Œ

ANA BLANDIANA

Œ
Fragmentarium Œ

LiterNet
2005 LiterNet
Œ
 Texte / Textes : © Ana Blandiana
Selecţia, traducerea din limba română şi postfaţa / Sélection, traduction du roumain et postface : © Luiza Palanciuc

Redactor şi editor format .pdf Acrobat Reader / Rédacteur et éditeur format .pdf Acrobat Reader : Luiza Palanciuc

Ilustraţia de pe copertă / Illustration de la couverture : Gustave Moreau (1826-1898), Six esquisses de composition,
Huile sur toile (78,5 x 94 cm), Paris, Musée Gustave Moreau.

© 2005 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader / Éditions LiterNet pour la version .pdf Acrobat Reader
Œ Colecţia PONTIS / Collection PONTIS Œ
Toate drepturile rezervate.
Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri,
modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii
privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.

Tous droits réservés.

Le téléchargement libre, à titre personnel, de ce livre, dans ce format, est permis. La distribution gratuite du livre par l’intermédiaire d’autres
sites, la modification ou la commercialisation de cette version sans l’accord préalable, par écrit, des Éditions LiterNet sont interdites et seront
punies conformément à la loi sur les droits d’auteurs et les droits connexes, en vigueur.

ISBN : 973-7893-14-X

Editura LiterNet / Éditions LiterNet

http://editura.liternet.ro
office@liternet.ro
LiterNet
Œ
 CUPRINS SOMMAIRE

FRAGMENTE ............................................................... 6 FRAGMENTS ............................................................... 6

Antijurnal Anti-journal

ΠFRAGMENTS ........................................................... 112

FRAGMENTE ........................................................... 112 Œ
Spaima de literatură La peur de la littérature

FRAGMENTE DESPRE POEZIE .................................... 159 FRAGMENTS SUR LA POÉSIE..................................... 159

POSTFAŢA de Luiza Palanciuc ................................. 279 POSTFACE de Luiza Palanciuc ................................. 279

Neîncetata mişcare a poemului Le mouvement sans fin du poème

COLECŢIA PONTIS................................................... 287 COLLECTION PONTIS .............................................. 287

LiterNet
Œ
 FRAGMENTARIUM

Œ Œ

LiterNet
Œ
 FRAGMENTE FRAGMENTS
Antijurnal Anti-journal

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Oare de ce, de unde nesfârşita nostalgie cu care îmi Pourquoi donc, d’où vient cette infinie nostalgie
aduc aminte întâmplările şi amănuntele copilăriei, avec laquelle je me souviens des faits et des détails
când ea s-a desfăşurat în plină mizerie şi teroare de l’enfance, alors qu’elle fut vécue dans la misère
postbelică, în sărăcie şi frică, în umilinţe şi dureri ? et la terreur d’après-guerre, dans la pauvreté et la
Aura care înconjoară tot ce a fost atunci este, deci, peur, les humiliations et les douleurs ? L’aura qui
nu un reflex al frumoaselor timpuri de altădată, ci o entoure tout ce qui fut à ce moment-là est, donc,
secreţie a timpului care devine frumos prin simplul non pas un réflexe des beaux temps d’autrefois,
Œ fapt că trece, după cum apa mării devine verde prin mais une sécrétion du temps qui devient beau par Œ
simplul fapt că e adâncă... le simple fait de passer, comme l’eau de mer
devient verdâtre par le simple fait d’être
profonde…

LiterNet
Œ
 Dacă morţii ar simţi - chiar dacă în alt fel decât noi
- calitatea unei lumini, intensitatea unei frunze,
moartea, cu liniştea ei, mi s-ar părea nu numai
neînspăimântătoare, ci chiar de dorit. Şi nu sunt
deloc sigură că nu e aşa...
Si les morts sentaient – même d’une autre façon
que nous – la qualité d’une lumière, l’intensité
d’une feuille, non seulement la mort, avec son
silence, ne m’apparaîtrait pas terrifiante, mais
pourrait être même attrayante. Et je ne suis
absolument pas sûre que ce ne soit pas ainsi…

Œ Œ

LiterNet
Œ
 A fi bun nu este o calitate, ci un talent care trebuie Être bon n’est pas une qualité, mais un talent qui
exersat şi piere în lipsă de antrenament. doit être exercé et disparaît par manque
d’entraînement.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Peştii lăsaţi seara în ligheanul cu apă, înghesuiţi,
aruncaţi unul peste altul, i-am găsit dimineaţa
aranjaţi inteligent în aşa fel încât să încapă cât mai
bine, să aibă fiecare cât mai mult spaţiu, atât cât se
poate şi cât îi este suficient. Iată o rigoare pe care
un grup de oameni îngrămădiţi într-o odaie nu ar fi
atins-o : s-ar fi găsit cu siguranţă unul mai
Œ puternic care să ceară mai mult decât i se cuvine.
J’ai retrouvé le lendemain les poissons laissés la
veille au soir entassés, jetés les uns sur les autres
dans la bassine d’eau, rangés intelligemment, de
sorte qu’ils y contiennent mieux, qu’ils aient
chacun le plus d’espace, autant que possible, juste
ce qu’il faut. Voici une rigueur qu’un groupe
d’humains tassés dans une pièce n’aurait pas
atteinte : il se serait sans doute trouvé quelqu’un Œ
de plus important, qui en aurait demandé plus qu’il
n’en aurait eu besoin.
LiterNet
Œ
 N-am reuşit niciodată să mă gândesc la mine ca la Je n’ai jamais réussi à penser à moi-même comme
un număr dintr-o mulţime. à un nombre dans un ensemble.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Adevăratul merit este să descoperi părţile urâte ale Le vrai mérite est de découvrir les parties laides
unei lumi care se lasă cucerită de tine ; dezgustul d’un monde qui se laisse conquérir par vous ; le
dezinteresat existând în sine, nu ca urmare a dégoût désintéressé existant en soi, et non comme
faptului că ai fost respins sau că nu ai avut succes ; l’effet d’un rejet ou du manque de succès ;
să observi în plin triumf grimasele de admiraţie ale observer, en plein triomphe, les grimaces
celor ce te aclamă... d’admiration de ceux qui vous acclament…

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Un melc înainta trudnic prin iarbă, tatonând Un escargot avançait péniblement dans l’herbe, en
precaut cu cele două rânduri de antene mari şi tâtonnant précautionneusement avec ses deux
neliniştite centimetrii de aer din faţă. Totuşi, când rangées d’antennes, grandes et agitées, les
i-am întins un beţişor mai solid s-a căţărat pe el quelques centimètres cubes d’air devant lui.
fără să se întrebe dacă nu-i o cursă. Se grăbea Pourtant, lorsque je lui ai tendu un bâtonnet rigide,
deodată, cu cochilia atârnându-i într-o parte sau il y est monté sans se demander s’il ne s’agissait
într-alta ca o scufie de beţiv, iar când am lăsat pas d’un piège. Il était tout à coup pressé, avec sa
Œ vreascul din mână, părăsindu-l, nemaijucându-mă coquille qui pendait d’un côté ou de l’autre comme Œ
cu viaţa lui, s-a arătat deodată dezamăgit şi parcă le bonnet d’un ivrogne, et, lorsque j’ai laissé
mirat că lumea nu e aşa de solidă pe cum credea. tomber la brindille, en l’abandonnant, ne jouant
plus avec sa vie, il s’est montré spontanément déçu
et presque étonné que le monde n’eût pas été aussi
solide qu’il le pensait.

LiterNet
Œ
 Imaginea fantastică a unei imense săli în care toţi L’image fantastique d’une immense salle où tout le
dorm, dar au somnul dresat, spectacolul e mereu monde dort, mais d’un œil ; le spectacle est
acelaşi, şi ei ştiu când să aplaude în somn... toujours le même, et les gens savent quand il faut
applaudir pendant le sommeil…

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nici chiar geniul nu poate ţine loc de bun-simţ. Même le génie ne saurait tenir lieu de bon sens.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Răul care în clasic este exprimat cu mijloacele Le mal qui, pour les classiques, est exprimé aux
frumosului devine în modern oribil nu numai în moyens du beau, devient horrible pour les
sens moral, ci şi prin modalităţile estetice de modernes, non seulement au sens moral, mais par
exprimare. Astfel răul este identificat cu urâtul, iar les modalités esthétiques d’expression. Ainsi, le
artistul care pare să facă o opţiune strict estetică mal est identifié au laid, et l’artiste qui semble faire
este în ultimă instanţă tot un moralist, dar unul mai un choix strictement esthétique reste toujours, en
adânc, deconspirat numai de complicatul joc al dernière instance, un moraliste, mais un moraliste
Œ oglinzilor aproape paralele. plus profond, trahi seulement par le jeu compliqué Œ
des miroirs presque parallèles.

LiterNet
Œ
 Duritatea şi forţa sunt mai aproape de moarte La dureté et la force sont plus près de la mort que
decât de viaţă. Puterea vieţii stă în fragilitatea şi de la vie. Le pouvoir de la vie consiste en sa
plasticitatea sa. Luaţi o tulpină şi veţi vedea cât de fragilité et sa plasticité. Prenez une tige et vous
uşor se îndoaie şi se rupe când e verde şi ce rigidă verrez combien elle plie facilement et se casse
şi dură devine odată uscată ; în vederea creaţiei, lorsqu’elle est verte, combien elle devient rigide et
viaţa e numai adaptare şi înţelegere; în afara dure une fois sèche ; au sens de la création, la vie
speranţei, moartea e doar împotrivire şi refuz. n’est qu’adaptation et compréhension ; en dehors
Œ de l’espoir, la mort n’est qu’objection et refus. Œ

LiterNet
Œ
 Ceea ce nu seamănă cu obişnuitul nu e înţeles, Ce qui ne ressemble pas à l’habituel n’est pas
chiar dacă e mai simplu decât obişnuitul. compris, même si cela est plus simple que
l’habituel.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Feminitatea unor femei seamănă acelor bijuterii La féminité de certaines femmes ressemble à ces
atât de scumpe încât sunt ţinute în seifurile bijoux si chers qu’ils sont bien gardés dans le
băncilor, în timp ce copii impecabile sunt purtate în coffre des banques, pendant que des copies
numele lor în lume, înlocuindu-le perfect şi irréprochables sont portées en leur nom à travers
născând chiar ideea inutilităţii originalelor. le monde, les remplaçant parfaitement et donnant
même naissance parfois à l’idée de l’inutilité des
originaux.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Pentru a fi bun cititor de poezie trebuie să te ţii cu
precauţie la o oarecare depărtare de ea, trebuie să
te opreşti în punctul din care lumina cade asupra ei
potrivit, să te aşezi în locul din care să nu ţi se pară
nici orbitoare, nici lipsită de importanţă. Nu e un
loc comod şi nu e uşor să nu aluneci din punctul
ideal. Puţină oboseală, puţină deznădejde şi totul
Œ se deformează şi devine monstruos. O, zilele negre
când Shakespeare însuşi mi se pare zadarnic !
Pour être un bon lecteur de poésie il faut se tenir
avec précaution à une certaine distance d’elle, il
faut s’arrêter sur le point où la lumière tombe sur
elle modérément, se mettre à l’endroit où elle n’est
ni aveuglante, ni sans portée. Ce n’est pas un
endroit confortable et ce n’est pas facile de ne pas
glisser de ce point idéal. Un peu de fatigue, de
désespoir et tout se déforme, devenant Œ
monstrueux. Oh, les jours sombres où même
Shakespeare me paraît inutile !

LiterNet
Œ
 Dintr-un fel de pudoare am făcut întotdeauna tot
ce-am putut pentru a nu se vedea din înfăţişarea şi
din felul de a mă purta că sunt poet. Din pudoare
şi din oroarea faţă de cei ce, nefiind, făceau tot ce
puteau ca să pară că sunt.
Par une sorte de pudeur, j’ai toujours fait tout ce
que j’ai pu pour ne pas que l’on voie, dans mon
apparence et la façon de me tenir, que j’étais
poète. Par pudeur et par l’horreur de ceux qui, tout
en ne l’étant pas, faisaient tout ce qu’ils pouvaient
pour faire semblant de l’être.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Singurătatea, ca armă... La solitude comme arme…

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu am avut niciodată curajul să creez alţi oameni,
deşi cred că sunt destul de scriitor ca s-o fi putut
face. Nici să nasc, deşi sunt femeie. Mi s-a părut
întotdeauna că îmi sunt mult prea mult mie eu
singură şi că oricum n-o să-mi ajungă întreaga
viaţă pentru a mă cerceta. Şi atunci, ce rost ar fi
avut să pierd timpul pentru a aduce pe lume pe alţii
Œ pe care n-aş mai fi avut timp să înţeleg. Lirismul şi
singurătatea mea nu vor putea fi acuzate că au
contribuit la incomprehensibilitatea universului.
Je n’ai jamais eu le courage de créer d’autres gens,
même si je pense être suffisamment écrivain pour
pouvoir le faire. Ni d’enfanter, même si je suis une
femme. Il m’a toujours semblé que j’avais bien trop
de moi-même et que, de toute manière, la vie
entière n’allait pas me suffire pour me parcourir. Et
alors, quel intérêt à perdre son temps pour mettre
au monde d’autres que je n’aurais pas eu le temps Œ
de comprendre. Mon lyrisme et ma solitude ne
pourront pas être accusés d’avoir contribué à
l’incompréhensibilité de l’univers.
LiterNet
Œ
 Ciudat, în timpul cât am stat la mare, lăcomia cu Étonnamment, le temps où j’étais restée au bord de
care o priveam nu era nici pe departe asemenea la mer, l’avidité avec laquelle je la regardais n’était
aceleia cu care o privesc astăzi în amintire, în vis. absolument pas celle avec laquelle je la regarde
Privitul din realitate ajunge la saturaţie relativ aujourd’hui, dans mon souvenir, en rêve. Le regard
repede (deşi se poate relua mereu de la capăt, la fel de la réalité arrive à saturation relativement vite
de proaspăt); în timp ce în imaginaţie, unde nu (même si on peut le reproduire, et qu’il est tout
există reziduuri (şi nu există nici intoxicaţia prin aussi neuf à chaque fois) ; alors que dans
Œ exces pe care numai ele o dau), contemplaţia în l’imagination, où il n’y a pas de résidus (et il n’y a Œ
sine poate fi prelungită la infinit, numai suportul ei pas non plus l’intoxication par excès qu’ils
material (ochiul care clipeşte, corpul căruia îi este donnent), la contemplation en soi peut être
cald sau frig) oboseşte de propria sa spiritualitate. prolongée à l’infini, ce n’est que son support
matériel (l’œil qui cligne, le corps qui a chaud ou
froid) qui s’épuise de sa propre spiritualité.

LiterNet
Œ
 A fi şi a şti că eşti sunt două lucruri atât de Être et se savoir être sont deux choses si
deosebite, de opuse chiar, încât foarte rar reuşesc différentes, contraires même, de sorte qu’il est très
să fie stăpânite de acelaşi individ. De obicei, rare qu’elles soient maîtrisées par le même
artistul nu este interesat decât de primul verb. individu. Habituellement, l’artiste n’est préoccupé
que par le premier verbe.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Gravura medievală - în care savantul îşi trecea ca Tenez, cette gravure médiévale – où le savant
printr-o pânză spartă capul prin cerul cu stele passait sa tête, comme à travers une toile déchirée,
pentru a vedea, dincolo de aparenţa lumilor, vers le ciel étoilé, pour voir, au-delà de l’apparence
mecanismul îngheţat al universului - şi sentimentul des mondes, le mécanisme figé de l’univers – et le
că, dincolo de metafora copilărească, trebuie sentiment que, au-delà de la métaphore enfantine,
să existe un gest, un gând, un fapt în stare să il faut y avoir un geste, une pensée, un fait capable
declanşeze aceeaşi revelaţie, în stare să descopere de déclencher la même révélation, de tout
Œ la fel de eficace totul. découvrir, aussi efficacement… Œ

LiterNet
Œ
 Sentimentul din copilărie - că sunt prea înaltă, că Le sentiment de l’enfance – d’être trop grande,
mă văd prea tare - nu a dispărut niciodată din d’être trop visible – ne m’a jamais quitté. Il m’a
mine. Mi s-a părut întotdeauna că sunt privită prea toujours semblé que j’étais trop regardée,
mult, îngrădindu-mi-se în felul acesta nu réduisant de la sorte non pas ma modestie, mais
modestia, ci libertatea. ma liberté.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Arta de a stăpâni seamănă artei de a conduce - L’art de la domination ressemble à l’art de
prin baraje, albii false şi lacuri de acumulare - un maîtriser une rivière – par des barrages, de faux lits
râu, rămânând mereu în afara determinărilor numai et lacs d’accumulation –, seules la divine,
dumnezeiasca, incoruptibila ploaie şi înfri- l’incorruptible pluie et la fonte des neiges, terrible
coşătoarea, brusca topire a zăpezilor. et rapide, restant toujours en dehors des
déterminations.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Dintre toate pozele cărţilor de poveşti pe care
trebuie să le fi văzut mi-a rămas în minte din
copilărie o ilustraţie la „Scufiţa Roşie“, în care patul
bunicii, cu lupul ascuns sub scufie dantelată, este
aşezat lângă un geamlîc larg, cu multe ochiuri, prin
care pătrunde o lumină enormă, materială, făcând
dâre prin praful din odaie. Dacă mă gândesc bine,
Œ cu toată primejdia lupului de sub dantele, ilustraţia
aceea este - incitant şi nemaiîntâlnit - idealul meu
de odaie.
De toutes les images des livres d’enfants, je garde
en mémoire une illustration pour « Le petit
Chaperon Rouge », où le lit de la grand-mère, avec
le loup caché sous un bonnet en dentelle, est situé
près d’une large lucarne, avec beaucoup de petits
carreaux, à travers lesquels entre une lumière
énorme, matérielle, laissant des traces dans la
poussière de la pièce. En y réfléchissant bien, Œ
malgré tout le danger du loup sous la dentelle,
cette illustration est – étonnamment et sans
précédent – mon idéal de chambre.

LiterNet
Œ
 O pasăre, un fel de vrabie mai colorată, încearcă să Un oiseau, une sorte de moineau plus coloré,
ciugulească din mâncarea mea aşezată între essaie de picorer la nourriture que j’ai posée entre
geamuri, şi ciuguleşte minute în şir, fără să les doubles fenêtres, et continue ainsi de longues
descopere sticla izolatoare. De altfel, când pleacă, minutes, sans s’apercevoir du verre qui le sépare.
are aerul mulţumit, ca şi cum s-ar fi săturat. D’ailleurs, lorsqu’il s’en va, il a l’air tout content,
comme s’il était rassasié.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Conştiinţa că pot să-mi pretind mie însămi orice La conscience que je peux absolument tout exiger
mă duce la cea mai severă modestie. de moi me conduit vers la plus sévère modestie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ca şi în atâtea rânduri, descopăr în Caragiale,
transcrise în registru comic, ecouri ale unor
adevăruri existenţiale, străfunde. „Ai puţintică
răbdare“ nu este decât - văzută în oglinda băşcăliei
- înclinarea noastră de a aştepta, de a lăsa lucrurile
să se coacă, să treacă de la sine. Am fost
întotdeauna un popor cu foarte multă răbdare, cu
Œ prea multă răbdare.
Comme tant de fois, je découvre dans Caragiale,
transposés en registre comique, des échos de
certaines vérités existentielles, profondes.
« Patience, ayez un peu de patience » n’est que –
au miroir de la raillerie – notre inclinaison à
attendre, à laisser pourrir les choses, à les laisser
passer d’elles-mêmes. Nous avons toujours été un
peuple patient, trop patient quelquefois. Œ

LiterNet
Œ
 Importantă nu e cauza suferinţei, ci intensitatea ei.
Poţi să suferi pentru o jignire cât ar suferi altul
pentru un cataclism. De altfel, suferi de multe ori
după ce ţi-a devenit indiferent obiectul şi chiar
cauza suferinţei.
Ce qui importe, ce n’est pas la cause de la
souffrance, mais son intensité. On peut souffrir à
cause d’un affront, comme un autre pour un
cataclysme. D’ailleurs, on souffre plusieurs fois
après que l’objet de la souffrance et même sa
cause vous soient devenus indifférents.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Veveriţa, care alerga pe ramurile nesfârşit de lungi L’écureuil, qui courait sur les branches infiniment
şi de numeroase ale arborelui, parcurgea creanga longues et touffues de l’arbre, parcourait jusqu’au
până la capăt, apoi se întorcea şi o lua pe alta, în bout la ramure, ensuite il revenait et repartait sur
capătul căreia se întorcea din nou. Nu avea aerul că une autre, au bout de laquelle il revenait à
vrea să ajungă undeva, ci că are misiunea de a nouveau. Il ne semblait pas vouloir arriver quelque
epuiza toate ramurile, misiune pe care şi-o part, mais avoir la mission d’épuiser toutes les
îndeplineşte conştiincioasă şi grăbită, fără să branches, mission qu’il accomplissait conscien-
Œ excludă totuşi, din toată agitaţia, plăcerea jocului. cieusement et à toute vitesse, sans exclure pour Œ
autant, dans toute l’agitation, le plaisir du jeu.

LiterNet
Œ
 Nu-mi mai amintesc din acea perioadă decât Je ne me rappelle de cette époque que mes propres
propriile mele povestiri despre perioada aceea - récits sur l’époque – les récits et non la réalité
povestirile nu realitatea pe care o povesteau. qu’ils racontaient.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Drumul era foarte alunecos şi totuşi reuşeam să Le chemin était très glissant et pourtant j’arrivais à
înaintez aproape normal, punând piciorul hotărât, avancer presque normalement, posant le pied avec
fără să şovăi. Asta până în clipa în care, pierzân- assurance, sans trébucher. Cela jusqu’au moment
du-mi pentru o fracţiune de secundă echilibrul, où, perdant mon équilibre pour une fraction de
m-a cuprins frica. Din acel moment am fost seconde, je fus prise de panique. À partir de ce
incapabilă să mai înaintez un metru, eram moment-là, j’ai été incapable d’avancer ne
paralizată, cădeam la cea mai mică mişcare. serait-ce que d’un mètre, j’étais paralysée, je
Œ Incapacitatea mea imaginată se transformase tombais au moindre mouvement. Mon incapacité Œ
într-una reală. Mi se întâmpla ceea ce li se întâmplă imaginée s’était transformée en une incapacité
toreadorilor care sunt omorâţi numai după ce îi réelle. Il m’arrivait ce qui arrive aux toréadors qui
cuprinde teama că vor fi omorâţi. Subiectivul trece se font tuer seulement après avoir été pris par la
în obiectiv şi nu mai poate fi ţinut în frâu. peur d’être tués. Le subjectif devient objectif et ne
peut plus être maîtrisé.

LiterNet
Œ
 Ciudata impresie pe care o lăsa - privită din L’étrange impression que laissait – vue de
exterior - marea catedrală din Bordeaux a cărei l’extérieur – la grande cathédrale de Bordeaux,
construcţie durase patru secole : că e neterminată dont la construction avait duré quatre siècles :
şi că e făcută - culme a culmilor ! - în grabă. d’être inachevée et d’être bâtie – comble du
comble ! – à la hâte.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Atât de mulţi ani am avut oroare de ideea că aş J’ai eu, tant d’années, horreur à l’idée de devenir
putea deveni cândva adult (eram atât de convinsă un jour adulte (j’étais tellement persuadée que
că se va întâmpla ceva pe drum, o minune sau quelque chose allait arriver en chemin, un miracle
numai un accident care să mă împiedice...), încât ou seulement un accident qui m’en empêche…),
faptul că am devenit totuşi mi se pare prea que le fait de l’être néanmoins devenu me paraît
nefiresc, prea puţin probabil, pentru a nu-l socoti o singulier, trop peu probable, pour ne pas le tenir
greşeală de interpretare, o iluzie optică a celorlalţi. pour une erreur d’interprétation, une illusion
Œ d’optique des autres. Œ

LiterNet
Œ
 Descoperirea instrumentelor de tortură şi
temniţelor medievale de la Loche, pe atât de blânda
vale a Loarei, şi perplexitatea nu atât în faţa
perfecţiei cruzimii, ci în faţa faptului - evident, de
netăgăduit, şi totuşi incredibil - că regii francezi îşi
închideau duşmanii chiar sub ei, simţindu-se bine,
trăind, iubind, chefuind, în timp ce aceştia mureau,
Œ treptat, din voinţa lor, chiar sub camera lor, la
douăzeci de metri mai jos. Contribuţii la o istorie a
civilizaţiei.
a La découverte des instruments de torture et des
prisons médiévales de Loche, dans la vallée de la
douce Loire, et la perplexité non pas tant devant la
perfection de la cruauté, mais devant le fait –
évident, incontestable et pourtant incroyable – que
les rois français enfermaient leurs ennemis juste en
dessous, tout en continuant à mener leur vie, à
aimer, festoyer, alors que les autres mouraient, Œ
petit à petit, par leur propre volonté, sous leur
chambre même, à vingt mètres plus bas.
Contributions à une histoire de la civilisation.
LiterNet
Œ
 Noţiunea de generaţie, ca şi aceea de solidaritate La notion de génération, comme celle de solidarité
pe care o subînţelege, este atât de exclusiv qu’elle suppose, est si exclusivement spécifique à
specifică tinereţii, încât nimănui nu-i dă prin minte la jeunesse, qu’il ne vient à l’idée de personne de
să vorbească despre „generaţia celor de şaptezeci parler de la « génération des soixante-quinze
şi cinci de ani“. La început ni se pare esenţial numai ans ». Au début, nous ne trouvons essentiel que ce
ceea ce ne apropie pe unii de alţii, mai târziu se qui nous rapproche les uns des autres ; à
dovedeşte important numai ceea ce ne desparte, în l’adolescence, nous parlons toujours au nom de
Œ adolescenţă vorbim mereu în numele vârstei, mai l’âge ; plus tard, nous nous convainquons toujours Œ
târziu ne convingem tot mai mult că despre ceea ce plus que ce dont on ne parle pas n’existe pas.
nu se vorbeşte nici nu există.

