Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
de Georges Barbarin
4. Dacă L-am iubi pe Dumnezeu, nu ne-am mai simţi niciodată singuri şi izolaţi
9. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al
gândurilor noastre
l0. Prin durere să legăm sufletele noastre şi trupurile de Hristos Cel Răstignit
11. Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre Prietenul Adevărat, încât nu vă veţi mai putea lipsi
de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă
12. Să nu vă fie frică de moartea însăşi, ci mai degrabă de felul în care trăiţi!
13. Desăvârşirea nu se poate atinge decât cu preţul multor greşeli, nu numai în plan spiritual,
ci şi fizic
15. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne
preocupe ceea ce fac alţii
Casa acestui Prieten nu are cheie şi nici clanţă. Putem intra la El fără să batem la uşă. Drumul
către El este prin propria noastră inimă. El se interesează cu atât mai mult de cel care are nevoie
de El. Acolo unde este El totul este pur, totul este viaţă şi faţa Lui este dragoste. În general, în
durere şi în suferinţă facem cunoştinţă cu acest Prieten Unic. Odată ce L-am cunoscut şi L-am
simţit aproape, Îi rămânem credincioşi, pentru că nu ne mai putem lipsi de El. Ne obişnuim astfel
să trăim viaţa Lui, şi viaţa fără El este suferinţă, ca şi cum soarele ar dispărea din viaţa omului.
Nimeni nu-I cunoaşte identitatea precisă, căci cel ce ar putea s-o pătrundă ar fi el însuşi
Dumnezeu. Să ne mulţumim să-L slujim. Cu cât ne vom apropia mai mult de acest Prieten, cu atât
Îl vom cunoaşte mai mult şi mai bine.
2
Şi poate veţi avea bucuria să-L întâlniţi într-o zi. Ochii fizici nu-L vor vedea, dar duhul va tresări
de fericire, căci Iubirea cheamă iubire şi Duhul cheamă duh.
Aţi fost umilit? Binecuvântată fie umilinţa voastră! Ea este o doctorie pentru voi. Meditaţi
asupra ei. Nu sunt aleşi pentru această încercare decât cei care sunt demni de ea. Nu esenţa
individualităţii profunde şi spirituale este înjosită, ci personalitatea superficială şi mentală suferă în
orgoliul ei. Cu cât vom fi mai atinşi în personalitatea noastră, cu atât vom creşte mai mult în
individualitatea noastră, dacă vom şti să tragem o cât de mică lecţie din umilirea trecătoare a
suferinţei.
Această umilire este dăunătoare celor slabi, dar este salutară celor tari. Umilirea nu se
datorează decât propriei noastre comportări şi gândiri greşite. Nu păcatul ne condamnă, ci
rumegarea lui şi dragostea pe care o avem pentru el. Sa facem măcar un pas în afara stadiului de
gândire în care ne aflăm actualmente. Prietenul ne va sări în ajutor şi ne va conduce mai departe.
Avansaţi pe drumul desăvârşirii, nimeni nu mai are vreo putere să ne umilească. Nu veţi mai
cunoaşte nici un ofensator pe pământ, căci egoismul nostru va fi mort.
Niciodată nu suntem părăsiţi. Ni se pare numai că suntem singuri, fără nimeni, cerem iubire
numai de la oameni ca noi, din carne şi sânge. Nu ne-a trecut niciodată prin minte să cerem
iubirea Divinului Prieten. Suntem abandonaţi numai când noi înşine ne abandonăm. Prietenul abia
aşteaptă cererea noastră. Nu ezitaţi, bateţi la uşa conştiinţei! Dacă o ascultaţi cu atenţie, îi veţi
auzi răspunsul din interior şi o lumină vă va inunda inima, iar căldura dragostei divine va pătrunde
in voi. Eternul Prieten este permanent prezent, nu importă numele si esenţa Lui. Principalul este
că El nu ne părăseşte niciodată. Cu cât Îi cerem dragoste mai multă, cu atât El ne oferă mai mult.
“Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide!”
Oamenii se plictisesc să vă asculte văicărelile şi dorinţele voastre. Prietenul divin nu este însă
niciodată plictisit de voi, căci ceea ce vă preocupa pe voi îl preocupa şi pe El. El este în acelaşi
timp intermediarul şi distribuitorul, avocatul şi judecătorul. Ce mai aşteptaţi pentru a-L striga?
Acolo unde este Prietenul, acolo este dragostea şi unirea cu toţi oamenii lumii. Îndepărtarea
trupurilor apropie inimile. Cel capabil să suporte despărţirea este mult mai legat decât la
reîntoarcere, de ceea ce iubeşte. Nu există decât o singură şi veritabilă solitudine-acea a iubirii.
Trebuie să ştim că scăderea potenţialului omenesc, fizic şi moral, nu durează mult. În aceste
clipe grele, când de multe ori slăbiciunea fizică sau boala influenţează psihicul şi invers, când
durerea morală influenţează starea sănătăţii, în toate aceste momente grele, prima idee pe care
trebuie s-o avem, este că aceasta nu va dura prea mult şi că nu suntem singuri. Omul, dotat cu
putere spirituală intensă, îşi domină repede slăbiciunea trupului. Meditaţia şi credinţa îl ajută, în
timp ce cel dezarmat moraliceşte nu opune nici o rezistenţă slăbiciunii trupeşti şi descurajarea se
instalează în mod cronic în inima sa. Pentru a vă smulge din această inerţie, chemaţi Prietenul în
ajutor! Un mic efort, cât de mic, o iniţiativă cât de neînsemnată, chiar la început, şi asistenţa
Cerului va amplifica efortul vostru! Voinţa de a acţiona vine acţionând, după cum foamea vine
mâncând.
Nu lăsaţi niciodată dorinţa şi acţiunea cea bună să se răcească! Invizibilul divin este prezent,
vă aşteaptă, vă asistă şi lucrează cu voi. Ce poate logica şi autosugestia atunci când vine ruina şi
moartea peste voi. Şi totuşi Iov, plin de bube, în mizeria lui totală a găsit puterea să-l laude pe
Dumnezeu. Iisus i-a binecuvântat pe călăii Săi. Martirii au cântat imnuri de slavă în timp ce erau
arşi de vii. De unde şi-au extras aceştia toţi puterea şi rezistenţa? De la Divinul Prieten, pe care Îl
vedeau cu ochii sufletului, Îl ascultau cu urechile sufletului, şi această viziune a lor era aşa de
intensă încât acoperea chinurile lor trupeşti. Beţi cu toţii din acest izvor de apă vie! Prietenul este
acelaşi care a fost şi pentru martiri, şi aceeaşi putere o are mereu. Totul este ca noi să dorim
schimbarea în aceeaşi măsură în care au dorit-o acei eroi. Biserica Lui este în inima noastră, iar
preotul nu este altul decât noi înşine. Oferiţi slăbiciunea voastră Prietenului pe altarul inimii
voastre! Curăţiţi-l de toate buruienile pe care le-aţi lăsat cu timpul să-l invadeze. Va transforma
jertfa voastră, slăbiciunea voastră astfel oferită, în forţă, în curaj, în putere, care va deveni la
rândul ei pace!
3
Tu, călătorule obosit, care nu doreşti altceva decât a pune povara jos şi a te culca în mijlocul
drumului, dacă ai cunoaşte cât de aproape, peste drum chiar, este un han de adăpost, unde
hangiul îţi este prieten chiar, cum te-ai năpusti într-acolo!
Ei bine, drumeţule, intră chiar fără să baţi! Intră în hanul vieţii. Acolo fruntea îţi va fi răcorită şi
picioarele îţi vor fi spălate. Acolo vei găsi hrana credinţei şi a nădejdii şi vei pleca mai departe
întărit şi refăcut. Voi purtaţi în voi acest han ceresc fără să ştiţi. La orice oră din zi şi din noapte vă
este deschisă poarta, iar hangiul binevoitor vă priveşte cu tristeţe cum treceţi mereu prin faţa lui
fără să-l observaţi măcar. El aşteaptă mereu, vă iubeşte şi vrea să vă vină în ajutor. De voi însă
depinde totul.
De ce staţi mereu plecaţi asupra colţurilor negre din sufletul vostru şi vă rumegaţi mereu ideile
triste, eşecurile, disperările, pierderile? Ca un materialist să fie pesimist este ceva normal, iar
miracolul este că chiar unii materialişti luptă împotriva deprimării, deşi ei nu au nici un izvor de
reîmbogăţire spirituală. Aceasta dovedeşte că redresarea este o atitudine firească omului,
instinctivă. Exploataţi deci această tendinţă optimistă, pe care Providenţa a pus-o în voi! A fi
pesimişti, când credem în Inteligenţa Creatorului, echivaleză cu îndoiala în această inteligenţă, şi
atunci credinţa noastră nu este decât pe jumătate.
Imensa eroare a oamenilor constă în faptul ca ei cred doar într-o divinitate foarte îndepărtată,
ocupată doar să mişte aştrii, nu şi să se preocupe şi să se plece asupra inimilor lor. Toate
evenimentele sunt un apel, un avertisment al lui Dumnezeu către noi.
Nu Îi este indiferentă soarta nici unui om. Doar oamenii sunt surzi şi orbi, nu înţeleg sau mai
degrabă nu se străduiesc să înţeleagă sensul evenimentelor, care nu este altceva decât vocea lui
Dumnezeu.
Sunteţi pesimişti pentru că viaţa voastră nu are nici un scop precis, pentru că sunteţi izolaţi
chiar în sânul propriei voastre familii şi pentru că aţi luat obiceiul de a critica totul, de a nu vedea
decât insuccese în orice. Dacă doriţi insă, puteţi schimba toată această stare. Încercaţi o
săptămână să nu mai judecaţi pe nimeni şi nimic, nici o împrejurare. Predaţi soarta voastră,
oricare ar fi ea, în mâinile Prietenului Divin. Surâdeţi şi fiţi îngăduitor cu oricine şi veţi dobândi de
sus o forţă atât de mare, plină de iubire şi generozitate faţă de oameni, încât tot pesimismul vostru
se va topi ca un bulgăre de zăpadă în soare. În durere, omul se pleacă în faţa lui Dumnezeu. De
aceea trimite Dumnezeu suferinţele peste om, în ultimă instanţă, când nici un alt apel nu a
influenţat inima omului. Atunci abia ne găsim în situaţia de a nu afla sprijin de la nimeni şi atunci
omul este obligat să alerge la Dumnezeu şi numai atunci când este părăsit de toţi Îl descoperă pe
Prietenul Adevărat. Vocea secretă pe care o auziţi în străfundul inimii este manifestarea Lui.
Elanul care vă împinge spre cer este apariţia Lui în sufletul vostru.
Orice cuvânt şi gest frumos al vostru nu este decât influenţa Lui în inima voastră şi traducerea
lui în limbaj omenesc.
Cât despre orbirea trecută, nu vă temeţi, deşi veţi da socoteală “până la cel din urmă bănuţ”!
Prietenul nu are altă ocupaţie decât a îndrepta şi a şterge tot acest trecut, dacă o doriţi sincer. El
este pacea şi dragostea, nu răzbunarea şi dezordinea. Noi Îl credem pe Dumnezeu un fel de
jandarm şi, de frica Lui şi a socotelii pe care bănuim că ne-o va cere, nu îndrăznim să ne apropiem
cu inima de El. Dacă cel mai mare tâlhar (cum a fost cel de pe cruce) ar şti cât este de îngăduitor
şi de iertător Dumnezeu, n-ar exista nici o clipă să vină la El. El este mângâietorul dezinteresat.
Disperarea nu are nici o cauză exterioară, ea îşi are izvorul în inima noastră îndepărtată de
Hristos.
Vă complaceţi de multe ori în disperarea voastră pentru a-i impresiona pe alţii şi pentru a vă da
importanţă. Disperarea va dispărea dacă veţi apela la Hristos. De voi depinde, El nu vine
nechemat, El nu forţează pe nimeni, El previne numai. Nu veţi fi niciodată singuri avându-L alături
pe Prietenul tuturor. Cereţi-I ca un cerşător plictisitor lumina, pacea, înţelegerea, şi nu-L slăbiţi o
clipă. Cu cât veţi cere mai cu insistenţă şi cu răbdare, cu atât El vă va dărui mai mult. “Celui ce are
i se va mai da”. Perseverenţa obţine surplusul. Dragostea divină se îmbogăţeşte cu cât se adaugă
cererea fiecăruia. Rânduiala Prietenului este complet contrară celei omeneşti - El este izvorul vieţii
fără de sfârşit şi dragostea Sa faţă de oameni nu seacă niciodată.
Cine vă împiedică să veniţi să slăviţi această dragoste nepieritoare? Îndoiala din voi vă
opreşte, aceasta este arma cea mai tăioasă a inimii voastre. Ea sapă în adâncime, deschide răni
vechi, construieşte obstacole, aduce greutăţi. Ceea ce vă pierde este raţionamentul greşit, tradiţia,
opinia publică, ştiinţa omenească, scepticismul, ezitarea. Cel mai mare geniu omenesc, cu
propriile lui mijloace, va cunoaşte, desigur, clipe de prăbuşire. Omul, pradă lui însuşi, oricât ar fi de
inteligent şi de talentat, este incapabil de fericire şi de desăvârşire deplină. Inamicii noştri,
primejdiile şi suferinţele noastre sunt doar în mintea noastră bolnava, alterată. Noi singuri ni-i
creăm. Cultivăm şi dăm viaţa acestor fantome inexistente, elaborăm singuri replicile lor şi pe ale
noastre, declanşăm un spectacol dezastruos în faţa conştiinţei noastre.
Nu credem decât în rău, în mai rău. Veşnic punem problema unor evenimente şi mai grozave
în viitor, şi aceasta pentru ca ne credem capabili şi prevăzători. Dacă vom închide însă poarta
egoismului, a inteligenţei personale, pe care ne închipuim că o avem, dacă vom face un gol
complet în mintea şi în inima noastră, astfel încât nimic din trecut să nu mai tulbure imaginaţia
noastră şi, astfel curăţiţi şi purificaţi, să-L chemăm pe Prietenul nostru, ce vom pierde?
Cel care crede nu poate dovedi altuia cauza precisă pentru care crede. Este răspunsul la
chemarea lui către Dumnezeu. Numai cine Îl cheamă şi Îl caută pe Dumnezeu primeşte credinţa.
Ea este un fluid. un curent, o forţă, o energie ce nu se poate explica unui neexperimentat, pentru
că el nu o va pricepe niciodată. Trebuie să o simtă ca să o poată discuta. Ea este ştiinţa vieţii şi
Dumnezeu o trimite acelora care o caută. O doriţi şi voi? Cereţi-o sincer şi căutaţi-o, sigur o veţi
găsi!
5
Viaţa este, în fond, o neîncetată adaptare şi o evoluţie spre perfecţiune, în urma luptei între
bine şi rău. Toate încercările sunt elemente ajutătoare în această evoluţie spre desăvârşire.
Niciodată să nu vă plângeţi de încercări, ci descifraţi-le, disecaţi-le, căutaţi să înţelegeţi sensul lor.
Acest studiu făcut cinstit şi cu atenţie vă va aduce un mare progres în conduita voastră. Încercările
nu vin niciodată la întâmplare, ele sunt precise, matematice, proporţionate după forţele şi
posibilităţile fiecăruia. Dacă ceva vi se pare prea greu de suportat pentru fiinţa voastră delicată,
cereţi imediat ajutorul şi sprijinul Prietenului şi El vă va purta sarcina. Cine cere acest ajutor mai
des îl obţine din plin. Curaj deci! În orice încercare strigaţi-L pe Prietenul Divin!
Dacă aţi greşit, nu vă neliniştiţi! Nu târâţi după voi, ca o piatră grea legată de gât, greşeala
voastră. Mărturisiţi greşeala din conştiinţa voastră şi îndepărtaţi-o. Ea este o experienţă ce nu mai
trebuie repetată, iar nicidecum un balast care să vă îngreuneze mişcarea în viitor. Ea este chiar o
bogăţie pentru instruirea omului. Fără greşeli, evoluţia spre desăvârşire nu este posibilă.
Greşelile sunt deci necesare, inevitabile. Principalul este să tragem concluzii din fiecare
eroare. Busola invizibilă este Hristos. Este biroul adevărului. Acolo vom găsi orice explicaţie, orice
instrucţiune. Întrebaţi mereu la acest birou: “Ce este viaţa mea? Unde este calea ei? Am căzut, ce
voi face acum?”
Răspunsul va veni la fel ca bunului samaritean care a pansat rănile celui căzut între tâlhari.
4. Dacă L-am iubi pe Dumnezeu, nu ne-am mai simţi niciodată singuri şi izolaţi
Noi înşine e ne izolăm, şi dorul acela de ceva nelămurit, acel inexplicabil omenesc este tocmai
depărtarea omului de Dumnezeu. Numai El poate completa inima noastră. Fără El nimeni şi nimic
pe lume nu ne poate satisface pe deplin.
Cine L-a găsit pe Dumnezeu şi trăieşte cu El în unire permanentă, acela nu mai este singur
nicăieri, în cea mai neagră închisoare şi în cel mai îndepărtat colţ de lume în care ar fi forţat să
trăiască. Patria lui, familia lui, va fi acolo unde va fi Prietenul Dumnezeiesc, în Duh, nu în spaţiu şi
în timp.
În orice clipă a vieţii suntem stăpânii soartei şi ai destinului nostru. Acea fatalitate a scepticilor
este o ignoranţă a celor leneşi. Nimic nu este determinat, în afara liberului nostru arbitru. Din
comoditate, acuzăm destinul de erorile comise de noi înşine. A te supune orbeşte fatalităţii
echivalează cu o sinucidere a sufletului. Înseamnă o renunţare la luptă, la viaţă deci, la progres.
Înseamnă o stagnare, chiar un regres. Fataliştii sunt cei slabi, cei fără voinţă, incapabili de
iniţiative, de efort spiritual. Cei tari îşi reîmprospătează mereu puterile din izvorul de viaţă, de apă
vie al lui Hristos, acel izvor nesecat de desăvârşire. Aveţi puţină bunăvoinţă la început şi ea va
veni mai multă, va creşte în voi, va deveni o forţă creatoare. Cereţi, nădăjduiţi, şi certitudinea vă va
fi dată.
Răceala altora nu este decât reflectarea propriei noastre răceli, a propriei noastre indiferenţe.
Alături de un foc aprins nu poate exista răceală, cum nu poate exista căldură alături de un aisberg.
După măsura dragostei voastre, voi degajaţi căldură sau frig, iar cei care vă înconjoară suportă
căldura sau răceala voastră. Se prea poate ca în drumul vostru să întâlniţi fiinţe reci, rigide şi
6
indiferente, dar dacă ele rămân tot aşa în contact cu voi, înseamnă că dragostea voastră nu este
veritabilă. Iubirea mare, sinceră, încălzeşte tot ce întâlneşte, şi nimeni şi nimic nu poate rezista
acestui foc dumnezeiesc. Astfel că voi, cei care vă credeţi singuri, lipsiţi de iubirea aproapelui
vostru, verificaţi mai întâi măsura iubirii voastre pentru ceilalţi, şi reaprindeţi această iubire. Atunci
îi veţi atrage în jurul vostru pe toţi. Vor veni sa se încălzească la focul iubirii voastre. Deci de voi
depinde dragostea aproapelui. “Ceea ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le voi lor mai întâi!”
Atunci când constataţi că vă este lezat orgoliul, când simţiţi o indignare care vi se urcă în gât,
un val de întristare, aveţi grijă să nu cedaţi acestui sentiment niciodată! El se va întări pe măsură
ce-i cedaţi. Nu lăsaţi să vă scape nici o silabă, căci pentru a-i pedepsi pe alţii pentru un afront ce vi
se pare că vi s-a făcut, voi vă pedepsiţi în primul rând pe voi, vă otrăviţi inima, vă alimentaţi
mândria, care începe să crească. Şi mai ales nu rumegaţi întristarea voastră, chiar dacă aţi reuşit
să păstraţi tăcerea. Prezentaţi-vă în faţa celor din jur cu o faţă zâmbitoare, senină, deschisă, fără
ascunzişuri; veţi face minuni. Orice bucată de gheaţă se va topi în faţa surâsului vostru.
Dacă voi sunteţi cei bruscaţi, gândiţi-va că, rămânând calmi, sunteţi cu mult superiori
interlocutorilor voştri. Totuşi, chiar sunteţi întotdeauna străini de brutalitatea altora? Oare nu tot voi
aţi provocat-o, cu un cuvânt înţepător, cu un gest ostentativ? Dacă conştiinţa nu vă reproşează
nimic, a răspunde pe acelaşi ton pentru a vă apăra înseamnă să complicaţi inutil discuţia şi să vă
înveninaţi inima. Iar dacă totuşi vă simţiţi vinovaţi, tăcerea este şi mai eficace. O victorie interioară,
secretă, înseamnă mult mai mult decât o victorie în gesturi şi în cuvinte stridente.
Mânia însă este o adevărată beţie. Omul furios devine inconştient de faptele sale. Milioane de
celule nervoase sunt mobilizate şi distruse. Într-un acces de furie, omul nu mai este decât o
caricatură a lui însuşi. Un demon se instalează în inima lui. Furia este contagioasă, ea atrage furia
altora; un minut este suficient pentru a dărâma ceea ce a fost zidit ani de zile. Furia este un
exploziv periculos. Efectele ei sunt totdeauna dezastruoase şi de lungă durată.
Ura nu există acolo unde este iubire, precum nu este întuneric acolo unde există lumină. Ura
nu trăieşte decât acolo unde este lipsă de iubire. Scoateţi orice strop de ură din inima voastră şi nu
o veţi mai vedea nici la ceilalţi!
Umpleţi-vă de Iubirea Dumnezeiască! Veţi deveni ca un magnet al iubirii, veţi atrage toate
inimile şi ura nu va mai exista niciodată în jurul vostru. Nimeni nu va mai avea vreun motiv să vă
urască. Intoleranţa voastră faţă de ceilalţi este cauza tuturor neînţelegerilor, a certurilor, a
revoluţiilor, a războaielor.
Îngăduinţa este o imensă virtute individuală şi socială. Prin intoleranţă închidem orice poartă a
înţelegerii frăţeşti, iar prin toleranţă deschidem toate porţile iubirii. Ordinea socială nu este decât
un perpetuu schimb între oameni, o cerere şi o ofertă permanentă. Cine nu oferă nu primeşte,
opreşte evoluţia şi progresul societăţii. Omul nu a fost creat pentru a trăi singur, ci în colectivitate,
7
iar progresul lui spiritual nu poate avea loc dacă nu există armonie colectivă. Chiar în singurătate,
omul se gândeşte permanent la semenii săi, la relaţiile sale sociale cu ei.
Ca să înlăturăm ciocnirile neplăcute cu unii dintre ei, trebuie să-i considerăm ca pe nişte ziduri,
de care ne vom izbi cu atât mai dureros cu cât ne vom arunca cu puteri mai mari asupra lor.
Depinde de viteza, de încăpăţânarea şi de violenţa cu care ne izbim de zid, dacă vom suferi sau
nu. Zidul nu ripostează decât după felul în care îl tratăm. În loc să folosim inteligenţa şi înţelegerea
şi să ne facem un sprijin din zid, o apărare, noi îl transformăm în călău.
Fiecare trebuie să se preocupe numai de el însuşi. Dacă fiecare ar aştepta să facă binele
numai dacă semenul lui îl face întâi, nu ar mai exista nici un progres în omenire. Şi noi suntem
nişte ziduri pentru alţii, si din efortul continuu al fiecăruia se naşte înţelegerea comună.
Noi în general suntem amabili şi binevoitori cu străinii, în timp ce cu cei apropiaţi din familia
noastră suntem duri şi lipsiţi de maniere, egoişti şi tirani. Vrem să fim menajaţi şi să nu ni se
atragă atenţia asupra nici unui defect. Dacă însă aţi încerca, de dimineaţa până seara, o
gimnastică a iubirii şi a voinţei, a tactului şi a inteligenţei, aţi deveni cu timpul o forţă căreia nimeni
nu-i va mai putea rezista. De unde să câştigaţi puterea şi rezistenţa? Mândria este cea care vă
opreşte să o faceţi numai din iubire. În fond, acesta este singurul secret de a reuşi, iubirea; o
singură formulă de izbândă, iubirea; o singură pârghie a vieţii, iubirea. Faceţi toate lucrurile din
iubire şi toate vi se vor părea uşoare. Trataţi toţi oamenii cu dragoste şi toţi vă vor deveni prieteni.
Abordaţi toate evenimentele cu iubire. Deschideţi ochii plini de dragoste asupra universului şi
universul va privi cu aceiaşi ochi. Mergeţi deci către Prietenul Dumnezeiesc, care nu este altceva
decât Iubirea Universală în adâncul inimii voastre. Identificaţi-vă cu această iubire! Faceţi din
respiraţia voastră zilnică şi atitudinea fiinţelor şi lucrurilor din jurul vostru se va schimba radical.
Când vă aflaţi pradă unei adversităţi, nu acuzaţi nici destinul, nici providenţa, ci cercetaţi unde
anume aţi greşit. Atâta timp cât nu veţi renunţa la greşelile voastre, viaţa vi se va părea greu de
suportat şi adversarii de neînvins.
Convieţuirea oamenilor ar fi mult mai simplă şi mai armonioasă dacă mândria ar fi lăsată la o
parte, dacă fiecare s-ar sili în interesul celorlalţi, precum furnicile. Oamenii însă, în tot ceea ce fac,
vor să-şi manifeste superioritatea; aceasta este singura lor grijă în toate acţiunile întreprinse. Dar,
în fond, dacă ei s-ar gândi care este avantajul pe care realmente îl dobândesc din această
atitudine, ar constata că pentru o satisfacţie de o clipă a mândriei şi a vanităţii îşi provoacă mii de
răni secrete. Cel care are o mândrie exagerată, acută, este veşnic ca un jupuit de viu, într-o
veşnică dispută cu oricine, nemulţumit de orice, iar inima lui este o rană permanentă.
Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. Pentru a scăpa de el este nevoie de
o practică şi o perseverenţă îndelungată. A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări, enervări,
nelinişti, a substitui amorul spiritual amorului propriu, aceasta este metoda sigură de vindecare şi
distrugere a acestui microb. Aşteptarea, răbdarea, reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari,
în lupta lor cu mândria.
În loc de a constitui timp pierdut, clipele de aşteptare pot deveni cele mai însemnate clipe,
pline de bogăţie spirituală. Omul poate să extragă din tot ceea ce-l înconjoară utilul şi vătămătorul,
binele şi răul, adevărul şi falsitatea, după inima lui. Atitudinea exterioară a omului îi afectează
sufletul, iar ceea ce afectează sufletul afectează şi materia. Acestea se influenţează reciproc în ce
priveşte stările omului, trupeşti sau sufleteşti. Dacă ambele merg în acelaşi sens, puterea omului
este mare. Fiecare om îşi are greutăţile lui personale. Crucea lăsată de Dumnezeu este potrivită
pentru puterile fiecăruia. Cele mai grele sunt cele secrete. Ceea ce ni se pare că este o sarcina
grea pentru noi este tocmai ceea ce ne ajută sufletul şi ne obligă la efort, ne face să înţelegem
rolul nostru, ne sunt necesare.
