale se numără şi intenţia de a construi o conductă petrolieră de la rafinăria
RAFO Oneşti (Romвnia) pвnă la Chişinău. S-a оncercat să se оnceapă importul direct al gazului оn
Moldova din Turkmenistan (2000-2001) şi apoi din Kazahstan (2005-2006), dar de fiecare dată
afacerea a fost blocată de Rusia [120, p.37].
Un bun succes asigură, de asemenea, prima companie transnaţională din Moldova, compania
„Stati-Holding”, pe care am onoarea s-o conduc. Holdingul include 35 de companii şi оntreprinderi,
şase dintre ele fiind lansate în lumea businessului în anul 2006. Compania nu face doar act de
prezenţă pe piaţă. „Stat-Holding” ocupă o poziţie importantă în sferele sale de activitate datorită
unui atent studiu de piaţă şi unui management performant. în anul 2006, de exemplu, rulajul
financiar a crescut de patru ori. Una dintre cele mai impresionante realizări cum în Republica
Moldova, atвt şi peste hotare, este extinderea geografică a afacerilor [120, p.63-64]. Dacă, pвnă nu
demult, compania era antrenată în busunessul cu petrol, în asigurări, investiţii, farmaceutică, din
2006 Grupul efectuează, de asemenea, operaţiuni cu imobilul şi terenuri. Holdingul include
rafinării, uzine de producere a utilajelor petroliere, prestează servicii în energetică, construeşte staţii
de distribuţie a produselor petroliere etc. Aşa dar, dacă ASCOM se ocupă de extragerea petrolului şi
a gazelor naturale, „Stati-Holding” asigură lansarea şi distribuţia pe piaţă a produsului finit.
Conform legislaţiei în viguare, comercializarea produselor petroliere în Republica Moldova este
licenţiată. Companiile pot dispune de două tipuri de licenţă: comercializarea cu ridicata şi
comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere.
Primii pot comercializa produsele numai din depozite petroliere. Astfel, pe parcursul ultimilor
ani au realizat importuri şi comercializare cu ridicata de benzină, motorină şi petrol lampat 45 de

109
agenţi economici. Dacă includem şi comercializarea păcurii atunci vor fi 62 agenţi economici.
Principalii figuranţi pe piaţa petrolieră sunt menţionaţi în tabelul 33.
Dar, de licenţă de comercializare cu amănuntul pot dispune numai companiile care au оn
proprietate sau arendează staţii de alimentare. Reţeaua de desfacere cu amănuntul a benzinei şi
motorinei din republică se constituie din 493 staţii de alimentare care aparţin la 188 de agenţi
economici. Capacitatea totală de alimentare a staţiilor оnregistrate este de circa 77,9 mii
alimentări/zi, iar capacitatea totală de stocare a acestora este de circa 51,4 mii m . Din totalul de
3

staţii 132 aparţin direct importatorilor. în municipiul Chişinău sunt amplasate 91 de staţii de
alimantare sau 18% din numărul total şi 5 depozite (4 de petrol şi 1 de gaze) [125, p.42].
Conform schemei de amplasare a staţiilor de alimentare aprobată de Guvern, în republică pвnă
оn anul 2010 numărul staţiilor de alimentare se va dubla şi va ajunge la 808 staţii. Majoritatea
staţiilor urmează a fi amplasate în zonele rurale.
Se poate afirma că dezvoltarea reţelei de desfacere cu amănuntul a produselor petroliere nu
numai că are efecte pozitive asupra pieţei şi gradului de satisfacere a cererii consumatorilor, dar
prezintă şi o constrвngere în plus pentru cei care оncearcă să distribuie produsele de contrabandă.
Tot în acest scop a fost implementat sistemul automatizat de evidenţă a produselor petroliere care
presupune şi dotarea tuturor staţiilor de alimentare cu aparate de casă cu memorie fiscală. Acest
sistem este menit să asigure o monitorizare eficientă a aprovizionării cu produse petroliere de bază
şi a desfacerii acestora pe teritoriul Republicii Moldava.
Un rol deosebit оl va avea în extinderea pieţei cu produse petroliere оl are construcţia
terminalului (portului) de la Giurgiuleşti [174], singura ieşire la Dunăre a Republicii Moldova,
datorită căreia Republica Moldova va beneficia de o deschidere mai mare în relaţiile economice şi
de o reducere a dependenţei energetice de Federaţia Rusă. La acest proiect autorităţile au оnceput
lucrul оncă în ianuarie 1995, prin crearea оntreprinderii mixte „Terminal”, în care statul deţinea 41%
de acţiuni, 39% - оntreprinderea elenă Technovax şi 20% - Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare de la care S.A. „Terminal” a luat un credit în valoare de 25,5 milioane dolari. în urma
dificultăţilor financiare cu care s-a confruntat compania, proiectul de construcţie a Terminalului
fusese sistat. în iunie 2001, BERD a declarat S.A.”Terminal” în stare de faliment.
Dar în 2004 a fost semnat un acord de investiţii cu trei companii din Azerbaidjan: Azpetrol,
Azertrans şi Azpetrol Refinery. Compania „Azertrans” a investit în Terminalul petrolier Giurgiuleşti
mai mult de 18 milioane dolari, restituind inclusiv datoria faţă de Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare. Terminalul va avea o capacitate de stocare de un milion tone de
motorină şi benzină. în timpul de faţă lucrările aici sunt preluate de o Companie Olandeză.

110
 Petrolul va fi transportat în Moldova, la acest Terminal, pe cale maritimă. Importul оl va asigura
investitorul. Оnsă coordonвnd acţiunile conform acordului interguvernamental, evident că va veni
din acele ţări unde este mai calitativ şi mai ieftin. La prima etapă ar putea veni petrol în Moldova
din Azerbaidjan şi din Kuweit, cu care Republica Moldova are deja оnţelegeri preventive, precum şi
din alte ţări. Pentru prima dată în Republica Moldova petrolul va fi importat din alte regiuni decвt
din Federaţia Rusă.
Darea în exploatare a Terminalului petrolier Giurgiuleşti va fi o lovitură puternică pentru
„economia tenebră” în afacerile cu petrol din Republica Moldova, dar şi pentru cei care concurează
pe piaţa petrolieră din ţară, creвndu-se de fapt o concurenţă sănătoasă în acest domeniu.
Din studiul efectuat, reiesă că Guvernul Republicii Moldova în ultimii ani a mutat accentul оn
politica investiţională de satat de la atragerea creditelor externe la atragerea investiţiilor străine
directe în economia naţională.
Şi totuşi, după cum reesă din studiul efectuat, pвnă în prezent, lansarea investiţiilor străine
directe în economia ţării rămвne la un nivel scăzut. în scopul asigurării unei politici active de
atragere şi promovare a investiţiilor străine directe în republică, trebuie asigurată stabilitatea politică
şi perfecţionat mediul de activitate economică, ceea ce implică continuarea reformelor economice,
promovarea de mai departe a privatizării, menţinerea stabilităţii macroeconomice, reglementarea
veniturilor, aplicarea unei politici fiscale adecvate etc.
Оn scopul atragerii active a investiţiilor străine directe în economia naţională este necesar să
se acorde stimulente investitorilor strategici (atвt străini, cвt şi autohtoni), care au investit mijloace
considerabile în economia naţională:
• investitorii care au alocat în fondurile fixe ale оntreprinderilor şi/sau în dezvoltarea
infrastructurii economiei naţionale un capital echivalent cu cel puţin 10 mln. dolari SUA să
fie scutiţi de plata impozitului pe profitul obţinut pe un termen de 5 ani;
• investitorii care au plasat în fondurile fixe ale оntreprinderilor şi/sau în dezvoltarea
infrastructurii economiei naţionale un capital echivalent cu cel puţin 25 mln. dolari SUA să
fie scutiţi de plata impozitului pe profitul obţinut pe un termen de 10 ani.
Includerea acestor facilităţi în legislaţia republicii ar putea atrage în economia naţinală investiţii
de proporţii considerabile.
Strategia atragerii şi promovării investiţiilor străine directe trebuie să includă un program larg de
оmbunătăţire a imaginei Republicii Moldova atвt din punct de vedere al amplasării ei teritoriale, ca
centru de legătură dintre spaţiul de est şi cel occidental, cвt şi din punct de vedere al potenţialului
natural, uman şi tehnic, favorabil pentru atragerea investiţiilor străine directe.

111
 Realizarea propunerilor menţionate, după opinia noastră, ar contribui la schimbarea esenţială a
atitudinii investitorilor străini faţă de Republica Moldova şi ar asigura o creştere considerabilă a
investiţiilor străine directe atrase în economia naţională.

3.4. Evaziunea fiscală şi contrabanda pe piaţa produselor petroliere din republică

Analizвnd activitatea agenţilor economici pe piaţa petrolieră a Republicii Moldova, trebuie
menţionat faptul că, pe lвngă aprecierele pozitive privind extinderea acestei pieţe, asigurarea din
plin a necesităţilor economiei naţionale, creşterea nivelului de deservire a consumatorilor, acest
domeniu are şi aspecte negative ca: economia ilicită, tenebră, nerespectatea cerinţelor de evidenţă
contabilă, evaziunea fiscală şi contrabanda. Cele mai corupte sectoare în republică se consideră
inspectoratul fiscal, vama, poliţia, judecătoriile, ministerele, departamentele, organele locale [40,
p.26].
Există, sau nu contrabanda cu produse petroliere în Republica Moldova? Cercetările efectuate
de specialiştii în domenu [40; 41; 62; 125 ş.a.] confirmă că da, există (importul fără declararea
mărfii în vamă, diminuarea cantităţii mărfii declarate, declararea sub alte categorii de mărfuri,
diminuarea valorii mărfii în vamă etc). Un singur lucru este оmbucurător - amploarea contrabandei
cu produse petroliere, conform sondajelor efectuate, a оnregistrat o tendinţă de scădere în ultimii ani
(valorile cele mai mari revenind anilor 1998-2000). Contrabanda şi corupţia sunt în legătură directă.
După cum se menţionează în literatura de specialitate [62, p.223], cauzele corupţiei pot fi
economice, instituţionale, politice şi social-morale.
• Cele economice includ: salariile joase ale funcţionarilor de stat, оntвrzieri la plata salariilor,
un buget de stat neviabil, o оnzestrare neadecvată.
• Cauzele instituţionale cuprind: politica slabă de stat care generează căutarea metodelor de
obţinere a veniturilor neoficiale, promovarea în posturi a persoanelor fără performanţe reale, un
nivel оnalt de netransparenţă în activitatea organelor juridice, un sistem inadecvat al contabilităţii,
lipsa unei delimitări clare оntre proprietatea privată şi cea publică, lipsa transparenţei în sistemul
legislativ, lipsa dorinţei reale şi a unei strategii de combatere în practică a corupţiei.
• Cauzele politice includ: combaterea corupţiei exprimată în combaterea adversarilor politici,
importul coruperii, interesarea unor grupuri politice în colapsul economic şi financiar al statului оn
scopul revenirii la sistemul dictatorial, incompabilitatea ideologiilor totalitariste şi a celor de piaţă,
ceea ce face dificil controlul procesului de tranziţie de către sociatate.
• Cauzele sociale şi morale: dezintegrarea şi demoralizarea sociatăţii, erodarea valorilor etice
din cauza coruperii în eşaloanele superioare ale conducerii ţării, informarea insuficientă a
populaţiei, lucrul sub nivel al mass-media, toleranţa publică.
112
 Principalele stimulente ale contrabandei sunt diferenţele de preţuri şi ale sistemelor de taxe оn
diferite ţări. Dacă un produs oarecare poate fi achiziţionat оntr-o ţară la un anumit preţ, iar оntr-o altă
ţară acelaşi produs se vinde la un preţ mai mare (deoarece în preţul lor se include accizele şi taxele
vamale mai оnalte), apare tentaţia de a importa acel produs ocolind taxele şi impozitele de import,
inclusiv pe căi ilegale. Beneficiul brut al acţiunilor de contrabandă va fi egal cu suma impozitelor şi
taxelor pe care ar fi trebuit să le plătească, dacă ar fi importat aceste produse în mod legal. Deci, o
condiţie importantă pentru combaterea contrabandei ar fi colaborarea la nivel interstatal în vederea
armonizării politicilor de preţ şi de impozitare a produselor petroliere.
Pe de altă parte, importul ilicit de produse petroliere implică şi anumite riscuri. în cazul în care
importatorii ilegali vor fi depistaţi, ei riscă confiscarea mărfii de contrabandă, a unităţii de transport
cu marfa de contrabandă şi în plus, intentarea unui dosar penal. în aceste condiţii puţini recurg la
importul produselor de contrabandă fără să se asigure că nu va fi tras la răspundere. Adica, se
recurge la mituirea persoanelor cu funcţii de control şi combatere a contrabandei. Suntem de accord
cu concluzia unor autori, care consideră că lupta cu contrabanda nu va fi eficientă dacă nu va fi
corelată cu lupta оmpotriva corupţiei, protecţionismului, lipsei de responsabilitate şi va fi asigurată
transparenţa şi monitorizarea activităţii tuturor organelor de control [125, p.43].
Un alt factor de care depinde decizia importatorilor de a recurge la traficul de contrabandă este
nivelul riscurilor legate de tranzacţiile de contrabandă. Cu cвt este mai mic riscul (şi mai puţin
riscantă) impozitarea ilicită a produselor petroliere faţă de procedurile legale, cu atвt mai mare va fi
tendenţa pentru a efectua traficuri de contrabandă. Au fost stabilite multe cazuri de aşa gen, cum ar
fi, perfecţionarea documentelor de import sub formă de tranzit spre Transnistria, dar, de fapt,
petrolul rămоne în partea dreaptă a Nistrului. Se ştie că timp de mai mult de un deceniu sectorul de
frontieră în regiunea transnistreană (circa 443 km) reprezenta o “gaură neagră” a economiei
Republicii Moldoav, în păstrarea căreia erau şi sunt interesate anumite cercuri din Transnistria,
Rusia, Ucraina şi Moldova.
Zona de frontieră de-a lungul Nistrului rămвne şi pвnă în prezent cea mai afectată din punct de
vedere a contrabandei cu produsele petroliere, din cauza conflictului transnistrean, care face
imposibilă demarcarea, utilarea tehnică şi genistică şi paza frontierei pe sectorul transnistrean. Lipsa
unui accord privind regimul frontierei de stat, creează dificultăţi în asigurarea pazei frontierei.
O altă cauză a fluxurilor ilegale de produse petroliere din exterior este faptul că în Transnistria,
de la 1 aprilie 2003, accizele la benzină s-au stabilit în valoare de 40 USD/tona, pentru motorină –
20 USD/tona. Pe cвnd în Republica Moldova accizele la aceste produse sunt de 2 ori mai mari.
Deci, avantajul pe care оl au traficanţii de produse petroliere sau beneficiul brut în urma
traficului cu produse petroliere (adică avantajul material al acestora faţă de importurile legale) se

113
egalează cu suma plăţilor legale pe care ar fi trebuit să le plătească. Dar dacă din această sumă
excludem cheltuielile legate de transportarea mărfii: mituirea funcţionarilor, falsificarea
documentelor etc., riscurile la care se poate aştepta în caz de eşuare a planurilor de traficare,
atunci beneficiul net în urma traficului ilegal va fi egal cu diferenţa dintre beneficiul brut şi aceste
cheltuieli.
Aşadar, acţiunile de combatere a contrabandei trebuie să urmărească minimizarea beneficiului
net pe care poate să-l obţină traficanţii. în acest sens, considerăm necesar, ca pe lвngă оnăsprirea
controlului şi a pedepselor pentru traficul de contrabandă (adică, creşterea riscurilor traficanţilor) şi
crearea unor condiţii favorabile pentru importatorii legali de produse petroliere (adică, micşorarea
beneficiului brut). Cвnd importurile legale vor putea aduce profituri mai mari sau cel puţin egale cu
profiturile care pot fi obţinute pe cale ilegală, tendinţa pentru traficarea produselor petroliere de
contrabandă va fi suprimată.
Fenomenul corupţiei contribuie la formarea unui clan economic şi politic care impune societăţii
voinţa sa, neţinвnd cont de necesităţile societăţii, contribuind la creşterea enormă a datoriilor de
stat. Republica Moldova, avвnd datorii imense pentru resursele energetice, importă gaz la un preţ
mult mai ridicat decвt cel mondial, fără nici o plată pentru tranzitul de gaz (pentru informaţie:
sumele pentru tranzitul de gaz pe teritoriul ţărilor оnvecinate depăşesc PIB Moldovei). Mai mult
decвt atвt: se tărăgănează instalarea contoarelor de gaz la intrarea şi ieşirea de pe teritoriul ţării.
Procedura de stabilire a preţurilor şi mecanismul de funcţionare a sectorului este netransparentă şi
complet оnchisă ţentru public [62, p.235].
Creşterea evaziunii fiscale şi deminuarea plăţilor la buget determină eşecul politicii de susţinere
a antreprenoriatului şi micului business, politicii sociale, politicii în domeniul educaţiei, sănătăţii,
mediului оnconjurător, remunerării muncii lucrătorilor sistemului bugetar. Aceasta la, rвndul său,
cauzează pauperizarea populaţiei şi creşterea neоncrederii în reformele promovate.
Cercetările efectuate de specialiştii în domeniu confirmă că tranzacţiile ilicite în operaţiunile de
export-import, unde fenomenul de contrabandă şi corupţia este larg răspвndit sunt foarte des
оnfăptuite. Acţiunile cu caracter corupt în domeniul managementului patrimoniului statal,
acumulării şi utilizării resurselor financiare, executării controlului de stat sunt vaste. Printre cele
mai caracteristice forme în Republica Moldova putem menţiona următoarele [62, p.238]:
• un mod impropriu de formare şi utilizare a mijloacelor financiare, finanţarea structurilor şi
activităţilor neprevăzute de legislaţia în vigoare;
• o utilizare ineficientă şi iraţională a resurselor bugetare ale оntreprinderilor de stat datorită
organizării improprii a finaţării cauzвnd pierderi de mijloace financiare, o utilizare improprie a

114
investiţiilor şi donaţiilor, transferul lor unor structuri comerciale patronate care le utilizează pentru
un preţ simbolic o perioadă оndelungată de timp;
• o utilizare iraţională a investiţiilor şi creditelor drept rezultat al unor alocări a resurselor de
stat, utilizarea dubioasă a investiţiilor şi creditelor agenţilor economici;
• evaziunea fiscală şi acceptarea mitelor;
• violarea disciplinei preţurilor, în special neglijarea creşterii preţurilor;
• pierderile proprietăţii de stat drept rezultat al neraportării intenţionate a proprietăţii оn
registrele contabile, darea ilegală în arendă a оncăperilor şi echipamentului, privatizarea ilicită,
violările la cumpărarea a 20% de acţiuni a colectivului оntreprinderii în lipsa unui tender, reducerea
valorii estimate a оntreprinderilor, excluzвnd din procesul privatizării persoanele disponibilizate şi
pensionarii şi incluzвnd în listele participanţilor la privatizare persoane care niciodată nu au lucrat la
оntreprinderea dată, mărirea sintetică a valorii оntreprinderilor date în arendă sau diminuarea
intenţionată a cotei statului prin оncălcări în calculul amortizării, neincluderea unei părţi a
proprietăţii în documentele de evaluare sau evaluarea proprietăţii la preţuri nereale;
• o activitate financiară şi economică nesatisfăcătoare care oferă funcţionarilor de stat
posibilitatea de a utiliza liber proprietatea de stat pentru obţinerea beneficiilor personale.
Cвnd vorbim de evaziune fiscală şi legătura ei cu fenomenul corupţiei, avem în vedere că
evaziune fiscală există în orice stat, chiar şi acolo unde este un nivel foarte jos al corupţiei. Atunci,
оnsă, cвnd sistemul de auditing fiscal supravieţuieşte numai datorită mitelor, evaziunea fiscală
capătă proporţii deosebit de mari. Cвnd se menţionează legătura dintre operaţiunile ilicite de export-
import, de asemenea, se are în vedere că din moment ce este vorga de volume comparabile precum
volumul comerţului exterior, astfel de operaţiuni pot avea loc doar sub protecţia funcţionărilor de
stat.
Una dintre formele de evaziune fiscală este economia subterană. Analiza situaţiei reale pe piaţa
produselor petroliere confirmă prezenţa acută a economiei subterane în acest sector, chiar în
dimensiuni cu mult mai mari în comparaţie cu alte sectoare ale economiei naţionale.
Economia subterană include toate formele de activitate economică care nu sunt reflectate de
statistica oficială, tipuri de activitate economică ce generează valoare adăugată – legale sau ilegale,
dar neоnregistrate din considerentele de evaziuni fiscale ori condiţii nefavorabile pentru activitatea
оn cadrul economiei oficiale.
Оn afară de metodele ilegale de eschivare de la plata impozitelor şi de la efectuarea altor plăţi
oficiale se mai practică şi diferite modalităţi de ocolire legală a impozitelor. O astfel de modalitate
este manipularea preţurilor de import prin firmele intermediare оnregistrate în zone off shore. Prin

115
astfel de tranzacţii sunt capitalizate în afara ţării sume enorm de mari în valute străine, rezultate din
activitatea de export-import.
S-ar părea, la prima vedere, că toate tranzacţiile de acest gen se efectuează în scopul micşorării
preţului la import, ca să fie prezentată o valoare mai mică la vamă. Mulţi importatori de obicei aşa
şi procedează. Оnsă se poate demonstra că în unele cazuri mărirea intenţionată a preţului de import
poate aduce beneficii mai mari importatorilor (şi, respectiv, pierderi mai mari bugetului de stat).
Să examinăm un exemplu convenţional (fig. 9) (pentru anul 2006). La un preţ fix de realizare
pentru ambele variante, obţinem:
Varianta A. Impozitul pe venit: 336,1 mii lei.
Varianta B. Impozitul pe venit: 269,4 mii lei.
Оn plus: 25 000 USD оntr-un cont din zona off shore.
Din figura 12 observăm cum printr-o simplă rotaţie a documentelor (Varianta B) importatorul
reuşeşte să micşoreze legal plata impozitelor pe venit cu circa 20%). în cazul dat, la 1000 tone,
aceasta reprezintă circa 67 mii lei). Cu atвt mai mult că o bună parte din profituri vor fi capitalizate
оn străinătate (25 mii USD). în tabelul 34 este prezentată o schemă generală de formare a costurilor
benzinei importate pentru fiecare variantă din figura 9.

