APLICAŢII ALE METODEI PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE LA

ORELE DE INFORMATICĂ ŞI TIC

PROF. DE INFORMATICĂ BERDIE RODICA

LICEUL TEORETIC “AUREL LAZĂR”, ORADEA

Dicţionarul enciclopedic (1993) consideră "Creativitatea ca trăsătură complexă a

personalităţii umane, desemnând capacitatea de a realiza ceva inedit, original".
Pentru că disponibilitatea numită creativitate se remarcă îndeosebi prin atitudine
intelectuală novatoare, ea poate fi dezvoltată printr-o pedagogie adecvată, care trezeşte şi
încurajează acest mod de a privi lucrurile, stimulându-l printr-o problematizare şi
interogaţie permanentă ce pune subiectul în situaţia de a se reanaliza şi redefini continuu.
Mediul familial şi şcolar sunt doi factori ce trebuie menţionaţi atunci când vorbim
de cultivarea creativităţii. Primul mediu de viaţă, cel familial, are un rol decisiv, creând
premisele dezvoltării unui copil creativ. Climatul familial trebuie să aibă anumite
caracteristici pentru a favoriza apariţia creativităţii: nonconvenţionalism, libertate de
exprimare, umor, permisivitate. Apoi, mediul şcolar este cel care descoperă şi cultivă
creativitatea prin mijloace specifice, iar în momentul de faţă se subliniază rolul
strategiilor activ-participative.
În cadrul şcolii există însă şi anumiţi factori perturbatori ai creativităţii. Unul
dintre ei ar fi tipul profesorului inhibitor. Acest tip este lipsit de entuziasm, este în
permanenţă critic (nu laudă niciodată elevii), este rigid şi indisponibil pentru explicaţii
suplimentare. Un astfel de profesor consideră elevul creativ o sursă permanentă de
indisciplină. De asemenea este obsedat de parcurgerea cu sticteţe a programei şi
planificării, neaducând inovaţii în procesul de predare a noţiunilor.
Un alt factor perturbator este evaluarea. Un elev, atunci când când ştie că este
evaluat, va alege calea cea mai uzuală pentru găsirea soluţiei corecte şi nu va încerca să
experimenteze o cale nouă deoarece implică şi riscul de a greşi, deci de a lua o notă mică.
 E drept că în clasa de elevi climatul de creativitate este mai dificil de realizat
decât climatul obişnuit de predare - învăţare, deoarece presupune crearea unor situaţii
capabile să trezească spiritul de iniţiativă, de investigaţie, de găsire a unor modalităţi de
rezolvare originale. Acest lucru, însă, nu rămâne de domeniul imposibilului, deoarece în
prezent sunt utilizate la clasă numeroase metode şi strategii activ-participative.
Una dintre metodele de predare-învăţare interactivă în grup este Metoda
Pălăriilor Gânditoare. Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii
participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt
6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi
negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum
consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc,
dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.
Pălăria albă: Oferă informaţiile şi materialele disponibile în legătură cu
problema dată. Este cea care caută informaţiile, documentaţia (poze, text). Este cea care
stabileşte foarte clar ce se dă, ce se cere, care sunt structurile de date folosite în problemă.
Leagă soluţiile de informaţiile disponibile.Pălăria roşie: Este cea care se ocupă de partea
de design, analizează textul şi culorile, pozele din document şi îşi exprimă sentimentele
faţă de alegere. Este cea care se ocupă de partea de citire a datelor, de mesaje, de
interacţiunea programului cu utilizatorulSpune ce simte în legătură cu soluţiile propuse?
Pălăria neagră: Evidenţiază slăbiciunile (lipsurile) fiecărei soluţii propuse. Caută
minusurile prezentării. Caută erorile din problemă. Pălăria galbenă: Încurajează echipa.
Are în vedere posibilităţile reale de realizare a cerinţelor. Hotărăşte care este ordinea
slide-urilor în prezentare. Hotărăşte strategia reală de rezolvare a problemei. Scrie codul.
Pălăria verde: Prezintă toate soluţiile posibile de rezolvare. Prezintă toate modurile de
aşezare a informaţiei în slide-uri.Pălăria albastră : Defineşte problema. Rezolvă
conflictele, urmăreşte încadrarea în timp
În cele ce urmează am să prezint modul de desfăşurare al activităţii la două clase
de elevi, la materia informatică, respectiv TIC, având ca metodă principală Metoda
Pălăriilor Gânditoare:

I.

