Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Cursul 11
Evaluarea personalităţii prin teste proiective
1) Libertatea de expresie
Subiectul supus unui test proiectiv se găseşte într-o stare de libertate de acţiune, dar care nu este
de durată, de unde necesitatea:
a) introducerii unui material prealabil;
b) introducerii unei anchete ulterioare.
Subiectul este liber să spună sau să facă orice doreşte pornind de la materialul care îi este
prezentat şi de la tipul de activitate care îi este propusă. În situaţia în care se găseşte el, nu există
răspunsuri bune sau rele, fixate dinainte. Prima idee care îi vine în minte este cea bună.
2) Libertatea de timp
Există un număr limitat de şedinţe, în general una singură, pentru aplicarea unui test proiectiv.
În schimb, durata de aplicare a unui test proiectiv este nelimitată: subiectul nu are limită de timp, el
dispune de oricât timp doreşte pentru a răspunde testului.
3) Datorită faptului că, în cazul testului proiectiv totul se “joacă“ într-o singură şedinţă,
“asociaţiile libere“ ale subiectului trebuie provocate. Aşadar, este necesar un material care să
declanşeze aceste asociaţii. Materialul este cât mai inform sau ambiguu cu putinţă: pete de cerneală,
gravuri vagi, cuvinte polimorfe, desene schiţate. Consemnele trimit subiectul la propria lui voinţă: să
deseneze un arbore, un personaj cum doreşte; să combine cartonaşele colorate sau elementele unui joc
de construcţie aşa cum doreşte; să aleagă, dintre mai multe fotografii, pe cele care-i plac şi pe cele care-
i displac.
4) Necesitatea unei anchete, atunci când testul este terminat, pentru a discerne pe viu dinamica
psihică personală care l-a condus pe subiect la furnizarea răspunsurilor pe care tocmai le-a oferit.
5) În situaţia proiectivă există 2 reguli fundamentale cu valoare restrictivă, constrângătoare
pentru subiect :
a) regula nonomisiunii;
b) regula abstinenţei.
Ex : în testul Rorschach, consemnul cere celui testat “să spună tot ceea ce s-ar putea vedea“ în
petele de cerneală - regula nonomisiunii.
Regula abstinenţei rămâne, în general, subînţeleasă: cel testat nu poate să facă decât ceea ce i se
cere - să povestească, să deseneze, să construiască ceea ce-şi imaginează sau ceea ce simte şi nimic
altceva; el este retrimis la situaţia de test, dacă se îndepărtează făţiş de ea.
6) Psihologul este frustrant pentru subiect. El îl obligă pe acesta să dezvăluie dorinţa, dar refuză
să o preia. El adoptă o atitudine de neutralitate binevoitoare. Între el şi cel testat se instituie o relaţie
Psihodiagnoză şi evaluare psihologică individuală şi de cuplu Curs 11
transferenţială, mai mult sau mai puţin manifestă şi mai mult sau mai puţin scurtă, care, după cum
este ea pozitivă sau negativă, stimulează producţiile subiectului sau blocajele sale şi care susţine
conţinutul anumitor răspunsuri.
7) Materialul propus subiectului constituie o mediere între cel care testează şi cel testat.
Subiectul nu-şi dezvăluie dorinţa decât în mod indirect psihologului; el îi vorbeşte acestuia prin
elaborarea pe care o face asupra materialului prezentat.
8) Testul proiectiv prezintă avantajul că subiectul rămâne mai liber (faţă de situaţia din
transfer, din cura psihanalitică). El se angajează repede, intens, dar pentru puţin timp, se simte mai
liniştit datorită faptului că se poate elibera, imediat ce proba se încheie.
9) La modul figurat, faptul că cel testat se află în poziţie şezândă, are semnificaţia unei plonjări
scurte în inconştient: îi lasă mijloacele de a reveni rapid.
