Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
1
1.2. Locul, rolul şi funcŃiile analizei economico-financiare aprofundate
2
Organe de conducere
Compartimente funcŃionale
specializate
Analiza economico-
financiară a realizării
realizarea obiecti- obiectivelor planul obiectivelor
velor (informaŃii de stare) (informaŃii de plan
şi norme)
3
- analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, făcând
abstacŃie de timp şi evidenŃiază relaŃiile dintre elementele şi factorii care
determină o anumită poziŃie a fenomenelor cercetate;
- analiza dinamică urmăreşte fenomenul economic (care prin natura sa nu
este static) în evoluŃie şi scoate în evidenŃă legătura dintre poziŃiile care s-
au succedat sau se vor succeda, pe baza cercetării factorilor care
determină schimbările pozionale.
e. După orizontul de timp al analizelor dinamice există:
- analiză de scurtă durată (pe termen scurt) care vizează perioadele sub un
an (semestru, trimestru, lună) şi serveşte managementului operativ;
- analiză de lungă durată care vizează perioade de peste un an şi serveşte
managementului strategic.
f. După criteriile de studiere a fenomenului cercetat, în practica uzuală se pot
efectua o serie de analize cu scop special:
- analiza economică: vizează funcŃiunea de exploatare, independent de
funcŃiunea financiară;
- analiza tehnico-economică: corelează aspectele tehnice cu aspecte
economice ale fenomenului cercetat;
- analiza financiară: vizează cu precădere situaŃia financiară, rentabilitatea
şi riscurile întreprinderii;
- analiza economico-financiară aprofundată: studiază corelaŃiile dintre
activitatea de exploatare şi activitatea financiară, conducând la
elaborarea diagnosticului economico-financiar.
g. După obiectul analizat există:
- analiza pe ramuri, pe unităŃi organizatorice (trusturi, holdinguri, societăŃi
comerciale, secŃii etc.);
- analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adăugată, cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli
salariale, rentabilitate etc.).
Criteriile de clasificare a tipurilor de analiză nu sunt epuizate, acestea
multiplicându-se odată cu evoluŃia complexităŃii economice şi de producŃie a
sectorului de activitate analizate.
4
Sursele interne provin din sistemul informaŃional contabil, financiar şi statistic
al întreprinderii şi se referă la datele contabilităŃii financiare şi de gestiune, rapoarte
statistice diverse, precum şi alte informaŃii extra-contabile.
Sursele externe provin din afara întreprinderii şi cuprind informaŃii generale pe
plan economic, fiscal şi monetar, informaŃii privind sectorul de activitate al
întreprinderii, precum şi informaŃii de ordin juridic şi legislativ.
b. Verificarea generală a datelor şi informaŃiilor extrase din diverse formulare,
atât din punct de vedere al comparabilităŃiilor, cât şi din cel al respectării legislaŃiei în
vigoare. Se recurge la simplificarea materialului analitic prin rotunjirea valorilor cifrice
şi eliminarea seriilor mici.
c. Efectuarea analizei propriu-zise, prin aplicarea metodologiei proprii în
trepte, se formulează concluzii şi se întocmeşte un raport final de analiză, care se
anexează documentelor de sinteză. Concluziile analizei se pot valorifica şi prin
diagnosticul economico-financiar, ceea ce confirmă utilitatea analizei în decizia
managerului.
5
1.6. Procedee de calcul utilizate în analiza economico-financiară aprofundată
a
R = a · b · c sau R =
b
diferenŃă R = a + b - c
6
Capitolul 2 - ANALIZA ECONOMICĂ PRIVIND ACTIVITATEA
DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE
7
economice ale unei întreprinderi. Ca indicatori de analiză, valoarea cifrei de afaceri
permite determinarea poziŃiei pe piaŃă a unei firme, oferă informaŃii despre dinamica
activităŃii, şansele de extindere a afacerii sau importanŃa întreprinderii în cadrul
sectorului.
Pentru analiza cifrei de afaceri se folosesc indicatorii operaŃionali precum:
- cifra de afaceri netă (CA), indicator format din totalitatea veniturilor obŃinute
din vânzarea bunurilor, lucrările executate şi serviciile prestate aflate în activitatea
curentă a întreprinderii inclusiv subvenŃiile pentru exploatare;
- cifra de afaceri medie, denumită şi preŃ mediu de vânzare, care reprezintă
venitul obŃinut pe o unitate de produs sau serviciu şi se determină pe baza relaŃiei:
CA
CA = , în care Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor;
Q
- cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variaŃia veniturilor din vânzări
generată de creşterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor:
∆CA CA 1 − CA o
CAm = = ;
∆Q Qi − Q o
- cifra de afaceri critică (CAcr) evidenŃiază pragul de rentabilitate a
întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii
integrale a cheltuielilor de exploatare. RelaŃia de calcul a fost stabilită pornind de la
ipoteza de bază, conform căreia profitul este nul în momentul atingerii pragului de
rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupează în
cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile:
Ch f
CAcr = , unde:
1- R v
Chf - cheltuieli fixe;
Rv - rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la un leu cifră de
afaceri, respectiv:
C
Rv = v
CA
8
2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
Dinamica indicatorului:
Q CA i Q CA o
∆CA = Ns1 • f1 ⋅ − N s1 ⋅ fo ⋅ (influenŃa factorilor)
N s1 Q fi N so Q fo
EficienŃa activităŃii întreprinderii este realizată dacă:
IQ
IQf > INs ⇒ f > 0
IN s
I
De asemenea: ICA > IQf ⇒ CA > 0
IQ f
N op Q f Q CA
a2. CA = Ns x x x f x , unde:
N s N op N op Q f
Nop - nr.mediu al personalului operativ;
N op
- ponderea personalului operativ în totalul personalului salariat;
Ns
Qf
- productivitatea medie a personalului operativ.
N op
EficienŃa activităŃii creşte atunci când ponderea personalului Nop este crescută
în cadrul N.
a3. CA = Ns · Nz · Nh · Wh , unde:
Ns - nr.de salariaŃi;
Nz - nr.de zile lucrate;
Nh - nr.de ore lucrate;
Wh - productivitatea medie a muncii...
b. Modele de analiză care exprimă corelaŃia dintre potenŃialul tehnic al
întreprinderii şi cifra de afaceri.
M Q CA
b1. CA = Ns x f x f x
Ns M f Qf
M M ' Q CA
b2. CA = Ns x f x f x f x , unde:
Ns M f M f ' Qf
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
Mf
- gradul de înzestrare a muncii;
Ns
Mf'
- ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe (compoziŃia
Mf
tehnologică a mijloacelor fixe);
Qf
- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia obŃinută destinată
Mf'
livrării la un leu mijloace fixe).
10
Gradul de înzestrare tehnică a muncii este pentru întreprindere un indicator
relevant, care reflectă materializarea efortului investiŃional al acesteia. Într-o
economie concurenŃială, cel mai bine plasat va fi agentul economic care are un grad
de înzestrare ridicat.
c. Modele care exprimă corelaŃia dintre cifra de afaceri şi gradul de asigurare
a forŃei de muncă cu active circulante (stocuri de materii prime, materiale etc.):
S CA
CA = Ns x t x
N s St'
St
Raportul evidenŃiază valoarea medie a stocurilor aferentă unui salariat
Ns
sau gradul de asigurare cu stocuri a angajaŃilor.