Vвnzătorul vinde 1000

tone de petrol, la preţul Firma intermediară (din zona off shore)
de 250 USD/tona
Variant B Cumpără 1000 tone de petrol la preţul de 250
USD/tona, după care оl vinde importatorului
la preţul de 275 USD/tona

Varianta A

FRONTIERA DE STAT

Importatorul cumpără
1000 tonede petrol.
Petrolul este importat legal,
cu toate taxele plătite

Fig. 9. Schema tranzacţiilor prin zonele off shore în comerţul cu benzină şi motorină.

Desigur, acesta este un caz particular, dar cunoscвndu-se suma totală a impozitelor pe venitul
agenţilor economici importatori de produse petroliere şi cota tranzacţiilor efectuate prin intermediul
firmelor din zonele off shore, ar putea fi calculată o valoare estimativă a pierderilor pentru bugetul
statului, rezultate în urma tranzacţiilor de acest fel. Legal, tranzacţiile de această natură nu prezintă
o оncălcare. Оnsă este regretabil faptul că, în afară de pierderile pe care le suferă bugetul statului,

116
banii capitalizaţi în afara ţării vor servi, probabil, altor scopuri decвt susţinerea dezvoltării
economiei naţionale.
Tabelul 34
Formarea costului unitar al benzinei importate*
Indicatorii Varianta A Varianta B
1 Curs oficial de schimb al USD, lei 13,15 13,15
2 Curs de cumpărare a dolarului, lei 13,20 13,20
3 Densitatea benzinei, g/cm 3
0,75 0,75
4 Preţul de achiziţie (import), USD/tona 250,00 275,00
5 Cantitate (tone) 1000,00 1000,00
6 Valoarea mărfii, USD (6 = 5 x 4) 250000,00 275000,00
7 Valoarea mărfii conform declaraţiei, lei (7 =6 x 1) 3287500,00 3616250,00
8 Accize, lei (8 = 5 x 1200lei), accize pentru 1 t de benzină 1200 lei 1200000,00 1200000,00
9 Proceduri vamale, lei (9 =7 x 0,0025) 8218,75 9040,63
10 TVA, lei (10 = 7 + 8 + 9) x 0,20) 899143,75 965058,13
11 Ecologie, lei (11 = 7 x 0,005) 16437,50 18081,25
12 Paza, lei (12 = 5 x 0,20 x 1) 2630,00 2630,00
13 Transport, lei (13 = 8 x 5 x 1) 105200,00 105200,00
14 Preluare, lei 2000,00 2000,00
15 Certificare, lei (14 = 10 x 5) 10000,00 10000,00
16 Pierderi din diferenţa de curs, lei (16 = (2-1) x 6) 12500,00 13750,00
17 Comision transfer 8606,40 9431,40
18 TVA adiţional, lei (18 = 11 + 13 + 16 + 17) x 0,20) 28548,78 29292,53
19 Plăţi către ANRE, lei (19 = 7 x 0,00075) 2465,63 2712,19
20 Оn total cost, lei 5583250,81 5983446,12
21 Cost per litru, lei/1 (21 = 20 / 1000 x 5/3) 4,19 4,49
22 Preţ de vвnzare, lei /l 5,70 5,70
23 Profit pвnă la impozitare, per litru, lei (23 = 22 x 5/6 – 21 x 5/6) 1,26 1,01
24 Impozit pe venit per litru, lei/1 (24 =23 x 0,20) 0,25 0,20
25 Оn total impozit, lei (25 = 24 x 1000/3 336124,87 269425,65
Sursa: Roşcovan M.ş.a. Studiu privind evaziunea fiscală şi contrabanda cu produse petroliere în R.M. Ch.: S.N., 2004, p.62.
• Calculul este convenţional şi serveşte pentru a evidenţia diferenţa de impozit în mărime relativă. (оn condiţiile anului 2003).

Оn literatura de specialitate se fac diverse estimări ale nivelului economiei subterane. Drept
semnale ale prezenţei acestor fenomene în Republica Moldova şi a consecinţelor lor sociale pot
servi mai multe constatări [62, p.241-242]:
• scăderea puterii de cumpărare a salariului mediu şi creşterea de multiple ori a volumului
cumpărărilor obiectelor de lux, autovehicole, lărgirea considerabilă a construcţiilor în sectorul
individual;
• scăderea PIB real în ritm mai rapid decвt consumul de energie electrică. Creşterea cotei
pierderilor de energie electrică de la 10% din consumul total în 1990 pвnă la peste 30% în 1997 şi
faptul că scumpirea rapidă a resurselor energetice nu a dus la diminuarea intensităţii energetice a
PIB (dinpotrivă, numai pe parcursul ultimilor trei ani acest indicator a crescut cu 21%) poate servi
drept semnal al lărgirii fenomenului delapidării lor şi producţiei nedeclarate;
• diminuarea cotei salariului în venitul total al gospodăriilor casnice de la 71,6% în 1992 la
34,7 în 1998;
• devieri esenţiale ale informaţiei referitoare la operaţiunile de export-import cu partenerii
principali;

117
 • rata dobвnzii pentru creditele oferite (30-40%) depăşeşte în mod semnificativ profitabilitatea
medie în economia oficială (mai puţin de 10%); aceasta parţial poate оnsemna că veniturile efective
оn unele ramuri ale economiei sunt mai mari;
• creşterea şomajului şi diminuarea probabilităţii de a obţine un loc de muncă în economia
oficială fără unele proteste semnificative din partea populaţiei (probabilitatea de a găsi un loc de
muncă pentru un şomer oficial оnregistrat s-a diminuat de la 0,7 în 1992 pвnă la 0,18 în 1998);
• cota evident diminuată a comerţului organizat în cel total. Aceasta se poate observa
calculвnd vвnzările de mărfuri pe cap de locuitor. Este greu de conceput faptul că, după statistica
oficială, оntr-un an se vinde pe cap de locuitor 2,5 kg de carne, 600 g de peşte, 200 g de unt;
• diminuarea disciplinei fiscale, amplificarea fenomenului evaziunii fiscale şi diminuarea
оncasărilor la buget. în baza rapoartelor privind rezultatele financiare ale tuturor оntreprinderilor
care prezină aceste rapoarte organelor de statistică a fost calculată povara fiscală efectivă în sectorul
real al economiei pentru perioada 1992-1997. Calculele au arătat că în acest interval de timp povara
fiscală oficială a crescut de la 34,5% în 1992 pвnă la 44,9% în 1997 (оn industrie – 50%, agricultură
– 40%, construcţii – 38%). Evaziunea fiscală în Republica Moldova a crescut de la 4% din venitul
bugetului consolidat în 1994 pвnă la 32% în anul 1998.
Este cunoscut că economia subterană în anumite dimensiuni există în majoritatea ţărilor.
Ponedea economiei subterane în ţările dezvoltate variază оntre 5% şi 40% din venituri: în Italia ea
constituie 20-30% din PIB, în SUA – 15-20%, în Anglia – circa 5%, în Canada – 10%, în Suedia –
7%, în Elveţia şi Austria – circa 5%, Israel – peste 20%, în Spania оntre 14 şi 20%. în unele ţări din
America Centrală şi de Sud, Argentina, Bolivia, Peru ş.a. economia subterană are o pondere ami
mare decвt cea oficială în PIB. Ea este оnaltă şi în ţările în tranziţie, оndeosebi în ţările din CSI. Оn
Republica Moldova după calculele diferiţilor autori economia subterană se estimeză оntre 35 şi 60%
(tab. 35). [62, p.243-245].
Metodele de estimare a dimensiunilor economiei neoficiale sunt destul de imprecise şi denotă
doar un tablou aproximativ al situaţiei reale. Mai mult ca atвt, rezultatul calculelor variază în
dependenţă de metoda utilizată. De aceea, în opinia experţilor, pentru a face unele comparaţii
internaţionale este necesar a utiliza aceleaşi metode de estimare şi a calcula rezultatul mediu pentru
fiecare ţară.
Estimarea dimensiunilor economiei tenebre în Republica Moldova, efectuată în cadrul CISR, a
fost bazată pe şase metode: metoda tranzacţiilor, metoda curency-ratio, metoda analizei circulaţiei
fondurilor, metoda consumului energiei electrice, metoda structurală şi metoda italiană (a analizei
pieţei forţei de muncă).

118
 Tabelul 35
Cota economiei neoficiale în PIB,%

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995

Moldova 12 18,1 27,1 37,3 34 39,7 35,7
Bulgaria 22,8 25,1 23,9 25 29,9 29,1 36,2
Ungaria 17 28 32,9 30,6 28,5 27,7 29
Polonia 15,7 19,6 23,5 19,7 18,5 15,2 12,6
Romвnia 22,3 13,7 15,7 18 16,4 17,4 19,1
Rusia 12 14,7 23,5 32,8 36,7 40,3 41,6
Ucraina 12 16,3 25,6 33,6 38 45,7 48,9
Sursa: BERD, Transition Report 1997.

Aceste metode sunt pe larg expuse în literatura publicată [vezi 62, p.243-249]. Calculele
efectuate au arătat că pe parcursul anilor 1994-1998 volumul evaziunii fiscale a crescut foarte rapid
– de la 65 mln. lei pвnă la circa 800 mln. lei (de la 4% din venitul bugetului consolidat pвnă la
30%). Menţionăm faptul că estimarea dată este una minimală, deoarece în baza ei se află
presupunerea că în timpul controalelor Inspectoratului Principal Fiscal de Stat se depistează şi se
оnregistrează toate evaziunile. Cauzele acestei creşteri rapide a evaziunii fiscale includ slăbiciunea şi
coruperea organelor de control, existenţa unui sistem supraоncărcat de оnlesniri fiscale, povara
fiscală grea.

3.5. Modele de abordare teoretică a contrabandei şi măsurile de combatere

Pentru a evalua impactul şi a elabora măsuri efective de luptă оmpotriva contrabandei este
necesar de a оnţelege cum acţionează pe piaţă produsele de contrabandă. în acest scop vom analiza
cвteva modele teoretice, recomandate în literatura de specialitate [125, p.46-47] , pentru a vedea
cum produsele petroliere de contrabandă оnlocuiesc pe piaţa internă produsele impozitate legal şi
cum acestea influienţează preţul de piaţă şi consumul.
Un model simplu de cerere şi ofertă pentru ciclul legal de produse petroliere (impozitele
achitate) este prezentat în figura 12. Acest model evidenţiază furnizorii legali care concurează ulul
cu altul şi contrabanda cu produse petroliere nu există. Consumul de produse petroliere depinde de
mai mulţi factori. Nivelul preţurilor determină cererea. în acest caz, cantitatea cerută este оntr-o
legătură imvers proporţională cu preţul – curba cererii de produse petroliere are forma unei pante
descrescătoare. Deci, orice majorare a preţului оntr-o perioadă scurtă de timp va micşora consumul.
Capacitatea aprovizionării cu petrol depinde de nivelul profitului pe care importatorul оl primeşte în
119
schimb. în figura 10 P prezintă preţul iniţial al unui litru de benzină. în acest model oferta la
1

benzină va fi determinată de nivelul preţului P . Cantitatea de benzină care va fi vвndută pe piaţa de

1

consum Q poate fi determinată găsind intersecţia curbei cererii şi cea a ofertei. La introducerea
1

unui impozit t, preţul creşte de la P la P = P + t. în acest caz cantitatea de benzină care va fi

1 2 1

vвndută se va mişca pвnă la Q şi va fi determinat prin intersecţia curbei noi a ofertei. Aşadar, оn
2

acest scenariu preţul de echilibru se măreşte de la P la P , iar volumul vвnzărilor scade de la Q la

1 2 1

Q.2

Оnsă, e ştiut că impozitul pe produse petroliere nu prezintă o piedică pentru contrabandă. Оn

figura 11 este prezentată o economie în care există fenomenul contrabandei cu benzină. Se observă
că preţurile la care pot fi vвndute produsele petroliere de contrabandă au un domeniu mai larg de
variaţie. Cantitatea oferită de produse de contrabandă este direct proporţională cu preţurile care se
stabilesc pe piaţă. De aceea, chiar şi оntr-o perioadă scurtă de timp, curba ofertei cu produse
petroliere de contrabandă se оndreaptă în sus.

Curba cererii
Noua curbă a ofertei după
P2 mărimea impozitului

P1 Curba iniţială a ofertei

Cantitatea
Q Q2 Q1

Fig.10. Efectul creşterii impozitului asupra preţului şi a cantităţii

de echilibru în condiţii de concurenţă perfectă şi fără contrabandă.

Sursa: Roşcovan M., Rusu V. ş.a. Studiu privind evaziunea fiscală şi contrabanda cu produse petroliere
în Republica Moldova. Ch.: S.N., 2004, p.47.

Cu cвt mai mare este impozitul, cu atвt mai mulţi contarbandişti sunt predispuşi să aducă petrol
оn mod ilegal. Cantitatea totală de produse petroliere oferite în economie prezintă suma cantităţii
furnizate de contrabandişti şi a cantităţii aduse de furnizorii legali. în figura 11, contrabandiştii
oferă cantitatea de Qcontr unităţi, pe cвnd preţul este P . Cererea totală la preţul de piaţă P este mai
1 1

mare şi se găseşte la intersecţia curbei cereii şi curbei ofertei de benzină oferită de piaţa legală
(oficială) Qtotal. Deci, în acest caz cantitatea de produse petroliere comercializată legal Qlegal se va
determina ca diferenţa dintre cantitatea totală şi cea ilegală: Qlegal = Qtotal - Qcontr. E de menţionat
că în acest caz contrabanda cu produse petroliere nu influenţează nic preţul de echilibru, nici
consumul total. Ea doar substituie o parte din piaţa legală.

120
 Curba cererii
Preţul Curba ofertei produselor
de contrabandă

P1 Curba ofertei produselor

impozitate

Q contr Q tital Cantitatea

Fig.11. Contrabanda, oferta legală, cantitatea şi preţul de
echilibru la petrol în condiţii de concurenţă perfectă.

Sursa: Roşcovan M., Rusu V. ş.a. Studiu privind evaziunea fiscală şi contrabanda cu produse petroliere
în Republica Moldova. Ch.: S.N., 2004, p. 48.

Presupunem că impozitele pentru produsele petroliere cresc cu o mărime t. Atunci

corespunzător, va creşte şi preţul de la P la P = P + t. în acest caz, curba ofertei se deplasează оn
1 2 1

sus, la nivelul P . Drept rezultat cantitatea de benzină de contrabandă va creşte, iar cea
2

comercializată în mod ilegal se va diminua (fig.12).

Preţul Curba cererii Curba ofertei produselorde

contrabandă

Curba finslă a ofertei

P2
produselor impozitate

P1 Curba iniţială a ofertei

produselorimpozitate
Q conrt 1 Q conrt 2 Q total 2 Q total 1 Cantitatea

Fig.12. Contrabanda , oferta legală, cantitatea şi preţul de echilibru la petrol

оn condiţii de concurenţă perfectă: cazul măririi impozitelor.
Sursa: Roşcovan M., Rusu V. ş.a. Studiu privind evaziunea fiscală şi contrabanda cu produse petroliere
în Republica Moldova. Ch.: S.N., 2004, p.49.

