Michel FOUCAULT

Altfel de spa ii

(Dits et écrits, Gallimard, 1994, vol. IV, pp. 752-763)

Marea obsesie care a bîntuit, cum se $tie, secolul al XIX-lea a fost istoria: teme ale dezvolt)rii $i opririi,
teme ale crizei $i ale ciclului, teme ale acumul)rii trecutului, enorm) supraînc)rcare cu mor*i, r)cire
amenin*)toare a lumii. În al doilea principiu al termodinamicii $i-a aflat secolul al XIX-lea partea covîr$itoare a
resurselor sale mitologice. Epoca actual) ar fi, poate, mai curînd epoca spa*iului. Sîntem în epoca simultanului,
a juxtapunerii, a aproapelui $i departelui, a al)turatului, a dispersatului. Ne afl)m într-un moment în care lumea
se percepe pe sine mai pu*in, cred, ca o mare via*) care s-ar dezvolta în timp, cît ca o re*ea ce leag) puncte $i î$i
urze$te labirintul. S-ar putea, poate, afirma c) unele dintre conflictele care anim) polemicile de ast)zi au loc
între pio$ii descenden*i ai timpului $i locuitorii îndîrji*i ai spa*iului. Structuralismul, sau cel pu*in ceea ce se
grupeaz) sub acest nume pu*in cam general, reprezint) str)dania de a stabili, între elemente care au putut fi
repartizate în timp, un ansamblu de rela*ii care le face s) apar) ca juxtapuse, opuse, implicate unele de c)tre
altele, pe scurt, ca un fel de configura*ie; $i, la drept vorbind, aici nu este vorba de o negare a timpului; ci de o
anumit) modalitate de a trata ceea ce numim timp $i ceea ce numim istorie.
Se cuvine, cu toate acestea, s) remarc)m c) spa*iul care apare, ast)zi, la orizontul grijilor, teoriei $i
sistemelor noastre nu reprezint) o inova*ie; spa*iul însu$i, în experien*a occidental), are o istorie, $i nu este
permis) ignorarea acestei încruci$)ri fatale a timpului cu spa*iul. Am putea spune, pentru a retrasa foarte grosier
aceast) istorie a spa*iului, c) în Evul Mediu el era un ansamblu ierarhizat de locuri: locuri sacre $i locuri profane,
locuri protejate $i locuri, dimpotriv), deschise $i lipsite de ap)rare, locuri urbane $i locuri rurale (aceasta în ceea ce
prive$te via*a real) a oamenilor); pentru teoria cosmologic), existau locurile supraceleste opuse locului celest; iar
la rîndul s)u, locul celest se opunea locului terestru; existau locurile în care lucrurile se aflau a$ezate pentru c)
fuseser) deplasate cu violen*) $i, apoi, locurile în care lucrurile î$i aflau amplasarea $i repausul fire$ti. Toat)
aceast) ierarhie, opozi*ie, intersectare de locuri constituia ceea ce, foarte grosier, am putea numi spa*iul medieval:
un spa*iu de localizare.
Acest spa*iu al localiz)rii s-a deschis o dat) cu Galilei, c)ci adev)ratul scandal al operei lui Galilei nu îl
constituie atît faptul de a fi descoperit, de a fi redescoperit, mai curînd, c) P)mîntul se învîrte în jurul soarelui, cît
acela de a fi constituit un spa*iu infinit $i infinit deschis; astfel încît locului Evului Mediu se g)sea întrucîtva
dizolvat, locul unui lucru nu mai era decît un punct în mi$carea sa, a$a cum repausul unui lucru nu mai era decît
mi$carea sa infinit încetinit). Altfel spus, o dat) cu Galilei, începînd din secolul al XVII-lea, întinderea ia locul
localiz)rii.