CA
Raportul exprimă viteza de rotaŃie a activelor circulante exprimată ca
St'
St
nr.de rotaŃii şi se corelează perfect cu , oferind o imagine asupra eficienŃei
Ns
muncii, a calităŃii şi structurii stocurilor.
d. Modele care exprimă corelaŃia dintre volumul producŃiei vândute şi cifra de
afaceri.
Modelele de analiză factorilaă a cifrei de afaceri sunt construite în funcŃie de
caracterul producŃiei, astfel:
a. În cazul în care producŃia vândută este omogenă, fiind diferenŃiată doar pe
modele, sortimente, calităŃi etc., se foloseşte modelul:
n
∑g x p
i =1
i i
CA = Q x p, iar p = , unde:
100
Q - volumul fizic al producŃiei vândute;
p - preŃul mediu de vânzare unitar;
gi - structura producŃiei vândute pe produse;
pi - preŃul de vânzare aferent producŃiei de tip "i".
b. Cînd producŃia vândută nu are caracter omogen, modelul de analiză devine:
CA = ∑qvi x pi , în care:
qvi - volumul producŃiei vândute pentru produsele de tip "i".
11
n
∑ CA
i =1
i - cifra de afaceri totală a sectorului/ramurii.
Valoarea adăugată este unul din cei mai importanŃi indicatori de reflectare a
performanŃelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adăugate
considerăm că poate fi apreciată adevărata dimensiune a activităŃii unei firme, fiind
expresia rolului acesteia în mediul economic. Spre deosebire de cifra de afaceri, care
include şi valoarea cumpărărilor de materii prime, materiale şi servicii care se
regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adăugată cuprinde numai
echivalentul activităŃii întreprinderii în cauză.
Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode:
a. Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităŃii de producŃie
şi comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terŃi. În cazul în
care firma desfăşoară numai activitate de producŃie, valoarea adăugată se determină
astfel:
VA = Qe - M , unde:
M - consumurile intermediare de la terŃi aferente activităŃii de producŃie.
În situaŃia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producŃie
şi activitate de comerŃ, valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) - M' , unde:
Mc - marja comercială;
M' - consumurile intermediare de la terŃi (pentru firmele cu activitate de producŃie şi
comercializare).
b. Metoda de repartiŃie (aditivă), potrivit căreia valoarea adăugată este
rezultatul însumării următoarelor elemente: salarii şi contribuŃii privind asigurările şi
protecŃia socială, amortizare, provizioane aferente exploatării, dobânzi, impozite şi
taxe (exclusiv impozitul pe profit), rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent
cifrei de afaceri din care se scad dobânzile).
Abordând valoarea adăugată potrivit acestei metode, rezultă că ea serveşte la
remunerarea următorilor subiecŃi (parteneri sociali): salariaŃi, acŃionari, stat, instituŃiile
care acordă credite întreprinderi etc.
Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic atât în
mărimi absolute, pe baza evoluŃiei elementelor componente, cât şi în mărimi relative,
sub forma ratelor valorii adăugate.
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaŃionale
următoarele rate:
a. rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri:
12
VA
Rva = x 100
CA
Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară
gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu activităŃi de producŃie şi
comercializare. Pe baza acestui indicator se poate aprecia strategia industrială a
întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor de producŃie. În cazul în care
gradul de integrare se apropie de 1, atunci în întreprindere se parcurg un număr
mare de etape pentru obŃinerea produsului finit. Aprecierea eficienŃei integrării se
impune a fi făcută în corelaŃie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi de
mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii.
b. Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se
construiesc pe baza elementelor comparate ale valorii adăugate, determinată potrivit
metodei aditive şi servesc la efectuarea de comparaŃii sectoriale şi între exerciŃii
financiare.
Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea
deŃinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor
sociali) la valoarea adăugată.
c. Rata valorii adăugate la 100 lei sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în
fapt un indicator de eficienŃă economică. Creşterea potenŃialului tehnic al muncii
crează premizele obŃinerii de efecte care, prin nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a
acestuia.
13
qi
iq = 100 , unde:
qo
q - volumul fizic al producŃiei obŃinute.
Rolul indicilor volumului fizic este de a semnala sortimentele şi proporŃia de
realizare sau nerealizare a programului de fabricaŃie.
b. Coeficientul mediu de sortiment (Ks).
Acest procedeu se utilizează pentru a caracteriza gradul de realizare a
programului de fabricaŃie pe total întreprindere, în cazul unei producŃii eterogene.
Coeficientul mediu de sortiment se stabileşte având în vedere principiul de
bază conform căruia nu se acceptă compensarea nerealizărilor înregistrate la
anumite sortimente de către depăşirile de la alte sortimente, ceea ce face ca nivelul
coeficientului să fie egal sau mai mic decât 1 sau 100 (Ks ≤ 1 sau 100).
Principalele modalităŃi de determinare a coeficientului mediu de sortiment sunt
următoarele:
b1. Ks =
∑ qminp o , unde:
∑ qopo
∑qminpo - valoarea recalculată a producŃiei fabricate în limitele programate, care se
stabileşte comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a
producŃiei pe fiecare sortiment, luândus-e în calcul valoarea minimă;
∑qopo - valoarea programată a producŃiei fabricate.
b2. Ks =
∑ ∆qp , unde:
∑ qopo
∑|∆qp| - reprezintă suma abaterilor negative pe sortimente, respectiv suma
nerealizărilor faŃă de programul de fabricaŃie.
c. Coeficientul de nomenclatură (Kn).
Prin calcularea sa se determină, din punct de vedere fizic, gradul de realizare
a programului de producŃie la nivel de întreprindere, utilizând relaŃia:
n
Kn = 1 - , unde:
N
N - numărul total al sortimentelor (poziŃiilor) din nomenclatorul de fabricaŃie;
n - numărul sortimentelor (poziŃiilor) la care programul de producŃie nu a fost realizat.
Necesitatea utilizării coeficientului de nomenclatură se justifică prin situaŃiile
îmtâlnite în activitatea practică a întreprinderilor, cum ar fi:
- neîndeplinirea programului de fabricaŃie la un singur sortiment, dar într-o
proporŃie foarte mare;
- neîndeplinirea programului de fabricaŃie la mai multe sortimente, dar în
proporŃie mai mică.
Acest coeficient acordă aceeaşi importanŃă tuturor produselor, indiferent de
ponderea lor în volumul producŃiei, ceea ce-i conferă o valoare informaŃională mai
limitată decât a coeficientului mediu de sortiment.
14
b. coeficientul mediu de structură sau sortiment (Ka)
Mărimea coeficientului mediu de structură poate fi egală sau mai mică decât 1
sau 100 (Ka ≤ 1 sau 100), în următoarele situaŃii:
- coeficientul este egal cu 1 sau 100, situaŃie în care programul de
producŃie a fost îndeplinit de 100%, depăşit sau neîndeplinit în aceeaşi
proporŃie la toate sortimentele prevăzute în nomenclatorul de fabricaŃie al
întreprinderii;
- coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe sortimente a
fost realizat în proporŃii diferite.