2
 Obiectul: Informatică Clasa: a XI-a - profil matematică-informatică (neintensiv)
Tema: Stiva Tipul lecţiei: Lecţie de fixare de cunoştinţe. Durata lecţiei: 1 oră
Obiectivul fundamental: Însuşirea cunoştinţelor privind modul de declarare şi de
utilzare a stivelor alocate static.
Competenţe specifice:
C1. Elevii vor şti cum se implementează o stivă alocată static;
C2. Elevii vor şti care sunt operaţiile elementare ce se pot efectua la nivelul stivei
C3. Elevii vor fi capabili să rezolve probleme ce necesită folosirea structurii de tip stivă
Metode şi procedee didactice:
Explicaţia, conversaţia, exerciţiul, „Metoda Pălăriilor Gânditoare”
Mijloace de învătământ: manualul; Mediul de instruire: sala de clasă
Forme de organizare: Activitate pe grupe
Desfăşurarea lecţiei: verificarea prezenţei, asigurarea că elevii sunt pregătiţi
pentru începerea lecţiei; elevii îşi pregătesc caietul; profesorul va preciza elevilor că
urmează rezolvarea unei probleme cu structura de tip stivă, şi că acest lucru se va face în
echipe de câte 6 elevi. Se formează echipele, se aranjează scaunele pentru a se putea lucra
în cerc. Apoi elevilor li se precizează că fiecare are un rol bine stabilit în echipă, în acest
sens fiecare primeşte o foaie pe care este precizat rolul său şi un coif de hârtie colorat.
Pălăriile albastre primesc în plus o foaie cu problema. (În acest caz: Se dă n un
număr natural, n<=100 şi un şir de n numere întregi. Realizaţi o aplicaţie cu un meniu din
care utilizatorul să aleagă dintre opţiunile: 1. crearea unei stive după regula elementele
nenule din şirul iniţial se adaugă în stivă, elementele nule nu 2.Adăugare element în stivă
3. Extragere de element din stivă 4. Afişarea stivei 5.Ieşire.)
Profesorul se asigură că fiecare „pălărie” şi-a înţeles rolul pe care îl are în
rezolvare prin întrebări puse pe rând elevilor.
Pe parcursul orei, în timp ce elevii rezolvă sarcinile, profesorul se plimbă printre
echipe şi ajută la rezolvare, intervine cu explicaţii, respectiv atenţionează diferitele
„pălării” că nu îşi fac treaba.
În ultimele 10 minute din oră se opreşte rezolvarea şi li se răspunde elevilor care
au întrebat „Ce mai e şi cu pălăriile astea?” sau „De ce avem nevoie de aceste roluri?”
(Precizez că am fost întrebată la ambele clase de către diferiţi elevi) Eu am explicat