Magia vie a dragostei este puterea miraculoasă ce schimbă calculele complicate în soluţii
simple, care luminează lucrurile obscure şi face ca totul să devină clar şi uşor de împlinit. “Luaţi
jugul Meu, el este uşor!” Binecuvântaţi controversele cu ceilalţi, ocazii care vă permit să vă
exersaţi toleranţa. Cei care vă contrazic sunt adversarii amorului vostru propriu, deci auxiliarii şi
ajutătorii dragostei dumnezeieşti. Ei vă aduc un mare serviciu, deşi îşi fac lor înşişi un mare rău,
căci îşi cultivă amorul lor propriu. Din contraziceri iese întotdeauna ceva bun de învăţat. Profitaţi
de cei care vă contrazic pentru a vă transforma ideile învechite. Defectele constituie un element de
perfecţiune şi de progres, un motiv de luptă permanentă, o ocazie de a ne perfecţiona continuu.
Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte. Tot ce vedem rău la alţii
nu este decât imaginea noastră proprie. Ar ajunge să eliminăm greşelile noastre pentru a nu mai
vedea greşelile celorlalţi. În aceasta constă secretul relaţiilor cu semenii noştri.
Cu cât un om are mai multe neputinţe, cu atât el găseşte mai multe la ceilalţi şi îi judecă
continuu. Cel ce şi le înfrânează pe-ale sale, nu le mai vede pe-ale celorlalţi.
Refugiaţi-vă din ce în ce mai mult în templul sufletului vostru şi veţi ieşi din lumea neputinţelor!
De câte ori vă înălţaţi sufletul spre Hristos, acesta se purifică de patimi. Dacă vă schimbaţi radical
atitudinea interioară, modul vostru de gândire, suprimaţi în acelaşi timp orice cauză a conflictului
cu aproapele. Este de-ajuns ca unul din parteneri să cedeze pentru ca orice discordie să înceteze.
Adaptaţi-vă deci oricui, pentru a nu vă certa cu nimeni! Nu trăiţi în dezordine şi în plictis! Munca
ordonată şi constructivă este cea a gândurilor bune, pline de încredere în unicul apărător.
Dezbinarea cu o singură creatură a lui Dumnezeu constituie un obstacol în calea unirii cu
Dumnezeu.
Eşecurile sunt o binecuvântare pentru noi. Viaţa este făcută din acţiune şi reacţiune, acestea
completându-se una pe alta şi neputând exista separat, una fără alta. Pozitivul şi negativul
formează ritmul mişcării şi al energiei vieţii. Aşadar eşecul nu trebuie deplâns, ci considerat ca
inevitabil şi necesar. Datoria noastră este să fructificăm şi eşecul şi succesul. Însă succesul nu-l
9
putem fructifica atât de bine ca eşecul. Succesul este o forţă gata oricând să facă să izbucnească
mândria noastră, în timp ce eşecul constituie întotdeauna o învăţătură de minte. Analizaţi-vă deci
eşecurile! Adresaţi-vă Marelui Contabil, chemaţi-L cu voce tare, cu toată conştiinţa!
Cei îmbunătăţiţi îşi consideră eşecurile materiale ca pe nişte succese spirituale, iar succesele
materiale ca pe nişte eşecuri spirituale. Aceştia au dobândit adevărata inteligenţă. Noi ne
provocăm singuri încurcăturile, pentru că trăim fără a-L lua în calcul pe Dumnezeu. Acolo unde ea
funcţionează se restabileşte echilibrul.
Alături de Prietenul Dumnezeiesc nu este cu putinţa să ne mai fie frică, şi cel ce nu mai are
frica, nu mai are obstacole. Lucrurile care pentru un om obişnuit constituie obstacole, pentru un
om îmbunătăţit nu reprezintă altceva decât trepte spre cer.
Tot ceea ce există în natura materială, a fost creat pentru un anumit echilibru. Nu abuzaţi de
nimic, triaţi totul! Analizaţi tot ceea ce faceţi! Echilibrul nu se va distruge şi pacea va domni în voi.
Excesele de orice fel strică echilibrul. Nu evenimentele şi constrângerile din afară ne oprimă, ci
propriile noastre obiceiuri. Chiar şi obiceiurile bune sfârşesc prin a fi nocive atunci când ajung să
stopeze iniţiativa şi facultatea de a decide.
În orice clipă trebuie să fim stăpâni pe obiceiurile noastre, gata de a le schimba, dacă alte
gânduri noi şi nobile ne îndeamnă. Omul nu este o maşină care se reglează odată pentru
totdeauna, ci un organism viu, care se adaptează evenimentelor. Faţă de obiceiurile rele trebuie
să fim stăpâni pe noi înşine.
Accidentele nu sunt decât efectele unor stări de lucru defectuoase. Este foarte posibil să le
evităm, modificând atitudinea noastră interioară. Nu este Dumnezeu Cel care se răzbună pe noi, ci
noi înşine facem aceasta. Există un fel de a coopera cu legile naturale. În prima clipă a
accidentului, să ne întrebăm întotdeauna: ce am făcut rău şi incorect?
Cel nemulţumit cu ceea ce are, care veşnic doreşte altceva, este sclavul vieţii materiale. Cel
care se mulţumeşte însă cu puţin, cu ceea ce are, rămâne stăpân pe existenţa lui, căci este
stăpân pe trupul lui. În fond, nevoia cea mai mare a oamenilor este nesaţul după surplus. Îndată
ce renunţăm la artificii, totul devine îndestulător, căci nevoia este mai mult o chestiune de
imaginaţie decât de realitate. Nevoia este incompatibilă cu credinţa. Cel ce crede cu adevărat
niciodată nu-şi face griji pentru nevoile lui viitoare. El Ştie că Dumnezeu se îngrijeşte de soarta lui
dacă, la rându-i, munceşte cinstit şi trăieşte după voia şi legile lui Dumnezeu. “Nu vă îngrijiţi de
ceea ce veţi bea, veţi mânca, vă veţi îmbrăca! Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se
vor adăuga vouă!” Să căutăm împărăţia pentru ca să ni se dea belşugul vieţii ar fi un egoism şi un
calcul interesat, iar credinţa ar fi o ipocrizie.
Dumnezeu este Acela care stabileşte mersul evenimentelor, al fenomenelor naturii, al marilor
cataclisme naturale şi al tuturor calamităţilor.
În aceste clipe grele, sprijinul şi nădejdea noastră vor fi numai la Hristos, credinciosul nostru
Prieten. Dacă avem obiceiul să ne ghemuim la pieptul Lui in clipele de mari încercări, ne vom simţi
apăraţi de El. Ajutorul Lui va consta în curajul pe care-l vom avea de a privi in faţă, fără frică, orice
pericol. De ce să căutăm salvarea acolo unde ea nu mai poate fi? De ce să neglijăm adevărata
salvare a sufletului nostru?
10
“Rugaţi-vă neîncetat”! Planurile lui Dumnezeu sunt ascunse şi tot răul aparent este spre
curăţirea şi desăvârşirea minţilor omeneşti. Nenorocirile se află în noi înşine, nu în afara noastră.
Când sunteţi lovit în demnitate, în afecţiune şi în sănătatea voastră, plecaţi-vă în faţa lui
Dumnezeu şi strigaţi către El: “Tată iubit, care m-ai creat şi nu doreşti pieirea mea, a lucrării
mâinilor Tale; întoarce-mi ochii şi mintea de la durerea mea! Acoperă-mi privirea, ridică-mă,
încălzeşte-mă, împrăştie-mi suferinţa din inimă!”
Trebuie să iertăm calomnia. Toţi sunt mai mult sau mai puţin purtători de calomnii, difuzori de
ştiri necontrolate, purtători ai bârfelor, ai zvonurilor rele. Cel ce pleacă urechea şi primeşte
acuzaţiile ce se aduc aproapelui său, este el însuşi un calomniator. Trebuie întotdeauna să
contrazicem calomniile. Tăcerea şi indiferenţa reprezintă complicitate la calomnie. Calomnia este
o încercare şi nobleţea omului se vădeşte în felul în care primeşte calomnia. Iisus Însuşi a fost
calomniat. Printr-o viaţă curată însă, alungăm calomnia. Răutatea oamenilor o privim numai dintr-o
latură, totdeauna considerându-ne pe noi victime. În realitate, răutatea altora nu este decât
reflectarea propriei noastre răutăţi. Atitudinea celor răutăcioşi ne serveşte drept oglindă. Puneţi-vă
întotdeauna în locul celor aşa-zişi răi şi încercaţi să raţionaţi în felul lor. Dragostea celorlalţi vizavi
de voi este şi ea tot oglinda dragostei voastre.
Începeţi prin a suprima răutatea voastră personală, egoismul vostru, şi ele vor dispărea din
restul universului.
Vă supără când despre voi se spune tot ceea ce spuneţi voi despre alţii. Nu vreţi să fiţi
judecaţi, dar voi de ce judecaţi pe alţii? Şi ce vă pasă, în fond, de judecata oamenilor? Nici
Dumnezeu Însuşi nu vă judecă, ci faptele voastre vă judecă. Vă irită judecata altora’? Este returul
pe care îl încasaţi la judecăţile voastre asupra altora. “Vorbirea voastră să fie da, da şi nu, nu!
Restul vine de la cel rău”.
Minciuna nu există decât în imaginaţia voastră. Totul depinde de interpretarea pe care o daţi
voi universului, de traducerea pe care o faceţi în conştiinţa voastră şi în limbajul vostru omenesc.
De câte ori sunteţi tulburaţi, neliniştiţi şi nenorociţi, înfricoşaţi şi descurajaţi, vă aflaţi pe terenul
minciunii, iar de câte ori sunteţi calmi, liniştiţi, încrezători, atunci sunteţi pe terenul adevărului.
Chemaţi Prietenul, acest ocean dumnezeiesc! Nu există pe lume decât un singur dispreţ pe care
trebuie să-l aveţi: acela pentru voi înşivă. Cât priveşte dispreţul ce vine de la alţii, să zâmbiţi şi să
uitaţi, şi în nici un caz să nu replicaţi.
A dispreţui pe cineva, oricare ar fi gradul de evoluţie al unei fiinţe, înseamnă a-L dispreţui pe
Însuşi Creatorul, autorul acestei fiinţe.
Visele urâte sunt o reflectare a conştiinţei. Când sufletul se retrage din corp, viaţa lui spirituală
devine intensă, el simte cu o forţă accentuată binele şi răul. În aceasta constă cu adevărat
fericirea celor aleşi şi condamnarea celor răi, căci sentimentele dobândesc în afara materiei o
amploare neobişnuită, care încântă sufletul până la extaz sau îl cufundă în oroare.
Acolo unde este Dumnezeu nu există coşmaruri, nu există false viziuni, ci adevărata pace!
11
Blestemul decurge din păcate. Acestea sunt responsabile de dezordinile morale ale vieţii.
Ideea de blestem, ca şi cea de răzbunare, sunt nedemne de Dumnezeu. Numai omul este capabil
de aşa ceva. Rolul lui Dumnezeu nu este acela de răzbunător redutabil, ci de a fi un conducător al
unei creaţii imperfecte, corupte, spre perfecţiunea veşnică, printr-un permanent progres. Tot ce
contrariază această evoluţie, acest torent spre desăvârşire este zdrobit în cale, tocmai pentru
încercarea lui de a se opune. Nimeni nu este blestemat decât de el însuşi şi fiecare adună ceea ce
a semănat. Fiecare acţiune a noastră provoacă automat o consecinţă, un efect, o reacţie. Tot ce
vă atinge vine tot de la voi. Voi sunteţi şi emiţătorii şi receptorii propriilor voastre unde. Dăruiţi
iubire, primiţi iubire-şi invers. Sunteţi răspunzători de tot ce vi se întâmplă. Fericirea sau
nenorocirea ni le pricinuim singuri. Desigur, este mai comod să acuzăm pe alţii de răutate şi pe
Dumnezeu de nedreptate. Dacă am considera altfel lucrurile, ne-am da seama că ceea ce am
socotit drept o pedeapsă sau o răzbunare a lui Dumnezeu nu este de fapt decât un avertisment.
9. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al
gândurilor noastre
Abuzul de orice fel este dăunător omului. Nici chiar dorinţele sexuale nu sunt condamnabile în
sine, căci ele au un impuls natural al organismului, lăsat de Dumnezeu. Dar ele trebuie controlate,
dirijate, îndreptate spre ţeluri mai nobile, şi toată energia disponibilă trebuie folosită într-o muncă
constructivă, transformând impulsul sexual în artă, în creaţie, chiar în eroism. Cine caută să
suprime cu forţa aceste porniri nu face decât să comprime un exploziv puternic, care oricând se
poate declanşa în mod periculos. Iar cine crede că rezolvarea constă în satisfacerea până la
saturaţie a acestor instincte, nu reuşeşte decât să-şi moleşească voinţa şi să-şi pângărească
sufletul.
Stăpânul vine totdeauna la apelul vostru disperat. El umple încet mintea voastră şi nici o
obsesie nu mai rezistă. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al
vorbelor, ci cel al gândurilor noastre. Omul este ceea ce gândeşte, nu ceea ce arată. Gândirea
este un dar dumnezeiesc. Este puterea universului. Omul creat “după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu” este dăruit cu darul gândirii, ca şi Dumnezeu. El gândeşte asemenea lui Dumnezeu,
cunoaşte binele şi răul. Dintre toate creaturile, doar omul a fost înzestrat cu cea mai minunată
zestre, iar noi o neglijăm, o risipim, o folosim la întâmplare, ba chiar o lăsăm într-un colţ,
neutilizată. Orice energie poate fi folosită, fie pentru a construi, fie pentru a distruge. Forţa gândirii
poate fi pusă în slujba virtuţii sau a viciului, a răului sau a binelui. Puterea gândirii este superioară
oricărei puteri naturale, căci ea este cauza celorlalte. Tot ceea ce există în universul vizibil este
născut prin miracolul gândirii, care a conceput totul în universul invizibil mai întâi. Ideea este tatăl
şi mama oricărei apariţii, oricărei forme. Ideile nu ne aparţin decât un moment, apoi ele sunt
împrăştiate în lume. Bune sau rele, avem puterea să le acceptăm sau nu. Dacă le-am aprobat, ele
ne devin legitime şi cresc nemăsurat de mult, după ardoarea noastră. Fug în afara noastră,
iradiază din noi cu o viteză de milioane de ori mai mare decât viteza luminii. Aceste idei migrează,
dar nu cum dorim noi, ci în toate direcţiile, ca nişte săgeţi ce pătrund în alte creiere omeneşti, şi
acolo se amplifică şi mai mult, fie în bine fie în rău. Responsabilitatea pentru ideile care pornesc
de la noi este enormă. Culpabilitatea noastră este limitată în domeniul cuvintelor, dar este
nesfârşită în domeniul gândirii; acolo este universală şi continuă. Când o idee rea vă vine în gând,
îndepărtaţi-o fără duritate, încet, înlocuind-o cu o alta mai bună, şi concentraţi-vă asupra acesteia.
12
Nimeni nu scapă de gânduri rele, apăsătoare, ruşinoase, care dau târcoale minţii omeneşti
neîncetat. Acesta este războiul nevăzut. Nu suntem vinovaţi de ideile urâte care ne vin, dar ne
facem vinovaţi pentru acceptarea şi rumegarea lor.
Hristos ne spune că omul păcătuieşte cu gândul; poftim la ceea ce nu este al nostru şi păcatul
este ca şi făptuit. Ideile urâte nu staţionează decât în inima celui gol de iubirea dumnezeiască.
Acolo unde este vid, gândurile negre se instalează; acolo unde este plin de iubire şi lumină,
gândurile urâte nu mai au loc. Nu faceţi din creierul vostru un azil al gândurilor urâte care trec prin
el.
Trupul omenesc este necesar sufletului. Nu trebuie să-l lăsăm să decadă, să se ofilească.
Laşitatea morală, scepticismul degradează trupul, şi suntem responsabili de această decădere.
Ceea ce ne lipseşte este interesul în acţiune, energia şi ardoarea de a trăi.
Există o artă a vieţii, pe care de obicei nu ne-o însuşim decât în clipa în care trebuie să
părăsim viaţa. Însă cei care ştiu să o practice încă din tinereţea lor, extrag din ea efecte
miraculoase. Nimic nu-l mai tulbură pe omul înţelept în înserarea vieţii sale. El părăseşte vechea
lui haină uzată fără nici un regret, deoarece i-a adus multe servicii, şi adoarme fericit în noaptea
pământească, pentru a se trezi în aurora dumnezeiască, unde nu mai este acoperit decât de duh.
Ceea ce noi numim degradare fizică este tocmai pregătirea unei noi vieţi. În clipa în care ni se
pare că vom pierde totul, de fapt suntem pe cale de a cuceri totul. Când ni se pare că vom uita
totul, suntem aproape de cunoaşterea totală, de aflarea adevărului unic.
l0. Prin durere să legăm sufletele noastre şi trupurile de Hristos Cel răstignit
Voi, care vă necăjiţi pentru micile voastre defecte fizice, de ce nu căutaţi în voi şi darurile lui
Dumnezeu? Căci El a compensat totul. Acolo unde a dăruit lipsuri trupeşti, a dăruit în schimb
daruri duhovniceşti, şi invers. Voi suferiţi pentru că trăiţi o viaţă pur materială, superficială, în
neglijenţa voastră profundă, care totuşi vibrează în voi. Tot ceea ce vedem cu ochii şi simţim cu
simţurile este iluzoriu şi lipsit de realitate, în întregime pieritor. Viaţa adevărată este cea spirituală,
ea este nemuritoare. Nu întotdeauna se poate reface o frumuseţe fizică, dar oricând se poate
reface o frumuseţe spirituală-singura pe care timpul nu poate s-o îmbătrânească şi s-o uzeze,
singura adevărată. Toate infirmităţile nu sunt decât în aparenţă, dar logica omenească bazată
numai şi numai pe interese materiale le consideră astfel.
Dumnezeu a lăsat un echilibru în creaţia Sa, orice micşorare a trupului omenesc aduce cu sine
o creştere corespunzătoare a sufletului.
Cine ştie să-şi exploateze infirmităţile poate face din ele cele mai mari instrumente de viaţă.
Pentru ca un om sa ajungă la adevărata înţelegere a intereselor lui spirituale şi să intre pe poarta
vieţii, are nevoie de o lungă experienţă în general, bazată pe o serie de suferinţe şi eşecuri.
13
Voi, infirmii din naştere, vă găsiţi de la începutul vieţii voastre în starea unei maturităţi
spirituale, pe care mulţi oameni normali sunt incapabili să o ajungă, sau o ating doar după foarte
multă experienţă. Dacă aţi putea înţelege cu cât sunteţi voi mai bogaţi decât alţii şi mai aproape de
inima dumnezeiescului Prieten!
Boala nu este un fapt precis, ci o stare trecătoare. Aceasta înseamnă că nu există boală, ci
numai bolnavi, adică cei ce-şi creează singuri boala, fie prin autosugestie, fie prin eroare. Boala
este o încercare sau o prevenire, o corecţie. Orice gest defectuos, orice idee greşită, tulbură
sufletul. Vibraţiile sufletului rup echilibrul fluidic-care, astfel, fiind în stare de dezordine, afectează
trupul.
Trupul nostru este o maşină perfect organizată, însă noi o administrăm prost, nu o folosim
după sfaturile creatorului ei şi de aceea se strică. Din fericire, această maşină genial construită se
adaptează la orice, ba chiar se repară singură. Doar printr-o neîndemânare persistentă şi printr-o
încăpăţânare incurabilă reuşim s-o distrugem.
Să deschidem ochii şi să înţelegem că acest trup omenesc e făcut pentru a trăi după legile
Creatorului, ale lui Hristos deci, iar nu după capriciile noastre. Nici o maşină nu poate fi folosită cu
o altă destinaţie decât cea pentru care a fost creată. Greşelile de întreţinere şi de utilizare se fac
simţite, mai devreme sau mai târziu, sub formă de boli.
Orice motor revizuit şi reparat poate funcţiona în bune condiţii mai departe. Voi aţi revizuit
conştiinţa voastră? Aţi verificat comportarea voastră, sentimentele voastre? Nimeni nu este obligat
să sufere în zadar. Toate suferinţele vin ca nişte avertismente, nu ca nişte blesteme. Să nu
acceptaţi nici o durere fără a trage învăţăminte din ea, fără a o exploata, fără a învăţa ceva nou
din ea. Orice durere trebuie să vă mărească zestrea spirituală. Nimic nu se întâmplă fără motiv.
Totul are o explicaţie. Majoritatea bolnavilor habar nu au să tragă vreun folos spiritual din durerea
lor, ba încă pierd şi ceea ce au avut. Când nu mai puteţi suporta suferinţa, strigaţi-L pe Prietenul
Durerii, încredinţaţi-I Lui chinul vostru şi aveţi nădejde numai în El. Boala cronică este un drum
sigur şi direct către Tatăl. Gândiţi şi acţionaţi cum trebuie şi boala şi durerea vă vor fi cruţate.
Din durere se naşte fericirea, cu condiţia ca durerea să fie acceptată ca o cheie a înţelegerii
adevărului. Prin durere ne legăm inimile şi trupurile de Hristos Cel Răstignit, desăvârşirea însăşi
jertfită.
Puritatea inimii voastre va fi completă când veţi fi înlăturat noroiul din sufletul vostru.
Răzbunarea este dreptatea pe care vreţi să vi-o faceţi singuri. Ea atrage după sine altă răzbunare.
Nu există oprire. Singurul antidot care pune capăt urii este dragostea. “Iartă-ne nouă, precum şi
noi iertăm!” Dar oare iertăm noi în inimile noastre?
11. Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre Prietenul Adevărat, încât nu vă veţi mai putea lipsi
de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă
Nu vă legaţi de ceea ce este pieritor-averi, bunuri, viaţă trupească; legaţi-vă de ceea ce este
nemuritor, de comoara voastră spirituală, care nu are de ce să se teamă. Cine poate să se
refugieze în Iisus Hristos, pe care bineînţeles L-a iubit toată viaţa, acela nu mai vede şi nu mai
aude panica lumii din jur, el se sustrage lumii văzute şi trăieşte cu Dumnezeu. Acesta are pace în
inimă, chiar şi în mijlocul unei atmosfere de război. El este slujitorul şi colaboratorul Prietenului.
14
Dispoziţia bună sau rea a omului este ca un peisaj al naturii însorit sau furtunos. Surâsul este
soarele omului, cel care încălzeşte totul în jurul lui. Buna dispoziţie, iniţiativa spre bucurie trebuie
să fie întotdeauna cu noi, pentru a recolta bucuria şi buna dispoziţie de la alţii. Şi ei aşteaptă de la
noi. Cine este cel mai dornic de pace şi bucurie, acela să înceapă primul. Un om surâzător este
înconjurat de oglinzi şi din toate părţile i se întoarce zâmbetul, el declanşează bucuria tuturor.
Distrugeţi aşadar mândria voastră, căci ea este mama proastei voastre dispoziţii. Iisus a
demonstrat în grădina măslinilor că mândria poate fi înlăturată. Dacă Hristos ar fi avut mândrie, s-
ar fi scârbit de mulţimea greşelilor noastre şi nu ar mai fi avut atâta milă şi bunătate pentru noi şi
mai ales atâta răbdare. El ignoră supărarea, întristarea, ranchiuna. Acesta este secretul forţei Sale
dumnezeieşti.
Fiţi asemenea Lui şi veţi face ca El! “Veţi face lucruri mai mari decât acestea!” Folosiţi-vă deci
de cei plictisitori şi inoportuni, pentru a vă întări. răbdarea, îngăduinţa, pentru a vă elibera de
mândrie. Folosiţi-vă de aceştia, consideraţi-i ca pe nişte instrumente pentru urcuşul vostru
duhovnicesc!
Neprevăzutul nu există decât pentru noi, cei ignoranţi în materie de armonie a evenimentelor,
a fiinţelor şi a lucrurilor. Totul ni se pare fără motiv, survenit din întâmplare. În realitate, totul are un
sens, un scop bine determinat. Dumnezeu a echilibrat totul şi ceea ce savanţii lumii pun pe seama
naturii sau a întâmplării, pentru că aparatele lor nu pot înregistra şi explica, are totuşi un sens şi un
scop determinat în univers.
Nu vă temeţi! Prietenul invizibil a prevăzut totul şi nimic nu vă poate atinge sufletul, dacă
sunteţi de acord cu El.
Cine crede în El nu se miră de nimic. Consideră toate lucrurile, fie plăcute, fie neplăcute, spre
binele lui.
Vă plângeţi de nedreptatea altora? Dar voi aţi fost totdeauna drepţi cu ceilalţi? Nedreptăţile pe
care le-aţi săvârşit se întorc împotriva voastră, tocmai când vi se pare că nu meritaţi. Nu apelaţi
niciodată la dreptatea oamenilor, la tribunalul lor corupt! Nu gemeţi, ci chemaţi-L pe Judecătorul
suprem! Ceea ce va hotărî El va fi spre binele şi desăvârşirea voastră.
Neliniştea e dezastruoasă. Nu deschideţi inima voastră nici unui gând tulburător. Nu părăsiţi
contactul cu Dumnezeiescul Prieten niciodată. Liniştea inimii voastre nu o puteţi găsi decât la Cel
ce nu cunoaşte teama şi îngrijorarea. Lăsaţi-vă în braţele Prietenului, ele sunt fermecate.
Obişnuiţi-vă astfel, chiar fără motiv.
Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre El încât nu vă veţi mai putea lipsi de prezenţa şi
mângâierea Lui permanentă. Vizita voastră va ajunge cu timpul, de la fiecare zi la fiecare clipă,
apoi la o permanentă legătură cu El. Cu El veţi trăi şi pacea va fi veşnică în voi. “Nu mai trăiesc
eu, ci Iisus trăieşte în mine”.
12. Să nu vă fie frică de moartea însăşi, ci mai degrabă de felul în care trăiţi!
Frica este marea boală universală. Noi ne temem continuu, sub diferite forme. Orice fel de
frică (de sărăcie, de întuneric, de păcat, de greşeală, de nedreptate, de opinia publică, de insulte,
de lovituri, de fiare, de diavol, de infern, de moarte, de gelozie, de înşelăciune, de viaţa de dincolo,
de necunoscut, de supranatural, de calamităţi, de boli, de accidente, de foame şi de sete, de
război şi de revoluţii, de fenomene ale naturii, de fantome, de neplăceri, de suferinţe, de hoţi, de
singurătate etc., etc.) zace în inima noastră, toată gândirea noastră se alterează şi dezordinea se
instalează în noi.
