PIATA ASIGURĂRILOR DE VIAȚĂ

Cuprins

Introducere..................................................................................................................................2
Capitolul 1. Asigurările de viaţă – cadrul legislativ, evoluţie,....................................................3
1.1. Cadrul legislativ european în domeniul asigurărilor de viaţă..........................................4
1.2. Evoluţia asigurărilor de viaţă în România.......................................................................6
1.3. Particularităţile pieţei asigurărilor de viaţă......................................................................8
Capitolul 2. Piaţa asigurărilor de viaţă din România................................................................11
2.1.Volumul, dinamica şi structura pieţei asigurărilor de viaţă............................................12
2.1.1. Prime brute subscrise..............................................................................................13
2.1.2. Indemnizaţii brute plătite (despăgubiri plătite).......................................................14
2.1.3. Rezerve tehnice constituite pentru asigurări de viaţă..............................................15
2.2.Caraterizarea ofertei........................................................................................................16
2.3.Caracterizarea cererii......................................................................................................20
Capitolul 3. Piaţa europeană a asigurărilor de viaţă..................................................................23
3.1. Caracterizarea pieţei europene a asigurărilor de viaţă...................................................23
3.1.1.Dezvoltarea sectorului asigurărilor de viaţă în estul Europei.................................26
3.1.2. Portofoliul investiţiilor asigurătorilor europeni......................................................27
3.1.3. Operatorii pieţei asigurărilor de viaţă în Europa.....................................................27
3.1.4. Solvency II. Recunoaşterea celei mai bune practici în managementul riscului......28
3.2. Piaţa românească a asigurărilor de viaţă........................................................................30
3.2.1. Prime brute subscrise la nivel european..................................................................30
3.2.2. Densitatea asigurărilor de viaţă...............................................................................32
3.2.3. Gradul de penetrare al asigurărilor la nivel european.............................................33
3.2.4. Indemnizaţii brute plătite........................................................................................33
3.2.5. Rezervele tehnice constituite în cadrul Uniunii Europene......................................34
3.2.6. Contracte în vigoare................................................................................................34
3.2.7. Numărul angajaţilor în sectorul asigurărilor de viaţă..............................................35
3.2.8. Oferta pieţei europene a asigurărilor de viaţă.........................................................35
Concluzii...................................................................................................................................41
Bibliografie...............................................................................................................................61

Introducere

Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a
constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţia şi înţelepciunea cu siguranţa unui
lucru împlinit.

2
 Asigurarea de viaţă reprezintă o formă inegalabilă de protecţie financiară a omului în
cazul producerii unui accident, a unei boli, a invalidităţii sau decesului.
Scopul lucrării este de a prezenta importanţa asigurărilor de viaţă atât asupra societăţii,
cât şi asupra individului.
Lucrarea este structurată pe trei capitole în care sunt prezentate elementele esenţiale şi
fundamentele, teoretice şi practice, ale asigurărilor de viaţă, precum şi contextul istoric al
acestora.
Primul capitol face referire la istoria asigurărilor de viaţă, modul în care au evoluat
odată cu economia românească, precum şi cadrul legislativ în care se desfăşoară activitatea de
asigurare. Tot în acest capitol sunt prezentate principalele caracteristici ale pieţei asigurărilor
de viaţă, dar la nivel teoretic.
În al doilea capitol se pune accent pe volumul, dinamica şi structura pieţei româneşti a
asigurărilor de viaţă, principalele companii care activează pe această piaţă şi problemele cu
care se confruntă.
În ultimul capitol este prezentată piaţa europeană a asigurărilor de viaţă, modul în care
industria asigurărilor contribuie la dezvoltarea economiei europene, noile practici în acest
domeniu. De asemenea, se face referire la piaţa europeană a asigurărilor de viaţă în
comparaţie cu piaţa românească, având loc o identificare a principalilor indicatori de
caracterizare a pieţei, a diferenţelor şi asemănărilor existente între ţările membre ale Uniunii
Europene.

Capitolul 1. Asigurările de viaţă – cadrul legislativ, evoluţie,

caracteristici

Asigurările de viaţă au reprezentat o necesitate în cadrul unei societăţi din cele mai
vechi timpuri.

3
 În România, sectorul asigurărilor de viaţă a cunoscut o dezvoltare propice, în special,
în perioada de după primul razboi mondial.
Odată cu dezvoltarea economiei şi a industriei asigurărilor de viaţă s-a manifestat
ideea liberei circulaţii a serviciilor şi capitalurilor, a pieţei unice europene a asigurărilor.

1.1. Cadrul legislativ european în domeniul asigurărilor de viaţă

În concepţia autorităţilor de reglementare ale Uniunii Europene, dezvoltarea pieţei

sectorului serviciilor financiare este o sursă a creşterii economice şi o modalitate de apariţie a
noi locuri de muncă, consideră Mirela Cristea. 1
,,Prin instituirea Comunităţii Economice Europene a fost consacrată şi libertatea
fundamentală care asigură libera circulaţie a serviciilor şi capitalurilor, domeniu care vizează
şi activitatea de asigurare.”2 Astfel, orice societate care are sediul social într-una din ţările
membre ale Uniunii Europene poate să-şi deschidă reprezentanţă într-un alt stat membru,
beneficiind de aceleaşi condiţii.
România a preluat în mare parte prevederile cuprinse în reglementările europene,
transpunându-le în legislaţia asigurărilor. Meritul apropierii de cerinţele europene îl are în
primul rând Legea 32/2000, care reglementează constituirea, organizarea şi funcţionarea
organismului de supraveghere a asigurărilor, numit Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,
precum şi constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor de asigurare din România. 3
,,Consiliul European a fost abilitat să emită directive care vizează coordonarea
dispoziţiilor legislative, regulamentare şi administrative ale statelor membre, care să asigure
instituirea şi funcţionarea pieţei în cadrul uniunii.”4
În domeniul asigurărilor de viaţă au fost adoptate trei generaţii ale Directivelor
comunitare.
În prima generaţie a Directivelor comunitare au fost elaborate două reglementări
specifice5:
• Directiva pentru asigurări de viaţă nr. 73/267/CEE care conţinea reguli uniforme în
1
Mirela Cristea, ,,Asigurări internaţionale”, Tipografia Universităţii din Craiova, Craiova, 2002, p. 227
2
Viorel D.Lăcătuş, ,,Asigurări de viaţă – fundamente teoretice şi practice”, editura Alma Mater, Cluj-Napoca,
2003, p. 37
3
Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor aprobată la 03.04.2000 şi
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 148 din 10.04.2000.
4
Viorel D. Lăcătuş, op. cit., p. 38
5
Mirela Cristea, Raluca Drăcea, Narcis E. Mitu, ,,Asigurări de viaţă şi fonduri de pensii”, editura Universitaria,
Craiova, 2007, p. 50

4
domeniul asigurărilor de viaţă şi prevedea libertatea înfiinţării de societăţi sau filiale ale unor
societăţi de asigurări dintr-o ţară membră într-o altă ţară membră, precum şi libertatea oferirii
de servicii de asigurări de viaţă.
• Directiva privind înfiinţarea şi funcţionarea companiilor furnizoare de asigurări de
viaţă, nr. 77/92/CEE. Această directivă a fost emisă în anul 1979 şi a urmărit armonizarea
controlului prudenţial prin introducerea marjei de solvabilitate şi a fondului minim garantat.
Directiva urmărea, de asemenea, să soluţioneze divergenţele decurgând din conflictul existent
între statele membre, în ceea ce priveşte companiile de asigurare ,,compozite” – viaţă şi non-
viaţă. Argumentul invocat împotriva ,,compozitelor” era acela că beneficiarii asigurărilor de
viaţă ar face parte din aceeaşi grupare financiară ca şi cei care deţin poliţe de asigurare non-
viaţă, considerate a fi mai puţin ,,consistente”.
A doua generaţie a Directivelor Comunitare reprezintă o continuare a eforturilor în
privinţa libertăţii de a oferi servicii de asigurări.
Prin această Directivă, protecţia consumatorului în asigurări era realizată prin
efectuarea distincţiei subtile între ,,libera prestare de servicii activă” (atunci când societatea de
asigurări, de la sediul de origine, ia iniţiativa contractării unui candidat la asigurare dintr-un
alt stat membru) şi ,,libera prestare de servicii pasivă” (situaţie în care un candidat la asigurare
are iniţiativa contractării unui asigurător dintr-un stat comunitar), caz în care ,,libertatea
activă” urmează să fie supusă unui control de care a fost exonerată ,,libertatea pasivă”.6
A treia generaţie a Directivelor Comunitare depăşeşte simplul cadru privind
constituirea şi libertatea oferirii de servicii de asigurări, bazându-se pe ample prevederi de
natură tehnică, financiară, comercială, cooperare şi distribuţie, în timp ce protecţia
consumatorilor a devenit o componentă esenţială în abordarea europeană.
Piaţa unică europeană a fost realizată prin finalizarea procesului de liberalizare
instaurat prin Directivele celei de-a treia generaţii care au impus un paşaport european al
asigurărilor cu regim de licenţă unică. ,,Paşaportul european sau paşaportul unic în domeniul
asigurărilor înseamnă că odată ce un asigurător a fost autorizat într-un stat membru, stat de
origine în care îşi are sediul principal, el este liber să îşi ofere spre vânzare produsele în orice
alt stat membru, stat acceptat.”7
Autorizarea societăţilor de asigurare are la bază acceptarea de către autoritatea de
supraveghere a ţării de origine care trebuie să evalueze8:
• Planul de afaceri;
6
Idem, p. 52
7
Mirela Cristea, Raluca Bercea, Narcis E. Mitu, op. cit., p.52
8
Idem, p. 53