Concluzia este următoarea: оntr-o perioadă scurtă de timp contrabanda nu influenţează nivelul
consumului de echilibru, оnsă afectează cotele de piaţă ale furnizorilor legali. Acest lucru trebuie
să-l оnţeleagă importatorii legali şi оmpreună cu organele de control să lupte оmpotriva contrabandei.
Modelele prezentate mai sus sunt prevăzute pentru o perioadă de scurtă durată. Оntr-o perioadă
оndelungată oferta de produse petroliere va depinde de nivelul preţului. Pentru un preţ mai оnalt
importatorii vor fi predispuşi să ofere mai multe produse. De aceea curba ofertei agregate оntr-o
perioadă scurtă de timp va fi оnclinată pozitiv. Practic aceasta оnseamnă că preţul de echilibru pe
piaţă va fi unul mai scăzut, ceea ce va diminua veniturile importatorilor legali. Totodată, aceasta va
cauza creşterea consumului total, ridicвnd concomitent ponderea produselor importate pe cale
ilegală. La prima vedere o astfel de situaţie ar fi convinabilă pentru consumatorii produselor

121
petroliere. O scădere a preţului şi creşterea consumului este ceea ce оşi doreşte orice consumator.
Acest model, оnsă, mai demonstrează că creşterea consumului datorită scăderii preţurilor va fi mai
mică decвt creşterea volumului de produse importate prin contrabandă. Drept rezultat, pierde
оntreaga economie. Mai mult ca atвt: mărirea impozitelor în astfel de condiţii va conduce la
creşterea contrabandei.
Prin Hotărвrea nr.1641 din 31.12.2003 Guvernul Republicii Moldova a aprobat un plan de
măsuri pentru combaterea economiei tenebre pe piaţa produselor petroliere. în continuare
evidenţiem măsurile destinate a fi realizate pe parcursul anilor viitori de către ministerele,
departamentele şi organele responsabile de controlul şi evidenţa produselor petroliere, după cum
urmează:
• crearea registrului electronic unic pentru Departamentul Trupelor de Carabineri şi
Departamentul Vamal privind evidenţa transportului produselor petroliere prin punctele vamale;
• stabilirea evidenţei permanente оntre ministerele şi departamentele оmputernicite referitor la
vămuirea produselor petroliare cu prezentarea documentelor ce atestă nu numai cantitatea şi
valoarea produselor importate, dar şi timpul, marca produsului respectiv, în conformitate cu
poziţiile tarifare din Nomenclatorul de mărfuri al Republicii Moldova;
• efectuarea analizei activităţii importatorilor de produse petroliere din punct de vedere al
eficienţei activităţilor de licenţiere şi corectitudinii formării şi aplicării preţurilor în conformitate cu
Metodologia aprobată de ANRE;
• modificarea legislaţiei în vigoare privind оncasarea accizelor şi TVA la tranzitarea prin
teritoriul vamal al Republicii Moldova şi restituirea acestor plăţi după confirmarea scoaterii lor de
pe teritoriul vamal al ţării;
• crearea posturilor vamale mixte la punctele de trecere a frontierei pe оntreg hotarl moldo-
ucrainean. Оnăsprirea controlului pe оntreg hotarul frontierei cu Ucraina în scopul depistării cazurilor
de contrabandă şi de eschivare de la plata impozitelor şi taxelor vamale;
• elaborarea de către MAI, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor şi de către
Departamentul Vamal a Schemei unice a căilor de transportare a produselor petroliere importate pe
teritoriul Moldovei, cu modificarea actelor normative în vigoare;
• efectuarea în mod operativ şi permanent a controlului calităţii produselor petroliere
importate şi transportate prin intermediul О.S.”Calea ferată din Moldova” şi transportul auto
specializat.
Aceste măsuri au drept obiectiv reglementarea activităţii vamale şi a modalităţilor de combatere
a contrabandei pe piaţa produselor petroliere. Totuşi, implementarea şi funcţionarea acestor măsuri
de combatere a contrabandei cu produsele petroliere nu vor fi suficiente penru stвrpirea
122
fenomenului de contrabandă, deoarece contrabanda este multilaterală, izvoarele sunt condiţionate de
imperfecţiunile legislaţiei, labirinturile birocratice de reglementare, cumătrismul оn afaceri,
„transparenţa” frontierelor vamale şi mărinimia organelor fiscale. De aceea, în primul rвnd, ar
trebui de soluţionat problemele ce apar în sistemul organelor de control, care sunt unele dintre
mecanismele principale menite să asigure securitatea economică a statului. Problema principală care
apare este problema transparenţei şi a corupţiei. Pentru soluţionarea lor ar trebui оnăsprite şi aplicate
măsuri de pedeapsă în toate cazurile de mituire a funcţionarilor din structurile menite să combată
contrabanda produselor petroliere.
Dat fiind faptul că Republica Moldova importă sută la sută produsele petroliere, importul ilicit al
acestora aduce un prejudiciu enorm economiei oficiale şi bugetului de stat. Impactul social-
economic al acestor importuri ilicite este colosal.
Considerăm că combaterea evaziunilor fiscale şi contrabanda pe piaţa produselor petroliere оn
republică necesită a fi desfăşurată pe toate căile: economice, juridice, administrative şi educaţionale.
De asemenea, este necesar a efectua măsuri de optimizare a reglementării pieţei petroliere din
Republica Moldova şi diminuării volumului contrabandei prin următoarele momente:
• elaborarea şi adoptarea unei strategii de combatere a contrabandei, corupţiei, evaziunii
fiscale şi a traficului de influenţă prin acţiuni sincronizate;
• impunerea standardelor EURO pentru toate produsele petroliere importate şi a controlului
riguros al calităţii (atвt în vamă, cвt şi la staţiile de alimentare şi depozitare);
• colaborarea cu ţările expeditoare în vederea schimbului de informaţii şi a luptei оmpotriva
contrabandei;
• stimularea comerţului legal, susţinerea antreprenorilor şi menţinerea unui sistem de
concurenţă pe piaţa de combustibili;
• stimularea legalizării veniturilor „tenebre”, amplificarea ocrotirii proprietăţii şi a
personalităţii antreprenorilor;
• aplicarea metodelor de marcare a combustibilului cu izotopi speciali;
• duritatea Codului Penal în vederea tragerii la răspudere a agenţilor implicaţi în importul şi
comercializarea produselor petroliere de contrabandă.
Оn scopul legalizării contrabandei cu produse petroliere, considerăm necesar a aplica şi astfel
de măsuri cum ar fi:
• simplificarea procedurilor de certificare a obiectivelor de comerţ cu produse petroliere;
• reducerea accizelor la produsele petroliere nemijlocit la staţiile de alimentare, din preţul de
realizare cu amănuntul;
• evitarea aplicării TVA la valoarea mărfii la care au fost incluse accizele etc.
123
 Realizarea acestor şi altor măsuri ar contribui la ameliorarea situaţiei în domeniul dat, la
diminuarea esenţială a evaziunii fiscale şi contrabandei pe piaţa produselor petroliere în ţară.

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Оn teză sunt analizate tendinţele în dezvoltarea comerţului mondial cu produse petroliere; este
studiat rolul petrolului ca sursă energetică în economia contemporană şi tendinţele de dezvoltare a
acestui sector pe plan mondial; evoluţia cererii şi a ofertei agregate mondiale la produsele
petroliere; analizată dinamica preţurilor mondiale la produsele petroliere principale; locul şi rolul
principalelor ţări exportatoare de produse petroliere în comerţul internaţional; particularităţile
principalelor ţări exportatoate de petrol din OPEC şi non-OPEC; determinarea fluxurilor
internaţionale cu petrol şi produse petroliere; este studiată piaţa mondială cu produse petroliere,
inclusiv оn ţările cu cel mai mare volum de consum a acestor produse SUA, Japonia, China,
Uniunea Europeană; rolul Rusiei şi a altor ţări din CSI în producţia şi exportul produselor
petroliere; este analizată situaţia în jurul problemelor extragerii şi exportului petrolului din regiunea
Mării Caspice.
Republica Moldova nu dispune de combustibil fosil. Din totalul de energie şi combustibil
consumate, 98% sunt acoperite din import. în aceste condiţii ţara este nevoită să plătească aproape
jumătate din bugetul său pentru produsele energetice. în acest context în teză sunt analizate
multilateral problemele complexe privind securitatea energetică; cadrul legislativ şi normatin cu
privire la piaţa produselor petroliere în republică; s-a evaluat nivelul de asigurare a necesităţilor
economiei naţionale a ţării la principalele produse petroliere şi de folosire eficientă a acestor
produse; atragerea investiţiilor în dezvoltarea bazei tehnico-materiale în domeniul comerţului cu
produse petroliere.
Оn lucrare sunt examinate diverse aspecte ce ţin de contrabanda cu produsele petroliere importate
оn Republica Moldova şi a economiei subterane în acest sector; indentificarea evaziunii fiscale în
domeniul importului, reexportului şi a comerţului cu produse petroliere în ţară; a impactului acestui
fenomen pentru bugetul de stat şi оntreaga societate; se face o trecere în revistă a metodelor de
combatere a evaziunii fiscale şi contrabandei cu produse petroliere.
Teza are un aspect conceptual, metodologic, imperativ, conţine argumente ştiinţifice în favoarea
sporirii eficienţei comerţului cu produse petroliere. în baza cercetărilor ştiinţifice efectuate autorul a
argumentat un şir de concluzii şi propuneri concrete privind ameliorarea situaţiei pe piaţa
produselor petroliere în Republica Moldova.

124
 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Sinteza literaturii ştiinţifice selectate la tema cercetării, precum şi investigaţiile proprii efectuate
permit formularea următoarelor concluzii în baza conţinutului tezei:
1. Una dintre cele mai actuale probleme ale economiei mondiale contemporane este problema
energetică. Energetica are un rol decesiv în dezvoltarea diferitor sectoare ale economiei.
Posibilităţile în resurse energetice clasice oferite de Terra pentru viitor sunt limitate. Din nevoile
globale de energie actualmente cca 90% sunt acoperite prin arderea combustibilului fosil, din care
petrol –39%, cărbune –27%, gaze naturale –24%. Cantitatea tot mai mare de energie solicitată de
dezvoltarea economică şi socială din ultimele decenii a dus la o intensificare a exploatării resurselor
energetice şi implicit la creşterea producţiei de combustibil.
2. Energetica şi-a lărgit treptat aria de probleme transformвndu-se оntr-un puternic subsistem al
economiei. Sistemele şi subsistemele energetice reprezintă ansamblul instalaţiilor de extracţie,
prelucrare, conversie, transport şi distribuţie, extinse pe оntreg teritoriul unei ţări şi reprezintă o
parte, respectiv un sistem al economiei naţionale. Studiile ne arată că la tendinţele actuale privind
consumul anual de energie, creşterea populaţiei, a economiei şi dezvoltarea tehnologică a ţărilor –
consumul de combustibil fosil ar putea satisface nacesităţile mondiale pe o perioadă de cca 70 ani –
cu ţiţei, 100 ani –cu gaze naturale, 600 ani –cu cărbune.
3. în ultima suta de ani petrolul a constituit unul dintre cele mai importante bunuri
comercializate, acest produs fiind crucial în definirea strategiilor nationale pentru dezvoltare, dar si
a politicii mondiale. Ţiţeiul rămоne forţă motrice pentru economiile industriale, reprezentвnd
fundamentul pentru cele mai mari afaceri internaţionale, оnglobвnd cele mai mari riscuri, dar si
profituri pe masură. Rezervele mondiale de petrol sunt evaluate la 360 mld. tone, din care sigure
137 miliarde tone. O parte importantă dintre acestea se regăseşte la adвncimi foarte mari, în
platformele submarine şi în regiunile submarine polare şi subpolare (Alaska, Siberia Occidentală),
оn regiunile ecuatoriale (Golful, Guineea şi Amazonia) sau tropicale (Sahara). Repartiţia geografică
a rezervelor de petrol relevă locul deţinut de ţările din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Kuweit,
Iran, Emiratele Arabe Unite, Irak), America de Nord, America Latină cărora le revin peste 80% din
rezervele sigure. Europa, în general săracă în petrol, dispune de zăcăminte submarine în Marea
Nordului (Norvegia, Danemarca, Marea Britanie). Romвnia, de asemenea, dispune de zăcăminte
petroliere în diferite zone ale ţării.
4. Petrolul este o resursă epuizabilă. Rezervele mondiale de petrol sunt repartizate foarte
neuniform pe glob, majoritatea ţărilor atоt dezvoltate, cоt şi în dezvoltare fiind importatoare de ţiţei
şi produse petroliere. Cele mai importante exploatări petroliere actuale se găsesc în cuprinsul unor
mari cvasiinterioare: Golful Persic, Marea Caraibilor, Marea Nordului, Marea Caspică, Mările
125
arhipelagului indonezian, Oceanul Оngheţat de Nord (America de Nord), precum şi în unele regiuni
ale uscatului în CSI, SUA, Canada etc.
5. Importanţa petrolului pentru economia contemporană nu se rezumă, la faptul că acesta a
devenit principala resursă energetică. El constituie, totodată, materia primă a unui complex de
ramuri industriale – petrochimia – precum şi a altor industrii (mase plastice, farmaceutică), deţine
primul loc оntre mărfurile ce formează obiectul schimburilor comerciale internaţionale, iar
petrolierele au ajuns să reprezinte, în momentul de faţă 40 la sută din tonajul flotei comerciale
mondiale, cu toate că transportul ţiţeiului brut (оn proporţie de ѕ ) şi cel al produselor petroliere (оn
proporţie de Ѕ) sunt asigurate de reţeaua de peste 300 de mii de kilometri a conductelor petroliere.
Dezvoltarea explozivă a producţiei de petrol şi, odată cu ea, a ponderii absolute a acestuia оn
balanţa energetică a lumii a condus la apariţia noii politici privind petrolul, manifestată prin
limitarea accesului companiilor străine, naţionalizarea parţială a industriei petroliere, stabilirea unui
preţ de cost echitabil faţă de cel al materiilor prime, grija de protejare a rezervelor, toate creвnd
veritabile dificultăţi ţărilor puternic industrializate. Rolul decisiv în conturarea şi promovarea
politicii mondiale în domeniul petrolului revine OPEC
6. în prezent, prognozele privind cererea mondială de petrol apar substanţial schimbate, ca
urmare a atacurilor teroriste din SUA din 11 septembrie 2001. Aceste evenimente, care s-au soldat
cu pierderea a mii de vieţi omeneşti, au avut drept consecinţă pierderea a mii de locuri de muncă,
scăderea severă a оncrederii consumatorilor aruncвnd industria aeronautică şi activitatea liniilor
aeriene оntr-un vвrtej al reducerilor de activitate. Astfel, în locul aşteptatei creşteri a cererii de petrol
pe plan mondial pentru anul 2001, a survenit o reducere cu 40.000 bbl/zi, pоnă la o valoare de
120.000 bbl/zi, iar în anul 2002 s-a оnregistrat o scădere a cererii mondiale de petrol cu 200.000
bbl/zi, pоnă la o valoare de 600.000 bbl/zi. Cererea de petrol pentru anul 2003 a fost de 78 milioane
bbl/zi.
7. Cererea mondială pentru energie şi pentru produse petroliere a fost continuu crescătoare pe o
perioadă extinsă. Cererea pentru energie, care să alimenteze dezvoltarea economică si cererea de
ţiţei, ca principal, combustibil energetic, determină nivelul mondial al producţiei de ţiţei. Ca
răspuns, oferta mondială s-a adaptat mereu la creşterea consumului. Cu toate acestea, chiar în
condiţiile în care au existat оntotdeauna capacităţi suplimentare de producţie, o serie de ţări în
dezvoltare din cadrul şi din afara OPEC au pus in funcţiune noi capacităţi de rafinare. Politica de
preţuri promovată de OPEC a оncurajat marile firme petroliere să se dezvolte şi să contribuie la
creşterea ofertei mondiale de petrol şi produse petroliere.
8. Preţurile produselor petroliere pe plan mondial continuă sa fie volatile, fluctuaţiile
оnregistrate rezultвnd din interacţiunea cererii cu oferta de pe piaţă. Mişcările ciclice ale preţurilor

126
cauzează o serie de probleme de planificare şi operaţionale în economia mondială. în anii 1972–
1982, preţul ţiţeiului “Arabian light crude” a crescut de la 2,48 $/bbl la 34 $/bbl, adică cu 1271%.
Dacă оnsă ajustăm preţul ţiţeiului la evoluţia inflaţiei, creşterea reală a acestuia a fost cu 546%.
Comparativ cu ţiţeiul, celelalte produse au оnregistrat în această perioadă o creştere cu doar 151%.
Prăbuşirea preţurilor în 1986 a atras după sine stimularea consumului, anihilоnd orice оncercare de
conservare. în ultimii ani preţul mondial la ţiţei este instabil. La finele anului 2007 a depăşit nivelul
de 110 USD/bbl, în iulie 2008 depăşise 150 USD/bbl, iar spre sfвrşitul lunei octombrie 2008 s-a
redus esenţial, ajungвnd la 60 USD/bbl.
După cum demonstrează experienţa ultimilor 35 de ani, cercetătorilor le este foarte greu să
prevadă în baza evaluării experţilor sau modelelor matematice nu numai nivelul, dar deseori chiar
direcţia corectă a dinamicii în perspectivă a preţului la petrol.
9. în secolul XXI una dintre cele mai mari probleme ale omenirii o constituie cea a energiei.
Avвnd în vedere faptul, că resursele tradiţionale de energie, în speţa, cele de petrol, se găsesc оn
regiuni diferite faţă de cele de consum, de organizarea unor fluxuri comerciale continui va depinde,
оn final, dezvoltarea economică. Principalele zone, ce furnizează ţitei, sunt localizate în Orientul
Mijlociu, Rusia, America Centrala si Africa, în timp ce principalii consumatori se găsesc în
America de Nord, Asia-Pacific si Europa. Astfel că principalii actori în cadrul fluxurilor cu petrol
sunt SUA, Asia-Pacific si UE, la un capăt, iar la celalalt capăt se gasesc ţările OPEC si Rusia.
Participarea OPEC în cadrul fluxurilor internaţionale cu petrol urmeaza să atingă nivelul de 65% оn
anul 2025, iar în cazul inregistrării unor preţuri mici, exporturile din golful Persic vor atinge nivelul
de 75% din totalul exporturilor.
10. Statele Unite este tara cu cea mai mare productie, consum si import de ţiţei din lume. SUA
folosesc aprope o pătrime din tot „aurul negru” mondial, totodată ponderea lor în extragerea
petrolului constitue puţin mai mult de 10%. în 2001 dependenţa SUA de importul petrolului
constituea 52%. Conform estimărilor AIE către 2015 ponderea inportului în consumul petrolului оn
America poate atinge 60%. De aceea SUA aşa de activ se luptă pentru cucerirea noilor pieţe
petroliere la Orientul Apropiat, Irak, Afganistan etc.
11. O pondere mare a importurilor de ţiţei revine ţărilor din Asia de Nord Est (NEA),
reprezentвnd circa 65% din totalul consumului din zona Asia-Pacific, si circa 18% din consumul
mondial de ţiţei. Urmare a cresterii consumului de ţiţei de import din China, derivata din
dezvoltarea economică inregistrată în această tară, NEA se aşteaptă să devină principala regiune de
consum de ţiţei. Consumul de ţiţei la nivelul primelor 3 state din NEA – Japonia, China si Coreea
de Sud – se preconizeaza să depaşească pana în 2010 consumul european (15,0 mil.bbl/zi). China
este singura tară producatoare de ţiţei in cadrul NEA.

127
 12. Urmatorul mare importator este Uniunea Europeană. La fel ca şi Asia-Pacific, importurile
acestei regiuni reprezintă circa 60% din totalul consumului intern de ţiţei. Spre deosebire de SUA,
la fel ca şi în cazul Japoniei, statele din UE sunt puternic dependente de importurile de ţiţei, această
dependenţă fiind totuşi diferită de la stat la stat. Principalii furnizori de ţiţei ai Uniunii Europene
sunt Mexic, Venesuela, Arabia Saudită, Inan, Irak, Kuwait, Norvegia, unele ţări din Africa ş.a.
Productia europeană de ţiţei provine din Marea Nordului, adica din Marea Britanie, Norvegia si
Danemarca. Statele membre ale Uniunii Europene se pot оmpărţi din punct de vedere al surselor de
energie primară, în trei categori: net producători (Olanda, Danemarca, Norvegia, Marea Britanie,
Polonia), net importatori (Germania, Franţa şi Italia) şi categoria specială a ţărilor coeziunii.
Romвnia despune de resurse şi industrie petrolieră respectivă. Restul ţărilor se gasesc în situatia
similară cu cea a Japoniei, fiind aproape integral dependente de importuri.
13. Uniunea Sovietica era, acum 20 ani în urmă cel mai mare producator mondial de ţiţei, avand
o productie în anul 1989 aproape dublă faţă de cea a Arabiei Saudite. Rusia, ţară care a inlocuit
URSS pe piata petrolului, оncercă să recupereze, macar partial, poziţia pe care predecesoarea sa a
avut-o pe această piaţă. Dar, după discompurerea Uniunii Sovetice, din fostele 15 republici numai
trei ţări independente (Rusia, Tucmenia şi Cazahstan) în 1995 erau exportatoare şi оncă două ţări
(Uzbechistan şi Azerbaidjan) se autoasigurau cu resurse energetice, celelalte 10 şări priveau
asigurarea cu resurse energetice ca o problemă majoră în securitatea lor economică.
14. în aceste condiţii, securitatea energetică rămвne o problemă vitală, dintre cele mai dificile
pentru Republica Moldova. Odată cu proclanarea independenţei, securitatea energetică a ţării a
scăzut. Cauzele principale: ţara nu dispune de combustibil fosil; din totalul de energie şi
combustibil consumate, 98% sunt acoperite din import; ţara este nevoită să plătească aproape
jumătate din bugetul său pentru procurarea resurselor energetice, pe cоnd normal ar fi 6-10%. Оn
aceste condiţii, necătвnd la măsurile оntreprinse în ultimii ani în acest domeniu, diminuarea
dependenţei energetice a ţării rămвne pвnă ce o problemă-cheie. Dezvoltarea economică nu se poate
realiza pe baze durabile, fără creşterea eficienţei energetice. Din punct de vedere ştiinţific problema
asigurării stabile a necesităţilor economiei naţioanle cu resursele energetice, inclusiv resurse
petroliere este slab argumentată. Toate acestea confirmă actualitatea cercetărilor ştiinţifice
efectuate.