15
Pentru a fi un om liber, trebuie să fi scăpat complet de orice fel de frică. Toate aceste goluri să
le umplem cu prezenţa divină! Nu vă temeţi de Dumnezeu! El este dragoste şi bunătate nesfârşită,
universală. Iubiţi-L şi din iubire ascultaţi-L, nu din frică! Nu vă temeţi de moarte! Ea nu comportă
nici o durere fizică. Ea este o trecere foarte dulce, simplă şi uşoară. Toţi centrii nervoşi se inhibă şi
aparenţa de agonie dureroasă este doar pentru spectatori. Chiar când corpul se zbate, muribundul
este inconştient de această luptă, el nu simte nici o durere fizică. El moare ca şi când ar adormi.
Nu există excepţie de la aceasta. Prin orice tip de moarte ar pieri omul-accident, boală sau uzură-
lucrurile se petrec la fel. Moartea este deci o trecere, iar nu o stare de a fi. Ea ne apropie de
Dumnezeu, prin abandonarea hainei trupului nostru. Moartea ne redă tinereţea şi libertatea. Omul
care moare renaşte la altă viaţă, îşi schimbă haina uzată. Duhul lui se reîmprospătează.
Să nu vă fie frică de moarte, ci mai degrabă de felul în care trăiţi! Moartea vă scapă de toate
ispitele şi neputinţele voastre. Moartea este o nouă naştere, iar dincolo, unde ne naştem din nou,
este ţara Prietenului pe care L-am iubit în prima noastră viaţă. Acelaşi etern Dumnezeu este peste
tot, şi de o parte şi de alta a barierei morţii. Noi trecem această barieră dintr-o ţară în alta, mână în
mână cu iubitul nostru Prieten. Toţi avem aceleaşi drepturi la protecţia Prietenului Dumnezeiesc.
Raiul şi cerul sunt deja în inima voastră pe acest pământ. Ele sunt stări care există în noi, iar
nu locuri anumite unde ne vom duce. Noi singuri suntem creatorii raiului sau iadului, prin propria
noastră vieţuire. Nu există un iad colectiv, ci unul particular fiecărui om. Acele “multe locaşuri” sunt
tocmai acele stări speciale fiecăruia, după felul fiecăruia. Prin gândurile noastre şi prin faptele
noastre, ne construim noi singuri în noi înşine paradisul sau infernul. “Împărăţia lui Dumnezeu este
în voi!”
Aceste împărăţii ale iadului şi ale raiului pe care singuri le-am creat în noi, sunt de natură
spirituală şi nu ne părăsesc la moartea trupului, ci dimpotrivă, se amplifică, ne urmează dincolo de
bariera morţii şi devin mult mai evidente prin faptul că vom fi mult mai conştienţi de ele. În realitate,
raiul este viaţa cu Hristos, plină de fericire, de plinătate, iar iadul este lipsa Lui, care ne va pricinui
regretul şi remuşcarea veşnică, acel plânset şi acea scrâşnire a dinţilor, unde viermele ciudei şi
focul invidiei nu se vor stinge niciodată.
Ucideţi viclenia din voi şi veţi ucide diavolul din voi! Iubindu-L pe Prietenul Dumnezeiesc, nu-l
mai putem iubi pe vrăjmaşul Acestuia, pe acel ce ne inspiră gândurile rele. “Nu puteţi sluji la doi
domni!” Ori Hristos, ori antihrist.
Nu vă temeţi de fantome! Iisus Hristos, Prietenul Dumnezeiesc, spulberă orice viziune, iar
teama de vrajă şi farmece denotă neîncredere în puterea Prietenului nostru. Ochiul rău nu este
acela care vă priveşte, ci acela cu care voi priviţi universul. Fericirea sau nenorocirea depind de
felul în care le concepem noi înşine. Însă de îndată ce ne-am predat cheile inimii Prietenului
nostru, El o va inunda de lumină şi toată frica va pieri.
Toate fenomenele naturii cu aparenţe ostile pentru noi ne sunt, în fond aliate. Ce pot face
cataclismele, trăsnetele, cutremurul, inundaţiile şi toate nenorocirile împotriva omului care s-a aliat
cu Dumnezeu-sau altfel spus, aliat cu natura ascunsă, cu cauza fenomenelor?! El devine astfel
superior naturii vizibile, pe care o percepe cu simţurile sale. Credincioşilor Prietenului nu le pasă
niciodată de ce se va întâmpla cu trupul lor. Ei ştiu că protectorul lor îi urmăreşte pas cu pas.
Teama de viitor vă otrăveşte prezentul. Atâta vreme cât nu aveţi încredere în viitor, vă veţi
scufunda ca Petru în marea şi valurile vieţii. Ce vă interesează ziua de mâine? Mâine este
rezultatul zilei voastre de azi. Mâine este consecinţa a tot ceea ce aţi făcut şi aţi gândit azi.
Prezentul şi numai prezentul are valoare. El cucereşte viitorul şi şterge trecutul. “Ajunge zilei
răutatea ei”. Prezentul se află în puterea voastră. Nu vă preocupaţi de viitor, fiţi concentraţi asupra
16
clipei de faţă. Fiţi blânzi, îngăduitori, curajoşi, aveţi credinţă, fiţi veseli cu speranţele voastre, aveţi
pace, încredere, aceasta este datoria voastră. Ziua de astăzi se va îngriji singură de viitor.
Ne este frică de alţii pentru că ne este frică de noi înşine, îi judecăm după cum ne cunoaştem
pe noi înşine. Trebuie să avem încredere în oameni, pentru ca şi ei să aibă încredere în noi.
Îndoiala faţă de oameni dovedeşte îndoială faţă de Dumnezeu. Orice om are acelaşi Prieten. Oare
aţi îndrăzni să vă îndoiţi de prietenii Prietenului? Ar însemna să vă îndoiţi de Însuşi Prietenul.
“Iubiţi-vă unii pe alţii, în numele Tatălui vostru, care este în ceruri!”
Teama de fiare nu ar exista în voi dacă fiarele nu s-ar teme de voi. Frica pe care v-o inspiră
unele din ele se datorează cruzimii cu care vă purtaţi voi cu altele. Prin neascultare, omul s-a
depărtat de natură, şi astfel a fost lipsit de afecţiunea animalelor. Avem deci puterea să subjugăm
animalele prin dragoste, în loc să le forţăm şi să le chinuim. Nu fiţi violenţi cu animalele, ci arătaţi-
le neîncetat simpatia voastră. Ele vă vor mulţumi în felul lor.
Mulţi sfinţi au trăit în mare familiaritate cu fiarele şi păsările datorită sufletelor lor redevenite
curate.
Frica de injurii o au cei care nu Îl au pe Prietenul Divin. De cine vă mai pasă când Îl aveţi
prieten pe Dumnezeu? De ce vă mai tulbură insultele altora?! Priviţi lumea cu fruntea sus, plini de
încredere, surâzători.
Nu vă temeţi de întuneric, doar aveţi lumina prin Hristos! Sufletul vă luminează calea pe care
mergeţi ziua şi noaptea.
Impuneţi-vă tăcere în clipele de mare tulburare, în special inteligenţei voastre, care nu vă mai
poate fi de nici un folos. Izolaţi-vă, dacă este posibil, lungiţi-vă şi goliţi-vă conştiinţa de tot. Nu
pierdeţi timpul pentru a tria ideile, ci repetaţi neîncetat: “Prietenul meu este aici, nimic nu există
pentru mine în afara Lui!” Dacă o altă idee vă vine, alungaţi-o fără discuţie, spunându-vă: “Nu mai
gândesc nimic, nu mai exist, mă abandonez lui Hristos, sunt lucrul Lui, fie voia Lui!”
Respiraţi profund, suspinând şi păstraţi în minte numai ideile referitoare la Prietenul vostru
iubit. Ascultaţi răspunsul Lui. Va fi întotdeauna un răspuns de pace, de curaj, de speranţă. Nu
decideţi nimic singuri. Răspunsul vă va veni ceva mai târziu, noaptea, în timpul unei insomnii.
Insulta pe care o ignorăm rămâne inertă, dispare, iar cea pe care o binecuvântăm se
reîntoarce asupra autorului ei. Cea pe care însă o sesizăm şi îi replicăm naşte o altă insultă. Este
o onoare să suporţi ocările şi injuriile. Hristos a suferit atâtea pentru noi, iar noi, pentru mântuirea
noastră proprie, nu suntem capabili să îndurăm nimic?
17
Un insultător binecuvântat este dezarmat. Observaţi-l în zilele următoare şi veţi fi impresionat
de schimbarea lui. Dragostea voastră îi va ajunge în inimă din plin. Sentimente ignorate până
atunci se vor trezi în sufletul lui.
Suferiţi de insomnie? Profitaţi de acest lucru! Goliţi-vă mintea de orice gând care se referă la
voi şi la interesele voastre şi nu aşteptaţi altfel somnul, căci el nu va veni! Umpleţi tot ce aţi golit cu
fiinţa Dumnezeiescului Prieten. El va absorbi totul, va curăţi totul. Insomniile sunt ocazii unice de a
vă izola împreună cu Prietenul, de a vă confunda cu El, de a căuta să-L înţelegi, de a vă uni cu El.
Gelozia este un coroziv, o otravă puternică. De ce sunteţi geloşi? Pentru că sunteţi egoişti şi
plini de mândrie şi consideraţi că trebuie să vă aparţină tot ceea ce vă place. Totuşi, voi nu sunteţi
nişte posesori veşnici şi într-o zi va trebui să părăsiţi totul, de voie, de nevoie. Nu aveţi nici măcar
temporar vreun drept asupra cuiva, căci fiecare îşi are liberul său arbitru şi toţi sunt egali, ca şi voi,
în a dori ceea ce le place.
Pasiunile vă fac geloşi, făcându-vă să confundaţi dragostea cu egoismul. Fiţi geloşi pe cei care
au devenit mai buni, mai îngăduitori, mai înţelegători. Gândiţi şi acţionaţi mai bine, sacrificaţi-vă
orgoliul. Cine renunţă la luptă renunţă la viaţă, căci viaţa este mişcare, efort, urcuş necontenit. De
ce ne-am născut cu trup şi cu suflet? Pentru a lupta din prima până în ultima noastră zi. Cine
încetează lupta nu mai poate trăi, cine se opreşte din mers cade, echilibrul se rupe.
13. Desăvârşirea nu se poate atinge decât cu preţul multor greşeli, nu numai în plan spiritual,
ci şi fizic
Viaţa este făcută din căderi şi ridicări. Cine se opreşte este dat peste cap fără să vrea,
avalanşa trece peste el. Lupta începe chiar în pragul naşterii noastre, pentru a ne conduce spre
rostul existenţei noastre. Dacă ţinem pasul cu ea, viaţa noastră se desfăşoară bine, nu ne
pierdem. Vrem-nu vrem, trebuie să o urmăm, nu suntem liberi să o abandonăm. Cooperăm deci
cu viaţa, ne îndeplinim rostul, iar sprijinul şi izvorul de energie nu poete fi altul decât Cel ce ne-a
hărăzit scopul şi sensul vieţii.
Să cerem sprijinul Celui de Sus, Celui ce ne-a creat pentru acest scop. Iisus ne-a dat lupta. El
este cu noi deci, nu suntem singuri. Greşeala, eroarea sunt paşi spre desăvârşire-bineînţeles,
dacă ne dăm seama de ele. Desăvârşirea nu se atinge decât cu preţul multor greşeli, nu numai în
plan spiritual, ci şi fizic. Gândirea voastră defectuoasă se amplifică, adăugându-se la celelalte
gânduri greşite ale oamenilor, de-a lungul secolelor, şi aceasta constituie răul. Fără mintea
coruptă a oamenilor, răul n-ar exista. Încetaţi deci să mai gândiţi rău şi veţi vedea cum ar trebui să
se comporte omenirea cu adevărat. Umpleţi universul de dragoste, nu de ură! Înlocuiţi îndoiala cu
credinţa, descurajarea cu speranţa, amărăciunea cu optimismul, inerţia cu munca!
În nici un caz să nu consideraţi că sunteţi singuri în efortul vostru de a schimba lumea; n-ar fi
posibil. O picătură de colorant ajunge pentru a colora o anumită cantitate de apă. O singură idee a
gândirii adevărate fecundează întreg universul. Ea atrage şi naşte milioane de idei frumoase.
Receptorii sunt foarte mulţi, însă puţin sunt cei care emit. Nu credeţi în puterea răului! Răul nu
învinge decât în măsura în care voi credeţi în el. Voi credeţi că nu sunteţi răufăcători fiindcă nu
omorâţi, nu furaţi şi nu înşelaţi. Ei bine, sunteţi totuşi nişte răufăcători. Faceţi permanent rău prin
mândria voastră, prin orgoliul şi egoismul vostru; sunteţi nedrepţi cu alţii, nerăbdători, geloşi,
nervoşi, pofticioşi, meschini şi zgârciţi, invidioşi. Toate acestea fac parte din împărăţia răului. Când
îi ironizaţi pe alţii, când vă exprimaţi îndoiala sau judecaţi, când vă este teamă, faceţi rău zilnic şi
vă credeţi totuşi nevinovaţi.
Prietenul Divin nu vă consideră în nici un caz un binefăcător. Binefăcătorul emite “râuri de apă
vie” în jurul lui, un fluid de dragoste către toţi cei care îl înconjoară. Binefăcătorii nu se eschiveze şi
nu fug de răufăcători, ci din contră, aceştia din urmă fug de cei buni. Iisus Însuşi a spus: “Nu
18
pentru cei sănătoşi am venit, ci pentru cei bolnavi, şi nu doresc moartea păcătosului, ci să se
întoarcă şi să fie viu!”
Astfel procedează toţi prietenii lui Hristos cu păcătoşii: nu-i evită, îi iubesc şi caută ca prin
dragoste să-i întoarcă pe calea cea bună. Dacă întâlniţi necinstea în jurul vostru nu trebuie s-o
observaţi, să-i daţi importanţă. Pentru un om cinstit nu există necinste-sau, în orice caz, este o
eroare trecătoare.
Ne plângem de lipsa relaţiilor. Ce relaţie mai eficace şi mai avantajoasă putem găsi decât
aceea cu Hristos? Iubindu-L pe El şi fiind iubiţi de El, veţi atrage toată afecţiunea lumii, şi atâta
timp cât o veţi dori în mod sincer, veţi fi în comunicare intimă cu întreg universul. În loc să doriţi să
căutaţi o prietenie omenească, pe care timpul, egoismul şi moartea o vor distruge, cultivaţi mai
bine dragostea şi bucuria Celui pentru care timpul nu există, Cel care este stăpânul vieţii şi al
morţii.
Nimeni nu este părăsit în această lume atâta timp cât va alerga să se refugieze la sânul
Prietenului, al Stăpânului pământului şi al cerului, care să-i fie protectorul, mântuitorul şi sfătuitorul.
Nu faceţi pe mizantropul retrăgându-vă din lume! Trăiţi cu epoca voastră, fără însă a împărtăşi
greşelile ei; la aceasta nimeni nu vă obligă. Diamantul nu poate fi şlefuit decât tot cu diamant.
Omul nu poate fi perfecţionat decât tot prin contactul cu oamenii. Este mult mai uşor să te faci
pustnic, dar este mult mai util să fii misionar printre oameni. De altfel, de ce aţi simţit dezgust faţă
de ceilalţi oameni şi aţi dori să scăpaţi de ei, nemaiputându-le suporta prezenţa? Nu sunteţi oare
cu toţii alcătuiţi din aceeaşi ţărână? Vă indispune prezenţa lor? De ce? Pentru că nu împărtăşiţi
dragoste, ci egoism, interese personale. Izolarea, aşadar, poate fi o formă a mândriei şi dispreţului
la adresa celorlalţi.
Părăsiţi atitudinea voastră sterilă şi daţi un scop vieţii voastre prin colaborarea cu ceilalţi
oameni. Prietenul Divin nu este numai al vostru, ci al tuturor oamenilor, şi toţi oamenii sunt
destinaţi a fi una cu El. Există o artă de a trece peste momentele grele. Secretul ei este siguranţa
că aceste momente vor trece. Aşteptarea calmă, abandonându-ne cu totul în braţele Prietenului,
aceasta este pacea noastră.
Ocările sunt mijloace prin care vă puteţi controla progresul duhovnicesc. Cel ce nu poate tolera
şi uita jignirile şi ocările este un om slab. Cel care însă rezistă setei de a replica merge spre
desăvârşire.
Adevărata libertate a omului nu este decât pe plan spiritual, acolo unde nici o forţă fizică nu
poate interveni. Un trup înlănţuit poate avea un suflet liber şi fericit. Cel ce se crede liber atunci
când poate face orice pofteşte se înşeală amarnic. El este rob poftelor. Este sclavul trupului, care
19
îl îndeamnă şi-i porunceşte noi pofte, deşi sufletul nu le aprobă. Cel care ştie să-şi strunească
trupul, acela este stăpân, eliberat de orice porniri.
Sufletul nu poate fi făcut prizonier. El poate evada de oriunde ar fi închis. Ajutorul împotriva
tiraniei şi opresiunii se află în propria noastră conştiinţă. Binecuvântaţi-i pe persecutorii voştri şi vi
se vor deschide ochii spre lumină!
Cel care se plânge de sărăcie, se plânge în realitate de lipsa lui de credinţă. Căci cel ce crede
în Mântuitorul Hristos şi-L iubeşte, este mulţumit şi fericit cu ceea ce are. Cel ce se jeluieşte
întoarce spatele Providenţei şi opreşte mila să se coboare asupra lui.
Viaţa cere o ucenicie permanentă. Încetaţi să mai luaţi aerul trist, de om decepţionat de viaţă.
Voi sunteţi singurii autori ai decepţiilor voastre. Căpătaţi încredere în Dumnezeu şi scuturaţi-vă
lenea şi cereţi, căci vi se va da. Rolul lui Dumnezeu este de a dărui şi cel al omului de a cere.
Păcatul a produs în lume cea mai mare decădere. Conştientizarea existenţei păcatului a
început cu strămoşii noştri Adam şi Eva-care, mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului, au
înţeles că erau goi şi s-au ruşinat, nu pentru goliciunea lor, ci pentru că noţiunea de rău, de
neascultare, le-a pătruns în conştiinţă.
Dumnezeu ne-a creat şi ne-a lăsat într-o condiţie de fragilitate, de sensibilitate şi nesiguranţă,
numai pentru a ne permite nouă înşine privilegiul de a înainta singuri, de a merita viaţa veşnică.
Remuşcările, căinţa ne duc spre desăvârşire. Aceasta a dorit Dumnezeu de la noi. Ne-a lăsat
slabi. dar ne-a arătat calea, ba chiar mai mult, ne-a trimis şi modelul omului perfect-pe Iisus
Hristos întrupat. “Pe Acesta să-L ascultaţi!”
Cel care s-a legat de Dumnezeu nu mai are teamă de pericol. Acesta este dispus să accepte
orice din mâna invizibilului său Prieten, care nu-i doreşte decât binele adevărat-nu cel trupesc, ci
cel sufletesc. De aceea el nu se teme de ceea ce se va întâmpla cu trupul lui. Ce mai poate face
doctorul când moartea a venit? Ce mai poate face ghidul când avalanşa a pornit? Ce mai poate
face geologul când vine cutremurul’? Ce mai poate face inginerul când digul se rupe din cauza
inundaţiilor? Numai atunci cei slabi şi laşi Îl strigă pe Dumnezeu în ajutor, dar odată pericolul
trecut, Îl uită numaidecât.
Vă indignaţi de ceva? Este inutil, nu veţi putea schimba mersul evenimentelor. Trebuie să vă
adaptaţi la orice. Aveţi puterea de a schimba vederile voastre personale, însă nu şi evenimentele.
Nimic nu se concretizează în materie înainte de a fi conceput în duh. Căutând să acţionăm numai
asupra materiei, nu vom obţine decât rezultate instabile, fiindcă vrem să schimbăm doar efectele,
lăsând aceeaşi cauză să acţioneze în continuare. Cauza primă trebuie modificată, şi cum forţa
spirituală este cauza fenomenelor materiale, pe aceasta trebuie s-o modificăm.
Care este deci mecanismul care declanşează mersul evenimentelor? Şi cu ce preţ vom afla
aceasta? Sursa de energie ideală este credinţa, pe care o vom găsi în noi înşine. Cantitatea de
credinţă pe care fiecare o are, fără să ştie, în sufletul lui va creşte neîncetat. Cu cât credinţa
20
noastră se va revărsa mai tumultos, cu atât ea va izvorî mai mult. Aveţi deci credinţă în voi, nu vă
îndoiţi nici o clipă! Veţi obţine astfel ceea ce cereţi!
Alungaţi orice frică, orice îndoială şi orice pesimism! Nu vă luaţi după scepticismul vecinilor şi
al anturajului vostru! Nici măcar nu-i mai ţineţi la curent pe ceilalţi cu noua voastră atitudine! Toate
gândurile noi, faptele vorbele voastre să fie constructive! Gânduri binecuvântate vă vor veni de sus
şi evenimente favorabile vă vor ajuta. Voi să aveţi doar bunăvoinţa începutului. Veţi fi în stare să
faceţi o vizită Prietenului. Mărturisiţi-I toate dorinţele şi năzuinţele voastre. El le va tria, le va
armoniza după adevăratele voastre nevoi. Va întrerupe căile inutile şi dăunătoare, amplificându-le
pe cele bune. Nu s-a întâmplat niciodată ca un om plin de curaj şi credinţă să nu fi găsit răspunsul
la întrebările sale, soluţii în problemele sale zilnice. Lumina lui Iisus Hristos străluceşte pentru toţi
cei ce o doresc.
Aţi pierdut prin moarte pe cineva iubit şi sunteţi sfâşiat de durere şi nemângâiat, iar lumea
întreagă îşi urmează cursul ei, indiferentă? Aveţi impresia că s-a petrecut ireparabilul, dar trebuie
să ştiţi că nimic nu este ireparabil. Mai târziu sau mai devreme, totul se reface. Nu există decât un
singur mare doctor al durerilor sufleteşti, Prietenul Divin, este regele vieţii şi El a călcat moartea în
picioare. El ne-a arătat că cei dragi ai noştri nu sunt morţi, ci dorm, aşteptând reîntâlnirea cu noi.
Nu vă temeţi de despărţirea prin moarte de cei pe care îi iubiţi! Nimic nu vă separă, decât voie
înşivă-zidul simţurilor voastre trupeşti. Duhurile voastre rămân însă legate. Voi v-aţi legat doar de
aparenţă, de trupul lor material, care acum s-a întors în pământul din care a fost făcut, iar sufletul
lor nu l-aţi cunoscut, însă tocmai acesta a rămas viu şi aşteaptă dragostea voastră. Pentru
aceasta aveţi nevoie de ajutorul Prietenului Iubit.
Aţi pierdut un proces şi sunteţi distrus. Ar fi fost mult mai trist pentru voi să-l câştigaţi, pentru
că, acceptând să-l intentaţi, deja aţi pornit pe o cale greşită. Sunteţi siguri că aveţi dreptate şi
cauza voastră este cea justă? Se prea poate, după legile omeneşti, însă nu şi după cele
dumnezeieşti. “Celui ce vă da o palmă întoarceţi-i şi obrazul celălalt, şi nu răsplătiţi răul cu rău!”
Aceasta este legea lui Dumnezeu după care trebuie să ne conducem. Dacă relaţiile voastre cu
ceilalţi oameni ar fi fost cele fireşti, nu aţi fi avut nici un proces. Dacă nu aţi fi sperat în câştigarea
procesului, nu l-aţi fi intentat. Nu faceţi pe victima, căci nimeni nu este victimă fără să fi provocat el
însuşi o agresiune.
Cuvântul “adversar” este propria voastră condamnare. De ce aveţi un adversar? Pentru că aşa
aţi vrut, pentru că nu aţi renunţat la mândria voastră, la egoismul vostru. Dacă unul din cei doi
renunţă, conflictul se stinge de la sine. Voi însă răspundeţi urii cu ură, iar nu cu obrazul celălalt.
Legile justiţiei omeneşti nu fac decât să accentueze resentimentele dintre oameni.
Încercaţi, prin absurd, să vă închipuiţi că adversarul vostru vă este cel mai scump prieten şi
dăruiţi-i zilnic dragostea voastră. Veţi sfârşi chiar prin a merge către el veseli şi cu inima deschisă,
recunoscând singuri greşeala judecăţii voastre.
Procedând astfel, veţi îndeplini legea lui Dumnezeu, iar celălalt va simţi aceasta şi inima lui se
va îmblânzi. Cine este hotărât să nu se mai certe cu nimeni niciodată, nici nu întâlneşte ocazii de
ceartă; acestea dispar ca prin farmec din calea sa.
A ne certa cu ceilalţi înseamnă a ne certa cu noi înşine şi a ne provoca nouă înşine răul.
Prietenul nostru este Prieten al întregii omeniri, şi a ne certa cu unul dintre “micuţii” fraţi ai Săi
înseamnă a ne certa cu Prietenul în persoană. Deci, puneţi capăt neînţelegerilor! Oricine ne este
frate.
Surpaţi toate podurile în urma voastră, începeţi în fiecare zi o viaţa nouă. Faceţi “tabula rasa”
din tot trecutul vostru. Oricum, sunteţi incapabili de a schimba ceea ce a fost, în schimb aveţi
posibilitatea şi puterea să modelaţi viitorul. Jucaţi cartea prezentului. Dacă remuşcările voastre se
referă la greşeli imediate, pe care conştiinţa vi le semnalează, atunci ele constituie cea mai bună
21
motivaţie pentru o schimbare a comportamentului vostru. Remuşcarea are rolul de a vă face să vă
schimbaţi felul de a gândi, dar nu să deznădăjduiţi şi să plângeţi fără rost.
15. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne
preocupe ceea ce fac alţii
Când sunteţi bruscat, nu răspundeţi, nu mişcaţi, ci întrebaţi-vă dacă nu cumva aţi meritat
reproşul făcut. Dacă este justificat, mulţumiţi-i celui ce vă ceartă. Dacă este nejustificat, schimbaţi
vorba, fără acreală. Reţinerea voastră va avea un efect neaşteptat. Dacă vă este greu să vă
abţineţi, amintiţi-vă de suferinţa lui Hristos, de agonia şi răstignirea Lui nedreaptă. Când sublimul
vostru Prieten, desăvârşirea însăşi, a fost răstignit, mai puteţi protesta oare împotriva unei
observaţii, oricât de nedreaptă ar fi ea? Suferiţi asemenea Lui.