3
astfel: Voi şase aţi rezolvat împreună problema. Dacă eraţi singuri acasă sau la şcoală şi
trebuia să rezolvaţi aceeaşi problemă aţi fi „îmbrăcat” pe rând rolul fiecărei pălării, adică
ar fi trebuit să citiţi cu atenţie problema, să stabiliţi ce se dă, ce se cere, să realizaţi
meniul, să vă gândiţi la strategiile de rezolvare, etc (practic se reia explicarea rolurilor).
Apoi profesorul este cel care întreabă pe rând echipa ce mulţumiri-nemulţumiri au
faţă de anumite „pălării” (prin sondaj, ex: ce credeţi, în echipa voastră pălăria albă şi-a
făcut treaba?) şi apoi se pun întrebări de genul „Ţie ţi-a plăcut rolul de pălărie verde? Ai
realizat ce ţi se cerea?” În final se dă tema pentru acasă.
II.
Obiectul: Tehnologia informatiei si comunicatiilor Clasa: a X-a
Tema:Utilizarea aplicatiilor software specializate – PowerPoint – pentru realizarea unui
proiect (Aplicatii practice de laborator)
Tipul lectiei: Fixare de cunoştinţe şi formare de deprinderi şi priceperi
Durata lecţiei: 1 oră.
Obiectivul funadamental: utilizarea corectă a facilităţilor oferite de aplicaţia
PowerPoint
Competenţe specifice: elevii vor fi capabili
C1: să recunoască situaţiile care impun folosirea utilitarului PowerPoint;
C2: să-şi formeze deprinderi de lucru specifice temei de studiu
C3: să definească corect noţiunile teoretice însuşite referitor la aplicaţia PowerPoint;
Metode şi procedee didactice: Explicaţia, conversaţia, exerciţiul, „Metoda Pălăriilor
Gânditoare”
Mijloace de învătământ: manualul; Mediul de instruire: laboratorul de informatică
Forme de organizare: Activitate pe grupe
Desfăşurarea lecţiei: verificarea prezenţei, asigurarea că elevii sunt pregătiţi
pentru începerea lecţiei; elevii îşi pregătesc caietul, pornesc staţiile de lucru; profesorul
va preciza elevilor că urmează realizarea unui proiect, şi că acest lucru se va face în
echipe de câte 6 elevi. Se formează echipele, se aranjează scaunele pentru a se putea lucra
mai uşor (în jurul a 2 calculatoare).
Apoi elevilor li se precizează că fiecare are un rol bine stabilit în echipă, în acest
sens fiecare primeşte o foaie pe care este precizat rolul său şi un coif de hârtie colorat.

4
Pălăriile albastre primesc în plus o foaie cu tema proiectului (se cere realizarea unei
prezentări legată de activitatea lor de Ziua Şcolii care să cuprindă maxim 10 slide-uri cu
poze şi text care pot fi luate de pe internet, menţionez că aveau poze fiecare pe mail, ziua
Liceului „Aurel Lazăr” a fost cu o săptămână în urmă. Se cer efecte de animaţie şi fundal
sonor.) Profesorul se asigură că fiecare „pălărie” şi-a înţeles rolul pe care îl are în
rezolvare prin întrebări puse pe rând elevilor. La calculator lucrează pălăria albă (caută
poze, text, etc), pălăria verde ajutată de cea galbenă, iar pălăria roşie alege culori şi
fonturi, stilul efectului de animaţie, muzica, pălăria neagră caută erori în permanenţă şi îi
atenţionează în caz de nerespectare a cerinţelor.
În ultimele 10 minute se discută despre rolurile unei echipe de programare într-o
firmă, elevii sunt rugaţi să precizeze cine cred ei că are rol de pălărie albastră, neagră, etc.
Apoi se explică rolul metodei şi elevii sunt puşi să-şi aprecieze munca din ora respectivă,
cât şi munca colegilor.
Concluzii şi observaţii:
Metoda poate fi folosită cu succes la orele de fixare de cunoştinţe şi formare de
deprinderi şi priceperi.
Elevii exersează lucrul în echipă, au sarcini bine stabilite şi sunt „luaţi la rost” de
ceilalţi dacă nu şi le îndeplinesc.
Motivaţia pentru ore creşte semnificativ, ora este mai antrenantă.
Profesorul are rol de moderator, el se implică doar dacă apar conflicte ce nu pot fi
rezolvate de pălăria albastră sau dacă se deviază prea mult de la calea de rezolvare
profesorul îi aduce pe drumul cel bun.
Creativitatea profesorului se manifestă în modul în care alege sarcinile, formează
echipele şi alege lecţia la care se va aplica metoda.
Bibliografie:
1. Oprea Crenguţa-Lăcrămioara: “Strategii didactice interactive”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009
2. Moraru Pavel Florin: „Informatica pentru liceu şi bacalaureat - profilul
matematică-informatică, clasa a XI-a, ne-intensiv, varianta C++”, Donaris, Sibiu, 2010
3. Gabriela Florenţa Popescu: „Introducere în psihologia creativităţii”, Editura
Fundaţiei „România de mîine”, Bucureşti, 2010

5
 4. ECDL Modulul 6 „Prezentări Power Point”, Editura Andreco Educaţional,
Bucureşti, 2006