5
 • Componentele fondului minim garantat;
• Calitatea acţionarilor;
• Reputaţia şi experienţa profesională.
Supravegherea financiară se află în competenţa exclusivă a autorităţii de supraveghere
din ţara care a eliberat autorizarea administrativă de funcţionare. Ea se realizează prin
inspectarea anuală a situaţiilor financiar-contabile, a solvabilităţii transferurilor de portofolii
şi a achiziţiilor.
Pentru a înfiinţa o reprezentanţă sau filială a unei societăţi de asigurare într-o altă ţară
comunitară, este necesară informarea autorităţii de supraveghere asupra următoarelor aspecte:
ţara în care se doreşte începerea operaţiunilor, programul activităţii şi agentul autorizat al
reprezentanţei.

1.2. Evoluţia asigurărilor de viaţă în România

Cu toate că cele mai multe surse indică faptul că asigurările în România au debutat la
sfârşitul secolului al XIX-lea, forme premergătoare ale acestora, cum ar fi protecţia realizată
pe baze mutuale, au apărut în secolul al IV-lea în Transilvania, fiind organizate în asociaţii
mutuale şi de întrajutorare. Breslele de meseriaşi din Transilvania se organizau în asociaţii
mutuale pentru stingerea incendiilor şi pentru asigurările de viaţă.9
Mirela Cristea susţine că cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă, apărute încă
din antichitate, sunt indemnizaţiile de deces pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare şi
asigurarea de rentă viageră.10
La 24 iulie 1844 a luat fiinţă ,,Institutul General de Pensii din Braşov”, fiind prima
societate de asigurare propriu-zisă şi având ca obiect asigurarea de viaţă.11
Procesul constituirii şi evoluţia societăţilor de asigurare în România s-a desfăşurat pe
fundalul fenomenului de centralizare, migrare şi expansiune a capitalului în asigurări. În anul
1871, când a luat naştere prima societate de asigurări în vechea Românie, denumită Dacia, cu
un capital de 3 milioane de lei, interesul stârnit în rândul populaţiei a fost deosebit. Susţinută
cu entuziasm de V. Boerescu, ministrul afacerilor externe, membru al primului consiliu de

9
Eva-Cristina Petrescu, ,,Marketing în asigurări”, editura Uranus, Bucureşti, 2005, p. 23
10
Mirela Cristea, ,,Asigurări internaţionale”, editura Reprograph,Craiova, 2003, p. 132
11
Viorel D. Lăcătuş, op. cit., p. 7

6
administrare a societăţii, Dacia a avut o contribuţie însemnată în procesul de modernizare a
României.12
În 1930, când au început să se practice toate tipurile de asigurări, prin Legea nr. 216 a
asigurărilor s-a înfiinţat Oficiul pentru supravegherea întreprinderilor private care încheiau
asigurări şi reasigurări, oficiu care funcţiona pe lângă Ministerul de Industrie şi Comerţ.13
Portofoliul de afaceri al societăţilor de asigurare în ramura viaţă la 31 decembrie 1935
însuma aproximativ 750.000 Ron, conform Anexei nr. 1.
În 1952 ia fiinţă ADAS (Administraţia Asigurărilor de Stat), societate cu capital
integral românesc, specializată în operaţii de asigurare, reasigurare şi comisariat de avarie.
Această societate a deţinut monopolul pe piaţa românească a asigurărilor până în 1990 când
prin H.G. 1279/1990 s-a desfiinţat, activele şi pasivele sale fiind preluate de Asigurarea
Românească SA (ASIROM), de ASTRA SA şi de CAROM SA.14
Forma preponderentă de instituţionalizare a activităţilor de asigurare a fost cea a
tontinelor sau a asociaţiilor mutuale de supravieţuire, aşa încât asigurările moderne împotriva
riscului de deces au pătruns relativ greu în toate straturile societăţii româneşti.15
În prezent, se constată nevoia crescândă a asigurărilor de viaţă, printre care mai
frecvente pe plan naţional şi mondial, sunt următoarele16:
• asigurarea unei protecţii financiare a familiei sau a celor dependenţi în caz de
deces;
• achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces, caz în care asigurarea
apare ca o garanţie pentru credite;
• alocaţia de urmaş;
• alocaţia de bătrâneţe;
• economisirea pentru eventuale cheltuieli viitoare;
• cheltuieli de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor în caz
de boală sau invaliditate temporară;
• investiţiile şi altele.
Aşadar, asigurările de viaţă au fost practicate în România din cele mai vechi timpuri,
în forme incipiente, acestea dezvoltându-se odată cu societatea românească, cu nevoile şi
aşteptările populaţiei.
12
http://www.consultantasigurari.ro/carteaasigurarilor/istoric.html
13
Gheorghe D. Bistriceanu, ,,Asigurări şi Reasigurări”, editura universitară, Bucureşti, 2006, p. 201
14
Ibidem
15
Dan Anghel Constantinescu, ,,Istoria asigurărilor în România”, Colecţia Naţională, Volumul I, Bucureşti,
2002, p. 113
16
Mirela Cristea, Narcis E. Mitu, Raluca Drăcea, op. cit., p. 24

7
 1.3. Particularităţile pieţei asigurărilor de viaţă

Asigurarea, desfăşurată conform condiţiilor contractuale în vigoare, se desfăşoară într-

un cadru specializat numit piaţă a asigurărilor de viaţă, locul unde cererea se întâlneşte cu
oferta.
,,Cererea pentru asigurare vine din partea persoanelor fizice şi juridice asigurabile,
dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, în timp ce oferta este reprezentată de anumite
organizaţii specializate care sunt autorizate şi capabile să desfăşoare o astfel de activitate.”17
În opinia autorului Dumitru G. Badea, termenul de piaţă este valabil atât pentru ţările
în care operează mai multe organizaţii de asigurare de viaţă, cât şi cele în care piaţa
funcţionează sub formă de monopol, existând o singură organizaţie de acest tip.18
O altă problemă legată de piaţa asigurărilor se referă la dimensiunea acesteia.
Elementul hotărâtor, care defineşte dimensiunea unei asemenea pieţe, îl constituie cererea de
asigurare.19
Cererea de asigurare este influenţată de caracteristicile populaţiei, respectiv de vârstă,
educaţie, sex, venit lunar, stare civilă, precum şi de convingerea acestora de necesitatea
încheirii unei poliţe de asigurare de viaţă.
Cererea de asigurare de viaţă vine din partea persoanelor fizice, care vor să încheie
contracte de asigurare pentru a se proteja pe ele şi familiile lor, în cazul producerii unui
accident, a unei boli, a invalidităţii sau a decesului, precum şi din partea unităţilor economice
preocupate să ofere securitatea salariaţilor lor.
Pe piaţa asigurărilor de viaţă există două tipuri de cereri: o cerere potenţială şi o cerere
efectivă. Cererea potenţială este mult mai mare, fiind reprezentată de totalul populaţiei unei
ţări, în schimb, cererea efectivă este redusă, fiind influenţată de puterea economică a
potenţialilor asiguraţi şi de convingerile acestora în legătură cu utilitatea asigurărilor de
viaţă.20
Multe persoane care au un grad redus de cultură în ceea ce priveşte asigurările de
viaţă, le consideră nefolositoare, manifestând interes spre alte tipuri de asigurări, respectiv
asigurarea autovehiculului personal, a casei etc .
17
Dumitru G. Badea, ,,Insurance & Reinsurance”, editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 143
18
Dumitru G. Badea, op. cit., p. 143
19
Iulian Văcărel, Florian Bercea, ,,Asigurări şi reasigurări”, editura Expert, Bucureşti, 2004, p. 92
20
Mirela Cristea, op. cit., p. 116