În zilele noastre, amplasarea se substituie întinderii care ea îns)$i se substituise localiz)rii. Amplasarea
e definit) de rela*iile de vecin)tate între puncte sau elemente; formal, acestea pot fi descrise ca ni$te serii,
arbori, împletituri.
Se cunoa$te, pe de alt) parte, importan*a problemelor de amplasare în tehnica contemporan): stocarea
informa*iei sau a rezultatelor par*iale ale unui calcul în memoria unei ma$ini, circula*ia elementelor discrete, cu
solu*ie aleatorie (precum, pur $i simplu, automobilele sau, la urma urmelor, sunetele pe o linie telefonic)),
reperarea elementelor, marcate sau codificate, în interiorul unui ansamblu care este fie repartizat la întîmplare,
fie clasificat într-o clasificare univoc), fie clasificat conform unei clasific)ri plurivoce etc.
În mod înc) $i mai concret, problema locului sau a amplasamentului se pune, pentru oameni, în termeni
de demografie; iar aceast) din urm) problem) a amplas)rii umane nu este doar problema de a $ti dac) va exista
suficient loc pentru om în lume – problem) oricum deosebit de important) –, ci $i problema de a $ti ce rela*ii de
vecin)tate, ce tip de stocare, de circula*ie, de reperaj, de clasificare a elementelor umane trebuie s) fie re*inute
de preferin*) într-o situa*ie sau alta pentru atingerea unui scop sau altul. Ne afl) într-o epoc) în care spa*iul ni
se ofer) sub forma unor rela*ii de amplasare.
Cred, în tot cazul, c) nelini$tea de azi prive$te fundamental spa*iul, în mult mai mare m)sur) decît timpul;
timpul nu apare, probabil, decît ca unul dintre jocurile de distribu*ie posibile între elementele ce se repartizeaz) în
spa*iu.
Or, în ciuda tuturor tehnicilor care îl invadeaz), în ciuda întregii re*ele de cunoa$tere care permit
determinarea $i formalizarea sa, spa*iul contemporan nu este, poate, în întregime desacralizat – spre deosebire,
desigur, de timp, care a fost desacralizat în secolul al XIX-lea. A existat, fire$te, o anumit) desacralizare
teoretic) a spa*iului (cea c)reia opera lui Galilei i-a dat semnalul), dar noi înc) nu am ajuns, poate, pîn) la o
desacralizare practic) a spa*iului. :i poate c) via*a noastr) ascult) înc) de un anumit num)r de opozi*ii de care
nu ne putem atinge, c)rora institu*ia $i practica n-au îndr)znit s) le aduc) înc) atingere: ni$te opozi*ii pe care le
admitem ca date: acelea, de pild), între spa*iul privat $i spa*iul public, între spa*iul familiei $i spa*iul social,
între spa*iul cultural $i spa*iul util, între spa*iul de distrac*ie $i spa*iul de munc); toate continu) înc) s) fie
animate de o surd) sacralizare.
Opera – imens) – a lui Bachelard, descrierile fenomenologilor ne-au înv)*at c) noi nu tr)im într-un
spa*iu omogen $i vid, ci, din contr), într-un spa*iu înc)rcat în totalitate de calit)*i, un spa*iu, poate, bîntuit
totodat) de fantasme; spa*iul percep*iei noastre primare, acela al reveriilor noastre, acela al pasiunilor noastre
de*in în ele însele calit)*i care sînt ca $i intrinseci; este un spa*iu u$or, eterat, transparent, sau, dimpotriv), un
spa*iu obscur, pietros, îngr)m)dit: un spa*iu de sus, al culmilor, sau, din contr), un spa*iu de jos, al noroiului,
un spa*iu care poate fi curg)tor ca apa vie, un spa*iu care poate fi fixat, înghe*at precum piatra sau precum
cristalul.
Totu$i, aceste analize, de$i fundamentale pentru reflec*ia contemporan), privesc mai cu seam) spa*iul
l)untric. Despre spa*iul exterior a$ dori s) vorbesc acum.
