Vous êtes sur la page 1sur 5

Verbul Verbul este partea de vorbire care defineşte acţiunea într-o propoziţie.

În exemplul următor, verbul este acheter (a cumpăra): 

Jaques achète des pommes. (Jaques cumpără mere). 


Modurile verbelor din limba franceză sunt: 

Personale:
Indicativul (l'indicatif),
Conjunctivul (le subjonctif),
Condiţionalul (le conditionnel)
Imperativul (l'impératif) 

 Impersonale: 
Infinitivul (l'infinitif),
Gerunziul (le participe présent)
Participiul (le participe passé)

Verbele se conjugă în funcţie de mod şi timp.


Majoritatea verbelor sunt verbe regulate, ceea ce înseamnă că se conjugă în acelaşi fel.
Există trei categorii de verbe regulate, în funcţie de terminaţie:

verbe -er verbe -re verbe -ir

parler (a vorbi) lire (a citi) partir (a pleca)


manger (a mânca) vendre (a vinde) finir (a termina)
aimer (a iubi) répondre (a răspunde) réussir (a reuşi)
travailler ( a munci) perdre (a pierde)  choisir (a alege)
jouer (a [se] juca) attendre (a aştepta) remplir (a umple)

În funcţie de terminaţie, verbele se conjugă la timpul prezent prin adăugarea următoarelor terminaţii la rădăcina lor:

-er -re -ir

Singular Plural Singular Plural Singular Plural


Persoana I -e -ons -s -ons -is -issons

Persoana a II-a -es -ez -s -ez -is -issez

Persoana a III-a -e -ent - -ent -it -issent

CONJUGAREA VERBULUI – PARLER --

Indicatif présent Indicatif imparfait Indicatif passé Indicatif futur simple


simple
je parle je parlais je parlerai
tu parles tu parlais je parlai tu parleras
il/elle parle il/elle parlait tu parlas il/elle parlera
il/elle parla
nous parlons nous parlions nous parlerons
vous parlez vous parliez nous parlâmes vous parlerez
ils/elles parlent ils/elles parlaient vous parlâtes ils/elles parleront
ils/elles parlèrent

Indicatif passé composé Indicatif plus-que-parfait Indicatif passé Indicatif futur antérieur
antérieur
j'ai parlé j'avais parlé j'aurai parlé
tu as parlé tu avais parlé j'eus parlé tu auras parlé
il/elle a parlé il/elle avait parlé tu eus parlé il/elle aura parlé
il/elle eut parlé
nous avons parlé nous avions parlé nous aurons parlé
vous avez parlé vous aviez parlé nous eûmes parlé vous aurez parlé
ils/elles ont parlé ils/elles avaient parlé vous eûtes parlé ils/elles auront parlé
ils/elles eurent parlé

Subjonctif présent Subjonctif imparfait Subjonctif passé Subjonctif plus-que-


parfait
je parle je parlasse j'aie parlé
tu parles tu parlasses tu aies parlé j'eusse parlé
il/elle parle il/elle parlât il ait parlé tu eusses parlé
il/elle eût parlé
nous parlions nous parlassions
vous parliez vous parlassiez
nous ayons parlé nous eussions parlé
ils/elles parlent ils/elles parlassent
vous ayez parlé vous eussiez parlé
ils/elles aient parlé ils/elles eussent parlé

Conditionnel présent Conditionnel passé 1re forme Conditionnel passé Infinitif


2e forme
je parlerais j'aurais parlé
tu parlerais tu aurais parlé j'eusse parlé parler
il/elle parlerait il/elle aurait parlé tu eusses parlé
il/elle eût parlé Impératif
nous parlerions nous aurions parlé
vous parleriez vous auriez parlé nous eussions parlé parle
ils/elles parleraient ils/elles auraient parlé vous eussiez parlé parlons
ils/elles eussent parlé parlez

Participe présent

parlant

Participe passé

parlé

Verbele auxiliare sau verbele ajutătoare sunt verbe care se combină cu verbul principal pentru a forma o frază verbală. Există două
tipuri de verbe auxiliare: comune şi modale. Cele două verbe auxiliare comune sunt: être (a fi) şi avoir (a avea). 

Jaques parle avec Maria. (Jaques vorbeşte cu Maria) 


Jaques a parlé avec Maria. (Jaques a vorbit cu Maria)

În prima propoziţie verbul parler este la prezentul simplu. În a doua propoziţie verbul este la timpul trecut compus, unde verbul
auxiliar avoir se combină cu verbul principal: a parlé 

Verbele reflexive se conjugă la fel ca verbele normale, doar că înaintea verbului se adaugă un pronume. Pronumele respective
sunt:

me (mă)
nous (ne)
te (te)
vous (vă)
se (se)
se (se)

Următoarele verbe sunt reflexive:


se laver (a se spăla)
se dépêcher (a se grăbi)
se reposer (a se odihni) 

.................................................................................................................

 1 Timpul prezent
 2 Timpul trecut
o 2.1 Imperfect
o 2.2 Perfect compus
o 2.3 Perfect simplu
o 2.4 Mai mult ca perfect
 3 Timpul viitor
o 3.1 Viitor anterior

Timpul prezent

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvârșită în momentul vorbirii.

 Maria învață să meargă pe bicicletă.


 Vasile culege mure.

Timpul trecut

Un verb la timpul trecut arată că acțiunea este efectuată înainte de momentul vorbirii.

 Maria a învățat să meargă pe bicicletă.


 Vasile a cules mure.

La modul indicativ, timpul trecut prezintă nuanțe exprimate prin: imperfect, perfect compus,
perfect simplu, mai mult ca perfect.

Imperfect

Imperfectul arată o acțiune petrecută în trecut față de momentul vorbirii, dar neterminată.

 Așteptam tramvaiul zgribulit de frig.

Perfect compus

Perfectul compus arată o acțiune realizată și terminată în trecut.

 Am așteptat tramvaiul zgribulit de frig.

Perfect simplu
Perfectul simplu exprimă o acțiune realizată în trecut și terminată de curând.

 Așteptai tramvaiul zgribulit de frig.

Mai mult ca perfect

Mai mult ca perfectul exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute.

 Așteptasem tramvaiul zgribulit de frig.

Timpul viitor

Un verb la timpul viitor arată că acțiunea este făcută după momentul vorbirii.

 Maria va învăța să meargă pe bicicletă.


 Vasile va culege mure.

O nuanță a timpului viitor este exprimată prin viitorul anterior.

Există și o altă formă a viitorului, mai des întâlnită în limba vorbită, cunoscută sub numele de
viitor popular.

 Ai să mă vezi?
 O să faci exact ce-ți spun.
 Om face cum o vrea Dumnezeu!

Viitor anterior

Viitorul anterior exprimă o acțiune care se va înfăptui înaintea altei acțiuni viitoare.

 Maria va fi învățat să meargă pe bicicletă.


 Vasile va fi cules mure.