8
 ,,Mărimea pieţei de asigurare se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori21:
• numărul contractelor încheiate în perioada de referinţă;
• numărul poliţelor active;
• valoarea anuală a primelor de asigurare;
• cuantumul sumelor asigurate în perioada de referinţă;
• valoarea totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment
dat.”
Oferta de asigurare este reprezentată de societăţile comerciale de asigurare cu capital
privat, de stat sau mixt, de organizaţiile mutuale de organizare şi de tontine.
Societăţile de asigurare preiau asupra lor riscurile care ameninţă persoanele fizice şi
juridice, în schimbul unei prime, oferind o anumită certitudine în ceea ce priveşte siguranţa
financiară viitoare.22
Organizaţiile de asigurare de tip mutual sunt organizaţii care efectuează operaţii de
asigurare pentru membrii lor, având la baza principiul mutualităţii şi nu au drept scop
obţinerea profitului, ci ajutarea membrilor lor.23
Tontinele sunt asociaţii constituite pentru o perioadă determinată de timp, în decursul
căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală.24
Pe piaţa asigurărilor de viaţă, legătura dintre purtătorii cererii şi ofertei se poate realiza
în două modalităţi, şi anume25:
• direct, prin personalul societăţilor comerciale de asigurare sau al organizaţiilor de
tip mutual;
• indirect, prin mijlocirea unor agenţi intermediari, specialişti în asigurare, care
poartă denumirea de brokeri.
,,Agentul de asigurare este reprezentantul autorizat al unei companii de asigurare şi
oferă clienţilor potenţiali poliţele de asigurare ale acesteia.”26
Brokerul de asigurare este persoana juridică română sau străina ori societatea mutuala
autorizată în condiţiile legii, care, pentru clienţii săi, negociază sau încheie contracte de

21
Dumitru G. Badea , op. cit., p. 144
22
D. Anghel Constantinescu, M. Dobrin, M. Galea, A. Bejenaru, A. Năstase, ,,Managementul societăţilor de
asigurare”, editura Bren, Bucureşti, 1998, p. 17
23
http://www.portaldeasigurari.ro/traditie/trad_org.php
24
P. Tănăsescu, M. Dragotă, S. Lăzărescu, C. Şerbănescu, ,,Asigurări moderne de bunuri şi persoane”, editura
ASE, 2003, p. 97
25
Gh. N. Iosif, Al. Gherasim, N. Crişan, I. Galiceanu, G. Sauer, P. Tănăsescu, ,,Sistemul asigurărilor în
România”, editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p. 115
26
Eva-Cristina Petrescu, op. cit., p. 74

9
asigurare şi acordă alte servicii în legatură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu
regularizarea daunelor.27
Eva-Cristina Petrescu subliniază faptul că pe piaţa asigurărilor de viaţă există şi
societăţi specializate ce oferă servicii asociate activităţii de asigurare/reasigurare: inspectori
de risc, manageri de risc, constatatori de daune, evaluatori de daune, lichidatori de daune etc.28
Actori importanţi pe această piaţă sunt şi organismele care supraveghează activitatea şi
organizaţiile profesionale.
În România, organismul care supraveghează şi reglementează activitatea de asigurare
este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), iar una dintre cele mai importante
organizaţii profesionale este Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare
(UNSAR).
Legăturile care există între purtătorii cererii şi purtătorii ofertei sunt prezentate în
Anexa nr. 2.
Presupunând piaţa asigurărilor de viaţă ca fiind o piaţă cu concurenţă perfectă, rezultă
o serie de caracteristici: atomicitatea participanţilor, fluiditatea pieţei, mobilitatea perfectă a
factorilor de producţie, transparenţa pieţei şi omogenitatea produselor.29
Iulian Văcărel şi Florian Bercea susţin că piaţa asigurărilor este aproape opacă pentru
cei neavizaţi.30
Atomicitatea participanţilor reflectă situaţia în care pe piaţă activează un număr atât de
mare de ofertanţi şi solicitanţi astfel încât niciunul dintre participanţi nu poate influenţa de o
manieră sensibilă funcţionarea acesteia.31
Intrarea liberă în ramură şi libera circulaţie a capitalurilor sunt îngrădite de costurile
mari de intrare sau de ieşire, transparenţa este limitată de caracterul imaterial al produselor.32
Pe piaţa asigurărilor de viaţă nu se comercializează un singur produs, ci o paletă largă de
produse (servicii), constând în asigurări împotriva diferitelor riscuri (deces, accident,
îmbolnăvire etc).
Aşadar, piaţa asigurărilor de viaţă este o piaţă complexă, fiind caracterizată de
purtătorii cererii şi ai ofertei, de instituţiile de reglementare şi alţi intermediari existenţi pe
piaţă, de caracterul imaterial, intangibil al produselor comercializate.

27
http://www.portaldeasigurari.ro/asigurari/asig_broker.php
28
Eva-Cristina Petrescu, op. cit, p. 75
29
Iulian Văcărel, Florian Bercea, op. cit., p. 96
30
Idem, p. 97
31
Dumitru G. Badea, op. cit., p. 147
32
Eva-Cristina Petrescu, op. cit., p. 76

10
 Capitolul 2. Piaţa asigurărilor de viaţă din România

Piaţa românească a asigurărilor de viaţă depinde în mare măsură de gradul de

dezvoltare economică a ţării, de veniturile pe care le realizează şi pe care sunt dispuse să le
sacrifice persoanele fizice pentru a-şi proteja viaţa, integritatea corporală, familia.
Populaţia României este o populaţie cu o cultură destul de săracă în ceea ce priveşte
asigurările de viaţă, oamenii mergând pe principiul că lor nu li se poate întâmpla nimic rău,
deşi au văzut că accidentele se întâmplă.
Se spune că o regulă în a vinde asigurări de viaţă este să vinzi viitor, dar un viitor
pesimist, această tehnică putând fi aplicată şi pe piaţa românească.33

33
Cheris Shun-Ching Chan, ,,Creating a market in the presence of cultural resistance: the case of life insurance
in China”, 14 Ianuarie,Hong Kong, 2009, p. 1, după Zelizer

11
 2.1.Volumul, dinamica şi structura pieţei asigurărilor de viaţă

Piaţa românească a asigurărilor şi reasigurărilor a cunoscut o evoluţie interesantă în

ultimul deceniu, urmând evoluţia care a înregistrat-o şi economia României.
Evoluţia pieţei asigurarilor de viaţă a urmat un trend ascendent, în contextul noilor
modificări legislative care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 şi care au permis
asigurătorilor europeni intrarea pe piaţa românească de asigurări în baza principiului european
al liberei circulaţii a serviciilor.34
La data de 31.12.2007, desfăşurau activităţi în domeniul asigurărilor, conform
legislaţiei în vigoare, un număr de 42 de societăţi de asigurare din care 12 societăţi au
practicat şi asigurări generale şi asigurări de viaţă, 21 de societăţi au practicat numai asigurări
generale şi 9 societăţi au practicat numai asigurări de viaţă. La aceeaşi dată funcţionau 383 de
brokeri de asigurare.
În sectorul asigurărilor de viaţă, societăţile au raportat un număr de 7.350.448
contracte în vigoare la data de 31.12.2007, reprezentând 49% din totalul contractelor de
asigurare în vigoare existente la nivelul pieţei.35

În anul 2007, numărul angajaţilor a crescut de aproximativ 1,26 ori, de la 994 în 2006,
la 1260.36
Gradul de penetrare al asigurărilor de viaţă, exprimat ca raport între primele brute
subscrise şi PIB, în anul 2007 a ajuns la valoarea de 0,36%, comparativ cu anul 2006, când
acest indicator a fost 0,33% .
Piaţa locală a asigurărilor de viaţă este încă undeva printre ultimele la nivel european.
„În România rata de penetrare a asigurărilor de viaţă este de 0,4% din PIB, iar pentru asigurări
în total de 1,84% din PIB.” a declarat Cornelia Coman, diretorul general adjunct ING
Asigurări de Viaţă pentru ziarul ,,Gândul”.37
Densitatea asigurărilor de viaţă, indicatorul care raportează volumul primelor brute
subscrise la numărul populaţiei, a fost de circa 67,13 lei/locuitor, în creştere cu 14,13
Ron/locuitor faţă de anul 2006.