LiterNet
Œ
 La San Sebastian am vizitat Muzeul poporului basc, J’ai visité, à Saint Sébastien, le musée du peuple
făcând elementară cunoştinţă cu acest popor basque, en faisant une élémentaire connaissance
straniu căruia îi aparţin picturile de la Altamira şi avec ce peuple qui a donné les peintures d’Altamira
care a rămas nestrămutat de pe acele locuri din cea et qui est resté confiné dans ces contrées-là depuis
mai adâncă preistorie, vorbind o limbă la plus haute préhistoire, parlant une langue
impenetrabilă la orice influenţă (latină sau de altă impénétrable à toute influence (latine ou d’une
natură) şi nesemănând cu nici o limbă de pe autre nature) et sans équivalence avec une autre
Œ pământ. O sală întreagă cu cranii având o langue sur terre. Toute une salle avec des crânes Œ
deformaţie bazică specifică bascilor, cunoscută ca ayant une déformation à la base, spécifique aux
atare în anatomie, asemănătoare celei a omului de Basques, connue comme telle en anatomie, pareille
Cro-Magnon. Interioarele ţărăneşti, de lână şi lemn, à celle de Cro-Magnon, les intérieurs paysans, en
semănând atât de emoţionant cu ale noastre. laine et en bois, ressemblant de façon si touchante
aux nôtres.

LiterNet
Œ
 Unul din paradoxurile lumii moderne este că ne L’un des paradoxes du monde moderne est de se
simţim, cu toţii, însinguraţi fără a reuşi să fim sentir esseulé sans réussir à être seul.
singuri.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Două portrete ale împăratului Tiberius, la galeriile Deux portraits de l’empereur Tibère, dans les
Uffizi din Florenţa : unul din tinereţe, cu linii galeries Uffizi, à Florence : l’un de jeunesse, avec
ascuţite prin care ambiţia, concentrată, încordată, des lignes aiguës, par lesquelles l’ambition,
taie fără milă aerul din jur, şi altul de maturitate, cu concentrée, tendue, tranche sans pitié l’air
liniile muiate de oboseală şi înţelepciune, de environnant, et un autre, à maturité, avec des
dispreţ şi descurajare. Două busturi mai elocvente lignes adoucies par la fatigue et la sagesse, le
decât zece tomuri de istorie - premisa şi concluzia mépris et le découragement. Deux bustes plus
Œ unui triumf. édifiants que dix tomes d’histoire – l’aube et le Œ
déclin d’un triomphe.

LiterNet
Œ
 „A vedea ca într-o oglindă măritoare“ înseamnă a « Voir comme dans un miroir grossissant » signifie
vedea monstruos, a căuta urâtul şi deformaţia - de voir monstrueusement, chercher le laid et la
unde s-ar putea trage concluzia că nimic din noi nu déformation – d’où on peut en conclure que rien,
este destul de frumos ca, mărit, să rămână frumos en nous, n’est suffisamment beau pour que, une
sau că ceea ce pare frumos, chiar, pare astfel fois agrandi, il reste beau, ou que, même ce qui
numai graţie dimensiunilor sale reduse. Frumosul semble être beau, ne l’est ainsi que grâce à ses
ca funcţie a neînsemnatului... dimensions réduites. Le beau en tant que fonction
Œ de l’insignifiant… Œ

LiterNet
Œ
 Înţeleg din ce în ce mai limpede că maturitatea Je comprends de mieux en mieux que la maturité
înseamnă obligativitatea de a opta între regrete şi signifie l’obligation de choisir entre regrets et
remuşcări, o obligativitate umilitoare şi profund remords, une obligation humiliante et
necinstită pentru că îţi cere să alegi între la fel de profondément malhonnête, puisqu’on vous
necunoscute posibilităţi, în mod ciudat, însă, a demande de choisir entre des possibilités toutes
refuza această maturitate nu este un semn al aussi inconnues ; mais, curieusement, refuser cette
tinereţii, ci al incapacităţii de a trăi. Dacă nu cumva maturité n’est pas un signe de jeunesse, mais
Œ - ceea ce ar fi cu adevărat paradoxal - aceasta este d’incapacité de vivre. Si cela se trouve – ce qui Œ
chiar uluitoarea definiţie a tinereţii. serait réellement paradoxal – il s’agit là de
l’étonnante définition de la jeunesse.

LiterNet
Œ
 Nu pot să spun „noi, femeile“, fără să roşesc, aşa
cum nu pot să spun fără să roşesc „noi, poeţii“ ; de
fiecare dată mi se pare că fac aluzie la lucruri care
nu pot fi rostite cu voce tare, la realităţi intime şi
misterioase.
Je ne peux dire « nous, les femmes » sans rougir,
comme je ne peux dire sans rougir « nous, les
poètes » ; à chaque fois, il me semble que je fais
allusion à des choses qui ne sauraient être dites à
haute voix, des réalités intimes et mystérieuses.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru că, En ruine, les temples sont plus beaux, car, restitués
redate naturii, ele îşi cântă nu numai slăbiciunea de à la nature, ils chantonnent non seulement la
a fi nemuritoare, ci şi puterea lor omenească de a faiblesse d’être immortels, mais aussi leur pouvoir
muri câte puţin. humain de mourir tout doucement.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Popoarele primitive nu erau niciodată sigure că
primăvara va urma iernii; experienţa anilor anteriori
nu folosea la nimic pentru că arbitrariul zeilor
putea oricând dicta altceva. Câte un revelion făcut
în pardesiu, câte o vară cu ceaiuri fierbinţi şi
guturai mă fac să mă întreb dacă nu suntem prea
siguri de noi şi de mecanismul perfect, fără greş, al
Πnaturii.
Les peuples primitifs n’étaient jamais certains que
le printemps suivrait l’hiver ; l’expérience des
années précédentes ne leur servait à rien car
l’arbitraire des dieux pouvait à tout moment
décider autre chose. Parfois, un réveillon accueilli
en trench-coat, un été avec un rhume et du thé
bien chaud m’amènent à me demander si nous ne
sommes pas trop sûrs de nous et du mécanisme Œ
parfait, sans erreur, de la nature.
LiterNet
Œ
 O bucurie cu atât mai completă, cu cât e mai fără Une joie d’autant plus entière qu’elle est sans
motiv. raison.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Într-un secol lipsit de religiozitate, casele Dans un siècle dépourvu de religiosité, les
memoriale au rămas templele în care sufletul demeures muséales sont restées les temples où
nostru mai ia cunoştinţă de sine şi se descoperă notre âme prend connaissance d’elle-même et se
ideal, privindu-se în oglinzi măritoare. découvre idéale, se regardant dans des miroirs
grossissants.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Periferia nu există decât în funcţie de un centru La périphérie n’existe qu’en fonction d’un centre
acceptat şi fixat întotdeauna mai mult sau mai accepté et toujours fixé plus ou moins
puţin arbitrar. arbitrairement.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nemurirea e o noţiune contradictorie care îşi L’immortalité est une notion contradictoire qui
dezvăluie feţe nebănuite şi adesea atât de dévoile ses visages insoupçonnés et souvent si
surprinzătoare, încât te întrebi ce zeu special şi étonnants, que l’on se demande quel dieu singulier
capricios, responsabil cu eternitatea, împarte et capricieux, responsable de l’éternité, distribue
victoriile împotriva morţii în felul acesta trăsnit şi les victoires sur la mort d’une si étrange et
întâmplător. aléatoire façon.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ce este o călătorie dacă nu o încercare de a vedea Qu’est-ce qu’un voyage sinon une tentative de voir
cum, în alte condiţii, sufletul nostru rămâne comment, dans d’autres conditions, notre âme
acelaşi ? reste la même ?

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură,
mai frumoasă decât adevărata lume. Fără să-i fi
adăugat ceva, fără să-i fi schimbat vreo nuanţă sau
vreun accent, am privit fiecare privelişte, fiecare
stradă, fiecare cadru prin care treceam cu o
credinţă atât de sigură că nu le voi mai revedea, că
le vedeam pentru prima şi ultima oară, cu o atât de
Œ intensă dorinţă de neuitare, încât nu se poate să nu
le fi văzut mai frumoase decât erau, nu se poate să
nu le fi împrumutat, încă de atunci, ceva din
nostalgia mea viitoare.
Le monde que j’ai vu est, j’en suis sûre, plus beau
que le vrai monde. Sans y avoir ajouté quoi que ce
soit, sans y avoir changé une quelconque nuance
ou un accent, j’ai regardé chaque paysage, chaque
rue, chaque cadre à travers lequel je passais avec
une si forte conviction de ne plus jamais les revoir,
de les voir pour la première et la dernière fois, avec
un tel désir de ne jamais les oublier, qu’il n’est pas Œ
possible de ne pas les avoir vus plus beaux qu’ils
n’étaient, de ne pas leur avoir prêté, dès ce
moment-là, quelque chose de ma nostalgie à venir.
LiterNet
Œ
 Există în noi o continuă tendinţă de amânare a
împlinirii ; ne place să împingem transformarea
viitorului în prezent cât mai departe, până la limita
în care, nemairămânând destul timp, viitorul se
transformă direct în trecut.
Il y a en nous une tendance continue d’ajourner
l’accomplissement ; nous aimons reporter au plus
loin la transformation de l’avenir en présent,
jusqu’à la limite où, n’ayant plus beaucoup de
temps, l’avenir se transforme directement en
passé.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Mediterana reprezintă nu numai un ideal estetic, ci
şi un ideal de fericire. Oamenii ţărmurilor ei au
talentul de a trăi, care se simte chiar în sărăcia lor
adesea extremă şi chiar în inima tragediei pe care,
de altfel, ei au inventat-o.
La Méditerranée représente non seulement un idéal
esthétique, mais aussi un idéal de félicité. Les gens
de ses rivages ont le talent de vivre, qui se ressent
même dans leur pauvreté, souvent extrême, et
parfois au cœur de la tragédie dont ils sont,
d’ailleurs, les inventeurs.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Am găsit - pusă ca semn la volumul de povestiri pe
care îl citeam săptămâna trecută - o hârtie pe care
făcusem planul unei case utopice, plan detaliat, cu
indicaţia camerelor şi chiar a mobilelor. Mi-am
amintit momentul exact când am desenat-o, când
mi-a revenit în minte - aşa cum vine în somn un
vis, fără ca nimic să-l fi pregătit - casa ideală în
Œ care mi-ar plăcea să locuiesc, o casă destul de
modestă de altfel, cu două camere dând într-un hol
terminat printr-o seră. Am desenat-o pentru că am
văzut-o cu precizie, ştiu cum arată şi unde se află
pe harta oraşului, ca şi cum ar exista şi m-ar
aştepta. Ciudat e însă faptul că în acel moment
problema casei nu mă obseda, că ea a apărut fără
s-o chem, fără să mi-o doresc. Apoi, la fel de brusc
şi inexplicabil, am uitat-o, iar acum ţin în mână şi
privesc cu uimire, ca pe un mesaj pe care nu
reuşesc să-l descifrez, schema unui vis.
J’ai trouvé – comme signet dans le volume de récits
que je lisais la semaine dernière – un papier sur
lequel j’avais noté le plan d’une maison utopique,
un plan détaillé, avec les indications des chambres
et même des meubles. Je me suis rappelée le
moment précis où je l’avais dessinée, lorsqu’elle
m’est revenue à l’esprit – tel le rêve pendant le
sommeil, sans que rien ne l’annonce – la maison Œ
idéale où j’aimerais habiter, une maison assez
modeste d’ailleurs, avec deux pièces donnant dans
un couloir débouchant sur une serre. Je l’ai
dessinée parce que je l’ai vue avec précision, je sais
comment elle est et l’endroit où elle se trouve sur
la carte de la ville, comme si elle existait vraiment
et qu’elle m’attendait. Chose étrange, à ce
moment-là, le problème de la maison ne
m’obsédait pas, elle est apparue sans que je
l’invoque, sans la vouloir. Ensuite, tout aussi
brusquement et inexplicablement, je l’ai oubliée, et
maintenant je tiens à la main et regarde avec
étonnement, comme un message que je n’arrive
pas à déchiffrer, l’esquisse d’un rêve.
LiterNet
Œ
 În muzeul catedralei din Toledo, galeria episcopilor
de pe la anul 1000, până astăzi. Şirul nesfârşit de
portrete fascinante prin inexplicabila lor sinceritate:
după o încăpăţânată cercetare, am reuşit să găsim
o singură figură nemarcată de vulgaritatea
neiertătoare a setei de putere, o singură figură, şi
aceea aparţinând unui adânc ev mediu, când nu
Œ poţi fi sigur că nu e vorba doar de schematismul
ascetizant, bizantin, al figurii.
Dans le musée de la cathédrale de Tolède – la
galerie des évêques depuis environ l’an mil jusqu’à
aujourd’hui. La suite infinie de portraits fascinants
par leur inexplicable sincérité : après une
observation entêtée, nous avons réussi à trouver un
seul visage dépourvu de la vulgarité impardonnable
de la soif du pouvoir, figure unique, appartenant à
un haut Moyen Âge dont on ne peut être certain Œ
qu’il ne s’agisse pas uniquement du schématisme
byzantin de l’ascétisme.

LiterNet
Œ
 În defileul cu umbre stinse de asfinţitul apropiat, o Dans le défilé avec des ombres assombries par la
turmă de oi traversa râul şi începea să se caţere pe proximité du crépuscule, un troupeau de moutons
versantul dimpotrivă. Păstorul stătea lângă apă şi traversait la rivière et commençait à escalader le
supraveghea trecerea oilor care, fiecare, îşi versant opposé. Le berger attendait près de l’eau et
dovedea cu acest prilej personalitatea proprie: surveillait le passage des moutons ; chacun
unele stăteau cuminţi şi săreau reglementar când li montrait ainsi sa personnalité propre : certains
se spunea, altele căutau singure vaduri mai restaient sages et sautaient convenablement quand
Œ complicate, dar mai originale. În cele din urmă a on leur disait de sauter, d’autres cherchaient les Œ
rămas una singură care lăsase mai multe zeci să-i passages plus compliqués mais plus originaux. À la
treacă înainte şi acum se inhibase cu totul, încât a fin, un seul est resté, qui, s’étant laissé dépasser
trebuit să o ia ciobanul în braţe, ca în icoanele par plusieurs dizaines d’autres, était maintenant
catolice. complètement coincé, tant et si bien que le berger
fut obligé de le prendre dans ses bras, comme
dans les images pieuses.

LiterNet
Œ
 În copilărie nu-mi era frică de lupi, lei şi alte fiare,
pentru că îmi imaginam că, întâlnindu-i, i-aş
mângâia pe blană şi i-aş îmblânzi ; dar mi-era
groază de râme, şopârle şi şerpi, pentru că
simţeam că n-aş fi fost în stare să-i mângâi. Iată
un criteriu al spaimei - pe cât de subiectiv, pe atât
de logic - care, în ceea ce mă priveşte, se mai află
Œ încă în vigoare.
Enfant, je n’avais pas peur des loups, lions et
autres fauves, car je m’imaginais que si je les
rencontrais, je caresserais leur fourrure et je les
apprivoiserais ; mais j’avais horreur des vers de
terre, des lézards et des serpents, parce que je ne
me sentais pas capable de les caresser. Voici un
critère de la frayeur – aussi subjectif qu’il est
logique – qui, en ce qui me concerne, est toujours Œ
d’actualité.
LiterNet
Œ
 „Acela care îndură nedreptatea este mai fericit « Celui qui subit l’injustice est plus heureux que
decât acela care o comite“, ne consolează de celui qui la commet », nous console depuis des
milenii un faimos paradox socratic, ca şi cum răul millénaires un fameux paradoxe socratique,
ar fi mai uşor de suportat prin faptul că nu comme si le mal était plus facile à supporter par le
foloseşte nimănui ; în realitate, lipsa de sens, lipsa fait qu’il ne sert à personne ; en réalité, le manque
de logică şi chiar lipsa de consecvenţă a nedreptăţii de sens, de logique et même de constance de
mi se par mai greu de îndurat decât simpla ei l’injustice me semble plus difficile à supporter que
Œ existenţă. sa simple existence. Œ

LiterNet
Œ
 Sunt inversul unei păsări : păsările dorm în zbor, eu Je suis le contraire d’un oiseau : les oiseaux
zbor în somn. dorment en vol, moi, je vole en dormant.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu-mi plac cărţile prea frumoase, nu am gusturi Je n’aime pas les livres trop beaux, je n’ai pas de
bibliofile. Mai mult, o carte prea împodobită îmi goûts bibliophiliques. Plus encore, un livre trop
trezeşte suspiciuni. Ilustraţiile mă indispun, orné réveille en moi des suspicions. Les
eleganţa excesivă mă jenează. Ediţiile rare mă illustrations m’indisposent, l’élégance excessive
emoţionează numai prin raritatea textului, nu şi m’ennuie. Les éditions rares m’émeuvent
prin preţiozitatea formei. Scrisul e spirit, haina seulement par la rareté du texte, non par le prix de
materială pe care o îmbracă mi-e indiferentă. Mi-s la forme. L’écrit signifie esprit, l’habit matériel qu’il
Œ dragi ediţiile populare, nepretenţioase, îmi place să prend m’indiffère. J’affectionne les éditions Œ
le citesc fără grijă pentru copertă şi legătură, să am populaires, sans prétentions, j’aime les lire sans
voie să le îndoi, să plâng pe ele, să le trântesc me soucier de la couverture et la reliure, pouvoir
enervată, să le aşez apoi în bibliotecă, mândră de les plier, pleurer dessus, les balancer énervée, les
faţa lor îmbătrânită, muncită de pasiune. remettre ensuite dans la bibliothèque, fière de leur
apparence vieillie, travaillée par la passion.

LiterNet
Œ
 În timp ce la oraş ploaia este aproape indiferentă, un
element al peisajului spiritual mai mult chiar decât al
celui fizic, la ţară ploaia şi frigul transformă şi
interioarele, totul se năclăieşte, chiar dacă noroiul nu
pătrunde în casă, totul pare murdar, deşi nu e cu
nimic mai mult decât atunci când e soare. S-ar putea
să fie vorba numai de o impresie subiectivă, dar s-ar
Œ putea, la fel de bine, să se datoreze totul pereţilor de
pământ care se solidarizează cu pământul muiat de
ploaie şi, chiar dacă nu au curajul să se moaie ei
înşişi, lasă impresia că ar putea-o face din moment
în moment.
Alors qu’en ville la pluie est presque insignifiante,
un élément du paysage spirituel plutôt que
physique, à la campagne, la pluie et le froid
transforment même les intérieurs, tout devient
boueux, même quand la boue n’arrive pas jusque
dans la maison, tout paraît sale, bien que ce ne le
soit pas plus que lorsqu’il y a du soleil. Ce n’est
peut-être qu’un effet subjectif, mais il se pourrait, Œ
tout aussi bien, que tout vienne des murs en terre
qui se solidarisent avec la terre mouillée par la
pluie et, même s’ils n’osent pas se mouiller
eux-mêmes, ils laissent l’impression de pouvoir le
faire à tout moment.
LiterNet
Œ
 Respiraţie şuierătoare a cerului extenuat de stele, Respiration sifflante du ciel épuisé par les étoiles,
greierii există ca să exprime efortul haosului de a fi les cigales viennent au monde pour dire l’effort du
frumos. chaos d’être beau.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 O ciocănitoare : ca o femeie nu prea frumoasă, dar
îmbrăcată cu mare atenţie, într-un asortaj perfect,
prea îngrijit pentru a nu atrage atenţia şi a nu părea
artificial. La început i-am auzit numai loviturile
surde ale ciocului în scoarţa salcâmului.
succedau, cunoscut şi inevitabil, ca loviturile
simfoniei a cincea de Beethoven. Apoi am văzut-o.
Œ Conştiincioasă, graţioasă, atentă. Pasionată,
impresionantă la început, apoi plictisitoare şi
enervantă chiar prin sârguinţă şi previzibilitate.
Controlează grăbită şi habotnică - ca şi cum ar fi
lipsit prea mult timp şi acum are prea multă treabă
- toată grădina, trecând pedantă şi comică în
metodologia ei din pom în pom, apoi din par în
par, la aracii viei, zăpăcindu-se şi ciocănind
automat şi în stâlpii de beton ai spalierului.
Oricum, poartă un costum prea excentric pentru
hărnicia ei : pantalonaşi şi tichie roşii, bluză albă
imaculată şi veston negru cu mâneci dungate în
alb.
Un pivert : semblable à une femme pas trop belle,
mais habillée avec grand soin, dans un assortiment
parfait, trop net pour ne pas attirer l’attention et ne
pas paraître artificiel. Au début, je n’ai entendu que
Se les coups sourds du bec dans l’écorce de l’acacia.
Ils se succédaient, connus et inévitables, tels les
coups de la cinquième symphonie de Beethoven.
Ensuite, je l’ai vu. Consciencieux, gracieux, attentif. Œ
Passionné, impressionné au début, ensuite
ennuyeux et même énervant par l’application et la
prévisibilité. Il contrôle, pressé et acharné – comme
s’il avait été absent trop longtemps et qu’il avait
maintenant trop de boulot – tout le jardin, passant
d’arbre en arbre, pédant et comique dans sa
méthodologie, ensuite de piquet en piquet, sur les
échalas de la vigne, perdant la tête et cognant
machinalement même dans les piliers de béton de
l’espalier. En tous les cas, il porte un costume bien
trop excentrique pour sa ferveur : petits pantalons
et bonnet rouge, blouse blanche immaculée et
tunique noire, aux manches rayées de blanc.
LiterNet
Œ
 Linguşirea tinerilor de către bătrâni, o dovadă La flatterie des vieillards envers les jeunes – une
sfâşietoare a inconsistenţei lumii. preuve déchirante de l’inconsistance du monde.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Vecina Mita mi-a dăruit două bucăţi de caş. La
protestele mele mi-a răspuns, serioasă deodată,
duşmănoasă aproape : „Dar morţii mei să nu
mănânce nimic ? Că o sta biata maică-mea căscată
în groapă şi-o tot aştepta ceva !“ Nu glumea şi nu o
spunea ca pe-o datină sau ca pe-o superstiţie, ci
ca pe-o realitate tangibilă, ca şi cum direct,
Œ imediat, brânza pe care mi-a dat-o mie ar fi
hrănit-o pe mama ei căreia de mult îi e foame în
groapă. Credinţa ei nu se dilua în metafizic, ci
rămânea compactă, materială, cu o asemenea
intensitate, încât nici moartea nu trecea
transcendent.
La voisine Mita m’a offert deux morceaux de
fromage. Elle a répondu à mes protestations,
sérieuse tout à coup, haineuse presque : « Mais
comment, rien à manger pour mes morts ? Ma
pauvre mère étendue dans son trou doit attendre
quelque chose ! » Elle ne plaisantait pas et ne le
disait pas comme une coutume ou une
superstition, mais comme une réalité tangible, Œ
comme si, directement, immédiatement, le fromage
qu’elle m’avait offert aurait aussi nourri sa mère
qui avait faim, depuis longtemps, dans son trou. Sa
în foi ne se diluait pas en métaphysique, mais restait
compacte, matérielle, avec une telle intensité, que
même la mort ne passait pas dans le transcendant.
LiterNet
Œ
 Orgoliul meu este atât de mare, încât nu mai lasă Mon orgueil est si grand qu’il ne laisse plus la place
loc vanităţii. à la vanité.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Marea respirând ca un om în somn şi din când în La mer respirant comme un humain dans son
când - la câte o pauză mai mare între valuri - sommeil et, de temps en temps – pour des pauses
dându-mi emoţia că nu mai vine respiraţia plus espacées entre les vagues – réveillant en moi
următoare, că a murit. les frissons de ne plus revoir la respiration
suivante, de croire qu’elle s’est arrêtée.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Am observat că cea mai acută senzaţie de libertate
interioară am avut-o, paradoxal, atunci când nu
aveam dreptul să decid nimic şi tot ce-mi rămânea
de făcut era să contemplu, să meditez asupra
întâmplărilor şi faptelor al căror martor pasiv, dar
oglinditor, eram.
J’ai remarqué que la sensation la plus aiguë de
liberté intérieure, je l’ai eue, paradoxalement,
lorsque je n’avais pas le droit de décider quoi que
ce soit et que tout ce qui me restait à faire était de
contempler, de méditer sur les événements et les
faits dont j’étais le témoin impuissant mais attentif.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Oamenii ce fac munci adevărate sunt în mod
evident mai frumoşi decât ceilalţi, cărora li se
citeşte pe faţă inutilitatea şi dispreţul faţă de ei
înşişi pe care nu şi-l mărturisesc niciodată, dar
care se amestecă indigest cu dispreţul faţă de
ceilalţi.
Les gens qui font de vrais métiers sont, de toute
évidence, plus beaux que les autres, sur les visages
desquels on lit l’inutilité et le mépris d’eux-mêmes
qu’ils n’avouent jamais, mais qui se mélangent,
fâcheusement, au mépris des autres.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Dacă n-am fi convinşi că ne mai aşteaptă o
existenţă (şi aceea infinit încăpătoare de experienţe
şi de încercări) nu ne-am putea permite (instinctul
nostru de conservare nu ne-ar îngădui) să o risipim
atât de prosteşte pe aceasta.
Si nous n’étions pas convaincus qu’une autre
existence nous attend (infiniment plus riche en
expériences et en épreuves) nous ne pourrions pas
nous permettre (notre instinct de conservation ne
nous l’autoriserait pas) de dissiper aussi bêtement
celle-ci.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Am fost de atâtea ori fericită în somn, încât dacă J’ai été tant de fois heureuse dans le sommeil, que
între moarte şi somn există o cât de mică s’il existe, entre la mort et le sommeil, la moindre
asemănare (şi nu se poate să nu existe vreuna) nu ressemblance (et il y en a certainement une), je ne
văd de ce m-aş teme. vois pas ce que je craindrais.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Să priveşti totul - prezentul şi chiar viitorul - ca pe
un trecut, în care nimic nu se poate schimba şi care
are farmecul plin de nostalgie al lucrurilor imuabile;
să priveşti totul prezentul şi chiar trecutul - ca pe
un viitor, cu sentimentul imprevizibilului şi
nesiguranţei ce însoţesc întotdeauna faptele care
nu numai că nu s-au întâmplat, dar nici nu se ştie
Œ dacă se vor întâmpla vreodată ; să priveşti totul -
trecutul, ca şi viitorul - ca pe un prezent, cu
sentimentul futilităţii absolute, cu lăcomia
îngustării clipei absolut ireversibile, neînstare să se
transforme în nimic : iată trei feluri de a exista în
lume, mai mult chiar, iată trei lumi existând paralel
şi opunându-se una alteia, deşi elementele care le
formează sunt aceleaşi şi întâmplările prin care trec
neschimbate.
Regarder tout – le présent et même l’avenir –
comme un passé, où rien ne saurait être changé et
qui a le charme plein de nostalgie des choses
immuables ; regarder tout – le présent et même le
passé – comme un avenir, avec le sentiment de
l’imprévisible et de l’incertitude qui accompagnent
toujours les faits qui, non seulement ne sont pas
arrivés, mais dont on ne sait pas s’ils arriveront un Œ
jour ; regarder tout – le passé, ainsi que l’avenir –
comme un présent, avec le sentiment de la futilité
absolue, avec l’avidité de l’amoindrissement de
l’instant absolument irréversible, incapable de
devenir quoi que ce soit : voici trois façons
d’exister dans le monde, plus encore, voici trois
mondes existant parallèlement et s’opposant l’un à
l’autre, bien que les éléments qui les forment sont
les mêmes et les événements qu’ils traversent
immuables.
LiterNet
Œ
 Ceilalţi nu sunt decât tot atâtea proiecţii în afară ale
propriului eu, tot atâtea încercări de a crea alte
variante posibile ale propriei personalităţi. Nu vezi
şi nu înţelegi decât ceea ce ai fi în stare să fii tu
însuţi. Te înconjoară atâţia oameni câţi ai fost în
stare să creezi. Descopăr astfel, fără măcar să o fi
bănuit cu o clipă mai înainte, reversul celebrei
Œ afirmaţii rimbaldiene. Nu numai eu este un altul, ci
şi ceilalţi sunt eu, în aceeaşi măsură şi în aceeaşi
singurătate.
Les autres ne sont qu’autant de projections du moi
vers l’extérieur, autant de tentatives de créer
d’autres variantes possibles de sa propre
personnalité. On ne voit et ne comprend que ce
que l’on serait capable d’être soi-même. On est
entouré par autant d’hommes que l’on a été
capable de créer. Je découvre ainsi, sans même
l’avoir soupçonné un instant plus tôt, l’envers de la Œ
célèbre affirmation rimbaldienne. Non seulement je
est un autre, mais les autres aussi sont moi, dans
la même mesure et la même solitude.
LiterNet
Œ
 Sunt fericită : citesc, scriu, privesc (de altfel, cunosc Je suis heureuse : je lis, j’écris, je regarde
oare alte coordonate ale fericirii ?) şi, deodată, fără (d’ailleurs, est-ce que je connais d’autres
ca nimic să se fi întâmplat între timp, totul coordonnées du bonheur ?) et, tout à coup, sans
încetează. Brusc, ca şi cum, undeva în centrală, que rien ne soit arrivé entre temps, tout cesse.
s-ar fi întrerupt firul unui telefon care, prin asta, nu Brusquement, comme si, quelque part dans le
şi-a schimbat nici locul în cameră, nici înfăţişarea, central, le fil d’un téléphone se cassait, sans que
doar că nu mai are ton, e mort. l’appareil eût changé de place dans la chambre, ni
Œ d’aspect, seulement il n’a plus de tonalité, il est Œ
mort.

