Anghinare

Specii de cultură bienale sau perene, erecte, puternic ramificate, viguroase, înalte de
0,6—1,8 m; partea subterană: rizom dezvoltat, cu numeroase rădăcini adventive;
tulpina aeriană: groasă, cu peri moi, deşi, păienjenii; frunze: în primul an rozetă de
frunze bazale, din anul doi apar frunzele tulpinale alterne, penat-sectate sau fidate, cu
5 — 8 perechi de segmente lanceolate, din nou sectate, terminate printr-un vîrf ascuţit,
uneori spinos; culoare verde-deschis pe faţa superioară, albicioasă pe cea inferioară
datorită perilor moi şi deşi; flori: tubuloase,roşii-violacee, în antodii mari, globuloase (4
—5 cm diametru), cu involucru cu 4 — 5 rînduri de foliole ghimpoase. (C.cardunculus
are diametrul antodiului mai mic); fructe: achene brune, de cca 7 mm, cu papus gălbui
lung.

Materia primă: Folium Cynarae — frunze mari 1—2 penat partite, aproape glabre pe
faţa superioară, tomentos păroase pe faţa inferioară, cu lobi neregulat rotunjiţi sau
ascuţiţi, cu sau fără spini. De culoare verde sau verde-albicioasă pe faţa superioară şi
alb-cenuşie pe faţa inferioară. Fără miros specific, cu gust foarte amar.

Recoltarea frunzelor este o lucrare foarte importantă atît pentru asigurarea

conţinutului în principii active a frunzelor, cît şi pentru a-i asigura plantei continuarea
nestînjenită a vegetaţiei. Peţiolul frunzei, ca şi nervura principală, au conţinut slab în
principii active în stadiul avansat de dezvoltare. Datorită acestui aspect recoltarea
frunzelor trebuie să se facă în momentul cînd ajung la 30—35 cm lungime, cînd
peţiolul şi nervura principală sînt încă fragede. Recoltarea frunzelor în acest stadiu va
permite obţinerea a 4—5 recolte de frunze de calitate superioară. Operaţia se face prin
tăierea frunzelor cu secera sau cuţitul, de la exteriorul rozetei, şi la 2—3 cm de la locul
de intersecţie a lor. Frunzele mici din interiorul rozetei — inima propriu-zisă — nu se
taie, ele asigurînd dezvoltarea altei rozete. Ultima recoltă se ia la sfîrşitul lunii
septembrie, după care se formează rozeta de frunze pentru iernare. Se recomandă
folosirea mănuşilor de cauciuc pentru evitarea înţepăturilor.

Uscarea frunzelor se face la umbră, în poduri sau încăperi bine aerisite, pe rame sau
pe rogojini, hîrtie, în strat subţire de un rînd de frunze. Pentru grăbirea uscării peţiolul
se despică în lung.

Uscarea la umbră se face cu rezultate foarte bune şi pe sfoară, ca la frunzele de tutun.

Frunzele sînt uscate atunci cînd peţiolul se rupe cu zgomot.

Durata uscării este de aproximativ 3 săptămîni, în funcţie de anotimp. Uscarea se

poate face şi la soare, cînd se scurtează durata la 7—10 zile, dar conţinutul în principii
active este mai scăzut, ca şi în cazul uscării pe cale artificială, în uscătorii la o
temperatură de 40—45°C.

Acţiune farmacodinamică-utilizări terapeutice: Datorită cinarinei, flavonozidelor şi

glicozidelor A şi B preparatele pe bază de frunze de Anghinară au acţiune coleretică.
Măresc reziduul uscat al bilei şi stimulează excreţia biliară a colesterolului. Scade
hipercolesterolemia, stimulează diureza şi activează funcţia antitoxică a ficatului. Au
acţiune trofică asupra celulei hepatice.
Se utilizează în disfuncţii hepato-biliare în special în insuficienţă biliară, colicistite sub-
acute şi cronice, în angiocolite, în obstrucţii parţiale ale hepatocoledocului, în hepatite
sub-acute şi cronice, în ciroză. Indicat şi în hipercolesterolemii.Intră în compoziţia
produselor Anghirol şi Boldocolin.