Spa*iul în care tr)im, de care sîntem atra$i în afara nou) în$ine, în care se desf)$oar) tocmai erodarea
vie*ii, timpului $i istoriei noastre, acest spa*iu care ne roade $i ne br)zdeaz) este $i în el însu$i un spa*iu
eterogen. Altfel spus, noi nu tr)im într-un soi de vid, în interiorul c)ruia s-ar putea situa indivizi $i lucruri. Nu
tr)im în interiorul unui vid care s-ar colora cu diferite umbre $i lumini, tr)im în)untrul unui ansamblu de rela*ii
care definesc amplasamente ireductibile unele la altele $i absolut nesuperpozabile.
S-ar putea, desigur, întreprinde descrierea acestor diferite amplas)ri, c)utîndu-se ansamblul de rela*ii
prin care acest amplasament poate fi definit. Descrierea, de exemplu, a ansamblului de rela*ii ce definesc
amplasamentele de trecere, str)zile, trenurile (un tren este un extraordinar fascicol de rela*ii, dat fiind c) este
ceva prin care se trece, dar $i ceva cu ajutorul c)ruia se poate trece de la un punct la altul $i, nu în ultimul rînd,
ceva care trece). Prin intermediul fascicolelor de rela*ii care ne permit s) le definim, am putea s) descriem acele
amplas)ri de oprire provizorie care sînt cafenelele, cinematografele sau plajele. Prin intermediul propriei re*ele
de rela*ii, am putea de asemenea defini $i amplasarea ad)postului, închis sau semi-închis, pe care îl constituie
casa, camera, patul etc. Ceea ce m) intereseaz) îns), dintre toate aceste amplasamente, sînt acelea dintre ele
care prezint) curioasa proprietate de a se afla în rela*ie cu toate celelalte amplasamente, dar în a$a fel încît
suspend), neutralizeaz) sau r)stoarn) ansamblul raporturilor care sînt desemnate, reflectate sau gîndite prin
intermediul lor. Aceste spa*ii, întrucîtva, care sînt în rela*ie cu toate celelalte, contrazicînd, totu$i, celelalte
amplasamente, sînt de dou) mari tipuri.
Mai întîi, utopiile. Utopiile sînt amplasamentele f)r) un loc real. Sînt amplasamentele care între*in cu
spa*iul real al societ)*ii un raport general de analogie direct) sau r)sturnat). Sînt societatea îns)$i, perfec*ionat),

2
sau reversul societ)*ii, dar, oricum, aceste utopii sînt ni$te spa*ii fundamental ireale.
Exist) apoi, $i aceasta probabil în orice cultur), în orice civiliza*ie, locuri reale, locuri efective, locuri
desenate în chiar procesul de instituire a societ)*ii, $i care sînt un fel de contra-amplasamente, un soi de utopii
efectiv realizate în care amplasamentele reale, toate celelalte amplasamente reale care se pot g)si în interiorul
culturii sînt în acela$i timp reprezentate, contestate $i inversate, ni$te specii de locuri aflate în afara oric)rui loc,
chiar dac) sînt localizabile în mod efectiv. Aceste locuri, dat fiind c) sînt absolut altfel decît toate celelalte
amplasamente pe care le reflect) $i despre care vorbesc, le voi numi, prin opozi*ie fa*) de utopii, heterotopii; $i
cred c) între utopii $i aceste amplasamente absolut altfel, aceste heterotopii, exist), f)r) doar $i poate, un soi de
experien*) mixt), de mijloc, care va fi fiind oglinda. La urma urmelor, oglinda este o utopie, dat fiind c) este un
loc f)r) loc. În oglind), eu m) v)d acolo unde nu sînt, într-un spa*iu ireal ce se deschide în chip virtual în
spatele suprafe*ei, sînt, acolo unde nu sînt, un fel de umbr) care-mi ofer) propria-mi vizibilitate, care-mi
permite s) m) privesc acolo unde sînt absent: utopia oglinzii. Dar este, în acela$i timp, $i o heterotopie, în
m)sura în care oglinda exist) cu adev)rat $i are, asupra locului pe care-l ocup, un fel de efect retroactiv; pornind
de la oglind) m) descop)r eu absent din locul în care sînt din moment ce m) v)d în ea. Pornind de la aceast)
privire care, într-un fel, m) vizeaz), din adîncul acestui spa*iu virtual aflat de partea cealalt) a oglinzii, eu revin
c)tre mine, reîncep s)-mi îndrept privirea spre mine însumi $i s) m) reconstitui acolo unde sînt; oglinda
func*ioneaz) ca heterotopie în sensul c) face ca locul pe care eu îl ocup în momentul cînd m) privesc în ea s)
fie în acela$i timp absolut real, legat de întregul spa*iu ce-l înconjoar), $i absolut ireal, dat fiind c) e obligat,
pentru a fi perceput, s) treac) prin acel punct virtual aflat în fa*a lui.