LiterNet
Œ
 Ciudat, aşa cum nu m-am simţit încurcată decât în
faţa celor mai slabi decât mine, nu m-am simţit
intimidată decât în faţa celor mai tineri decât mine
şi nu m-am simţit vinovată decât în faţa celor mai
puţin norocoşi decât mine.
Étrangement, de même que je ne me suis sentie
gênée que devant les plus faibles que moi, de
même je ne me suis sentie intimidée que devant les
plus jeunes que moi, et coupable devant les moins
chanceux que moi.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Întâlnirea la întoarcerea din pădure cu cei doi câini, Rencontre avec les deux chiens au retour de la
care mă lătraseră, furibunzi, pe care i-am dezarmat forêt, ayant aboyé après moi, furibonds, que j’ai
vorbindu-le şi care acum stăteau pe arătură désarmés en leur adressant la parole et qui se
descumpăniţi, încurcaţi, ruşinaţi chiar - nu trouvaient là, dans le labour, déconcertés, troublés,
exagerez deloc - cu o expresie nespus de comică, honteux même – je n’exagère pas du tout – avec
de parcă ar fi spus : „Cine dracu ne-a pus să ne une expression si comique, comme s’ils disaient :
băgăm în treaba asta care nici măcar nu ne « Quel diable nous a poussés dans cette histoire
Œ priveşte?“ qui ne nous concerne même pas ? » Œ

LiterNet
Œ
 Îmi amintesc „Prizonierii“ lui Michelangelo de la
Academia din Florenţa (felul în care unul încearcă
să-şi smulgă capul din bolovan şi se ajută cu
ambele mâini; felul în care un altul calcă - într-un
imens efort - afară din stâncă ; felul în care un altul
vrea să-şi desprindă spinarea din blocul imens) şi
îmi dau seama că ceea ce mă copleşise de fiecare
Œ dată acolo era certitudinea că smulgerea aceea din
piatră era de fapt o naştere, o facere a lumii,
înainte de care universul întreg, nimicul ar fi fost
de piatră.
Je me rappelle les « Prisonniers » de Michel-Ange à
l’Académie de Florence (la façon dont un d’entre
eux essaie d’arracher sa tête de la pierre en se
servant de ses deux mains ; dont un autre pose son
pied – dans un immense effort – au-delà de la
roche ; dont encore un autre veut détacher son dos
de l’énorme bloc) et je m’aperçois que ce qui
m’avait à chaque fois troublée était la certitude que Œ
cet arrachement de la pierre était en réalité une
naissance, une genèse du monde, avant laquelle
l’univers entier, le néant auraient été de pierre.
LiterNet
Œ
 Ce tânără aş fi dacă aş putea să-mi şterg din viaţă
zilele în care sunt incapabilă să fac ceva (să scriu,
să citesc sau chiar să mă ocup cu adevărat de alte
treburi mai puţin grele sau importante), zilele în
care pare că sufletul îmi e plecat undeva (nu ştiu
unde şi nu ştiu pentru cât timp), iar în aşteptarea
lui trupul vegetează într-o stare care se deosebeşte
Πde moarte numai prin provizorat !
Comme je serais jeune si je pouvais effacer de ma
vie les jours où je suis incapable de faire quelque
chose (d’écrire, de lire ou même m’occuper
réellement d’autres choses moins difficiles ou
importantes), les jours où mon âme semble être
partie quelque part (je ne sais où et je ne sais pour
combien de temps), et où, en l’attendant, le corps
végète dans un état qui ne diffère de la mort que Œ
par son état provisoire !
LiterNet
Œ
 Sunt lucruri atât de serioase, încât nu pot fi spuse Il y a des choses si sérieuses, qu’on ne peut les dire
decât în glumă. qu’en plaisantant.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nevoia de a crede în Atlantida, nevoia de a crede că
a existat cândva o lume perfectă, o societate
înţeleaptă, un univers bun, care n-a pierit măcinat
de propriile boli, ci înghiţit de furia geloasă a
valurilor, mi s-a părut întotdeauna emoţionantă.
Pentru că nu faptul de a fi dispărut a fost socotit
esenţial, ci faptul de a fi putut să existe, ca o
Œ garanţie că speranţa nebună a atâtor milenii are un
minim punct de sprijin, că o asemenea lume este
totuşi posibilă pe pământ.
Le besoin de croire à l’Atlantide, le besoin de croire
qu’un monde parfait a existé un jour, une société
sage, un univers bon, qui n’a pas disparu, ruiné par
ses propres maladies, mais avalé par la furie
jalouse des vagues, m’a toujours paru émouvant.
Parce que ce n’est pas le fait d’avoir disparu qui fut
considéré essentiel, mais le fait d’avoir pu exister,
comme une preuve que l’espoir fou de tant de Œ
millénaires a un infime point de soutien, qu’un tel
monde est pourtant possible sur terre.
LiterNet
Œ
 Poate că pietrele nu fac decât să doarmă şi ele, dar Les pierres aussi ne font peut-être que dormir,
noi nu avem destul timp ca să prindem şi clipa mais nous, nous n’avons pas suffisamment de
când se trezesc. Pentru secundele efemeridei, eu temps pour voir encore l’instant où elles se
însămi, dormind, sunt mai minerală decât o piatră. réveillent. Pour les secondes d’un éphémère,
moi-même, en dormant, je suis plus minérale
qu’une pierre.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 De când există lumea, cea mai mare problemă a Depuis que le monde est monde, le plus gros
deştepţilor este cum să se facă înţeleşi de proşti. problème des sages est comment se faire
comprendre par les imbéciles.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În pomul din faţa geamului meu stau aproape tot Dans l’arbre devant ma fenêtre restent presque
timpul, aşezaţi unul lângă altul, pe aceeaşi cracă, tout le temps, l’un près de l’autre, sur la même
doi porumbei bătrâni, cu penele ponosite, aproape branche, deux vieux pigeons, aux plumes piteuses,
fără culoare, dar neobosiţi în tandreţea lor. Astăzi, presque sans couleur, mais infatigables dans leur
certaţi probabil, stăteau la zece metri distanţă, pe tendresse. Aujourd’hui, fâchés peut-être, ils
ramuri diferite, închişi fiecare în sine, mohorâţi, restaient à dix mètres de distance, chacun sur sa
duşmănoşi. Uimitoare sugestie a dezolării. Dar cine branche, refermés sur eux-mêmes, moroses,
Œ ar putea spune care sunt resentimentele unui haineux. Étonnante suggestion de la désolation. Œ
simbol ? Mais, qui pourrait dire quels sont les ressentiments
d’un symbole ?

LiterNet
Œ
 Nu respect straniul decât dacă are curajul să se lase
cuprins - umilit şi amplificat prin umilinţă - între
limitele normalităţii, aşa cum nu admir arta decât
dacă are curajul - şi umilinţa - să-şi asume un
sens.
Je ne respecte l’étrange que s’il a le courage de
se laisser contenir – humilié et amplifié par
l’humiliation – entre les limites de la normalité,
comme je n’admire l’art que s’il a le courage – et
l’humilité – d’assumer un sens.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ce înaltă părere avem despre noi, din moment ce a Quelle grande estime avons-nous de
fi uman înseamnă a fi bun, când ar putea însemna nous-mêmes, puisque être humain signifie être
atâtea alte lucruri ! bon, alors que cela pourrait signifier tant d’autres
choses !

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu pot să văd viaţa pe care o trăiesc acum, cum nu
pot să văd un lucru aşezat prea aproape de ochi.
Iar atunci când rămâne în urmă suficient pentru a-i
putea descifra întâmplările, nu mai sunt în stare
să-mi amintesc gesturile infinitezimale şi tresăririle
care declanşaseră totul ; atunci când se înde-
părtează suficient pentru a-i vedea contururile, nu
Œ mai sunt în stare să-i disting textura şi nuanţele.
Totul se petrece ca şi cum aş fi lăsată să văd numai
atunci când există certitudinea că voi vedea
convenţional.
Je ne puis voir la vie que je vis en ce moment,
comme je ne puis voir une chose posée trop près
des yeux. Et lorsqu’elle reste suffisamment en
arrière pour pouvoir déchiffrer ses événements,
je ne suis plus capable de me rappeler les gestes
imperceptibles et les sursauts qui avaient tout
déclenché ; lorsqu’elle s’éloigne suffisamment
pour pouvoir apercevoir ses contours, je ne suis Œ
plus capable de distinguer sa texture et ses
nuances. Tout se passe comme si j’étais
autorisée à voir seulement lorsqu’il y a la
certitude que je verrai conventionnellement.
LiterNet
Œ
 Îmi amintesc poziţia ideală în care, citind întinsă,
pe deasupra cărţii se vedea marea şi privirea le
părăsea pe una pentru alta, ca o alternativă
scufundare în abisuri de culori diferite.
Je me rappelle la position idéale dans laquelle, en
lisant étendue, on voyait la mer au-dessus du
livre et le regard quittait l’un pour l’autre, comme
une immersion dans des abîmes de couleurs
différentes.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu mă îndoiesc nici o clipă că sunt vinovată de tot Je ne doute pas un seul instant que je suis
ce se întâmplă. Mă îndoiesc doar că există o cale coupable de tout ce qui arrive. Je doute
practică pentru a face să înceteze această teoretică seulement qu’il existe une voie pratique pour
vinovăţie. faire cesser cette culpabilité théorique.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există momente în care simţi că îmbătrâneşti brusc, Il y a des moments où l’on se sent vieillir
nu pentru că în tine s-a schimbat ceva, ci pentru brusquement, non pas parce que quelque chose a
că, mediul pe care eşti proiectat schimbându-se, ţi changé à l’intérieur de soi, mais parce que le
se conferă brusc alte dimensiuni decât păreai să ai milieu dans lequel on est projeté change et alors
până atunci, aşa cum, aşezată într-un rând de l’on acquiert tout à coup d’autres dimensions,
uriaşi sau, dimpotrivă, de pitici, aceeaşi siluetă différentes de celles qu’on semblait avoir jusque
normală primeşte cu totul alte dimensiuni. là, de même que, rangée dans une file de géants
Œ ou, au contraire, de nains, la même silhouette Œ
normale prend des dimensions tout à fait
différentes.

LiterNet
Œ
 În moartea fiecărui om - oricât de accidentală, sau Il y a, dans la mort de chaque être – aussi
chiar de aceea - există ceva revelator, o lumină accidentelle qu’elle soit, ou pour cela même –
care demască sau aureolează drumul parcurs. Aş quelque chose de révélateur, une lumière qui
da orice ca să ştiu cum voi muri, nu pentru a trahit ou auréole le chemin parcouru. Je
preîntâmpina ceva, ci pentru a mă putea înţelege donnerais n’importe quoi pour savoir comment je
de pe acum. mourrai, non pour prévenir quelque chose, mais
pour pouvoir me comprendre dès maintenant.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Basmul Frumoasei din pădurea adormită dovedeşte Le conte de la Belle au Bois Dormant prouve que
că o ţară întreagă cufundată în somn nu este o tout un pays plongé dans le sommeil n’est pas
imagine nouă şi o realitate inedită, mai mult chiar, une image nouvelle et une réalité inédite, plus
că iluzia trezirii nu putea fi rostită decât în basm. encore, que l’illusion du réveil ne pouvait être
N-am ştiut nici odată dacă evidenţa repetării formulée que dans le conte. Je n’ai jamais su si
istoriei trebuie să mă deprime sau să mă l’évidence de la répétition de l’histoire devait me
încurajeze. déprimer ou m’encourager.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu există spectacol mai înălţător decât acela al Il n’y a pas de spectacle plus grandiose que celui
unei solidarităţi în numele adevărului şi al d’une solidarité au nom de la vérité et de la
demnităţii; nu există mândrie mai mare decât aceea dignité ; il n’y a pas de fierté plus grande que
de a fi mândru de ceilalţi. celle d’être fier des autres.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Lumea văzută la microscop este mai fantastică şi,
în acelaşi timp, mai adevărată decât lumea văzută
cu ochiul liber ; ceea ce pare a fi o descompunere a
realităţii, nu este decât descoperire mai exactă a ei.
Iată un adevăr care a trecut fără nici o modificare
din ştiinţă în literatură.
Le monde vu au microscope est plus fantastique
et, en même temps, plus vrai que le monde vu à
l’œil nu ; ce qui semble être une décomposition
de la réalité n’est qu’une découverte plus précise
de celle-ci. Voici une vérité qui est passée sans
aucun changement de la science à la littérature.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În Coran, îngerii exterminatori au ca semn Dans le Coran, les anges exterminateurs ont pour
distinctiv plete aurii şi ochi albaştri. Stigmatul signe distinctif des cheveux blonds et des yeux
răului este deci reprezentat exact prin elementele bleus. Le stigmate du mal est donc représenté
care pentru noi simbolizează blândeţea serafică şi par ces éléments, précisément, qui, pour nous,
binele pur. Ce dovadă a relativităţii care stăpâneşte symbolisent la douceur séraphique et le bien
ironică în însuşi domeniul absolutului ! dans sa pureté. Voici une preuve de la relativité
régnant ironiquement dans le domaine même de
Œ l’absolu ! Œ

LiterNet
Œ
 Gâştele, care toată vara au păscut paşnice şi
terestre, odată cu sfârşitul anotimpului pornesc
exaltate, ţipând senzual în zboruri oloage care nu
ţin mai mult de câţiva metri dar în care se
recunoaşte ereditatea şi nostalgia migrării
nedomesticirii. Le privesc cu deprimată admiraţie :
ridicole şi neputincioase, au totuşi tăria de a-şi
Œ trece în faptă, oricât de derizorii, revolta împotriva
propriei condiţii şi elanul eliberator.
Les oies, qui tout l’été ont picoré paisibles et
terrestres, partent exaltées, avec la fin de la
saison, criant avec sensualité dans leur vol
estropié qui ne dure pas plus de quelques mètres
şi mais dans lequel on reconnaît l’hérédité et la
nostalgie de la migration et de leur état sauvage.
Je les regarde avec une admiration accablée :
ridicules et impuissantes, elles ont pourtant la Œ
force de mettre en action, si dérisoires qu’ils
soient, la révolte contre leur propre condition et
l’élan libérateur.
LiterNet
Œ
 A fost inventată o suprarealitate mai rea decât Il a été inventé une surréalité, pire que la réalité,
realitatea, pentru ca, distrugând-o pe aceasta, pour que, en la détruisant, la révolte se dissipe
revolta să se consume lăsând realitatea neatinsă. laissant la réalité intacte.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Cine nu ştie că succesul face parte dintre acele Qui ne sait que le succès fait partie de ces
noţiuni importante numai în măsura în care nu pot notions importantes uniquement dans la mesure
fi atinse ? où elles ne peuvent être atteintes ?

Œ Œ

LiterNet
Œ
 La un studiu atent, istoria inspiră spaimă aşa cum À une étude attentive, l’histoire inspire la frayeur,
fiarele răspândesc un miros, mirosul propriei lor de même que les fauves répandent une odeur,
sălbăticii. l’odeur de leur sauvagerie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Dacă aş aparţine unui popor mare, cu valorile
impuse tuturor şi trăsăturile cunoscute de toţi,
m-ar mai preocupa oare, la fel de mult, soarta
poporului meu, aş fi oare la fel de aplecată asupra
destinului lui ?
Si j’appartenais à un grand peuple, avec des
valeurs imposées à tous et les traits connus de
tous, serais-je aussi préoccupée par son sort,
aussi soucieuse de son destin ?

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Mult mai importantă decât faptele este dispoziţia L’importance tient moins aux faits en
sufletească în care intervin. Sunt zile în care cauţi eux-mêmes qu’à la disposition intérieure au
cu disperare un motiv ca să poţi plânge, şi zile în moment où ils adviennent. Il y a des jours où l’on
care nu poţi să plângi pentru nici un motiv. Acelaşi cherche désespérément une raison pour pleurer
gest te jigneşte profund sau te lasă indiferent. O et des jours où l’on ne peut pleurer quelle que
bursă a umorilor. soit la raison. Le même geste vous blesse
profondément ou vous laisse indifférent. Une
Œ bourse des humeurs. Œ

LiterNet
Œ
 Duioşia, ca şi nervii, ca şi suferinţa poate obosi. La douceur, comme les nerfs, comme la
Fericirea neconvertită în lucru, netransformată în souffrance, peut fatiguer. Le bonheur non
ceva, fericirea în stare pură, neîntrupată în nimic converti en travail, non transformé en quelque
este obositoare, este chiar otrăvitoare. Luna de chose, le bonheur à l’état pur, non incarné, est
miere se dovedeşte o noţiune lipsită de plural nu fatigant, même empoisonnant. La lune de miel se
pentru că răutatea şi greutăţile lumii şi vieţii fac révèle être une notion dépourvue de pluriel, non
imposibilă continuarea ei, ci pentru că resursele pas parce que la méchanceté et les difficultés du
Œ interne ale fericirii sunt limitate şi toxice prin monde et de la vie rendent impossible sa Œ
exces. Spleenul claselor înalte repetat pe toate continuation, mais parce que les ressources
treptele istoriei, ca şi melancoliile societăţii de internes du bonheur sont limitées et toxiques par
consum generalizează acest adevăr dinspre excès. Le spleen des classes supérieures, réitéré
psihologie spre istorie. Avem nu numai o redusă sur toutes les marches de l’histoire, comme les
capacitate de suferinţă, ci şi o redusă - mult mai mélancolies de la société de consommation
redusă, de fapt - capacitate de fericire. Sufletul se généralisent cette vérité de la psychologie vers
simte bine numai în trecere, în hoinăreala între l’histoire. Nous avons non seulement une
stări. capacité réduite de souffrance, mais aussi une
capacité réduite de bonheur – en réalité, bien
plus réduite. L’âme ne se sent bien qu’en
mouvement, dans la flânerie entre les états.

LiterNet
Œ
 Răspunsul funcţionarei căreia îi solicitasem Réponse de la fonctionnaire à qui j’avais
miercurea o dovadă şi întrebasem când pot veni demandé un récépissé le mercredi et le jour où je
după răspuns : „Joi nu, că e mâine, vineri e zi pouvais venir le rechercher : « Pas jeudi, car c’est
scurtă; sâmbătă nu lucrăm ; luni e prima zi a demain, vendredi, c’est journée courte ; samedi
săptămânii. Veniţi marţi.“ on ne travaille pas ; lundi, c’est le premier jour de
la semaine. Venez mardi. »

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Motanul - care contempla cu un aer filosofic şi Le matou – qui contemplait d’un air
transcendental un porumbel aflat pe o creangă philosophique et transcendantal un pigeon se
prea înaltă pentru a-l putea înhaţă - şi revelaţia că trouvant sur une branche trop haute pour pouvoir
superioritatea metafizică poate izvorî şi din l’attraper ; la révélation que la supériorité
incapacitatea de a învinge în celelalte planuri, mai métaphysique peut surgir aussi de l’incapacité de
joase. Suferinţa spiritualizează deci fără vaincre dans d’autres plans, inférieurs. La
discernământ, într-o democratică devălmăşie, pe souffrance spiritualise donc sans discernement,
Œ toţi cei pe care îi atinge. dans une possession démocratique, tout ce Œ
qu’elle touche.