Coeficientul mediu de structură se determină la nivel de întreprindere pe baza
relaŃiei:
n
∑ q minp
i =1
i o
Ka = n
, unde:
∑q p
i =1
i o
∑q pi =1
i i ∑g p
i =1
i i
Ki = n
sau p =
100
∑ qi
i =1
SituaŃia este favorabilă pentru întreprindere când coeficientul mediu de calitate
pe produs tinde către 1 (Ki → 1, simbol al calităŃii superioare).
b. preŃul mediu de vânzare (p)
n n
∑ qipi
i =1
∑g p
i =1
i i
p= n
sau p = , unde:
100
∑q
i =1
i
15
pi
Kp =
po
Când Kp > 1, aceasta reflectă o îmbunătăŃire a calităŃi producŃiei pe produs
(pi > po), ca efect al creşterii ponderii producŃiei de calitate superioară în totalul
producŃiei aferente produsului analizat.
c. rata defectelor
n
∑ nd
i =1
i ⋅ np i
Rdf = , unde:
Np
ndi - nr.de produse pe categorii de defecte;
npi - nr.de puncte pe categorii de defecte;
Np - nr.de produse supuse verificării.
Rata efectivă a defectelor se compară cu rata admisibilă pentru acea
categorie de produse.
d. rata gradului de disponibilitate a produsului (Rd)
1 t
Rd = , iar α = nf , unde:
1+ α tn
tnf - timpul de nefuncŃionare a unui produs pe durata de viaŃă economică;
tn - timpul normal de funcŃionare a produsului.
Cu cât Rd < 1, cu atât calitatea produsului este mai nesatisfăcătoare.
16
Capitolul 3 - ANALIZA POTENłIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII
17
- coeficientul fluctuaŃiei forŃei de muncă:
E
Cf = N , unde:
Np
EN - total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul perioadei.
∑ NiKi
i =1
∑g K
i =1
i i
KM = = = , unde:
Ni 100
Ni - nr.de muncitori cu categoria de calificare "i";
Ki - categoria de calificare (1-7);
gi - structura muncitorilor pe categorii.
Cu cât coeficientul Km este mai apropiat de categoria superioară, cu atât
calificarea medie a muncitorilor este mai ridicată.
ConcordanŃa dintre calificarea medie şi tehnologia de fabricaŃie, condiŃie a
utilizării raŃionale a personalului şi asigurării câştigului salarial, rezultă din
compararea categoriei medii a muncitorilor (KM) cu categoria lucrărilor (KL):
n n
∑ Vi K i
i =1
∑g K
i =1
i i
KL = n
= , unde:
100
∑V
i =1
i
18
3.1.4. Analiza utilizării timpului de muncă
19
3.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Aprecierea corectă a potenŃialului întreprinderii şi a eficienŃei utilizării acestuia
necesită luarea în considerare a tuturor elementelor de mijloace fixe care sunt
achiziŃionate pentru a fi utilizate în cursul activităŃii de exploatare, în corelaŃie cu
cheltuielile şi efectele rezultate.
Una dintre problemele de bază privind analiza gestiunii mijloacelor fixe este
aprecierea volumului mijloacelor fixe realizat pe baza datelor furnizate de situaŃiile
financiare, corelate cu informaŃiile privind imobilizările utilizate care nu fac parte din
patrimoniul întreprinderii.
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de intrare în
gestiune sau a valorii medii a mijloacelor fixe, evaluate în preŃuri comparabile.
Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculează pe baza valorii existente la începutul
exerciŃiului financiar şi a modificărilor intervenite pe parcursul acestuia, ponderate cu
timpul de utilizare sau neutilizare, în funcŃie de datele la care acestea au intrat sau au
ieşit din patrimoniul întreprinderii:
n V x n n V x n
ij lfi ij lfni
Mf = Si + I - E , I = ∑ , E= ∑ , unde:
i =1 12 i =1 12
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Si - existentul de mijloace fixe la începutul perioadei analizate;
I - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe;
E - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe;
Vij - valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe categorii;
nlfi - nr.de luni de funcŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii în cursul exerciŃiului
financiar;
nlfni - nr.de luni de nefuncŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii în cursul exerciŃiului
financiar.
Diagnosticarea dinamicii mijloacelor fixe presupune construirea unui sistem de
indicatori care să reflecte fluxurile înregistrate în cursul perioadei analizate:
- coeficientul intrărilor de mijloace fixe (Ki) evidenŃiază efortul întreprinderii de
menŃinere şi creştere a potenŃialului tehnic:
I
Ki = , unde:
Mf
I - valoarea intrărilor de mijloace fixe;
Mf - valoarea mijloacelor fixe totale.
- coeficientul ieşirilor de mijloace fixe (KE) - evidenŃiază procesul de
dezinvestire, fie ca urmare a ineficienŃei menŃinerii mijlocului fix în procesul de
producŃie prin diminuarea parametrilor funcŃionali, fie ca urmare a inutilităŃii acestuia
în procesul de producŃie respectiv:
E
KE = , unde:
Mf
E - valoarea ieşirilor de mijloace fixe.
- coeficientul mişcării totale (KMT) - evidenŃiază fluxurile totale ale mijloacelor
fixe în perioada analizată:
I+E
KMT =
Mf
Analiza structurii potenŃialului tehnic relevă politica de investiŃii, precum şi
modul de organizare şi administrare a societăŃii, efectele pe care le generează
asupra performanŃelor acesteia.
Principalii indicatori utilizaŃi în caracterizarea structurală a potenŃialului
productiv al întreprinderii sunt:
20
- coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe:
m
Ks = fi , unde:
Mf
i - reprezintă categoria mijlocului fix;
mfi - valoarea mijloacelor fixe pe categorii structurale.
- compoziŃia tehnologică a captialului fix (KT) evidenŃiază modul de gestionare
a potenŃialului tehnic al întreprinderii:
M '
KT = f , unde:
Mf
Mf' - valoarea mijloacelor fixe active.
Calitatea potenŃialului tehnic, sursă potenŃială de performanŃă, poate fi
apreciată având în vedere gradul de amortizare a mijloacelor fixe, determinat pe
baza relaŃiei:
Amortizare
Gradul de amortizare = x 100
Valoarea bruta a mijloacelor fixe
Un alt indicator de apreciere a calităŃii mijloacelor fixe îl reprezintă coeficientul
de reînoire a mijloacelor fixe, determinat ca raport între valoarea achiziŃiilor aferente
perioadei şi valoarea globală brută a mijloacelor fixe:
Valoarea de achizitie a mijloacelor fixe noi
Coeficientul de reînoire =
Valoarea bruta a mijloacelor fixe totale
Acest coeficient permite evaluarea eforturilor investiŃionale, a orientării politicii
investiŃionale prin:
- investiŃii de menŃinere a capacităŃii productive - când achiziŃiile noi sunt la
nivelul ieşirilor;
- investiŃii de creştere - mărirea capacităŃii de producŃie a întreprinderii
(investiŃii suplimentare).