Cît prive$te heterotopiile propriu-zise, cum ar putea fi ele descrise, ce sens au? Am putea s) ne
imagin)m, nu o $tiin*), deoarece conceptul de o $tiin*) este uzat în momentul de fa*), ci un fel de descriere
sistematic) care ar avea ca obiect, într-o societate dat), studiul, analiza, descrierea, “lectura”, cum ne place s)
spunem acum, a acestor spa*ii diferite, a acestor locuri cu totul altfel, un soi de contestare deopotriv) mitic) $i
real) a spa*iului în care tr)im; aceast) descriere s-ar putea numi heterotopologie. Primul principiu e c) nu
exist), probabil, cultur) în lume care s) nu-$i constituie heterotopii. Aceasta este o constant) a întregului grup
uman. Îns) heterotopiile îmbrac), fire$te, forme dintre cele mai variate $i este posibil s) nu putem g)si nici o
form) de heterotopie care s) fie absolut universal). Ele pot fi, totu$i, clasificate în dou) mari tipuri.
În societ)*ile a$a-zis “primitive”, exist) o form) de heterotopie pe care a$ numi-o heterotopie de criz),
în sensul c) exist) anumite locuri privilegiate, sau sacre, sau interzise rezervate în exclusivitate indivizilor care
se afl), în raport cu societatea $i în mijlocul grupului uman în care-$i duc via*a, în stare de criz). Adolescen*ii,
femeile pe perioada menstrua*iei, femeile care stau s) nasc), b)trînii etc.
În societatea noastr), aceste heterotopii de criz) nu înceteaz) s) dispar), chiar dac) mai putem g)si
unele resturi ale lor. De exemplu, colegiul, în forma sa din secolul al XIX-lea, sau, pentru b)ie*i, serviciul
militar au jucat cu siguran*) un astfel de rol, primele manifest)ri ale sexualit)*ii virile trebuind, tocmai, s) aib)
loc “altundeva” decît în cadrul familiei. Pentru fetele tinere, mai exista, pîn) la jum)tatea secolului XX, o
tradi*ie care se numea “voiajul de nunt)”; era o tem) ancestral). Deflorarea tinerei fete nu putea s) aib) loc
“nic)ieri” $i, atunci, trenul sau hotelul reprezentau tocmai acest loc de nic)ieri, aceast) heterotopie lipsit) de
repere geografice.
Îns) aceste heterotopii de criz) dispar ast)zi, fiind înlocuite, dup) p)rerea mea, cu heterotopii pe care le-
am putea numi de devia*ie: cele în care sînt plasa*i indivizii al c)ror comportament este deviant în raport cu media
sau cu norma impus). Acestea sînt casele de odihn), clinicile psihiatrice; sînt, desigur, $i închisorile, c)rora ar
trebui, desigur, s) le ad)ug)m $i c)minele de pensionari, care se afl), întrucîtva, la limita dintre heterotopia de
criz) $i heterotopia de devia*ie, dat fiind c), la urma urmelor, b)trîne*ea este o criz) dar $i o devia*ie, din moment
ce, în societatea noastr) în care umplerea cu distrac*ii a timpului liber constituie regula, inactivitatea formeaz) un

3
fel de devia*ie.