Investigaţiile efectuate permit a formula următoarele recomandări:

1. Considerăm necesar de a оntreprinde măsuri оntru perfecţionarea cadrul organizatoric şi
economic, legislativ şi normativ care crează fundamentul politicii statului în domeniul energetic. în
acest contecst Guvernul Republicii Moldova trebuie să asigure stabilitatea politică оn ţară şi

128
perfecţionarea mediului de activitate economică; implementarea unei politici energetice, orientate
spre economia de energie; asigurarea unei structuri optime a economiei naţionale; aplicarea
tehnologiilor noi cu consum minim a resuselor de materie primă şi energie; reducerea importului şi
a consumului de resurse energetice; creşterea responsabilităţii organelor de decizie în efectuarea
politicii energetice a statului şi asigurarea creşterii eficienţei economiei naţionale.
2. în contextul dezvoltării durabile sectorul energetic va trebui remodelat ţinвnd cont de
următoarele imperative: fiabilizarea satisfacerii cerinţelor societăţii la preţuri rezonabile;
reducerea consumurilor specifice (la unitate de materie primă, de produs, de timp etc.); abonarea
tehnologiilor energefage; restructurarea economiei, schimbarea modelelor de consum.
3. Reieşind din rolul deosebit pe care оl are sectorul de asigurare a necesităţii economiei
naţionale cu produsele petroliere, în asigurarea securităţii energetice a ţării, considerăm necesar de
a promova o politică activă de atragere a investiţiilor directe (străine şi autohtone) în scopul
dezvoltării de mai departe a bazei tehnico-materiate a pieţei cu produse petroliere în ţară.
4. în scopul asigurării stabilităţii securităţii energetice a ţării şi sporirea eficienţei sectorului
energetic, reducerea costurilor resurselor energetice, se impune de a diversifica şi reorienta zonele
geografice de import a produselor petroliere.
5. Guvernul trebuie să ee măsuri pentru folosirea în complet a capacităţii Terminalului petrolier
din Djurjuleşti avвnd destinaţia de a juca un rol deosebit în importul produselor petroliere şi
asigurarea securităţii energetice a ţării; ceea ce va permite de a deminua implicaţia Moldovei оn
jocul petrolier de nivel mondial şi dependenţa de Rusia; ar da posibilitate de a importa pe cale
maritimă produse petroliere din alte ţări unde ele sunt mai calitative şi mai eftine; va asigura o
colaborare economică mai strвnsă оntre Republica Moldova, Romвnia şi ţările din GUAM.
6. Necesită evaluarea impactului şi elaborarea măsurilor efective de luptă оmpotriva contrabandei
şi economiei tenebre cu produse petroliere în republică, inclusiv:
- crearea registrului electronic unic pentru evidenţa transportului produselor petroliere prin
punctele vamale;
- stabilirea evidenţei permanente оntre ministerele şi departamentele оmputernicite referitor la
vămuirea produselor petroliare cu prezentarea documentelor ce atestă nu numai cantitatea şi
valoarea produselor importate, dar şi timpul, marca produsului respectiv, în conformitate cu
poziţiile tarifare din Nomenclatorul de mărfuri al Republicii Moldova; efectuarea analizei activităţii
importatorilor de produse petroliere din punct de vedere al eficienţei activităţilor de licenţiere şi
corectitudinii formării şi aplicării preţurilor;

129
 - modificarea legislaţiei în vigoare privind оncasarea accizelor şi TVA la tranzitarea prin
teritoriul vamal al Republicii Moldova şi restituirea acestor plăţi după confirmarea scoaterii lor de
pe teritoriul vamal al ţării;
- оnăsprimea controlului pe оntreg hotarul frontierei cu Ucraina în scopul depistării cazurilor de
contrabandă şi de eschivare de la plata impozitelor şi taxelor vamale;
- elaborarea de către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor
şi de către Departamentul Vamal a Schemei unice a căilor de transportare a produselor petroliere
importate pe teritoriul Moldovei, cu modificarea actelor normative în vigoare;
- efectuarea în mod operativ şi permanent a controlului calităţii produselor petroliere importate
şi transportate prin intermediul О.S.”Calea ferată din Moldova” şi transportul auto specializat.
7. Combaterea evaziunilor fiscale şi contrabandei pe piaţa produselor petroliere în republică
necesită de a fi desfăşurată pe toate căile: economice, juridice, administrative şi educaţionale.
A) Măsurile administrative care ar include:
- delimitarea strictă a funcţiilor organelor de control şi supravegerea strictă a lucrului organelor
fiscale;
- оmputernicirea organelor fiscale cu funcţii şi drepturi suficiente de combatere a evaziunii
fiscale, inclusiv cu dreptul de anchetă şi aplicare a sancţiunilor administrative, care ar promova o
politică unică referitoare la investigarea, depistarea şi penalizarea persoanelor ce оncalcă disciplina
financiară;
- ridicarea prestigiului, a nivelului de calificare şi de stimulare a lucrului colaboratorilor
organelor de audit, practicarea sistemului de promovare în bază de merite;
- asigurarea transparenţei şi a accesului liber al maselor largi de populaţie la hotărоrile adoptate
de către funcţionarii de stat.
B) Măsurile juridice ar include:
- simplificarea procedurilor de lichidare a оntreprinderilor care nu funcţionează sau nu prezintă
materiale referitoare la activitatea economică desfăşurată оntr-o perioadă stabilită de timp;
- adoptarea Legii cu privire la management şi elaborarea mecanismului de realizare a ei, care ar
prevedea răspundere administrativă şi penală a persoanelor cu funcţii de răspundere pentru ne
achtarea impozitelor şi a altor datorii de stat.
C) Măsurile economice ar trebui să includă:
- majorarea ratelor penale şi a densităţii controalelor organelor fiscalela un nivel la care,
evaziunea fiscală devine economic neeficientă;
- utilizarea mai activă a Legii cu privire la faliment;
- diminuarea şarjei fiscale (ultima măsură efectuată doar după оndeplinirea celorlalte).

130
 D) Măsurile educaţionale:
- pregătirea unui program educaţional orientat spre explicarea consecinţilor evaziunilor fiscale
asupra bunăstării populaţiei, educвnd o atitudine negativă faţă de fenomenul în cauză;
- realizarea unor programe de educaţie civilă, de diminuare a toleranţei publice faţă de
fenomenul corupţie.
Realizarea acestor şi altor măsuri ar contribui la ameliorarea situaţiei în domeniul dat, la diminuarea
esenţială a evaziunii fiscale şi contrabandei pe piaţa produselor petroliere în ţară.

131
 Bibliografie
Legislaţia Republicii Moldova şi acte normative în domeniul energetic
1. Legea Republicii Moldova Cu privire la energetică, nr.1525-XIII din 19.02.1998. Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.50-51 din 04.06.1998.
2. Legea Republicii Moldova Privind conservarea energiei, nr.1136-XIV din 13.07.2000. Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.157-159 din 21.12.2000.
3. Legea Republicii Moldova Privind piaţa produselor petroliere, nr.461-XV din 30.07.2001. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.107 din 04.09.2001.
4. Legea Republicii Moldova Cu privire la Portul Internaţional „Giurgiuleşti”, nr.8-XV din 17.02.2005.
www.parlament.md
5. Culegere de acte normative privind reglementarea activităţii comerciale pe teritoriul Republicii
Moldova. -Chişinău, 1996. –660 p.
6. Hotărвrea Guvernului Republicii Moldova nr.959 din 21 august 2007 Cu privire la Strategia energetică a
Republicii Moldova pвnă în anul 2020. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.141-145 din
07.09.2007, p.59.
7. Strategia energetică a Republicii Moldova pвnă în anul 2020. Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.141-145 din 07.09.2007, p.59-89.
8. Metodologia formării şi aplicării preţurilor la produsele petroliere în Republica Moldova.
9. Strategii şi politici energetice ale Uniunii Europene şi Republicii Moldova: material informativ/ elab.
Valentin Arion ş.a. – Chişinău, UTM: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, 2002. –104 p.
10. Planul Naţional de Dezvoltare 2008-2011.
11. Hotărвrea Guvernului nr.1079 din 19.10.2005 Cu privire la Cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2006-
2008). Monitorul Oficial nr.148-150 (1747-1749) din 05.11.2005. –98 p.
Monografii, manuale, broşuri
12. Абрамов В.Л. Мировая экономика: Учеб. Пособие. -М.: Дашков и Ко, 2005. –309 с.
13. Alain Nonjon. La mondialisation: gen`ese et enjeux. -Paris, 2004, p.315.
14. Albu M. Energia geotermică. -Bucureşti: Ed. Tehnică, 1987. –144 p.
15. Авдокушин Е.Ф. Международные экономические отношения: Учеб. -М.: Юность, 2001. -368 с.
16. Avromescu A., Cortianu P. Energetica mondială în perspectiva sfвrşitului de mileniu. –Bucureşti: Ed.
Acad. Rom., 1985. –318 p.
17. Anual Review of Energy and the Enviromment. Vol. 20/ Editor Socolov Robert H. –Palo-Alto: Anual
Reviews Iuc, 1995. –615 p.
18. Аюров В.Д. Мировой рынок природных ресурсов: учеб.пособие для вузов. –М. :изд-во Моск. Гос.
Горного ун-та, 2007. -103 с.
19. Энергетика – фактор экономического роста. (Материалы семинара). -М.: TEUC, 2005. -71 с.
20. Энергетика мира: уроки будущего /Под ред. И Башмакова. -Москва: МТЭА, 1992.
21. Balanţa energetică a Republicii Moldova. Culegere statistică/Biroul Naţional de Statistică, Ch., 2005.
22. Bari I. Economia mondială. -Bucureşti, 1997.
23. Bari I., Serbănescu I. Energetica...imperativul reconsiderărilor. –Iaşi: Ed.Junimea, 1981. -296 p.
24. Bari I. Globalizare şi probleme globale. -Bucureşti, 2001, p.205-206.
25. Бабин Э.П. Основы внешнеэкономической политики. -М.: Экономика, 1997.
26. Belli N., Ioan-Franc V. Potenţialul competitiv al economiei naţionale. Posibilităţi şi valorificare pe
piaţa internă, europeană şi mondială. Academia Romвnă. Centrul de informare şi documentare
economică. -Bucureşti, 2004. Vol.1. –612 p.
27. Belli N., Ioan-Franc V. Potenţialul competitiv al economiei naţionale. Posibilităţi şi valorificare pe
piaţa internă, europeană şi mondială. Academia Romвnă. Centrul de informare şi documentare
economică. -Bucureşti, 2004. Vol.2. –1309 p.
28. Belostecinic G. Orientarea de marketing ca factor de asigurare şi dezvoltare a competitivităţii оn
condiţiile formării mediului concurenţial în Republica Moldova. Autoref. al tezei de dr. hab.-Ch.:
ASEM, 2000. -52 p.
29. Belostecinic G. Concurenţă, Marketing, Competitivitate. -Ch.: ASEM,1999.
30. Безопасность России. Правовые, социально-экономические и научно-технические аспекты.
Энергетическая безопасность: (газовая промышленность России). –М.: Знание, 2005. –686 с.
31. Бизнес-планирование. Учеб для вузов /Под ред. В.М. Попова, С.И. Ляпунова, С.Г. Млодик, 2-е
изд., перер.и доп. М.: «Финансы и статистика», 2006. –816 с.
132
32. Борисов Е.Ф. Экономическая теория. Учеб. для Вузов. 2-е изд., пер., доп. М.: ТК «ВЕЛБИ»-
«ПРОСПЕКТ», 2006. –544 с.
33. Bran F., Istrate I, Rusu A. Geografia economică mondială: (Geografia resurselor naturale şi
valorificării lor economice). –Bucureşti: Ed. Economică, 1996. –288 p.
34. Burechin V. Energii necondiţionale curate: eolionă, solară, geotermică, biomasă, maree, valuri. –
Bucureşti: USA MV, 1998. –275 p.
35. Burlacu N. Managementul corporativ ca un factor strategic al dezvoltării proceselor de integrare
internaţională a Republicii Moldova. Materialele Conf. Intern. – mai 2006. -Constanţa: Europolis, 2006.
–p.272-279.
36. Burnete S. Comerţ internaţional. Teorii, modele, politici. –Bucureşti: Ed. Economică, 1999. –285 p.
37. Burchiu V., Burchiu N., Dracea D. Energii neocondiţionale curate: eoliană, solară, geotermică,
biomasă, maree, valuri. -Bucureşti, 1998. - 275 p.
38. Чжоу Вэйди. Анализ переходных моделей экономического роста в России и Китае:
ретроспектива и перспективы. –СПб: Инфо-да, 2005 –233 с.
39. Calancea E. Gestiunea riscului în cadrul investiţiilor internaţionale.Autoreferat al tezei de doctor оn
economie. –Chişinău: ULIM, 2001.
40. Calancea E. Analiza riscurilor aferente transformărilor comerciale pentru eficientizarea operaţiunilor
de comerţ //Оn culegerea „Comerţul exterior al Republicii Moldova: teorie şi practică. Mater. seminarului
metodico-ştiinţific din 16.04.2000. – Ch.: ASEM, 2000. -81 p. (p.50-60).
41. Caraşciuc L., Ciubotaru M. ş.a. Corupţia şi evaziunea fiscală, Transparensy International Moldova, -
Chişinău, 2003.
42. Cobzaru I. Relaţii economice internaţionale (teorii şi politici ale pieţei mondiale). Bucureşti: Editura
Economică. 2000. -240 p.
43. Cemortan V. Conservarea energiei în R.M. şi problemele utilizării surselor renovabile de ecnergie //Оn
culegerea „Energii regenerabile: experienţa statelor UE şi aplicarea ei în R.M. Materialele seminarului
din 2-4.06.1999. -Ch.: „Tehnica-INFO”, 1999. -114p.
44. Ceosescu N. Resurse energetice şi de materii prime. -Bucureşti: Ed. Politica, 1980. –216 p.
45. Comănescu M. Politici energetice europene. –Bucureşti, 2000.
46. Constantin M. (coord.) Economie internaţională. Probleme globale ale economiei. -Bucureşti, 2005.
47. Ciornвi N. Investiţiile străine şi impactul lor asupra performanţei economice. Autoref., specialitatea
08.00.05. -Ch.: UTM, 2001.–21 p.
48. Ciornвi N. Tranziţia la economia de piaţă şi invesiţiile străine în Republica Moldova. –Chişinău: UTM,
2002. –304 p.
49. Cristopher F. Valul Energetic. 1996, p.32.
50. Chircă S. Mecanisme de funcţionare a economiei. –Chişinău. Vol. I. , 1997. -239p.
51. Chistrugă B. Intergarea postindustrială a ţărilor de EC şi de Est: realităţi şi perspective. –Ch.: ASEM. -
2007. -249p.
52. Dima C.I. Economia şi gestiunea firmei. –Bucureşti: Ed. Economică, 1999. –470 p.
53. Dobrotă N., Ciucur D., Chiţă P.T. (col. de coord.). Economia politică. –Bucureşti: Ed. Economică, 1995.
54. Дэниелс Д., Радеба Ли. Международный бизнес: внешняя среда и деловые операции. Пер. с англ.,
6-е изд. – М.: Дело, 1998. -784 с.
55. Enescu C. Modele de analiză a activităţii de comerţ exterior. –Bucureşti: Ed. Academiei, 1992.
56. Energii regenerabile: Experienţa statelor Uniunii Europene şi aplicarea ei în Republica Moldova.
Comunicările seminarului din 2-4 iunie 1999. –Chişinău: Ed.„Tehnica-INPO”, 1999. -114 p.
57. Energie pentru lumea de mвine să acţionăm acum! Declaraţia CME 2000.
- Bucureşti: Editura Academiei Romвne, 2002. –154 p.
58. Ергин Д. Добыча – Всемирная история борьбы за нефть, деньги и власть. -М., 1999.
59. Galaju I. Economia mondială - probleme globale ale omenirii. Partea II-a. -Ch., 2001. –80 p.
60. Galaju I., Rojco V. Economia mondială. Manual – Chişinău, 1999. – 440 p.
61. Gilpin R. Economia mondială în secolul XXI: Provocarea capitalismului global. –Iaşi: Polirom, 2004. –
280 p.
62. Glosar de termini energetici. –Chişinău: UTM, 2002. –136 p.
63. Gribincea A. Relaţii economice internaţionale şi integrarea economică. –Chişinău: USM, 2001. -82 p.
64. Gribincea A. Globalizarea economică. -Chişinău: USM, 2001. -150 p.
65. Гриффин Р. Международный бизнес: (пер. с англ.), 4-е изд. -СПб., Питер Пресс, 2006. –1086 с.
66. Guţu I.T. Republica Moldova: economia în tranziţie. –Ch., 1998. -447 p.
133
67. Герчикова И.Н. Международные экономические организации: регулирование мирохозяйственных
связей и предпринимательской деятельности. Учеб. пособие. –М.: Изд-во АО “Консалтбанкир”,
2001. -624 с.
68. Ignat I., Pralea S. Economia mondială. -Iaşi, 1994.
69. Ignat I., Pohoaţă I., Lutacu Gh. ş.a. Economie politică. Ed. a doua revizuită şi adăugată. – Bucureşti: Ed.
Economică, 2002. –640 p.
70. Ilie A.G., Mirzacova A. Consideraţii generale privind piaţa mondială a petrolului. –Buc.: ASE, 2003.
71. Istrate M. Impactul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice asupra mediului. -
Bucureşti, 2000.
72. Ганелин С.И. Роль развивающихся стран на мировом рынке. -М., 1990.
73. Gusă M. Energetica generală. Note de curs. -Iaşi, 1993.
74. Impactul zonelor economice libere asupra creării оntreprinderilor mici şi mijlocii. –Ch., 2004.-96 p.
75. Industria de petrol şi gaze – prezent şi perspective: Lucrările susţinute la sesiunea ştiinţifică din 14-15
mai 1992. Coord. Pavel A. –Ploeşti, 1992. –316 p.
76. Карнаухов М.Н. Государственное регулирование магистрального трубопроводного транспорта
нефти и газа. –Тюмень: Нефтегазовый ун-т, 2003. –80 с.
77. Kortea D.C. Corporaţiile conduc lumea. – Oradea: Editura Antet, 1997.
78. Киреев А. Международная экономика. -М., 1997.
79. Ленсая Т.К. Нефтегазовые корпорации США в мировой экономике в условиях глобализации. -М.:
Компания Спутник +, 2006. –142 с.
80. Liberalizarea comerţului dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană: Starea de Fezibilitate
/Fundaţia de Investigaţii Sociologice şi Economice. -Ch.: S.n. 2005. –80 p.
81. Ломакин В.К. Мировая экономика: Учебник для вузов. – М.: Финансы, 1998. -727 с.
82. Lucrare scrisă în cadrul proiectului Tempus TACIS „Surse regenerative de energie”, 1999.
83. Macari V. Eficientizarea şi dezvoltarea potenţialului industrial de producţie şi export al Republicii
Moldova. -Ch.: INEI, 2005. –63 p.
84. Макаров А.А. Долгосрочные аспекты обеспечения энергетической безопасности стран СНГ
//Журнал «ЭНЕРГИЯ: экономика, техника, экология. –M: Изд-во «Наука». -1996. -№12. -C.7-13.
85. Малинина Т.В. Экономика отраслей топливно-энергетического комплекса: Учеб. Пос. –СПб.:
Изд-во Политех.ун-та, 2004. –127 с.
86. Managementul marketingului. Ediţia IV-a. Trad. din engl. – Bucureşti: Ed. Teora SRL, 2006. –1004 p.
87. Международные валютно-кредитные и финансовые отношения: Учебник / Под ред. Л.Н.
Красавиной. – 2-е изд., - М.: Финансы и статистика, 2000. -608 с.
88. Международные экономические отношения: Учебник /Под общ. pед. В.Е.Рыбалкина. 2-е изд. –
М.: ЗАО Бизнес-школа ”Интел-Синтез”, Дипломат. академия МИД РФ, 1998. -368 с.
89. Mirzoian A. Fluxurile internaţionale cu petrol şi produse petroliere în condiţiile noilor provocări
geostrategice. –Bucureşti: ASE, 2003.
90. Мировая экономика: Учебник /Под ред. проф. А.С.Булатова. -М.: Юность, 2000. -734 с.
91. Мировая экономика и международные экономические отношения: в 2-х частей. (Хазбулатов Р.И.
и др.). -М.: Гардарики, 2006. (Ч.1 – 671 с.; Ч.2 – 718 с.).
92. Мировая экономика. Экономика зарубежных стран: Учебник/Под ред. д-ра экон. наук, проф.
В.П. Колесова и д-ра экон. наук, проф. М.Н. Осьмовой. –М.: Флинта, 2000. – 480 с.
93. Махонько Г.В. Модели развития экономической безопасности региона на основе оптимизации
его ресурсного обеспечения. Моногр. –Ставрополь: Серв. школа, 2004. –179 с.
94. Мировая экономика и международный бизнес: Учеб. для вузов / В.В. Поляков и др. –М.: Кно Рус,
2005. –650 с.
95. Меровая экономика и международные отношения: Учебник. Под ред. А.С.Булатова и др.
МГИМО (ун-т)МИД РФ. –М. :Магистр, 2008.-653 с.
96. Moisuc C. (coordonator). Economie internaţională. Probleme globale ale economiei. -Bucureşti, 2005.
97. Moldovanu D. Economia relaţiilor externe. -Chişinău, 1999. -240 p.
98. Moldovanu D. Economia Moldovei în capcana globalizării şi tranziţiei. Ch., 2004. –294 p.
99. Moldova XXI. Strategia naţională pentru Dezvoltare Durabilă. -Ch., 2000. –129 p.
100. Наздрева Р.Б. Международный маркетинг: Учебник. –М.: Экономисть, 2005. –990 с.
101. Niţu V., Filea I. Energetica de tranziţie: concepte şi modele. – Timişoara: Ed. Mirton, 1997. -192 p.
102. Nicolescu G. în culisele celor şapte surori, 1984, p.8.