Aprecierea eficienŃei deciziei de investiŃii presupune corelaŃii cu celelalte
caracteristici operaŃionale de exploatare şi în primul rând cu personalul prin
indicatorul:
Valoarea medie a mijloacelor fixe
Gradul de înzestrare tehnică =
Nr.mediu de salariati
Accentuarea progresului tehnic şi avantajele concurenŃiale pe care le
determină impun o permanentă racordare a întreprinderii la creşterea gradului de
mecanizare şi automatizare a potenŃialului tehnic şi a gradului de înzestrare tehnică
pe categroii de mijloace fixe şi salariaŃi.
O caracteristică de bază a întreprinderii trebuie să fie flexibilitatea, care
reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi adapta caracteristicile operaŃionale şi
organizaŃionale la mutaŃiile pieŃii, presupunând un grad de polivalenŃă a utilajelor şi
personalului, posibilitatea segmentării echipamentelor.
Un obiectiv de bază al analizei gestiunii mijloacelor fixe îl constituie analiza
utilizării potenŃialului tehnic. Acest indicator exprimă gradul de utilizare a capacităŃii
de producŃie (GUcp), calculat ca raport între producŃia obŃinută (Q) şi capacitatea
maximă de producŃie (Qmax).
Q
GUcp =
Q max
Acest indicator este folosit în determinarea costului subactivităŃii, respectiv a
costului neutilizării utilajelor.
Capacitatea maximă de producŃie reprezintă producŃia maximă ce poate fi
obŃinută într-o anumită perioadă de timp, utilizând echipamentele la randamentul
prevăzut prin construcŃie şi în condiŃii optime de organizare a producŃiei.
21
Principalele caracteristici ale capacităŃii de producŃie, ce decurg din definirea
acesteia, sunt:
- structura mijloacelor fixe;
- gradul de utilizare a timpului;
- randamentul mijloacelor fixe.
Analiza factorială a utilizării capacităŃii de producŃie evidenŃiază distinct
influenŃa utilizării extensive şi intensive a mijloacelor fixe.
N Tni r
GUcp = na x x i , unde:
Nn Tnmax rmax
Nna - nr.de utilaje active;
Nn - nr.total de utilaje instalate.
NU a
GUD = x 100 - gradul de folosire a dotării tehnice
Nn
Tni - timpul efectiv lucrat al utilajelor;
Tnmax - fondul de timp maxim disponibil al utilajelor;
ri - randamentul efectiv;
rmax - randamentul maxim al echipamentului.
Timpul nelucrat va fi analizat pe cauze şi pe termene.
Principalele cauze ale utilizării incomplete a timpului de lucru al
echipamentelor sunt:
- lipsa de comenzi, lipsa de materiale, lipsa de forŃă de muncă calificată;
- defecŃiuni mecanice şi electrice, prelungirea timpului pentru reparaŃii.
Randamentul echipamentului (Ru) reprezintă producŃia (fizică sau valorică)
obŃinută pe utilaj:
Q
ru =
Nn
În analiza economică a eficienŃei potenŃialului tehnic, un indicator semnificativ
îl constituie randamentul marginal (rmarg) ce evidenŃiază variaŃia producŃiei (∆Q) la
creşterea cu o unitate a consumului de resursă analizată (∆T).
∆Q
rmarg =
∆T
Aprecierea eficienŃei utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unui
sistem corelat al efectelor (producŃia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea
adăugată, profitul) cu eforturile (valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea medie a
mijloacelor fixe active).
În funcŃie de specificul activităŃii, pe baza unor indicatori proprii, se pot
determina rate de eficienŃă specifice, printre care menŃionăm:
a. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de producŃia obŃinută destinată
vânzării:
Qf M ' Q Qf
x 100 = f · max · x 100
Mf Mf M f ' Q max
Mf '
- compoziŃia tehnologică a capacităŃilor de producŃie;
Mf
Q max
- eficienŃa mijloacelor fixe active;
Mf '
Qf
- eficienŃa utilizării mijloacelor fixe.
Q max
b. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de cifra de afaceri:
22
CA M ' Q CA
x 100 = f · f · x 100
Mf Mf Mf ' Qf
Mf '
- compoziŃia tehnologică a capacităŃilor de producŃie;
Mf
Qf
- eficienŃa mijloacelor fixe;
Mf '
CA
- gradul de valorificare a producŃiei.
Qf
c. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de profitul aferent cifrei de
afaceri:
P M ' Q CA P
x 100 = f · f · x x 100
Mf Mf Mf ' Qf CA
P
- profitul mediu la un leu cifră de afaceri.
CA
23
Capitolul 4 - ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
∑ ch
i =n
i
RCT = n
x 1.000 , sau
∑V
i =1
i
n
1000
∑g c i i
Ch i
RCT = i =1
→ Ci1000 = x 1.000 , unde:
100 Vi
24
4.2. Analiza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei venituri din activitatea de
exploatare
Ch e ∑
i =1
g i rcej
Rce = x 1.000 sau Rce = ,
Ve 100
Ch j
rcej1000 = · 1.000 , unde:
Vj
gi - structura veniturilor din exploatare;
rcej1000 - rata de eficienŃă a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;
Chj - cheltuieli aferente activităŃilor componente ale ciclului de exploatare;
Vj - venituri pe tipuri de activităŃi ale ciclului de exploatare.
1000
∑q
i =1
vi ⋅ ci
C = n
· 1.000 , unde:
∑q
i =1
vi ⋅ pi
1000
∑q
i =1
vi ⋅ ci
C = n
· 1.000 , unde:
∑q
i =1
vi ⋅ pi ⋅ Ip
Ip - indicele de inflaŃie.
25
4.3.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de
afaceri
1000
∑q
i =1
vi ⋅ c vi
C = n
· 1.000 , unde:
∑q
i =1
vi ⋅ pi
26
Cheltuielile materiale se analizează în dinamică şi pe structură, la nivelul
întregii producŃii şi pe principalele produse:
- analiza factorială a cheltuielior cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri;
n n
∑ q vi ⋅ c m ∑q vi ⋅ c s ⋅ p'
Cm1000 = i =1
n
· 1.000 sau i =1
n
∑q
i =1
vi ⋅ p i ∑q i =1
vi ⋅ pi
CA
Vi
A
1. Ca1000 = x 1.000 Mf Vmi
CA
Vme
A
g
C
c
T
CA
Wh
1000 A
2. Ca = x 1.000 Mf
CA
A g
C
c
27
2.1.1. InfluenŃa valorii iniŃiale a mijloacelor fixe:
(Vi i − Vi o ) x c o
∆Vi = 100 x 1.000
CA 1
2.1.2. InfluenŃa valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:
(Vm i − Vmi o ) x c o
∆Vmi = 100 x 1.000
CA 1
2.1.3. InfluenŃa valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:
(Vmc i − Vmc o ) x c o
∆Vi = 100 x 1.000
CA 1
2.2. InfluenŃa modificării cotei medii de amortizare:
Mf i (c1 - c o )
∆c = 100 x 1.000 , din care:
CA 1
2.2.1. InfluenŃa modificării structurii mijloacelor fixe:
Mf i (c1 - c o )
∆g = 100 x 1.000
CA 1
2.2.2. InfluenŃa modificării cotei de amortizare pe categorii de mijloace
fixe:
Mf i (c1 - c' )
∆C = 100 x 1.000
CA 1
În analiza factorială mai poate fi utilizat şi un alt model de analiză factorială a
cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri:
Mf
CA
Mf A
Cd1000 = x x 1.000 g
CA Mf
C
c
Mf
unde: - reprezintă eficienŃa utilizării mijloacelor fixe reflectată prin valoarea
CA
mijloacelor fixe la 1 leu cifră de afaceri (inversul cifrei de afaceri la 1 leu
mijloace fixe).