Suferiţi de concurenţa altora? Aveţi rivali? Dar şi voi înşivă sunteţi rivali pentru alţii. Faceţi-vă
un examen conştiincios; oare nu aţi dorit niciodată dispariţia celor ce stau în calea intereselor
voastre? Aţi lucrat totdeauna pentru binele general, sau pentru binele egoismului vostru? Vedeţi
dar că sunteţi capabili de rivalitate. Nu v-aţi gândit oare că şi unii şi alţii aveţi totuşi un drum, acela
al desăvârşirii?
Dorinţa de a face mai bine un lucru şi de a fi mai bine văzut decât alţii este un tribut plătit
orgoliului. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu
ne preocupe ceea ce fac alţii. Nu vom răspunde decât pentru noi înşine în faţa Judecătorului.
Aveţi încredere în Dragoste. Orice vi s-ar întâmpla, Prietenul vostru vă doreşte binele. Nici un
sacrificiu nu este în zadar, orice ar spune lumea. Sacrificiul este cea mai nobilă atitudine
omenească. Iisus Hristos a ridicat sacrificiul la nivelul Dumnezeirii. Azi, Dumnezeu ne cere să ne
sacrificăm mândria şi egoismul. Într-o epocă în care închinarea la Dumnezeu nu mai implică o
prigoană sălbatică, ne vom dovedi valoarea credinţei noastre în faţa celor ce nu mai au nici un fel
de credinţă, numai prin sacrificiul nostru zilnic, prin comportamentul nostru, prin felul nostru de a fi.
Prin devotament dezinteresat, prin renunţări la dorinţe şi ambiţii personale, prin toleranţă şi
bunătate, prin blândeţe şi concesii, chiar dacă aparent sunt lipsite de raţiune, putem face bine
aproapelui nostru.
“Nu judecaţi”-spune Iisus Hristos. Mucenicia este tocmai atitudinea mielului ce nu protestează,
iar nu a berbecului ce te împunge cu coarnele şi astfel îşi pricinuieşte singur pieirea. Mucenicia nu
este o provocarea, ci dimpotrivă.
”Pace vouă, vă las pacea mea!”; ”Să nu vi se tulbure inima! ”-spune Iisus Hristos. De ce oare
ni s-ar tulbura inima, dacă nu din cauza ciocnirii părerilor contradictorii atunci când ţinem cu
înverşunare la ideile noastre? Hristos Atotvăzătorul, ştia că oamenii, chiar şi cei mai buni,
credincioşii Lui chiar, nu vor înţelege aceasta, şi de aceea a spus că toată învăţătura Lui va stârni
“sabie între oameni”, căci toţi sunt plini de mândrie.
Adevăraţii fii ai lui Dumnezeu sunt făcători de pace. Cine poate să se sacrifice, acela ajunge
să-şi învingă materia din el, să se spiritualizeze.
Sacrificaţi-vă în tăcere, fără să ştie nimeni! Singur Hristos trebuie să ştie ce facem noi, să
adune diamantele sacrificiilor noastre, neştiute şi nevăzute, şi să facă din ele cununa muceniciei
noastre.
Aţi fost sedus, trădat, părăsit şi suferiţi amarnic. Amintiţi-vă de Hristos, de palmele, de injuriile,
de spini şi scuipările suferite de El, Stăpânul lumii. Mai puteţi să vă plângeţi de ceva? Curaj deci!
“Veniţi la Mine, voi cei oropsiţi şi întristaţi!” Iisus este azilul durerii.
22
Aţi primit viaţa atunci când v-aţi născut, şi la moarte ea vi se va cere înapoi. A fost un dar
pentru voi, deci nu aveţi nici un drept să-i întrerupeţi cursul când voiţi voi. Ea nu vă aparţine, nu
este creaţia voastră, ci voi doar o folosiţi, o administraţi şi sigurul vostru drept este să faceţi cu ea
bine sau rău, lucru pentru care veţi da socoteală la sfârşitul ei.
Viaţa noastră aparţine lui Dumnezeu, suntem datori să I-o restituim în acelaşi stadiu de
puritate în care ne-a fost dată. Să ne pocăim permanent, să ne cercetăm permanent, să ne luptăm
pentru desăvârşire. “Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru este!”, acesta este scopul şi sensul
pentru care Dumnezeu ne-a creat. “Iar de nu, veţi muri în păcatele voastre!” - spune Hristos.
Veniţi, asemenea fiului risipitor, la Tatăl Vostru Cel Ceresc, şi bucuria voastră va fi mare.
Nu vă temeţi de ispite! Ele sunt normale, chiar necesare. Fără ispite nu putem distinge ceea ce
este rău de ceea ce este bine. Cei mai mari oameni au fost cel mai puternici ispitiţi, dar au rezistat,
şi pentru aceea au fost mari. Ispitele joacă, în evoluţia omenească, treptele scării spre
desăvârşire.
Fiecare treaptă favorizează urcarea sau coborârea pe scara urcuşului duhovnicesc. Suntem
totdeauna liberi să înfruntăm ispita sau să îi cedăm. Această libertate ne-a lăsat-o Dumnezeu.
Însă de câte ori greşim, El ne ajută să revenim pe drumul cel bun. Dumnezeu nu doreşte pieirea,
ci îndreptarea păcătoşilor.
Să nu disperăm dacă mai cădem câteva trepte înapoi. Oricând ne putem ridica şi relua
urcuşul. Uşurinţa acestei gimnastici spirituale depinde de puterea credinţei noastre. Iar prin taina
Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii, care au fost lăsate de Dumnezeu pentru refacerea
noastră, putem să ştergem toate greşelile trecute, să ne reîmprospătăm forţele şi să reluăm suişul
pe muntele desăvârşirii, aşa cum doreşte Mântuitorul nostru.
Prin credinţă totul este uşor, iar Prietenul ne va purta sarcina-crucea pe care tot El ne-a dat-o.
O, iubitul meu Prieten, fără Tine viaţa mi-ar părea lungă şi tristă, de nesuportat. Cu Tine însă,
munca mea devine uşoară, plăcută, lacrimile mele sunt şterse de Tine. Fără Tine n-aş vedea
peste tot decât răutate şi nedreptate, pericol continuu. Cu Tine toţi oamenii îmi par buni-săracii-
încă orbi şi neştiutori. O milă imensă mă cuprinde pentru toţi cei care “nu ştiu ce fac”. Toate
evenimentele sunt pentru mine tălmăciri venite de la Tine, iar mână în mână cu Tine, Iubitul Meu
Domn, aştept cu linişte şi încredere moartea cea dulce, clipa în care Te voi vedea în sfârşit pe
Tine, idealul meu scump, care mă aştepţi şi care nu m-ai părăsit şi nu m-ai trădat niciodată!
Diavolii nu au nici o putere de a face minuni adevarate, dar prin halucinatii mincinoase
inseala pe oamenii necredinciosi si pe cei slabi in credinta.
Sfantul loan Gura de Aur zice:
"Diavolii nu au reusit sa vindece nici macar pe vrajitorii si fermecatorii care le slujeau
lor, de besicile si de bubele pe care le-a dat Dumnezeu prin Moise in Egipt" (lesirea 9,11).
Si daca dracii nu se milostivesc de sufletul tau, cum se vor intrista de durerea trupului
tau? Diavolii se silesc sa te scoata pe tine din imparatia Cerului si deci cum te vor izbavi
pe tine de boli? Deci nu te amagi crestine, ca niciodata lupul nu se poate face oaie, nici
diavolul nu se va face candva doctor. Ca mai lesne este ca focul sa inghete si zapada sa
incalzeasca, decat diavolul sa te vindece pe tine.
Deci, noi, cand ne imbolnavim sau avem necazuri, sau copii de casatorit, sau alte
greutati in viata, sa nu alergam la ajutorul diavolului si al slugilor lui care sunt vrajitorii si
ghicitorii, ci sa mergem la Biserica, sa alergam la preoti, la rugaciune si la post si indata
ne va ajuta Dumnezeu Tatal nostru, care ne-a creat si care are mila de noi.
23
Tata din ceruri, te rog sa-mi binecuvintezi familia, Prietenii, rudele si pe cei pe care ii
iubesc, Si pe cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest moment. Arata-le tu o noua
imagine a dragostei si puterii tale nemarginite. Duhule sfant, te rog sa-i ajuti , chiar in
acest moment. Acolo unde exista durere, te rog sa le daruiesti pacea si mila ta. Acolo
unde exista indoiala, te rog sa le inspiri o incredere innoita prin harul tau. Unde exista o
nevoie, te rog sa le-o implinesti. Binecuvinteaza- le tu caminul, familia, munca, da-le
Intelepciune si lumina in viata lor. Binecuvanteaza- i cand pleaca si cand se intorc acasa,
Mergi inaintea lor si deschide-le calea. Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata
viata lor. Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de voie, Cu stiinta, din nestiinta sau
pe cele pe care nu si le amintesc. Condu-i tu pe calea ta cea sfinta, in numele fiului tau,
Iisus Christos. Doamne tata, fiule si duhule sfint, iti multumesc ca Tu vei face mai mult
decit iti pot eu cere.
AMIN !
Foarte multi oameni spun ca ei nu se duc la biserica din cauza preotului. Foarte multi
incearca sa dea vina pe preot pentru faptul ca nu se duc la biserica. Dar nu stiu cati dintre
noi avem idee ce se intampa efectiv in timpul unei slujbe. Nu stiu cati dintre noi au idee cu
ce ne ajuta mersul la biserica, pe noi, pe mireni ,pe cei multi , care nu cunoastem anumite
taine. Nu pentru ca nu am vrea ci pentru ca nu ni le spune nimeni. Este adevarat ca
nestiinta nu este o scuza. Asa cum mai este adevarat si faptul ca cine vrea sa se
informeze, se poate informa. Deci...
Atunci cand un preot sau mai multi tin o slujba in biserica, daca preotul are har,
Divinitatea coboara in biserica, oamenii din acea biserica se curata de toate energiile
negative, atat cat le este permis de catre Dumnezeu. Atunci cand are loc slujba de
duminica, Sf. Liturghie, se coboara Duhul Sfant asupra celor din biserica. Acest lucru
inseamna ca toti ce de acolo se vor curata, se vor simti mai bine, mai plini de iubire. Pe de
alta parte, se pot primi daruri de la Divinitate, in functie de faptele pe care le-am facut
fiecare dintre noi. De asemenea, participarea la slujbe, la maslu, mirungerea, spovedania
si impartasania, toate acestea si multe altele ne ridica vibratia interioara. Prin spovedire, ni
se iarta din pacate. Prin impartasanie, practic, Duhul Sfant se coboara asupra noastra
marindu-ne vibratia, curatindu-ne energetic, iar celor cu inima deschisa li se pot arata
chiar anumite lucruri.
Gustand din painea si vinul impartsaniei, ni se iarta din pacate de catre insusi Iisus
Christos, Dumnezeul nostru. Ungerea cu mir, pe langa faptul ca taie legaturi malefice si
nedorite, ajuta si la indepartarea energiilor negative, ne ajuta la realizarea unei minime
protectii energetice. Atunci cand ne inchinam la moaste, ne incarcam cu energie de la
Sfantul la ale carui moaste ne-am inchinat. Pe de alta parte, mirungerea pe maini
(chakrele palmelor) si pe frunte (chakra VI) prin semnul crucii de catre preot, inseamna o
pecete pusa cu Crucea de Lumina a Mantuitorului Iisus Christos. Este la fel ca la botez.
Dincolo de semnificatia sociala a evenimentului, botezul mai inseamna si o legatura a
omului nou nascut cu Divinitatea. In ortodoxie, prin botez ni se iarta pacatele incepand cu
momentul nasterii de catre Iisus. In momentul acela fiecare dintre noi suntem niste mici
Sfinti. Prin pacatele pe care le facem de-a lungul vietii - fie ca fumam, ca furam, ca
mintim, ca omoram, ca inselam, ca nu avem credinta in Dumnezeu, ca ne inchinam la alti
zei, ca ne inselam partenerul de viata, ca facem avorturi, etc - noi ne departam de-a
lungul vietii de Divinitate. De asemenea, daca mergem la biserica si dam Liturghii de
Iertare si/sau Acatiste, prin citirea lor de catre preot in altar in timpul Slujbei de Liturghie,
dorintele noastre sunt aduse prin intermediul preotului direct in fata lui Dumnezeu. De ce
24
spun prin intermediul preotului. Pentru ca preotii sunt hirotonisiti pe cruce, asta insemnand
ca el are o legatura directa cu Dumnezeu, cu Iisus, cu Maica Domnului, cu Sfantul Duh,
cu Sfanta Treime. Preotul este astfel o punte intre noi si divinitate. Dincolo de ceea ce
este el ca si om in afara bisericii (si ca om este si el supus greselilor). Si noi trebuie sa
profitam de acest lucru. Trebuie sa prinvim preotul ca un intermediar intre noi si Divinitate.
Revenind la Liturghiile de Iertare si la Acatist, citite in timpul Slujbei ele ajung mai lesne
la Divinitate. Aici ne putem cere iertare fata de cei vii sau cei adormiti pentru tot ce le-am
gresit in aceasta viata sau alta data, cu gandul, cu vorba sau cu fapta, cu stiinta sau fara
stiinta. Se pot da pe o zi sau pe 40 de zile. Date la manastiri, pe 40 de zile, ele sunt citite
zilnic, astfel crescand si puterea lor. Se pot da pentru obtinerea iertarii, a iubirii si a
compasiunii, ptr rezolvarea unei situatii, ptr rezolvarea unor probleme cu cei adormiti.
Liturghiile pentru neam in care sunt trecuti toti cei care au facut parte din aceeea
familie, atat viii cat si adormitii face sa se rezolve karma de neam pe care fiiecare o
mostenim prin faptul ca ne-am nascut in aceea familie. Este bine sa se stie si sa se
treaca numele strabuniciilor sau stra-strabunicilor in liturghii pentru ca avand numele scrie
pe liturghie, prin citirea lor de catre preot se sterg pacatele pana la al saptelea neam. Noi
mostenim aceste pacate de la stramosii nostrii si ajungem sa le manifestam fizic si
spiritual. Aceasta karma de neam se cere a fi rezolvata. Ajungem sa nu ne mai
manifestam noi ci anumite scheme comportamentale mostenite din generatie in generatie.
Pe de alta parte, este bine pentru femei sa treaca la liturghie copiii nenascutii pentru ca
acestia sa primeasca lumina si sa fie ridicati la Dumnezeu. Ei stau in
intuneric. Nefiind doriti se roaga la Dumnezeu sa o pedepseasca pe mama care a avortat
si le-a refuzat dreptul la nastere. Nu numai mamele ci si tatii sunt considerati la fel de
vinovati si asupra lor vine supararea copiilor. Si atunci cind se iau anticonceptionale se
considera pacat. Daca in perioada aceea a venit un spirit la intrupare si nu a putut sa se
nasca, tot avort este considerat. Si atunci cind se intrerupe actul sexual inaintea ejaculari
tot avort se considera pt ca nu se lasa cursul natural al lucrurilor.
Nu am scris asta aceste randuri pentru a critica ci pentru a se stii si a se face ceva in
privinta aceeasta. Fiecare trebuie sa stie cu ce a gresit si ce poate sa faca pentru a-si
rascumpara greselile.
Intratul intr-o biserica atunci cind ne simtim rau ne face sa fim protejati si sa avem
timpul necesar sa ne refacem daca cumva am fost tinta unui atac PSI; eventual si ungere
cu mir pe locul care ne doare sau pe chakra corespunzatoare zonei respective ne face
bine si ne ajuta.
Doamne ajuta!
Puterea Rugaciunii
"Rugaciunea este inaltarea sufletului catre dumnezeu, spre a-l lauda, a-i cere ceva sau
a-i multumi pentru binefacerile ce ne-a dat (catehism). Printre insusirile minunate si
necuprinse de minte ale numelui lui lisus, se gaseste si puterea de a izgoni pe demoni,
lucru pe care ni-l spune insusi domnul lisus Hristos. El a spus ca, cei ce cred in numele
lui, demoni vor scoate (Mc. 16,17).
Demonii pot sa salasluiasca in om in trei feluri:
1) satana salasluieste in chip simtit in om, cand locuieste cu fiinta lui, in trupul omului si
cand chinuieste si trupul si sufletul. in felul acesta, in om se poate afla un demon sau mai
multi. acest fel de om este demonizat. din sfintele evanghelii aflam ca domnul nostru lisus
hristos vindeca demonizatii. de asemenea, sfintii apostolii ucenicii domnului, izgoneau pe
diavoli din oameni, cu numele domnului.
2) In chip moral, satana petrece in om cand omul se face implinitorul voii diavolului. In
felul acesta "a intrat satana in luda (loan 8, 27), adica a pus stapanire pe mintea si vointa
25
lui, s-a unit cu el in duh". In aceasta stare se afla, tinand seama de gradul lor de
pacatosenie, toti cei ce s-au botezat in Hristos, dar s-au indepartat de el prin pacate.
Astfel inteleg Sfintii Parinti intoarcerea diavolului cu alte sapte duhuri, mai cumplite, in
templul sufletesc din care s-a indepartat duhul sfant prin pacatele omului (Matei 12,43-45).
Vrajitorii pot trimite prin vraji, farmece si descantece diavoli in sufletele oamenilor pacatosi
care nu merg regulat la sfanta biserica, nu postesc, nu se curata energetic, nu se
impartasesc si nu implinesc canonul de rugaciuni si de milostenii. Duhurile care intra in
acest fel de om pot fi izgonite si prin rugaciunea lui lisus daca vietuim in necontenita
pocainta. Sa facem aceasta nevointa care este atat de mantuitoare pentru noi. Sa ne
ingrijim, sa izgonim duhurile diavolesti intrate in noi din pricina neglijentei si a pacatelor
noastre prin rugaciunea lui lisus. Aceasta rugaciune are puterea de a invia pe cei omorati
de pacate si de a-i izgoni pe demoni (loan 11, 25). Rugaciunile lui lisus, mai intai
descopera prezenta demonilor in om si apoi ii izgoneste.
3) Puterea satanei, care salasluieste in om in vremea vietii lui pacatoase cand aude
numele domnului lisus Hristos chemat in rugaciune de cel ce se roaga, incepe sa se
clatine. Atunci diavolul instiga in om toate patimile, cautand sa il intrerupa pe crestin de la
rugaciune si sa-l inspaimante. Preacuviosul parintele nostru loan proorocul, arata ca
lucrarea patimilor si a demonilor sunt legate intre ele cand demonii lucreaza prin mijlocirea
patimilor. Cand in vremea rugaciunii lui lisus vom simti o deosebitei tulburare si fierbere a
patimilor, sa nu cadem in deznadejde si tulburare din aceasta pricina. Dimpotriva, sa ne
imbarbatam si sa ne pregatim pentru o nevointa mai puternica cu rugaciunea lui lisus, ca
unii ce simtim in chip vadit ca rugaciunea a inceput sa produca in noi lucrarea care ii este
proprie.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Pomenirea numelui domnului nostru Iisus Hristos il
atzatza la lupta pe diavol".
Caci sufletul ce se sileste in rugaciunea lui Iisus, poate dobandi totul, si binele si raul. Mai
intai omul va vedea raul dinlauntrul inimii sale, apoi binele. Aceasta rugaciune il agita pe
diavol si tot aceasta rugaciune il va smeri si alunga. Aceasta rugaciune da pe fatza
pacatul care este in noi si tot aceasta rugaciune il poate nimici. Aceasta rugaciune va birui
si smulge incetul cu incetul puterea diavolului din inima noastra."
Arhanghele Mihail, te rog sa vii la mine acum. Te rog frumos sa pogori în mintea si
inima mea si sa înlaturi toate temerile care ma împiedica sa fac schimbarile necesare în
viata. Ajuta-ma sa ma simt în siguranta materiala si emotionala. Ajuta-ma sa ma eliberez
de teama de a face schimbari. Te rog ajuta-ma sa merg înainte fara teama, cu deplina
26
credinta în Dumnezeu. Te rog sa ma ajuti sa aflu ca Dumnezeu ma sprijina cu aceeasi
energie cu care mentine planetele pe cer. Las acum toate grijile si temerile mele în seama
lui Dumnezeu. Ajuta-ma sa aflu, sa cred si sa-mi deschid inima pentru iubire ca sa pot
trimite aceeasi iubire catre Domnul si toti copiii sai. Îti multumesc. Amin.
Rugaciune pentru vindecarea efectelor unei agresiuni psihice (pentru noi sau alta
persoana)
Arhanghele Rafael, te rog patrunde în trupul (meu sau numele persoanei) si vindeca
orice dezechilibru sau impuritati ce ar putea proveni din gânduri de furie sau teama.
Arhanghele Mihail, te rog înlatura pe oricine din lumea spiritelor sau lumea materiala care
nu actioneaza pentru binele suprem al lui (numele persoanei pe care doresti sa o purifici) .
Îngeri pazitori ai persoanei sau persoanelor care l-au atacat psihic pe ( numele persoanei
pe care doresti sa o purifici) va cer sa ajutati sa readuceti armonia si pacea în aceasta
situatie si sa înlocuiti toata suferinta cu pace. Cer ca toate efectele greselilor care au fost
facute în toate timpurile sa fie anulate de catre si pentru toti cei implicati. Va multumesc.
Amin.
Dragi îngeri pazitori ai lui (numele) am inima grea de suferinta, suparare si vinovatie.
Vreau sa fiu sigur ca ma port bine cu ei si ma rog la voi pentru ajutor si îndrumare. Va rog
sa vorbiti cu (numele) si sa-l/s-o ajutati pe (numele) sa ma înteleaga mai bine. Va rog sa
ne ajutati sa trecem peste mândria si orgoliile noastre si sa ne expimam adevarata iubire
reciproca. Va cer ajutorul pentru a aduce pace în acesta situatie. Va multumesc. Amin.
Arhanghele Uriel, te rog sa intri în gândurile si emotiile copiilor mei si sa-i ajuti sa-si
piarda teama de iubire. As vrea ca toate urmarile greselilor facute în relatii anterioare sa
fie desfacute în toate privintele posibile. Te rog sa-i ajuti pe copiii mei sa se dezbare de
toata furia sau încrâncenarea pe care o pastreaza în inima. Acum îmi imaginez un glob
enorm de lumina stralucitoare, care îi umple pe copiii mei. Stiu ca acum copiii mei sunt
plini de lumina si iubirea lui Dumnezeu si ca în ei nu mai exista nici un gol. Copiii mei sunt
împliniti, multumiti cu bogatiile interioare ale iubirii. Îti multumesc. Amin.
Arhanghele Uriel, sunt îngrijorat pentru ca familia mea pare nefericita. Poti, te rog, sa
ne vii în ajutor, de îndata? Întrucât acesta situatie ne afecteaza pe toti cei din casa, te rog
sa intri în inima fiecaruia dintre noi si sa îndepartezi resturile de teama. Te rog elimina
greselile noastre de gândire si elimina efectele acelor greseli. Ajuta-ne sa ne eliberam de
încrâncenare si sa renuntam la învinovatiri si resentimente. Cer interventia îngerilor
pazitori ai fiecarei persoane din aceasta casa, ca sa aduca pace si iubire în caminul
nostru. Îti multumesc. Amin.
Doamne, te rog sa le trimiti copiilor mei îngerii Tai protectori, acum. Te rog sa-i înconjori
pe (numele copiilor ) cu mai multi îngeri care sa vegheze asupra lor, sa-i îndrume si sa-i
protejeze. Te rog, da-mi un semn daca trebuie sa fac ceva anume pentru a ajuta si eu la
acest proces. Îti multumesc. Amin.
Arhanghele Mihail, te rog sa vii la mine acum si sa duci de-aici toate fiintele care nu
sunt îngerii sau spiritele mele calauzitoare. Te rog sa le iei si sa le duci si pe ele si orice
are legatura cu frica, direct la Lumina. Îti multumesc. Amin.
Va rog sa ma ajutati dragi îngeri, ca sa fac pace în aceasta situatie. Va rog sa ne ajutati
pe amândoi sa vedem, fiecare, lumina si iubirea Divina din celalalt, în loc sa ne
28
concentram pe teama si întuneric. Va multumesc, dragi îngeri, pentru aceasta vindecare.
Amin.
TROPARUL DE SFÂRŞIT
Psalmul 142
Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia ta, auzi-ma,
intru dreptatea ta. Sa nu intri la judecata cu robul tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept
inaintea ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a
sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea
incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la
toate lucrurile tale, la faptele mainilor tale m-am gandit. Intins-am catre tine mainile mele,
sufletul meu, ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, doamne, ca a slabit duhul meu.
nu-ti intoarce fata ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Fa
sa aud dimineata mila ta, ca la tine mi-e nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la
tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la tine alerg, doamne. Invata-
ma sa fac voia ta, ca tu esti dumnezeul meu. Duhul tau, cel bun sa ma povatuiasca la
pamantul dreptatii. Pentru numele tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea ta
scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti
cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul tau. AMIN!
Doamne...
Doamne, milueste-ne pe noi, ca intru tine am nadajduit, nu te mania pe noi foarte, nici
pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv, si ne izbaveste pe noi de
vrajmasii nostri, ca tu esti dumnezeul nostru si noi suntem poporul tau, toti lucrul mainilor
tale si numele tau chemam.
Dumnezeul meu,
Cel ce cunosti caderea ingerului trufas al zorilor,
mantuieste-ma cu harul Tau,
nu ma lasa sa ma indepartez si sa ma indoiesc de Tine.
Ascute auzul meu, ca sa aud in toate clipele vietii mele
glasul Tau tainic
si sa-ti strig iubitorule de oameni;
Slava Tie pentru minunatele potriviri de intamplari
pe care le-a randuit pronia Ta,
Slava Tie pentru presimtirile daruite de har,
Slava Tie pentru povetele glasului tainic,
Slava Tie pentru descoperirile din vis si din trezie
ale cuviosilor Tai,
Slava Tie Celui ce zadarnicesti planurile nefolositoare,
Slava Tie celui ce ne trezesti prin suferinte din betia patimilor,
Slava Tie Celui ce smeresti spre mantuire trufia inimii,
Slava Tie, Dumnezeule, in veci!
Amin!
Rugaciune de multumire
Rugaciune cu dragoste
Rugaciune de iertare
Rugaciune sagetatoare
PSALMUL 21
Al lui David.
36
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit? Departe
sunt de mântuirea mea cuvintele greselilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua si nu vei auzi, si noaptea si nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuiesti, lauda lui Israel.
4. În Tine au nadajduit parintii nostri, nadajduit-au în Tine si i-ai izbavit pe ei.
5. Catre Tine au strigat si s-au mântuit, în Tine au nadajduit si nu s-au rusinat.
6. Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului.
7. Toti cei ce m-au vazut m-au batjocorit, grait-au cu buzele, clatinat-au capul zicând:
8. "Nadajduit-a spre Domnul, izbaveasca-l pe el, mântuiasca-l pe el, ca-l voieste pe el".