34 ***
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de
asigurări în anul 2007”, Bucureşti, 2008, p. 48
35
Idem, p. 49
36
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&plugin=0&language=en&pcode=tin00023
37
Cornelia Coman, ,,România este printre codaşele Europei la asigurările de viaţă”, Gândul, 25 Martie, 2008,
http://www.gandul.info/supliment-banii/romania-este-printre-codasele-europei-la-asigurarile-de-viata.html?
6448%3B2480778

12
2.1.1. Prime brute subscrise
În perioada 2003-2007 veniturile totale din primele de asigurare au înregistrat o
creştere semnificativă. Primele brute subscrise în anul 2007 au fost în valoare de
1.449.036.915 Ron, cu 26,46% mai mult decât în 2006, în creştere reală cu 19,45%.

Tabelul nr. 2.1. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări de viaţă

Prime brute Creştere nominală Creştere reală faţă

Anul subscrise din faţă de anul Rată inflaţie de anul anterior
asigurări de viaţă anterior (%) (%)
(Ron) (%)
2003 619.932.113 - 14,1 -
2004 746.025.160 20,34 9,3 10,10
2005 1.037.995.713 39, 14 8,6 28,12
2006 1.138.281.900 9,16 4,87 4,57
2007 1.449.036.915 27,30 6,57 19,45
Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul
2007

Având în vedere că ritmul de creştere al primelor brute subscrise în anul 2007, a fost
cu mult peste cel consemnat în anul anterior (când a fost de 9,16%), putem aprecia că în 2007
a avut loc o relansare a asigurărilor de viaţă. Între 2003 şi 2007, primele brute subscrise au
crescut de 2,34 ori, de la 619.932.113 lei la 1.449.036.915 lei.
Sectorul asigurărilor de viaţă cunoaşte o creştere semnificativă datorită modificărilor
produse pe piaţă în această perioadă: diversificarea ofertei, creşterea flexibilităţii şi
transparenţei produselor oferite de către asigurători, creşterea valorii despăgubirilor acordate,
creşterea nivelului profesional al personalului din acest sector.

13
 2,25%

33,66%
Clasa I
Clasa III
Alte clase
64,09%

Figura. nr. 2.1. Structura pe clase a primelor brute subscrise din asigurări de viaţă în
∗
2007

În acest grafic, este redată structura primelor brute subscrise pe clase de asigurări de
viaţă în anul 2007, astfel încât din categoria asigurărilor de viaţă, clasa I–Asigurări de viaţă,
anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare şi clasa III–Asigurări de viaţă şi anuităţi legate de
fonduri de investiţii au înregistrat cele mai mari valori ale primelor brute subscrise, respectiv
64,09% din total prime brute subscrise (reprezentând 928.664.474 Ron) şi 33,66%
(reprezentând 487.809.626 Ron în total). Împreună, cele două clase de asigurări menţionate au
generat astfel 97,75% din total prime brute subscrise de asigurări de viaţă în 2007. Celelalte
clase, respectiv clasa II-Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere, clasa IV-Asigurări
permanente de sănătate, clasa B1-Asigurări de accidente şi de boală şi clasa B2-Asigurări de
sănătate reprezintă doar 2,25% din totalul primelor brute subscrise, respectiv 32.562.814 Ron
aşa cum este redat şi în anexa 3.

2.1.2. Indemnizaţii brute plătite (despăgubiri plătite)

Pentru riscurile asigurate conform contractelor încheiate, societăţile de asigurare
achită asiguraţilor sume reprezentând indemnizaţiile de asigurare în momentul producerii
unor daune asigurate.
Conform datelor furnizate de CSA, în 2007, valoarea indemnizaţiilor brute plătite de
asigurătorii autorizaţi să practice asigurări de viaţă a fost de 187.698.017 Ron, reprezentând
5,72% din total indemnizaţii plătite în 2007 pe întreaga piaţă românească de asigurări.


Sursa: Prelucrare proprie conform tabelului din Anexa 3.

14
Comparativ cu anul 2006, acestea au înregistrat o creştere nominală cu 33,28%, respectiv o
creştere reală cu 25,06%.

Tabelul nr. 2.2. Dinamica indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări de viaţă

Indemnizaţii brute plătite Creştere anuală Creştere anuală

pentru asigurări nominal Rata inflaţiei reală
Anul
de viaţă (Ron) ă (%) (%)
(%)
2003 62.499.098 54,38 14,1 35,30
2004 75.280.471 20,45 9,3 10,20
2005 97.385.521 29,36 8,6 19,12
2006 140.824.709 44,61 4,87 37,89
2007 187.698.017 33,28 6,57 25,06
Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul
2007

În anexa nr. 4, este analizată structura pe clase a indemnizaţiilor brute plătite în 2007
pentru asigurări de viaţă care arată că un procent de 77,98% din valoarea totală a acestora a
fost aferentă clasei I-Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, iar un
procent de 19,40% a fost aferent clasei III-Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de
fonduri de investiţii (diferenţa de până la 100% fiind reprezentatăde indemnizaţiile plătite
pentru alte 4 clase). Şi în cazul indemnizaţiilor brute plătite, clasele I şi III au înregistrat cele
mai mari valori, respectiv 146.376.106 Ron şi 36.418.816 Ron.
În anul 2007, pentru clasa II-Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere, societăţile nu
au plătit indemnizaţii brute. Pentru clasa IV, B1 şi B2, au fost plătite indemnizaţii brute într-
un procent de 2,62%, respectiv 3.263.458 Ron pentru clasa IV, 221.294 Ron pentru clasa B1
şi 1.418.342 pentru clasa B2.

2.1.3. Rezerve tehnice constituite pentru asigurări de viaţă

Îm anul 2007, valoarea totală a rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurările
de viaţă a fost în valoare de 2.889.403.658 Ron, în creştere reală cu 21,12%, faţă de 2006.
Valoarea netă a rezervelor tehnice aferente asigurărilor de viaţă a fost în sumă de
2.859.605.759 Ron, ceea ce reprezintă 98,97% din valoarea rezervelor tehnice brute.

Tabelul nr. 2.3. Evoluţia rezervelor tehnice şi matematice brute pentru asigurările de viaţă

15
 Rezerve tehnice brute Rezerve Pondere rezerve
pentru asigurări de viaţă matematice brute matematice în total
Anul (Ron) (Ron) rezerve (%)
2003 861.970.638 588.810.152 68,31
2004 1.249.732.190 919.122.299 73,55
2005 1.829.665.245 1.319.814.929 72,13
2006 2.238.411.928 1.730.275.528 77,30
2007 2.889.403.658 2.269.584.825 78,55
Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul
2007
Cea mai mare componentă a rezervelor tehnice ale unui asigurător care practică
asigurările de viaţă este reprezentată de rezerva matematică, prin aceasta reflectându-se
orizontul lung de timp al business-ului. Ponderea rezervei matematice brute în totalul rezervei
tehnice brute aferente asigurărilor de viaţă a continuat să crească, de la 77,3%, la 31.12.2006,
la 78,55%, la 31.12.2007.
Conform anexei nr. 5, la 31.12.2007, rezervele de daune brute reprezentau doar
2,13% din totalul rezervelor tehnice brute aferente asigurărilor de viaţă, având o valoare de
31.595.021 Ron. Se remarcă însă faptul că aceste tipuri de rezerve au înregistrat o creştere
reală substanţială în 2007, respectiv cu 69,59%, faţă de nivelul existent la finele anului
anterior. La data analizată, rezervele tehnice brute constituite pentru clasele de asigurări de
viaţă I şi III au reprezentat 99,33% din totalul rezervelor tehnice brute aferente asigurărilor de
viaţă.