Activitatea de eficienŃă când ICA > IA.
- Analiza eficienŃei cheltuielilor cu personalul este realizată prin utilizarea
modelelor:
Ns
1. Cs = Ns x S E
S
Sh
As E
2. Cs = Ns x S Wa
S Wh
S
28
CA C
3. Cs = Ns x x s
Ns CA
Ns - nr.mediu de personal;
S - salariul mediu anual;
T - timpul mediu lucrat;
S - salariul mediu orar;
S - salariul mediu la 1 leu cifră de afaceri.
Analiza cheltuielilor cu personalul poate să fie realizată şi prin modelul:
Cp N Cp
Cp1000 = x 1.000 = s x , unde:
Ve Ve Ns
Ns - nr.mediu scriptic de personal;
Ve - veniturile din exploatare;
Cp - cheltuieli cu personalul.
- Analiza cheltuileilor cu dobânzile bancare
Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din
categoria cheltuielilor financiare şi prezintă interes pentru analiza economică, întrucât
reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar.
Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele
modele:
A c x K x pd
S 100 2
a. Cd1000 = d x 1.000 = x 1.000 , unde:
CA CA
Cd1000 - cheltuieli cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri:
Sd - suma cheltuielilor cu dobînzile;
Ac - soldul mediu al activelor circulante;
K - cota medie de participare a creditului la acoperirea activelor circulante;
Cr - sodul mediu al creditelor pe termen scurt;
pd - rata medie a dobânzii.
A C S
b. Cd1000 = c x r x d x 1.000
CA Ac Cr
C S
c. Cd1000 = r x d x 1.000
CA Cr
29
Capitolul 5 - ANALIZA FINANCIARĂ A RENTABILITĂłII PE BAZA
CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE
30
Analiza contului de profit şi pierdere după destinaŃie este realizată pe baza
Notei explicative 4 "Analiza rezultatului din exploatare care prezintă structura
rezultatului după destinaŃie".
31
3. Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară,
cuprinzând elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor
ataşate, fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent:
Rfin = Venituri financiare - Cheltuieli financiare
4. Rezultatul curent (Rcrt) Ńine cont de politica de finanŃare a întreprinderii, nu
este influenŃat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma:
Rcrt = Rexp + Rfin = Rexp + (Venituri financiare - Cheltuieli financiare)
5. Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a
întreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenŃă:
Rextr = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare
6. Rezultatul brut al exerciŃiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile
totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenŃă:
Rbr = Venituri totale - Cheltuieli totale
7. Rezultatul net al exerciŃiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei
de impozit (i) asupra rezultatului brut, conform relaŃiei:
Rnet = Rbr - Impozitul pe profit = Rbr (1-i)
32
AutofinanŃarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanŃare care
rămâne la dispoziŃia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:
AF = CAF - Dividende distribuite
AutofinanŃarea reprezintă îmbogăŃirea întreprinderii, fiind un mijloc de
finanŃare pe care aceasta îl găseşte în propriile forŃe, care îi va întări structura
financiară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de care dispune
întreprinderea prin prezenŃa capitalurilor proprii, a căror absenŃă conduce la
dezechilibrarea structurii bilanŃului.
1. Pe total producŃie: Rc =
B
100 =
∑ q(s)p - ∑ q(s) ⋅ c · 100 (%)
Ct ∑ q(s) ⋅ c
p-c
∑ s ⋅ rc ∑s ⋅ c
⋅ 100
2. Prin calculul pe produs: Rc = = (%) , în care:
100 100
s - structura sortimentală a vânzărilor;
rc - rata rentabilităŃii produselor;
p - preŃul mediu unitar al produselor;
c - costul unitar al produselor.
Se constată că volumul fizic al producŃiei vândute nu influenŃează direct rata
rentabilităŃii, în relaŃia de calcul fiind factor de ponderare.
Pentru sectorul unde se desfăşoară activitate de vânzare a mărfurilor, rata
rentabilităŃii resurselor consumate este determinată pe baza modelului de calcul:
B R(A - N)
Rrc = 100 = 100 = (A - N) (%), unde:
R R
R - desfacerile (rulajul) de mărfuri;
A - cota procentuală medie de adaus comercial;
N - nielul mediu relativ al cheltuielilor de circulaŃie.
33
5.4.1. Evaluarea riscului de exploatare
34
În aceste condiŃii coeficientul levierului de exploatare este maxim, cheltuielile
fixe absorb în întregime marja costurilor variabile, deci Mcv = Cf, întreprinderea este
supusă falimentului, trebuie reduse cheltuielile fixe.
q(p - v)
b. CLE = = 0 , adică p = v, riscul de exploatare este inexistent.
0
c. Riscul de exploatare este minor în cazul unor cheltuieli fixe relativ mici
neglijabile (Cf → 0) în raport cu cheltuielile variabile, când:
q(p - v)
CLE = =1
q(p - v) - C f
Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală
sau cu un utilaj învechit, amortizat şi cu cheltuieli fixe relativ mici.
2. În funcŃie de cifra de afaceri, CLE este raportul:
∆R exp CA
CLE = x
∆CA R exp
Se pot distinge trei situaŃii:
- riscul este maxim, când Rexp = 0, iar CA = CT;
- riscul este inexistent, acunci când Rex = maxim;
- riscul de exploatare scade odată cu reducerea costurilor, ceea ce
presupune în primul rând scăderea ponderii cheltuielilor fixe şi existenŃa
unui decalaj favorabil între creşterea cifrei de afaceri şi creşterea
costurilor totale.
36
Capitolul 6 - ANALIZA SITUAłIEI FINANCIARE PE BAZA BILANłULUI
37
BilanŃ financiar
Activ = Necesar Pasiv = Resurse
Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)
Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)
2. Datorii cu scadenŃa > 1 an
Necesar temporar Resurse temporare
1. Activ circulant net < 1 an 1. Datorii cu scadenŃa < 1 an
2. Imobilizări financiare < 1 an 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)
3. DisponibilităŃi (Trezorerie activ)
Total activ Total pasiv
38
BilanŃul funcŃional
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
I. FuncŃia de investiŃii I. FuncŃia de finanŃare
Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)
II. FuncŃia de exploatare 1. Capitaluri proprii
1. Activ circulant de exploatare 2. Datorii financiare stabile
2. Activ circulant în afara exploatării
II. FuncŃii de exploatare
III. FuncŃia de trezorerie Datorii de exploatare
Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării
39
Tabloul bilanŃului este egal cu cel al bilanŃului funcŃional. BilanŃul armonizat în
listă (în conformitate cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate şi Directivele
Europene) este apropiat modelului de bilanŃ financiar, ceea ce facilitează analiza
echilibrelor financiare, fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi, cu menŃiunea
că ordinea de clasare a resurselor este inversată, datoriile pe termen scurt şi lung
fiind prezentate înaintea capitalurilor proprii.