9. Ca Tu esti Cel ce m-ai scos din pântece, nadejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la nastere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu esti
Tu.
11. Nu Te departa de la mine, ca necazul este aproape, si nu este cine sa-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au vitei multi, tauri grasi m-au împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste.
14. Ca apa m-am varsat si s-au risipit toate oasele mele.
15. Facutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeste în mijlocul pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut taria mea, si limba mea s-a lipit de cerul gurii mele si în
tarâna mortii m-ai coborât.
17. Ca m-au înconjurat câini multi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Strapuns-au mâinile mele si picioarele mele.
19. Numarat-au toate oasele mele, iar ei priveau si se uitau la mine.
20. Împartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti.
21. Iar Tu, Doamne, nu departa ajutorul Tau de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbaveste de sabie sufletul meu si din gheara câinelui viata mea.
23. Izbaveste-ma din gura leului si din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tau fratilor mei; în mijlocul adunarii Te voi lauda, zicând:
25. Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L pe El, toata semintia lui Iacob slaviti-L pe El!
26. Sa se teama de Dânsul toata semintia lui Israel.
27. Ca n-a defaimat, nici n-a lepadat ruga saracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine si când am strigat catre Dânsul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugaciunile mele le voi face înaintea celor
ce se tem de El.
30. Mânca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L cauta pe
Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31. Îsi vor aduce aminte si se vor întoarce la Domnul toate marginile pamântului.
32. Si se vor închina înaintea Lui toate semintiile neamurilor.
33. Ca a Domnului este împaratia si El stapâneste peste neamuri.
34. Mâncat-au si s-au închinat toti grasii pamântului, înaintea Lui vor cadea toti cei ce se
coboara în pamânt.
35. Si sufletul meu în El viaza, si semintia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va sa vina. Si vor vesti dreptatea Lui poporului ce se
va naste si ce a facut Domnul.
PSALMUL 22
Al lui David.
PSALMUL 23
Al lui David.
1. Al Domnului este pamântul si plinirea lui; lumea si toti cei ce locuiesc în ea.
2. Acesta pe mari l-a întemeiat pe el si pe râuri l-a asezat pe el.
3. Cine se va sui în muntele Domnului Si cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
4. Cel nevinovat cu mâinile si curat cu inima, care n-a luat în desert sufletul sau si nu s-a
jurat cu viclesug aproapelui sau.
5. Acesta este neamul celor ce-L cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata Dumnezeului lui
Iacob.
6. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Împaratul
slavei.
7. Cine este acesta Împaratul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare în
razboi.
8. Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Împaratul
slavei.
9. Cine este acesta Împaratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împaratul slavei.
PSALMUL 24
Al lui David.
PSALMUL 26
Al lui David.
PSALMUL 27
Al lui David.
39
1. Catre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Ca de nu ma vei auzi, ma
voi asemana cu cei care se coboara în groapa.
2. Asculta glasul rugaciunii mele când ma rog catre Tine, când ridic mâinile mele catre
locasul Tau cel sfânt.
3. Sa nu tragi cu cei pacatosi sufletul meu, si cu cei ce lucreaza nedreptate sa nu ma
pierzi,
4. Cu cei ce graiesc pace catre aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.
5. Da-le lor dupa faptele lor si dupa viclesugul gândurilor lor.
6. Dupa lucrul mâinilor lor, da-le lor; rasplateste-i dupa faptele lor,
7. Ca n-au înteles lucrurile Domnului si faptele mâinilor Lui; îi vei darâma si nu-i vei zidi.
8. Binecuvântat este Domnul ca a auzit glasul rugaciunii mele.
9. Domnul este ajutorul si aparatorul meu, în El a nadajduit inima mea si mi-a ajutat.
10. Si a înflorit trupul meu si de bunavoia mea Îl voi lauda pe El.
11. Domnul este întarirea poporului Sau si aparator mântuirilor unsului Sau.
12. Mântuieste poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; paste-i pe ei si-i ridica pâna
în veac.
PSALMUL 28
Al lui David.
1. Aduceti Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceti Domnului mieii oilor, aduceti Domnului
slava si cinste;
2. Aduceti Domnului slava numelui Sau; închinati-va Domnului în curtea cea sfânta a Lui.
3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.
4. Glasul Domnului întru tarie, glasul Domnului întru mare cuviinta;
5. Glasul Domnului cel ce sfarâma cedrii si va zdrobi Domnul cedrii Libanului;
6. El face sa sara Libanul ca un vitel; iar Ermonul ca un pui de gazela.
7. Glasul Domnului, cel ce varsa para focului.
8. Glasul Domnului, cel ce cutremura pustiul si va cutremura Domnul pustiul Cadesului.
9. Glasul Domnului dezleaga pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii si în
locasul Lui, fiecare va spune: Slava!
10. Domnul va împarati peste potop si va sedea Domnul Împarat în veac.
11. Domnul tarie poporului Sau va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Sau cu pace.
PSALMUL 29
Al lui David.
1. Te voi înalta, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai veselit pe vrajmasii mei împotriva mea.
2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am catre Tine si m-ai vindecat.
3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboara în groapa.
4. Cântati Domnului cei cuviosi ai Lui si laudati pomenirea sfinteniei Lui.
5. Ca iutime este întru mânia Lui si viata întru voia Lui; seara se va salaslui plângerea, iar
dimineata bucuria.
6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu ma voi clatina în veac!"
7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumusetii mele putere; dar când ti-ai întors fata Ta, eu m-
am tulburat.
8. Catre Tine, Doamne, voi striga si catre Dumnezeul meu ma voi ruga.
9. Ce folos ai de sângele meu de ma cobor în stricaciune? Oare, Te va lauda pe Tine
tarâna, sau va vesti adevarul Tau?
10. Auzit-a Domnul si m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu si m-ai încins cu veselie.
40
12. Ca slava mea sa-ti cânte tie si sa nu ma mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac
Te voi lauda!
PSALMUL 30
Al lui David.
MEDICINA COSMICA
SACRO - TERAPIA
41
Se scriu in ultimul timp tot felul de carti, de relatari care mai de care cu pretentii si noutati si
miracole. Noi am avea intr-adevar nevoie de miracole. Suntem in situatia cind doar miracolul ne
mai salveaza din marea cadere... Unde este miracolul si in ce consta! Viata este un miracol, o
taina. Viata este o daruire si stapinirea asupra vietii este in alta semnificatie. Viata este o taina ce
o primesti si in masura in care te deschizi acestei taine participi la viata. Viata este sacrul in sine si
cine crede ca o poate fura sau batjocuri se inseala amarnic. Originea vietii este daruirea iar trairea
ei este recunostinta si gestul sacru fata de ea. Taina vietii este sufletul, dupa cum taina sufletului
este Dumnezeu. Doar un corp cu sufletul sau viu. Si este o dubla medicina, de suflet si de corp in
supraunitatea sacrului dumnezeiesc.
Boala este un atentat la viata. Cine indrazneste sa se atinga de viata? Si totusi noi insine savirsim
oribilul pacat ca omorirea vietii... Sacroterapia este revenirea la viata, din ghearele mortii. Boala
este gheara mortii care nu trebuie tolerata. Jos cu masca oribila a mortii de pe chipul in sine al
vietii. Sa revenim la sacralitatea vietii. Sa redescoperim sanatatea si taina vietii. Noi am ajuns sa
consideram viata un mecanism si atit, un mecanism in care putem interveni dupa pofte si situatii.
Nu este asa. Viata este o taina sacra de limbaj cosmic dincolo de orice mecanism. Viata nu este
monolog ci dialog viu in daruire si raspuns totodata. Viata este taina dialogului si comunicarii
reciproce. Viata este taina dialogului transcedental. Originea limbajului este taina dialogului in sine
al vietii. Spiritul este vidul absolut tocmai datorita faptului ca are dialogul limbajului respectiv
spiritual. Viata, in primul rind, este un limbaj cosmic si apoi chimism medicamentos energetic.
Limbajul vietii este inaintea celui chimic. Se confirma si stiintific ca Informatia este inaintea masei
fizice. Informatia din materie este ecoul, prelungirea limbajului sufletului - spiritului, care in energii
devine ordonatorul chimismului fizic. Viul este dincolo de chimism, de ceea ce nu se vede in
reactiile chimice. Sa refuzam aceasta degradare oribila in moarte si boala.
Sa reinviem la viata vesnica care este esenta esentei. Viata in sine este straina de boala -
suferinta si moarte. Prin aceasta carte facem impletirea dintre suflet si corp. Cu aceasta incercam
o relatare integrala a existentei noastre. Va rugam sa nu va grabiti in aprecieri superficiale,
incercati in mod sincer sa vedeti si in aceasta viziune si daca intr-adevar se dovedeste practic -
valabila, FOLOSITI-O!!! Medicina, ca origine, este in ordinea esentiala a existentei. In viziunea
cosmica noi suntem dubla realitate, suflet si corp. Sufletul este dupa chipul lui Dumnezeu iar
corpul este dupa chipul sufletului nostru. Noi avem cele divine in adincul firii noastre. Firea noastra
sanatoasa este in asemanare cu ordinea divina. Noi, prin comparare cu ordinea divina ne putem
vedea in ce masura suntem sanatosi sau bolnavi. Noi suntem sanatosi doar daca ne mentinem in
ordinea fireasca ce este intiparita prin ordinea cosmica in noi. Daca iesim din aceasta ordine
fireasca cadem in boala. Boala ne strica odinea fireasca. Trebuie sa fim liberi in firea noastra nu in
ceva ce este impotriva firii. Boala este libertatea impotriva firii noastre normale. Ce libertate este
aceasta cind ne face bolnavi?!... alegerea bolii este robie nu libertate. Astfel, originea medicinii
este in ordinea - libertatea fireasca a realitatii noastre, sanatatea insasi. Adevarata medicina este
sanatatea nu boala. Boala adauga medicinii terapia, arta de vindecare a bolilor. Boala este
conflictul dintre firea noastra sanatoasa si alte firi anormale, distrugatoare. Noi fiind dubla realitate
ca suflet si corp, inseamna ca boala este dubla, sufleteasca si trupeasca; tulburari de ordine in
suflet si tulburari de ordine in trup - corp. In aceasta viziune putem vorbi de o medicina sacra -
cosmica si de sacro-terapie.
Boala este iesirea din ordinea divina - fireasca, intrucit este urita de insasi divinitatea din noi
insine. Diavolul se face primul bolnav impotrivindu-se ordinii divine. Boala incepe odata cu aceasta
cadere a creatiei din firea cereasca in firea necereasca, adica traducind aceasta metafora, boala
incepe odata cu devierea entitatii din firea de divinitate. Incepeti din acest moment sacro-terapia;
primul pas fiind a-ti proba in ce masura esti sanatos sufleteste sau trupeste. Nu-ti ascunde bolile,
oricit ar fi de mici si de neinsemnate. Boala este un hot prietenos ce te prinde necontenit. Vezi mai
intii in suflet ce anormalitati au aparut. Sufletul nostru (sfera - disc - spirit divina care este in fiecare
entitate) este fiinta noastra propriu - zisa, ce in alta traducere inseamna iubire - dragoste - daruire;
iubirea fiind constiinta in sine, dragostea fiind memoria - miscarea iubirii si daruirea fiind limbajul,
vorbirea iubirii. Vezi de cita iubire si daruire mai esti capabil. Cita doza de ura a inceput sa apara
in tine? Cit egoism a inceput sa te stapineasca? Vezi in ce masura iti este corpul in comparatie cu
sufletul. Corpul este prelungirea miscarilor de suflet (Spirit); Iubirea de suflet se face in corp vointa
42
de minte, dragostea de suflet se face in corp necesitati organice. Noi, dupa devierea de la firea de
divinitate am uitat de suflet si inlocuim iubirea constiinta de suflet cu atractii egoiste si materiale.
Vezi in ce masura mai ai vointa in cele bune. Te lasi robit doar de simturile organice? Organele
tale functioneaza normal? Sanatatea corpului este in sanatatea mintii - simtirii si functiunilor
corpului. Sanatatea sufletului este in ordinea sacra a iubirii dragostei si a daruirii constiintei de
suflet. Ura - dusmania - razbunarea pina la ucidere sunt inceputul bolilor de suflet. Pofta -
satisfactia - savirsirea placerilor patimei sunt inceputul bolilor corporale. Sufletul este spirit si duh,
bucurie - seninatate - pace, iubire - dragoste - daruire iar corpul este placere - dorinte - satisfactii,
dureri - suferinte - chinuri, vatamari. Acestea sunt cele doua sacro-terapii ale medicinii cosmice,
sacro-terapia de suflet si sacro-terapia de corp.
Incepeti chiar din acest moment ambele terapii. Sacro-terapia inseamna terapie - vindecare dubla
prin suflet si prin corp. Sacro-terapia se apropie de religie aparent, caci in realitate nu are nimic
de-a face cu religia, oricare ar fi ea, dimpotriva, sacro-terapia este chiar impotriva religiei,
impotriva tuturor formelor lipsite de esenta. Indiferent de convingerile religioase, toti trebuie sa fim
sinceri cautatori ai adevarului. Sufletul nu este o inventie - inchipuire, ci tot mai mult se dovedeste
o realitate incontestabila. Deci sa incepem cu re-identificarea existentei noastre.
Trezirea constiintei noastre de suflet este primul pas in sacro-terapie. De vrei o vindecare a bolilor
sufletesti si trupesti, trebuie inceput odata pe doua linii, prin constiinta de suflet si prin constiinta de
corp. Nu te complica cu conceptii si filosofii de tot felul. Porneste direct si clar. Noi suntem suflet si
corp in intrepatrundere. Sufletul este viul nostru adevarat, iar viul corpului se datoreaza viului
sufletesc. Corpul si sufletul se influenteaza reciproc, boala unuia afectind pe celalalt. Noi, in
general, uitam de suflet, credem doar medicina corpului. Vrem remedii simple, medicamente,
metode mecanice... Trebuie inteles ca noi suntem un complex de realitate suflet si corp. Medicina
adevarata este o medicina integrala sufleteasca si trupeasca. Doar o parte este insuficienta si
incompleta. Cei ce vor o alinare a bolilor grele sa caute cu sinceritate aceasta medicina integrala,
dubla medicina.
Corpul nostru este un mecanism unitar si orice parte influenteaza integral. Sacro-terapia iti va
aduce ordinea in tot corpul energetic. Sa incepem sa intram in complexul bolilor noastre. Sa nu ne
infioreze ci sa ne trezeasca la constiinta ca trebuie sa ne vindecam de bolile noastre urite si
anormale. Cit este de rau sa avem un suflet orb, neputincios si mut... si apoi tot felul de boli
datorate acestora... Suntem bintuiti de false constiinte ce ne fac sa participam la pacate ce
anormalizeaza propria fire. Bolile de constiinta ne fac inconstienti, bolile de duh ne slabanogesc,
bolile de limbaj ne animalizeaza. Ne pierdem propria identitate si din fiinte divine devenim niste
43
epave. Apar in noi limbaje - inversare - negative atit in suflet cit si in corpul energetic din vorbire si
traire divina, ne facem vorbire si traire bolnava, urita. Hai sa ne trezim cit mai avem inca o licarire
de constiinta si putere de suflet. Oare nu vrei sa te vindeci de bolile care te fac un mizerabil?
Sa incepem prefacerea limbajului negativist in cel sanatos si perfect. Trebuie sa vezi sanatatea,
este rusinos sa te complaci in boala si degradare. Pentru noi dragostea de sanatate si perfectiune
este starea divinitatii. Sanatatea si perfectiunea nu sunt simple legi, ci sunt ordinea fireasca,
esentiala a fiintei noastre. Fi liber in ordinea transcedentala nu in degradare si boala, care sunt o
inselare a libertatii mai rea decit robia. Diavolul, cind inventeaza imperfectiunea nu o face din
libertate ci din anti-libertate, din care se naste robia imperfectiunii si a bolii.
Libertatea fiind deschidere tot in libertate si perfectiune, nu poate cadea in negativizare, doar daca
se face mai intii uciderea libertatii perfecte ca anti-libertate. Nu exista decit o singura libertate, cu
deschidere infinita in perfectiune. Caderea in imperfectiune este uciderea de libertate perfecta sub
pretextul negativ al unei anti-libertati, al unei libertati negative. Este o mare dereglare de limbaj sa
numesti antilibertatea ca pe libertate. Negativul nu exista ca realitate in sine ci doar ca parazit al
perfectului de sine, negativizind perfectiunea. Nu da voie acestui parazit fantoma si duh rau sa-ti
denatureze perfectiunea si sanatatea. Nu mai admite sub nici o forma limbajul negativ ce este
infectarea si imbolnavirea limbajului adevarat, perfect si sanatos. Microbii sunt limbaje de viu
negativizat. Boala in suflet apare prin minciuna limbajului negativ. Minciuna este primul microb de
suflet care inverseaza perfectiunea si sanatatea aducind in suflet limbajul rau si bolnav aducator
de boli. Incepe sacro-terapia cu lupta impotriva acestui microb contagios care este minciuna,
autopacalirea, inversarea adevarului, ascunderea lui. Minciunile limbajului de suflet se fac prin
informatii negative ale informatiilor - energiilor din corpul nostru, de unde se genereaza informatii
bolnave in corpul nostru, care astfel se negativeaza si produc boli de tot felul. Psihanaliza a
descoperit acest secret al nocivitatii minciunilor ce se acumuleaza in subconstientul nostru, de
unde genereaza informatii bolnave in energiile corpului nostru. Dind pe fata aceste minciuni -
ascunzisuri, puterea constiintei de suflet revine, puterea acestor boli scade si noi simtim, real,
insanatosirea. Boala incepe de la minciunile constiintei de suflet de care se infecteaza sufletul.
Orice constiinta negativa este o minciuna negativa, este o minciuna - microb de suflet, care daca
nu e descoperita la timp produce boli sufletesti cu prelungiri in boli trupesti. Minciuna este originea
inchipuirii si apoi a imperfectiunii raului. De la micile minciuni incepe tot ce este boala si negativ.
Incepe sacro-terapia cu descoperirea minciunii proprii. Iti vei face astfel o psihanaliza proprie. Este
o realitate serioasa aceasta infectie a minciunilor de constiinta. Nu glumi cu minciunile, nu te juca,
sunt niste microbi cu boala sigura. Sa incepem primul pas in terapia bolilor de corp. Daca in
terapia de suflet se porneste de la trezirea constiintei de suflet, in terapia de corp se porneste se la
stiinta ratiunilor energiilor. Sufletul este constiinta mai mult decit toate ratiunile si dincolo de ele; pe
cind energiile corpului sunt energii rationale, cu un anumit scop, pe baza unor anumite legi. Sa nu
confundam constiinta de suflet cu legile rationale mecanice ale energiilor de corp. De obicei, se
vorbeste in filosofie de o minte rationala si de o materie corporala irationala. Este o mare
deosebire intre mintea - constiinta de suflet pura si mintea mecanica rationala de energii corp.
Filosofia greaca aristocratica goleste clar materia de spirit si o face o materie moarta. Stiinta
dovedeste ca si materia moarta are totusi legi chimice si fizice, are informatii atomice, un fel de
ratiuni mecanice ce stau la baza elementelor de fond ale materiei. Acestea, insa, sunt ratiuni, legi -
fixe si mecanice inconstiente de ele insele, ca o matematica inregistrata, cu un ceas care merge
fix. Filosofic se spune ca spiritul a fixat aceste ratiuni - legi, materia neavind in fond acestea.
Stiinta vrea sa faca din aceste legi ratiuni un fel de constiinta inferioara a materiei care, apoi, prin
evolutie ajunge la constiinta superioara de sine insusi. Noi nu facem aici dispute, consemnam
partea adevarata. Totul este viu, nimic nu este mort!
Materia nu este o realitate separata de suflet ci este prelungirea energetica, un fel de stralucire de
suflet dupa cum energiile cosmice divine sunt stralucirea spiritului absolut dumnezeiesc. Spiritul nu
44
se manifesta in ceea ce-l contrazice ca materie. Spiritul are deja limbajul, manifestarea sa
sufleteasca spirituala iar materia este iesirea in afara manifestarii a limbajului arhetipal dar este
energie si nu suflet - spirit. Aceste energii au si ele vederea lor ca ratiuni mecanice, ca legi fizico -
chimice, care se cred a fi constiinta. Este cazul sa punem la punct aceste energii care se pretind a
fi totul. Cu sacroterapia trebuie sa deosebim mintea pura de constiinta de suflet fata de mintea
mecanica a legilor - ratiunilor fizico - chimice ale corpului. Corpul nostru este un complex de legi
mecanice pe baza carora este o configuratie de organe si functii organice. Dar acest complex de
legi mecanice este, ca fond, traducerea - transpunerea complexului de limbaj sufletesc. Fara
aceasta legatura si intrepatrundere ratiunile mecanice din pretinsa independenta isi uita progresiv
memoriile arhetipale de spirit si asa se anomaliaza pina la dereglari tot mai accentuate ce dau boli
corpului. Ca sacro-terapie trebuie sa stim clar ca fara rememorarea arhetipurilor sufletesti de
constiinta in sine nu se pot normaliza legile - ratiunile fizico - chimice mecanice ale energiilor din
corp. In suflet este transfer spiritual direct, daruire de constiinta si iubire totala. In corp este
transfer energetic, de daruiri energetice. Prin boli, in locul daruirii energetice s-a trecut la furt si
acaparare energetica, de unde ruperile energetice. Ca stare divina, schimbul - daruirea de energii
este mincare - impartasire sacra care s-a desacralizat in consum si omorire. Sub pretextul
necesitatii se disting energiile intre ele si se amplifica un chimism rezidual de elemente stricate si
denaturate. In mod normal energiile ies din viul sufletului avind rostul de a se reintoarce in viul
sufletului ca un perpetuum - mobile de viu permanent si vesnic. Dupa caderea din perfectiune
energiile refuza reintoarcerea in viul sufletului si asa se consuma pina la moarte. Sa incepem
concret sacro-terapia prin refacerea legaturii strinse dintre suflet si corp, ca re-imprietenire si
restabilire a ordinii divine. Trecerea de la alimentatia vie la cea moarta schimba si functiile
organice. Sacro-terapia este nostalgia dupa starea de permanent viu divin. Si dorim si noi sa ne
reintoarcem la starea de perfectiune, ca sanatate vesnica si deplina. Dupa caderea din perfectiune
in corpul nostru a aparut o lupta acerba intre energiile vii si cele moarte. Cele moarte fura continuu
din energiile viului si viul oboseste de a invia energiile noastre. Organele noastre au devenit
adevarate abatoare de ucidere si totodata adevarate laboratoare de prefacere a celor moarte in
energii vii fara de care organele ar dispare. Bietul nostru corp nu mai are odihna ziua si noaptea.
Hai sa-l ajutam cite putin, sa-i imputinam mincarile moarte pentru a-i usura munca prefacerii
organice. Noi care suntem bolnavi trebuie sa ajutam organele noastre sa nu-si consume toata
energia vie, sa-i dam mincare vie ca sa le mai invioreze. Mai este o speranta ca organele
noastre sa se insanatoseasca, doar prin cele vii. Nu este greu sa renuntam la o alimentatie
moarta dar ni se pare poate chiar imposibil, parca nu am avea ce minca... Nu este deloc
complicat, este chiar mai usor decit credem. Ca medicina cosmica atentionam pe toti
bolnavii sa dea importanta alimentatiei vii. Tot ce este omorit si fiert este o hrana nevie,
moarta. In cazul unor crize de boli, opriti imediat orice mincare de carne ce are o cantitate
mare de energii moarte, aparent hranitoare. Energiile moarte sunt foarte distructive si
toxice. La fel, evitati fierturile. Mincati legumele in stare naturala si lactatele la fel, nefierte si
nepreparate la temperaturi mari, cum ar fi brinzeturile specializate. Medicina cosmica
merge si mai departe la grija de a nu omori nici legumele. S-a descoperit stiintific ca si
plantele receptioneaza agresivitatea omului si emana unde energetice negative; unde foarte
toxice si nocive pentru organismul nostru. Asa ca nu rupeti brutal legumele, folositi doar
frunzele marginale si daca vreti radacinoasele scoteti planta intreaga si lasati-o 10 ore sa
intre sub adormire si sa-si neutralizeze radiatiile negative. Orice aliment are in el informatii
despre viata si moarte. Un aliment omorit prin fierbere are astfel de informatii de moarte ce
va omoara si organismul vostru. Fructele si semintele nu au nici o problema, ele fiind
neutre. Dupa ce se fierb capata informatii de moarte. La fel, griul incoltit nu este bun
imediat dupa incoltire deoarece s-a trezit la viata si prin mestecare este omorit. De aceea,
dupa incoltire lasati-l la o usoara reuscare sa treaca si el la adormire si asa va fi foarte
hranitor astfel pe cit este de vital pe atit este de nociv prin declansarea informatiilor
omorite. Sacro-terapia descopera taina viului si anti-taina mortii. Toti bolnavii trebuie sa tina cont
de aceasta. Incercati si veti vedea rezultatele; macar cind va incolteste boala! In suflet, neutrul
este constiinta - eul, iubirea transcedentala, totalitatea si unitatea triadei de suflet, constiinta - Eu,
duh - fiinta, spirit - limbaj.
Acidul este duhul - memoria - dragostea, miscarea permanenta din suflet, simtirea transcedentala.
Alcalinul este spiritul limbajului, modurile de existenta, de constiinta, cuvintele transcedentale ale
45
sufletului, daruirea - regenerarea permanenta a constiintei - Eu. In corpul nostru s-a vazut ca
neutrul este energia informativa, acidul - yinul este energia vibratorie etherica si alcalinul - yangul
este energia acumulativa a organelor corporale fizice. Vezi in ce parte esti dezechilibrat, atit in
suflet cit si in corp. Marii intelepti vorbesc de partea constienta a sufletului, de partea simtitoare,
poftitoare ce este duhul sufletului si de partea cuvintatoare ce este spiritul - limbajul sufletului. In
bolile caderii din perfectiune aceasta se modifica in partea inconstienta a sufletului pe care unii o
numesc irationalul; in partea uitarii, poftei, negativizarii duhului sufletului si in partea uitarii -
necuvintarii - negativizarii spiritului - limbajului sufletului. In corp la fel se modifica. Energiile
informative concretizeaza ca ratiuni volutive energetice ce devin neputincioase, fara vointa,
influentind puterea (mai mare decit vointa) a constiintei suflet. Sufletul are putere - iubire -
constiinta directa, pe cind energiile informative mentale au vointa - informatie - ratiune, traducere
in energii corp a puterii de constiinta de suflet si vointa - ratiune mintea de energii de corp, de
sisteme neutre cum zicem noi. Medicina cosmica are limbajul sau specific, datorita viziunii sale
cosmice specifice. Apoi energiile vibratorii senzitive se modifica din vibratii normale trecind in cele
anormale, de unde senzitivul nostru corporal exagerat sau slabit, patimas sau pervertit pina la
extrem. Si energiile acumulative se modifica, ori acumulindu-se prea mult ori degradindu-se pina
la slabire organica. Sacro-terapia trebuie sa tina cont de tot acest complex atit sufletesc cit si
energetic corporal. Vezi sa iei masuri de urgenta pina nu se invecheste boala de care suferi! Sa ne
re-identificam propria noastra realitate. Noi suntem unitate in dubla deschidere ca suflet si corp
energii. Medicina cosmica controleaza toate aceste energii. Trebuie sa le controlati si voi. Chiar
daca la inceput poate nu le intelegeti provenienta si calitatea intelegeti legatura dintre energii si
suflet, dintre planurile spirituale si cele energetice corporale, realitatea unei terapii prin energia
cosmica divina nu pare doar o psihoterapie ci o adevarata terapie de modalitate divina. Asa, cei
bolnavi, nu refuzati o astfel de terapie, chiar cautati-o si veti beneficia de rezultatele dorite. Sa nu
lasam energiile corpului nostru sa se departeze prea mult de viul sufletului nostru. Necesitatile -
chimismul nostru corporal sa nu ne instraineze prea mult de constiinta transcedentala de suflet.