134
103. O mie de оntrebări pentru specialistul în relaţiile economice internaţionale /Sub red. V.Cărare şi
C.Postica. –Chişinău: ASEM, 2004. –247 p.
104. Портер М. Международная конкуренция. –М.: Междунар. отношения, 1993.
105. Пин У. Развитие сотрудничества и топливно-энергетических отношений России и Китая. –
Тамбов: Изд-во ТГУ, 2004. –219 с.
106. Плотников А.Ю. Новый ИНКОТЕРМС: содержание, практика применения, комментарии. (3-е
изд.). –М.: Приор-издат: книга сервис, 2006. –48 с.
107. Popa I. Tranzacţii comerciale internaţionale. -Bucureşti: Editura Economică, 1997.
108. Popescu D.D. Fundamente ale eficienţei economice a comerţului exterior. -Bucureşti: Export, 1995.
109. Popescu I., Mondrea A., Constantinescu M. Globalizarea – mit şi realitate. -Bucureşti: Editura
Economică, 2004.
110. Popescu I., Constantinescu M. Societatea europeană a cunoaşterii, Perspective sociale, economice şi
juridice. –Bucureşti: Ed. Academiei Romвne, 2006..
111. Popescu I., Roşca P. ş.a. Probleme fundamentale ale economiei contemporane. Abordări
epistemologice. Editura Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 2007. -361 p.
112. Procesele investiţionale din Republica Moldova. Simpozion internaţional, 4-5 decembrie 2002, -
Chişinău: Ed. Dep. Ed.–Poligr. Al SIM, 2002. –218 p.
113. Producerea, transportul şi utilizarea energiei /Coord. Bodea Gh. -Cluj-Napoca, 1996. -230 p.
114. Raboca N. Energetica mondială; prezentare geografică. - Cluj-Napoca, Casa de editură „Sarmis”,
1995. -240 p.
115. Railean V. Integrarea ţărilor est-europene în Uniunea Europeană: precepte pentru Moldova. -
Chişinău, 2000. -130 p.
116. Raport realizat de Energy Charter Secretariat Moldova. Investment Climate and Market Structure in
the Energy sector, 2004.
117. Raport cu privire la activitatea Agenţiei Naţional de Reglementare în energetică pentru anul 2006. -
Chişinău, www.anre.md
118. Рапопорт А.Н. Реструктуризация российской энергетики: методология, практика.
Инвестирование. -М.: Эконом., 2005. -211 с.
119. Rapport sur le dйvelopment dans le monde, 1981, Banque mondiale. –Washington: D.C., 1987, p.45.
120. Revistă editată de ELITA MEDIA şi VIP MAGAZIN. Cei mai influenţi 50 de moldoveni. -Ch., 2006.
121. Roşca P. Relaţii economice internaţionale. -Ch.: ULIM, 2002. –280p.
122. Roşca P. Economia оntreprinderii. –Ch.: ULIM. Manual. 2004.–280 p.
123. Roşca P. Previziunea dezvoltării socioeconomice în condiţiile de piaţă (metodologie, principii,
experienţă mondială). -Ch., 2000. -264 p.
124. Roşca P. Integrarea internaţională a Republicii Moldova – factor al creşterii economice //Оn culegerea
“Romвnia şi Republica Moldova un deceniu de colaborare în cercetarea ştiinţifică economică”. -
Bucureşti, 2001. -518 p. (p.457-469).
125. Roşcovan M., Rusu V., Roşca Iu. Studiu privind evaziunea fiscală şi contrabanda cu produse
petroliere în Republica Moldova. Transparency International-Moldova. –Ch., 2004. –68 p.
126. Rujan O. Teorii şi modele privind relaţiile economice internaţionale. -Bucureşti, 1994.
127. Săndulescu I. Relaţii şi practici în comerţul internaţional. –Bucureşti: Ed.AII Beck, 1998.
128. Sută N. (coord.). Curs de comerţ internaţional şi politici economice. -Bucureşti, 1997.
129. Sută N., Miron D., Sută S. Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane. -Bucureşti:
Editura ALL, 1997.
130. Старостин С.Н. Новый учет ГСМ: нормы расхода смазочных материалов, нормы естественной
убыли нефтепродуктов. -2-е изд. –М.: МЦФЭР, 2007. -203 с. .
131. Stoian I., Drange E., Stoian M. Comerţ internaţional. Tehnici şi proceduri. Vol.1. –Buc. -1997.-523 p.
132. Страны мира. Справочник 2006. Под общ. Ред. С.В.Лаврова. -М.: «Республика», 2006. –592 с.
133. Стратегические ориентиры внешнеэкономических связей России в условиях глобализации:
сценарий до 2025 г. (Барковский А.Н. и др.). –М.: Наука, 2005. –311 с.
134. Цыпин И.С. Мировая экономика. Учеб для вузов. -М.: Восход-А, 2006. –248 с.
135. Шишков Ю.В. Интеграционные процессы на пороге ХХI века. Почему не интегрируются
страны СНГ?. -М., 2001- 480 с.
136. Zaharia R.M. Economia mondială. -Bucureşti, 2004, p.137-138.
137. Văcărel I. Probleme ale dezvoltării economiei mondiale. -Bucureşti, 1989, p.84-87, 91, 93, 105.
138. Vacarel I. Relaţii financiare internaţionale. –Bucureşti: Ed. Academiei Romвne, 1995. –519 p.
135
139. Волгин Н.А. Международная экономика. Учеб. пособ. -М.: Экономика, 2006. –736 с.
140. Волошин В.И. Энергетический диалог ЕС–России=UE–Russia. -М.; РЕЦЭН, 2004. -57 с.
141. Zamăn Gh., Vilenu G. Procesele investiţionale şi economia în tranziţie a Romвniei. –Bucureşti:
Economistul, 1998, №.110-113.
142. Zygmunt B. Globalizarea şi efectele ei sociale. –Bucureşti: Editura Antet, 1999.
Articole ştiinţifice din reviste şi alte surse
143. Астапов К. Интегрироваться сложно, но выгодно //Человек и труд. -M. -2005. -№ 8. -C.83-85.
144. Анализ рынка бензина и перспективы его расширения. (Гильмуллин Р.Р и др.) //Вестник
ВУЗОВ. Химия и химическая технология. -M. -2005. Том 48 , вып. 9. -C.68-71.
145. Байков Н. Нефтяная промышленность Ирака после 2003 г. -М: Мировая экономика и
международные отношения. -2006. -№ 11.
146. Bacal P. Statele exportatoare de petrol financiar-asigurate //Economica. –Buc. -2003. -№ 4. -P.85.
147. Banciu F. Investiţiile străine directe pe plan mondial //Tribuna Economică. –Bucureşti. -2001. -№45. -
P.67-69.
148. Баталин Ю.П. Нужно вкладывать деньги в отечественную экономику //ТЭК: топливно-
энергетический комплекс. -Mосква. -2005. -№3/4. -C.65-66.
149. Башмаков И. Нефтегазовый ВВП как индикатор динамики Российской экономики //Вопросы
экономики. -Mосква. -2006. -№5. -C.78-86.
150. Башмаков И. Цены на нефть: пределы роста и глубины падения //Вопросы экономики. –
Mосква. -2006. -№3. -C.28-41.
151. Belostecinic G. Globalizarea, integrarea europeană şi competitivitatea ca idee naţională pentru R.
Moldova //Academos. -2006. -№ 1. -P.22-25.
152. Безгодов А.В. Влияние теневой экономики на общественное развитие //Современные аспекты
экономики. –Mосква. -2004. -№11 -C.242-250.
153. Boguş E. Rolul оntreprinderilor mixte în dezvoltarea Republicii Moldova. //Economica. -Ch.: ASEM. -
2004. -№ 4. -P.89-93.
154. Болдырев В.Н. Исследование влияния теневых структур в экономике //Вестник Московского
Университета. Серия 6. Экономика. –Mосква. -2004. -№5. -C.69-79.
155. Болотин Б. Мировая экономика за 100 лет. “МЭ и МО”. –Mосква. -.2001. -№ 9. -C.90-114.
156. Вагин Г.Я. и др. Исследование энергосбережения и основные направления энергосбережения на
нефтехимических предприятиях //Известия Академии наук им. А.М.Прохорова. –Mосква. -
2005. T.15. -C.268-272.
157. Bоlba T. Sectoare şi pieţe prioritare de export ale Republicii Moldova în condiţiile reţelei economice
regionale //Economica. –Ch.: ASEM. -2006. -№ 1. -P.152-154.
158. Calancea Eduard. Probleme ale sectorului energetic: soluţii comune pentru integrarea europeană.
Materialele simpozion. ştiinţific internaţional din 28-29.10.2000. Vol. II. Ed. ASEM, 2000, p.19-33.
159. Chircă S. De ce a ratat Republica Moldova integrarea europeană. Romвnia şi Republica Moldova un
deceniu de colaborare în cercetarea ştiinţifică economică. –Bucureţti: Acad. Rom. -2001. -p.391 -196.
160. Chistruga B., Roşca P., Ţвu N. Companiile multinaţionale şi globalizarea capitalului. Analele ULIM.
Seria Economie. -Ch., 2006, nr.4, p.15-24.
161. Chistruga B. Efectul „economiei deschise” pentru ţărike mici //Analele ULIM. Seria Economie, 2007,
nr. 5, p.47-51.
162. Chistruga B., Stati G. Evaziunea fiscală şi contrabanda pe piaţa produselor petroliere din Republica
Moldova //Revista ştiinţifică „Studii Economice”. –ULIM. -2007. -Nr. 3. –P.7-16.
163. Коесов В. Взаимосвязь и взаимовлияние экономики России и энергетич. комплекса страны
//Энергетик. -2006. -№ 4.-С.2-9.
164. Данникова С.В. Рынок газомоторного топлива Белгородской области //Вестник Белгород. ун-
та потреб.kооп. -2005. -№ 1. -C.204-211.
165. Decuseară I. Piaţa petrolului // Obsevatorul Economic. –2001. –№10. –P.54-58.
166. Dobrescu E. Un război pentru petrol? //Tribuna Economică. -2003. -Nr.17. -P.68-69.
167. Duca Gh. Obiectivele strategice ale dezvoltării ştiinţei şi inovării //Intelectus. Revistă de proprietate
intelectuală. -Chişinău. –2005. -№.1. -P.5-8.
168. Ерпылева Н.Ю. Понятие, форма и порядок заключения международных контрактов
//Внешнеторговое право. –2005. - № 2. -C.13-16.
169. Harcenco D. Comerţul Moldovei şi Romвniei cu Uniunea Europeană: analiza comparativă
//Economica. –2006. -№ 1. -P.144-148.
136
170. Galaju I. Impactul politicii economice din Republica Moldova asupra relaţiilor economice cu Uniunea
Europeană. în revista ştiinţ.-didactică Economia. 2005. –Ch.: ASEM. -Nr. 3. -p. 27-31.
171. Гальцева Н.И. Особенности формирования тарифов в энергетике и их влияние на
функционирования экономических систем //Фундамент. исслед. /Акад. естествознания. –2006. -
№ 1. -P.69-73.
172. Gojan O. Creşterea economică în Republica Moldova în etapa actuală //Economica. -2005. -№ 4. -
P.72-80.
173. Горбунов А., Головушкин В. Возможные подходы к повышению эффективности
предпринимательской деятельности на международных рынках нефтепродуктов //Регион:
Политика. Экономика. Социология. –2005. -№3/4. -C.74-76.
174. Градов А.П. Экономическая безопасность страны. Принципы анализа состояния и
противодействия угрозам //Экономическая наука современной России. – 2005. -№ 3. -C.88-101.
175. Гралецкий А.В. Нефтепереработка в России: проблемы и перспективы развития. Доклад
Аналитического центра «Эксперт» //Проблемы экономики и управления нефтегазового
комплекса. –2006. -№1. -C.25-45.
176. Gribincea A. Топливно-энергетический комплекс – основа мировой экономики. Sympossia
professorum. Seria Economie: Materialele conf. Şt. Int. din 13-14 oct. 2006, ULIM -2007, p.7-10.
177. Груничев Ф.С. Повышение эффективности государственного контроля цен на
нефтепродукты как фактор эконом. роста региона//Экон. Науки. -2007. -№9. –C.31-35.
178. Харламова В.Н., Филимонова Н.А. Внешняя энергетическая политика России: на примере
энергодиалога РФ–ЕС//Вестн. С.-П. ун-та. Серия 5 //Экономика. -2006. –Вып.4. –C.108-117.
179. Хлебников В. Анализ моделей конкурентных рынков электроэнергии //М.Э. и М.О. –2004. -№1.
180. Жузе В.Б. Лизинговые схемы при реализации энергетических перформас-контрактов в России
//Экономика и финансы. -2005. -№4. -C.26-30.
181. Зайченко В.Н. Потери нефтепродуктов при отгрузке и транспортировке //Военно-
экономический вестник. -2005. -№11/12. -C.219-224.
182. Лисиенко В.Г., Щелоков Я.М. О целесообразности оценки степени объективности при
формировании цен на топливо //Энергоснабжение и водоподготовка. –2006. -№ 2. -C.37-40.
183. Канонов Ю.Д. Методика оценки влияния на экономику страны и регионов изменения цен на
энергоносители //Известия Рос. Акад. Наук. Энергетика. –2004. -№4. -C.9-16.
184. Карлов С.А. Автомобильные бензины с улучшенными экологическими свойствами //Экология и
промышленность России. – 2006. -№1. -C.30-32.
185. Ким Чжи Ен. Энергетический фактор и гегемонизм США: [внешняя политика]. //Власть. -2007.
-№ 4. –с.78-81.
186. Колодко Г. Глобализация и сближение уровней экономического развития: от склада к росту в
странах с переходной экономикой //Вопросы экономики. –2000. -№10. -C.4-26.
187. Малахов А.О. Методика исследования динамики регулируемых цен на энергоносители на
развитие экономики России. // Известия Рос. Акад. Наук. Энергетика. –2004. -№4. -C.17-25.
188. Максименко С.Н. Система государственного прогнозирования и внешняя торговля. //Ученые
записки СПб им. В.В.Бобкова филиала ГОУВПО //Российская таможенная академия. –2005. -
№1. -C.150-165.
189. Милов В. Может ли Россия стать энергетической сверхдержавой? //Вопросы экономики. –
2006. -№9. -C.21-30.
190. Мировая экономика в ХХ веке: потрясающие достижения и серьезные проблемы //МЭ и МО. –
2001. -№ 1. -C.3-15.
191. Modelul matematic şi metoda de rezolvare pentru programarea funcţionării optime a sistemului
energetic naţional (SEN), pe perioade medii de timp /Autori: Bazalciu G., Miclescu T., Constantinescu
J., Dumbravă V. //Revista „Energetica” * 44*1996*. - №.6-B. –P.257-267.
192. Назаренко А.В. Региональные программы рационального использования ресурсов // Экон. и
управление. –2005. -C.64-70.
193. Noel P. La politique p`etroliere americane //Probl`emes `economiqueq. -2003. -№.2.812. -P.1-9.
194. Петраков Н.Я. Россия: нефть и народ //Свободная мысль-ХХI. –2005 -№11. -C.15-22.
195. Петраков В.Е. Энергетическая безопасность и безопасность личности в СНГ: человеческое
изменение постсоветской интеграции //Политика: Анализ. Хроника. Прогноз. – 2006. -№2. -
С.104-116.