LiterNet
Œ
 A fi prieten înseamnă infinit mai mult decât a avea Être ami signifie infiniment plus qu’avoir des
prieteni ; a fi drept este, evident, superior lui a avea amis ; être juste est, évidemment, supérieur à
dreptate ; a fi liber este mai important decât a avea être dans le juste ; être libre est plus important
libertate. Câteva fărâme aruncate într-un talger al qu’avoir de la liberté. Quelques morceaux jetés
balanţei care de la facerea lumii încearcă să sur une balance qui, depuis que le monde est
echilibreze cele două verbe despre care s-au scris monde, essaie d’équilibrer les deux verbes sur
şi se vor mai scrie atâtea cărţi. lesquels on a écrit et l’on écrira encore tant de
Œ livres. Œ

LiterNet
Œ
 Omul nesigur de el şi lipsit de repere exterioare se L’homme, incertain de lui-même et dépourvu de
mişcă mereu şovăitor între a pretinde mai mult repères extérieurs remue toujours, hésitant entre
decât merită şi a cerşi mai puţin decât are dreptul. prétendre plus qu’il ne mérite et mendier moins
qu’il n’en a le droit.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Totul e să găseşti locul propice privitului. Nici prea Le tout, c’est de trouver le lieu approprié au
aproape, nici prea departe de ochi nu se vede regard. On ne voit correctement ni de trop près ni
corect. de trop loin.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Incapacitatea mea de a urî este de fapt o slăbiciune
izvorâtă din surplusul de imaginaţie. Nu pot să
urăsc pe nimeni pentru că întotdeauna, înainte de a
ajunge la ură, ajung să înţeleg motivele celuilalt,
mă imaginez în locul lui şi, chiar nedându-i
dreptate, ajung să înţeleg de ce o face. Iar această
înţelegere îmi slăbeşte reacţia, mă împiedică să-l
Œ pot urî cu putere şi să pot lovi cu forţă ; înainte de
a răspunde unei lovituri, înţeleg motivele pentru
care am fost lovită, şi nu mai pot avea, în ripostă,
forţa iraţionalului. Este, de altfel, motivul pentru
care intelectualii nu au fost niciodată reputaţi
luptători. Tot de aici decurge imposibilitatea
noocraţiei. Ei, intelectualii, pot fi folosiţi ca
specialişti, dar ura aparţine întotdeauna altora.
Mon incapacité à haïr est en fait une faiblesse
issue de l’excès d’imagination. Je ne puis haïr
personne parce que, avant d’en arriver là, j’arrive
à comprendre les raisons de l’autre, je m’imagine
à sa place et, même sans lui donner raison,
j’arrive à comprendre pourquoi il fait telle ou telle
chose. Et cette compréhension affaiblit ma
réaction, m’empêche de le haïr avec force et de Œ
pouvoir frapper avec vigueur ; avant de répondre
à un coup, j’analyse les raisons pour lesquelles
j’ai été frappée, et je ne peux plus avoir, en
riposte, la force de l’irrationnel. C’est, d’ailleurs,
la raison pour laquelle les intellectuels n’ont
jamais été réputés comme combattants. C’est
encore de là que découle l’impossibilité de la
noocratie. Eux, les intellectuels, peuvent être
utilisés en tant que spécialistes, mais la haine
appartient toujours aux autres.
LiterNet
Œ
 Nu faptul că mint, ci faptul că încearcă să pară Ce n’est pas le fait qu’ils mentent mais qu’ils
sinceri mă scoate din minţi. veuillent paraître sincères qui me met hors de
moi.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 FRAGMENTE FRAGMENTS
Spaima de literatură La peur de la littérature

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Spaima de literatură, de potriveala vorbelor, de La peur de la littérature, de l’accommodement
meşteşug, mă îngheaţă şi mă duce uneori până la des paroles, de l’habileté, me paralyse et
totala incapacitate de formulare. După primele m’amène parfois jusqu’à la totale incapacité à
două versuri, venite de la sine, rămân suspendată énoncer. Après les deux premiers vers, venus
într-un fel de timidă şi încăpăţânată mândrie care d’eux-mêmes, je reste suspendue dans une sorte
mă împiedică să împlinesc deliberat ceea ce de craintive et obstinée fierté, qui m’empêche
începuse de deasupra voinţei mele. d’accomplir délibérément ce qui avait commencé
Œ au-delà de ma volonté. Œ

LiterNet
Œ
 Am început prin a încerca să mă exprim şi am J’ai commencé par essayer de m’exprimer et j’ai
sfârşit prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată. fini par me laisser exprimer par moi-même.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Noaptea, în vis, scriu uşor, fără chin, şi, ceea ce e şi La nuit, en rêve, j’écris facilement, sans peine et,
mai minunat, fără nevoia hârtiei - totul este atât de ce qui est encore plus merveilleux, sans avoir
complet, atât de suficient sieşi, încât nu mai simte besoin de papier – tout est si entier, se suffisant
dorinţa de a rămâne. à soi-même, que le désir de poursuivre
s’évanouit.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Suntem atât de aproape, încât între noi cuvintele nu Nous sommes si proches, que les mots ne
pot intra decât asemenea unor icuri menite şi peuvent venir entre nous autrement que tels des
capabile să ne despartă. coins destinés et capables de nous séparer.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Este prea absurd ca să nu fie adevărat. Bien trop absurde pour ne pas être vrai.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Scriu atât de greu, încât nu e cu putinţă să fie şi J’écris si difficilement, qu’il est impossible que
prost - îmi spun cu o ultimă speranţă, fără să-mi cela soit mauvais – me dis-je avec un dernier
treacă măcar prin minte că între cele două noţiuni espoir, sans même penser un instant que les
s-ar putea să nu fie nici o legătură. deux choses pourraient être totalement
distinctes.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există momente în care scrisul versurilor nu mă Il y a des moments où l’écriture des vers ne me
mai mulţumeşte, când lipsa de concret a poeziei şi satisfait plus, lorsque le manque de concret de la
legile sublimării ei mă stânjenesc ; există momente poésie et les lois de sa sublimation me gênent ; il
în care simt nevoia unei construcţii mai mari, mai y a des moments où je ressens le besoin d’une
complete, când tânjesc după arhitectura unei cărţi construction plus ample, plus complète, lorsque
definitorii, care să mă cuprindă exhaustiv, cu j’aspire à l’architecture d’un livre définitif, qui
spaime supranaturale, senzaţii infrafizice şi idei m’inclue pleinement, avec des frayeurs
Œ care să-şi poată permite argumentarea. Dar este surnaturelles, des sensations infra-physiques et Œ
destul să încep să scriu proză ca să descopăr des idées qui peuvent laisser la place à
uimită cum complet nu înseamnă şi absolut, şi să l’argumentation. Mais il suffit que je commence à
sufăr după poezia a cărei părăsire îmi apare écrire de la prose pour découvrir, avec
deodată ca o laşitate şi o degradare. étonnement, que complet ne signifie pas absolu,
et me languir de la poésie dont l’abandon
m’apparaît tout à coup comme une lâcheté ou
une dégradation.

LiterNet
Œ
 Viaţa se întemeiază pe îngăduinţă reciprocă şi La vie repose sur l’indulgence réciproque et la
toleranţă, în timp ce arta, pe intransigenţă tolérance, alors que l’art repose sur
şi absolut ; de aceea între viaţa şi arta cuiva există l’intransigeance et l’absolu ; c’est la raison pour
mereu discrepanţa rezultată din diferenţa de laquelle entre la vie et l’art de quelqu’un il y a
definiţie a celor două noţiuni. toujours la divergence issue de la différence dans
la définition des deux notions.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ştiu poeme care-mi amintesc acele medievale Je connais des poèmes qui me rappellent ces
veşminte păstrate în muzee, atât de bogat habits médiévaux conservés dans les musées, si
împodobite încât stau singure în picioare, existând richement décorés qu’ils tiennent debout,
orgolioase în sine, fără nevoia de a îmbrăca un trup orgueilleux en eux-mêmes, sans le besoin
viu. d’habiller un corps vivant.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Până nu de mult aveam conştiinţa clară că scriu Jusqu’à récemment, j’avais la conscience claire
fiindcă cineva din adâncul meu îmi dictează cuvânt que j’écrivais parce que, au plus profond de
cu cuvânt ceea ce eu trebuie doar să mă grăbesc să moi-même, quelqu’un me dictait mot à mot ce
însemn sau, dimpotrivă, să mă chinui a crea que je devais ensuite me dépêcher de consigner,
condiţii acestui glas interior pentru a vorbi, pentru ou bien au contraire, m’épuiser à créer, pour
a nu înceta să vorbească. Şi, deşi ar fi fost exagerat cette voix intérieure, toutes les conditions pour
să susţin că glasul acela eram chiar eu, un parler, pour ne pas qu’elle cesse de parler. Et,
Œ sentiment profund de înrudire, o legătură bien qu’il eût été exagéré de dire que cette voix Œ
adevărată, de sânge, pulsa între mine şi paginile était moi-même, un profond sentiment de
mele. Acum mi se pare că acel cineva s-a mutat în parenté, un vrai lien, un lien de sang, vibrait
afara mea şi, ursuz şi necomunicativ, nu se mai entre moi et mes pages. Il me semble maintenant
oboseşte să-mi spună şi mie despre ce este vorba, que ce quelqu’un a pris place en dehors de moi
ci, străin şi duşmănos aproape, îmi ia pur şi simplu et, morose et non communicatif, il ne prend plus
mâna şi mi-o mişcă pe hârtie. Semnele, rândurile la peine de me dire aussi ce qui se passe, mais,
rămase îmi sunt astfel aproape necunoscute şi étranger et haineux presque, il prend ma main
nu-mi rămâne decât să le recitesc, să le aleg, să le tout simplement et la bouge sur le papier. Les
învăţ pe dinafară, pentru a mi le face astfel signes, les lignes me sont ainsi presque inconnus
familiare, pentru a mi le apropia. Dar asta pot să et il ne me reste qu’à les relire, à les choisir, les
fac cu versurile oricui, nu trebuie să fie neapărat apprendre par cœur, pour me les rendre
ale mele. Şi, în fapt, nici nu am nici o clipă senzaţia familiers, pour les aborder. Mais je peux faire
că sunt ale mele. ceci avec les vers de n’importe qui, pas
spécialement les miens. Et, en fait, pas un instant
je n’ai la sensation que ce sont les miens. LiterNet
Œ
 Uneori, îmi vine şi mie să spun despre ceea ce Parfois, j’ai aussi envie de dire de ce que je vis,
trăiesc, aşa cum fac atâţia : „Ce păcat că nu ştiu să comme tant d’autres : « Quel dommage que je ne
scriu, ar fi un adevărat roman“. De fapt, dacă aş şti sache pas écrire, ce serait un vrai roman. » En
sau nu să scriu, ar rămâne de văzut. Ceea ce mă fait, si je savais ou non écrire, cela resterait à
împiedică s-o fac nu este incapacitatea voir. Ce qui m’empêche de le faire n’est pas
propriu-zisă, ci un anume dispreţ, devenit l’incapacité proprement dite, mais un certain
prejudecată, pentru epică, pentru ceea ce Eminescu mépris, devenu préjugé, devant l’épique, devant
Œ numea „o istorie pe apă“. Nu mă văd descriind ce qu’Eminescu appelait « une histoire sur de Œ
fapte, comportamente, al căror sens să fie numai l’eau ». Je ne me vois pas décrivant des faits, des
realist. Nu mă văd scriind : „El se aşeză la masă, îşi comportements, dont le sens ne serait que
turnă apă în pahar şi zise...“. Şi, de altfel, faptele réaliste. Je ne me vois pas écrivant : « Il s’assit à
aproape că nici nu există. Există numai veşnica lor table, se servit un verre d’eau et dit… ». Et,
interpretare şi reconstituire. O reconstituire care, d’ailleurs, les faits n’existent presque pas. Il n’y a
dacă urmează legile logicii, simt că se depărtează que leur éternelle interprétation et reconstitution.
de adevăr. Une reconstitution que je sens s’éloigner de la
vérité si elle suit les lois de la logique.

LiterNet
Œ
 Mă farmecă pictura în punctul în care figurativul
lunecă în decorativ, fără a dispărea cu totul, dar
fără a exista cu totul, rămânând numai o amintire
frumoasă şi dătătoare încă de sens. Mă cucereşte
poezia în punctul în care logica ei mai păstrează
semnele trecerii logicei celorlalţi, ca pe nişte urme
misterioase, încărcate de nedezlegate semnificaţii,
Œ ca pe nişte amintiri de neînţeles dintr-o altă viaţă
care - iată, nu ne mai putem îndoi - a existat.
Je suis fascinée par la peinture au moment précis
où le figuratif glisse dans le décoratif, sans
disparaître complètement, mais sans subsister
pour autant, ne restant qu’un beau souvenir
encore plein de sens. La poésie me séduit au
moment où sa logique garde encore les signes du
passage de la logique des autres, traces
mystérieuses, chargées de secrètes significations, Œ
tels d’incompris souvenirs d’une autre vie qui –
voilà donc, on ne peut plus en douter – a bel et
bien existée.

LiterNet
Œ
 Când povestesc anumite lucruri văzute, spuse,
acestea mă impresionează mai tare decât atunci
când le-am văzut. Mă impresionează mai tare
redarea - de către mine - a realităţii, decât
realitatea nemijlocită. E vorba, oare, de o emoţie
amânată care mă atinge mai târziu sau de o emoţie
care mă atinge numai în momentul în care a
Œ devenit artistică (prin povestire) ?
Lorsque je raconte certaines choses vues, dites,
celles-ci me touchent bien plus qu’au moment où
je les ai vues. Ma reproduction de la réalité
m’émeut bien plus que la réalité elle-même.
S’agit-il d’une émotion reportée qui me touche
plus tardivement ou d’une émotion qui ne me
touche qu’au moment où elle est devenue
artistique (par le récit) ? Œ
LiterNet
Œ
 Pentru mine poezia e o înaintare logică din cuvânt
în cuvânt, din piatră în piatră, pe pământ solid,
până într-un loc în care sensul se deschide deodată
neaşteptat deasupra golului şi se opreşte ţinân-
du-şi respiraţia. Acest moment este totul, această
realizare a golului de dedesubt, această emoţie
bruscă în faţa hotarului asumat, această oprire, mai
Œ revelatoare decât continuarea inconştientă
drumului pe deasupra prăpastiei. Am preferat
întotdeauna miraculosului întrebările fără răspuns
din care se naşte în cele din urmă.
Pour moi, la poésie est un avancement logique
d’un mot à l’autre, d’une pierre à l’autre, sur la
terre ferme, jusqu’à un endroit où le sens s’ouvre
tout à coup, par surprise, au-dessus du vide et
s’arrête retenant son souffle. Ce moment signifie
tout, cette prise de conscience du vide d’en
dessous, cette brusque émotion devant la limite
a assumée, cet arrêt, plus parlant que la poursuite Œ
inconsciente du chemin au-dessus du gouffre.
J’ai toujours préféré les questions sans réponse
au miraculeux qui, finalement, en découle.
LiterNet
Œ
 Scriitorul nu este creatorul, ci martorul lumii prin L’écrivain n’est pas le créateur, mais le témoin du
care trece. Dacă ar fi fost creată de scriitori, lumea monde qu’il traverse. S’il avait été créé par les
ar fi arătat cu totul altfel. écrivains, le monde aurait eu un tout autre
visage.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu am scris niciodată o poezie de dicteu automat
sau de joc muzical şi întâmplător cu vorbele :
gândul meu a fost de cele mai multe ori limpede,
iar mesajul meu se voia întotdeauna explicit. Cu cât
trece timpul, însă, observ cum, fără voia mea şi
dincolo de mine, logicei mele omeneşti îi sunt
şterse contururile şi multiplicate sensurile, un
Œ farmec neintenţionat şi uneori neînţeles
insinuează în vorbele care încep să dea mai mult
decât le dădusem, eu. Textul născut astfel, scris de
mâna mea, aparţine în cel puţin egală măsură
fazelor lunii, sau cine ştie căror alte misterioase
forţe ale universului, sau poeziei neîmblânzite încă
de cuvânt. Într-un mod oarecum abuziv, acest text
final poartă numele meu.
Je n’ai jamais écrit une poésie sous la dictée
automatique ou par un jeu musical et aléatoire
avec les mots : la plupart du temps, ma pensée
était claire, et le message se voulait toujours
explicite. Pourtant, plus le temps passe, plus je
vois comment, en dehors de moi et de ma
volonté, les contours de ma logique humaine
se s’effacent et les sens se multiplient, un charme Œ
involontaire et quelquefois incompréhensible
s’insinue entre les mots qui commencent à dire
plus que je ne leur avais ordonné de dire. Le
texte qui naît ainsi, sous ma plume, appartient à
parts égales aux phases de la lune, ou bien à je
ne sais quelles autres mystérieuses forces de
l’univers, ou à la poésie encore insoumise au
mot. D’une façon quelque peu abusive, ce texte
final porte mon nom.
LiterNet
Œ
 Aţi văzut vreodată ochii unui copil bolnav ? Avez-vous déjà vu les yeux d’un enfant malade ?
Gravitatea, tristeţea, nemărginita uimire în faţa La gravité, la tristesse, l’infini étonnement devant
durerii care se citeşte acolo ? Asta este ceea ce am la douleur qui s’y lit ? C’est ce que j’ai toujours
vrut întotdeauna să exprim în poezie. voulu exprimer en poésie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nimic nu e mai ciudat decât felul brusc, maladiv, în Rien de plus bizarre que la façon brusque,
care, scriind, pot să trec de la cea mai neagră maladive, par laquelle, en écrivant, j’arrive à
deprimare, la cea mai transparentă beatitudine, şi passer de la plus sombre dépression à la plus
totul legat de o frază - uneori fără nici o transparente béatitude, le tout étant lié à une
importanţă - care îmi vine sau nu îmi vine în minte. phrase – parfois sans importance – qui me vient
Această neserioasă, dar atât de reală suferinţă, ou non à l’esprit. Cette anodine mais réelle
această efemeră, dar mereu repetată tragedie îmi souffrance, cette tragédie éphémère mais
Œ face viaţa fărâme din care nu se leagă, în afara toujours recommencée morcelle ma vie en petits Œ
paginilor, nimic. bouts dont rien ne subsiste au-delà des pages.

LiterNet
Œ
 Critica inspirându-se din literatură, aşa cum Puisque la critique s’inspire de la littérature,
literatura se inspiră din viaţă, scriitorul are dreptul comme la littérature s’inspire de la vie, l’écrivain
să fie iritat de viziunea criticului asupra sa nu mai n’a pas plus le droit d’être irrité par la vision du
mult decât are dreptul realitatea să fie iritată de critique sur lui que la réalité n’a le droit d’être
oglinda - întotdeauna deformantă - pe care irritée par la vision du miroir – toujours
scriitorul i-o pune, cu candoare, în faţă. déformant – que l’écrivain lui présente avec
candeur.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu cred că există pe lume curaj mai mare decât Je ne pense pas qu’il y ait au monde un courage
acela de care are nevoie un scriitor pentru a-şi citi plus grand que celui dont a besoin un écrivain
pagina scrisă în ajun. pour relire la page écrite la veille.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În jurul artiştilor adevăraţi publicul se strânge cum Le public se serre autour des vrais artistes
se strâng palmele rotunjite în jurul flăcării, ca să nu comme les mains arrondies autour de la flamme,
fie stinsă de vânt. pour ne pas qu’elle soit éteinte par le vent.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Scrisul nu este atât un mod de a supravieţui, cât
unul de a muri, un fel de a muri fără încetare,
secundă de secundă, până când nu mai poţi înceta
vreodată să mori. Nemurirea nu este decât o
moarte care nu se mai termină.
Écrire n’est pas tant une façon de survivre,
qu’une de mourir, mourir sans cesse, seconde
après seconde, jusqu’à ce que l’on ne puisse plus
cesser de mourir. L’immortalité n’est qu’une mort
qui n’en finit plus.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Încerc în faţa propriilor mele pagini atâtea îndoieli
şi atâtea certitudini care nu numai că nu reuşesc să
se reducă între ele, dar se şi amplifică, negându-se
una pe alta. E o întreagă, abia suportabilă, comedie
a încrederii şi descurajării, pe care o trăiesc fără
oprire, ca o lunecare continuă pe unul dintre acele
diabolice tobogane de bâlci numite montagne
Œ russe şi formate din mereu repetate coline şi văi,
false şi exagerate în egală măsură, dar pe care nici
conştiinţa artificialităţii lor, nici sentimentul că
m-am supus de bunăvoie extravaganţelor şi
derizoriilor lor suplicii, nu le împiedică să provoace
ameţeală, spaime şi rău. La urma urmei, o moarte
artificială nu e mai puţin definitivă decât una
firească. Şi nu pot să mă laud c-am îndrăznit măcar
să sper vreodată că îndoielile mele în faţa paginilor
scrise vor avea cândva sfârşit.
J’ai, devant mes propres pages, tant de doutes et
tant de certitudes, qui non seulement n’arrivent
pas à se réduire les uns par les autres, mais
s’amplifient, se déniant les uns les autres. Je vis
sans cesse toute une comédie de la confiance et
du découragement, à peine supportable, comme
un glissement perpétuel sur un de ces toboggans
de foire appelés montagnes russes et faites Œ
toujours des mêmes collines et vallées,
également fausses et exagérées, mais que ni la
conscience de leur caractère artificiel, ni le
sentiment d’avoir volontairement accepté leurs
extravagants et dérisoires supplices, n’em-
pêchent de provoquer des vertiges, des terreurs,
du mal. Finalement, une mort artificielle n’est pas
moins définitive qu’une mort naturelle. Et je ne
puis me vanter d’avoir jamais osé ne serait-ce
qu’espérer que mes doutes devant les pages
écrites cesseraient un jour.
LiterNet
Œ
 Nu ştiu inventa nimic. Nu ştiu decât transcrie ceea Je ne sais rien inventer. Je ne sais que transcrire
ce trăiesc. Nu sunt scriitor, sunt numai poet. ce que je vis. Je ne suis pas écrivain, je ne suis
que poète.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În literatură n-am ajuns niciodată acolo unde
voiam. De când mă ştiu îmi vuieşte capul de idei
despre cum aş vrea să scriu, dar orice drum îmi
propun, nimeresc în alt loc, mai departe sau mai
aproape, de cele mai multe ori mai bine decât aş fi
dorit sau aş fi putut eu cu bună ştiinţă; de aceea
rândurile mele nu-mi aparţin şi mă mir de ele, şi le
Œ privesc cu o bucurie străină şi surprinsă, ca şi cum
calea lor spre litera de plumb n-ar fi trecut prin
capul meu.
Je ne suis jamais arrivé en littérature là où je
l’aurais souhaité. Depuis toujours, ma tête
résonne des idées sur les façons d’écrire, mais
quelle que soit la voie que je choisis, je tombe
ailleurs, plus loin ou plus près, la plupart du
temps mieux que je n’aurais voulu ou pu en toute
connaissance de cause ; c’est la raison pour
laquelle mes lignes ne m’appartiennent pas et je Œ
m’en étonne, je les regarde avec une joie étrange
et éblouie, comme si leur chemin vers les
caractères de plomb n’était pas passé par ma
tête.

LiterNet
Œ
 Se vorbeşte atât de mult, încât rostul poeziei a On parle tellement, que le dessein de la poésie
devenit acela de a restabili tăcerea. est devenu celui de rétablir le silence.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poetul e o prăpastie în care cad cu vuiet durerile
lumii şi în cădere se dezintegrează şi ard, încât
până jos nu mai ajunge decât un ecou nins de
cenuşă şi întors spre înalt - aproape o muzică.
Le poète est un gouffre où tombent avec fracas
les douleurs du monde et, en tombant, elles se
désagrègent et brûlent, de sorte que n’arrive en
bas que l’écho parsemé de cendres et retourné
vers les hauteurs – presque une musique.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Senzaţia ciudată şi paradoxal flatantă că nu eu Sensation curieuse et, paradoxalement, flatteuse,
scriu, ci altcineva scrie prin mine lucruri la care eu que ce n’est pas moi qui écrit, mais quelqu’un
nici nu m-am gândit şi pe care nici nu le bănuiesc d’autre qui, à travers moi, écrit des choses
cu o clipă înainte de a le scrie. Ar trebui poate să auxquelles je n’ai même pas pensé et que je
fiu jignită de această dependenţă totală de forţe pe n’imagine pas un instant avant de les écrire...
care nu le pot influenţa, dar mă simt fericită şi Peut-être devrais-je être vexée de cette
mândră ca o doamnă de la curte căreia regele i-a dépendance totale des forces que je ne puis
Œ dăruit un copil. influencer, mais je me sens heureuse et fière, Œ
comme une dame de cour à laquelle le Roi a fait
un enfant.