40
În consecinŃă, echilibrul financiar este determinat cu ajutorul fondului de
rulment stabilit pe baza relaŃiei:
FRF= Capitaluri permanente (Capitlarui proprii + Datorii pe termen lung
şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - Necesar permanent
(Active imobilizate nete)
Această metodă pune în evidenŃă echilibrul financiar pe termen lung, fondul
de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanŃarea
imboilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanŃării activelor circulante. Este
partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care serveşte finanŃarea
elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.
Creşterea fondului de rulment determină creşterea capitalurilor permanente
(emisii de noi acŃiuni, obligaŃiuni, noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea
imobilizărilor nete (vânzări de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizări). Creşterea
fondului de rulment conduce la creşterea marjei de securitate, ceea ce arată că o
parte mai însemnată din activele circulante este finanŃară din capitaluri permanente.
Reducerea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor
permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaŃiuni) şi de
creşterea imobilizărilor nete (investiŃii).
Un fond de rulment staŃional reflectă stagnarea întreprinderii care poate fi
temporară sau de durată având diferite cauze.
Partea inferioară a bilanŃului financiar permite determinarea fondului de
rulment financiar ca diferenŃă:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) - (Datorii pe termen scurt
+ Venituri în avans)
În aceste condiŃii, fondul de rulment financiar arată surplusul activelor
circulante nete nefinanŃate din datoriile temporare, evidenŃiind excedentul de
lichiditate potenŃială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.
BilanŃul armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment în
două moduri:
1. ca diferenŃă: (FRF) = (Total active - Datorii curente) - Active imobilizate
2. direct: (FR) = Active circulante, respectiv datorii curente nete.
Fondul de rulment poate să aibă următoarele valori:
1. fondul de rulment pozitiv şi în creştere reflectă o dinamică favorabilă a
marjei de securitate a întreprinderii (Capitalurile permanente > Imobilizările nete).
2. fondul de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru
întreprindere, care va fi lipsită de capitalurile permanente suficiente să-i asigure
finanŃarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete) sau (Activul
circulant net < Datorii sub 1 an).
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile temporare generate de
executarea unor operaŃiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă
(cumpărări, vânzări, plăŃi salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puŃin parŃial de
resurse stabile (fondul de rulment net).
Acest necesar se determină ca diferenŃa:
NFR = NecesităŃi ciclice - Resurse ciclice, în care:
NecesităŃi ciclice = Necesar temporar - DisponibilităŃi;
Resurse ciclice = Resurse temporare - Credite de trezorerie.
Pe baza bilanŃului contabil financiar şi a celui armonizat, necesarul de fond de
rulment se determină ca diferenŃă:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans) - Casa şi conturi la
bănci) - (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri
în avans)
41
Necesarul de fond de rulment constituie un indicator de echilibru financiar,
care poate fi pozitiv sau negativ, în următoarele condiŃii:
a. Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faŃă de resursele
temporare ce pot fi imobilizate, fiind o situaŃie normală dacă este consecinŃa unor
investiŃii privind creşterea necesarului de finanŃare a ciclului de exploatare.
În caz contrar NFR > 0, arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor
şi creanŃelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi
accelerării plăŃilor.
b. NFR < 0, reflectă un surplus de resurse temporare faŃă de capitalurile
circulante, necesităŃile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi
mobilizate. Această situaŃie este favorabilă dacă este consecinŃa accelerării rotaŃiei
activelor circulante, a urgentării încasărilor şi relaxării plăŃilor.
Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este
mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri,
durata de rotaŃie a stocurilor, decalajul dintre termenul de încasare şi termenul de
plată.
Acest necesar poate fi exprimat şi în zile de vânzare prin intermediul vitezei de
rotaŃie care reflectă decalajul dintre recuperarea creanŃelor şi plata furnizorilor:
NFRz = NFR · 360/CA
Analiza trezoreriei. Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la
egalitatea de bilanŃ: Activ=Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment
(FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al
întreprinderii. Este un rezultat al operaŃiunilor ce afectează toate posturile de bilanŃ şi
poate fi determinată din lectura pe orizontală a bilanŃului financiar:
a. a părŃii superioare: TN = FR - NFR;
b. a părŃii inferioare: TN = DisponibilităŃi - Credite de trezorerie sau TN =
Trezoreria activă - Trezoreria pasivă.
Trezoreria activă cuprinde disponibilităŃile curente degajate de funcŃionarea
întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori
mobiliare de plasament).
Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile
creditoare la bănci şi efectele scontate (în afara bilanŃului).
c. Pe baza bilanŃului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenŃa:
TN = Active circulante, respectiv Datorii curente - Necesarul de fond de
rulment
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinŃa unor
inegalităŃi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment sau a
decalajului dintre dinamica activelor circulante (datorii curente nete) şi a necesarului
de fond de rulment, după cum urmează:
1. Trezoreria pozitivă: TN > 0, când: FR > NFR şi respectiv: DisponibilităŃi >
Credite trezorerie, în următoarele cazuri:
a. FR > 0 şi NFR > 0, dacă NFR este finanŃat în întregime din resurse
permanente;
b. FR > 0 şi NFR < 0, dacă resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se
adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un
excedent mare de lichidităŃi, care pot ascunde subutilizări de capitaluri;
c. FR < 0 şi NFR < 0, dacă resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un
excedent crescut de lichidităŃi şi numai o parte a activului imobilizat (FR < 0).
În acest caz, ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanŃate din
datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienŃi), ceea ce impune creşterea
capitalurilor permanente (resurselor stabile).
42
2. Trezoreria negativă (TN < 0), când FR < NFR şi respectiv: DisponibilităŃi <
Credite trezorerie, în următoarele cazuri:
a. FR > 0 şi NFR > 0, dacă NFR este finanŃat parŃial din capitaluri permanente
(FR > 0) şi parŃial din credite bancare care sunt mai mari decât disponibilităŃile,
ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;
b. FR < 0 şi NFR > 0, dacă creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR
< 0), NFR şi disponibilităŃile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce
impune reconsiderarea structurii de finanŃare;
c. FR < 0 şi NFR < 0, resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului
imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori,
avansrui clienŃi) şi din credite bancare curente, ceea ce imnpune revederea
structurii finanŃării, fiind crescut riscul dependenŃei financiare de exterior.
În concluzie, trezoreria netă pozitivă reflectă un echilibru financiar pe termen
lung satisfăcător, când fondul de rulment este superior necesarului de fond de
rulment, precum şi un echilibru financiar pe termen scurt, ca urmare a unor
disponibilităŃi băneşti ce devansează creditele bancare de trezorerie.
Pe baza bilanŃului funcŃional, echlibrele financiare pot să fie stabilite prin
structurarea posturilor din bilanŃ, în strânsă legătură cu ciclurile economice care
caracterizează viaŃa întreprinderii: investiŃii, exploatare, finanŃare, trezorerie.
Echilibrul financiar funcŃional impune ca utilizările stabile să fie finanŃate din
resurse durabile, surplusul resurselor durabile faŃă de imobilizările brute
reprezentând fondul de rulment net global (FRNG).
