Ce este agresivitatea?

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea formă de comportament
orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice,
morale sau mixte.

Prin urmare, actul agresivităţii, al comportamentului agresiv poate fi îndreptat către obiecte, precum
casa, mobila, vesela, către fiinţele umane sau ambele. La polul opus agresivităţii se află co,portamentul
prosocial, despre care s-a mai discutat aici. Formele cele mai frecvente şi mai cunoscute ale
comportamentului agresiv sunt delincvenţa şi infracţionalitatea.

O definiţie mai completă a agresivităţii ar fi aceea că agresivitatea este orice formă e conduită orientată
către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri, distrugeri sau
daune.

Teorii ale agresivităţii si comportamentului agresiv

Multitudinea de teorii, de încercări de explicare a agresivităţii, de analiză şi interpretare demonstrează
faptul că nu există încă un consens între psihologii sociali cu privire la comportamentul agresiv, şi la
definirea agresivităţii. Nu doar atât, dar se pare că în cazul agresivităţii, fenomenul de "împrăştiere" a
punctelor de vedere este chiar mai mare decât în cazul altor fenomene psihologice.

Caracteristicile agresivităţii si comportamentului agresiv

Din perspectiva scopului urmărit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca scop
producerea unui rău unei alte persoane, în timp ce alte comportamente agresive au în principal ca scop
demonstrarea puterii sau masculinităţii agresorului, ambele demonstrate prin agresivitate.
Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, şi nu trebuie confundată sau identificată cu
delincvenţa sau cu infracţionalitatea. Agresivitatea nu implică întotdeauna un caracter antisocial.
Luptătorul de arte marţiale, în ring, poate avea un comportament agresiv. Totuşi, în acest caz, deli
există agresivitate, chiar explicită, nu putem vorbi de comportament antisocial. De asemenea, nici
situaţia inversă nu este întotdeauna valabilă; nu orice comportament infracţional, sau antisocial poate fi
însoţit de agresivitate. Agresivitatea nu înseamnă violenţă. Deşi de foare multe ori comportamente
agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea prezintă diferenţe fundamentale.
Violenţa se exprimă prin dorinţa clară de a vătăma, de a face rău, însă acest lucru se poate face şi fără
agresivitate, fără ca iniţiatorul să dea dovadă de comportament agresiv. De exemplu, otrăvirea unei
persoane, este într-adevăr un act agresiv, dar nu implică violenţă. Agresivitatea nu este întotdeauna
îndreptată în afara subiectului. Există situaţii când comportamentul agresiv se îndreaptă asupra
subiectului însuşi, în acest caz vorbind de comportament auto - agresiv. Dar şi aici se face distincţia
între actele auto agresive grave precum sinuciderea, auto mutilarea, şi a'comportamente auto agresive
uşoare,car pot periclita sănătatea, însă nu într-o manieră aşa evidentă. În acest ultim caz putem vorbi
de fumat, alcool, droguri, etc.

Formele agresivităţii
Dat fiind faptul că agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte complex, o
încercare de tipologizare este foarte dificilă. Criteriile cele mai frecvente după care se poate clasifica
agresivitatea sunt:

În funcţie de agresor sau de persoana care adoptă comportament agresiv, agresivitatea poate fi
clasificată în
» agresivitatea tânărului şi agresivitatea adultului
» agresivitatea masculină şi agresivitatea feminină
» agresivitatea individuală şi agresivitatea colectivă
» agresivitatea spontană şi agresivitatea premeditată

În funcţie de mijloacele utilizate în vederea finalizării intenţiilor agresive, putem împărţi

agresivitatea în:
Agresivitatea fizică şi agresivitatea verbală
Agresivitatea directă, care are efecte directe asupra persoanei agresate, şi agresivitatea indirecta, în
cazurile în care pot apare intermediari între agresor şi persoana agresată, victimă a comportamentului
agresiv

Clasificarea agresivităţii în funcţie de obiectivele urmărite:

Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit obţinerea unor beneficii, a unui câştig material
Agresivitatea ce are ca principal scop rănirea şi uneori chiar distrugerea victimei.

În funcţie de forma de manifestare a agresivităţii aceasta poate fi: agresivitatea violentă şi

agresivitatea non violentă agresivitatea latentă şi agresivitatea manifestă

Sursele agresivităţii
Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei categorii:

surse ce ţin de individ, de conduita şi de comportamentul acestuia

» frustrarea este una din cele mai des întâlniţi factori declanşatori ai agresivităţii
» atacul sau provocarea directă, de cele mai multe ori verbală, dar şi fizică, poate duce la »
comportamente agresive ale celui vizat.
» durerea, în formele ei fizică şi morală, poate duce la creşterea agresivităţii
» căldura este şi ea un factor declanşator al agresivităţii, fapt demonstrat de numeroase studii
» aglomeraţia este de asemenea un factor declanşator al comportamentelor agresive, fiind un agent
stresor pentru unii oameni
» accesul la materiale pentru adulţi (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la
intensificarea / declanşarea comportamentelor agresive. Deşi acest lucru a fost confirmat de unele
cercetări experimentale, alţi autori infirmă acest lucru

Surse din cadrul familiei

În această categorie, cele mai grave forme ale agresivităţii sunt bătaia şi incestul, având consecinţe
extrem de nefavorabile