Noi stim ca putem avea ratiuni ce sunt in contradictie cu adevarata constiinta de suflet. Feriti-va de
aceste ratiuni ce sunt contrare constiintei de suflet, ca se fac dereglari functionale in energiile
corpului vostru. Ca sacro-terapie trebuie sa punem baza pe redescoperirea si rememorarea
constiintei viului de suflet, care sa revitalizeze energiile corpului nostru. Biologicul nostru depinde
de constiinta treaza a viului din sufletul nostru. Noi, cei bolnavi, trebuie sa pricepem aceasta de
vrem sa obtinem o alinare in vindecarea bolilor noastre. Sa ne revitalizam sufletul prin invierea
constiintei tot mai mult in suflet, ca sa beneficiem de revitalizare energetica. Sufletul prin aceasta
se constientizeaza, isi rememoreaza limbajul de suflet si astfel da impulsuri de rememorari si in
energiile corpului bolnav. Boala este o memorie energetica uitata sau negativizata. Rememorarea
arhetipala (constientizarea) va aduce insanatosirea. Sa ne obisnuim sa gindim si in logica trinitara.
Ne va ajuta sa ne descoperim, sa ne redescoperim propriile realitati si mai ales originea de baza a
sanatatii noastre, ca rememorare si reordonare a echilibrului pierdut prin boala. Viata este
comunicare - vorbire - dialog. Unitatea acestui dialog este boala si suferinta. Asa sa redescoperim
logica sanatatii si anti - logica bolii ca sa stim cum sa revenim la sanatate. Noi nu facem aici
simpla filosofie ci descoperire pentru realitatea vietii reinviata din intunericul bolii si mortii. In suflet
noi avem moduri de constiinta si in corp avem calitati - insusiri de moduri de constiinta sufleteasca
prelungite in energii.
Sa nu confundam calitatile de corp cu modurile de duh ale sufletului; calitatile sunt energii iar
modurile de constiinta sunt limbaj pur spiritual dar tot asa de real ca si energiile corpului. Sa
redevenim constienti de dubla noastra realitate, ca suflet real si ca trup prelungire de suflet. Corpul
nu este ceva strain de suflet, este prelungirea in energii ale miscarii reale de suflet. In masura in
care sufletul nostru este viu miscator avem un corp energetic viu si sanatos. Boala aduce
despartirea corpului de suflet, lipsa de legatura dintre viul sufletului si viata corpului. Sa nu uitam
prea mult de suflet ca se slabanogeste cu adevarat si viata corpului. Cu cit suntem mai in legatura
cu sufletul cu atit traim mai intens cu sufletul, cu atit vom avea in corp mai multa vigoare de viata
sanatoasa. Puterea de viata a sufletului este, la rindul ei, in viul divinitatii. Cu cit sufletul nostru
este mai aproape de divinitate, cu atit va fi mai viu si va vitaliza totodata si corpul nostru. In
medicina cosmica se pune baza pe viul - universal - total, doar in acesta fiind o adevarata si
trainica sanatate. Fiecare dintre noi este un FIU al divinitatii. Stiind astfel, ca noi, ca suflet, suntem
FII ai lui Dumnezeu, stim ca avem perfectiunea si sanatatea adevarata in noi, chiar daca unele boli
46
se adauga acesteia. Sa nu ne speriem de bolile noastre, caci avem in sufletul nostru puteri divine
ca sa vindecam aceste boli. Sa ne luam in serios viata. Sa constientizam ca suntem FII ai lui
Dumnezeu cu menirea sacra de a-i ajuta pe altii. Divinitatea nu iubeste doar pe ea insasi, nu vrea
sa traiasca doar ea, daruieste viata intregii creatii (manifestari). Esenta vietii nu este egoismul ci
deschiderea - iubirea totala. Sa ne repersonalizam cu puterea iubirii divinitatii si sa ne reinviem
iubirea fata de apropiatii nostri pe care dorim sa-i reinsanatosim. Repetati zilnic si de mai multe
ori pe zi printr-o fraza pe care o construiti singuri, constientizarea constiintei de suflet, de
corp precum si recunoasterea realitatii tale divine ca fiind perfect sanatos. Ia acest
medicament zilnic si vei simti real efectul vindecator. Aceasta nu este simpla psihoterapie
ci este o reala terapie ce este la baza in esenta fiintei noastre. Rememorind si
reconstientizind limbajul fiintei noastre, reordonam toate functiile organice. Sa incercam sa
introducem limbajul sanatos in organele noastre; prin mincare vie si neomorita, prin
reordonarea unor functii organice normale nelasindu-le in patimi si desfriu. Desfriul este
cea mai negativa rasturnare a limbajului sanatatii. Mincarea moarta si alcoolul fac parte din
desfriul energetic ce produce ruperi de limbaj functional in organele noastre. Sufletul prin
neconstientizarea propriei divinitati se sinucide la fel ca si corpul prin desfriu care face acelasi
lucru. Noi nu murim imediat, sufletul nu poate muri dar in schimb ne putem imbolnavi si putem
suferi chinuri amarnice. Sa nu mai socotim corpul nostru strain si contrar sufletului nostru. Corpul
nostru este un complex energetic ca o prelungire a complexelor miscari ale sufletului nostru.
Materia energetica a corpului nostru este o trienergie in sine pe care unii o vad ca pe trei corpuri
unele in altele. De fapt nu sunt trei corpuri ci unul singur cu trei energii deodata datorita acestei
energii fiind posibil corpul. Energiile s-au vazut, sunt emanatii din miscarile sufletului ce miraculos
produc energii care nu se consuma. Trienergia corpului nostru este: energia mental - informativa,
energia vibratorie vitala, energia acumulatoare fizica materiala. Aceste trienergii trebuiesc sa fie
trei deodata, altfel corpul nostru se distruge, se imbolnaveste. Energia informativa produce in corp
creierul si tot sistemul nervos. Energia vitala produce singele si maduva oaselor. Energia
acumulativa produce oasele si carnea organelor, partea fizica. Si acestea sunt corespondente
cu triada de suflet: creierul fiind in legatura cu constiinta de suflet, singele cu duhul,
memoria spirituala cu suflet si carnea organelor fiind in legatura cu limbajul spiritual de
suflet care se traduce in miscari de simturi carne - organe. Orice dereglare de simturi
organice influenteaza si limbajul adinc de suflet si orice dereglare de limbaj direct de suflet
dezordoneaza functiile organice. Asa ca fiti atenti caci orice pacat facut cu sufletul raneste
corpul si orice pacat facut cu corpul raneste raneste - loveste - murdareste sufletul. Ca
sacro-terapie se are in vedere permanenta concomitenta suflet - corp ce niciodata nu sunt
straini ci in dialog permanent, dar fiecare in limbajul sau specific. Nu vrem sa ne repetam
dorim insa specificari uneori prea insistente. Vrem sa va obisnuiti cu o privire de ansamblu a
realitatii, avind intotdeauna intregul nu doar parti disparate si fara memoria intregului. Noi suntem
un intreg de suflet si corp si orice abatere este distrugere de integralitate. Trebuie inteles ca
realitatea universala este sufletul si apoi corpul energetic. Dupa caderea noastra din perfectiune
nu ne mai vedem sufletul si asa ne credem in primul rind corp care ar avea, eventual, si un suflet
undeva dar nu care ar avea un suflet principal sau cu adevarat. Medicina cosmica,
reconstientizarea si rememorarea sufletului este baza intregii medicini. Stiinta vrea sa fac din
materie o substanta in sine, stabila si in dependenta de spirit. Chiar daca este si spirit, treaba lui,
dar materia sa fie aparte de spirit si libera. Aici este toata drama noastra. Materia despartita si
independenta de spirit se contrariaza, se razboieste nebuna in sine pina la autodistrugere. Materia
se dovedeste incapabila de a exista prin sine insasi cu toate eforturile de construire a unei
constiinte de sine de materie, a unei inteligente artificiale. Visul robotilor care sa inlocuiasca spiritul
in sine este doar un vis de inlocuire totala a spiritului cu materia. Materia nu este o substanta in
sine, ea este o emanatie permanenta din miscarile spiritului si se introduce dupa o lunga
prelungire iarasi in spirit. Vesnica reintoarcere a materiei este legea fundamentala a ei. Materia
energie este memoria energetica de miscare de spirit care se pierde daca sta prea mult despartita
de constiinta de spirit ce genereaza memoriile energetice. Asa este nevoie de o vesnica
rememorare a materiei din arhetipurile miscarilor de spirit dincolo de materie. De aici vagile
memorii filosofice, materia confundata cu insasi creatia (manifestarea) trebuie ea insasi sa se
absoarba in sufletul - spiritul absolut din care apoi sa reiasa reinoita. De aici asa zisele sfirsituri
ciclice ale lumii, ca regenerari de lume.
47
Ca realitate in sine este un adevar, dar nu in semnificatia caderii din perfectiune, a mortii lumii ca
sa reinvie. Lumea confundata cu materia si corpul nu ar trebui sa moara in aceasta reintoarcere si
reinoire din spiritul din care a iesit ci sa se odihneasca si sa se rememoreze pe sine din
arhetipurile spiritului. Noi, in mod normal, avem somnul, care este miniatura reintoarcerii energiilor
in corp in duhul sufletului ca rememorare - reinoire de energii. De aceea fara somn murim. Dar
somnul dupa caderea din perfectiune este inconstient, nemaiavind vederea de suflet. In somn
vederea de minte corp se absoarbe in miscarile de duh - suflet care fiind oarbe devenim
inconstienti dar nu murim. Aici sa intelegem fenomenul.
In starea perfecta era de asemeni somn - odihna dar nu inconstient, sufletul vazindu-se pe sine
permanent chiar daca mintea corpului se absorbea in duhul sufletului si nu mai era. In somn, in
primul rind, mintea - constiinta noastra integrala se reintoarce in miscarile noastre adinci ale
duhului de suflet unde se absoarbe si isi rememoreaza miscarile de suflet ca sa aiba in continuare
informatiile de miscare fara de care energiile corpului nu sunt posibile. Zilnic mintea corpului
trebuie sa citeasca din nou cartea sufletului altfel ea uita multe miscari normale, uitare ce aduce
dezordine - boala - distrugere. Intelegeti dar ca materia corpului nu este o materie adevarata
(substanta adevarata) ci o semisubstanta ce se emana din miscarile adevaratei substante care
este doar substanta spirituala fiintiala permanenta si nu relativa. Stiinta vrea sa faca din materie o
substanta in sine dar ea nu este decit o semi-substanta, prelungire energetica de miscare
adevarata a substantei spirituale. Ca realitate in sine, nu exista materie libera, ci doar materie in
corpuri. Materia libera este efectul caderii din perfectiune cind se farimiteaza corpurile, de unde
nocivitatea materiei libere anorganice. Tot ce este anorganic este toxina - otrava pentru sanatatea
voastra si radiatie distrugatoare pentru sanatatea voastra spirituala. Aici este temeiul medicinii
cosmice, ca terapie de medicamente organice vii si nu de materii moarte anorganice care par
bune dar distrug pe alte zece parti. Noi mincam mincaruri moarte si fierte anorganice si avem
impresia ca ne hranesc dar ne intoxica mereu cu reziduuri pe care organismul nostru nu reuseste
sa le faca din nou organice - vii. Si ne mai miram ca suntem bolnavi sau ca murim. Asemenea, in
boli, cind organele slabite nu se mai pot reface, trebuie evitate mincarurile anorganice care
blocheaza si mai mult organele bolnave. Intelegeti! Si doar asa veti redeveni sanatosi! Noi, ca
medicina cosmica, ne adincim in fondul realitatii pe baza constiintei de sine pentru alinarea si
rememorarea adevarului.
Asa si in boli, cind organele, prin reconstientizarea de suflet, se insanatosesc. E aceasta baza; noi
facem o privire de ansamblu ca descoperire a realitatii noastre, ca revenire la sanatatea in sine,
sanatate maltratata de pacatele noastre si oribile boli de care mai apoi sa ne infricosam.
Ceea ce trebuie sa stim noi in medicina cosmica este faptul real al intrepatrunderii energiei
cosmice. Sa zicem ca noi suntem un microscop, avem intreg cosmosul in miniatura in corpul
nostru. Si real, suntem legatura energetica cu toate energiile cosmice. Noi, concret, zicem ca
facem schimburi energetice cosmice prin asa numita hrana energetica. Real, insa ne hranim din
lumina cosmica ingereasca, ne hranim din materia naturii si ne hranim din energia mentala
omeneasca. Si peste acestea trei este hrana spirituala. Toate deranjamentele din acest complex
de hranire energetica universala aduce boli si afectiuni anormale. Trebuie sa cunoastem cit de cit
acest complex ca sa putem interveni in cazurile respective, cu reordonarea. De aici se spune de o
configuratie arhetipala metafizica cu fiziologia sa tot in semnificatia metafizica. De exemplu,
oasele - scheletul sunt asezate pe arhetipul energetic divin. Bolile de oase sunt boli de lipsa
a energiilor divine. Prin oase circula in mod deosebit energia harica divina. Ea intra prin
respiratie: nas - plamin - singe - oase. Noi respiram zisul oxigen dar in fond respiratia este
arta pentru energia harica divina fara de care am muri imediat. Respiram intr-adevar si
oxigen dar el este atomul de natura prin care se leaga natura cu harul divin (energia
cosmica) la rindul ei. Noi facem schimburi - circuite energetice intrepatrunse deodata,
cosmice. Astfel energia harica - cosmica - divina o inspiram prin nas - plamini - inima si
merge pina la oase unde se depune. Oasele sunt odihna energetica harica in corpul nostru.
Cei cu pacate grele ce ating direct harul (energia cosmica) fac boli grave de oase. Prin
sistemul de oase noi facem legatura cu energiile ingeresti, zise mentalul cosmic. Se spune
ca aceasta energie mentala cosmica intra prin virful capului, coboara prin coloana
vertebrala pina la toti nervii corpului unindu-se astfel cu mentalul nostru. Aceasta ar fi
48
respiratia cosmica. Apoi mai este respiratia naturii prin pintec, in locul din dreptul buricului.
Stiinta descopera si ea ca in zona pintecului se face un schimb energetic de mare
importanta cu natura, fara de care am muri. Daca se aseaza o placa de plumb pe pintece si
se tine mult organismul se imbolnaveste grav, pina la moarte, plumbul oprind energiile
naturii sa intre in corpul nostru. Trebuie mentionat faptul ca toate aceste energii ce se
impletesc, se intilnesc toate intr-un loc de unire integrala, in locul inimii. Dupa caderea din
perfectiune cele trei categorii de energii refuza sa se mai intilneasca in locul inimii si fiecare isi
face un propriu centru de actiune independenta si chiar dusmanoasa fata de celelalte. Asa, in
pintece se face un centru propriu, un centru exagerat de mincare.
Apoi in cap, un centru central - frontal de asa zisa gindire oculta, de unde intelectualismul rece,
stapinitor. Apoi un alt centru inferior ca sex, intre pintece si cap, care suge energia pintecului si
totodata suge si energia nervoasa a capului prin coloana vertebrala. Asa zisul centru al inimii a
ramas gol, cind in fond aici ar trebui sa se intilneasca toate energiile, ca prin singe sa se trimita la
organe si ele iar prin singe sa revina la inima si din inima sa faca legaturile cosmice integrale.
De aici, metoda fundamentala a medicinii cosmice de a restabili centrul inimii ca centru adevarat al
fiintei noastre uitat dupa caderea din perfectiune. Centrul inimii este centrul adevarat unde se
intilnesc toate energiile de sus pina jos. Nu uitati si Reveniti in centrul inimii si va veti lumina, va
veti lumina si veti fi apoi chiar Lumina. Reveniti inimii, caci inima este casa voastra; reveniti la
divinitate caci divinitatea este casa voastra.
Probleme ale ficatului: incapacitatea de a scapa de emotii negative, manie indreptata impotriva
propriei persoane, disimulata intr-o manie pentru altcineva, rezultat al unui conflict intre suflet si
mental.
Ficat slab din nastere: dezacord intre suflet si mental provenind dintr-o alta viata, dezechilibru
psihic.
Icter: individul sufera un prejudiciu pe care nu stie sa-l indrepte
Probleme cardiace: incapacitatea de a exprima deschis sentimentele
Slabiciuni cardiace congenitale: incapacitatea de a exprima deschis sentimentele, avandu-si
originea intr-o alta existenta.
Ritm cardiac neregulat: inconstanta in manifestarea naturii sentimentale
Atac cardiac: incaacitatea de a transmite suficient energia iubirii, necesitatea de a manifesta iubirii
in toate relatiile existente
Probleme ale sangelui: folosirea incorecta a energiei si sentimentelor; necesitatea abordarii unui
regim vegetarian
Hipertensiune: lipsa de compasiune, iubire foarte limitata, necesitatea de a exprima iubire pentru
tot ceea ce intalneste.
Hipotensiune: iubire limitata, prin atitudini negative, fara a crede in iubire
Anemie: refuzul de a-si utiliza talentele in serviciul aproapelui sau, incapacitatea de a fi de ajutor
celor din jur
Colesterol crescut: rigiditate sporita, duritatea, crearea unei carapace protectoare, necesitatea de
a deveni mai deschis, lasand frau liber emotiilor,
50
Probleme ale splinei: incapacitatea exprimarii iubirii sau obsesii, necesitatea purificarii prin
eliminarea sentimentelor negative
Probleme respiratorii: refuzul de a exista, de a lasa viata sa intre in corp, utilizarea
necorespunzatoare a energiei intr-o existenta anterioara
Tuberculoza: atentie exagerata pentru valorile materiale intr-o viata anterioara
Boli nervoase: utilizare defectuoasa a calitatilor intelectuale, gandire negativa, rigiditate sporita a
mentalului, necesitatea invatarii tolerantei si deschiderii spirituale
Probleme ale pielii: teama de a se exprima total, de a fi el insusi, de a se deschide complet
Psoriazis sau alte boli de piele: lipsa de iubire pentru sine, respingere a tot ceea ce viata ii ofera; o
cauza ar fi cruzimea fata de animale intr-o viata anterioara, ceea ce il face acum fie sa ii fie teama
de aceste animale, fie sa le adore
Alergii: utilizare defectuoasa a unei energii particulare sau rezultatul unei experiente traumatizante
in aceasta viata sau intr-o existenta anterioara
Anorexie: lacomie, urmata de obezitate si de moarte precoce intr-o viata anterioara
Autism: refuzul societatii, ducand o viata marginala intr-o existenta anterioara; acum solutia sta in
iubirea pe care apropiatii sai trebuie sa i-o daruiasca.
Tabagism: necesitatea detasarii fata de mama sau de tata, provenind dintr-o problema de
intarcare.
Alcoolism: probleme cu tatal; trebuie cultivata detasarea fata de tata.
Angina: teama de a se exprima sau de a cere ceva parintilor sau partenerului
Artrita: spirit excesiv de critic si rigid
Coma: fuga fata de cineva sau ceva
Conjunctivita: manie neexprimata, frustrare
Constipatie: atasament, posesivitate, refuzul de a se debarasa de vechile scheme devenite inutile
Diaree: teama, refuzul de a slabi incordarea
Hemoroizi: teama de a slabi incordarea, incapacitatea de a se relaxa
Herpes: culpabilitate sexuala
Insomnii: sentiment de culpabilitate
Rau in mijloacele de transport: teama de a pierde controlul
Rau de mare: teama de moarte
Greata, varsaturi: respingerea unei idei, a unei peroane sau a unei experiente
Greata pentru o femeie insarcinata: nu a dorit cu adevarat acest copil
Probleme ale prostatei: culpabilitate sexuala, teama de a imbatrani
Retentie de apa: refuzul de a slabi incordarea, incapacitatea de a se relaxa
Reumatism: resentimente, slabirea iubirii fata de aproapele sau, rigiditate, asprime
Guturai: perioada de confuzie sau in urma unei temeri sau culpabilitati
Tiroida: incapacitatea de a se exprima asa cum doreste, necesitatea de a invata umilinta
Miopia: teama de viitor; intr-o viata anterioara nu a dorit sa vada si nici sa-i ajute pe semenii sai;
adesea parintii inspira teama copiilor, ceea ce declanseaza miopia
Zona Zoster: teama de viitor, gandire negativa
Inaltime mica: intr-o viata anterioara individul a avut tendinta de a se limita in mai multe domenii,
utilizare necorespunzatoare a fortei fizice (violenta) intr-o existenta anterioara
Probleme ale dintilor: dificultatea de a lua decizii
Probleme ale gatului: teama de a intreba si de a se exprima, blocaj al creativitatii
Durere de cap: rezistenta la curentul vietii sau la scopul incarnarii sale, teama de schimbare,
autocritica, autodenigrare, lipsa de iubire sau respect de sine
Ceafa intepenita: refuzul de a se schimba, teama de nou
Dantura (deteriorarea dintilor in general) - Starea danturii arata in ce masura esti capabil sa te
evidentiezi, sa duci o lupta, sa gasesti o cale. O dantura deteriorata indica faptul ca ai mari
dificultati in a-ti exprima forta (prin analogie cu felinele) sa te evidentiezi pe tine insuti si faptul ca,
pe de alta parte, nu vrei sa recunosti acest lucru, sau esti incapabil sa o faci. Ai adesea dificultati
in a lua decizii si in a sublima agresivitatea naturala pierzand dragostea si recunoasterea
generala. Fii tu insuti, si observa ce asteapta lumea de la tine. Accepta-ti tendintele spre
agresivitate si lasa-le sa ia loc in interiorul tau fara a le condamna. In acest fel se pot transforma
intr-o forta pozitiva si constructiva care te va ajuta sa-ti atingi cu usurinta scopurile.
51
Dependenta (in general) - Intodeauna implica o cautare a implinirii. In acest caz totusi, nu poti sa
obtii acest lucru cu propriile forte si de aceea apelezi la un substitut. In cazul folosirii excesive a
alcolului (vezi mai jos si alcolismul), hasisului si marijuanei, esti in cautarea unei lumi fara
probleme pe care nu ai gasit-o si acum, luand aceste droguri speri sa ameliorezi duritatea vietii.
Dependenta de amfetamine sau cocaina, care stimuleaza capacitatea de activitate si
productivitatea, de obicei indica o cautare a succesului, iubirii si a recunoasterii care se asociaza
cu acestea. O utlizare excesiva de LSD, mescalina, ciuperci magice si heroina reflecta o cautare a
senzatiilor tari si o extindere a constiintei. Indiferent de drogul de care esti dependent sau pe care
il folosesti prea mult, inseamma ca ti-ai lasat persoana sa fie satisfacuta de un substitut pentru
atingerea scopului tau real. Aparent drumul a fost prea dificil si greu pentru tine, poate ca a parut
imposibil sa calci pe el sau ai ajuns intr-un punct mort la inceputul calatoriei tale. Poate ca nici
macar nu ai inceput calatoria datorita auto-condamnarii si a lipsei de incredere. “Cere si ti se va
da, cauta si vei gasi, bate la usa si aceasta ti se va deschide”, Matei 7:7. Incearca sa aflii ce
anume cauti. Apoi cauta o cale care va conduce catre acest scop, una pe care poti sa o urmezi cu
usurinta. Trebuie sa existe un drum care sa te conduca acolo, altfel nu ai fi simtit acest imbold.
Reiki te va ajuta cu siguranta sa iti recapeti increderea si puterea necesara pentru a te elibera de
nevoia unui substitut astfel incat sa iti poti continua calatoria intrerupta. Ca o regula, o serie lunga
de tratamente va fi necesara daca se doreste obtinerea unor rezultate care sa dureze. Exista
diverse tehnici de meditatie care te vor ajuta sa experimentezi acel lucru pe care il cauti atunci
cand folosesti drogurile. Rasplata este mult mai mare cand iti atingi scopul singur. Ia-o de la
inceput.
Depresia (in general) - Este o stare de opresiune severa cu care o persoana deprimata se
tortureaza pe sine prin auto-reprosuri si sentimente de vinovatie. Agresiunile indreptate catre
exterior fac persoana sa se simta vinovata in mod inconstient si de aceea isi directioneaza totul
asupra sa. Depresia este de asemenea o forma a refuzare a responsabilitatii (care poate culmina
in suicidere), dar este fara speranta; sentimentele de vinovatie se confrunta cu responsabilitatea
din nou. Depresia poate aparea si atunci cand este timpul sa intrati intr-o noua faza a vietii.
Depresia te poate confrunta cu o arie a vietii cu care nu esti in relatii bune, cum ar fi varsta
inaintata, moartea, singuratatea, pierderea, etc. Priveste catre aspectele vietii care iti cauzeaza
depresia. Inainteaza in ea. Tot ceea ce viata iti adduce contine o provocare care trebuie integrata.
Reiki va fi de mare ajutor in toate aceste cazuri.
Diabetul - La temelia acestei boli se afla frecvent dorinta de iubire, cuplata in acelasi timp cu
incapacitatea de a te lasa iubit si a iubi. Ca rezultat apare hiperaciditatea, caci cei care nu iubesc
se acresc si cei care nu se pot bucura nu gasesc bucurie in jurul lor. Iti lipseste dulceata vietii si
tanjesti dupa dragostea pe care nu esti capabil sa o daruiesti. Lasa trecutul deoparte si accepta ca
amuzamentul, jocurile, dragostea si afectiunea reprezinta concepte fundamentale ale vietii.