2.2.Caraterizarea ofertei

Orice piaţă este alcătuită din cerere şi ofertă, pe piaţa asigurărilor de viaţă existând,
evident, clienţi şi ofertanţi.
În ceea ce priveşte asigurările de viaţă, în ultimii ani, România a constituit o
oportunitate pentru multe dintre marile companii, intrarea acestora din urmă având efecte
benefice asupra pieţei concretizate în: diversificarea ofertei, creşterea calităţii produselor

16
oferite de către societăţile de asigurare, creşterea nivelului profesional al personalului din
sectorul asigurărilor, introducerea în practică a unor noi metode şi tehnici de marketing.38
Conform statisticilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în anul 2007, pe piaţa
asigurărilor de viaţă activau 21 de societăţi de asigurare, respectiv: ATE Insurance Romania,
AIG Life, Allianz Ţiriac, Ardaf, Asiban, Asirom, Astra, Aviva, BCR Asigurări de Viaţă, BT
Asigurări, OTP Garancia Asigurări, Cardif asigurări, Delta, EFG Eurolife Viaţă, Garanta,
Generali, Grawe, ING, Interamerican, KD LIFE Asigurări, Omniasig Life.
Din totalul societăţilor de asigurări de viaţă, 12 societăţi au practicat şi asigurări
generale şi asigurări de viaţă, iar 9 au practicat numai asigurări de viaţă.39
În România, cel mai utilizat canal de vânzare al asigurărilor de viaţă este cel prin
intermediul agenţilor proprii fiecărei companii. La sfârşitul anului 2003, asigurările de viaţă
se vindeau doar în procent de 10% prin intermediul brokerilor.40
Gradul de concentrare al pieţei asigurărilor de viaţă, în anul 2007, s-a menţinut la
acelaşi nivel ridicat ca în anul precedent, un procent de 94,53% din primele brute fiind
subscris de primele 10 societăţi.
Cu o cotă de piaţă de 34,58%, ING Asigurări de Viaţă rămâne lider pe piaţa
asigurărilor din România şi în anul 2007. Volumul primelor subscrise în această perioadă a
fost de 501.101.720 mil.Ron, compania înregistrând o creştere de 14,97% faţă de anul
precedent. Totuşi, ING pierde în anul 2007 mai mult de 3 procente din cota de piaţă.
Conform datelor furnizate de CSA, AIG Life se plasează pe locul al doilea în topul
companiilor de asigurări de viaţă din România. Valoarea estimată a primelor subscrise pentru
anul 2007 a fost de 219.721.825 mil. Ron, compania având astfel o creştere de 59,04% faţă de
anul 2006. Astfel, AIG câştigă 3 procente din cota de piaţă deţinând la sfârşitul anului mai
mult de 15% din totalul pieţei.

Tabel nr. 2.4. TOP 10 societăţi de asigurare - in functie de primele brute subscrise din
asigurări de viaţă

Nr. Societate Prime brute subscrise Pondere în total piaţă

Crt. (Ron) (%)

38
Eva C. Petrescu, Maria Ioncică şi Marian Petrescu, ,,Activitatea de marketing în contextul noilor tendinţe de
pe piaţa asigurărilor”, Revista de Marketing Online, vol. 1, nr. 4, Bucureşti, 2007, p. 10
39
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări
în anul 2007”, Bucureşti, 2008, p. 48
40 ∗∗∗
,, Care-i cel mai bun canal de vânzare”, Ziarul Financiar, Noiembrie, 2003, p. 30

17
 1 ING 501.101.720 34,58
2 AIG Life 219.721.825 15,16
3 Asiban 111.697.213 7,71
4 Allianz-Ţiriac 96.820.164 6,68
5 Asirom 93.083.713 6,42
6 Aviva 83.227.624 5,74
7 BCR Asigurări de Viaţă 82.767.788 5,71
8 Grawe 75.202.811 5,19
9 Generali 60.803.998 4,20
10 Omniasig Life 45.397.598 3,13
TOTAL 1.369.824.455 94,53
Alte societăţi 79.212.461 5,47
TOTAL GENERAL 1.449.036.915 100,00
Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul
2007
ASIBAN aproape a reuşit să îşi dubleze volumul primelor încasate din asigurări de
viaţă, acestea având în 2007 o valoare de 111.697.213 mil. Ron faţă de 61,38 mil. Ron în anul
precedent. Compania a urcat 4 locuri în topul companiilor de asigurări de viaţă ajungând la
finele anului 2007, pe locul al treilea.
Cea mai mare creştere din primele zece companii de asigurări de viaţă a fost
înregistrată de Asiban, care a urcat patru locuri în top, ajungând pe poziţia a treia.
ING Asigurări de Viaţă, AIG Life şi Asiban domină subscrierile pe segmentul
asigurărilor de viaţă, deţinând peste 50% din piaţă.
Indemnizaţiile brute plătite de asigurătorii autorizaţi să practice asigurările de viaţă
continuă să deţină un grad ridicat de concentrare, un procent de 69,68% din acestea fiind
înregistrat de 3 societăţi, respectiv societăţile Asirom, Omniasig Viaţă, ING Asigurări de
Viaţă.

Tabelul nr. 2.5. Indemnizaţii brute de asigurări de viaţă plătite de societăţi în 2007 şi
ponderea lor în total piaţă
Nr. Indemnizaţii brute plătite Pondere în total
Crt. Societate pentru asigurări de viaţă piaţă
(lei) (%)
1 AIG Life 4.480.999 2,39
2 Allianz-Ţiriac 3.929.431 2,09

18
 3 Asiban 12.930.577 6,89
4 Asirom 65.898.249 35,11
5 Aviva 8.938.061 4,76
6 BCR Asigurări de Viaţă 9.556.804 5,09
7 Generali 5.068.699 2,70
8 Grawe 5.051.618 2,69
9 ING Asigurări de Viaţă 30.078.783 16,03
10 Omniasig Life 34.824.453 18,5
TOTAL 180.757.674 96,30
Alte societăţi 6.940.343 3,70
TOTAL GENERAL 187.698.017 100
Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul
2007

În tabelul nr. 2.5. sunt prezentate societăţile care au înregistrat cele mai mari valori
ale indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări de viaţă şi care, cumulate, reprezintă 96,30%.
Pe primele trei locuri conform valorii indemnizaţiilor brute plătite se află Asirom cu suma de
65.898.249 Ron, Omniasig Viaţă cu 34.824.453 Ron şi ING Asigurări de Viaţă cu 30.078.783
Ron.
Pe piaţa asigurărilor de viaţă activează cele mai multe societăţi de asigurare cu capital
străin, iar dacă până în 1998, liderul incontestabil al pieţei a fost societatea de asigurare
Asirom, din 1999 pe primul loc se situează compania ING Nederlanden.
O problemă cu care se confruntă piaţa asigurărilor de viaţă se referă la lipsa de
transparenţă a ofertei. Agenţii de asigurări şi brokerii sunt instruiţi să le prezinte clienţilor
doar avantajele produselor, doar ,,ceea ce vor să audă”.
De asemenea, pentru a rezista pe piaţă şi pentru a deţine o cotă cât mai mare,
societăţile de asigurări trebuie să intre sub ,,umbrela” unui asigurător solid din străinătate sau
să se gândească la fuziuni, consideră Constantin Năstase, specialist Relaţii Publice la Allianz-
Ţiriac.41
Unele dintre cele mai cunoscute companii de pe piaţa asigurărilor au fost cumpărate
de Vienna Insurance Group, începând din anul 2001 - Unita, în 2002 – Agras, 2005 –
Omniasig, Asirom în 2007.42
41
Costel Stroescu, ,,UE subţiază piaţa asigurărilor din România”, Wall Street, 17 Mai, 2005, http://www.wall-
street.ro/articol/Finante-Banci/3121/UE-subtiaza-piata-asigurarilor-din-Romania.html
42 ∗∗∗
,,Austriecii, în pericol de poziţie dominantă pe piaţa asigurărilor”, Adevărul, 2 Aprilie, 2008,
http://www.ziare.com/Austriecii_in_pericol_de_pozitie_dominanta_pe_piata_asigurarilor-279763.html

19
 Piaţa asigurărilor de viaţă din România este o piaţă concurenţială, deoarece fiecare
organizaţie care îşi desfăşoară activitatea în acest sector este preocupată să-şi adjudece un
segment cât mai mare din cererea de asigurare.