LiterNet
Œ
 Un cuvânt, un vers, poate să însemne totul sau
nimic în funcţie de starea sufletească, de liniştea
mentală a celui care citeşte. Acest adevăr stă la
baza perceperii poeziei şi a artei în general.
Indiferent în ce stare l-ai privi, un măr este un măr,
un şurub este un şurub. Nu este sublim, nu este
ridicol, pur şi simplu există. Citit într-o stare
Œ „nepoetică“, cel mai mare poet este ridicol, fără
rost. Aici stă măreţia şi extrema fragilitate a artei.
Un mot, un vers, peut signifier tout ou rien selon
l’état d’âme, le repos mental de celui qui lit.
Cette vérité est à la base de la perception de la
poésie et de l’art en général. Quel que soit l’état
dans lequel on se trouve en la regardant, une
pomme est une pomme, une vis est une vis. Ni
sublime, ni ridicule, elles existent tout
simplement. Lu dans un état « non poétique », Œ
même le plus grand des poètes est ridicule, sans
raison d’être. C’est là toute la grandeur et
l’extrême fragilité de l’art.
LiterNet
Œ
 Deosebirea dintre a fi îndrăgostit şi a iubi este La différence entre être amoureux et aimer est la
deosebirea dintre talent şi geniu. même que celle entre le talent et le génie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Creându-mi obligaţia de a scrie săptămânal, nu-mi M’imposant d’écrire toutes les semaines, je ne
creez numai obligaţia de a mă exprima, ci şi pe m’impose pas seulement l’obligation de
aceea de a exista pentru a fi exprimată. Sunt ca un m’exprimer, mais aussi celle d’exister pour être
caier de lână care există numai în măsura în care exprimée. Je suis telle une laine sur sa
este tors. quenouille, qui n’existe que si elle est filée.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Am considerat întotdeauna - cu tot masochismul
pe care o asemenea credinţă îl presupune - că
poziţia scriitorului faţă de critic seamănă până la
ridicol cu aceea a femeii faţă de bărbat. Aceeaşi
capacitate a unora de a naşte şi a celorlalţi de a fi
totuşi mai importanţi...
J’ai toujours considéré – avec tout le masochisme
qu’une telle croyance suppose – que la position
de l’écrivain vis-à-vis du critique ressemble,
jusqu’au ridicule, à celle de la femme vis-à-vis de
l’homme. La même capacité des uns d’enfanter et
des autres d’être néanmoins plus importants…

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Literatura e opţiune şi deconspirare. O opţiune pe La littérature signifie option et divulgation. Une
care numai misterul ei visceral o mai apără puţin de option que seul son mystère viscéral garde
dezvăluirea totală şi, prin însăşi esenţa sa, quelque peu du dévoilement total et, par son
indecentă. essence même, indécent.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Aşa cum într-o limbă pe care n-o ştiu prea bine,
susţinând o conversaţie mă trezesc spunând alte
lucruri decât pe cele pe care le-am intenţionat,
numai pentru că nu-mi amintesc cuvintele de care
am nevoie, dar, în schimb, îmi vin în minte altele,
cu un sens puţin diferit - tot aşa, scriind, nu pot
urma niciodată cu exactitate un plan (nici nu mai
Œ încerc, de altfel, să mi-l fac) pentru că intenţiilor
mele dornice să se materializeze în frază li se
substituie alte cuvinte decât cele pe care le vroiam
eu, născând alte sensuri necredincioase mie, fidele
numai frumuseţii adesea străine.
De même que dans une langue que je ne connais
pas très bien il m’arrive de dire, au cours d’une
conversation, autre chose que ce que je désirais,
uniquement parce que je ne me souviens pas des
mots dont j’ai besoin, mais d’autres me viennent
à l’esprit, ayant un sens un peu différent – de
même, en écrivant, je ne puis jamais suivre avec
précision un plan (je n’essaie d’ailleurs plus de Œ
m’en faire un), parce que, à mes intentions
souhaitant se matérialiser dans la phrase, se
substituent d’autres mots que ceux que je
voulais, donnant naissance à d’autres sens,
infidèles à ma pensée, fidèles seulement à la
beauté souvent étrangère.
LiterNet
Œ
 Gândul, aproape insuportabil, că toţi acei oameni -
câteva sute strânşi acolo, la acel festival literar de
pe ţărmul straniei mări din nord, toţi acei oameni
graşi sau slabi, înalţi sau scunzi, blonzi sau bruni,
spâni sau bărboşi, aroganţi sau umili, eleganţi sau
peticiţi, afectaţi sau boemi, sunt numai poeţi, nu
fac nimic mai concret, nimic palpabil, verificabil,
Œ nu fac decât să alăture, în diverse limbi de pe
pământ, cuvinte clinchetitoare de argint. Iată o artă
cu adevărat modestă ; ea nu are nevoie nici de
marmură, nici de vopsele, nici de tuburi scumpe
de orgă, ea nu are nevoie decât de secolele în stare
să aleagă argintul de staniol.
Il m’est presque insupportable de penser que
tous ces gens – quelques centaines amassés
là-bas, pour ce festival littéraire au bord de
l’étrange Mer du Nord, tous ces gens gros ou
maigres, grands ou petits, blonds ou bruns,
glabres ou barbus, arrogants ou humbles,
élégants ou miteux, affectés ou bohèmes, ne
sont que poètes, ne font rien de concret, rien de Œ
palpable, vérifiable, ne font qu’ajouter, dans
diverses langues de la terre, des mots clinquants.
Voici un art véritablement modeste ; il n’a besoin
ni de marbre, ni de pots de peintures, ni de
précieux tuyaux d’orgue, il n’a besoin que des
siècles capables de faire la différence entre
l’argent et l’étain.
LiterNet
Œ
 Piatra filosofala a artei ar fi să poţi fixa, neschimbat La pierre philosophale de l’art serait de pouvoir
în intensitate, fulgerul revelaţiei. Problemă la fel de fixer, sans changer d’intensité, l’éclair de la
greu rezolvabilă ca şi aceea a păstrării energiei révélation. Problème tout aussi difficile à
solare din zilele calde în cele reci. résoudre que celui de conserver l’énergie solaire
des jours chauds pour les jours froids.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Scriu proză cu o anumită mirare, la umbra, mereu
ciudată, a întrebării „Ce caut eu aici ?“. Desigur,
m-a adus, printre rândurile lungi şi logice, numai
nevoia de a spune adevăruri, de a participa într-un
fel la istoria pe care o străbat. Dar, ciudat, există în
scrisul meu un anticorp care elimină cu de la sine
putere prea strânsa legătură cu istoria. Din toate
Œ suferinţele din jur transpare în pagina mea numai
suferinţa în sine, o suferinţă cotropitoare, dar
lipsită de determinări. Disperată şi umilită, fac tot
ce pot pentru a fixa, pentru a trece - oricât de ilicit
şi chiar cu riscul de a sparge oglinda liniştită a artei
- cât mai multe elemente concrete, dar ceva mai
adânc şi mai nepasionat din mine, ceva mai
indiferent la clipă şi chiar la timp, îmi spune că
totul se întâmplă astfel spre salvarea mea.
J’écris de la prose avec un certain étonnement,
derrière l’ombre, toujours bizarre, de la question
« Qu’est-ce que je fais là ? » Sans doute, seul le
besoin de dire des vérités, de participer d’une
façon ou d’une autre à l’histoire que je traverse,
m’a amenée parmi ces lignes longues et logiques.
Mais, curieusement, il y a dans mon écriture un
anticorps qui élimine, de sa propre volonté, le Œ
lien trop étroit avec l’histoire. De toutes les
souffrances environnantes, la seule qui
transparaît dans ma page est la souffrance en soi,
une souffrance pesante, mais dépourvue de
déterminations. Désespérée et humiliée, je fais
tout ce que je peux pour fixer, pour faire passer –
quelques illicites qu’ils soient et même avec le
risque de briser l’impassible miroir de l’art – le
plus d’éléments concrets, mais quelque chose de
plus profond et sans passion, caché à l’intérieur
de moi-même, quelque chose de plus indifférent
à l’instant et même au temps me dit que tout se
passe ainsi pour mon salut.
LiterNet
Œ
 În acea edenică transă a scrisului, de câte ori mi se Toutes les fois qu’il m’arrivait de ne plus avoir
întâmpla să nu mai am nici o idee, adormeam. Şi d’idées, dans cette divine transe de l’écriture, je
totul se refăcea de la sine în vis. Apoi mă trezeam m’endormais. Et tout se reconstituait de
şi continuam să transcriu materia pe care o lui-même dans le rêve. Ensuite, je me réveillais et
acumulasem şi care se putea, atât de simplu, continuais de transcrire la matière que j’avais
regenera. Eram un miraculos aparat funcţionând cu accumulée et qui pouvait, si facilement, se
energie onirică: descoperisem de fapt un régénérer. J’étais un miraculeux appareil
Œ perpetuurn mobile. Dacă n-ar fi apărut insomnia... fonctionnant avec une énergie onirique : j’avais Œ
découvert en fait un perpetuum mobile. Si
seulement l’insomnie n’était pas apparue…

LiterNet
Œ
 Am visat întotdeauna un text cu mai multe nivele,
perfect inteligibile fiecare, autonome şi diferite,
asemenea acelor pereţi de mânăstire medievală
pictaţi cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se
descoperă figuri de sfinţi.
J’ai toujours rêvé d’un texte à plusieurs niveaux,
chacun étant parfaitement intelligible, autonome
et différent, tels les murs des monastères
médiévaux, avec des paysages peints où, depuis
certains angles, on découvre des figures de
saints.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Întotdeauna am crezut că frumuseţea este J’ai toujours cru que la beauté est semblable à
asemenea apei circulând în natură şi că, în l’eau qui se meut dans la nature, et que, dans sa
minunata ei rotire, artistul este doar norul căutând merveilleuse rotation, l’artiste n’est que le nuage
pământul din care s-a înălţat şi asupra căruia vrea, cherchant la terre d’où il s’est élevé et sur
pentru a-l face roditor, să cadă. laquelle il voudrait retomber pour la rendre
fertile.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există poeţi care refuză să comunice şi alţii care
rămân secreţi chiar în cadrul comunicării. Şi mai
există misterul în stare să palpite dincolo de
senzaţia celorlalţi că au înţeles totul.
Il y a des poètes qui refusent de communiquer et
d’autres qui restent secrets, même en le faisant.
Et il y a aussi le mystère capable de vibrer
au-delà de l’impression des autres d’avoir tout
compris.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Clarviziunea artistului trebuie să vadă nu numai -
asemenea lui Leonardo - chipuri în petele de
umezeală de pe zid, ci şi, în strălucitorul machiaj al
aparenţelor, igrasii adânci şi de nevindecat.
La clairvoyance de l’artiste doit percevoir non
seulement – à la manière de Léonard – les visages
dans les taches d’humidité sur un mur, mais
aussi, dans le brillant maquillage des apparences,
le salpêtre caché et ineffaçable.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al şaselea La poésie est celle qui m’a donné, comme un
simţ, sentimentul prezenţei altuia în lumea sixième sens, le sentiment de la présence de
înconjurătoare. Altul mă priveşte din pietre, din l’autre dans le monde environnant. Un autre me
plante, din animale, din nori. Un altul care numai în regarde caché dans les pierres, les plantes, les
clipele de mare oboseală se numeşte Nimeni. animaux, les nuages. Un autre qui ne s’appelle
Personne que dans les moments de grande
fatigue.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Asemenea unui coşmar, faptul de a scrie de la frază Semblable à un cauchemar, le fait d’écrire d’une
la frază, de a nu cunoaşte decât paragraful următor phrase à l’autre, de ne connaître que le
şi de a vedea totuşi - în cele din urmă - că s-a paragraphe suivant et de voir pourtant –
închegat ceva unitar, interesant dar străin, diferit în finalement – que quelque chose d’homogène a
mod esenţial de intenţia cu care începusem scrisul. pris forme, intéressant mais étranger,
essentiellement différent de l’intention avec
laquelle j’avais commencé à écrire…
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Între mine şi scris se ridică un zid de fier cu
ferestre rotunde, o perdea de metal cu buline de
gol prin care pot să privesc din când în când (când
scriu) dincolo. Nu-mi doresc decât să mă mut
cândva definitiv acolo, dar nu am nici forţa de a mă
rupe definitiv de aici şi nici siguranţa că farmecul
nespus al paradisului întrevăzut pe furate s-ar mai
Œ păstra atunci când i-aş fi locatar.
Un mur en fer, aux fenêtres arrondies, se lève
entre moi et l’écriture, un rideau métallique
troué, à travers lequel je peux, de temps à autre
(lorsque j’écris), regarder. Je voudrais bien m’y
installer à jamais, mais je n’ai ni la force de me
détacher définitivement de cet endroit, ni la
certitude que le charme inouï du paradis entrevu
à la dérobée resterait intact si j’y étais locataire. Œ
LiterNet
Œ
 Doamne, ce de cântece vor răsuna în veacurile de Mon Dieu, que de chants résonneront dans les
după noi, dacă Homer avea dreptate când credea că siècles futurs, si Homère avait raison de croire
zeii urzesc nefericiri pentru ca generaţiile viitoare que les dieux ourdissent des malheurs pour que
să aibă ce cânta ! les générations à venir puissent avoir à chanter !

Œ Œ

LiterNet
Œ
 FRAGMENTE DESPRE POEZIE FRAGMENTS SUR LA POÉSIE

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În Domul din Florenţa se află o Pietà de Dans le Dôme de Florence, il y a une Pietà
Michelangelo, rămasă, se spune, neterminată. Este de Michel-Ange, restée, dit-on, inachevée. C’est
o compoziţie în formă de piramidă, aşa cum une composition en forme de pyramide, comme
obişnuieşte să-şi aranjeze Leonardo da Vinci la disposition des figures chez Léonard de Vinci,
figurile, o compoziţie în care trei personaje abia une composition où trois personnages à peine
schiţate în piatră sprijină de subsuori trupul, de-o esquissés dans la pierre soutiennent par-dessous
mare frumuseţe şi de-o perfectă cizelare, a les bras, le corps d’une grande beauté et d’une
seninului mort. parfaite finition, du serein figé.
Am privit întotdeauna această operă, J’ai toujours regardé cette œuvre fascinée
fascinată nu numai de covârşitoarea ei forţă, ci şi non seulement par sa prodigieuse force, mais
de nesfârşitul mister pe care-l închide în sine, de aussi par l’infini mystère qu’elle renferme, par
Œ taina fără dezlegare a naşterii ei întrerupte. Oare cu l’énigme sans issue de sa naissance perpétuelle.
Œ
adevărat numai moartea l-a împiedicat pe Est-il vrai que seulement la mort a empêché
Michelangelo să aducă această stranie Pietà la Michel-Ange de poursuivre cette étrange Pietà
înfăţişarea perfectă, lustruită, ireproşabilă a celei jusqu’à l’apparence accomplie, ciselée,
de la San Pietro din Roma ? Oare acest joc dintre irréprochable comme celle de Saint Pierre de
schiţă şi migală, această contrapondere dintre Rome ? Ce jeu entre l’esquisse et la minutie, cet
trupul exprimat total şi feţele estompate de équilibre entre le corps rendu en entier et les
nerostire, acest contrapunct care realizează o atât visages estompés par l’inachèvement, ce
de acută sugestie a durerii nu este decât o etapă a contrepoids qui accomplit une si vive suggestion
muncii artistului în drum spre capodopera hotărâtă de la douleur n’est-il qu’une étape du travail de
să spună totul, dornică să trezească nu tulburarea, l’artiste dans sa voie vers le chef-d’œuvre résolu
nu frisonul, ci admiraţia necondiţionată şi à tout dire, voulant réveiller non le
indiferentă ? bouleversement, non le frisson, mais l’admiration
inconditionnelle et lassée ?

LiterNet
Œ
 Nu cumva mâna artistului a fost oprită să La main de l’artiste n’a-t-elle pas été
continue nu numai de moarte, ci şi de bănuiala că empêchée de continuer non seulement par la mort,
nu totul trebuie spus, că trebuie lăsate zone mais par le soupçon qu’il ne faut pas tout dire,
sugestiei, umbrei, îndoielii, gândului rostit pe qu’il faut laisser un espace pour la suggestion,
jumătate pentru a fi întregit de ceilalţi în milioane pour l’ombre, le doute, la pensée formulée à moitié
de feluri, într-o taină mereu curgătoare, nelimitată, afin d’être poursuivie par les autres dans des
ca un izvor ? Nu se va şti niciodată. De ani de zile milliers de formes, dans un mystère ininterrompu,
încerc să înţeleg privind această capodoperă a perpétuel, tel une source ? On ne le saura jamais.
neterminării, a opririi drumului spre o perfecţiune Depuis des années, j’essaie de comprendre ce
tangibilă. chef-d’œuvre en le regardant comme le symbole
Am învăţat întotdeauna să scriu mai mult din de l’inachèvement, de l’arrêt du chemin vers une
Œ muzică şi din plastică decât din literatură. Mi-e perfection tangible.
Œ
greu să spun numele unui poet tutelar, dar sunt J’ai toujours appris à écrire plutôt en
supusul a doi sau trei pictori, a doi sau trei m’inspirant de la musique et des arts plastiques
compozitori. Artele nu seamănă între ele, drumul plus que de la littérature. J’ai du mal à nommer un
spre ele şi consecinţele lor, da. Acea Pietà din poète tutélaire mais je suis la servante de deux ou
Domul Florenţei înţelege de ce poezia în forme fixe trois peintres, deux ou trois compositeurs. Les arts
mă respinge, de ce poezia ermetizantă sau liberă ne se ressemblent pas, mais seulement le chemin
de sens nu mă atrage ; ea ştie, cu sau fără gândul vers eux et leurs conséquences. Cette Pietà du
lui Michelangelo, că arta adevărată este, pentru Dôme de Florence saisit pourquoi la poésie en
mine, numai linie de unire, raport suspendat, forme fixe me rebute, pourquoi la poésie
întotdeauna altul, întotdeauna riscant, între hermétique ou libre de sens ne m’attire pas ; elle
perfecţiune şi sugestie. sait, avec ou sans la pensée de Michel-Ange, que
l’art, dans le vrai sens du mot, n’est, pour moi, que
le trait d’union, le rapport suspendu, toujours
différent, toujours risqué, entre la perfection et la
suggestion.
LiterNet
Œ
 Poezia nu influenţează decât pe cei dispuşi să se La poésie n’influence que ceux qui sont disposés
lase influenţaţi, nu sensibilizează decât pe cei à se laisser influencer, elle ne sensibilise que
sensibili. ceux qui sont sensibles.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 De nimic nu mă tem mai mult decât de scriitorii
prin ochii cărora lumea se vede tragic transformată
într-un somptuos muzeu de cuvinte, un muzeu
imens şi nelipsit de frumuseţe, cu arbori în care în
loc de frunze atârnă vorbe foşnitoare pe ramuri, cu
oraşe clădite din proporţii, cu râuri curgând din
silabe, cu oameni modelaţi în ceara moale şi dulce
Œ la pipăit a frazelor, cu sentimente croite din pânza
fină şi zadarnică a literaturii. Pentru mine, cuvintele
nu sunt decât un rău necesar, de care trebuie totuşi
să mă servesc; pentru mine, nimeni nu e mai
departe de „literatură“ decât un mare scriitor.
Je ne crains rien de plus que les écrivains aux
yeux desquels le monde se voit tragiquement
transformé dans un somptueux musée de mots,
un musée immense et beau, avec des arbres aux
branches desquels pendent des paroles
frémissantes au lieu des feuilles, des villes bâties
avec des proportions, des rivières qui descendent
des syllabes, des êtres modelés dans la cire Œ
des phrases, moue et douce au toucher, avec des
sentiments taillés dans le tissu léger et vain de la
littérature. Pour moi, les mots ne sont que le mal
nécessaire, dont je dois malgré tout me servir ;
pour moi, personne n’est plus éloigné de la
« littérature » qu’un grand écrivain.
LiterNet
Œ
 Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se Est écrivain non pas celui qui écrit, mais celui qui
exprimă cu ajutorul scrisului. s’exprime à travers l’écrit.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Curentele literare nu au cu poezia decât tangenţe Les courants littéraires n’ont avec la poésie que
administrative. des proximités administratives.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Istoria artei nu este - la o cercetare lipsită de
prejudecata progresului artistic (arta fiind singurul
domeniu în care se descoperă întotdeauna doar
ceea ce există) - decât o istorie a perfecţionării
mijloacelor de expresie şi a decadenţei fondului de
exprimat. Veronese, să zicem, are în plus faţă de
Giotto cunoaşterea perspectivei şi strălucirea
Œ cărnoasă a madonelor, iar în minus, intensitatea
halucinantă, privirea aceea arzând, ciudat de
limpede şi atât de sigură că poate spune muntelui
să meargă şi muntele se va mişca. Poate că în
poezie lucrurile stau oarecum deosebit, şi totuşi,
de câtă inteligenţă poetică şi de cât exces de
sensibilitate au nevoie marii poeţi moderni pentru a
atinge intensitatea liniştii albe din versurile chineze
ale mileniului trecut...
À une analyse dépourvue du préjugé du progrès
artistique (l’art étant le seul domaine où l’on ne
découvre toujours que ce qui existe déjà),
l’histoire de l’art n’est qu’une histoire du
perfectionnement des moyens d’expression et de
la décadence du contenu à exprimer. Véronèse a,
par exemple, une meilleure connaissance de la
perspective et de l’éclat charnu des madones que Œ
Giotto ; par contre, il n’a pas son intensité
hallucinante, le regard embrasé, étrangement
limpide et si certain de pouvoir dire à la
montagne de marcher et la montagne marchera.
En poésie les choses se présentent peut-être
différemment, et pourtant, combien d’intel-
ligence poétique et d’excès de sensibilité il faut
aux grands poètes modernes pour atteindre
l’intensité du silence blanc des vers chinois du
millénaire passé…

LiterNet
Œ
 Calitatea este despărţită adesea de defect numai La qualité n’est souvent dissociée du défaut que
prin linia timidă a simţului măsurii. par la mince ligne du sens de la mesure.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Dincolo de imposibilitatea de a învăţa inefabilul,
înălţată la o catedră cu trepte de neant, ambiţia
oricărui vers este aceea de a fi o şcoală de poezie.
Un fel de şcoală a păsărilor în care fiecare nu face
decât să-şi intuiască, să-şi descopere şi să-şi
mlădie propria limbă.
Au-delà de l’impossibilité d’apprendre l’ineffable,
élevée à une chaire aux marches de néant,
l’ambition de tout vers est d’être une école de
poésie. Une sorte d’école des oiseaux où chacun
ne fait qu’avoir l’intuition de sa propre langue, la
découvrir et la moduler.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nimic în afara talentului nu se primeşte în dar, şi Mis à part le talent, rien n’est reçu en cadeau, et
nimic nu se plăteşte mai scump decât darul acesta. rien n’est payé plus cher que ce cadeau.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Singura scuză a existenţei poeziei este faptul că e La seule excuse de l’existence de la poésie est le
inevitabilă. fait d’être inévitable.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Opera îşi creează cititorii în aceeaşi măsură în care L’œuvre crée ses lecteurs dans la même mesure
cititorii, sau mai precis cititorul, o creează pe ea. que les lecteurs, ou, plus précisément, le lecteur,
Rodul artistic se află totdeauna la jumătatea la crée. Le fruit artistique se trouve toujours à la
drumului dintre creator şi publicul său, fiecare moitié du chemin entre le créateur et son public,
dintre cele două părţi - opuse, dar complementare chacune des deux parties – opposées, mais
- fiind obligată sa dea ceva din sine pentru a putea complémentaires – étant forcée de donner
intra cu drepturi egale în această stranie şi aproape quelque chose de soi pour pouvoir entrer avec
Œ reversibilă relaţie. Între cel ce spune şi cel ce des droits égaux dans cette étrange et presque Œ
înţelege se naşte un raport numai aparent dominat réversible relation. Entre celui qui parle et celui
de primul, pentru că orice gând exprimat nu există qui comprend naît un rapport dominé en
decât în măsura în care este şi receptat şi există în apparence seulement par le premier, puisque
tot atâtea feluri câte sensibile inteligenţe sunt toute pensée exprimée n’existe que dans la
dispuse să îl recepteze. Există atâţia Hamleţi câţi mesure où elle est reçue, et existe en autant de
actori dispuşi să îl interpreteze, mai mult - câţi façons qu’il y a d’intelligences sensibles
spectatori în stare să-l înţeleagă. O capodoperă disposées à la recevoir. Il y a autant d’Hamlet que
este o operă care se multiplică la infinit, care nu-şi d’acteurs disposés à l’interpréter, plus encore –
epuizează niciodată vieţile posibile. que de spectateurs capables de le comprendre.
Un chef-d’œuvre est une œuvre qui se multiplie à
l’infini, qui n’épuise jamais ses vies possibles.