Fondul de rulment net global = Resurse durabile - Utilizări stabile brute
FRNG > 0, arată excedentul de resurse stabile după finanŃarea utilizărilor
stabile, destinat finanŃării ciclului de exploatare, fiind diferenŃa dintre:
FRNG = Activ circulant - (Datorii diverse + Credite bancare de
trezorerie)
Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de
finanŃare cu resursele de finanŃare a operaŃiilor respective, fiind diferenŃa:
NFR = Utilizări ciclice - Resurse ciclice
Necesarul de fond de rulment astfel determinat mai poartă numele de necesar
net când este pozitiv, sau resursă netă când este negativ şi are două componente
legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării.
NFRT = NFRE + NFRAE
NFRE = Active circulante de exploatare - Datorii de exploatare
PlăŃile îl măresc, iar încasările îl reduc.
NFRAE este mai mic faŃă de NFRE şi se obŃine prin diferenŃa:
NFRAE = Alte active circulante - Datorii în afara exploatării
Trezoreria netă (TN) rezultă din confruntarea fondului de rulment net global cu
necesarul de fond de rulment (necesarul net), conform diferenŃei:
TN = FRNG - (NFRE + NFRAE)
Trezoreria netă este legată de operaŃiile financiare pe termen scurt care sunt
evidenŃiate în partea inferioară a bilanŃului funcŃional, fiind diferenŃa:
TN = Necesar de exploatare - Resurse de trezorerie sau
TN = Activ circulant financiar - Credite bancare curente sau
TN = Trezoreria activă - Trezoreria pasivă, în care:
Trezoreria activă = DisponibilităŃi (Casa şi conturi la bănci);
Trezoreria pasivă = Credite bancare de trezorerie.
Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează:
a. TN > 0, când FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie;
b. TN < 0, când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.
43
O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent al trezoreriei în raport cu
obligaŃiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de a
face plasamente pe piaŃa de capital.
O trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri
financiari (bănci), respectiv credite bancare de trezorerie superioare disponibilităŃilor,
ceea ce reflectă dificultăŃi legate de gestiunea financiară pe termen scurt.
44
Analiza pe verticală a bilanŃului vizează şi condiŃiile dintre posturile din activ şi
din pasiv, structura activului trebuie să fie adecvată structurii pasivului, reflectată prin
intermediul unor rate de sinteză care sunt exprimate prin:
1. Rata de finanŃare stabilă a imobilizărilor:
Capitaluri permanente
Rfsi = ≥ 1, care măsoară stabilitatea
Activ imobilizat
resurselor afectate finanŃării activelor durabile, din care:
a. Rata de finanŃare din resurse proprii:
Capitaluri proprii
Rfrp = ≥ 1, exprimă autonomia financiară de care
Activ imobilizat net
dispune întreprinderea.
b. Rata de finanŃare din resurse străine:
Datorii pe termen lung + mediu
Rfrs = ≥ 1, exprimă gradul de insecuritate
Activ imobilizat
financiară a întreprinderii.
2. Rata de lichiditate generală:
Activ circulant
Rlg = ≥ 1, exprimă gradul de lichiditate potenŃială
Datorii pe termen scurt
(echilibrul financiar pe termen scurt), din care:
a. Rata de lichiditate relativă (redusă):
Activ circulant - Stocuri
Rlr = ≥ 1, exprimă capacitatea de rambursare a
Datorii pe termen scurt
datoriilor pe termen scurt.
b. Rata de lichiditate (trezorerie imediată):
Disponibilitati
Rli = ≥ 1, exprimă aptitudinea de rambursare a
Datorii pe termen scurt
datoriilor cu scadenŃa sub un an.
Ratele de sinteză ale bilanŃului se corelează cu ratele de finanŃare determinate
pe baza lui şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii.
Analiza ratelor de finanŃare. Structura finanŃării.
Analiza ratelor de structură a bilanŃului permite studiul structurii financiare a
întreprinderii, respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de
finanŃare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe, de unde rezultă
autonomia (independenŃa) financiară a întreprinderii.
Structura financiară desemnează compoziŃia pasivului bilanŃului (capitaluri
proprii, datorii) şi modul de finanŃare a activităŃii întreprinderii.
Structura finanŃării reflectată prin ratele de structură a pasivului grupează
posturile bilanŃiere după criteriul scadenŃei, vizând raportul între capitalurile proprii
(C) şi datoriile (D), pasivul fiind egal cu suma:
Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii (D), în care D = datorii pe termen
lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an), adică:
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt
Definirea structurii financiare implică şi determinarea raportului între fondurile
pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1
an), care depinde de natura activelor întreprinderii.
Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faŃă
angajamentelor financiare, aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă
gradul de îndatorare şi gradul de lichiditate-solvabilitate.
Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate, astfel:
45
1. Rata îndatorării globale:
Datorii totale
Rig = ≤ 0,5, exprimă dependenŃa întreprinderii de diverşi
Pasiv
creditori şi şansele de rambursare a datoriilor.
Datorii totale
a. Levierul financiar: LF = , depinde de structura finanŃării şi
Capitaluri proprii
are efecte asupra ratei rentabilităŃii capitalurilor proprii (indicatori de risc financiar).
b. Rata autonomiei financiare:
Capitaluri proprii
Raf = ≥ 1; Raf = 1/LF
Datorii totale
c. Rata îndatorării la termen:
Datorii pe termen lung
Rit = , exprimă dependenŃa faŃă de creditori şi este
Capitaluri proprii
afectată de inflaŃie.
2. Capacitatea de îndatorare:
Capitaluri proprii
Ci = ≥ 0,5, exprimă posibilităŃile de îndatorare ale
Capital permanent
întreprinderii.
3. Capacitatea de rambursare:
CAF
Cr = ≥ 0,25, exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi
Datorii totale
rambursa datoriile totale.
Analiza ratelor de rotaŃie a posturilor de bilanŃ
Ratele de rotaŃie furnizează indicaŃii dinamice deoarece permit să se introducă
o dimensiune temporală în analiza bilanŃului, prin evidenŃierea ritmului de reînnoire a
unor componente ale acesteia.
În acest scop se compară elemente statice de patrimoniu din bilanŃ cu
indicatori din contul de rezultate care exprimă fluxuri caracteristice ale activităŃii de
exploatare, cum ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezultă ritmul de reînnoire a
postului din activul sau pasivul bilanŃului.
Ratele astfel determinate caracterizează unul dintre cei mai sintetici indicatori
de eficienŃă, viteza de rotaŃie a posturilor de bilanŃ, prin intermediul numărului de
rotaŃii (N) şi al duratei unei rotaŃii (D).
Principalele rate de rotaŃie a posturilor de bilanŃ sunt următoarele:
CA
1. Nr.de rotaŃii ale activelor: Na = (rotaŃii) şi respectiv:
Activ
T Activ
Durata unei rotaŃii: Da = = . 360 (zile/rotaŃie).
Na CA
CA
2. Nr.de rotaŃii capitaluri propii (C): Nc = (rotaŃii) şi respectiv:
C
Durata unei rotaŃii este exprimată astfel:
T C
Dc = = . 360 (zile/rotaŃie).