2.3.Caracterizarea cererii

Necesitatea încheierii unei asigurări de viaţă provine dintr-o nevoie absolută a

fiecăruia, de a oferi protecţia financiară familiei, dependenţilor sau celor apropiaţi în cazul
decesului, în paralel cu alte avantaje pe care asigurătorii le pot oferi: economisire, pensie,
investiţii. Încheierea unei asigurări care să acopere riscul de deces este o problemă la care ar
trebui sa se gândească orice persoană, pentru a nu crea un dezechilibru în situaţia financiară a
urmaşilor dependenţi.
Aşadar, asigurările de viaţă răspund unor nevoi fundamentale ale omului: de protecţie,
de siguranţă, nevoi aflate pe a doua treaptă în ierarhia lui Abraham Maslow. 43
Cererea de asigurare de viaţă pe piaţa românească nu are un caracter uniform în ceea
ce priveşte distribuţia geografică, fiind concentrată în ariile geografice cu potenţial ridicat şi
în rândul populaţiei cu venituri peste medie.44
Conştientizarea şi manifestarea nevoii de protecţie a oricărui om, ca şi decizia de a
cumpăra o asigurare, sunt determinate de doi factori principali45:
• factori obiectivi: economici, financiari, sociali, familiali, educaţionali;
• factori subiectivi: experienţele anterioare, cunoaşterea avantajelor şi protecţiei
oferite de asigurare.
În condiţiile în care veniturile populaţiei sunt mici şi gradul de cuprindere al populaţiei
în asigurări de viaţă se menţine la un nivel scăzut.
Decizia de a cumpăra o poliţă de asigurare este influenţată şi de vârsta populaţiei.
Populaţia “vârstei a treia”, în continuă creştere numerică, este o categorie socială
vulnerabilă,cu probleme specifice faţă de celelalte segmente sociale. Asigurarea necesităţilor
populaţiei vârstnice pentru un trai decent, trebuie să acopere o gamă largă de preocupări, nu
numai în plan economic, dar şi social şi psihosocial. De aceea, acest proces de îmbătrânire va
duce la un moment dat la imposibilitatea statului de a întreţine partea inactivă a populaţiei şi
43
Eva-Cristina Petrescu, op. cit., p. 71
44
Idem, p. 109
45
Violeta Ciurel, ,,Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practice internaţionale”, editura All Beck,
Bucureşti, 2007, p. 17

20
astfel devine un lucru esenţial încheierea unei asigurări de viaţă care să ofere atât protecţia
financiară a urmaşilor în caz de deces, cât şi asigurarea unui trai liniştit la vârsta pensionării.46
Companiile de profil care activează pe piaţa românească au stabilit şi un profil al
clientului. Spre exemplu, cei mai mulţi clienţi ING au vârste cuprinse între 35-39 ani (20,6%),
fiind urmaţi de cei din categoria 30-34 ani (17,8%) şi 40-44 ani (16,6%). De asemenea, 45%
dintre clienţi au studii universitare şi 28% studii medii, iar 53,1% sunt bărbaţi. Profilul
clientului Generali Asigurări de Viaţă este cel al unei persoane ocupate, cu venituri medii spre
mari, foarte bine informată şi care realizează importanţa unei asigurări încheiate din timp atât
pentru sine, cât şi pentru familia lui.47
Densitatea asigurărilor de viaţă este mai mică de 0,5%, motiv pentru care România
prezintă cel mai ridicat potenţial din regiune pe segmentul asigurărilor de viaţă.48
Piaţa asigurărilor de viaţă nu este prin natura ei o piaţă omogenă, fiind formată din
consumatori care au particularităţi culturale şi economice specifice.49
Există numeroase probleme care guvernează piaţa asigurărilor de viaţă: probleme
legate de cadrul legislativ în care se desfăşoară activitatea, cât şi probleme legate de purtătorii
cererii. Mulţi dintre asigurători reclamă că se confruntă cu o serie de dificultăţi ce decurg din
nivelul extrem de redus al primelor de asigurare agreate de asiguraţi. 50
Societăţile de asigurare urmăresc o îmbunătăţire a acestui sector, însă trebuie să-şi
asume rolul de educator al conştiinţei românilor în privinţa transferului riscurilor financiare
asociate cu accidente, boli sau pierderi de viaţă, de la familie către gestionarii specializaţi-
asigurătorii. Astfel, ar contribui la creşterea gradului de cuprindere în asigurare al românilor şi
la mărirea gradului de penetrare a asigurărilor din total PIB.51
Un avantaj atribuit asigurărilor de viaţă îl constituie orientarea perspectivelor de
investire ale populaţiei prin intermediul instituţiilor bancare sau mobiliare, tradiţionale, către
asigurările de viaţă şi către fondurile mutuale, avantajul, în sine, constituindu-l componenta
de investiţie.

46
Daniela Pârvu, Magdalena Rădulescu, ,,Evoluţii financiare pe piaţa asigurărilor de viaţă în România”,
http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/44.pdf
47
Paul Barbu, ,,România este printre codaşele Europei la asigurările de viaţă”, Gândul, 25 Martie, 2008,
http://www.gandul.info/supliment-banii/romania-este-printre-codasele-europei-la-asigurarile-de viata.html?
6448%3B2480778
48 ***
,,Românii au cele mai puţine asigurări dintre locuitorii Europei de Est”, Ghiseul bancar, 24 Octombrie,
2007,http://www.ghiseulbancar.ro/articole/8/7445/Românii_au_cele_mai_puţine_asigurări_dintre_locuitorii
_Europei_de_Est.htm
49
Eva C. Petrescu, Maria Ioncică şi Marian Petrescu, op. cit., p. 10
50
Gregoriana Tudoran, ,,Sistemul asigurărilor din România – Prezent şi perspective”, Universitatea Petre Andrei,
Iaşi, 2006, p. 295
51
Gregoriana Tudoran, op. cit., p. 295

21
 Gregoriana Tudoran consideră că investirea populaţiei în asigurările de viaţă şi
fondurile mutuale constituie o alternativă de economisire pe termen lung, oferind, în plus,
protecţia financiară pe care alte produse nu o include.52
Prin urmare, populaţia României este atrasă de produsele care pe lângă componenta
investiţională, cuprind şi o componentă de protecţie (produsele Unit Linked). Este evidentă
preferinţa pentru plasamente pe piaţa monetară, depozite bancare şi titluri de stat, şi aceasta
nu atât din cauza nevoii de lichidităţi imediate, ci pentru că piaţa românească nu oferă prea
multe posibilităţi de investiţie.53
Asigurarea de viaţă este caracterizată prin prisma atitudinii românilor faţă de acest
produs54 astfel:
• Dificil de înţeles, fiind asociată cu un produs complex;
• Nerelevantă („beneficiarul nefiind «plătitorul»”) sau utilă doar celor cu ocupaţii
riscante („doar aceştia ar avea ceva de câştigat”);
• Produs obligatoriu, impus de bănci la solicitarea unui credit;
• Produs de lux pe care şi-l permit doar „cei cu posibilităţi materiale” şi dorit doar
de cei cu „mentalitate occidentala”;
• Dezavantajoasă datorită: primelor de asigurare mari, persoana asigurată nu
beneficiaza ea însăşi de suma asigurată, situaţia de lose-lose, lichiditate
limitată/fonduri blocate, suma asigurată fixă - fara posibilitatea unor beneficii
adiţionale.
Specialiştii sunt unanim de acord în a caracteriza mentalitatea majorităţii românilor
drept una de tip mioritic, şi anume "soarta mea este în mâinile Domnului". Populaţia
României nu are încredere în produsele de asigurări de viaţă, considerându-le dezavantajoase,
nerelevante, neavând suficienţi bani pentru a încheia poliţe de asigurare a vieţii lor sau
familiilor lor.
Pentru dezvoltarea acestui sector, românii trebuie să conştientizeze importanţa
încheierii unei poliţe de asigurare, beneficiile pe care le presupune atât din punct de vedere
investiţional, cât şi din punct de vedere al protecţiei oferite împotriva unor riscuri inerente,
care ameninţă viaţa şi integritatea individului.
52
Ibidem
53
Dan Anghel Constantinescu, ,,Management în asigurări”, Colecţia Naţională, Bucureşti, 2000, p. 54
Eryka Lang, ,,Vieţile românilor, asigurate doar în favoarea bancilor”, Wall Street, 30 Iunie, 2006,
http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/16040/Vietile-romanilor-asigurate-doar-in-favoarea-bancilor
.html
54
Eryka Lang, ,,Vieţile românilor, asigurate doar în favoarea bancilor”, Wall Street, 30 Iunie, 2006,
http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/16040/Vietile-romanilor-asigurate-doar-in-favoarea-bancilor
.html

