AUTOPREGATIREA IN VEDEREA EFECTUARII MASAJELOR

1. CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCĂ. MASEURUL

Pentru a practica masajul, maseurul trebuie să indeplinească o serie de conditii. In primul rând
el trebuie să posede o stare bună de sănătate, să fie rezistent la oboseală, să aibă o pregătire fizică
generală pentru a ajunge să capete rezistenţă, suplete, indemânare, sensibilitate şi ritm. El trebuie să
posede o bună rnobilitate articulară, abilitate manuală, un sistern tactil foarte dezvoltat pentru a invăta
gradarea intensitătii şi ritmului manevrelor in raport cu volumul ţesuturilor lucrate şi sensibilitatea
pacientului.
Un bun rnasor este acela care pe lângă calităţile fizico-psihice este în permanentă preocupat de
cunoaşterea şi perfecţionarea tehnicilor de masaj, de dobandirea competentelor suplimentare privind
aplicarea masajului terapeutic, reflexogen, drenajului limfatic, precum şi a altor forme sau tehnici pe
care, la nevoie şi funcţie de scopul urmărit, le poate asocia pentru a obţine rezultate cât mai bune intr-
un timp cât mai scurt. Pe lângă abilitatile practice, maseurul trebuie să dobândească cunoştinte
temeinice de anatornie, fiziopatologie şi patologie clinică.
Alte calităţi ale maseurului pentru a deveni un bun profesionist sunt: corectitudinea, calmul,
respectul, promptitudinea, responsabilitatea, receptivitatea, adaptabilitatea, răbdarea, atenţia
distributivă, optimismul, disponibilităti de comunicare. Aceste calltăţi il pot propulsa in stabilirea unor
relatii de incredere cu pacientii şi cu toti oarnenii din jurul său.
Profesiunea de masor nu este compatibila persoanelor cu anumite deficiente fizice, organice şi
psihice: asimetriile faciale (de nas, ochi, gură), deviaţii ale capului, gâtului, toracelui, coloanei
vertebrale, deficienţe al rnembrelor, obezitate, anemie, boli aie sisternului nervos şi ale organelor de
simt, manifestate prin ticuri, tremurături, deficiente de vedere, auditive sau de vorbire, boli aie
aparatului respirator, cardio-vascular, digestiv si renal. De asemenea persoanele care prezintă leziuni
sau boli cronice ale pielii şi hiperhidroză palmară, nu pot practica masajul.
Masorul trebuie să acorde o atentie deosebită igienei corporale şi vestirnentare personale. El
trebuie să poarte pantaloni lungi şi o bluză cu mâneci scurte, lejere pentru o mai bună libertate a
mişcărilor. Spăiatul mâinilor este obligatoriu atât inainte, cât după fiecare şedintă de masaj. Unghiile
vor fi tăiate scurt şi pentru a nu leza pielea subiectului dar şi pentru a evita transrniterea infectiilor.
Este contraindicat ca maseurul să poarte inele, ceasuri, brăţări sau alte podoabe care îl pot stânjeni in
timpul masajului sau pot produce leziuni sau iritaţii ale pielii celui masat. De asemenea, el nu va fuma
şi nici nu va consurna băuturi alcoolice.
Maseurul nu va aplica tratamentul dacă este supărat, nervos sau nu se simte bine, deoarece
carentele energetice, indispozitia sau stările lui se transmit pacientului. Atentia maseurului in timpul
tratamentului va fi acordată pacientului, el fiind prezent la ceea ce se intâmplă in acel moment.
Participarea şi concentrarea la tratament conduce intuitia spre regiunile unde se află sursele de
tensiune şi de dezechilibru energetic. De aceea este indicat ca in timpul unei şedinte de tratament
să fie descurajată pălăvrăgeala, discuţiiie cu pacienţii fiind conduse si orientate numai in vederea
atingerii scopului propus.
Maseurul trebuie să răspundă imprejurărilor, urmărind să indeplinească exigentele unei şedinţe
de masaj. Acest aspect nu se oglindeşte numai in realizarea masajului printro tehnică foarte bună, ci şi
printr-o atitudine corporală controlată şi o moralitate impecabilă.
In cadrul relatiilor care se stabilesc cu pacientul, terapeutul trebuie să dea dovadă de multă
intelegere, de tact şi de seriozitate, respectându-i eventualele sentimente de pudoare. El trebuie să
mai fie bine dispus, comunicativ, cuviincios şi discret.
Donatorul trebuie să aplice măsurile de igienă personală prin verificarea periodică a stării de
sănătate, prin mentinerea in stare curată a echipamentului de lucru şi prin schimbarea lui ori de câte
ori este necesar.
Igiena cabinetului de rnasaj prin igienizarea zilnică cu ajutorul materiaielor de curătare,
dezinfectante şi dezodorizante este foarte importantă pentru a preveni transmiterea infectiilor