Al doilea principiu al acestei descrieri a heterotopiilor este acela c), de-a lungul istoriei sale, o societate
poate face s) func*ioneze în moduri foarte diferite o heterotopie care exist) $i care n-a încetat vreodat) s)
existe; într-adev)r, fiecare heterotopie are o func*ionare precis) $i determinat) în)untrul societ)*ii, $i aceea$i
heterotopie poate, în func*ie de sincronia culturii în care se g)se$te, s) aib) o func*ionare sau alta.
Voi lua ca exemplu ciudata heterotopie a cimitirului. Cimitirul este f)r) doar $i poate un spa*iu altfel în
compara*ie cu spa*iile culturale obi$nuite, un spa*iu, cu toate acestea, aflat în leg)tur) cu totalitatea
amplasamentelor cet)*ii, sau societ)*ii, sau satului, dat fiind c) fiecare individ, fiecare familie se întîmpl) s)
aib) rude în cimitir. În cultura occidental), cimitirul a existat practic dintotdeauna. A suferit, îns), muta*ii
importante. Pîn) la sfîr$itul secolului al XVIII-lea, cimitirul era a$ezat în inima cet)*ii, al)turi de biseric).
Exist) acolo o întreag) ierarhie de morminte posibile. Exista groapa comun), în care cadavrele î$i pierdeau pîn)
$i ultima urm) de individualitate, mai existau cîteva morminte individuale $i, în sfîr$it, mormintele din interiorul
bisericii. Aceste morminte erau la rîndul lor de dou) feluri. Fie ni$te simple dale cu cîte inscrip*ie, fie mausolee cu
statui. Acest cimitir care era ad)postit în spa*iul sacru al bisericii a dobîndit în civiliza*iile moderne o cu totul alt)
înf)*i$are, $i, curios, tocmai în epoca în care civiliza*ia a devenit, cum atît de grosier se spune, “atee”, cultura
occidental) a inaugurat ceea ce se nume$te cultul mor*ilor.
Era, în fond, cît se poate de firesc ca în epoca în care se credea efectiv în reînvierea corpurilor $i în
nemurirea sufletului, r)m)$i*elor p)mînte$ti s) nu li se acorde o importan*) capital). Dimpotriv), în momentul
în care nu mai sîntem atît de siguri c) avem un suflet, c) trupul va reînvia, trebuie s) ar)t)m, poate, mult mai
mult) aten*ie acestor r)m)$i*e p)mînte$ti, care constituie pîn) la urm) singura urm) a existen*ei noastre în lume
$i printre cuvinte.
În tot cazul, începînd abia cu secolul al XIX-lea fiecare a avut dreptul la mica sa cutie pentru propria-i
descompunere personal); dar, pe de alt) parte, tot abia cu începere din secolul al XIX-lea au început cimitirele
s) fie situate la limita exterioar) a ora$elor. Corelativ cu aceast) individualizare a mor*ii $i cu aceast) apropriere
burghez) a cimitirului, a ap)rut $i obsesia mor*ii ca “boal)”. Mor*ii sînt cei care, se presupune, le aduc celor vii
bolile, $i tocmai prezen*a $i proximitatea mor*ilor în preajma caselor, a bisericii, aproape în mijlocul str)zii e
cea care propag) moartea. Aceast) mare tem) a maladiei r)spîndite prin contagiunea cimitirelor a persistat pîn)
la sfîr$itul secolului al XVIII-lea; $i de-abia pe parcursul secolului al XIX-lea a început a se purcede la
deplasarea cimitirelor spre periferii. Cimitirele nu mai constituie atunci vîntul sacru $i nemuritor al ora$ului, ci
“ora$ul cel)lalt”, în care fiecare familie î$i are locuin*a sa neagr).