137
196. Петрухин В.В. Развитие энергодиалога России–Евросоюз //ТЭК: топливно-энергетический
комплекс. –2004. -№4. -C.144-145.
197. Пучкин А.Н. Методика оценки безопасности экономики //Экон. и фин. –2005. -№20. -C.77-80.
198. Рапсовое масло как альтернативное топливо для дизелей. /В.А.Марков, А.И. Гайворовский и
др. //Автомобильная промышленность. –2006. -№2. -C.1-3.
199. Roşca P. Evoluţia economiei Republicii Moldova în perioada de tranziţie: situaţia actuală, probleme,
perspective. Analale ULIM, 2007, Seria Economie, nr.5, p.2-14.
200. Roşca P. Comerţul cu petrol şi produse petroliere pe plan mondial (implicaţii pentru Republica
Moldova). Revista ştiinţifică „Studii economice”, ULIM, 2007, nr.4, p.90-103.
201. Roşca P., Gribincea A., Omar A., Lazarescu L. Problema exportului petrolului arab: scenariul crizei
2001-2020. Conferinţa internaţională "Politicile macroeconomice şi rolul statului în organizarea
activităţii economice eficiente”. -Ch.: ASEM, 4 aprilie 2003, p. 265-270.
202. Таран В. Энергообеспечение и экономический рост //Экономист. –2004. -№9. -C.51-55.
203. Stati G. ş.a. Nivelul asigurării ţărilor Uniunii Europene cu resurse energetice //Revista AŞM
„Economie şi Sociologie”. -Ch. -2007. -Nr.1. –P.3-8
204. Stati G., Roşca P. Investiţiile în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a pieţei petroliere în Moldova
//Revista „Economie”. -Ch.: ASEM, -Nr.1. -2008,. -P.7-13.
205. Stati G. ş.a. Sectorul energetic în contextul dezvoltării economiei durabile. Analale ULIM, 2007, Seria
Economie, nr.5, p.102-110.
206. Stati G. ş.a. Nivelul de asigurare a ţărilor Uniunii Europene cu resurse energetice. Symposia
professorum. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale din 13-14 octombrie 2006. –ULIM: Ch.,
2007, p.44-46.
207. Stati G. Legislaţia Republicii Moldova privind conservarea resurselor energetice. Materialele
Simpozionului Professorum ULIM, 13-14 octombrie 2006 –Chişinău, 2006, p.193-195.
208. Stati G. Complexul energetic al Republicii Moldova (starea şi perspectivele dezvoltării). Materialele
Simpozionului Professorum ULIM, 13-14 octombrie 2006. -Chişinău, 2006, p.183-185.
209. Stati G. Criza energetică – obstacol în calea progresului. Materialele Simpozionului Professorum
ULIM, 13-14 octombrie 2006, Chişinău, 2006, p. 205-208.
210. Stati G. ş.a. Sectorul energetic în contextul dezvoltării economice durabile. Analele ULIM, seria
Economie. -2007, nr. 5, p.129-139.
211. Stati G. ş.a. Strategii şi politici de firmă //Revista „Studii economice”, ULIM. -Ch. -2007. -№1-2.
P.36-45.
212. Stati G. Resursele energetice mondiale şi criza energetică. Analale Universităţii Libere Internaţionale
din Moldova. 2007, Seria Economie, nr.5, p.259-262.
213. Stati G., Roşca P. Petrolul ca sursă energetică în economia contemporană // Revista Ştiinţifică „Studii
Economice”, ULIM. -Ch. -2007. -№3. P.97-.108 .
214. Stati G. ş.a. Locul şi rolul ţărilor OPEC şi non-OPEC în comerţul mondial cu petrol //Revista
Ştiinţifică „Studii Economice”, ULIM, -Ch. -2007. -№3. -P.109-127.
215. Stati G. Rolul Rusiei şi altor ţări din CSI în producţia şi exportul produselor petroliere //Revista
Ştiinţifică „Studii Economice”. –ULIM. -Ch. -2007. -№3. -P. 189-198.
216. Stati G., Roşca P. Comerţul cu produse petroliere în Republica Moldova //Revista Ştiinţifică „Studii
Economice”, ULIM, -Ch. -2007. -№3. -P.364-379 .
217. Stati G. ş.a. Modele de abordare teoretică a contrabandei cu resurse petroliere şi măsurile de
combatere //Revista Ştiinţifică „Studii Economice”, ULIM, -Ch. -2007. -№4. -P.7-13.
218. Stati G. Asigurarea Uniunii Europene cu resurse petroliere. Revista Ştiinţifică „Studii Economice”,
ULIM, -Ch. -2007. -№4. -P.104-109 .
219. Stati G. Elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor de firmă. Materialele conferinţei
ştiinţifico-practice internaţională din 23 februarie 2007, IRIM, Chişinău, 2008, p.154-161.
220. Stati G., Roşca P., Galben I. Strategia dezvoltării sectorului energetic al Republicii Moldova pвnă оn
anul 2020 //Revista Ştiinţifică „Studii Economice”, ULIM, -Ch. -2008. -№1. -P. 15-29.
221. Свейти Т.Е. Тенденции в развитии нефтеперерабатывающей промышленности мира:
состояние и перспективы (пер.с англ.). //Нефтегазовые технологии.–2006. -№ 1. -C.59-66.
222. Ţвu N. Rolul diplomaţiei economice în promovarea relaţiilor economice internaţionale. Sympossia
profes. Seria Economie: Materialele conf. şt. Int. din 13-14 oct. 2006, ULIM. –Ch. -2007. -P.11-14.
223. Шумский Н. Формирование зоны свободной торговли государств Содружества //Вопросы
экономики. –1999. -№12. -C.90-101.
138
224. Вагин Г.Я. и др. Исследование энергопотребления и основные направления энергосбережения
на нефтехимических предприятиях. // Известия Акад. Инженерных наук им. А.М.Прохорова. –
2005. -Т.15. -C.268-272.
225. Valorificarea investiţiilor – factor important în dezvoltarea economică /I. Dautin, V. Crecetov, T.
Jovemir // Intelectus. –2005. -№1. P.20-23.
226. Зайченко В.Н. Потери нефтепродуктов при отгрузке и транспортировке // Военно-
экономический вестник. –2005. -№11/12. -C.219-224.
227. Загашвили В. Динамика и структура мировой торговли //МЭ и МО. -1998. -№8.
Informaţii statistice
228. Anuarul statisic al Republicii Moldova. –Chişinău -2007.
229. Annual Reports 1997-2001. Forecast for 2010-2020, Interbational Energy Agency.
230. Analysis of the High Oil Prices on the Global Economy. International Energy Agency, May 2004,
basėe sur les donnėes de FMI.
231. Annual Rapport of International Energy Agency, 2002. Site Internet: www.iea.org
232. Bulletin statistique de I'OPEP 2006.
233. Comerţul exterior al Republicii Moldova. Anuarul statistic 1999. –Ch. - 2001.-356 p.
234. Energy Information Administration, Septeber, 2002.
235. Energy Information Administration. Natural Gas Annual 2005 (November 2006, Washington, DC).
236. Energy Information Administration, Natural Gas Monthly February 2007 (February 2007,
Washington, DC).
237. Key world energy statistics, International Energy Agency, 2006.
238. OECD/IEA 2006, IEA Energy Statistic.
239. Rapport mensuel, I'Agence Internationale de I'Energie, 2002.
240. Raport anual ANRE 2006.

CUVINTE–CHEIE. Economie mondială, resurse energetice, criza energetică, independenţă şi

securitatea energetică, ţiţei, petrol, zăcăminte, regiuni şi cвmpuri petroliere, produse petroliere, piaţa cu
produse petroliere, bareli, preţ, OPEC, cerere şi oferta de produse petroliere, fluxuri internaţionale, balansa
energetică, capacităţi de producţie, import, export (reexport), transportare, stocare, consum, rafinării,
standarde, calitate, conducte de petrol, tranzit, companii petroliere, investiţii în energetică, riscuri (politice,
financiare, economice etc.), strategii economice.
КЛЮЧЕВЫЕ-СЛОВА. Мировая экономика, энергетические ресурсы, энергетический кризис,
энергетическая независимость и безопасность, нефть, ископаемые, нефтяные регионы и поля,
нефтепродукты, рынок нефтяных продуктов, баррель, цена, ОПЕК, спрос и предложение на
нефтепродукты, международные потоки, энергетический баланс, производственные мощности,
импорт, экспорт (реэкспорт), транспортирование, хранение, потребление, нефтеперерабатывающие
предприятия, стандарты, качество, нефтепроводы, транзит, нефтяные компании, инвестиции в
энергетику, риски (политические, финансовые, экономические и др.), экономические стратегии.
KEY-WORDS. Global Economics, Energy Resources, Energy Crisis, Energy Security &
Independence, Raw Oil, Petrol, Reserves, Oil Regions & Fields, Oil Products, Oil Products Market,
Barrel, Price, OPEC, Supply & Demand for Oil Products, International Flows, Energy Balance,
Production Capacities, Import, Export (re-Export), Transportation, Stocking, Consumption,
Refineries, Standards, Quality, Oil Pipes, Transit, Oil Companies, Investments in Energy Sector,
Risks (political, financial, economic etc.), Economic Strategies.

139
 ANEXE:
Anexa 1
Principalele cвmpii petroliere de pe Glob

OCEANUL ARCTIC

Sursa: Bran F., Istrate I., Ro şu A.-G. Geografia economic ă mondial ă (Geografia resurselor naturale şi a valorific ă rii lor economice).
–Bucure şti: Editura Economic ă . -1996. -287 p. (p.38).

140
 Anexa 2
Reparti ţia geografic ă a principalelor rezerve de petrol

Sursa: Bran F., Istrate I., Ro şu A.-G. Geografia economic ă mondial ă (Geografia resurselor naturale şi a valorific ă rii lor economice). – Bucure şti: Editura
Economic ă . -1996. -287 p. (p.42).

141
 Anexa 3

Interconexiunile sistemelor electroenergetice din Europa

UCPTE NORDEL
Ţă rile de Jos
Norvegia Islanda
Anglia Belgiia
Luxenburg Danemarca

Suedia Finlanda
Germania
Spania Franţa
Polonia
Elve ţia

Cehia
Portugalia Italia Austria
CSI
Slovacia

Iugoslavia Ungaria

Grecia Romвnia

UFIPTE SUDEL Bulgaria

Interconexiunile sistemelor electroenergetice din Europa

Sursa: Prelucrare dup ă Ni ţu Vasile, Filea Ion. Energetica de tranzi ţie: concepte şi modele. -Timi şoara: Ed. Mirton, 1997, p.68.

142
 Anexa 4

Consumul mondial de ţiţei (1000 bbl/zi) în perioada 1991-2007

Ţara / Zona 1991 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
America de Nord - total 19795 19700 23548 23571 23665 24050 24897 25023 24904 25024
SUA* 16665 16470 19701 19649 19761 20033 20731 20802 20687 20698
Canada* 1740 1680 1937 2023 2067 2132 2248 2247 2246 2303
Mexic* 1390 1550 1910 1899 1837 1885 1918 1974 1970 2024
America de Sud - total 3475 3825 4907 5006 4974 4826 4944 5147 5225 5493
Argentina 415 415 431 405 364 372 394 421 440 492
Brazilia 1290 1355 2056 2082 2063 1985 1999 2048 2064 2192
Venezuela 390 430 496 545 594 479 523 574 582 596
Altele 1490 1625 1924 1975 1953 1990 2028 2104 2138 2213
Europa şi Eurasia - total 19564 19743 19736 19922 20111 20274 20477 20100
Benelux* 1235 1340 1599 1611 1643 1710 1788 1885 1882 1883
Franţa* 1880 1940 2007 2023 1967 1965 1978 1960 1953 1919
Germania* 2595 2905 2763 2804 2714 2664 2634 2605 2624 2393
Grecia* 305 340 406 411 414 404 437 434 453 443
Italia* 1930 1925 1956 1946 1943 1927 1873 1819 1812 1745
Marea Britanie* 1745 1795 1697 1697 1693 1717 1764 1802 1785 1696
Polonia 360 295 427 415 420 435 460 479 516 532
Spania* 1040 1080 1452 1508 1526 1559 1593 1619 1602 1615
Suedia* 345 335 318 318 317 332 319 315 353 364
Turcia* 440 575 677 645 656 668 688 650 655 666
Altele 2875 2475 6262 6365 6443 6541 6577 6706 6842 6844
Fosta URSS - total 8440 7995 3623 3627 3667 3748 3762 3771 3923 3923
Fed. Rusă 5015 4890 2583 2566 2606 2622 2619 2601 2709 2699
Ucraina 1325 1155 255 273 278 286 293 294 318 325
Orientul Mijlociu – tot. 3390 3660 4716 4829 5011 5229 5507 5731 5949 6203
Iran 880 1060 1301 1314 1413 1498 1558 1578 1625 1621
Arabia Saudită 1090 1115 1536 1551 1572 1684 1805 1891 2005 2154
Em Arabe Unite 245 335 255 292 320 333 355 376 419 450
Alte ţări 1105 1150 1624 1673 1706 1714 1788 1886 1900 1978
Africa – total 1920 2100 2458 2473 2510 2567 2644 2773 2824 2955
Egipt 460 440 564 548 534 550 567 629 610 651
Africa de Sud 350 385 475 486 499 512 523 526 537 549
Alte ţări 1110 1275 1418 1439 1476 1505 1553 1619 1878 1755
Asia – Pacific - total 13610 16660 21147 21281 21934 22702 24008 24368 24851 25444
Australia* 680 720 837 845 846 851 856 886 918 935
China 2260 2915 4772 4872 5288 5803 6772 6984 7530 7855
India 1165 1315 2254 2284 2374 2420 2573 2569 2580 2748
Indonezia 560 785 1064 1086 1137 1142 1225 1232 1139 1157
Japonia* 5005 5455 5577 5435 5359 5455 5281 5358 5224 5051
Malaezia 230 330 441 448 489 480 493 477 496 514
Pakistan 210 270 373 366 357 321 325 312 352 362
Filipine 225 290 348 347 332 330 336 314 283 298
Singapore 375 440 654 716 699 668 748 794 853 917
Coreea de Sud* 855 1675 2229 2235 2282 2300 2283 2308 2318 2371
Thailanda 360 555 1003 991 999 1069 1084 1090 1097 1123
Taiwan 535 625 725 701 766 836 925 929 918 911
Alte ţări 470 565 670 712 739 758 792 831 840 861
Total consum mondial 64490 65795 76340 76904 77829 79296 82111 83317 84230 85220
Total consum OCDE 40105 41965 47672 47705 47687 48294 49104 49497 49319 48934
Total consum UE 14689 14858 14795 14865 15030 15201 15233 14861
Sursa: British Petroleum, 2008.

143
 Anexa 5
Cererea mondială de petrol (perioada 2000–2007) (mil.bbl/zi)

Cererea Modificarea anuală

% Mil. h/zi
Tr1/ 2000 75,9 0,4 -0,3
Tr 2/ 2000 74,4 1,4 1,1
Tr3/ 2000 76,4 2,6 1,9
Tr4/ 2000 76,8 -0,2 -0,1
Tr1/ 2001 76,9 1,2 0,9
Tr 2/ 2001 75,2 1,2 0,9
Tr3/ 2001 75,7 -0,9 0,7
Tr4/ 2001 76,2 -0,8 -0,6
Tr1/ 2002 76,5 -0,4 0,3
Tr 2/ 2002 75,1 0,2 -0,2
Tr3/ 2002 76,6 1,2 0,9
Tr4/ 2002 78,1 2,5 1,9
Tr1/2006 85,61 1,0 0,82
Tr2/2006 83,61 1,2 1,01
Tr3/2006 84,62 1,4 1,17
Tr4/2006 85,67 1,5 1,30
Tr1/2007 86,06 0,5 0,45
Tr2/2007 85,08 1,8 1,47
Tr3/2007 85,60 1,2 0,98
Tr4/2007 87,12 1,7 1,45
2000 75,9 0,9 0,6
2001 76,0 0,2 0,1
2002 76,6 0,8 0,6
2005 83,80 1,6 1,30
2006 84,88 1,3 1,08
2007 85,97 1,3 1,09
Sursa: International Energy Agency, Oil Market Report, 2008.

144
 Anexa 6

Cele mai mari companii petroliere din lume

Compania (Tara) Volumul producţiei
mil. t. (anul 2001)
Saud Arabian Oil Co. (Aram co) (Arabia Saudită) 420,57

National Iranian Oil Co. (NOIC) (Iran) 186,25

Petroleos Mexicanos (Mecsica) 169,57

China National Petrolium Co. (Cina) 166,86

Petroleos de Venezuela SA (Venesuela) 150,71

ExxonMobil (SUA) 133,12

Royal Dutch/Shell (Olanda - Marea Britanie) 115,75

British Petroleum /Amoco (Marea Britanie ) 113,53

Nigerian National Petroleum Corp. (Nigeria) 105,23

Shevron Texaco (SUA) 102,14

Kuwait Oil Corp (KOS) (Cuveit) 92,14

Petrobras (Brazilia) 67,07

Totalfinaelf (Franţia) 74,72

National Oil Corp. (Livia) 71,42

Pertamina (Indonezia) 70,10

ADCO (EAU) 51,45

Ministerul petrolului şi resurselor minerale (Oman) 45,50

Sonatrach (Algir) 37,72

Syrian Petroleum Co. (Siria) 27,07

Sursa: OPEC annual bulletin, 2001.

145
 Anexa 7
Producţia mondială de ţiţei (1000 barili/zi)

Ţara 1989 1990 2001 2003 2005 2007 % modif.

2007/2001
America de Nord
SUA 9945 9765 7669 7400 6895 6879 -10,3
Canada 1905 2000 2677 3004 3041 3309 23,6
Mexic 2880 2875 3560 3789 3760 3477 -2,3
în total America de Nord 14730 14640 13906 14193 13696 13665 -1,7
America Centrală şi de Sud
Argentina 460 480 830 806 725 698 -15,9
Brazilia 590 575 1337 1555 1716 1833 37,1
Columbia 390 380 627 564 554 561 -10,5
Ecuador 175 310 416 427 541 520 25,0
Peru 165 140 98 92 111 114 16,3
Trinidad 155 150 135 164 171 154 14,1
Venesuela 1910 2000 3142 2554 2937 2613 -16,8
Alte ţări 85 75 137 153 143 141 2,9
în total America Centrală şi de Sud 3930 4110 6722 6314 6899 6633 -1,3
Europa şi Eurasia
Danemarca 95 100 348 368 377 312 -10,3
Marea Britanie 2585 2390 2476 2257 1809 1636 -33,9
Norvedia 1055 1195 3418 3264 2969 2556 -25,2
Romвnia 205 200 130 123 114 105 -19,2
Azerbaidjan 285 280 301 313 452 868 188,4
Kazahstan 505 525 836 1111 1356 1490 78,2
Federaţia Rusă 11480 11440 7056 8544 9552 9978 41,4
Uzbekistan 65 60 171 166 126 114 -33,3
Alte ţări 950 925 713 827 788 776 108,8
în total Europa şiEurasia 17225 17115 15450 16973 17542 17835 15,4
Oriantul Mijlociu
Arabia Saudită 4600 5720 9209 10164 11114 10413 13,1
Em.Arabe Unite 1605 1620 2534 2611 2753 2915 15,0
Iran 2330 2335 3794 4183 4359 4401 16,0
Irak 2390 2775 2523 1344 1833 2145 -15,0
Kuweit 1070 1490 2148 2329 2618 2626 22,3
Oman 590 625 961 824 787 718 -25,3
Qatar 315 360 754 879 1028 1197 58,8
Siria 230 270 581 527 450 394 -32,2
Yemen 25 170 455 448 416 336 -26,2
Alte ţări 50 55 47 48 34 32 -31,9
în total Orientul Mijlociu 13205 15420 23006 23357 25393 25176 9,4
Africa
Algeria 1230 1250 1562 1852 2014 2000 28,0
Angola 355 450 742 862 1246 1723 132,2
Camerun 165 165 81 67 82 82 1,2
Congo 125 140 234 215 246 222 -5,1
Egipet 915 875 758 749 696 710 -6,3
Gabon 155 175 301 240 234 230 -23,6
Libia 1005 1060 1427 1485 1751 1848 29,5
Nigeria 1325 1445 2274 2263 2580 2356 3,6
Alte ţări 160 150 518 670 996 1147 121,4
în total Africa 5435 5710 7897 8402 9846 10318 30,7
Asia Pacific
Australia 615 585 733 624 580 561 -23,5
Brunei 155 150 203 214 206 194 -4,4
China 2690 2740 3306 3401 3627 3743 13,2
India 645 680 780 798 776 801 2,7
Indonezia 1420 1375 1389 1183 1087 969 -30,2
Malaezia 505 550 719 776 744 755 5,0
Vietnam 5 15 350 364 398 340 -2,9
Alte ţări 165 180 386 431 463 543 140,7
în total Asia Pacific 6200 6275 7866 7791 7880 7907 0,5
Total mondial 60725 63270 74847 77031 81255 81533 8,9
Total OPEC 19190 21430 31498 31709 35321 35204 11,8
Total UE 3285 3128 2659 2394 -27,1
Total fosta URSS 12655 12595 8660 10499 11839 12804 47,9
Sursa: British petroleum, 2008.
146
 Anexa 8
Oferta mondială – perspective 2008 (mii barili/zi)

1998 2003 2008 2003 faţă Modif. 2003 faţă 2008 faţă % Modif %
de 1998 2008/ de 1998 de 1998 2008/ Modif.
2003 2003 2008/
1998
Producţia mondială de ţiţei
OPEC 30620 33400 38650 2780 5250 8030 9,1 15,7 26,2
Non-OPEC şi China 35530 36800 37800 1270 1000 2270 3,6 2,7 6,4

CSI 7500 8200 9200 700 1000 1700 10,3 12,2 22,7
Total mondial 73650 78400 85650 4750 7250 12000 6,4 9,2 16,3
Rafinarea internaţională
Capacităţi de rafinare 79250 83600 88630 4350 5030 9380 5,5 6,0 11,3
Rafinare efectivă 67195 72730 79330 5535 6600 12135 8,2 9,1 18,1
Rata de utilizare % 84,8 87,0 89,5 2,2 2,6 4,7 2,6 2,9 5,6
Sonde active de forare
(exclusiv CSI, Europa de Est,
China)
SUA 831 850 1150 19 300 319 2,3 35,3 38,4

Canada 260 350 430 90 80 170 34,6 22,9 65,4

Alte ţări 755 830 1140 75 310 385 9.9 37,3 51,0
Total 1846 2030 2720 184 690 874 10,0 34,0 47,3

Preţul mondial al ţiţeiului

Preţul mediu de export ($ barel) 11,92 21,00 29,80 9,08 8,80 17,88 76,2 41,9 150,00

Sursa: Worldwide Petroleum Industry Outlook.