1
cutanate şi pentru a păstra un climat plăcut şi sănătos. inlocuirea lenjeriei utilizate este obligatorie.

2. EXERCIŢII PREGĂTITOARE PENTRU MASOR. MOBILIZAREA METODICA A MAINII

Punerea în practică a unor exercitii pregătitoare este indispensabilă pentru maseur, intrucât
eLe sunt considerate o etapă de incălzire inainte de a incepe şedinţa de masaj. Constând din
mobiiizări active sau auto-pasive ale extremitătilor membrelor superioare, aceste exercitii urmăresc
creşterea supletei şi a fortei mâinilor, creşterea rezistentei la oboseală şi o adaptabilitatea Ia
manevrele de masaj. Exercitiile se grupează in exercitii pentru degete şi pumn„ ce constau din flexii,
abductii, adductii, circurnductii, precum şi exerciţii de flexie şi extensie, pronatie şi supinatie pentru
antebrate şi articulatia cotului.
Începerea fiecărei şedinţe de masaj trebuie precedată de câteva exerciţii pregătitoare
ale segmentelor şi articulaţiilor masorului.
Pentru înţelegerea corectă a acestei recomandări prezentăm următoarele exerciţii:
- mobilizarea degetelor prin îndoirea şi întinderea lor, mişcarea executându-se simultan
şi alternativ, la început mai rar, apoi din ce în ce mai repede;
- mişcarea activă sau pasivă în mai multe sensuri, a fiecărui deget, urmărind
amplificarea mobilităţii prin tensiuni finale (se îndoaie, apoi se întinde fiecare deget în parte,
unul după altul, într-o mişcare continuă, care începe de la degetul mic spre cel mare şi
invers);
- cu palmele sprijinite de masă, ridicarea pe rând a fiecărui deget în extensie, apoi se
ridică toate simultan. Cu o palmă orintată în sus, se flectează activ fiecare deget, apoi se
îndoaie simultan strângându-le cu putere în pumn;
- pentru degetul cel mare se execută separat mişcări active, pasive şi cu rezistenţă, în
flexie şi extensie, abducţie şi adducţie, mai ales în opoziţie;
- pentru mobilizarea pumnilor se execută extensii accentuate ale acestora prin lipirea
palmelor, cu degetele orientate în sus, prin acţiunea de depărtare şi apropiere a coatelor,
apoi ducând mâinile într-o parte sau cealaltă;
- executarea cu o mână sau cu ambele, simultan sau alternativ, în ambele sensuri
circumducţia pumnilor, cu degetele întinse sau îndoite;
- acţionarea pumnilor din poziţia specifică de apăsare pe clapele pianului spre cubitus şi
radius, adică de lateralitate;
- cu palmele lipite faţă în faţă, se efectuează mişcări de forfecare în sens cubital şi radial
cu braţele şi antebraţele;
- mobilizarea musculaturii antebraţului şi a articulaţiei cotului prin pronaţii şi suplinaţii
active, executate simultan sau alternativ, cu degetele întinse sau strânse în pumn, flexii şi
extensii din coate, executate simultan sau alternativ;
- se pot executa mişcări de pronaţie şi supinaţie din antebraţe, combinate cu îndoiri şi
întinderi din coate, în flexie se execută pronaţia, în extensie supinaţia.