Al treilea principiu. Heterotopia are puterea de a juxtapune într-un singur loc mai multe spa*ii, mai
multe amplasamente care, în ele însele, sînt incompatibile. Astfel, teatrul face s) se succead) pe dreptunghiul
scenei o întreag) serie de locuri str)ine unele de altele; la fel, cinematograful este un o foarte curioas) sal)
dreptunghiular) în fundul c)reia, pe un ecran cu dou) dimensiuni, vedem proiectîndu-se un spa*iu cu trei
dimensiuni; dar poate c) exemplul cel mai vechi al acestor heterotopii în form) de amplasamente contradictorii
îl constituie gr)dina. Nu trebuie s) uit)m c) gr)dina, surprinz)toare crea*ie milenar) de-acum, avea în Orient
semnifica*ii foarte profunde $i întrucîtva suprapuse. Gr)dina tradi*ional) a persanilor era un spa*iu sacru care
trebuia s) reuneasc) în interiorul dreptunghiului s)u patru p)r*i reprezentînd cele patru p)r*i ale lumii, cu un
spa*iu înc) $i mai sacru decît celelalte care era un fel de ombilic, buricul lumii a$ezat în mijlocul acesteia (aici
se afla vasul decorativ $i jetul de ap)); $i întreaga vegeta*ie a gr)dinii trebuia s) se repartizeze în acest spa*iu, în
acest soi de microcosmos. Cît prive$te covoarele, la originea acestea erau reproduceri de gr)dini. Gr)dina este
un covor pe care întreaga lume vine s)-$i împlineasc) perfec*iunea simbolic), iar covorul, un fel de gr)din)
mobil) prin spa*iu. Gr)dina este cea mai mic) parcel) a lumii $i, apoi, totalitatea lumii. Înc) din str)fundurile
Antichit)*ii, gr)dina este un soi de heterotopie fericit) $i universalizant) (de aici, gr)dinile noastre zoologice).

4
 Al patrulea principiu. Cel mai adesea, heterotopiile sînt legate de anumite decup)ri ale timpului, ceea
ce înseamn) c) ele deschid spre ceea ce am pute numi, din pur) simetrie, heterocronii; heterotopia începe s)
func*ioneze din plin atunci cînd oamenii se afl) într-un soi de ruptur) absolut) cu timpul lor tradi*ional; se vede,
prin acest fapt, c) cimitirul este într-adev)r un loc intens heterotopic, dat fiind c) cimitirul începe cu acea
stranie heterocronie care e, pentru un individ, pierderea vie*ii, $i cu aceast) cvasi-eternitate în care el nu
înceteaz) s) se dizolve $i s) dispar).
În general privind lucrurile, într-o societate precum a noastr), heterotopia $i heterocronia se
organizeaz) $i se aranjeaz) într-un mod relativ complicat. Exist), mai întîi, heterotopiile timpului ce se
acumuleaz) la infinit, de pild) muzeele $i bibliotecile; muzeele $i bibliotecile sînt ni$te heterotopii în care
timpul nu înceteaz) s) se adune $i s) se ca*ere în vîrful lui însu$i, în vreme ce în secolul al XVII-lea $i chiar
pîn) la sfîr$itul celui de-al XVIII-lea, muzeele $i bibliotecile erau expresia unei alegeri individuale. Ideea, în
schimb, de a acumula totul, ideea de a constitui un fel de arhiv) general), voin*a de a închide într-un singur loc
toate timpurile, toate epocile, toate formele, toate gusturile, ideea de a constitui un loc al tuturor timpurilor care
s) fie, el însu$i, în afara timpului, inaccesibil mu$c)turii sale, proiectul de a organiza, în felul acesta, un soi de
acumulare continu) $i nesfîr$it) a timpului într-un loc inamovibil, ei bine, toate acestea apar*in modernit)*ii
noastre. Muzeul $i biblioteca sînt ni$te heterotopii proprii culturii occidentale din secolul al XIX-lea.