Anexa 9
Producţia de petrol în ţările-membre ale OPEC
Posibilităţile Exidentul
2005 2006 maxime de posibilităţilor
producere de producţie în
2006
Algeria 0,89 1,36 1,37 O,01
Indonezia 1,45 0,93 0,98 0,05
Iran 4,11 3,83 4,00 0,17
Kuweit 2,25 2,51 2,60 0,09
Livia 1,50 1,70 1,70 0,00
Nigeria 2,31 2,13 2,60 0,47
Qatar 0,73 0,83 0,83 0.01
Arabia Saudită 9,10 9,50 10,80 1,30
Em. Arabe Unite 2,44 2,61 2,70 0.10
Venesuela 3,22 2,63 2,75 0,12
Total 28,00 28,02 30,33 2,31
Irak 2,02 2,50 0,48
Total 28,00 30,04 32,83 2,79
Sursa: Bulletin statistique de IґOPEP 2006.

147
 Anexa 10
Rezultatul celor trei cazuri posibile prognozate de CME
Caz
A B C
Creştere ridicată Creştere mijlocie Creştere contro-lată
ecologic
Populaţia [miliarde locuitori]
1990 5,3 5,3 5,3
2050 10,1 10,1 10,1
2100 11,7 11,7 11,7
PMB [10 USD la nivelul anului
12

1990]
1990 20 20 20
2050 100 75 75
2100 300 200 220
Ameliorarea intensităţii energetice
primare mondiale
[% pe an] medie scăzută ridicată
1990 - 2050 -0,9 -0,8 -1,4
2050 - 2100 -1,0 -0,8 -1,4
Consumul de energie primară [Ctep]
9 9 9
1990
2050 25 20 14
2100 45 35 31
Disponibilitatea resurselor ridicată medie scăzută
Fosile
ridicată medie ridicată
Nonfolosite
Costuri tehnologice
scăzută medie ridicate
Fosile
scăzută medie joase
Nonfolosite
Dinamica tehnologiilor
ridicată medie medie
Fosile
ridicată medie ridicată
Nonfosile
Nu nu da
Taxe privind mediul оnconjurător
Restricţii în emisiile de CO Nu nu da
2

Emisii nete de carbon [Gtc]

1990 6 6 6
2050 9-15 10 5
2100 6-20 11 2
Număr de scenarii 3 1 2
Prescurtări: PMB: produs mondial brut; Gtp: gigatone echivalent petrol; CO :dioxid de carbon; Gtc: gigatone de
2

carbon.

Sursa: Energie pentru ziua de mвine – să aşteptăm acum! Declaraţia CME 2000. -Bucureşri, 2002, p.118.

148
 Anexa 11
Caracteristicile celor trei cazuri prognozate de către CME
pentru anii 2050 şi 2100 comparate cu 1990

Anul de A B C
bază1990 (A1) (A2) (A3) (C1) (C2)
Energie primară [Gtep] 9 25 25 25 20 14 14
Repartiţia energiei
primare [%]
Carbon 24 15 32 9 21 11 10
Petrol 34 32 19 18 22 19 18
Gaz 19 19 22 32 23 27 23
Nucleară 5 12 4 11 14 4 12
Regenerabile 18 22 23 30 22 39 37
Utilizarea resurselor оntre
1990 şi 2050 [Gtep]
Carbon 206 273 158 194 125 123
Petrol 297 261 245 220 180 180
Gaz 211 211 253 196 181 171
Investiţii în sectorul
energetic [10 USD]
12 0,2 0,8 1,2 0,9 0,8 0,5 0,5
USD/tep produs 27 33 47 36 40 36 37
în procente din PMB 1,2 0,8 1,1 0,9 1,1 0,7 0,7
6 17 17 17 14 10 10
Repartiţia energiei finale
[%]
Solide 30 16 19 18 23 20 20
Lichide 39 42 36 33 33 34 34
Electricitate 13 17 18 18 17 18 17
Altele* 18 25 27 31 28 29 29
Emisii
Sulf [MtS] 59 54 64 45 55 22 22
Carbon
[valoare netă, în Gtc**` 6 12 15 9 10 5 5

Notă: Subtotalurile pot fi necesare din cauza rotunjirilor.

* Оncălzire urbană, gaz şi hidrogen.
** Emisiile nete de carbon nu cuprind produsele intermediare, celelalte emisii de origine neenergetică sau CO 2

utilizat pentru a ameliora recuperarea petrolului.

Sursa: Energie pentru ziua de mвine – să aşteptăm acum! Declaraţia CME 2000. – Bucureşri, 2002, p.119.

149
 Anexa 12
Previziuni privind petrolul pentru SUA (mil. bareli/zi, cu excepţia rubricilor
în care sunt prezentate alte unităţi de măsură)
Anul 2015
Previziuni Anul 2001 Referinţă Preţ Preţ
mondial mondial
mic la ţiţei mare la
ţiţei
Preţ mondial al ţiţeiului (USD 2001/bbl) 22,01 24,72 19,04 32,95
Producţia mondială de ţiţei şi gaze naturale lichide: 7,67 7,66 7,48 8,08
- din care ţiţei 5,80 5,25 5.09 5,61
Importuri nete, din care: 10,90 16,20 16,79 15,15
- ţiţei 9,31 12,36 12,79 11,91
- produse petroliere 1,59 3,84 4,00 3,24
Cererea de produse petroliere, din care: 19,69 25,23 25,71 24,59
- benzină 8,67 11,83 11,97 11,50
- jet 1,66 2,17 2,18 2,15
- combustibil distilat 3,81 5,05 5,18 4,97
- combustibil rezidual 0,97 0,63 0,75 0,56
- keresene 0,07 0,06 0,06 0,05
- LPG 2.05 2,66 2,69 2,59
- alte 2,46 2,83 2,88 2,78
Ponderea оmporeturilor (%) 55,40 64,20 65,30 61,60
Anul
Preţ mondial al petrolului (USD 2001/bbl) 22,01 25,48 19,04 33,02
Producţia mondială de petrol şi gaze naturale 7,67 7,99 7,71 8,36
- din care ţiţei 5,80 5,46 5,22 5,79
Importuri nete, din care: 10,90 17,72 18,57 16,47
- ţiţei 9,31 12,66 13,32 12,10
- produse petroliere 1,59 5,06 5,25 3,37
Cererea de produse petroliere, din care: 19,69 27,13 27,77 26,28
- benzină 8,67 12,78 13,00 12,27
- jet 1,66 2,46 2,47 2,42
- combustibil distilat 3,81 5,40 5,57 5,30
- combustibil rezidual 0,97 0,64 0,76 0,58
- keresene 0,07 0,05 0,06 0,05
- LPG 2,05 2,85 2,89 2,77
- alte 2,46 2,95 3,03 2,88
Ponderea оmporeturilor (%) 55,40 65,30 66,90 62,70
Anul
Preţ mondial al petrolului (USD 2001/bbl) 22,01 26,57 19,04 33,05
Producţia mondială de petrol şi gaze naturale 7,67 7,96 19,04 33,05
- din care ţiţei 5,80 5,33 7,51 8,39
Importuri nete, din care: 10,90 19,79 21,12 18,19
- ţiţei 9,31 13,06 14,05 12,53
- petrol 1,59 6,73 7,06 5,66
Cererea de produse petroliere, din care: 19,69 29,17 30,17 28,19
- benzină 8,67 13,77 14,10 13,13
- jet 1,66 2,74 2,75 2,70
- combustibil distilat 3,81 5,87 6,23 5,75
- combustibil rezidual 0,97 0,64 0,77 0,59
- keresene 0,07 0,05 0,05 0,05
- LPG 2,05 3,03 3,10 2,98
- alte 2,46 3,07 3,17 3,01
Ponderea оmporeturilor (%) 55,40 67,80 70,00 64,50
Sursa: Energy Information Administration, September, 2002.
150
 Anexa 13

Rutele principale de import a ţiţeiului în Uniunea Europeană

Resurse Ponderea
Pe ţări confirmate importului* Rutele principale Remarcă
Mlrd. bareli %
Norvegia 10,8 20
Rusia 49-55 Conducta Drujba, capacitatea 1 200 000 mlrd. Exportul prin terminalele de la
(cifre 14 Bareli/zi Marea Baltică şi Marea Neagră.
estimative) Strвmtoarea Bosfor este
supraоncărcată şi exportul prin
ea este dificil
Arabia 263,5 12 East-Vest crude oil pipeline Abguaig- Conducta East-Vest este la
Saudită Yanbu NGLiguids pipeline jumătate de capacitate. Mai sunt
şi alte două conducte care nu
mai funcţionează după invazia
Irakului în Kuweit în 1990.
Libia 29,5 9 Terminale: Amal Ras Lanuf, Defa-Nasser,
Hammada el Hamra-Az, Zaviya, Intisa- Aceste terminale sunt conectate
Zueitina, Intisar-Hatiba, Messla-Ras Lanuf, cu sursele
Nasser-Hatiba, Nasser (Zelten)-Marsa el printr-o reţea extinsă de
Brega, Sarir-Marsa el Hariga, Waha-Es Sider conducte.
Iran 89,7 8 Ar putea fi o ţară de tranzit a
exportului din
Asia Mijlocie
Irak 112 7 Kirkul-Ceyhan (prin Turcia), 600 mile, Este în viguare embargoul ONU
Cca 1 mln. Bareli/zi la export
Nigeria 22,5 4 Incertitudinea politică,
conflictele etnice fac
exportul dificil
Algeria 9,2 3 Cca 75% din exportul algerian
se face către Europa de Vest –
Italia, Germania, Franţa,
Olanda, Spania.
Siria 2,5 3 Export 250 000 mlrd.bareli/zi din zona nord-
est pвnă la terminalul Tartous, cu o conexiune
spre rafinăria Homs.
Sistem de conducte produse petroliere de la
Homs spre Damascus, Aleppo şi Latakia, 500
000 tone pe an.
Conducta Al-Thayyemcătre staţia de pompare
T-2 a conductei vechi a Iragi Petroleum
Company şi o conductă de la Al-Ashara şi Al-
Ward către T-2, 100 000 mlrd. Bareli/zi.
Mexica 28,4 2 Compania mexicană de stat
Pemex este o şasea din cele mai
mari companii petroliere din
lume. Participarea investitorilor
străini este limitată. Cel mai
mare importator sunt SUA.
Kuweit 96,5 2 Mina Al – Ahmadi (portul de export Exportă preponderent spre Asia.
principal), Japonia este cel mai mare
Mina Abdullah, importator. Există export către
Shuaiba, UE. Accesul companiilor
Saud străine la producerea şi
transportul ţiţeiului este limitat.
Venesuela 72,6 2

Sursa: Grin Paper: Towards a European strategy for the security of energy supply, COM/2000/769, Dec.2000.
* Determinată ca raportul dintre volumul importului şi consumului.
1 Barel ţiţei = 134,2 kg, 1 tonă = 7,45 barel;
1 Barel = 158,9872 litre.

151
 Anexa 14
Cererea mondial ă de resurse de energie primare prognozat ă de diferite institu ţii
Nr. Miliarde t.e.p. Creşteri în %
Crt. Domeniu Institu ţia şi scenariul 1980 2000 2010 2020 1990- 1990- 1990-2020
2000 2010
1 AEI – de referin ţă 7,7 9,0 11,4 - 16,9 48,1 -
2 AEI – cu economie de energie 7,7 8,5 10,8 - 10,4 40,3 -
3 ENERGIE CME – de referin ţă 7,7 - - 11,5 - - 49,4
4 PRIMARĂ CME – cu ritm ridicat de cre ştere economic ă 7,7 -- 15,2 -- 97,4
5 CME – ecologic 7,7 - - 9,5 - - 23,4
6 DRI 7,7 9,0 11,4 - 16,9 48,1 -
7 AEI – de referin ţă 2,2 2,5 3,2 - 13,6 45,5 -
8 AEI – cu economie de energie 2,2 2,5 3,2 - 13,6 45,5 -
9 CĂ RBUNE CME – de referin ţă 2,2 - - 2,9 - - 31,8
10 CME – cu ritm ridicat de cre ştere economic ă 2,2 -- 4,6 -- 109,1
11 CME – ecologic 2,2 - - 2,6 - - 18,2
12 DRI 2,2 2,5 3,2 - 13,6 45,5 -
13 AEI – de referin ţă 3,1 3,6 4,3 - 16,1 38,7 -
14 AEI – cu economie de energie 3,1 3,6 4,3 - 16,1 38,7 -
15 Ţ IŢ EI CME – de referin ţă 3,1 - - 4,2 - - 35,5
16 CME – cu ritm ridicat de cre ştere economic ă 3,1 -- 5,1 -- 64,5
17 CME – ecologic 3,1 - - 3,2 - - 3,2
18 DRI 3,1 3,5 4,4 - 12,9 41,9 -
19 AEI – de referin ţă 1,7 2,0 2,7 - 17,6 58,8 -
20 AEI – cu economie de energie 1,7 2,0 2,7 - 17,6 58,8 -
21 GAZE CME – de referin ţă 1,7 - - 2,9 - - 70,6
22 CME – cu ritm ridicat de cre ştere economic ă 1,7 -- 3,6 -- 111,8
23 CME – ecologic 1,7 - - 2,4 - - 41,2
24 DRI 1,7 2,1 2,7 - 23,5 58,8 -
25 AEI – de referin ţă 0,7 1,0 1,2 - 42,9 71,4 -
26 ENERGIE AEI – cu economie de energie 0,7 0,5 0,6 - -28,6 -14,3 -
27 ELECTRICĂ CME – de referin ţă 0,7 - - 1,6 - - 128,6
28 PRIMARĂ CME – cu ritm ridicat de cre ştere economic ă 0,7 -- 1,9 -- 171,4
29 CME – ecologic 0,7 - - 1,9 - - 171,4
30 DRI 0,7 0,9 1,1 - 28,6 57,1 -
Sursa: Energii neconven ţionale curate. –Bucure şti, 1998, p.22.

152
153
 Axexa 15
Balanţa resurselor energetice primare în CSI, mil.t.c.e.

Ţara 1990 1993 1995 2000 2010

Min. Max. Min. Max.
1 2 3 4 5 6 7 8
PRODUCŢIA
Azerbaidjan 29 22 19 28 50 73 95
Armenia 2 2 2 2
Belarus 3 3 3 3 3 2 2
Georgia 2 1 1 2 2 4 4
Kazahstan 152 131 107 114 147 171 239
Kirghizia 4 2 1 2 2 4 4
Moldova*
Rusia 1855 1527 1382 1457 1498 1594 1844
Tadjikistan 3 2 2 3 3 4 4
Turkmenistan 109 82 42 72 99 117 165
Uzbekistan 57 61 70 71 74 82 91
Ucraina 201 150 119 132 144 155 171
CSI 2415 1984 1746 1884 2020 2021 2606
CONSUMUL
Azerbaidjan 45 29 21 22 31 43 47
Armenia 6 1 2 2 3 4 7
Belarus 76 48 36 39 44 51 76
Georgia 11 6 4 6 8 12 11
Kazahstan 115 96 88 91 11 131 178
Kirghizia 7 5 3 4 3 7 7
Moldova 8 6 5 5 5 4 6
Rusia 1363 1166 1025 1037 1097 1137 1295
Tadjikistan 5 4 5 5 4 7 5
Turkmenistan 27 24 18 20 25 24 35
Uzbekistan 64 64 65 66 67 70 76
Ucraina 390 271 234 236 269 266 292
CSI 2115 1721 1504 1530 1661 1748 2019
EXPORTUL NET
Azerbaidjan -6 -7 -2 6 19 30 48
Armenia -6 -1 -1 -1 -2 -5
Belarus -72 -45 -33 -36 -41 -50 -75
Georgia -9 -5 -4 -3 -3 -6 -5
Kazahstan 37 35 19 23 36 40 61
Kirghizia -3 -2 -2 -2 -1 -3 -2
Moldova -8 -5 -5 -5 -5 -4 -5
Rusia 491 361 358 421 400 457 549
Tadjikistan -2 -2 -2 -3 -1 -4 -2
Turkmenistan 82 58 24 61 74 98 130
Uzbekistan -7 -3 5 5 8 12 15
Ucraina -189 -12 -114 -103 -125 -111 -121
CSI 299 263 242 354 359 452 587
Sursa: Макаров А.А. Долгосрочные аспекты обеспечения энергетической
безопасности стран СНГ.//Энергия, №12, c. 8.
* - lipsesc datele.

154
 Axexa 16
Balanţa resurselor de gaze în CSI, mil.t.c.e.
Ţara 1990 1993 1995 2000 2010
min. max. min. max.
1 2 3 4 5 6 7 8
PRODUCŢIA
Azerbaidjan 10 6 5 6 6 7 8
Kazahstan 7 7 5 6 18 17 31
Rusia 641 618 595 670 675 750 840
Turkmenistan 88 65 30 57 80 92 130
Uzbekistan 41 45 49 50 51 52 55
Ucraina 28 19 17 18 22 23 30
CSI 815 761 701 807 852 941 1094
EXPORT
Kazahstan 3 3 3 6 8 13 17
Rusia 249 179 194 208 216 244 309
Turkmenistan 72 52 20 45 65 80 110
Uzbekistan 3 4 65 6 7 8 9
CSI 327 239 222 265 296 345 445
IMPORT
Azerbaidjan 8 4 1 1 2 5 8
Armenia 5 1 0 1 2 3 5
Belarus 15 16 13 15 16 17 20
Georgia 5 3 3 2 2 2 3
Kazahstan 9 10 7 7 7 9 11
Kirghizia 2 1 1 1 1 1 2
Moldova 5 3 3 3 3 3 3
Rusia 70 4 23 12 14 18 20
Tadjikistan 2 1 2 2 3 3 4
Turkmenistan 0 0 0 0 0 0 0
Uzbekistan 0 2 2 2 2 2 2
Ucraina 88 80 66 71 65 80 65
CSI 208 126 121 116 116 144 142
CONSUM
Azerbaidjan 18 11 6 7 8 12 16
Armenia 5 1 0 1 2 3 5
Belarus 15 17 14 15 16 17 20
Georgia 5 3 3 2 2 2 3
Kazahstan 15 14 9 7 13 13 26
Kirghizia 2 1 1 1 1 1 2
Moldova 4 3 3 3 3 3 4
Rusia 461 442 424 474 468 524 551
Tadjikistan 2 1 2 2 3 3 4
Turkmenistan 16 13 10 12 15 12 20
Uzbekistan 38 43 46 46 46 46 48
Ucraina 116 99 83 89 87 102 95
CSI 696 648 601 658 663 740 793

Sursa: Макаров А.А. Долгосрочные аспекты обеспечения энергетической

безопасности стран СНГ.//Энергия, №12, c.10.