LiterNet
Œ
 Poezia, ca orice artă, este şi convenţie. Un cod cu
termeni bine stabiliţi şi întăriţi de secole, uneori de
milenii de comunicare. Sugestia eliptică şi graţioasă
a poeziei extrem orientale corespunde nu atât unei
formaţii sufleteşti deosebită de a noastră, cât unei
îndelungate practici a semirostirii care nouă ne
lipseşte. Iată un celebru poem aparţinând marelui
poet japonez Gochiku : „Lunga noapte / zgomotul
apei / Spun ceea ce gândesc eu“ ; o frază care
într-un poem european ar putea fi un vers printre
multe altele, dar care, adăugându-se unui întreg
Œ sistem de semnificaţii filosofice, istorice, artistice,
religioase, comun poetului şi cititorului, devine
poezie, este recunoscută ca esenţă a unui univers
spiritual căruia poetul şi cititorul îi aparţin în egală
măsură. Se pot scrie poeme asemănătoare celor
japoneze şi nu le va lipsi nimic decât universul din
spatele cuvintelor, aşa cum se construiesc uneori
ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre
cărora nu le lipseşte decât casa de dincolo de ele.
La poésie, comme tout autre art, signifie aussi
convention. Un code avec des termes bien établis
et renforcés depuis des siècles, parfois des
millénaires de communication. La suggestion
elliptique et gracieuse de la poésie
extrême-orientale correspond non pas tant à une
constitution de l’âme différente de la nôtre, mais
à une longue pratique du demi-mot qui nous
manque. Voici un célèbre poème appartenant au
grand poète japonais Gochiku : « La longue nuit /
Le bruit de l’eau / Disent ce que je pense » ; une
phrase qui, dans un poème européen, pourrait
Œ
être un vers parmi bien d’autres, mais qui, venant
s’ajouter à tout un système de significations
philosophiques, historiques, artistiques, reli-
gieuses, commun au poète et au lecteur, devient
de la poésie, est reconnue comme étant l’essence
d’un univers spirituel auquel le poète et le lecteur
appartiennent en égale mesure. On peut écrire
des poèmes semblables aux poèmes japonais et
il ne leur manquera rien d’autre que l’univers
d’au-delà des mots, tout comme, parfois, l’on
bâtit des murs aveugles, parfaitement achevés,
avec d’élégantes fenêtres, auxquels ne manque
que la maison, au-delà.
LiterNet
Œ
 Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiţi
oameni, ci de anumite vârste. Adolescenţa le aduce
cu ea şi tot ea le ia la plecare, fără menajamente, o
dată cu strălucirea părului şi lumina fragedă a
obrazului.
Bien des vers ne sont pas l’expression écrite de
certaines personnes, mais de certains âges.
L’adolescence les amène avec elle et c’est
toujours elle qui les emporte au moment du
départ, sans ménagements, avec l’éclat de la
chevelure et la lumière fraîche du visage.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nimic nu e mai greu de stabilit decât momentul în Rien de plus difficile à établir que le moment où
care o calitate se transformă într-un defect. la qualité se transforme en défaut.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să La poésie ne doit pas briller, elle doit illuminer.
lumineze.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu mai există de mult poeţi neînţeleşi, există, cel Il n’y a plus, depuis bien longtemps, de poètes
mult, poeţi înţeleşi prea bine. incompris, il n’y a que des poètes trop bien
compris.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Un scriitor nu există decât în măsura în care s-a
realizat, singura lui şansă este pagina scrisă. Ce a
fost înainte sau după ea nu ne interesează decât
pentru a potrivi mai bine lumina pe pagină.
Dramele care n-au lăsat urme pe hârtie pentru
istoria literară nici n-au existat. Anii de ministerială
sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istoria literară
Œ decât o tristă picanterie, deceniile de nebunie ale
lui Hölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat
între şaisprezece şi mai puţin de patruzeci de ani,
Hugo, între douăzeci şi optzeci. Nimeni nu remarcă
diferenţa şi nedreptatea. Operele stau alături, cu
şanse egale, egal însetate de nemurire şi de neant.
Suferinţele au importanţă în măsura în care se
transformă în poezie, nimeni nu observă poezia
care se transformă în suferinţă.
Un écrivain n’existe que dans la mesure où il est
accompli, sa seule chance est la page écrite. Ce
qui fut avant ou après elle ne nous intéresse que
pour mieux diriger la lumière sur la page. Les
drames qui n’ont pas laissé de traces sur le
papier n’ont même pas existé pour l’histoire
littéraire. Les années de stérilité ministérielle de
Goga ne sont, pour l’histoire littéraire, qu’un Œ
triste épisode piquant, les décennies de folie de
Hölderlin, un tragique épilogue. Eminescu a vécu
entre seize et moins de quarante ans, Hugo entre
vingt et quatre-vingts ans. Personne ne remarque
la différence et l’injustice. Les œuvres se
côtoient, avec des chances égales, tout aussi
assoiffées d’éternité et de néant. Les souffrances
ont de l’importance dans la mesure où elles
deviennent de la poésie, personne ne remarque la
poésie qui devient souffrance.
LiterNet
Œ
 Oricât ar părea de paradoxal, marii poeţi seamănă Quelque paradoxal que cela puisse paraître, les
cu toţii între ei ; numai mediocrităţile sunt pline de grands poètes se ressemblent tous ; il n’y a que
originalitate. les médiocrités qui sont pleines d’originalité.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Artiştii, poeţii sunt responsabili numai pentru ceea
ce scriu ei, nu şi pentru ceea ce se scrie despre ei.
De multe secole, drama artistului nu mai este
indiferenţa societăţii, ci elanul cu care aceasta îl
îmbrăţişează şi-l face simbol.
Les artistes, les poètes ne sont responsables que
de ce qu’ils écrivent eux-mêmes, non de ce que
l’on écrit sur eux. Depuis bien des siècles, le
drame de l’artiste n’est plus l’indifférence de la
société, mais l’élan avec lequel celle-ci l’étreint et
en fait son symbole.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Sunt prea orgolioasă pentru a-mi imagina că Je suis trop orgueilleuse pour m’imaginer que
gândurile mele ar putea fi cuiva mai de folos decât mes pensées seraient plus utiles à quelqu’un
mie. d’autre qu’à moi-même.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 N-o să obosesc niciodată repetând că nobleţea nici Je ne me fatiguerai jamais à répéter que la
unei teme nu poate salva sau scuza arta fără noblesse d’aucun thème ne saurait sauver ou
valoare care îi apare în jur. excuser l’art dépourvu de valeur qui apparaît
autour de celui-ci.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Literatura copiază de atâtea milenii viaţa, încât, din La littérature copie depuis tant de millénaires la
când în când, viaţa îşi permite să copieze cu maliţie vie, que, de temps en temps, la vie s’autorise à
literatura. copier avec malice la littérature.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există scriitori care au cu limba în care scriu
raporturi încordate, pasionate, de dragoste şi de
ură, scriitori care schimbă limba, se joacă cu ea,
şi-o adaptează, şi-o croiesc pe măsură, se revoltă
împotriva ei şi îi aduc jertfe. Şi există scriitori care
par a nu observa măcar limba pe care o folosesc :
obsedaţi de ei înşişi, de ceea ce e de nespus în ei,
Œ ei bănuiesc nu numai că limba e un mijloc de
comunicare imperfect, ci şi că limba nici nu e,
poate, un mijloc de comunicare. Fascinaţi mult mai
mult de tăcere decât de cuvânt, ei trudesc nu la
crearea limbii, ci la renunţarea la ea. Există mari
poeţi care ilustrează prima sau cea de a doua
atitudine, dar nu cred că există poeţi care au avut
de optat între cele două posibilităţi. Te naşti şi mori
de aceeaşi parte a baricadei.
Il y a des écrivains qui entretiennent des rapports
tendus, passionnés, d’amour et de haine avec la
langue dans laquelle ils écrivent, des écrivains
qui changent de langue, en jouent, l’adaptent, la
taillent sur mesure, se révoltent contre elle et lui
apportent des offrandes. Et il y a des écrivains
qui ne semblent même pas remarquer la langue
qu’ils utilisent : obsédés par eux-mêmes, par ce Œ
qui reste non dit en eux, ils soupçonnent non
seulement que la langue est un moyen de
communication imparfait, mais que la langue
n’est même pas, vraisemblablement, un moyen
de communication. Fascinés bien plus par le
silence que par le mot, ils peinent non à créer la
langue, mais à y renoncer. Il y a des grands
poètes qui illustrent la première ou la seconde
attitude, mais je ne pense pas qu’il y ait eu des
poètes qui eussent été astreints à choisir entre
les deux possibilités. On naît et on meurt du
même côté de la barricade.
LiterNet
Œ
 Niciodată, cred, n-o să pot spune prin ce se
deosebeşte o poezie de dragoste scrisă de o femeie
(sau de un bărbat) de o poezie de dragoste scrisă
de un poet. Cel mai simplu ar fi să consider că
prima izvorăşte din tremurul sângelui în apropierea
inimii, în timp ce a doua numai din pâlpâirea
flăcării sfinte deasupra frunţii, dar ştiu bine că nu
Œ acesta e adevărul, pentru că, în timp ce femeia sau
bărbatul nu sunt niciodată poeţi, poetul este
întotdeauna femeie sau bărbat.
Je ne pourrai jamais dire, me semble-t-il, en quoi
une poésie d’amour écrite par une femme (ou un
homme) se distingue d’une poésie d’amour écrite
par un poète. Le plus simple serait de considérer
que la première naît dans la vibration du sang
près du cœur, alors que la seconde ne vient que
de la lueur de la flamme divine au-dessus du
front, mais je sais bien que ce n’est pas la vérité, Œ
puisque la femme ou l’homme n’est jamais
poète, alors que le poète est toujours une femme
ou un homme.
LiterNet
Œ
 Talent ? Dar talentul e ceva atât de greu de definit,
atât de capricios, de inefabil, încât nu numai o
viaţă, dar nici o operă nu se poate întemeia în
întregime pe el. Dacă nu-l ai, devine o râvnită şi
intangibilă ţintă, dacă-l ai, nu e decât minim punct
de pornire. Ani de zile ne preocupăm dacă avem
talent şi, deodată, nu înseamnă nimic. Nu suntem
Œ întrebaţi dacă avem talent, suntem întrebaţi dacă
avem opere. Poate că am talent, dar ce importanţă
poate să aibă asta într-o ţară în care talent au şi
fructele pe ramuri, şi păsările în zbor ?
Talent ? Mais le talent est quelque chose de si
difficile à définir, si capricieux, ineffable, que non
seulement la vie, mais pas même une œuvre ne
saurait y reposer entièrement. Ne pas l’avoir en
fait un convoité et intangible dessein ; l’avoir ne
signifie qu’un point de départ minimum. Des
années durant, nous voulons savoir si nous avons
ou non du talent et, d’un seul coup, il ne Œ
représente plus rien. On ne nous demande pas si
nous avons du talent, mais si nous avons des
œuvres. Peut-être ai-je du talent, mais quelle
importance cela peut bien avoir dans un pays où
les fruits pendus aux branches, les oiseaux dans
leur vol ont aussi du talent ?
LiterNet
Œ
 Îmi imaginez poezia asemenea oceanelor, a căror
suprafaţă este nesfârşită şi nesfârşit de diversă -
îngheţată sau pacifică, străbătută de curenţi reci
sau fierbinţi, cu mări de culori diferite şi de
temperamente opuse, cu ţărmuri line sau abrupte,
pustii sau aglomerate de oraşe - dar al căror adânc
este la fel, nemişcat, neschimbat, neluminat,
Œ absolut. Poţi să te laşi să aluneci la Capul Furtunilor
sau printre gheţurile arctice : dacă reuşeşti să
atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecării,
într-una sfântă, uitată şi binecuvântată de tăcere.
Je m’imagine la poésie telle les océans, dont la
surface est infinie et infiniment diverse – glacée
ou pacifique, traversée par des courants froids ou
chauds, avec des mers de couleurs différentes et
des tempéraments opposés, des côtes lisses ou
escarpées, désertes ou agglomérées par les villes
– mais dont les profondeurs sont semblables,
immobiles, inchangées, sombres, absolues. On Œ
peut se laisser glisser jusqu’au Cap des Tempêtes
ou parmi les banquises polaires : si l’on arrive à
atteindre le fond de l’océan, on perd le souvenir
du départ, pour un autre, divin, oublié et béni par
le silence.
LiterNet
Œ
 Simţul detaliului pune în umbră suflul artistic,
aneantizează elanul. Ştiu că o tapiserie trebuie
privită de la câţiva paşi, dar nu mă pot împiedica să
mă apropii, hipnotizată de perseverenţa acului.
Le sens du détail met dans l’ombre le souffle
artistique, anéantit l’élan. Je sais qu’il faut
regarder une tapisserie distant de quelques pas,
mais je ne puis m’empêcher de l’approcher,
hypnotisée par la persévérance de l’aiguille.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Am visat întotdeauna o poezie simplă, aproape
eliptică, schematică, având farmecul desenelor
făcute de copii în faţa cărora nu eşti niciodată sigur
dacă nu cumva schema este chiar esenţa.
J’ai toujours rêvé d’une poésie simple, presque
elliptique, schématique, avec le charme des
dessins faits par les enfants devant lesquels on
n’est jamais sûr si l’esquisse n’est pas l’essence
même.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care Pour un poète, le credo artistique a le sens que
trebuie să-l aibă pentru un erou cauza luptei sale. doit avoir pour un héros la cause de sa lutte. Elle
Ea nu determină victoria ; victoria depinde de forţă, ne détermine pas la victoire ; la victoire dépend
de armele pe care le foloseşte, de terenul pe care de la puissance, des armes employées, du terrain
luptă, dar fără această cauză, crezută cu exaltare, de bataille, mais en l’absence de cette cause
învingătorul nu ar fi decât un ucigaş de rând. embrassée avec exaltation, le vainqueur ne serait
qu’un tueur ordinaire.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Sunt momente în istorie în care poezia nu este o Il y a des moments dans l’histoire où la poésie
artă, ci o posibilitate de a gândi. n’est pas un art mais une possibilité de penser.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ne asemănăm nu atât prin ceea ce facem, cât prin Nous nous ressemblons non pas tant par ce que
ceea ce nu facem. nous faisons, mais par ce que nous ne faisons
pas.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Unii sunt fericiţi pentru fiecare vers frumos pe care
l-au scris, alţii sunt exasperaţi de fiecare nouă
poezie. Pentru că fiecare poezie este o trecere din
perfectul absolut imaginat spre (chiar în cel mai
bun caz) perfectul posibil real, deci o coborâre de
treaptă, o renunţare. Fac parte din această a doua
categorie, căreia i-ar fi atât de uşor să renunţe la
Œ scris, daca n-ar şti că poezia e inferioară tăcerii,
aşa cum viaţa este - cine ştie ? - inferioară morţii,
dar numai un poet poate să înţeleagă tăcerea, şi
numai viu fiind te poţi gândi la moarte.
D’aucuns sont heureux de chaque beau vers
qu’ils ont écrit, d’autres sont exaspérés par
chaque nouvelle poésie. Parce que chaque poésie
est un passage du parfait absolu imaginé vers
(même dans le meilleur des cas) le parfait
possible réel, donc la descente d’une marche, un
renoncement. Je fais partie de cette seconde
catégorie, qui aurait tant de facilité à renoncer à Œ
l’écriture si je ne savais que la poésie est
inférieure au silence, de même que la vie est –
qui sait ? – inférieure à la mort, mais seul un
poète peut comprendre le silence, et on ne peut
penser à la mort qu’en étant bien vivant.
LiterNet
Œ
 Poezia nu este povestea vieţii pe care o trăieşti, ci La poésie n’est pas le récit de la vie que l’on vit,
aura, aburul care-ţi rămâne după ce ai reuşit să uiţi mais l’aura, l’effluve qui reste après avoir réussi à
ce-ai trăit. oublier ce que l’on a vécu.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu folosiţi arta ca pe o oglindă în faţa căreia vă Ne vous servez pas de l’art comme d’un miroir
încercaţi podoabele ! devant lequel vous essayez vos parures !

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Important în poezie nu este ceva ce n-am mai
auzit, ci ceva ce ştiam parcă dintr-o altă viaţă.
Poezia nu trebuie să dea senzaţia cunoaşterii, ci a
recunoaşterii.
L’important, dans la poésie, n’est pas quelque
chose que je n’ai jamais entendu, mais quelque
chose que je savais presque d’une autre vie. La
poésie ne doit pas donner la sensation de la
connaissance, mais de la reconnaissance.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Unii oameni îşi imaginează poeţii călcând serafic şi
încununaţi cu flori. Alţii, mai penetranţi, şi-i
închipuie ca pe nişte stâlpi de foc. De fapt, poetul
nu este decât nehotărâre între iubire şi revoltă,
îndrăgostit de tot ce e omenesc şi revoltat de tot ce
e omenesc, în acelaşi timp. În această frumoasă
contradicţie, „sensul tragic al vieţii“, despre care
Œ vorbea Unamuno, se întăreşte şi creşte uneori
ucigător, pentru că, indecis, poetul este incapabil
de a iubi cu ochii închişi, dar neînstare de a urî fără
să se înduioşeze; pentru că el continuă dramatic
contradicţia dintre „Pace vouă“ şi „Eu n-am venit să
aduc pacea, ci sabia“.
Certains s’imaginent les poètes marchant d’un
pas angélique, couronnés de fleurs. D’autres,
plus sagaces, les imaginent tels des piliers de
feu. En fait, le poète n’est qu’incertitude entre
l’amour et la révolte, amoureux de tout ce qui est
humain et à la fois révolté par tout ce qui
est humain. Dans cette belle contradiction, le
« sens tragique de la vie », dont parlait Unamuno, Œ
s’affermit et croît parfois effroyablement, parce
que, indécis, le poète est incapable d’aimer les
yeux fermés, mais incapable de haïr sans
s’attendrir ; parce qu’il continue dramatiquement
la contradiction entre « La paix soit avec vous » et
« Je ne suis pas venu apporter la paix, mais bien
le glaive ».
LiterNet
Œ
 Gândindu-mă la poezia modernă, în fine, la ceea ce En pensant à la poésie moderne, enfin, à ce que
m-am obişnuit să numesc poezie modernă, la acel je me suis habituée à nommer poésie moderne,
nehotărât univers cu hotare fluide care-l cuprind cet instable univers aux frontières changeantes
mai uşor pe Novalis decât pe Aragon, îmi vine în renfermant plutôt Novalis qu’Aragon, il me vient
minte o comparaţie din lumea chimiei. Poezia mi se à l’esprit une comparaison avec le monde de la
pare asemenea acelor substanţe cu câteva chimie. La poésie me paraît semblable à ces
enigmatice valenţe rămase nesatisfăcute, cău- substances ayant quelques énigmatiques
Œ tându-şi în permanenţă un echilibru şi trăind pe valences insatisfaites, cherchant tout le temps un Œ
muchia dintre starea lor prezentă şi o posibilă altă équilibre et vivant sur l’arête entre leur état
stare. În timp ce înainte poezia era înţeleasă ca o présent et un autre état possible. Alors que la
operă riguros terminată, rotundă, suficientă sieşi, poésie était auparavant comprise comme une
ea este înţeleasă acum ca un raport continuu, ca o œuvre rigoureusement achevée, arrondie, se
veşnică întrebare, ca un perpetuu neechilibru. Este suffisant à elle-même, elle est aujourd’hui
misterioasă pentru că este imprevizibilă, este mare comprise comme un rapport continu, comme une
pentru că nu are sfârşit. perpétuelle interrogation, une perpétuelle
instabilité. Elle est mystérieuse parce
qu’imprévisible, grande parce qu’elle n’a pas de
fin.

LiterNet
Œ
 Sunt un poet, nu-mi pot îngădui să devin un autor Je suis poète, je ne puis m’autoriser à devenir
de versuri. auteur de vers.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Orgoliul de a descoperi umilinţa este mai străin de L’orgueil de découvrir l’humilité est plus étranger
înţelepciune decât umilinţa de a accepta orgoliul. à la sagesse que l’humilité d’accepter l’orgueil.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Frazele frumoase sunt faţă de poezie ceea ce Les belles phrases sont à la poésie ce que
statuetele de bâlci sunt faţă de sculptură, tablourile les statuettes des foires sont à la sculpture, les
de gang faţă de pictură. tableaux de bazar à la peinture.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Observ adesea cum dragostea pentru poet Souvent, je remarque combien l’amour pour le
presupune parafrazarea, banalizarea, imitarea, poète suppose sa paraphrase, sa banalisation, sa
parodierea lui. Să fie pastişa o formă de adoraţie ? parodie. Est-ce que le pastiche serait une forme
d’adoration ?

Œ Œ

LiterNet
Œ
 La început poeziile seamănă acelor adolescente Au début, les poésies ressemblent à ces
deşirate şi stângace care ascund şi gospodina, şi adolescentes filiformes et maladroites qui
femeia fatală. A ghici nu este numai orgolios, ci cachent aussi bien la ménagère que la femme
şi riscant. fatale. Deviner n’est pas seulement orgueilleux
mais risqué.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenţă Je ressens comme une grande injustice le
între inteligenţă şi artă. Într-un timp încercam să manque de dépendance entre l’intelligence et
mă revolt împotriva ei, dar când am înţeles că l’art. Autrefois, j’essayais de me révolter contre
poezia se înrudeşte cu tăcerea, cu nemişcarea, cu elle, mais, lorsque j’ai compris que la poésie
umbra, şi nu cu strălucirea, cu zbuciumul, s’apparente au silence, à l’immobilité, à l’ombre,
cu strigătul, am înţeles şi de ce zeii alegeau pentru et non à l’éclat, au tourment, au cri, j’ai aussi
a coborî pe pământ fiinţe adesea nătânge. compris pourquoi les dieux choisissaient, dans
Œ leur descente sur terre, des êtres souvent niais. Œ

LiterNet
Œ
 Sunt convinsă că unui cal obişnuit aripile Pegasului Je suis persuadée qu’un cheval ordinaire tient les
i se par numai o dovadă a neputinţei de a alerga. ailes de Pégase pour une preuve de son
impuissance à courir.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 De nenumărate ori, citind un poet, mai ales tânăr, Souvent, en lisant un poète, surtout jeune, j’ai eu
am avut senzaţia că, talentat fiind, nu ştie ce să la sensation que, doué de talent, il ne savait pas
facă cu talentul său, aşa cum unii actori nu ştiu ce quoi en faire, de même que certains acteurs ne
să facă pe scenă cu mâinile : stau stângaci, savent pas quoi faire de leurs mains sur scène :
închipuindu-şi că trebuie să înveţe complicate ils restent maladroits, s’imaginant qu’il faut
gesturi, când, de fapt, nu trebuie decât să nu facă apprendre des gestes compliqués, alors qu’en
nimic. Dar ce se învaţă mai greu decât liniştea ? fait il n’y a qu’à ne rien faire. Mais
Œ qu’apprend-t-on plus difficilement que le Œ
silence ?