Opuse acestor heterotopii legate de acumularea timpului, exist) heterotopii legate, dimpotriv), de timp
în ce are acesta mai futil, mai pasager, mai precar, $i aceasta la modul s)rb)torii. Ni$te utopii care nu mai sînt
eternitare, ci absolut cronice. A$a sînt tîrgurile $i iarmaroacele, acele minunate amplasamente vide de la
marginea ora$elor care se umplu, o dat) sau de dou) ori pe an, cu bar)ci, rafturi, obiecte heteroclite, lupt)tori,
femei-$arpe, cînt)re*e de doi bani. Foarte recent îns), s-a inventat o nou) heterotopie: satele de vacan*); aceste
sate polineziene care ofer) trei scurte s)pt)mîni de nuditate primitiv) $i etern) locuitorilor din ora$e; $i vede*i
c), prin cele dou) forme de heterotopie, se întîlnesc aceea a s)rb)torii $i aceea a eternit)*ii timpului ce se
acumuleaz), bordeiele din stuf de la Djerba se înrudesc, într-un anumit sens, cu bibliotecile $i cu muzeele, c)ci,
reg)sind traiul polinezian, noi abolim timpul, dar la fel de bine timpul este reg)sit, întreaga istorie a omenirii
revine la surs) ca într-un soi de mare cunoa$tere nemijlocit).
Al cincilea principiu. Heterotopiile presupun întotdeauna un sistem de deschidere $i închidere care în
acela$i timp le izoleaz) $i le face penetrabile. În general, într-un amplasament heterotopic nu se intr) ca într-o
moar). E$ti fie constrîns, ca în cazul caz)rmii $i al închisorii, fie trebuie s) te supui unor rituri $i unor purific)ri.
Într-o heterotopie nu po*i s) p)trunzi decît cu o anumit) permisiune $i numai o dat) ce-ai s)vîr$it un anumit num)r
de gesturi. Exist), de altfel, heterotopii consacrate în întregime acestor activit)*i de purificare, purificare jum)tate
religioas), jum)tate igienic), ca în hammam-urile musulmanilor, sau purificare aparent pur igienic), ca în saunele
scandinave.
Exist) altele, dimpotriv), care au pur $i simplu aerul unor deschideri, dar care, în general, ascund
ciudate excluderi; toat) lumea poate s) intre în aceste amplasamente heterotopice, îns) aceasta nu este, la drept
vorbind, decît o iluzie: crezi c) intri $i e$ti, prin chiar faptul c) ai intrat, exclus. M) gîndesc, de exemplu, la
celebrele camere existente în marile ferme din Brazilia $i, în general, din America de Sud. U$a de intrare în
aceste înc)peri nu d)dea în camera central), în care tr)ie$te familia, $i orice individ care-i trecea pragul, orice
c)l)tor avea dreptul s) împing) aceast) u$), s) intre în camer) $i s) doarm) o noapte. Or, aceste camere erau
astfel concepute, încît individul care intra în ele nu ajungea niciodat) în inima familiei, era absolut musafirul
aflat în trecere, nu era cu adev)rat un invitat. Acest tip de heterotopie, care a disp)rut practic, acum, din
civiliza*iile noastre, ar mai putea fi, poate, reg)site în faimoasele camere americane de motel, în care intri cu
ma$ina $i cu amanta $i unde sexualitatea ilegal) este în acela$i timp absolut ferit) $i absolut ascuns), *inut) la
distan*) f)r) a fi, totu$i, l)sat) în aer liber.