155
 Anexa 17
Balan ţa enargetic ă a Republicii Moldova pentru anul 2005, malul drept al Nistrului,
оn mii tone echivalent petrol (mii tep) în baza valorii nete calorice
Produse Combustibili, Energie
Livr ă ri ş i consum Că rbune Ţiţ ei petroliere Gaze Nucleară Hidro regenerabili Electricitate termică Total
ş i reziduri

Producere 0 4,9 0 0 0 7 70,7 82,6

Importuri 168,7 0 718,2 1145,9 0 0 0,7 253,4 0 2286,9
Exporturi 0 0 -2,1 0 0 0 0 -1,4 -3,5
Bunchere interna ţionale Marine 000000 0 0 0
Burse de stocuri 0 0 0 14 0 0 0 0 0 14

0
Total livrări de energie 168,7 4,9 716,1 1159,9 0 7 71,4 252 0 2380
primar ă
Transferuri 000000 0 0 0 0
Diferenţele statistice 0 0 0 0,5 0 0 0 0 0,5
Centrale electrice 0 0 0 0,7 0 -7 0 7,7 0 0
Centrale CET 0 0 -12,1 -372,5 0 0 0 98 214,2 -72,4
Centrale termice 0 0 -6,1 -146,6 0 0 -3,5 0 142,8 -13,4
Lucră ri gaze 000000 0 0 0
Refin ă rii petroliere 0 -4,9 4,9 0 0 0 0 0 0 0
Transformarea că rbunelui 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Centrale de lichefiere 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Alte transform ă ri 0 0 0 0
Utilizare proprie 000000 0 0 -164 0 0 0 -43 -6 -213
Pierderi la distribu ţie 0 0 0 -4,9 -23 0 0 0 -67,2 -50,4 -145,5
Total consum final 0 0 697,9 453,6 0 0 67,9 247,5 300,6 1936,2
Sectorul industrial 0 8,4 144,2 0 0 0,7 84 100,8 342,3
Sectorul transport 168,7 0 244,3 16,8 0 0 0 4,2 0 265,3
Alte sectoare 4,2 0 435,8 292,6 0 0 67,2 159,3 199,8 1319,2
Reziden ţial 50,4 0 0 261,8 288,4 0 0 52,5 89,6 159,3 882
Servicii comerciale şi publice 164,5 0 0,7 2,1 0 0 4,2 60 40 107,7
Agricultur ă /selvicultur ă 4,2 0 58,8 2,1 0 0 0 4,2 2,1 71,4
Sectorul piscicol 0,7 0 0 0

000000 0
Nonspecificat 109,2 0 114,5 0 0 0 10,5 55 184 259,1
Utilizare nonenergetic ă 0 0 9,4 0 0 0 00 0 9,4
Sursa: Strategia Energetic ă a republicii Moldova pвn ă în anul 2020. Monitorul Oficial al R. Moldova nr.141-145, 7 septembrie 2007, p.88.
156
 Anexa 18
Importul produselor energetice în Republica Moldova în ultimii ani (mil. dolari SUA)
Denumirea mărfii Unitatea de 2005 2006
măsură Cantitatea Valoarea Cantitatea Valoarea
Importul total 2292,3 2693,2
Huilă; brichete şi combustibili mii tone 165,7 9,5 172,1 12,2
solizi în forme
Ucraina 155,6 9,0 161,3 11,5
Benzine auto mii tone 285,6 113,4 256,6 121,4
Ucraina 57,3 20,1 24,0 11,0
Romвnia 173,1 70,5 202,6 95,3
Uleiuri medii (petrol lampant) mii tone 15,4 7,9 17,8 11,3
Rusia 0,0 0,0 6,4 4,1
Ucraina 15,2 7,7 11,4 7,1
Motorină mii tone 314,1 164,2 307,9 185,5
Ucraina 174,2 85,7 144,8 86,9
Romвnia 87,9 47,6 118,2 71,9
Păcură mii tone 13,0 2,9 17,0 5,1
Belarusi 0,5 0,1 11,3 3,2
Uleiuri lubrefiante mii tone 12,3 9,3 13,4 13,4
Rusia 7,2 3,7 7,2 5,5
Austria 0,3 0,5 0,4 1,0
Germania 0,7 1,5 0,7 1,7
Turcia 0,2 0,4 0,2 0,3
Gaz lichefiat mii tone 53,6 26,1 50,1 28,9
Ucraina 34,3 16,6 29,1 16,6
Gaz natural mil. m 3
1418,5 107,9 1418,2 189,1
Kazahstan 820,8 60,1 0,0 0,0
Rusia 597,7 47,8 1418,2 189,1
Enegie electrică mil. kw/h 1600,2 38,2 2881,5 73,1
Rusia 550,3 12,6 402,8 10,1
Ucraina 1049,9 25,6 2478,7 63,1
Sursa: Conform informaţiei Ministerului Economiei şi Comerţului.

Anexa 19
Volumul investiţiilor directe în Europa Centrală şi de Est
Ţara 2004 2005 2006 Volumul ISD pe cap
(milioane euro) (milioane euro) (milioane euro) de locuitor
Republica Cehă 4007 8837 4000 4932
Ungaria 3754 5356 4000 5133
Polonia 10279 6132 7000 1835
Slovacia 1016 1694 2000 2414
Slovenia 662 427 500 3002
Estonia 838 2232 1000 7717
Letonia 563 503 500 1759
Lituania 623 807 1000 1600
Albania 269 209 200 488
Bosnia-Herţegovina 489 240 300 598
Bulgaria 2727 1789 2000 1105
Croaţia 989 1328 1500 2970
Macedonia 126 80 100 735
Romвnia 5183 5197 8000 930
Serbia 777 1196 1000 641
Muntenegru 51 375 200 895
Belarusi 132 245 200 206
Republica Moldova 124 181 100 266
Federaţia Rusă 12422 11731 12000 687
Ucraina 1380 6263 2000 310
Total: 46 412 54822 47 600 Оn medie 1160
Sursa. Datele Eurostat.

157
 Anexa 20
Analiza comparativă a climatului investiţional în ţările cu diferite economii

Ţările Factorii ce contribuie la atragerea resurselor Factorii ce оmpedică atragerea resurselor

investiţionale investiţionale
• existenţa pieţei de proporţii mari, cu o
Ţările оnalt cerere solvabilă sporită
dezvoltate • nivelul оnalt de dezvoltare a economiei,
SUA stabilitatea politică şi economică
Germania • nivelul оnalt de competitivitate,
Franţa existenţa corupţiei relativ slabe şi a
Marea Britanie protecţionismului
• existenţa infrastructurii dezvoltate în toate • pămвntul scump
Japonia sferele de activitate • politica internă evident
• stabilitatea economică şi politică protecţionistă, dublată de
• sistemul financiar şi monetar stabil expansiunea în străinătate
• posibilitatea investirii în ramurile
tehnologic avansate, care asigură avantaje
concurenţiale pe termen lung
forţa de muncă mai calificată şi mai ieftină
оn comparaţie cu SUA şi RFG
• stabilitatea politică • recuperarea slabă a producţiilor
Ţările оn • proporţiile vaste ale teritoriului occidentale, amplasate în China
dezvoltare • creşterea economică оnaltă оn comparaţie cu veniturile de la
• forţa de muncă calificată (оn special pentru exportul comercial net în China
China necesităţile industriei prelucrătoare) • limitarea necreativă a producţiei
• imaginea pozitivă a ţării, vizavi de occidentale şi a tehnologiilor, a
producţia şi livrarea mărfurilor industriale principalelor şi metodelor de
pe pieţele occidentale management
• susţinerea şi interesul sporit faţă de
activitatea investiţională din partea
guvernului
• deschiderea serviciilor financiare şi
bancare pentru ISD
ritmul modificărilor (creşterea rapidă a
producţiei, modificările în toate sferele
economiei)
India • proporţia teritoriului • activitatea nesatis-făcătoare a
• stabilitatea relativă guvernului faţă de investitori
existenţa clasei medii calificate vorbitoare • birocratismul
de limbă engleză imprevizibilitatea investirii
Mexic • forţa de muncă ieftină forţa de muncă necalificată
• situaţia politică instabilă,
Africa şi Orientul • resursele naturale pericolul securităţii pentru
Apropiat personalul străin
• politica ecologică instabilă,
fărădelegea
• forţa de muncă necalificată, lipsa
deprinderilor de muncă

158
 • amplasarea strategică ce asigură accesul la
Ţările din Europa pieţele occidentale şi de Est
Centrală • existenţa forţei de muncă calificate şi
ieftine pentru dezvolrarea tehnologiilor
Polonia avansate
Ungaria • atitudenea pozitivă faţă de investiţiile
Republica Cehă occidentale
• cultura оnaltă de efectuare a businessului
• pieţele relativ stabile
• economia sufficient de dezvoltată şi
capacitatea esenţială a pieţei
Romвnia • forţa de muncă ieftină • instabilitatea legislaţiei
Bulgaria • situaţia geografică avantajoasă pentru economice
efectuarea operaţiunilor de tranziţie • nivelul оnalt al corupţiei şi
• recenta aderare la NATO şi la UE birocratismului

Ţările Europei de • instabilitate politică

Sud-Est: • forţa de muncă ieftină • ritmuri scăzute de creştere
Albania, Bosnia- economică
Herţegovina, • existenţa riscului conflictelor
Croaţia, Serbia, entice şi religioase
Munte-Negru • existenţa minorităţilor
musulmane

• proporţiile ţării şi ale pieţei interne (populaţia,
Rusia suprafaţa teritoriului)
• resursele naturale bogate (petrol, gaze, cărbune,
semimetale, diamante, păduri)
• instruirea оnaltă a populaţiei (cadre calificate,
capabile a asimila rapid cele mai noi tehnologii de
producţie şi administrare)
• imaginea pozitivă a ţării (şcoli ştiinţifice, oameni
talentaţi în anumite domenii ale ştiinţei şi ingeneriei,
artă)
• ritmuri оnalte de creştere economică în ultimii ani
• accesul investiţiilor străine la procesul de privatizare
• instabilitatea situaţiei politice, economice
şi sociale în ţară, riscul оnalt al grevelor şi
conflictelor locale
• hipertrofia complexului militar
• diferenţierea puternică în dezvoltarea
sectoarelor economiei (accentul pe
extragerea şi vвnzarea petrolului)
• dezvoltarea slabă a agriculturii
• gradul оnalt de biro-cratism şi corupţie
(procedura complicată de оnregistrare a
оntre-prinderilor cu capital străin)
• cultura businessului joasă în raport cu
forţa de muncă (lipsa disciplinei şi a
motivării)

Sursa: Prelucrare după sursa: Dolru C. ISD şi influenţa lor asupra

modernizării economiei în tranziţie. –Ch.: Arc, 2008, p.82-94.

159
 Anexa 21
Ţările cu cele mai multe оntreprinderi cu capital străin
оnregistrate
N.crt. pe teritoriul Republicii Moldova, 01.01.1992–28.02.2006 %

Ţara Numărul
оntreprinderilor
1 Romвnia 578 12,9
2 Rusia 512 11,4
3 Turcia 454 10,1
4 Italia 375 8,4
5 Ucraina 340 7,6
6 SUA 288 6,4
7 Germania 238 5,3
8 Israel 129 2,9
9 Siria 120 2,7
10 Marea Britanie 110 2,5
11 Cipru 108 4,4
12 Franţa 97 2,2
13 Grecia 71 1,6
14 Olanda 66 1,5
15 Belgia 60 1,3
16 Austria 53 1,2
17 China 53 1,2
18 Irlanda 51 1,1
19 Polonia 44 1,0
20 Spania 40 0,9
21 Belarus 37 0,8
22 Bulgaria 37 0,8
23 Suedia 36 0,8
24 Republica Cehă 34 0,8
Alte ţări 550 12,3
Total 4481 100
Sursa: Conform datelor Camerei Оnregistrării de Stat.

160
 Anexa 22
Staţiile de alimentare şi depozitele cu produse petroliere şi
gaze amplasate pe teritoriul Republicii Moldova
Nr. Staţii şi depozite la sfвrşitul anului 2003
d/o Denumirea Total staţii inclusiv depozite
localităţilor cu petrol cu gaze mixte cu petrol cu gaz
1 Mun. Chişinău 91 66 13 12 4 1
2 Anenii Noi 14 13 1 - 1 2
3 Criuleni 19 18 1 - - -
4 Dubăsari 8 7 - 1 1 -
5 Ialoveni 14 11 1 2 - -
6 Străşeni 13 8 1 4 - 1
7 Mun. Bălţi 16 12 2 2 2 1
8 Sвngerei 7 6 1 - - -
9 Glodeni 5 4 1 - - -
10 Făleşti 9 8 1 - 1 -
11 Rвşcani 15 14 - 1 - -
12 Căuşeni 7 5 - 2 1 -
13 Ştefan Bodă 5 4 - 1 1 -
14 Căinari 3 1 - 2 - -
15 Orhei 22 18 4 - 1 -
16 Şoldăneşti 3 3 - - 1 -
17 Rezina 6 5 1 - - -
18 Teleneşti 13 9 4 - - -
19 Basarabeasca 4 4 - - 1 -
20 Cimişlia 9 7 2 - 1 -
21 Leova 8 6 1 1 - -
22 Hвnceşti 23 18 - 5 1 -
23 Soroca 10 7 1 2 - -
24 Floreşti 7 4 1 2 1 1
25 Drochia 9 9 - - 2 -
26 Sănătăuca 4 4 - - - -
27 Ungheni 17 12 4 1 1 1
28 Nisporeni 11 9 1 1 1 -
29 Călăraşi 11 9 2 - 1 -
30 Cahul, Cantemir 21 18 2 1 1 -
31 Edineţ 19 18 1 - 1 -
32 Donduşeni 11 9 2 - 1 -
33 Briceni 17 15 2 - 1 -
34 Ocniţa 3 2 1 - 1 -
35 Taraclia 9 8 1 - - -
36 UTA Găgăuzia 30 28 2 - 1 -
Оn total 493 399 55 39 30 7

Sursa: Hotărвrea Guvernului R.M. din 04.08.03. Anexa 5. Monitorul Oficial nr. 170-172/971 din 08.08.2003.

161
 Anexa 23
Dinamica importurilor şi a pre ţurilor medii de procurare a benzinei, motorinei şi gazelor lichefiate
în Republica Moldova pe parcursul anilor 2006 şi 2005 (pe trimestre)

2006 2005 Cantita- Raport de Raport de preţ

Denumirea tea preţ mediu mediu
Cantita-tea, Valoarea, Valoarea, Preţ mediu, Preţ mediu, Cantita-tea, Valoarea, Valoa-rea, Preţ mediu, Preţ mediu,
produsului 2006/2005 2006/2005 2006/2005
petrolier tone mii lei mii USD lei/tona USD/tona tone mii lei mii USD lei/tona USD/tona % (lei), % (USD), %
Benzină , total
195140,4 1599091,7 122576,7 8194,6 628,1 214146,0 1429382,2 111799,0 6674,8 522,1 91,1 122,8 120,3
Trimestrul I 43461,7 312410,8 24932,7 7188,2 573,7 42619,4 228385,0 18217,4 5358,7 427,4 102,0 134,1 134,2

Trimestrul II 48155,2 430964,5 33063,3 8949,5 686,6 54624,5 336581,8 26714,6 6161,7 489,1 88,2 145,2 140,4

Trimestrul III 53829,1 492436,5 36994,4 9148,1 687,3 61265,1 455670,2 35743,4 7437,7 583,4 87,9 123,0 117,8

Trimestrul IV 49694,4 363279,9 27586,3 7310,3 555,1 55637,0 408745,2 31123,7 7346,6 559,4 89,3 99,5 99,2

Motorină , total
307669,2 2439064,8 187117,2 7927,6 608,2 312270,9 2059536,0 162557,5 6595,4 520,6 98,5 120,2 116,8
Trimestrul I 69570,8 504889,3 40255,4 7257,2 578,6 65083,0 331749,9 26543,5 5097,3 407,8 106,9 142,4 141,9

Trimestrul II 66317,4 531135,0 40905,2 8009,0 616,8 78008,2 476244,7 37862,1 6105,1 485,4 85,0 131,2 127,1

Trimestrul III 82457,3 705841,3 53024,8 8560,1 643,1 94437,6 703998,4 55850,8 7454,6 591,4 87,3 114,8 108,7

Trimestrul IV 89323,7 697199,2 52931,8 7805,3 592,6 74742,1 547543,0 42301,1 7325,8 566,1 119,5 106,5 104,7

Gaz lichefiat,
total 50163,8 381030,7 29148,6 7595,7 5891,1 53505,7 329366,1 25819,7 6155,7 482,6 93,8 123,4 120,4
Trimestrul I 7147,1 49523,5 3949,1 6929,2 552,5 5280,0 24731,1 1919,5 4684,0 363,5 135,4 147,9 152,0

Trimestrul II 13275,2 87777,8 6765,8 6612,2 509,7 17145,3 89429,8 7099,0 5216,0 414,1 77,4 126,8 123,1

Trimestrul III 10857,1 80466,3 6043,7 7411,4 556,7 13609,1 74487,7 5760,8 5473,4 423,3 77,8 135,4 131,5

Trimestrul IV 18884,4 163263,1 12390,0 8645,4 656,1 17471,3 140717,5 11040,4 8054,2 631,9 108,1 107,3 103,8

Sursa: Raport anual ANRE, 2006.

162
 Anexa 24

Sistemul strategiilor de
firmă
Strategia Strategia
financiară investiţională
Strategia de
control

Strategia de Strategia
informatizare tehnologică

Strategia globală
Strategia (de ansamblu a Strategia
(rezultatele
producţiei firmei) resurselor umane
(fluxuri de obţinute)
resurse
materiale,
umane şi
financiare
Strategia de
marketing Strategia de Strategia calităţii
cercetare-
dezvoltare

SISTEMUL STRATEGIILOR DE FIRMĂ

CONTROLUL STRATEGIC
Evaluarea obiectivelor standadtelor şi acţiunilor
strategice şi efectuarea corecţiilor necesare
pentru ameliorarea rezultatelor

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL FIRMEI

Sursa: Prelucrare după sursa - Dima I. ş.a. Economia şi gestiunea firmei. –Bucureşti: Ed. Econ., 1999, p.205, 211-215.

163
 Anexa 25
Interdependenţele dintre strategiile parţiale ale firmei

Strategia de marketing

Strategia decercetare-dezvoltare

Strategia produc ţiei

Strategiafinanciar ăă

Strategia Strategia Strategia Strategia de Strategia

calităţii investiţională tehnologic ă informatizare resurselor umane

Strategia
control

Sursa: Prelucrare după sursa: Dima I. ş.a. Economia şi gestiunea firmei.

–Bucureşti: Ed. Economică, 1999, p.217.

164