Diareea (acuta si cronica) - Teama este adesea implicata in cazurile de diareee, asa cum este
indicat si de anumite expresii comune cum ar fi: “a facut pe el”. In unele cazuri poate ca vrei sa
renunti la ceva in loc sa il accepti si sa il digeri, ceva poate din trecut. Poate ca pur si simplu lasi
noi expresii sa treaca prin tine fara sa le digeri pentru ca sunt coplesitoare, asa cum este cazul
calatoriilor in strainatate. Toate experientele si impresiile au ceva frumos si util sa iti daruiasca.
Deschide-te catre ele si lasa-le sa intre.
Dificultati in inghitire - Daca aveti dificultati de inghitire, sau simtiti ceva in gat ar trebui sa va
intrebati ce anume nu doriti sa inghititi. Acceptati aceste limite. Cand ceva devine prea mult pentru
voi, nu va fortati sa continuati doar pentru ca altii se asteapta la acest lucru del a voi. Amintiti-va
de pacea si puterea pe care la aveti in interior. Fiti voi insiva si vi se va parea mai usor sa
“inghititi”.
52
Dificultatile de respiratie - Daca pietul va este apasat cand respirati sau aveti dificultati in a
obtine aerul, intrebati-va ce anume va retine si nu va permite sa respirati liber. Aflati motivul, daca
ceva anume v-a taiat respiratia sau v-a lasat fara respiratie. Acceptati faptul ca sunteti o persoana
libera. Adevarata liberatate se afla in interiorul vostru, in constiinta voastra. Depinde de voi sa
lasati sa treaca acele lucruri care va apasa si oprima.
Discromatopsie - Unei persoane care este oarba fata de culori, toate lucrurile ii par gri si toate
par la fel. Daca nu puteti sa vedeti diversitatea de culori a lumii, deschideti-va ochii catre unitatea
care se afla la temelia lumii si apoi priviti-o din nou. Curand veti realiza cata bucurie si placere se
poate descoperi in diversitatea vietii.
Dorinta excesiva pentru ceva dulce - Daca nu poti sa iti stapanesti dorinta pentru ceva dulce,
probabil ca iti lipseste dulcele vetii care la randul sau reflecta o puternica foame de dragoste. La
copii aceasta conditie indica frecvent ca nu se simt iubiti suficient. Daca ai o dorinta excesiva
pentru lucrurile dulci, ofera-ti dragostea si recunoasterea dupa care tanjesti si accepta-te asa cum
esti. Apoi vei putea sa daruiesti dragoste celorlalti si un adevarat schimb va avea loc. Daca copilul
tau mananca mereu dulciuri ofera-i mai multa dragoste si atentie.
Durerea de cap - Durerile de cap sunt o indicatie a unei tensiuni excessive. Ele pot fi cauzate de
existenta unor cereri exterioare puternice, dar si de o ambitia excesiva si de dorinta de
perfectiune. Alte cauze comune pot fi incrancenarea si grija perpetua (legata de lucruri care practic
va dau dureri de cap). Acordati prea multa atentie gandirii rationale si traiti mult prea mult cu capul.
Recapatati-va echilibrul lasandu-va in mod constient sentimentele sa va inunde. Acordati timp si
lasati lucrurile sa se desfasoare de la sine pentru o perioada de timp. Acceptati ceea ce se
intampla fara sa judecati. Aceasta va elibera tensiunea si va crea spatiu pentru pace, dragoste si
bucurie.
Durerea de urechi (otita medie sau inflamarea urechii mijlocii, de exemplu) - Ca in cazul tuturor
proceselor inflamatorii, aceasta problema este cauzata de un conflict care nu mai este resimtit si
eliberat. In acest exemplu specific, conflictul este legat de supunere. Ce anume nu doresti sa
auzi? In ce zona a vietii voastre lipseste sentimentul de umilinta? Probleme de acest tip apar
frecvent la copiii mici. Fiti constienti de faptul ca noi in mod inconstient atragem anumite situatii
externe si persoane care ne invata pe noi exact lucrurile pe care noi insine refuzam sa le invatam
singuri. Ascultati si invatati, pentru ca fiecare lucru are ceva de spus. Ascultati-va vocea interioara
si urmati-i de asemenea sfatul. In acest fel nu veti ajunge la dureri de urechi.
Ce este Reiki? Reiki este energia universală provenită din dimensiuni superioare. ştiinţa
modernă a concluzionat că tot ceea ce există în univers este format din vibraţie; sensei
Usui a denumit vibraţia provenită din aceste dimensiuni superioare "REIKI" o parte a
vibraţiei energiei universale. Reiki este energia conştinţei ce este radiată de fiinţe
spirituale din alte dimensiuni avândcaracteristici vibraţia iubirii, armoniei şi vindecării;
natura sa reală este lumina pură.
Primordial in orice activitate pe care o desfasuram, fie ca este aici in plan fizic, in astral,
in acest univers sau in alte universuri, fie ca suntem constienti sau nu, este intentia. Ca
vrem sa facem unei persoane, obiect, planta sau animal, rau sau bine, ca vrem sa ajutam
sau sa distrugem, intentia este primordiala. Este motorul creatiei. Dincolo de dogme,
dincolo de stiinta, logica, indoctrinari religioase, sociale, dincolo de bine sau rau, intentia
face creatia sa se invarta. Este motorul prin care tao se invarte neincetat. Este motorul
prin care yin si yang coexista, este liantul intre bine si rau. Intentia este primordiala.
Intentia si imaginatia...sunt cele doua forte universale prin care totul se manifesta.
Intentia concepe, imaginatia creeaza. Una face ceea ce cealalta doreste. sunt doua si
totusi lucreaza ca un intreg. Una fara cealalata nu poate exista. Nu isi are rostul.
Poate ar trebui sa iesim putin mai mult din sfera reik-ului si sa vorbim despre
experiente, despre divinitate, despre idei, etc. Nu multi sunt cei care stiu de existenta lui
Yahveh, a lui Dumnezeu Tatal. Nu multi sunt cei care stiu ca cei doi sunt entitati diferite.
Daca Yahveh este Dumnezeul aceste planete, a planetei pamant, Dumnezeu Tatal este
creatorul intregului univers. Atunci cand serafimii si heruvimii canta "Sfant, Sfant, Sfant
este domnul Savaot, plin e cerul si pamantul de marirea sa" ei canta lauda pentru
Dumnezeu Tatal. Poate ar trebui sa vorbim putin despre acest pamant pe care traim cu
totii si pe care il distrugem incet dar sigur. Poate ar trebui sa vorbim despre Atlantida si
despre cunoasterea de acolo. Despre taramul shamballei si despre invatatii si maestrii ei.
Si despre multe altele care acum nu imi vin prin minte.
Sinele, sau sarpele kundalinii, este partea din noi care se reincarneaza, este cel care
acumuleaza experienta, cel care se supune, deocamdata, legii karmei, este cel care are
multa cunoastere si care de multe ori actioneaza dupa capul lui. fiecare din cele trei eu-ri
are constiinta proprie, fiecare are orgoliul sau si de multe ori apar contradictii intre ceea ce
vrea unu si ceea ce vor ceilalti. sinele este, ca si sufletul si constiinta, o energie. are
propriile sale suparari, frustrari, dorinte, etc. sinele sta de regula in chakra 2 iar noi
(celelalte doua eu-ri ale noastre) trebuie sa il ajutam sa urce pana in chakra sapte si acolo
sa formeze acea renumita floare de lotus. in momentul in care suntem pregatiti pentru
evolutia si trezirea sinelui, acesta urca de-a lungul coloanei vertebrale prin cele sase
55
chakre pana in chakra sapte. in momentul in care sinele incepe sa urce, devenim
constienti de sine, devenim din ce in ce mai constienti de noi insine. atunci incepem sa ne
dam seama de cine suntem cu adevarat, incepem sa constientizam ce avem de facut aici
pe acest pamant, incepem sa constientizam probleme pe care le avem de rezolvat cu
ceilalti din pct de vedere karmic si nu numai, etc. in momentul in care sinele s-a trezit
complet, atunci noi suntem constienti de noi insine in proportie de 100%. atunci de orice
actiune pe care o facem la orice nivel suntem deplin constienti. el evolueaza odata cu
intregul care suntem noi. are simpatiile si antipatiile lui. trebuie sa invatam sa vorbim cu el
si sa invatam sa ii rezolvam doleantele. vom ajunge la un moment dat in care va trebui sa
negociem "in trei" o situatie. si atunci va trebui sa invatam sa luam cea mai buna decizie
pentru "toti trei". nu degeaba se spune ca a face voia tatalui nu este intotdeauna acelasi
lucru cu a face voia lui iisus sau a maici. a face voia sf. treimi este cel mai bun lucru pe
care il putem face. asa si cu noi. trebuie sa invatam sa ne facem pe plac pe toate
planurile. la nivel de sine, la nivel rational si la nivel de suflet. ultima oprire a sinelui nostru
trebuie sa fie in fata tronului divinitatii. si acolo trebuie sa ii spunem tatalui nostru tot ce am
invatat pe acest pamant. si acolo va fi locul de pornire spre o alta destinatie, un alt univers
poate, o noua calatorie.
Despre suflet s-a scris si s-a vorbit destul de mult. este o energie pe care o primim de la
tatal cu toate informatiile necesare si suficiente pentru a ne putea descurca de-a lungul
vietilor noastre, informatii necesare si sufiente pentru a putea evolua, invata, implinii. ca si
sinele de altfel, este o energie. si ca si orice energie poate fi furat, informat, murdarit,
lovit, rupt, pierdut, dat, etc, etc.este de natura divina. fiecare din noi avem propriul si unicul
nostru suflet. de aceea pentru nimic in lume sau univers, sufletul nu trebuie dat. sufletul
trebuie sa il ai mereu la tine, sa ai grija de el , sa fie intreg, sa il cureti de murdarie. cei
care sunt tristi, suparati, cei care simt ca au "o piatra pe suflet", sunt cei care au probleme
cu aceasta energie. fie ca au fost loviti pe suflet, fie ca le-a fost furata o parte din el, sau l-
au lasat pe undeva, sau l-au dat, atata timp cat nu isi vor repara sufletul nu se vor simti
bine. se gaseste la nivel de chakra patru, in dreptul sternului (cam 30% din el) restul fiind
distribuit in fiecare celula a organismului.
Rationalul este a treia componenta principala a Omului. Este cel care deocamdata
ne conduce. Este cel care ia deciziile pana in momentul trezirii Sinelui. Si de regula le ia
fara sa tina cont de Sine sau de Suflet. Este cel care face atat cat poate. Prin el insa
trebuie sa invatam sa discutam cu noi , cu sinele nostru. Prin constient trebuie sa invatam
sa lasam sinele sa se manifeste, in limita "bunului simt".
Simbolurile sunt chei care deschid portile catre anumite dimensiuni. Ele concentreaza
Lumina pentru a putea fi folosita în diferite scopuri. Simbolurile sunt tridimensionale si
fiecare are vibratie proprie.Când activam un simbol, acolo vin una sau mai multe entitati
de Lumina din dimensiunea pe care respectivul simbol a deschis-o.
Fiecare din noi, la nastere, venim dintr-un anumit cer. Cerul din care venim este
consecinta faptelor noastre anterioare. Daca intr-o viata anterioara ne-am indeplinit
misiunea personala (stabilita la nastere de Divinitate de comun acord cu noi), daca am
facut voia Divinitatii, daca am ajutat oamenii, daca am facut fapte bune, daca am trait in
armoine cu Lumina si Iubirea, etc, inseamna ca atunci cand viata noastra anterioara s-a
incheiat, am urcat. Se poate urca, unul sau mai multe sub/ceruri functie de suma faptelor
din viata respectiva. Idealul nostru ca si oameni este sa ajungem sa traim in Legea Iubirii.
Vom vorbi despre Legea Karmei si a Iubirii.
Cho-ku-rei Sei-He-Ki
Simbol
Simbolul puterii mental -emoţional
„Pune puterea aici!" Concentrează şi amplifică energia. „Spiritul şi omul vin împreună"
Deschide chakre, câmpuri, dimensiuni
Este impropriu sa vorbim despre energia Reiki. Este ca si cum am spune energia yoga
sau energia ortodoxa. Pana la urma Reiki-ul asta este un sistem si atat. Putem vorbi in
schimb de energiile la care avem acces prin Reiki. Si asta cred ca este interesant de aflat.
In principiu, fiecare din noi avem acces la Divinitate. Avem acces direct la energia
Divinitatii, a ingerilor, a arhanghelilor, a fiintelor de lumina. Si folosind aceasta energie
putem comunica cu ei. Comunicarea cu aceste fiinte de lumina este descrisa in capitolul
ghizi spirituali. In ortodoxie, de exemplu, prin botez, am mai spus acest lucru, copilului i se
da acces direct la Iisus printr-un canal energetic, de comunicare. Faptul ca pe parcursul
vietii facem prostii mai mari sau mai mici duce la diminuarea acestui canal. In unele cazuri
pana la pierderea lui totala. Ceea ce duce la negativism, la afirmarea unora dintre noi cum
ca ei sunt atei, etc.
Firesc, se naste intrebarea, cum pot face o echipa cu Ingerul meu pazitor.Raspunsul este
simplu. Trebuie sa invatam sa ascultam ceea ce ne spune. Sa invatam sa ascultam, sa
invatam sa il recunoastem (ca sa fim siguri ca vorbim cu el si nu cu altcineva) si sa
invatam sa avem incredere in noi si in el. Sa dam un exemplu practic. Te plimbi pe strada
si la un moment dat vrei sa traversezi strada. Nu esti foarte atent, dar intr-o fractiune de
secunda in loc sa pui piciorul jos de pe trotuat te razgandesti. Pur si simplu, ceva din
interiorul tau ti-a blocat impulsul de a pune piciorul jos de pe trotuar. Sau cu siguranta vi s-
a intamplat sa vreti sa mergeti pe o strada anume si sa nu reusiti. Porniti de acasa cu
ideea de a merge pe un traseu si pe drum fara sa va dati seama o luati prin alta parte.
Dupa care sa va dati seama ca daca coborati de pe trotuar a-ti fi fost izbit de masina care
venea in viteza si pe care nu a-ti vazut-o, sau ca pe strada pe care a-ti vrut initial sa
mergeti a avut loc un accident sau mai stiu eu ce. Sunt exemple pe care cu siguranta
59
fiecare le-am trait. Faptul ca nu le-am constientizat rational, sau nici nu am incercat, este
altceva. Nu inseamna ca nu s-au intamplat. Iar explicatia este simpla. Cineva a avut grija
de noi. Iar acel cineva il reprezinta pe Ingerul sau Ingerii nostrii. Daca la nastere, fiecare
primim un Inger pazitor, crestinii mai primesc unul la botez. si apoi pe parcursul vietii, in
functie de ce are fiecare de facut (a se citi misiuni personale), fiecare om va avea doi, trei,
patru sau mai multi ingeri. Impropriu spus ingeri, mai degraba fiinte de lumina. De ce?
Pentru ca in universurile acestea, nu exista doar ingeri. Sunt ingeri, arhangheli, sunt
serafimi si heruvimi, sunt dragoni, sunt demoni, salamandre, scorpii, etc, etc. Si in afara
de rasa umana mai sunt si altele. Daca ai o misiune foarte importanta, poti primi ca si
ajutoare fiinte din alte galaxii, de alte rase, etc, etc. Bine, demonii, scorpiile, salamandrele
nu intra in categoria fiinte de lumina. Sunt date pur ca exemplu. De regula prin fiinte de
lumina eu inteleg toate entitatile spirituale pe care Divinitatea mi le-a dat ca ajutor.
Prin initierea pe Usui Reiki de exemplu, fiecare initiat primeste patru Ingeri. Mai mult sau
mai putin. De regula atatia se primesc. Daca mai primeste si o initiere pe Karuna, numarul
acestora creste cu opt. Deja am ajuns la 12. Unde-s doi, puterea creste, ce sa mai vorbim
de 12 :) Si asa mai departe. Este bine de stiut ceva: faptul ca nimic nu este al nostru. Nu
trebuie sa ne tratam ajutoarele pe care le-am primit ca pe niste sclavi. Au fost trimisi sa ne
ajute, nu sa ne slujeasca. Asta din pacate tine de fiecare din noi sa inteleaga. Probabil ca
o sa ni se urce orgoliu la cap cand vom afla ca avem un milion de ingeri. Si probabil ca o
sa ne credem tari si mari. Dar nu este chiar asa. Faptul ca am primit un milion de ingeri
care sa ma ajute nu inseamna ca am un milion de sclavi pe care pot sa ii trimit sa faca ce
vor eu. Daca imi trimit un inger sa loveasca pe cineva pentru ca asa vreau eu, nu ptr ca
asa vrea Divinitatea, acel inger o va face. Pentru ca asa i-am spus eu. Dar...una la mana
ca nu ii place sa faca ceva contra voii Divine si a doua la mana, va suporta consecintele.
El trebuie sa asculte de mine, cel la care a fost trimis, dar asta nu il exonereaza de plata
greselii. Exista ingeri care de exemplu nu vor sa se duca in Iad. Si daca cel care ii are are
ceva de facut acolo, se va trezi probabil acolo singur, fara ingeri langa el. Daca tratezi pe
cineva cu biciul si cu dispret si nu cu respect si iubire, acel cineva nu va face niciodata
totul pentru tine. Si ingerii (denumim prin ingeri fiintele de lumina) ca si noi, au propriul lor
liber arbitru. Si ca si noi trebuie sa faca si voia Divina si voia noastra. Daca in schimb iti
tratezi ingerii cu iubire, daca ai grija de ei, ii cureti, ii repari, daca te gandesti la ei ca la
niste frati sa spun asa (nu stiu daca este exemplu cel mai bun, dar eu asa ii vad pe ai
mei :)) daca le dai lumina, daca asculti de doleantele lor, atunci poti fi sigur ca vor face
orice pentru tine. Poti fi sigur ca vor merge si in Iad dupa tine. Trebuie sa ii respecti pe ei
si Divinitatea.
Dupa initierea pe Usui Reiki trei grade, se face o meditatie. Se numeste meditatia cu
ingerul pazitor. Bine, ceea ce am scris eu acum este o conditionare. Nu numai cei care
primesc initiere pe Usui pot comunica cu ingerul lor. Eu din Usui am aflat de ea. Adevarul
este ca toti cei care au credinta in sufletul si inima lor si mintea deschisa pot discuta cu
ingerii lor. Este simplu. Ne relaxam eventual inchidem si ochii pentru a ne putea concentra
mai bine. Fiecare are in inima si i nmintea lui un loc in care se simte minunat, un loc
preferat in care "evadeaza" ori de cate ori simte nevoia sa isi incarce bateriile. Unii
prefera linistea si frumusetea unei paduri, altii un loc plin de verdeata, o campie, un
munte, un lac, o mare, etc, etc. Locul meu preferat de exemplu este pe marginea unui varf
de munte de unde poti vedea o priveliste minunata: puterea muntelui, eternitatea lui,
frumusetea padurii, linistea cerului si zborul linistit al unei avile. Dupa ce am ajuns cu
minte si sufletul in acest loc, ne relaxam si incercam sa simtim tot ce ne inconjoara: iarba,
flori, copaci, apa, frumnze, pasari, animale, etc. Suntem atenti al fiecare detaliu, incercam
sa simtim mirosul locului respectiv, ne incarcam cu energia si puterea izvorata din natura
acelui loc. In momentul in care ne-am integrat complet inlocul respectiv, ne imaginam in
60
fata noastra o stanca, o piatra, un scaun, orice consideram ca se potriveste mai bine in
peisajul respectiv. E, si dupa ce a aparut si obiectul respectiv, ne exprimam intentia ca in
fata noastra, din dreapta obiectului cu pricina sa apara ingerul nostru calauzitor. Ne uitam
la el, il studiem bine, ne uitam la picioarele lui. Daca are picioare umane, putem fi siguri ca
este un inger. Daca are altceva in loc, s-ar putea sa nu stam de vorba chiar cu cine dorim.
Daca in sufletul nostru simtim pace si liniste, vom stii ca este ingerul nostru. Si stam de
vorba cu el, il intrebam ce are sa ne spuna, ce trebuie sa facem in viata aceasta, ii cerem
iertare ptr ce am gresit fata de el, il rugam sa ne ierte...Important este , chair daca nu
vedem nimic, sa ne imaginam. Daca imi imaginez ca din dreapta pietrei de exemplu,
apare un barbat blond, imbracat cu o pelerina alba, daca ma uit la picioarele lui si imi
imaginez ca are niste picioare albe cu cinci degetele frumoase, atunci pentru mine, acela
este ingerul meu calauzitor. Pana cand ajungem sa vedem in astral sau cu al treila ochi,
imaginatia este primordiala. Si chiar daca nu auzim nimic, asta nu inseamna ca nu am
primit un raspuns. Daca ne vom trezi peste trei zile ca fara sa ne gandim la nimic
cumparam un ziar (desi nu avem obiceiul sa o facem) si acolo vedem o stire care pentru
noi este importanta, cred ca am descifrat de unde a venit acea idee. Prin experiente, prin
practica mai ales, vom ajunge sa putem comunica mult mai usor cu ghizii nostrii spirituali.
Asta sunt: fiinte de lumina (pentru ca fac voia Divina) care au venit sa ne calauzeasca si
sa ne ajute in evolutia noastra. Pentru binele nostru si nu al altcuiva. sa ii cinstim asa cum
trebuie si sa avem grija de ei pentru ca si ei la randul lor sa ne daruiasca ceea ce primesc
Doamne ajuta!
Morihei Ueshiba
Toate lucrurile, materiale si spirituale, isi au originea intr-o singura sursa si sunt legate
intre ele, ca si cum ar fi o singura familie. trecutul, prezentul si viitorul sunt cuprinse toate
in forta vietii. Universul a luat nastere si s-a dezvoltat dintr-o singura sursa, iar noi
evoluam prin procesul de unificare si armonizare.
Ca este reiki sau yoga, qi-gong sau calea crestina, budism sau mahomedanism ,
etc, etc este mai putin important. Ceea ce este cu adevarat important este faptul ca
fiecare dintre noi incepem sa ne trezim, incepem sa cautam calea spre lumina, spre
divinitate, atunci cand ne soseste momentul. Atunci cand Creatorul, Dumnezeu,
Sinele Suprem considera ca a sosit momentul. Si nimeni nu ne poate opri din evolutia
noastra. Teoretic. Practic se gasesc multi factori care incearca acest lucru. Ne pot incetini,
ne pot da batai de cap, chiar si dureri de multe ori, dar de evoluat cam greu sa ne
opreasca. Odata ce a fost de Sus luata decizia ca eu, ca fiinta sa evoluez spiritual, drumul
este deja deschis. A, ca o sa am probleme cu Sinele meu, cu Ego-ul meu, ca orgoliul meu
se va razvratii si se va umfla in pene (aviz amatorilor), asta este altceva. Asa cum altceva
este si faptul ca exista si vor exista mereu oameni carora le este greu sa accepte un lucru
elementar - nimeni nu este mai bun sau mai rau (prost) decat altcineva. Nimeni nu are mai
mult sau mai putin decat altul. Nimeni nu merita mai mult sau mai putin decat cel de langa
el. Din pacate, ajungem sa avem o cunoastere foarte mare, ajungem sa putem face multe,
dar ne comportam ca niste copii de gradinita. Fiecare dintre noi este UNIC in acest
univers. Fiecare are MENIREA lui, fiecare are MISIUNEA lui, fiecare are KARMA lui, etc,
etc. Numai daca privim din prisma acestor trei factori, ar trebui sa ne fie clar si sa
CONSTIENTIZAM faptul ca fiecare dintre noi este unic si diferit de ceilalti. Bine este, ideal
61
chiar, sa scapam de "obiceiurile cele rele si pacatoase", sa scapam de Orgoliu, de
mandria desarta si sa invatam sa iubim si sa ne bucuram cand vedem pe cineva ca
incepe sa urce, sa evolueze - si atunci nu sa ii dam in cap ci sa il sustinem daca putem in
drumul sau spre mantuire. Daca in schimb ne lasam manati de sentimente murdare si
josnice din punctul meu de vedere nu am realizat mai nimic. Degeaba pot muta luna de pe
cer daca nu pot iubi si ajuta un om dezinteresat. Stau si ma intreb de ce fiecare imperiu de
pe acest pamanat si-a gasit sfarsitul, oricat de mare si frumos era el vazut din afara? Cine
va reusi sa faca analogia isi va da seama ce am vrut sa spun.
Pana la urma cel mai mare dusman al nostru suntem noi insine. Cel mai greu este sa
te lupti cu tine. Sa invingi demonii din tine, sa iti "educi" sinele sa asculte de tine in mod
constient, sa te inveti tu pe tine sa iubesti fara a vrea ceva in schimb, etc...Atunci cand
vom reusi sa privim oamenii in fata si nu ii vom judeca nici cum, cand tot ce vom vrea
pentru ei este BINE si ne vo simti sufletul plin de IUBIRE, atunci da, ne putem considera
adevarati maestrii, atunci vom putea considera ca am evoluat de la stadiul de "rama" la
cel de OM. Spre asta tindem cu totii. Ce face diferenta dintre noi sunt veacurile in care
ajungem acolo Unii cresc intr-o viata cat altii in zece ...
Acum multi ani, am invatat un lucru.
Daca vrei sa fii iubit, Iubeste !
"Nu există nimic în lumea vizibilă care să nu fie o reflectare, o reprezentare a lumii
invizibile. Să luăm exemplul familiei, schematic: tatăl, mama, fiul, fiica: e o realitate pe
pământ. Ei bine, trebuie să înţelegem că la un nivel mai elevat familia există de
asemenea, sub formă de principii cosmice care lucrează în univers.
Şi aceste principii cosmice sunt reprezentate prin numele sacru al lui Dumnezeu, Iod,
He, Vav, He pe care tradiţia kabalistică îl numeşte de asemenea Tetragrama (de la
grecescul "tetra": patru, şi "gramma": literă). Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu
corespund celor patru principii care acţionează în univers şi care acţionează de asemenea
în om, pentru că omul a fost creat după imaginea universului.
Iod , e principiul masculin creator, forţa primordială, care e la originea tuturor mişcărilor:
spiritul, Tatăl.
He reprezintă principiul feminin care absoarbe, conservă, protejează şi permite
principiului creator să lucreze în ea: sufletul, Mama.
Vav reprezintă Fiul care se naşte din unirea Tatălui şi a Mamei. El e primul copil a
acestei uniri şi se manifestă de asemenea ca principiu activ, dar la un alt nivel. Fiul e
intelectul, care merge după linia lui Iod, şi de altfel grafic, Vav este o prelungire a lui Iod.
Al doilea He reprezintă Fiica. Fiica e repetiţia Mamei, e inima. Cele patru litere ale
numelui lui Dumnezeu reprezintă deci Tatăl: spiritul, Mama: sufletul, Fiul: intelectul, şi
Fiica: inima.