5
 În fine, ultima tr)s)tur) caracteristic) a heterotopiilor este aceea c) ele au, în raport cu spa*iul restant, o
func*ie. Aceasta se desf)$oar) între doi poli extremi. Ele au fie rolul de a crea un spa*iu de iluzie care denun*)
ca înc) $i mai iluzoriu întregul spa*iu real, toate amplasamentele în interiorul c)rora via*a uman) este închis).
Poate c) tocmai acesta a fost rolul pe care atîta vreme l-au jucat faimoasele case închise (maison closes:
bordeluri) de care acum sîntem priva*i. Fie, din contr), creînd un alt spa*iu, un alt spa*iu real, la fel de perfect,
de meticulos, de bine aranjat pe cît de dezordonat, de prost alc)tuit $i de r)mas în stadiul de schi*) este al
nostru. Aceasta ar fi o heterotopie nu de iluzie ci de compensa*ie, $i stau $i m) întreb dac) nu a$a au func*ionat,
mai mult sau mai pu*in, anumite colonii.
În unele cazuri, acestea au jucat, la nivelul organiz)rii generale a spa*iului terestru, rolul de heterotopie.
M) gîndesc, de pild), la momentul primului val de colonizare, din secolul al XVII-lea, la acele societ)*i
puritane pe care englezii le-au întemeiat în America $i care erau ni$te locuri altfel cu totul perfecte.
M) gîndesc, de asemenea, $i la extraordinarele colonii ale iezui*ilor întemeiate în America de Sud:
colonii miraculoase, absolut reglate, în care perfec*iunea uman) era efectiv atins). Iezui*ii din Paraguay
înfiin*aser) colonii în care existen*a era reglat) în fiecare dintre punctele sale. Satul era dispus conform unei
repartiz)ri riguroase în jurul unei pie*e dreptunghiulare în fundul c)reia se afla biserica; pe o latur), colegiul, pe
cealalt), cimitirul, iar în fa*a bisericii se deschidea o strad) pe care o alta venea s-o intersecteze în unghi drept;
familiile aveau, fiecare, mica lor caban) de-a lungul acestor dou) axe, $i astfel era reprodus cu exactitate
semnul lui Christos. Cre$tin)tatea marca, în felul acesta, cu semnul s)u fundamental spa*iul $i geografia lumii
americane.
Via*a cotidian) a indivizilor era reglementat) nu cu *ignalul, ci cu clopotul. Trezirea era fixat) pentru
toat) lumea la aceea$i or), munca începea pentru toat) lumea la aceea$i or); mesele erau la prînz $i la cinci
dup)-amiaza; dup) care toat) lumea se culca, iar la miezul nop*ii avea loc ceea ce se numea trezirea conjugal),
ceea ce înseamn) c), la dang)tul clopotului, fiecare î$i f)cea datoria.
Bordelurile $i coloniile sînt dou) tipuri extreme ale heterotopiei, $i dac) ne gîndim c), pîn) la urm),
vaporul este o bucat) plutitoare de spa*iu, un loc f)r) de loc, care tr)ie$te prin el însu$i, este închis în sine fiind,
totodat), l)sat în voia infinitului m)rii $i, din port în port, din cart în cart, din bordel în bordel, merge pîn) în
colonii pentru a c)uta tot ce au acestea mai pre*ios în gr)dinile lor, ve*i în*elege de ce, pentru civiliza*ia noastr),
începînd din secolul al XVI-lea $i pîn) în zilele noastre, vaporul a fost, în acela$i timp nu doar, fire$te, cel mai
mare instrument de dezvoltare economic) (nu despre asta vorbesc acum), ci cea mai important) rezerv) de
imagina*ie. Nava este heterotopia prin excelen*). În civiliza*iile f)r) vapoare, visurile seac), spionatul ia locul
aventurii, iar poli*ia pe acela al corsarilor.

traducere de Bogdan Ghiu