LiterNet
Œ
 Nimic nu seamănă cu nimic. Nu există de la facerea Rien ne ressemble à rien. Il n’y a, depuis que le
lumii două mere identice, nici două versuri în monde est monde, ni deux pommes identiques,
istoria poeziei la fel. ni deux vers pareils dans l’histoire de la poésie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 „Fiecare din noi părăseşte viaţa cu sentimentul că « Chacun de nous quitte la vie avec le sentiment
abia s-a născut“, spune Epicur ; fiecare din noi qu’il vient à peine de naître », dit Épicure ;
părăseşte scrisul cu sentimentul că abia a învăţat să chacun de nous quitte l’écriture avec le sentiment
scrie. Dacă ai sentimentul că ai terminat de învăţat, qu’il vient à peine d’apprendre à écrire. Si l’on a
înseamnă că nici n-ai început încă. le sentiment d’avoir fini d’apprendre, alors cela
veut dire que l’on n’a même pas encore
commencé.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Inteligenţa nu e materialul cel mai indicat pentru a L’intelligence n’est pas le matériau le plus
face din el poezie. E adevărat, însă, că poate înlocui approprié pour faire de la poésie. Il est vrai
cu destul succes materiale nu mai scumpe, ci mai néanmoins qu’elle peut remplacer avec assez de
rare. Perlele false sunt la fel de frumoase ca şi cele succès les matériaux non pas plus chers mais
adevărate, sunt doar mai uşoare. Durerea plus rares. Les fausses perles sont aussi belles
cântăreşte greu. que les vraies ; elles sont seulement plus légères.
La douleur pèse lourd.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la ţintă Sur aucun autre chemin on ne parvient plus
decât pe cărările bătătorite de alţii. difficilement à son but que sur ceux battus par
d’autres.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Cunosc atâţia scriitori inferiori propriilor lor opere, Je connais tant d’écrivains inférieurs à leurs
încât un om mai înalt decât pagina sa îmi trezeşte propres œuvres, qu’un être plus élevé que sa
respectul, chiar dacă îi zăresc peste umeri aripile propre page réveille en moi le respect, même si
de umbră ale ratării. j’aperçois, derrière ses épaules, les ailes
ténébreuses de l’échec.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Frumosul din artă trebuie să semene frumosului Le beau de l’art doit ressembler à celui de la
din natură - să se nască fără ideea şi uneori fără nature – naître sans l’idée et parfois sans
şansa de a putea fi văzut, admirat. la chance de pouvoir être vu, admiré.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Lacrima nu este importantă decât prin suferinţa La larme n’est importante que par la souffrance
care i-a dat naştere. De aceea, probabil, nu se qui lui a donné naissance. C’est la raison pour
produc lacrimi sintetice. laquelle, vraisemblablement, on ne produit pas
des larmes synthétiques.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 De la alţii poţi afla, cel mult, cum se scrie poezia ; On peut apprendre des autres comment écrire la
nu poţi afla de ce s-o scrii. poésie, tout au plus ; on ne peut apprendre
pourquoi l’écrire.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Un vers ermetic trebuie să conţină mai mult, nu mai Un vers hermétique doit contenir bien plus, et
puţin decât unul uşor inteligibil. non moins, qu’un autre facilement intelligible.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia poetului tânăr : un lichid dornic să ia forma La poésie du jeune poète : un liquide désireux de
unui vas care îşi caută încă el însuşi forma. prendre la forme d’un récipient qui cherche
encore lui-même sa forme.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Din păcate, versurile seamănă adesea epatantelor Malheureusement, les vers ressemblent souvent
bijuterii moderne, valorând preţul lucrăturii lor, nu aux étonnants bijoux modernes, qui valent le prix
al metalelor din care sunt lucrate. de leur réalisation, non celui des métaux dans
lesquels ils sont réalisés.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Despre sfaturile literare : Ţin minte o anecdotă
dintr-un almanah de pe la 1900, cu o gospodină
care, respectând toate indicaţiile cărţii de bucate,
nu reuşea totuşi să gătească, pentru că în carte nu
scria că trebuie aprins focul.
Au sujet des conseils littéraires : Je me rappelle
une anecdote dans un almanach des années
1900, avec une ménagère qui, tout en respectant
les indications du livre de cuisine, n’arrivait
cependant pas à cuisiner, parce que, dans le livre,
il n’était pas écrit qu’il fallait allumer le feu.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Iluziile noastre s-au întors de atâtea ori împotriva Nos illusions se sont si souvent retournées contre
noastră, încât am descoperit că a prefera adevărul nous, que j’ai découvert que préférer la vérité
nu e numai mai cinstit, ci şi mai comod. n’est pas seulement plus honnête, mais aussi
plus confortable.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nimeni nu ne obligă să scriem. Când o facem, o Personne ne nous oblige à écrire. Lorsque nous le
facem întotdeauna pe propria noastră răspundere. faisons, nous le faisons toujours sous notre
propre responsabilité.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot La poésie est ce qui reste après avoir oublié tout
ce-ai suferit. ce que l’on a souffert.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nemurirea e de genul feminin - se lasă atrasă de L’immortalité est du genre féminin – elle se laisse
cei care o tratează cu indiferenţă. attirer par ceux qui la traitent avec indifférence.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 De la un autor de literatură la o conştiinţă creatoare Il y a une bien plus grande distance d’un auteur
este un drum infinit mai lung decât de la un de littérature à une conscience, que d’un
analfabet la un autor de literatură. analphabète à un auteur de littérature.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nimeni nu va putea spune despre poezie mai mult
decât poezia. Ea este asemenea realităţii supreme
despre care vorbeşte Lao Tzî : „Cine a cunoscut-o
nu vorbeşte despre ea şi cine vorbeşte despre ea
n-a cunoscut-o“.
Personne ne pourra dire de la poésie davantage
que la poésie elle-même. Elle est telle la réalité
suprême dont parle Lao She : « Celui qui l’a
connue n’en parle pas et celui qui en parle ne
l’a pas connue ».

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Am privit întotdeauna rima ca pe un duşman al J’ai toujours considéré la rime comme un ennemi
poeziei, un duşman periculos şi strălucitor uneori, de la poésie, un ennemi dangereux et brillant
un duşman cenuşiu, uşor de ignorat altădată, un parfois, un ennemi maussade, quelquefois facile
duşman considerat de toţi, chiar şi de el însuşi, à ignorer, un ennemi pris par tous, même par
un prieten şi, ceea ce e şi mai greu de înţeles, un lui-même, pour un ami et, ce qui est encore plus
duşman din când în când necesar. difficile à comprendre, un ennemi nécessaire de
temps à autre.
Œ Œ

LiterNet
Œ
 Aveţi toate calităţile, nu vă lipseşte decât curajul de Vous avez toutes les qualités, il ne vous manque
a vă teme de ele. plus que le courage d’en avoir peur.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Cuvintele sunt, poate, singurele fiinţe cărora Les mots sont, peut-être, les seuls êtres auxquels
îngrădirea le sporeşte frumuseţea şi sensul. la limitation accroît la beauté et le sens.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Orice poezie e neterminată atâta timp cât mai
găseşte un cititor care să îi adauge propria sa
sensibilitate ; cel ce îndeplineşte jumătatea unui act
artistic lansat în lume să-şi caute împlinirea şi
împlinit de atâtea ori şi în atâtea feluri de câte ori
şi în câte feluri este înţeles. Sunt opere de artă
care, apărute prea devreme, şi-au aşteptat
Œ întregirea timp de secole, şi opere de artă ale căror
jumătăţi de sferă se pierduseră înainte de naşterea
lor. Marile poezii trăiesc, rătăcind imperfecte prin
lume, pentru a fi împlinite mereu mai perfect.
Toute poésie est inachevée tant qu’il existe
encore un lecteur qui y ajoute sa propre
sensibilité, accomplissant ainsi l’autre moitié
d’un acte artistique lancé dans le monde pour
poursuivre cet achèvement tant de fois achevé et
selon la compréhension de chacun. Il y a des
œuvres d’art qui, parues trop tôt, ont attendu
leur accomplissement durant des siècles, et Œ
d’autres œuvres qui avaient perdu la moitié de
leur sphère avant même leur naissance. Les
grandes poésies vivent, errant imparfaites à
travers le monde, pour être toujours accomplies
au plus que parfait.
LiterNet
Œ
 Complicitatea în materie de poezie nu este mai
mult decât o iluzie : suntem mereu de acord unii cu
alţii, pentru că obiectul acordului nostru este
indefinibil şi veşnicii pereţi care ne despart,
transparenţi ca aripa fluturelui.
En matière de poésie, la complicité n’est rien de
plus qu’une illusion : nous sommes toujours
d’accord les uns avec les autres, parce que l’objet
de notre accord est indéfinissable et les éternels
murs qui nous séparent sont transparents, tels
les ailes du papillon.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 N-am să înţeleg niciodată dacă poezia naşte Je ne comprendrai jamais si la poésie engendre le
misterul sau misterul naşte poezia. mystère ou si le mystère engendre la poésie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există ceva mai discutabil decât o capodoperă ? Y a-t-il quelque chose de plus discutable qu’un
Există ceva mai nesigur decât un talent ? Există chef-d’œuvre ? Y a-t-il quelque chose de plus
ceva mai fragil decât un geniu ? Cine s-ar mai incertain qu’un talent ? Y a-t-il quelque chose de
extazia în faţa marii forţe a artei, dacă ea n-ar avea plus fragile qu’un génie ? Qui s’émerveillerait
curajul de a se expune de milenii, în fiecare clipă, devant la grande force de l’art, si elle n’osait pas
infirmării ? Din fericire, valorile artistice nu se s’exposer depuis des millénaires, chaque instant,
stabilesc prin ecuaţii. Cine vrea să înţeleagă ceva au déni ? Bien heureusement, les valeurs
Œ nu cere certitudini, se mulţumeşte cu miracole. artistiques ne s’établissent pas avec des Œ
équations. Celui qui veut comprendre quelque
chose n’exige pas des certitudes, mais se
contente de miracles.

LiterNet
Œ
 A fi liber nu este un drept care ţi se acordă, ci un Être libre n’est pas un droit qui vous est accordé,
talent cu care te naşti, un talent care în literatură se mais un talent avec lequel on naît, talent qui, en
confundă uneori chiar cu talentul literar. littérature, se confond parfois avec le talent
littéraire lui-même.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 De nimic nu mă tem mai mult decât de măiestria Je ne crains rien de plus que la virtuosité qui se
care se descoperă de la prima vedere şi de retorica dévoile à première vue et la rhétorique que l’on
pe care nu o bănuieşti de la început. ne soupçonne pas depuis le début.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Pentru un om de ştiinţă, orice lucru neînţeles este Pour un homme de science, toute chose
un lucru neînţeles încă ; pentru un poet, orice lucru incomprise est une chose incomprise pour le
neînţeles este un binecuvântat mister. Deosebirea moment ; pour le poète, toute chose incomprise
nu e de inteligenţă, ci de viziune. est un mystère béni. La différence n’est pas dans
l’intelligence, mais dans la vision.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Îndoiţi-vă mereu că ceea ce auziţi este muzica Doutez toujours que ce que vous entendez est la
sferelor, dar nu vă îndoiţi niciodată că muzica musique des sphères, mais ne doutez jamais que
sferelor există. la musique des sphères existe.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Uneori, prea marea concentrare dă impresia Parfois, la trop grande concentration donne
uscăciunii. Pe acest drum se poate muri, dar nu se l’impression de sècheresse. Sur cette voie, on
poate ajunge decât în vârf. peut succomber, mais on ne peut arriver qu’au
sommet.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În literatură, tema nu poate salva niciodată nimic ; Dans la littérature, le thème ne saurait sauver
ea poate, cel mult, fi salvată. quoi que ce soit ; il peut, tout au plus, être sauvé.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Ceea ce-i lipseşte talentului dumneavoastră pentru Ce qui manque à votre talent pour exister
a exista cu adevărat este teama că poate nu există. véritablement est la crainte que, peut-être, il
n’existe pas.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugerează. Là où rien n’est dit, tout est suggéré.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia trebuie să fie mult mai aproape de viaţă şi La poésie doit être bien plus près de la vie et de
de moarte decât de literatură. la mort que de la littérature.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia se află întotdeauna dincolo, nu dincoace de La poésie se trouve toujours au-delà et non en
literatură. deçà de la littérature.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia nu poate fi trădată de o altă iubire, ea poate La poésie ne saurait être trahie par un autre
fi trădată doar neiubind. amour, elle n’est trahie qu’en l’absence de
l’amour.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Cuvintele n-au fost făcute pentru a fi frumoase, ci Les mots ne furent pas créés pour être beaux,
pentru a fi bune conducătoare de gând. mais pour être de bons conducteurs de pensée.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Risipită, răspândită la întâmplare, frumuseţea poate Éparpillée, dispersée à tout hasard, la beauté
părea superfluă ; păsările prea multe se pot şi ele peut sembler superflue ; trop nombreux, les
demonetiza, şi nimic nu e mai zadarnic decât o oiseaux peuvent aussi se dévaluer, et rien n’est
inflaţie de păsări. plus vain qu’une inflation d’oiseaux.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 O poezie filosofică nu este una în care se spun Une poésie philosophique n’est pas une poésie
fraze filosofice, ci una în care acestora li se preferă où l’on dit des phrases philosophiques, mais une
tăcerea. poésie où on leur préfère le silence.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 O metaforă trebuie, pentru a exista, să aibă o Une métaphore doit, pour exister, avoir sa
logică a ei. Poezia absurdă nu e absurdă decât din logique propre. La poésie absurde n’est absurde
punctul de vedere al logicii prozei. que du point de vue de la logique de la prose.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu puneţi petale literare pe buza rănilor încă Ne mettez pas de pétales littéraires sur la lèvre
deschise, s-ar putea infecta. des blessures encore ouvertes, elles pourraient
s’infecter.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Liniştea se poate, cu eforturi, învăţa ; neliniştea La quiétude peut s’apprendre, au prix de
niciodată. quelques efforts ; jamais l’inquiétude.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În poezie, ca şi în aviaţie, numai profanii cred că Dans la poésie, comme dans l’aviation, seuls les
poate să se înalţe doar ceea ce e mai uşor decât profanes pensent que ne peut s’élever que ce qui
aerul. est plus léger que l’air.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Una dintre marile mele mândrii este aceea de a L’une de mes grandes fiertés est celle de pouvoir
putea să recunosc poezia oricât de ridicolă ar fi reconnaître la poésie quelque ridicule que soit
haina sub care se ascunde. l’habit sous lequel elle se cache.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 În materie de artă, ce e mai sigur decât o bănuială ? Quoi de plus sûr, en matière d’art, qu’un
soupçon ?

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nimeni nu întreabă înainte de a bănui răspunsul. Personne ne pose une question avant de
pressentir la réponse.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Temeţi-vă de echilibrul prea perfect dintre vorbă şi Craignez l’équilibre trop parfait entre la parole et
gând, nu uitaţi că inefabilul se infiltrează mai uşor la pensée, n’oubliez pas que l’ineffable s’infiltre
prin crăpăturile zidurilor poeziei. plus facilement à travers les fissures des murs de
la poésie.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Sunt convinsă că obiectivitatea nu este decât o Je suis persuadée que l’objectivité n’est qu’une
subiectivitate care se ignoră, cel mai adesea, din subjectivité qui s’ignore, le plus souvent par
laşitate. lâcheté.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Arta are nevoie de constrângere în aceeaşi măsură L’art a besoin de contraintes dans la même
în care are nevoie de libertate. mesure qu’il a besoin de liberté.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu mi-e teamă de cei pe care aş putea să-i Je ne crains pas ceux que je pourrais léser en ne
nedreptăţesc nepreţuindu-i destul, mi-e teamă de les appréciant pas suffisamment, je crains ceux
cei în care crezând fără acoperire aş putea să le auxquels, par une croyance injustifiée, je pourrais
sugerez un fals destin. suggérer un faux destin.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu numai drumul spre iad, ci şi cel spre poezie e Il n’y a pas que le chemin vers l’enfer qui soit
pavat cu cele mai bune intenţii. pavé des meilleures intentions ; celui de la poésie
aussi.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multă Plus l’on souffre, plus l’on a raison.
dreptate.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există poeme a căror citire devine aproape o Il y a des poèmes dont la lecture devient presque
indiscreţie. une indiscrétion.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Să nu uităm, poezia nu e făcută de copii care Ne l’oublions pas, la poésie n’est pas faite par
seamănă oamenilor mari, ci de oameni mari des enfants qui ressemblent aux adultes, mais
care seamănă copiilor. par des adultes qui ressemblent à des enfants.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există versuri nefăcute pentru a fi publicate, având
farmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi
purtate pe stradă, dar care, ponosite şi roase, îţi
dau, îmbrăcându-le în casă, căldura unui timp
revolut.
Il y a des vers qui ne sont pas destinés à la
publication, avec le charme des habits trop
anciens pour pouvoir être portés dans la rue,
mais qui, usés et râpés, vous donnent, en les
mettant à la maison, la chaleur d’un temps passé.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia nu este o înşiruire de întâmplări, ci o La poésie n’est pas une suite d’événements, mais
înşiruire de viziuni. de visions.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Sensurile până la tremur, tremurătoare până la Les sens jusqu’au frémissement, frémissant
inefabil, inefabile până la pierderea sensului, sunt jusqu’à l’ineffable, ineffables jusqu’à la perte du
poezii care mă încântă şi mă îngrijorează în egală sens, sont des poésies qui m’enchantent et
măsură - atât de diafane încât îmi vine să mă întreb m’inquiètent dans une égale mesure – si
uneori dacă există. diaphanes, que j’ai parfois envie de me demander
si elles existent.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Frumos, fără a încânta, dureros, fără a fi în stare să Beau, sans enchanter, douloureux, sans
îndurereze. provoquer de la douleur.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Există scriitori care, obsedaţi de categoriile morale,
ajung, chiar dacă n-ar vrea, în atingere cu politicul.
Este o atingere uimită şi dramatică, izvorâtă din
contradicţia în virtutea căreia artistul îşi este
suficient sieşi – „sfânt trup şi hrană sieşi“ - deci
independent de circumstanţe, şi, în acelaşi timp, el
este cel ce nu se poate împiedica să sufere pentru
Œ toţi, să fie, deci, dependent de durerea tuturor.
Il y a des écrivains qui, obsédés par les catégories
morales, arrivent, même sans le vouloir, à
effleurer le politique. C’est un effleurement
étonné et dramatique, né de la contradiction en
vertu de laquelle l’artiste se suffit à lui-même
– « corps divin et nourriture pour lui-même » -
donc indépendamment des circonstances, et,
dans le même temps, il est celui qui ne peut Œ
s’empêcher de souffrir pour tous, d’être, par
conséquent, réceptacle de la douleur de tous les
autres.
LiterNet
Œ
 Formele fixe mă sperie prin priceperea lor de a
îmbrăca, adesea, în frumoase veşminte nimicul,
prin perfidia de a crea uniforme încopciate savant
în care să se poată ascunde, cu şanse egale, poezia
sau neantul.
Les formes fixes m’effraient souvent par leur
dextérité à habiller le rien dans de belles tenues,
par leur perfidie à créer des uniformes taillés
savamment, où puisse se cacher, avec des
chances égales, la poésie ou le néant.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Caligrafice şi îngrijite, îmi amintesc de versuri care Je me souviens des vers calligraphiques et
au farmecul foilor îngălbenite, al florilor presate şi soignés qui ont le charme des feuilles jaunies,
al sentimentelor păstrate cu grijă. Ele sunt cuminţi des fleurs pressées et des sentiments
şi bune, nu luminează, dar încălzesc. précieusement gardés. Ils sont sages et bons, ils
n’éclairent pas, mais ils réchauffent.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Încărcate de metafore şi comparaţii, de epitete şi Chargées de métaphores et de comparaisons,
hiperbole, de personificări, de toată cohorta d’épithètes et d’hyperboles, de personnifications,
figurilor de stil cât mai strălucitoare, cât mai de toute la cohorte des figures de styles parmi
neobişnuite, iată nişte poezii care seamănă unui les plus brillantes, des plus inhabituelles, voici
castel de pânză de păianjen, împodobit cu marmuri des poésies qui ressemblent à un château en toile
şi stucaturi. d’araignée, orné de marbres et de stucs.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Misterul nu e niciodată tulbure, el începe Le mystère n’est jamais trouble, il commence
întotdeauna dincolo, nu dincoace de limpezime. Nu toujours au-delà et non en deçà de la clarté. Ce
întunericul e misterios, ci raza de lumină care-l n’est pas l’obscurité qui est mystérieuse, mais le
subliniază. Misterul poetic se află întotdeauna rayon de soleil qui l’articule. Le mystère poétique
peste, nu sub înţelegerea medie. Poezia stranie, se trouve toujours au-dessus et non en dessous
dificilă, nu este aceea din care nu înţelegi nimic, ci de la compréhension moyenne. La poésie
aceea pe care nu o poţi înţelege definitiv. Straturile étrange, difficile, n’est pas celle à laquelle on ne
Œ de cunoaştere sunt numai succesivele interpretări comprend rien, mais celle que l’on ne peut Œ
posibile. Unei mari opere, epocile care trec peste ea comprendre définitivement. Les strates de
îi adaugă, o dată cu fiecare nouă explicaţie, încă un connaissance ne sont que les interprétations
mister. possibles et successives. Les époques qui passent
au-dessus d’une grande œuvre, y ajoutent, avec
chaque nouvelle explication, un mystère de plus.

LiterNet
Œ
 Atâtea întrebări la care nu poate răspunde decât Tant de questions auxquelles seul le temps peut
timpul, cu marele lui cusur de a nu fi în stare să répondre, avec son grand défaut de ne pouvoir
dea răspunsuri decât trecând. Exegi monumentum donner de réponses qu’en passant. Exegi
nu este decât o formă a îndoielii lui Horaţiu. monumentum n’est qu’une forme du doute
d’Horace.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Poezia nu este un sport, o competiţie în care La poésie n’est pas un sport, une compétition où
talentul, perseverenţa şi norocul se amestecă le talent, la persévérance et la chance
pentru a desemna, în urma unei lupte cinstite, pe s’entremêlent pour désigner, à la fin d’une lutte
cel mai bun. În poezie, cel mai bun nu există nu honnête, le meilleur. Dans la poésie, il n’y a pas
numai pentru că nu există regulile după care ar de meilleur non seulement parce qu’il n’y a
putea fi ales cel mai bun, ci pentru că cei mai buni pas de règles selon lesquelles on pourrait choisir
sunt cufundaţi în ei atât de adânc încât le rămâne le meilleur, mais parce que les meilleurs sont
Œ în lume numai tuiul înşelător al cuvintelor. Minunile plongés en eux-mêmes si profondément, qu’il ne Œ
nu pot fi comparate între ele. E mai mare minunea reste dans le monde que l’oriflamme trompeuse
transformării unui dovleac în caleaşcă de aur sau des mots. Les miracles ne sauraient être
minunea covorului fermecat ? Schimbarea apei în comparés entre eux. Est-ce que le miracle de la
vin sau învierea din morţi ? Odată trecut hotarul transformation d’une citrouille en carrosse d’or
supranaturalului, nu mai contează decât faptul că est plus grand que le miracle du tapis volant ? Le
suntem dincolo de el. changement de l’eau en vin ou bien la
résurrection des morts ? Une fois passé le seuil
du surnaturel, il n’y a plus que le fait de se
trouver de l’autre côté qui compte.

LiterNet
Œ
 Mă tem de orgoliul de a vrea să înţeleg prin intelect Je crains l’orgueil de vouloir tout comprendre par
totul, pierzând astfel definitiv ceea ce nu poate fi l’intellect, manquant ainsi définitivement ce qui
înţeles prin intelect. ne peut être compris par l’intellect.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Mă emoţionează numai rimele care îmi lasă Seules les rimes qui me laissent l’impression
sentimentul că împerechează cuvinte care s-au d’unir des mots qui se sont connus dans une
cunoscut într-o altă viaţă. autre vie, m’émeuvent.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 A considera poezia un vas, o formă, o Tenir la poésie pour un récipient, un habit, juste
îmbrăcăminte, o podoabă numai, menită să une parure destinée à présenter dans le monde
prezinte în lume cât mai bogat, cât mai atractiv, cât aussi richement, attrayant, convaincant que
mai convingător un sens sau altul înseamnă a nu possible, un sens ou un autre, signifie ne rien
înţelege nimic. Poezia nu este formă, ci jertfire a comprendre. La poésie n’est pas forme, mais
formei până la rămânerea sensului singur. Poetul sacrifice de la forme jusqu’à ce qu’il ne reste que
nu este bijutierul capabil să execute odoare din le sens seul. Le poète n’est pas le joaillier capable
Œ aurul clientului, ci regele blestemat să prefacă ceea de créer des parures avec l’or du client, mais le Œ
ce atinge în aur. Dacă Midas învaţă sau nu meseria roi maudit à transformer tout ce qu’il touche de
de bijutier, este mai puţin important. sa main en or. Que Midas apprenne ou non le
métier de bijoutier, cela a moins d’importance.

LiterNet
Œ
 Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un Nous avons tous du talent, mais le talent n’est
mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, qu’un moyen de traction par lequel certains
alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice. transportent des diamants, d’autres du charbon,
et tant d’autres des matériaux synthétiques.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 O poezie limpede, limpede şi atât de transparentă, Une poésie limpide, limpide et si transparente,
încât se insinuează uneori bănuiala că nici nu que parfois le soupçon qu’elle n’existe même pas
există. vient s’insinuer.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Elocvenţa poeziei nu se măsoară prin cuvinte, ci L’éloquence de la poésie ne se mesure pas en
prin liniştea dintre ele. mots, mais au silence qu’ils contiennent.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Cuvintele pe care un mare poet le-a atins rămân, Les mots effleurés par un grand poète restent,
decenii şi uneori secole la rând, arse de atingerea durant des décennies et parfois des siècles,
lui, neîntrebuinţabile. brûlés par son effleurement, impossible à
réutiliser.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 Nu e greu să fii nou, e greu să fii etern. Ce n’est pas être nouveau qui est difficile, mais
être éternel.