2
2. REGULI SI CONDIŢII PENTRU EFECTUAREA MASAJULUI

3. 1. Amenajarea spatiului
Amenajarea spatiului de tratament contribuie substantial la modificarea dispozitiei pacientilor în
sensul că rnintea şi simturile acestora vor fi impresionate de armonia creată in incăperea respectivă.
Elementele naturale participă la crearea unui spatiu plăcut şi deconectant. Plantele ornamentale,
curăţenia, aerisirea şi iluminarea (pe cât posibil naturală) constituie elementele care creează o
ambiantă relaxatoare. Nu trebuie neglijată muzica şi aromatizarea spatiului respectiv cu miresme
3
naturale, care pot aduce un plus de armonie si inteIegere, aceste elernente ambientale stirnulând
sensibilitatea care actionează asupra sentimentelor.
Mobilierul spatiului destinat terapiei trebuie să fie simplu şi ales cu bun gust. El este format din
bancheta de tratament, măsuţa pe care se află ingredientele pentru masaj„ două scaune sau
taburete, un dulap sau o etajeră 'in care se păstrează prosoape, cearceafuri, creme, uleiuri, tot
necesarul desfăşurării in bune conditii a unei şedinte de masaj.
Masa de masaj este inalta in functie de talia maseurului si cu lungimea de 180 cm.
Maseurul va trebui sa se miste in voie in jurul mesei si sa poata executa usor orice manevra
Sub ceafa, genunchi, glezne se vor aseza prosoape curate impaturite.
Ideal este ca spatiul destinat masoterapiei să fie dotat cu o sală de aşteptate, cu un vestiar,
carneră de odihnă, grup sanitar şi duşuri.
Fondul de culoare al spatiului pentru terapie creează o ambiantă plăcută si confortabilă
dacă culorile sunt cât mai naturale, cât mai cât mai pure. In cazul masajului terapeutic este
indicat ca in camera pentru masaj să predomine culoarea albă, cunoscută pentru calităţile ei
vindecătoare sau culorile pastelate cu efecte relaxatoare.
Temperatura trebuie să fie de cel puţin 20 de grade Celsius, suficientă pentru a asigura
relaxarea pacienţilor. Temperatura corpului pacientului este menţinută prin acoperirea zonelor
nemasate cu prosoape.
Lumina din incăpere trebuie să fie pe cât posibil naturală, iar când acest lucru nu este posibil
ea trebuie să fie difuză, aşezată pe un perete lateral pentru a nu cădea direct in ochii pacientului.
Rostul luminii este de a crea intimitate, căldură relaxare.
Curăţenia energetică a spaţiului se poate menţine prin tămâiere periodică, aromatizare cu
uleiuri volatile şi beţişoare aromate.

3. 2. Ingrediente pentru masaj

Masajul nu poate fi aplicat pe uscat decât in anumite situaţii si imprejurări care cer acest lucru.
Pentru a împiedica efectele neplăcute rezultate din frecarea şi iritarea pielii, masajul trebuie făcut cu
ingrediente care permit o bună alunecare şi obţinerea unor efecte terapeutice insumate (unguenţi,
lubrifianti, balsamuri, soluţii alcoolice, creme, uleiuri). Alegerea unui ingredient se face ţinând cont de
natura pielii, de patologia pacientului şi de starea pe care dorim s-o inducem celui pe care-l masăm.
a. Pudrele
Dintre pudre cel mai utilizat în masajul uscat a fost praful de talc. El mai este utilizat doar
pentru a masa unele suprafeţe reduse de ţesuturi. In rest este contraindicat datorită faptului că poate
provoca reacţii alergice la nivelul pielii (mâncărimi), iritarea căilor respiratorii (când este inspirat devine
cancerigen), infecţia plăgilor recente şi pentru că ataca rădăcina firelor de păr.
b. Cremele
Nepotrivite pentru masajul suprafeţelor păroase, crernele cele mai indicate în rnasaj sunt cele
simple in al căror conţinut nu există ingrediente sintetice ce cauzează iritarea ţesutului cutanat sau
provocă reacţii alergice manifestate prin inroşirea exagerată a epidermei şi strănuturi.
Cremele sunt amestecuri de grăsimi minerale, vegetale sau animale cu solutii apoase la
care se adaugă diferite substante active sau pudre în proporţie de 10-20% cu efect calmant, emoliant
şi răcoritor.
Efectul emoliant este obţinut cu ajutorul cremelor sau soluţiilor grase, care vor fi
recomandate pacienţilor cu epiderma uscată şi cu tendinţa de crăpare, dar şi celor cu piele normală,
după baie, deoarece multe produse de toaletă degresează pielea. Nu este recornandată folosirea
produselor pe bază de petrol care usucă pielea şi au efect cancerigen.