10) Structurarea inconştientă a materialului, libertatea răspunsurilor şi a timpului, ambiguitatea
relativă a consemnelor fac din situaţia proiectivă o situaţie relativ “vidă”, vid pe care subiectul trebuie
să-l umple făcând apel nu atât la aptitudinile şi inteligenţa sa, cât la resursele profunde ale personalităţii
sale. Această situaţie vidă are ca efect de a înteţi, de a spori conflictele psihice, de a declanşa angoasa şi
regresia. Angoasa este asociată cu reprezentări fantasmatice inconştiente, care transpar deci în
conţinutul răspunsurilor subiectului, în timp ce mecanismele de apărarea ale Eului împotriva
angoaselor şi împotriva fantasmelor se manifestă mai degrabă în caracteristicile formale ale
răspunsurilor.
La modul general, situaţia proiectivă provoacă regresia în aparatul psihic, de la procesele
secundare, fundamentate pe identitatea gândirii şi pe principiul realităţii, la procesele primare,
fundamentate pe identitatea percepţiei şi pe principiul plăcerii.
În concluzia consideraţiilor privind caracteristicile situaţiei proiective, putem spune că
specificitatea situaţiei proiective decurge din:
a) calitatea particulară a materialului prezentat, deopotrivă ambiguu şi concret;
b) solicitarea asociaţiilor verbale pornind de la acest material prezentat.
c) crearea unui câmp relaţional original între subiect şi examinator, în prezenţa unui obiect mediator,
reprezentat de către test.
d) consemnele au ca sarcină declanşarea mobilizării conduitelor perceptive şi a conduitelor proiective,
prin aceea că cer să se imagineze pornind de la imagine, de la ceea ce se vede.
e) Testele proiective testează
- calitatea raportării la real;
Psihodiagnoză şi evaluare psihologică individuală şi de cuplu Curs 11
TEHNICILE DE ALEGERE SAU ORDONARE - impun selectarea mai multor variante într-un
aranjament cu o ordine anumită.
Testul de clasificare categorială - Gelb şi Goldstein, care l-au introdus în 1920-1925.
A fost introdus iniţial la bolnavii cu agnozii şi afazie. Apreciază incapacitatea subiecţilor de a
clasifica, prin pierderea aptitudinii categoriale. Face o sortare a culorilor. Formarea conceptului
şi a aptitudinii categoriale este dată de relaţiile dintre nivelul de gândire şi caracteristicile
dinamice ale personalităţii subiectului.
Testul O.I.T. - H.C.Tien (Organic Integrity Test) - sortare a formelor celor mai
înrudite. Are valoare în analiza sindromului psiho-organic, la traumatizaţii cranio-cerebrali, în
analiza proceselor involutive cerebrale de tip abiotrofic, a leziunilor vasculare etc..
Testul mozaicului - M.Loewenfeld - cuprinde 456 de piese geometrice colorate diferit.
Cu ele, subiectul trebuie să construiască, în 20 minute, un desen pe o suprafaţă determinată.
Interpretarea rezultatelor se face în raport cu tipul desenului construit: desene normale (abstracte,
reprezentative, conceptuale); desene anormale (incoerente şi compacte, incoerente şi spaţiale,
nereuşite, intermediare, reprezentative).
Testul F.P.T. (Farbenpyramiden Test) - Pfister, completat ulterior de Heiss şi
Hiltmann. Se prezintă ca o piramidă de carouri colorate, dispuse pe cinci rânduri, în total 15
carouri. Culorile sunt dispuse în funcţie de semnificaţia lor afectivă pentru personalitate: culorile
extraversiei (roşu, oranj, galben), culorile echilibrului (verde); culorile introversiei (albastru şi
violet); culorile personalităţii profunde (alb, maro, gri, negru). Se cere subiectului să compună
trei piramide succesive cu ele. Interpretarea rezultatelor se face în funcţie de alegerea culorilor şi
de incidenţa acestora.
Testul Szondi – test de investigare a personalităţii profunde a subiectului, a tendinţelor
sale inconştiente, a pulsiunilor lor.
Psihodiagnoză şi evaluare psihologică individuală şi de cuplu Curs 11