Œ Œ

LiterNet
Œ
 POSTFAŢA POSTFACE
de Luiza Palanciuc de Luiza Palanciuc

Neîncetata mişcare a poemului Le mouvement sans fin du poème

Expansiune, apoi revenire, evaziune spre larg, Expansion, ensuite recentrage, évasion vers le
urmată de o traversare în adâncime – astfel este grand large, suivie d’une traversée en profondeur : tel
Œ mişcarea acestei proze ritmate, care adună energiile est le mouvement de cette prose cadencée, qui
Œ
pentru a le trimite mai departe : rassemble les énergies pour les faire converger :
„Sensurile până la tremur, tremurătoare până la « Les sens jusqu’au frémissement, frémissant
inefabil, inefabile până la pierderea sensului, sunt poezii jusqu’à l’ineffable, ineffables jusqu’à la perte du sens,
care mă încântă şi mă îngrijorează în egală măsură – atât sont des poésies qui m’enchantent et m’inquiètent dans
de diafane încât îmi vine să mă întreb uneori dacă une égale mesure – si diaphanes, que j’ai parfois envie
există.“ (p. 261) ; „ [...] trebuie să te opreşti în punctul de me demander si elles existent. » (p. 261) ; « […] il faut
din care lumina cade asupra ei [poeziei] potrivit, să te s’arrêter sur le point où la lumière tombe sur elle [la
aşezi în locul din care să nu ţi se pară nici orbitoare, nici poésie] modérément, se mettre à l’endroit où elle n’est ni
lipsită de importanţă.“ (p. 19) aveuglante, ni sans portée. » (p. 19)
Este, fără îndoială, în gestul acesta o tentativă Sans doute y a-t-il dans ce geste une tentative
riscantă : cea de a strânge chipurile lumii, de a străbate hasardeuse : embrasser les visages du monde, franchir
oceane de toropeală sau de vlăguire („O, zilele negre des océans de lassitude ou fatigue (« Oh, les jours
când Shakespeare însuşi mi se pare zadarnic !“, ibid.) şi a sombres où même Shakespeare me paraît inutile ! »,
descoperi taina unei victorii asupra spaimei – cea de ibid.) et découvrir le secret d’une victoire sur la peur –
literatură : celle de la littérature :
LiterNet
Œ
 „Spaima de literatură, de potriveala vorbelor, de
meşteşug, mă îngheaţă şi mă duce uneori până la totala
incapacitate de formulare.“ (p. 112)
Poezia ia naştere din această aventură lăuntrică, ea
lucrează ascunzişul limbajului, se hrăneşte din rupturi ;
iar, în evaziunea ei, face să iradieze cuvintele însele, rupe
uneori sintaxa. Textele de faţă sunt texte poetice, înainte
de toate, şi trebuie citite ca atare. Căci nimic mai poetic
Œ decât a trăi pe viu o alergare continuă înainte, a răsturna
munţii cu cerul, a fi în armonie cu trecătoarea
concretitudine a lucrurilor :
„Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură,
mai frumoasă decât adevărata lume. Fără să-i fi adăugat
ceva, fără să-i fi schimbat vreo nuanţă sau vreun accent,
am privit fiecare privelişte, fiecare stradă, fiecare cadru
prin care treceam cu o credinţă atât de sigură că nu le voi
mai revedea, că le vedeam pentru prima şi ultima oară,
cu o atât de intensă dorinţă de neuitare, încât nu se
poate să nu le fi văzut mai frumoase decât erau, nu se
poate să nu le fi împrumutat, încă de atunci, ceva din
nostalgia mea viitoare.“ (p. 53)
« La peur de la littérature, de l’accommodement
des paroles, de l’habileté, me paralyse et m’amène
parfois jusqu’à la totale incapacité à énoncer. » (p. 112)
La poésie naît de cette aventure profonde, elle
travaille le furtif du langage, se nourrit des ruptures ; et
dans son échappée, elle fait irradier les mots
eux-mêmes, rompt parfois la syntaxe. Ces textes sont
des textes poétiques, avant tout, et il faut les lire comme
tels. Car rien de plus poétique que de vivre à fleur de Œ
peau une fuite continue en avant, de retourner les
montagnes avec le ciel, de se mettre en accord avec
l’éphémère concrétude des choses :
« Le monde que j’ai vu est, j’en suis sûre, plus
beau que le vrai monde. Sans y avoir ajouté quoi que ce
soit, sans y avoir changé une quelconque nuance ou un
accent, j’ai regardé chaque paysage, chaque rue, chaque
cadre à travers lequel je passais avec une si forte
conviction de ne plus jamais les revoir, de les voir pour la
première et la dernière fois, avec un tel désir de ne
jamais les oublier, qu’il n’est pas possible de ne pas les
avoir vus plus beaux qu’ils n’étaient, de ne pas leur avoir
prêté, dès ce moment-là, quelque chose de ma nostalgie
à venir. » (p. 53)
LiterNet
Œ
 Raportul faţă de poezie urmează această
deplasare, se loveşte de aceste variaţii : astfel, în jocul de
inserţiuni ale eului, ghicim în cele din urmă un altul,
intemporal, o tensiune care scapă paginii scrise, într-o
neîncetată corespondenţă cu lumea. Este vorba, aşadar,
de a elibera, într-un anume sens, carnea limbii de albul
paginii, de a socoti în linişte cuvintele ori a răspunde
chemărilor repetate ale artei pure într-un arhipelag de
Œ tăcere :
„Aţi văzut vreodată ochii unui copil bolnav ?
Gravitatea, tristeţea, nemărginita uimire în faţa durerii
care se citeşte acolo ? Asta este ceea ce am vrut
întotdeauna să exprim în poezie.“ (p. 128)
Poetica Anei Blandiana este un loc străbătut de
urgenţă, de irepresibila nevoie de a scrie : cea care te
face să cucereşti clipe de viaţă, care te ajută să enunţi
tăcerea într-o vreme într-atât de vorbăreaţă şi vâscoasă,
care te face, într-un sfârşit, să împingi cât mai departe
respiraţia ultimă. Este o poetică ce spune necontenit
sensul pe care îl capătă la Blandiana această libertate de
a căuta cuvinte pentru a le aşterne împreună, a le
articula, a le răspândi prin alţii. Experienţa scrisului se
întinde în real, ea o face pe Blandiana să pornească,
iarăşi şi iarăşi, la drum : un drum retras, desigur, dar
care are ecoul altor prezenţe.
Le rapport à la poésie suit bien ce déplacement,
se heurte à ces variations : ainsi, dans le jeu d’insertions
du moi, se devine finalement un autre, intemporel, une
tension qui transgresse la page écrite, dans une
perpétuelle correspondance avec le monde. Il s’agit,
donc, de dégager, en quelque sorte, la chair de la langue
du blanc de la page, d’égrener lentement les mots ou
répondre aux appels réitérés de l’art pur dans un
archipel de silence : Œ
« Avez-vous déjà vu les yeux d’un enfant malade ?
La gravité, la tristesse, l’infini étonnement devant la
douleur qui s’y lit ? C’est ce que j’ai toujours voulu
exprimer en poésie. » (p. 128)
La poétique de Blandiana est un lieu innervé par
l’urgent, l’irrépressible besoin d’écrire : celui-là même
qui vous fait gagner des instants de vie, qui vous aide à
énoncer le silence dans un temps si bavard et baveux,
qui vous fait, finalement, repousser au plus loin la
respiration ultime. C’est une poétique qui dit et redit
sans cesse quel sens revêt pour Blandiana cette liberté à
chercher des mots pour les assembler, les articuler, les
disséminer à travers les autres. L’expérience de l’écrit
s’inscrit dans le réel, elle permet à Blandiana de
reprendre inlassablement la marche : une marche
solitaire, sans doute, mais faisant écho à d’autres
LiterNet
présences.
Œ
 Aşa încât este de ajuns să ciuleşti urechea, să-i
urmăreşti firul vocii, s-o recunoşti printre atâtea alte
voci, cu tot ceea ce ascunde ea obscur, grav sau nesigur :
nu are vocaţia de a umple un gol, nici de a formula
limitele limbajului ; ea lasă numai, dacă se poate spune
astfel, să treacă viaţa atunci când este ascultată :
„Ceilalţi nu sunt decât tot atâtea proiecţii în afară
ale propriului eu, tot atâtea încercări de a crea alte
Œ variante posibile ale propriei personalităţi. Nu vezi şi nu
înţelegi decât ceea ce ai fi în stare să fii tu însuţi. Te
înconjoară atâţia oameni câţi ai fost în stare să creezi.
Descopăr astfel, fără măcar să o fi bănuit cu o clipă mai
înainte, reversul celebrei afirmaţii rimbaldiene. Nu numai
eu este un altul, ci şi ceilalţi sunt eu, în aceeaşi măsură şi
în aceeaşi singurătate.“ (p. 75)
Este aici o furie a verbului, dar şi echilibrul unei
mărturii : iată o carte ce trebuie citită dezlegat de
propriul centru de gravitaţie pentru a resimţi seninătatea
şi pentru a înţelege stigmatul ; pentru a te apropia de
transparenţă şi a participa la temeinicia cuvântului scris ;
o carte exorcizând evidenţa lumii pentru a alege o haltă.
Supravieţuirea sa este deja rod, darul oferit devenirii :
Il suffit, dès lors, de dresser l’oreille, suivre le fil de
sa voix, la reconnaître parmi tant de voix, avec tout ce
qu’elle cache d’obscur, grave ou imprécis : elle n’a pas
vocation à combler un vide, ni à formuler les confins du
langage ; elle laisse – simplement, si l’on peut dire –
passer la vie lorsqu’elle est écoutée :
« Les autres ne sont qu’autant de projections du
moi vers l’extérieur, autant de tentatives de créer
d’autres variantes possibles de sa propre personnalité. Œ
On ne voit et ne comprend que ce que l’on serait capable
d’être soi-même. On est entouré par autant d’hommes
que l’on a été capable de créer. Je découvre ainsi, sans
même l’avoir soupçonné un instant plus tôt, l’envers de
la célèbre affirmation rimbaldienne. Non seulement je est
un autre, mais les autres aussi sont moi, dans la même
mesure et la même solitude. » (p. 75)
Il y a ici la rage du verbe, comme l’équilibre d’un
témoignage : voici un livre qu’il faut lire dépouillé de son
centre de gravité pour éprouver le serein et pour
comprendre l’écorchure ; pour approcher la transparence
et participer à la justesse du mot écrit ; un livre
exorcisant l’évidence du monde pour y choisir une halte.
Sa survie est déjà le fruit, le don offert au devenir :
LiterNet
Œ
 „Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al şaselea
simţ, sentimentul prezenţei altuia în lumea
înconjurătoare. Altul mă priveşte din pietre, din plante,
din animale, din nori. Un altul care numai în clipele de
mare oboseală se numeşte Nimeni.“ (p. 154)
Trebuie citit, în acest credo, conştiinţa că ceva
rămâne chiar şi atunci când totul pare că se prăbuşeşte
în adâncurile de tristeţe sau de insignifianţă.
Œ Poezia lasă să se întrevadă realul în stare brută,
desigur, dar deschide privirea înspre un altundeva,
înlăuntru, dedesubt ori deasupra, dincolo de o linie care
desparte lumea, pur şi simplu, de restul lumii. În acest
interval se aşază privirea, căci „Cine vrea să înţeleagă
ceva nu cere certitudini, se mulţumeşte cu miracole.“ (p.
229). Fără îndoială, dar este vorba, pentru Blandiana, de
un miracol dezvăluit, cu adevărat real, pentru a spune
astfel, căci totul musteşte de însufleţire, chiar dacă, la
prima vedere, existenţa pare fragmentară : aici – un
început, dincolo – un capăt ; niciodată reproducerea
exactă a umanului, ci neguri, adâncimi, lumini,
izbucnirea unui gest, stingerea unei dorinţe, deschiderea
către un veşnic viitor.
« La poésie est celle qui m’a donné, comme un
sixième sens, le sentiment de la présence de l’autre dans
le monde environnant. Un autre me regarde caché dans
les pierres, les plantes, les animaux, les nuages. Un autre
qui ne s’appelle Personne que dans les moments de
grande fatigue. » (p. 154)
Il faut lire, dans ce credo, la conscience que
quelque chose reste même lorsque tout semble
dégringoler dans les abîmes de tristesse ou Œ
d’insignifiance.
La poésie laisse entrevoir le réel à l’état brut, bien
sûr, mais elle ouvre le regard vers le grand ailleurs, en
dedans, en dessous ou au-dessus, au-delà d’une ligne
qui sépare le monde tout court du reste du monde. Et
c’est dans cet entre-deux que le regard se pose, car
« Celui qui veut comprendre quelque chose n’exige pas
des certitudes, mais se contente de miracles. » (p. 229).
Sûrement, mais il s’agit, pour Blandiana, d’un miracle
révélé, bien réel, pour ainsi dire, car tout est gorgé de
vivacité, même si, au premier abord, l’existence semble
être partielle : ici – un commencement, ailleurs – un
avènement ; jamais la reproduction exacte de l’humain,
mais des brouillards, des creux, des clartés, la naissance
d’un geste, l’étouffement d’un désir, l’ouverture sur un
éternel avenir.
LiterNet
Œ
 Timpul nu trece aici, ci dăinuieşte. Stă dovadă Le temps ne passe pas ici, mais dure. J’en veux
materialitatea însăşi a acestor texte : publicate pentru pour preuve la matérialité même de ces textes : publiés
prima oară acum mai bine de douăzeci de ani (Coridoare pour la première fois il y a plus de vingt ans (Coridoare
de oglinzi, unde ies Antijurnalul şi fragmentele Spaima de oglinzi, où sortent l’Anti-journal et les fragments La
de literatură, apare în 1984, la Editura Cartea peur de la littérature, paraît en 1984, aux Éditions Cartea
Românească), rămân, cu toate acestea, în mişcare, sunt Românească), ils restent néanmoins en mouvement, sont
ele însele mişcare, rotire în jurul unui altundeva şi a unui eux-mêmes un mouvement, virevolte autour d’un
altceva – nomade, virtuale, ce stau să vină. De aici, poate, ailleurs et d’un autre, nomades, virtuelles, à venir. De là,
Œ această impresie ciudată de a se afla, încă de la primele peut-être, cette étrange impression de se trouver, dès Œ
fraze, în preajma unei prezenţe într-atât de familiare. les premières phrases, devant une si familière présence.
La Blandiana, spaţiul nu are unghiuri, nici stâlpi ; Chez Blandiana, l’espace n’a pas d’angles, ni
nu are solul dens, pământul bătătorit al celor atât de piliers ; pas de sol dur, cette terre ferme des êtres si sûrs
siguri de ei, încât nimic din taina lumii nu i-ar putea d’eux que rien du mystère du monde ne saurait les
vreodată atinge. Este un spaţiu deschis la nesfârşit, legat, toucher. C’est un espace infiniment ouvert, plié, déchiré
destrămat uneori : devenire, tranzitoriu, unde cea mai parfois : du devenir, du transitoire, où la moindre forme
neînsemnată formă ajunge să fie o forţă, şi unde scrisul devient une force, et où l’écriture s’apparente
se înrudeşte cu frângerea, cu diseminarea timpului, cu à l’arrachement, à la dissémination du temps, à
întrepătrunderea tărâmurilor : l’entrelacements des lieux :
„Scrisul nu este atât un mod de a supravieţui, cât « Écrire n’est pas tant une façon de survivre,
unul de a muri, un fel de a muri fără încetare, secundă de qu’une de mourir, mourir sans cesse, seconde après
secundă, până când nu mai poţi înceta vreodată să mori. seconde, jusqu’à ce que l’on ne puisse plus cesser de
Nemurirea nu este decât o moarte care nu se mai mourir. L’immortalité n’est qu’une mort qui n’en finit
termină.“ (p. 133) plus. » (p. 133)

LiterNet
Œ
 Dar din această moarte care nu se mai termină, Mais de cette mort sans fin, la réalité du texte
realitatea textului ne readuce la viaţă : este semnul unui vient nous rappeler à la vie : il est le signe d’une âme
suflet vertical şi senin. Scrisul înseamnă mereu verticale et sereine. Écrire est toujours ici un
îmblânzire aici, gestul care nu poate fi trăit decât în apprivoisement, le geste qui ne saurait être vécu qu’à
interiorul unui trup, care îl suportă şi a cărui l’intérieur d’un corps, qui le subit et dont la survie en
supravieţuire depinde de el. Viaţă şi vieţuire – dépend. Vie et survie – dispersées, répandues à travers
împrăştiate, răspândite printre cuvinte, prin cuvinte, les mots, par les mots, avec les mots. Ceci est l’espace
împreună cu ele. Acesta este spaţiul Anei Blandiana : fără de Blandiana : sans frontières, ni fin. Des choses y
Œ graniţe, fără deznodământ. Uneori se ivesc aici lucruri surgissent parfois, qui la guident, la conduisent d’une Œ
care o călăuzesc, o conduc de la o emoţie la alta şi o fac émotion à l’autre et la font avancer :
să înainteze : « Pour moi, la poésie est un avancement logique
„Pentru mine poezia e o înaintare logică din d’un mot à l’autre, d’une pierre à l’autre, sur la terre
cuvânt în cuvânt, din piatră în piatră, pe pământ solid, ferme, jusqu’à un endroit où le sens s’ouvre tout à coup,
până într-un loc în care sensul se deschide deodată par surprise, au-dessus du vide et s’arrête retenant son
neaşteptat deasupra golului şi se opreşte ţinându-şi souffle. Ce moment signifie tout, cette prise de
respiraţia. Acest moment este totul, această realizare a conscience du vide d’en dessous, cette brusque émotion
golului de dedesubt, această emoţie bruscă în faţa devant la limite assumée, cet arrêt, plus parlant que la
hotarului asumat, această oprire, mai revelatoare decât poursuite inconsciente du chemin au-dessus du gouffre.
continuarea inconştientă a drumului pe deasupra J’ai toujours préféré les questions sans réponse au
prăpastiei. Am preferat întotdeauna miraculosului miraculeux qui, finalement, en découle. » (p. 125)
întrebările fără răspuns din care se naşte în cele din De toute évidence, Blandiana voit-elle dans la
urmă.“ (p. 125) poésie la colonne vertébrale du monde ; ou bien le lit
Fără îndoială, Blandiana vede în poezie coloana d’un fleuve - pas de chose installée à jamais, aucun
vertebrală a lumii ; ori albia unui fluviu - nimic instalat signe de possession : ce n’est pas le verbe avoir qui est
pentru totdeauna, nici un semn al posesiunii : nu verbul important ici, mais le verbe être.
LiterNet
a avea este important aici, ci verbul a fi.
Œ
 Un a fi care este devenire, care spune posibilitatea, Un être qui est devenir, qui dit la possibilité,
mereu reînnoită, de a se afla lovit de mişcare, răsturnare, toujours renouvelée, de se trouver frappé par le
inversiune. Poezie însufleţită şi mereu schimbătoare. mouvement, le basculement, le renversement. Poésie
Căutare neobosită a unui Altundeva, sub impactul vive et toujours mouvante. Recherche perpétuelle d’un
emoţiei, care devine forţa de inerţie. Ea este cea care Ailleurs, sous l’impact de l’émotion, qui en devient la
limpezeşte tăcerile ; iar înţelesurile încep dintr-o dată să force d’inertie. Elle y purifie les silences ; et les sens
crească, precum cresc plantele, şi să stea împreună. commencent tout à coup à pousser, comme poussent les
Înălţate. Între pământ şi aerul liber. plantes, et à tenir ensemble. Debout. Entre la terre et le
Œ grand air. Œ

LiterNet
Œ
 Colecţia PONTIS
Să scrii pentru a trece dincolo, pentru ca fiecare
cuvânt să-şi afle suflul deasupra prăpastiei şi pentru a-ţi
lăsa la o parte, fără strângeri de inimă, obişnuinţele. Să
scrii pentru a prinde măsura însăşi a întunecatului, a
nepătrunsului, ajunsă călăuză în uitarea ieşirilor. Era
nevoie de o colecţie pentru a scoate la iveală aceste
scrieri ce ştiu să se dăruiască pe măsură ce înaintează, ce
spun lumea şi ritmurile ei într-o scandare fără de cusur,
purtate, cum sunt, de nelinişte, ce îndrăznesc şi să arate
clipa în care ieşi din tine, în care, numai prin harul
Œ cuvintelor, te îndrepţi către celălalt.
Pontis ar vrea să restituie zgomotele unor limbi, al
unor stânci ce se ciocnesc adesea în cerul gurii, şi pe
care le numim mai curând lirism. Pontis reface respiraţia
reîntoarsă în sine şi dusă mai departe, peste întinderea
glasurilor, între pereţi, frontiere, înlănţuiri de amărăciuni,
vieţi închegate într-o arătare devenită frenetică : astfel,
poemul caută aici un alt prezent, cel ce picură uneori
întristări, ce bate dincolo de aripi, cu toate verbele
desfăşurate. Apendice de trupuri rănite, aceste pasarele
se desfac de la o limbă către alta, fără vreo altă
suspensie decât teama de vid, de mişcarea înapoi, de
înlăturare. Sunt aruncări de privire peste veac ; salturi
înainte, plutirea suflului mai apoi, ceea ce se învârte, se
pierde câteodată în mâinile tălmaciului.
Collection PONTIS
Écrire pour passer de l’autre côté, pour que
chaque mot puisse respirer au-dessus d’un gouffre et
qu’il donne envie de quitter à jamais ses habitudes.
Écrire pour entendre la mesure même du sombre, du
clair-obscur, devenue guide dans l’oubli des issues. Il
fallait une collection pour montrer ces écritures qui
s’offrent à mesure qu’elles avancent, qui disent le monde
et ses rythmes dans une scansion sans faille, portées par
l’inquiétude, qui osent aussi raconter ce moment où l’on
sort de soi, où, par la seule grâce des mots, précisément,
on se meut vers les autres.
Pontis voudrait rendre ces bruits de langues, ces
Œ
rochers qui, souvent, s’entrechoquent dans le palais, que
l’on appelle plus couramment lyrisme. Pontis refait la
respiration retournée vers soi-même et portée encore
plus loin, sur le billot des mots, entre les murs,
frontières, les étreintes d’ennui, vies articulées sur une
présence devenue frénétique : ainsi, le poème choisit-il
ici un autre présent, celui qui suinte parfois les douleurs,
qui cherche l’ailleurs de ses ailes, tous verbes tendus.
Appendices des corps blessés, ces passerelles se
déploient d’une langue à l’autre, sans autre suspension
que la peur du vide, du recul, du renvoi. Ce sont des
œillades par-dessus le siècle ; sauts en avant, ensuite
lévitation de la respiration, ce qui vrille, chavire des fois,
entre les mains du traducteur.
LiterNet
Œ

Trebuie atunci să auzi strigătul naufragiatului,
biciul în gura celor poftiţi la masă. Sunt tăceri care urlă,
fântâni de zădărnicie, valuri care se lasă împinse.
Pontis spune impalpabila trecere şi, prin ea, ceva ce
este resimţit : un ecou, o oglindire, o taină – efecte ale
realului, întotdeauna, dar care se deschid către nesfârşita
aşteptare, dincolo de ea trecând ; uimirea în faţa
veşnicului : când vezi fără să priveşti, când auzi fără să
asculţi, când vorbeşti fără să scoţi un cuvânt.
Sistolă – diastolă, înăuntru – afară, opera pontis : o
(între)vedenie tulburătoare aici, o înşiruire de oglinzi,
Œ întregul timpului şi al spaţiului într-o experienţă poetică.
Este, în fiecare clipă, o energie care ţine doar de limbaj,
ducând după sine textul, prelungindu-se până ce privirea
poetului nu mai poate fi înfruntată.
Şi cum, de partea cealaltă a oglinzii, morţii îi
frământă pe cei vii, cum sunt vârtejuri, drumuri simple
ori dus–întors, cum există labirinturi şi linii drepte,
pagini albe şi pagini înnegrite, să vină, aşadar, pe lume
poemul, pentru ca o altă fiinţă să poată să-l inspire, să-l
expire, să spună :
Cunoaşte-te pe tine însuţi şi uită-te din când în când.
Luiza Palanciuc
Il vous faut entendre l’appel du naufragé, le fouet
dans la bouche des convives. Il y a là des silences qui
crient, des puits de vacuité, des flots qui se laissent
engloutir.
Pontis dit l’impalpable passage et, à travers lui,
quelque chose qui est éprouvé : un écho, un reflet, un
secret – effets de réel, toujours, mais qui s’ouvrent à
l’infinie latence, la débordant ; l’éblouissement de
l’illimité : lorsque l’on voit sans regarder, l’on entend
sans écouter, l’on parle sans dire mot.
Systole – diastole, dehors – dedans, opera pontis :
il y a là une (entre)vision troublante, une enfilade de
miroirs, l’entier du temps et de l’espace en une Œ
expérience poétique. Il s’agit à chaque instant d’une
énergie proprement langagière portant le texte, se
prolongeant jusqu’à ce que le regard du poète nous
devienne insoutenable.
Et parce que de l’autre côté du miroir les morts
tourbillonnent les vivants, parce qu’il y a des vertiges,
des trajets simples ou allers et retours, parce qu’il y a
des labyrinthes et des lignes droites, des pages blanches
et des pages noircies, advienne le poème pour qu’un
autre être puisse l’inspirer, puisse l’expirer, puisse dire :
Connais-toi toi-même et oublie-toi quelquefois.
Luiza Palanciuc
LiterNet
Œ