c) Oţetul din vin natural sau otetul de mere

Oţetul din vin sau cel de mere se foloseşte combinat cu camforul in proportie de 2g la 100 ml
in cazuri de răceala, dureri osoase si împotriva mâncărimilor de piele (eritem, urticarie), manifestat
după consumul unor alimente cu impact nedorit asupra ficatului.

d) Alcoolul şi soluţiile hidroalcolice (tincturile)

Alcoolul obţinut prin distilare din fructe sau cereale şi amestecat cu sare de bucătărie este
utilizat in tratamentul răcelilor aplicat fie prin masaj, fie prin tehnica frecţiei.
4

2
 Tincturile obţinute din plante medicinale şi/sau aromatice, prin extracţie în alcool au efecte
terapeutice deosebite. Aplicabilitatea Ior ţine cont de faptul că pot afecta metabolismul local şi pot
deranja sisternele naturaie de autoapărare, mai ales acolo unde epiderrna este uscată şi prezintă
tendinţe de crăpare sau manifestă o sensibilitate mărită. Solutiile alcoolice se utilizează la pacientii cu
o epidermă, grasă, cu mult sebum, în rest ele se aplică cu rnoderaţie, diluţia lor la o concentraţie de
20% făcându-le permisibile masajuIui.

e) Uleiurile
În masaj, uleiurile sunt folosite pentru lubrifierea segmentelor masate, permiţând o alunecare
mai buna si implicit efectuarea manevrelor in condiţii optirne şi in scop terapeutic.
Uleiurile recomandate masajului sunt uleiurile vegetale şi minerale. Datorită calităţilor şi
efecteIor terapeutice, uleiurile vegetale sunt cele mai uzitate. Ele se absorb uşor de către piele şi
contin multe vitamine. Uleiul din floarea soarelui, soia şi măsline, sâmburi de struguri obtinute prin
presare Ia rece sunt cele mai eficiente.
Uleiurile volatile au proprietăţi odorizante şi se evaporă uşor in contact cu aerul datorită
conţinutului de alcool şi aldehide. Din acest motiv folosirea lor in masaj este posibilă numai după ce in
prealabil au fost combinate cu o baza (ulei obţinut prin presare la rece, ulei alimentar sau cremă
naturală fără miros). Aplicarea directă a acestor uleiuri pe piele provocă iritare sau chiar arsuri.
Procentul de combinare al uleiurilor volatile cu o bază (ulei de rnăsline, de floarea-soarelui, de
germeni de grâu, de migdale sau de sârnburi de struguri) este de 15-30 picături la 50 mi de bază.
Alegerea ulejurilor volatile pentru masaj urmareşte efectele pe care dorim să le obtinem,
calitatea masajului depinzand şi de proprietăţile terapeutice ale uleiului.
Aplicarea uleiurilor volatile are scopul de a induce relaxarea fizică, psihică şi mentală. Pe lângă
efectele scontate aplicarii manevrelor de masaj, folosirea uleiurilor volatile în combinaţie cu o bază
completează paleta efectelor benefice organismului, promiţând obţinerea unor rezultate terapeutice
manifestate in toate planurile existenţiale.

f) Sucuri si extracte
In ceea ce priveşte efectul tonic şi de creştere a rezistenţei pielii faţă de agenţii externi
este recomandat masajul cu sucuri de lamaie, grepfruit, mere, catina, sucuri din rădăcină de
angelică şi/sau leuştean (pentru vergeturi), precum extracte de iederă, coada calului, lernn
cainesc, creţişoara, coajă de salcie (pentru celulită şi vergeturi).