22
 Capitolul 3. Piaţa europeană a asigurărilor de viaţă

Asigurarea este importantă pentru bunăstarea Europei. Ea serveşte pentru a proteja

societatea şi stimulează creşterea economică.
Tendinţa pieţei europene a asigurărilor de viaţă este de creştere continuă, într-un
procent diferit de la o ţară la alta datorită diferenţelor existente între statele membre ale
Uniunii Europene.

3.1. Caracterizarea pieţei europene a asigurărilor de viaţă

În pofida unui mediu macroeconomic caracterizat de o marjă lentă de dezvoltare

economică şi de creştere a inflaţiei, asigurările de viaţă au continuat să se extindă de-a lungul
timpului.55

55
Daniel Staib, Kurt Karl, Clarence Wong, ,,New Swiss Re sigma study - World insurance in 2007: emerging
markets leading the way”, Zurich, 24 Iunie, 2008, p. 1

23
 Conform datelor furnizate de CEA (Comitetul European de Asigurări), asigurătorii
europeni generează venituri din prime în valoare de 1.122 miliarde €, au peste un milion de
angajaţi şi investesc mai mult de 7.200 miliarde € în economie.
În anul 2007, sectorul asigurărilor a înregistrat o creştere lentă a primelor brute
subscrise de 1,2% în termeni reali (în anul 2006, primele brute subscrise au cunoscut o
creştere accentuată de 6,5%), ajungând la 1.122 miliarde €. Această creştere lentă a fost
rezultatul unei strânse competiţii între asigurători, în special în cadrul asigurărilor non-viaţă, a
diferenţelor economice existente la nivelul fiecărei ţări din cadrul UE şi a turbulenţelor
financiare înregistrate în semestrul al doilea al anului 2007 pe pieţele internaţionale.56
. În industria asigurărilor de viaţă, care deţine mai mult de 60% din totalul primelor
brute subscrise anual în Europa, anul 2007 este marcat de o încetinire a creşterii întrucât
volumul primelor a crescut cu doar 1,7% în termeni reali, faţă de 6,7% în 2006.57
Măsurată în ponderea primelor de asigurare în PIB, importanţa asigurării bazată pe
transferal riscului, a crescut cu aproximativ 1/3 între 1992 şi 2002 în Europa. Volumul
primelor brute plătite pentru asigurări de viaţă în PIB aproape s-a dublat în anii 1990 în
Europa, furnizându-le companiilor de asigurări un rol pronunţat în intermedierile financiare.58
Marea Britanie, cu mai mult de 30% din totalul primelor brute subscrise la nivel
european, este cel mai mare jucător al pieţei asigurărilor de viaţă. În 2007, Marea Britanie a
subscris prime de asigurări de viaţă în valoare de 350 miliarde $, fiind urmată de Franţa cu
187 miliarde $ şi Italia, aceasta din urmă subscriind 88 miliarde de $.
Primele brute subscrise din asigurări de viaţă în ţările din Europa Centrală şi de Est au
fost în valoare de 18 miliarde $, situându-se sub nivelul celorlalte zone ale Europei. Însă, în
ceea ce priveşte creşterea reală a acestora faţă de anul 2006, anul 2007 a înregistrat o creştere
semnificativă de 17%.

Tabel nr .3.1. Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări de viaţă în anul 2007

Prime din asigurări de Creşterea reală

Ţări viaţă anuală
(miliarde USD) (%)
Marea Britanie 350 22,50

56 ∗∗∗
CEA, ,,European Insurance in Figures”, CEA Statistics, nr. 36, Bruxelles, Octombrie, 2008, p. 9
57
Ibidem
58
Peter Haiss, Kjell Sumegi, ,,The relationship between insurance and economic growth in Europe: a theoretical
and empirical analysis”, Empirica, nr. 35, Viena, 2008, p. 408-409

24
 Germania 102 -1,30
Franţa 187 -4,30
Italia 88 -13,60
Ţările din Europa Centrală şi de Est 18 17,00
Sursa: Swiss RE, ,,New Swiss Re sigma study - World insurance in 2007: emerging
markets leading the way”, Zurich, 24 Iunie, 2008, p. 3

Din punct de vedere al creşterii reale anuale, ţările Europei Centrale şi de Est se află
imediat după Marea Britanie, liderul pieţei. Germania, Franţa şi Italia au înregistrat scăderi ale
valorii primelor brute subscrise în 2007 faţă de anul 2006.
Puncte importante ale afacerilor cu ,,viaţă” în Uniunea Europeană59:
• tendinţa spre prime unice, pensii şi produse de anuităţi a continuat să conducă
vânzările în ţările unde se manifestă o îmbătrânire a populaţiei, această populaţie
fiind orientată spre produsele de pensii private;
• dezvoltarea economiilor din pieţele emergente, cu o populaţie relativ tânără şi o
extindere a clasei de mijloc, conduc la o vânzare orientată spre toate tipurile de
asigurări de viaţă;
• criza severă de credit şi turbulenţele existente pe pieţele financiare la sfârşitul
anului 2007, în special în S.U.A, nu au afectat în mod semnificativ piaţa
asigurărilor de viaţă.
Alte probleme care s-au manifestat de-a lungul timpului în industria asigurărilor au
fost legate de protecţia ,,consumatorilor” asigurărilor de viaţă, a drepturilor şi obligaţiilor
asumate atât de asiguraţi, cât şi de asigurători în comercializarea unui contract de asigurare.
Conform specialiştilor în domeniu, în trecut, abordările legislative pentru protecţia
consumatorului au fost destul de diferite în domeniul financiar, în special în sectorul
asigurărilor. Înainte de anii ’90, principala idee în multe ţări a fost reglementarea companiilor,
a produselor şi preţurilor în beneficiul deţinătorilor de poliţe. Această abordare a pieţei
asigurărilor a funcţionat multe decade fără a produce insolvenţe majore şi pierderi pentru
consumatori. În prezent, competiţia şi supravegherea din domeniul asigurărilor au ca scop
întreţinerea interesului consumatorului şi atragerea de noi clienţi, această ultimă abordare
fiind mult mai eficientă în cadrul sectorului asigurărilor de viaţă.