În Arborele Vieţii, aceste patru principii corespund primelor sefire: Kether este Tatăl,
Hohmah este Fiul, Binah este Fiica. "Şi Mama?" veţi întreba voi. Mama corespunde sefirei
Daath (a se vedea cap II). Ea este Mama Divină pe care kabaliştii au menţionat-o sub
numele de Shekinah. Shekinah este soţia lui Dumnezeu... Da, Dumnezeu are o soţie, să
mă ierte creştinii şi să nu fie ofensaţi! Şi eu sunt creştin, dar acesta nu e un motiv pentru a
nu reflecta şi a nu încerca să înţeleg realitatea lucrurilor.
Intenţia mea - şi cea a kabaliştilor - nu este de a da o soţie lui Dumnezeu în sensul în
care pe pământ un bărbat se căsătoreşte cu o femeie. Dar în măsura în care familia este
o realitate jos, ea este de asemenea o realitate şi sus; numai că această realitate se
manifestă diferit: e vorba de o analogie şi nu de o identitate. În Tabla de Smarald, Hermes
62
Trismegistul spune: "Tot ceea ce e jos este "ca şi" ceea ce este sus, şi tot ceea ce este
sus este "ca şi" ceea ce este jos." E vorba de o analogie, de o asemănare.
Creştinii repetă: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, fără să se mire că, în această Trinitate, nici
un principiu feminin nu e menţionat. Totuşi, nu putem să nu ne punem această problemă.
Când auzim enumerarea: Tată, Fiu... care sunt termeni care evocă familia, cum să nu fim
surprinşi când al treilea membru al acestei familii este Spiritul Sfânt? Şi ce e o familie în
care lipseşte mama? În această familie ea e absentă: a fost ea înlocuită de Sfântul Spirit,
şi de ce? Ar trebui să-i întrebăm pe Părinţii Bisericii de ce au judecat că e bine să facă din
Dumnezeu un celibatar îndârjit! Cele trei entităţi ale acestei Trinităţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul
Spirit sunt masculine şi e anormal să nu fie nici un loc pentru principiul feminin. Pentru că,
înţelegeţi-mă bine, e vorba de principii. Da, din cauză că au eliminat atât de mult Mama
Divină ca principiu cosmic, teologii creştini au dat apoi un astfel de loc Mariei, deşi ar
trebui poate văzut în Fecioarele negre care se găsesc în anumite biserici, o urmă a
acestei Mame cosmice.
Ei i-au dat un prea mare loc, atribuindu-i virtuţi şi puteri pe care o femeie nu le-ar putea
avea. A fost declarată "Imaculata Concepţie", adică "concepută fără păcat", deci ferită de
păcatul original, şi chiar că l-a "conceput pe Iisus prin intermediul Sfântului Duh". Eu nu
sunt contra; dacă acestea fac bine unora, să aibă o asemenea imagine despre mama lui
Iisus, să continue! Numai că sunt obligat să constat că acestea contrazic toate legile
naturii stabilite de Inteligenţa cosmică. Oricare ar fi grandoarea, elevarea şi caracterul
unui om, din punct de vedere fizic, el nu poate fi conceput de Spiritul Sfânt.
Cum se poate confunda Maria cu Mama Divină? O stimez pe Maria, o apreciez, nu
vreau să o micşorez, dar oricât de sfântă ar fi, nu putem face din ea Mama Divină!
Creştinii nu au înţeles nimic din imensitatea acestui principiu cosmic, care e partea
feminină a principiului creator. Fiinţa pe care o numim Dumnezeu şi pe care creştinismul o
prezintă ca o putere masculină este în realitate masculin şi feminin. Pentru a putea fi
vorba de creaţie, manifestare, trebuie să fi avut loc o polarizare, adică prezenţa unui
principiu masculin şi a unui principiu feminin. Pentru a se manifesta, Dumnezeu trebuie să
fie deodată masculin şi feminin. Aceste lucruri se învaţă de asemenea în Iniţierile orfice:
Dumnezeu este mascul şi femelă. De ce Părinţii Bisericii au suprimat-o pe Mama Divină?
Erau atât de puritani încât ideea unei soţii a lui Dumnezeu îi ofensa? Adevăratul motiv
este fără îndoială faptul că l-au identificat absolut pe Iisus cu Crist, pe punctul de a
pretinde că El e chiar fiul unic a lui Dumnezeu, coborât pentru a se încarna pe pământ, şi
trebuia evident să i se dea o mamă care să nu aibă aproape nimic omenesc. Ei au
identificat Maria cu Mama Divină, cum l-au identificat pe Iisus cu Crist. Dar este acesta
adevărul? Maria a fost o femeie, ea nu e Mama Divină care a format toate lumile. Maria
nu este Mama lui Dumnezeu, ea a fost mama lui Iisus, şi Iisus nu este un principiu
cosmic, Iisus a fost un om, unul dintre cei mai mari printre fiii lui Dumnezeu care au
coborât pe pământ, dar era un om, şi Crist este principiul cosmic care a venit să locuiască
în el. De ce să confundăm totul? Şi Maria era, bineînţeles, o femeie excepţională, pentru
că Cerul a ales-o pentru a fi mama unei anumite fiinţe, dar nu putem să-i dăm locul Mamei
Divine.
Cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu Iod He Vav He reprezintă deci cele patru
principii care sunt la baza creaţiei: Tatăl Ceresc şi Mama Divină care se prelungesc în Fiu
şi Fiică. În Arborele sefirotic aceştia sunt: Kether: Tatăl, Daath: Mama, Hohmah: Fiul,
Cuvântul, şi Binah: Fiica, Natura.
Veţi spune: "Dar atunci, trebuie să respingem Trinitatea Tată - Fiu - Sfântul Duh?" Nu,
dar trebuie să înţelegeţi cui corespund aceste trei principii. Creştinismul defineşte Sfânta
Treime ca misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane. Nu, Sfânta Treime nu e un
mister, sau mai degrabă nu e un mister decât în măsura în care oamenii nu au ştiut să se
servească de legea analogiei. Pentru a înţelege, trebuie să facem apel la soare. Soarele
este această formidabilă putere creatoare de viaţă care se manifestă prin lumină şi prin
63
căldură. Cel care este capabil să aprofundeze aceste manifestări va descoperi relaţiile
care există între viaţa, lumina şi căldura soarelui şi Sfânta Treime: Tată - Fiu - Sfânt Duh.
La toate nivelele creaţiei, de la planul fizic la planul divin, regăsim aceste trei principii:
viaţa, lumina, căldura. În planul spiritual, viaţa se manifestă ca înţelepciune (lumină) şi ca
dragoste (căldură), şi acestea sunt cele trei principii: viaţă, înţelepciune şi dragoste pe
care le regăsim în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, care sunt nedespărţite unele
de altele cum sunt nedespărţite viaţa, lumina şi căldura soarelui. Vedeţi, misterul unui
singur Dumnezeu în trei persoane nu e atât de dificil de elucidat. Ceea ce rămâne
misterios e numai imensitatea, splendoarea acestei esenţe primordiale de unde au izvorât
toate existenţele, asupra ei nu vom reuşi niciodată să medităm suficient.
În Arborele sefirotic, Sfânta Treime este deci reprezentată de cele trei sefire Kether,
Hohmah şi Binah. Când pronunţăm cuvântul "Dumnezeu", trebuie să ştim că în realitate
atingem primele trei sefire. "Dar atunci, veţi spune, care sunt legăturile lor cu Tatăl, Fiul şi
Sfântul Duh? Le putem pune în corespondenţă?" Da, dar cu condiţia de a şti să mânuim
corespondenţele inteligent, cu delicateţe.
Kether, coroana, reprezintă Tatăl, Izvorul vieţii; aceasta e clar, această corespondenţă
nu reprezintă nici o dificultate.
Hohmah, Înţelepciunea, cea de-a doua sefiră, născută din Tatăl, poate fi considerată ca
Fiul, Cuvântul rostit de Tată, lumina pe care El a proiectat-o din Sine Însuşi pentru a crea.
Binah, cea de-a treia sefiră, corespunde Sfântului Duh care e deci considerat ca o
putere feminină. Mulţi se vor indigna: "Cum? Sfântul Duh e o femeie?" Eu n-am vorbit de
o femeie ci de o putere feminină, de un principiu feminin. Şi apoi, de ce să fiţi şocaţi? Aţi
fost şocaţi când aţi văzut reprezentat Sfântul Duh sub forma unei porumbiţe? Ori, ce este
o porumbiţă altceva decât o pasăre de genul feminin. Şi Sfântul Duh, pe care Noul
Testament îl numeşte Paraclet, adică în greacă, cel ce ajută, protejează, care consolează,
e o expresie a dragostei, a căldurii. Deci, trebuie să mergem mai departe în înţelegerea
sa!
Acum, cum v-am mai explicat (a se vedea tomul 10 din Opere Complete, cap IV: "Cum
să regăsim Sfânta Treime în soare" şi cap XV: "Soarele este după chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu") aceste corespondenţe nu au nimic absolut şi putem de asemenea
considera că Fiul reprezintă dragostea, pentru că El e cel ce se oferă etern să se sacrifice
pentru salvarea lumii; şi că Sfântul Duh poate reprezenta înţelepciunea, pentru că el a
coborât peste apostoli sub forma limbilor de foc şi le-a dat facultatea de a profeţi şi de a
vorbi în limbi. Şi tot de acest Sfânt Duh vorbea Iisus când spunea discipolilor săi, în
momentul despărţirii: "Am multe să vă mai spun, dar nu puteţi să le duceţi acum. Când
Mângâietorul va fi venit, Spiritul adevărului, vă va conduce în adevăr." Singurul punct sigur
este că Kether reprezintă Tatăl, viaţa, cu cele două manifestări: căldura şi lumina, care se
pot transforma una în alta, cum este de asemenea şi în planul fizic.
Dacă veţi accepta să duceţi mai departe efortul vostru şi să veniţi cu mine încă mai
departe în înţelegerea acestor lucruri, voi adăuga: după tradiţia kabbalei, Hohmah,
Înţelepciunea, este un principiu feminin, interpretat ca soţia lui Dumnezeu, Shekinah, şi ea
reprezintă deci Mama. "Atunci, veţi spune, unde e Fiul acum?" Fiul e unit cu Mama, ei
sunt inseparabili unul de altul. Cum să vorbim de o mamă fără să ne gândim la fiul său, şi
cum să vorbim de un fiu fără să ne gândim la mama sa? Găsim o reprezentare a acestei
idei în tablourile Fecioarei cu Pruncul. Câţi pictori au reprezentat-o pe Maria ţinându-l pe
Iisus în braţele sale sau pe genunchi! Copilul este în centru, şi după maniera în care priviţi
tabloul, puteţi să nu-l vedeţi decât pe el sau să sesizaţi ansamblul: copilul şi mama. Dar
chiar dacă nu priviţi decât copilul, mama sa e acolo.
Când adoptăm aceste corespondenţe: Kether Tatăl, Hohmah Mama şi Fiul, o găsim pe
Fiică în Binah, şi toată familia e reconstituită. Veţi spune că nu mai înţelegeţi nimic... Din
contră, nimic nu e mai clar nici mai precis, şi aceasta e Kabbala vie. Numai că, nu putem
pătrunde în acest domeniu decât cu o gândire liberă, degajată. Numai cu această condiţie
64
vom găsi tot timpul noi bogăţii de descoperit sau de aprofundat.
Este foarte important să înţelegem sensul Trinităţii, acela pe care Kabbala îl explică în faţa
ochilor noştri. Dar şi mai important este de a învăţa să comunicăm zilnic cu această
Trinitate prin intermediul luminii şi căldurii soarelui. E o lege care nu voi înceta niciodată
să o repet, pentru că ea este o lege de bază a vieţii spirituale: tot ceea ce există jos în
lumea noastră fizică este imaginea a ce există sus în lumea divină. Sfânta Treime nu este
nici în lumina, nici în căldura, nici în viaţa soarelui, ea este deasupra acestora; dar prin
intermediul acestei lumini, acestei călduri, şi acestei vieţi, noi vom putea să ne apropiem
de Ea, să intrăm în comuniune cu Ea şi să o facem să ne penetreze pentru a putea primi
toate binecuvântările Ei."
Imnul Iubiri
Autor anonim
Afara-i iarna grea, Ninsoarea e albastra, Iar noi ne vom juca De-a toata viata noastra.
Pe geamuri maini de sloi Isi tes in gheata iia, Noi ne jucam de-a noi Si de-a copilaria.
Ninsori pe case bat, Iar focul mai tresare Si am adus un brad Si i-am cerut iertare. Ne
asezam pe jos Si plinsul iar ne pierde O brad, o brad frumos Cu cetina tot verde. Atitea-
nstrainari Si inutile toate Mi-e dor de adevar Si de intimitate. Copii, copii frumosi Preface-
ti-va bine Ca-l asteptati pe Mos Si credeti ca si vine. Cind dulci colinde cad Simtim nevoia
vie De-o casa,de un brad Si de copilarie. Sa aveti parte de Dumnezeu
DESPRE DUMNEZEU
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-
am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem
timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp
sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si
amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa
ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l
reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa
le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru
toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat
unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe
cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca
oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi
incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza ce ai in
viata Ci pe cine ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute. Dupa
aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se
intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca
oricum ai taia Orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi
cu cuvinte calde, S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua
inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce
trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar
si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva
nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca
indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-
l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult
suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si
circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea
ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici
faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui
persoana pe primul loc Si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti
66
cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai
ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca
scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel
mai mult Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde
sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa
iubesc Ca sa pot fiu iubit.
Bunicul si clopotelul
Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te
imbratiseaza.
Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le
sopteasca.
Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copii
lui.
Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la servici, ci în cât este de
respectat acasa.
Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga.
Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima ....... din pieptul sau.
Puterea unui barbat nu sta în numarul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial
unei singure femei.
Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le
poate duce.
De la reiki citire:
"Va prezint suita de simboluri pe care o folosesc pentru curatarea personala, dar si a unei alte persoane.
Este o varianta "default", care poate fi modificata in functie de o situatie particulara. Se porneste de sus in
jos, de la chakra a vii-a. Sunt utilizate tot simbolurile usui/gendai si karuna/karuna ki
ck 7 - ckr, shk, ckr, dkm, zo, ha, ht, ra, ia, sh, gn, om, dkmt
ck 6 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, dkm
ck 5 - ckr, shk, ckr, ss, zo, ha, ra, sh, gn, dkm
ck 4 -ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, ssk, ht, dkm
ck 3 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, dkm
ck 2 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, sh, gn, dkm
ck 1 - ckr, shk, ckr, zo, ha, ra, dkm
Se poate continua cu ckr, de la chakra II la talpi si. ca faceti asta unei alte persoane trebuie intai
sa va protejati voi insiva."
Cum sa ne protejam
In primul rind trebuie sa ne ocupam de protectia generala, permanenta, care se obtine
prin cresterea parametrilor (DH -duhul sfant, PD-protectia divina, etc.), a vibratiei noastre
in general. Respectarea poruncilor, viata curata, participarea la slujbe, spovedania si
impartasania (ca si celelalte taine, maslul, mirungerea), postul, rugaciunea, toate au rolul
de a ne creste rezistenta fata de energii negative, entitati negative, atacuri. Tot la protectia
generala intra practicarea permanenta a unor tehnici de evolutie/perfectionare, de la yoga
la autotratamentul Reiki. Curatarea noastra ori de cite ori este nevoie prin utilizarea
simbolurilor, curatarea spatiului in care ne aflam sunt si ele,direct si indirect, metode de
protectie.
Dar exista si forme de protectie "active", cu randamentul cel mai mare fiind cele care vin
68
sau sunt inspirate de metodele din autocontrol. Numerosi terapeuti recurg la vizualizarea
de armuri,scuturi, oglinzi indreptate catre sursa negativa si altele asemanatoare, armuri pe
care le si purifica prin foc la sfirsitul interventiei / tratamentului. Cei care au notiuni de
autocontrol stiu care este efectul si cum functioneaza. La fel te poti pune in sfere,conuri si
coloane de lumina (a caror utilizare se invata in anumite sisteme Reiki, dar nu numai).
Ideea este sa nu lasi sa patrunda in tine entitati si energii negative, sa nu aiba nici
posibilitatea de a se aseza pe unul dintre corpurile tale energetice (in acest scop iti ridici
vibratia, ca sa nu aiba cum sa se agate de tine). Si, tot de protectie sau de arta de a fi
terapeut mai tine conceptul de a nu da energie, Lumina, de la tine, ci numai de la Sursa
pentru care actionezi ca intermediar. Si de a interveni numai atunci cind ai acceptul.
by tudor vlad popescu.
Fata de numarul mare al celor ce cred in puterea farmecelor si fata de teama ce pot
produce aceste credinte, va prezentam o desfacere pentru alungarea tuturor farmecelor,
ori care ar fi ele, desfacere care va lunga aceste temeri din casa unde sunt banuieli ca s-
au aruncat farmecele si datorita lor s-a stricat linistea, situatia sau sanatatea celor din
casa. Descantecul a fost gasit la manstirea Kif, fiind scrisa de Sfantul Damaschin, la
sfarsitul unei carti de rugaciuni. Aceasta desfacere e recomandata sa o aibe tot crestinul
in casa si sa o citeasca cu smerenia cand va vedea luna noua in prima marti, joi sau
sambata, repetand aceasta de patru ori in cursul unui an. Si daca va avea credinta, in trei
zile de la descantare, se vor risipi toate farmecele ca vantul, pleava si pulberea de pe
drum, air omul va ramane cu norocul ce i l-a dat Dumnezeu.
Iata cum procedati:
Inconjurati casa de trei ori pe dinafara, zicand de fiecare data "Crezul" , apoi intrand
inauntru aprinzi candela si o lumanare la icoana, zici "Tatal nostru" , dupa care citesti
Psalmii 53 , 139 si 50 din Biblie.Dupa toate acestea, citesti cu aceeasi evlavie, cele ce
urmeaza.
Cununa-se "Crai Nou", Cu cununa de piatra scumpa, De mult pret, Luna luminata, Ce
esti pe cer si pe pamant, Si vezi toate ce sunt pe pamant, Eu nu ma pot odihni in casa
mea, Si-n salasul meu de raul vrasmasilor, Si al pismasilor mei care s-au sculat, Cu multa
rautate asupra mea, Si asupra casei mele, Iara tu luna luminata, Sa nu ai adihna nici
somn, Ci sa iei farmecele si uratul, Din casa noasatra si din masa noastra, Din fata mea si
din fata sotiei mele, Din darul meu si din sporul nostru, Luna luminata, fapt de barbat, Fapt
de muiere, fapt de baiat, Luna luminata, ia faptul, Din casa mea si din sporul meu, Din
salasul meu si din dobitoacele mele, Din gradina mea si din pomii mei, Din toate ale
noastre, Si din jurul casei noastre, Luna luminata, Fapt de 99 de chipuri, Si din 99 de
feluri, Fapt cu lut de la Focila, Cu creier de broasca, cu par de muiere, Cu ou de pui
inadusit, cu cartita, Cu aruncate in vant, cu udul inapoi, Fapt cu rac, cu talpa de guzgan
orb, Cu piele de sarpe, cu sange si mate de arici, Cu rumatura de sfredel, Fapt cu streang
de spanzurat, Cu pui de randunica, de liliac, Fapt cu tarana de cai, Fapt cu sau de vaca
crapata, Cu sarea vitelor, cu culcus de iepure, Cu mana de om mort, cu tarana de la
mormant, Cu vine si gatlej de lup, Cu zgura de cuptor parasit, Cu praf de la tzatzana usii,
cu scandura de lup, Cu piedica de cotofana, Cu resteu de clocitura de rata, cu lac, Fapt
din fantana parasita, Fapt din raspantii de drum, Cu carbuni, cu luat de anii vacilor si oilor,
Fapt in jurul Sf Gheorghe, Fapt cu luatul manei graului si papusoiului, Si a toate
semanaturile din gradini, Fapt cu usturoi descantat la Sf Andrei, Cu strechie, cu prasila de
matza, Cu haraiala de caini, Fapt cu barburi din 9 targuri, Cu apa de a roata morii ca
improasca, Fapt cu praf de scurtatura de gaini, Cu plisc de cioara, cu cenusa lepadata de
la camasi, Fapt cu matura lepadata, Cu potlogi lepadati, Cu arama, cu marmura, Cu
cremene, cu hartie, cu broasca legata la gura, Cu turta de grau, Cu faina macina de din
dor, Cu tzatza de muieri, Cu legatul cununiei, Cu facut pe ursita de adus cu farmeci, Fapt
cu matraguna de a trai raul in casa, De paguba si de urat, De nebuneala, de despartire de
soti, Fapt aruncat in fata casei, in dosul casei, In horn, in asternut, Luna luminata sa vii, sa
vii, Sa iei faptul si strigarea, Si cercarea si paraciunea uratul de pe lume, Din casa
noastra, din masa noastra, Din salasul meu, din tarina mea, Din gradina mea, din livada
mea, din via mea, Din mestesugul meu, din negustoria mea, Din sporul meu, din lenevia
mea, Din punga mea, din lada mea cu haine, Si din cuptoarele casei mele, Si sa-l treci din
vad in vad, Si sa-l duci prin munti, Si codrii pustii nelocuiti, De nici o fiinta omeneasca, Iar
pe noi si pe copii nostrii, Si pe cei ce s-or naste din noi, De acum inainte, Sa ne lasi curati
70
luminati, Ca argintul strecurati, ca aurul de curati, Ca soarele de senin lucitor pe cer, Si sa
ne lasi cum ne-au lasat, Domnul nostru Iisus Christos, Nazarineanul Pe pamanat. Amin.
Doamne Iisusse Christoase, Fiul lui Dumnezeu cel PreaInalt, Care din multa ta iubire de
oameni, Pentru mantuirea neamului nostru, Te-ai pogorat din cer, Si ai binevoit a te
intrupa, Din Sfanta de Dumnezeu Nascatoare Maria, Ai patimit batai, scuipari si rastignire,
Si ai inviat a treia zi din morti, Facandu-ne a crede in tine, Si a pazi poruncile tale, Ca sa
dobandim viata de veci, Si drept semn credintei ai dat putere, Adevaratilor credinciosi a
calca pe serpi, Si peste scorpii, Si peste toata puterea diavolului vrajmas, Fara a-i vatama
intru nimic pe ei, Primeste umilita noastra ruga, Care ca curva si ca vamesul, Ne inchinam
la picioarele tale, Marturisindu-te de adevarat, Fiul lui Dumnezeu, Si vin-o degrab in
ajutoru-ne, Cu puterea cinstitei, Si de viata facatoarei Sf. Cruci, De goneste tot faptul, Si
uratul din casa noastra, Din masa si din salasul nostru, Din tarana si din gradina noastra,
Din livada si din via noastra, Din mestesugul si negustoria noastra, Din sporul si din
trandavia mea, Si din lenea mea, Din punga mea cu bani si din lada cu haine, Din
cuptoarele casei mele, Si din tot locul meu si al familiei mele, Si al casnicilor mei,
Ordonand lunei faptura a mainilor tale, A le duce prin codrii si pustii, Nelocuite de vreun
om, Fara a se atinge de a face nimanui rau, Nici chiar vrajmasilor nostrii, Care ne-au
trimis si dat, Caci tu singur Stapane ne-ai ordonat a iubi, Pe vrajmasii nostrii, A face bine
celor ce ne urasc pe noi, A binecuvanta pe cei ce ne blesteama pe noi, Si a ne ruga
pentru cei ce ne fac necaz, De aceea ne rugam Tie, Din adancul sufletului nostru, Sf.
Mare Mucenic Arhidiaconul Stefan, Iarta-i Doamne pe toti, Cei ce ne-au facut noua rau,
Caci nu au stiut ce fac, Si indreapta pe calea pocaintei, Spre mantuirea sufletelor lor,
Amin.
Imparate Ceresc.
CE ESTE VRAJITORIA
VRAJITOAREA este femeia cazuta in pacat, care stie sa vrajeasca, adica sa faca vraji
cu ajutorul diavolilor.
In zilele noului mileniu, cand mintea omului binecuvantata de Harul Dumnezeiesc a
ajuns la inalte culmi de civilizatie si cultura, chiar si azi, la doua mii de ani dupa ce Domnul
nostru lisus Hristos a dat lege impotriva obiceiurilor diavolesti, a tot felul de farmece,
descantece si vrajitorii, se intalnesc deseori la sate si orase, in lumea intreaga, barbati si
femei, batrani si tineri care folosesc inca acest obicei diavolesc.
In marea majoritate, acest fapt se datoreaza nestiintei care este mama tuturor lucrurilor
rele si unul dintre cei trei aliati puternici ai diavolului (ceilalti doi fiind nepasarea si uitarea).
Punctul de plecare al acestor practici demonice este pactul dintre omul liber si diavol,
prin care omul liber accepta constient despotismul demonic in schimbul unor satisfactii
trecatoare.
Toate cartile de vrajitorie care arata aceste practici recunosc ca, prin mijlocirea unor
semne si/ori cuvinte, omul are posibilitatea de a invoca duhul cel rau (diavolul).
Diavolul devine, din momentul efectuarii pactului, stapanul omului, dand impresia
inselatoare ca ii este subordonat.
Formele aparitiei demonice sunt nenumarate grupandu-se insa, dupa recunoasterea
senzoriala sub aparenta umana sau animala ori ca obiect divers: cuvinte, zgomote,
mirosuri.
FARMECUL, reprezinta asa numitul leac, facut prin descantec de catre o vrajitoare;
poate sa reprezinte si vorbele pe care le zice vrajitoarea, prin care se face farmecul.
72
Aceasta se face fie pentru a se indragosti cineva de altcineva, cat si pentru a uri sau a
face sa nu se stie, sa nu se observe ceva.
Prin farmece si descantece, vrajitoarea cheama pe diavoli ca sa faca ce doreste sau ce
ordona ea.
- Ghicirea prin maruntaiele animalelor, numita "iconoscopie". Aici intra si interpretarea
viselor, zodiile, ceasurile bune si cele rele, ghicirea prin membrele trupului, numita si
prevestirea (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mancarimea palmelor).
- Baierele prin care se intelege purtarea la inima sau la piept a unor ate sau obiecte
(amulete) sau bucati de stofa colorate pentru pazirea de boli, de primejdii si de pagube,
dupa ce se invoca asupra lor puterea diavoleasca.
- Chematorii de demoni (clindonii), sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea
diavolilor. Aici se gasesc cei care ghicesc in maruntaiele animalelor, in mana vitelor,
vrajitorii care se practica in zilele noastre.
- Astrologia, ghicirea celor viitoare dupa miscarea stelelor si a planetelor, vanturilor,
norilor si a altor fenomene ale materiei.
lata aceste feluri de vraji, pe care trebuie sa le combatem si trebuie sa fugim de ele,
fiind lucrari diavolesti, care amagesc si inseala pe multi crestini spre a lor pierzanie. »