Nc CA
3. Nurmărul de rotaŃii active circulante (AC):
CA CA Activ Na
Nac = = x =
Ac Activ Ac Sac
T Ac
Durata unei rotaŃii: Dac = = . 360 (zile/rotaŃie) .
Nac CA
46
CA
4. Numărul de rotaŃii ale activelor: Ns = (rotaŃii), unde
Sm
Si + Sf
Stocul mediu =
2
T Sm
Durata unei rotaŃii: Ds = = . 360 (zile/rotaŃie) .
Ns CA
5. Nr.de rotaŃii ale creanŃelor:
CA
Ncr = (rotaŃii) şi respectiv:
Smcr
Durata de recuperare a creanŃelor:
T Smcr
Dcr = = . 360 (zile) .
Nc CA
6. Nr.de rotaŃii ale furnizorilor:
Cumparari (Aprovizionari)
Nf = (rotaŃii)
Smf
Durata de plată a furnizorilor:
T Smf
Df = = . 360 (zile) .
Smf Cumparari
CA
7. Nr.de rotaŃii ale datoriilor: Nd = (rotaŃii) şi respectiv:
Datorii
Durata de folosire a surselor atrase:
Datorii
Ddat = . 360 (zile) .
CA
Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate spre deosebire de ratele de structură, ratele de
finanŃare şi ratele de rotaŃie servesc la evaluarea performanŃelor întreprinderii într-o
viziune dinamică.
Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea sub formă de raport a unui
indicator (EBE, Rexp, Rbrut, Rnet) cu un indicator ce exprimă fluxul global de
activitate (CA) sau mijloacele utilizate pentru obŃinerea rezultatului (Capitalul
economic sau investit, Capitalul propriu, Costurile de producŃie).
În funcŃie de factorii raportului există două categorii de rate: ratele de marjă şi
ratele de randament şi rentabilitate.
1. Ratele de marjă permit aprecierea eficienŃei întreprinderii în activitatea
comercială şi exprimă profitabilitatea acesteia în raport cu actitatea de exploatare
sau cu activitatea globală, după cum urmează:
- în raport cu exploatarea, există mai multe rate:
Marja comerciala EBE Rexp
R1 = ; R2 = ; R3 =
CA CA CA
- în raport cu activitatea globală, se pot determina următoarele rate:
CAF Rnet
R4 = ; R5 = (rata marjei nete)
CA CA
2. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii:
- ratele de randament exprimă un raport între un rezultat la o formă de
evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere, astfel:
EBE
Re1 = (rentabilitatea economică brută) ce
Activul imobilizat brut + NFRE
permite aprecierea performanŃei exploatării şi facilitează comparaŃiile intrasectoariale.
47
EBE
Re2 = exprimă rentabilitatea economică brută şi permite
Activ total
evaluarea performanŃei investiŃiilor şi poate fi introdus într-un lanŃ de rapoarte pentru
calculul randamentului economic al activelor.
Rexp EBE Rexp
Re3 = = .
Activ total Activ total EBE
Randamentul economic al activelor poate fi exprimat şi prin lanŃul de rapoarte:
Rexp CA Ac
Re = · ·
CA Ac Activ
3. Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de
a crea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care ar permite
remunerarea capitalurilor acŃionarilor (dividende) şi autofinanŃarea întreprinderii.
Rezultatul exercitiului
Rezultatul rentabilităŃii financiare (Rf) = . 100 (%) , care
Capitaluri proprii
oferă o informaŃie privind rata de remunerare a investiŃiilor realizate de acŃionari care
au constituit iniŃial capitalul întreprinderii care au lăsat în rezervă o parte din beneficii.
Rata rentabilităŃii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr):
Rezultat net Rezultat brut (1 - i)
Rfn = = = Rfbr (1-i), în care:
Capital propriu Capital propriu
i – cota de impozit pe profit.
Pentru stabilirea factorilor de creştere a rentabilităŃii financiare, se recurge la
lanŃul de rate de forma:
Rex Rex CA Ac Pasiv
Rf= = x x x
C CA Ac Activ C
Pasiv C+D D
unde: = =1+ = 1 + LF, reflectă structura finanŃării.
C C C
LF - levier financiar (rata îndatorării).
4. Analiza solvabilităŃii şi lichidităŃii
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faŃă scadenŃelor pe
termen lung şi mediu şi depinde de mărimrea datoriilor cu asemenea scadenŃe şi de
cheltuielile financiare (Costul îndatorării).
Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a
întreprinderii, dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a
bilanŃului. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient
pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.
Solvabilitatea este apreciată prin:
1. Activul net contabil: ANC = Total activ - Total datorii. Când ANC > 0, atunci
întreprinderea este solvabilă.
2. Rata solvabilităŃii patrimoniale:
Capital propriu
Rsp = , exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv a
Pasiv
cărei valoare numerică trebuie să se încadreze între 0,3-0,5, valorile peste 0,5
reflectând o situaŃie normală.
3. Rata solvabilităŃii generale:
Activul total
Rsg =
Datorii totale
48
Capital propriu
4. Rsg = >1
Datorii pe termen lung
Capacitatea de autofinantare
5. Rsg =
Datorii pe termen lung
Datorii totale (D)
6. Rata îndatorării totale: Rd =
Capital propriu (C)
7. Rata îndatorării pe termen lung:
Datorii > 1an
Rdtl =
Capital propriu
8. Capacitatea de îndatorare:
Capital propriu
Cd = ≥ 0,5
Capital permanent
9. Capacitatea de rambursare:
(CAF)
Cr = > 1/4
Datorii totale
10. Rata cheltuielilor financiare:
Cheltuieli financiare (Chfin)
Rcf =
Rezultatul din exploatare (Rexp)
11. Rata cheltuielilor financiare:
Cheltuieli financiare (Chfm)
Rcf = x 100 < 3%
Cifra de afaceri
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor pe
termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în
disponibilităŃi. O întreprindere este "lichidă" când resursele degajate de operaŃiunile
curente ale exerciŃiului îi furnizează suficiente disponibilităŃi pentru a face faŃă
scadenŃelor pe termen scurt.
Lichiditatea poate să fie apreciată:
1. Fondul de rulment financiar = Active circulante - Datorii curente (pe termen
scurt)
2. Rata lichidităŃii generale:
Active circulante
Rlg =
Datorii curente
3. Rata lichidităŃii reduse:
Active circulante - Stocuri
Rlr =
Datorii pe termen scurt
4. Rata de lichiditate imediată:
Disponibil itati
Rli = (0,2 - 0,3)
Datorii pe termen scurt
49
Capitolul 7 - ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI
Tabloul de finanŃare
Utilizări Resurse
1. Dividende distribuite 1. CAF
2. AchiziŃii elemente de activ imobilizat 2. Cesiune (reducere) de elemente de
a. Imobilizări corporale activ imobilizat
b. Imobilizări financiare 3. Creştere de capitaluri proprii (aporturi
noi în numerar)
3. Rambursare de datorii financiare 4. Creştere datorii financiare
Creşterea FRNG (± ∆FRNG) -
50
Tabloul de finanŃare Utilizări-Resurse astfel elaborat premite să se analizeze
politica de investiŃii şi de finanŃare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile
echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută.
51
BIBLIOGRAFIE
52
53