59
Daniel Staib, Kurt Karl, Clarence Wong, op. cit., p. 1

25
 La sfârşitul secolului 20, odată cu tendinţa creării pieţei unice europene şi a
globalizării serviciilor financiare şi a serviciilor de asigurări, a avut loc concentrarea puternică
a comerţului internaţional cu asigurări şi fuzionări importante între marile societăţi de
asigurare, între grupurile bancare şi de asigurări, rezultând adevăraţi coloşi financiari a căror
valoare de piaţă creşte continuu, cum sunt societăţile Allianz, Llozds TSB, ING Group,
Generali, ABN AMRO. Aceste fuzionări exprimă tendinţa de concentrare a ofertei
internaţionale, care vor domina piaţa în acest domeniu.60
Concentrarea marilor grupuri de asigurări are ca efect capacitatea de a oferi servicii
financiare şi de asigurări la nivel mondial astfel încât să poată rezista competiţiei globale şi, în
acelaşi timp, să poată beneficia de o diversificare mult mai adecvată a riscurilor. Aşadar,
potrivit datelor publicate de L'Argus de L'Assurance la finele lui 2007, primele 20 de grupuri
în ordinea mărimii din Europa au generat în 2006 un volum de subscrieri de peste 775 mld. €,
creşterea comparativ cu anul precedent păstrându-se la un nivel constant, de 10%. Aproape
350 mld. € din acest volum reprezintă suma primelor brute subscrise de aceste grupuri pe
pieţele naţionale ale bătrânului continent, în timp ce restul de subscrieri, puţin sub 426 mld. €,
au fost consemnate în exteriorul pieţelor de provenienţă.61
O altă trasătură a pieţei asigurărilor de viaţă se reflectă în coexistenţa mai multor
forme de organizare distinctive. Există multe companii mari, multinaţionale, care vând atât
asigurări de viaţă, cât şi non-viaţă, prin intermediul unor serii de filiale. Autorii
publicaţiei ,,Market structure and the efficiency of European insurance companies: A
stochastic frontier analysis.” consideră că aceste companii ar trebui să se specializeze pe o
singură linie de produse.62

3.1.1.Dezvoltarea sectorului asigurărilor de viaţă în estul Europei

Anul 2007 a fost marcat de o creştere lentă, volumul primelor brute subscrise din
asigurări de viaţă majorându-se cu un procent de aproximativ 0,1% în termeni reali.
Primele brute subscrise din asigurări de viaţă au înregistrat o creştere cu aproximativ
14 miliarde €, de la 674 miliarde € în 2006 la 688 miliarde € în 2007. Creşterea volumului
primelor într-un procent redus se datorează înregistrării a două situaţii: o scădere a primelor

60
Mirela Cristea, op.cit., p. 115
61
Andreea Ionete, ,,Doar profit pentru primele 20 de grupuri europene”, 10 Ianuarie, 2008,
http://www.1asig.ro/Doar-profit-pentru-primele-20-de-grupuri-europene-articol-13,90-30845.htm
62
Paul Fenn, Dev Vencappa, Stephen Diacon, Paul Klumpes, Chris O’Brien, ,,Market structure and the
efficiency of European insurance companies: A stochastic frontier analysis”, Journal of Banking & Finance, nr.
32, Londra, 12 Septembrie, 2007, p. 89

26
brute subscrise de 0,4% în primele 15 state membre ale Uniunii Europene şi o creştere de
peste 20% în noile 12 state membre ale Uniunii Europene.

Tabelul nr. 3.2. Dinamica primelor brute subscrise din asigurări de viaţă în Europa
Anu Prime brute subscrise din Creşterea nominală faţă Creşterea reală faţă
l asigurări de viaţă (miliarde €) de anul anterior (%) de anul anterior (%)
2006 673,9 - -
2007 688,3 2,1 0,1
Sursa: CEA, ,,Annual Report 2007-2008”, Bruxelles, 2008

Indicatorii ţărilor centrale şi estice ale Europei, care în continuare deţin o cotă redusă
a asigurărilor de viaţă pe piaţa europeană (aproximativ 2,5%), s-au amplificat datorită creşterii
economice, dezvoltării regimurilor profesionale. Diminuarea primelor brute subscrise în
vestul Europei demonstrează faptul că piaţa a ajuns la un anumit nivel de maturitate (primele
brute încasate/locuitor erau aproximativ 1200 € în 2007, faţă de 680 € în anul 1998). 63

3.1.2. Portofoliul investiţiilor asigurătorilor europeni

Portofoliul de investiţii al asigurătorilor europeni, estimat la valoarea de piaţă,
totalizează în anul 2007, 7.284 miliarde €, reprezentând 55% din PIB.64
Acest volum corespunde unei creşteri reale de 2,3% faţă de 4,8% în 2006 şi 10,5% în
2005. Evoluţia întregului portofoliu de investiţii este în principal determinată de afacerile cu
asigurări de viaţă, deoarece investiţiile industriei asigurărilor de viaţă deţin mai mult de 80%
din total. Încetinirea creşterii observată în 2007 este datorată, în principal, creşterii ratei
dobânzilor în majoritatea ţărilor UE, precum şi performanţelor slabe ale burselor europene, în
a doua jumătate a anului 2007. 65
Portofoliul de investiţii al societăţilor de asigurări de viaţă atingea, în anul 2007,
valoarea de 5.897 miliarde €, reprezentând o creştere reală de 2,3% faţă de 4,3% în 2006 şi
11,7% în 2005. Marea Britanie şi Franţa sunt cei mai mari jucători ai pieţei, întrucat împreună
întrunesc 53% din totalitatea investiţiilor la nivel european.

3.1.3. Operatorii pieţei asigurărilor de viaţă în Europa

63 ***
CEA, ,,European Insurance in Figures – Key Data 2007”, CEA Statistics, nr. 34, Bruxelles, Iulie, 2008, p. 7
64 ∗∗∗
CEA, ,,European Insurance in Figures – Key Data 2007”, CEA Statistics, nr. 36, Bruxelles, Octombrie,
2008, p. 9
65
Ibidem

27
 În 2007, au fost aproximativ 5300 de companii care desfăşurau activitate de asigurare
în cele 33 de ţări ale Comitetului European de Asigurări. Numărul companiilor de asigurări
din Europa a scăzut în cele 15 ţări, vechi membre ale Uniunii Europene, în decursul ultimului
deceniu, reflectând valul de fuziuni şi achiziţii, care a avut loc la sfârşitul anilor ’90. În cele
12 noi state membre ale UE, unde pieţele de asigurări sunt noi şi încă se extind, numărul
companiilor a crescut.
Cifrele provizorii pentru anul 2007 indică o îmbunătăţire a ocupării forţei de muncă în
industria europeană asigurărilor de viaţă. După cinci ani consecutivi de declin, în principal,
ca urmare a a procesului de consolidare, numărul angajaţilor în domeniu a crescut cu 0,2% în
2007, ajungând la aproximativ 990 mii de oameni. Privind structura forţei de muncă, în
funcţie de datele disponibile, majoritatea angajaţilor din Europa lucrează full-time (87% în
2006), deşi ponderea lucrătorilor full-time se caracterizează printr-o scădere lentă, în ultimii
zece ani.
În ceea ce priveşte canalele de vânzare, bancassurance-ul reprezintă principalul canal
de vânzare al asigurărilor de viaţă în ţările vestice ale Europei. Cu toate acestea, rolul acestui
canal de vânzare rămâne limitat în două mari pieţe: Germania şi Marea Britanie. Ca şi în
sectorul asigurărilor non-viaţă, agenţii joacă un rol important în distribuirea poliţelor de
asigurări de viaţă. Brokerii conduc piaţa asigurărilor de viaţă în Marea Britanie, Slovacia,
Irlanda şi Luxembourg. În cele mai multe ţări, vânzările directe se realizează prin intermediul
angajaţilor companiilor, aceste canale fiind utilizate într-un procent mai mare în sectorul
asigurărilor non-viaţă. Vânzările prin telefon, internet sau mail sunt în general,
nesemnificative ca număr.

3.1.4. Solvency II. Recunoaşterea celei mai bune practici în managementul riscului.
La 10 iulie 2007, Comisia Europeană a lansat proiectul numit Solvency II pentru a
crea un nou sistem de solvabilitate al asigurătorilor, scopul acestui proiect constând în
protecţia asiguraţilor şi a beneficiarilor poliţelor, integrarea pieţei unice europene a
asigurărilor şi creşterea competitivităţii asigurătorilor şi reasigurătorilor.
Solvency II este noua legislaţie europeană propusă pentru a reglementa cerinţele de
capital ale societăţilor de asigurare, întărind regimul prudenţial privind asigurătorii. Unii
analişti consideră că noua legislaţie va determina chiar o diminuare a primelor de asigurări,
ca urmare a reducerii costurilor şi rezervelor obligatorii de către companiile din domeniu.66
66
Călina Mihali, ,,Solvency II aduce costuri de 3 miliarde de euro pentru asiguratorii europeni”, 4 iulie, 2007,
Standard, http://www.standard.ro/articol_5405/solvency_ii_aduce_costuri_de_3_miliarde__de_euro_pentru_
asiguratorii_europeni.html

28
 Directiva Solvency II a Comisiei Europene (CE) propune un cadru legal comun
privind solvabilitatea companiilor de asigurări şi reasigurări care operează în Europa, ce ţine
cont de profilul de risc al asigurătorilor. Directiva aduce schimbări majore în reglementările
privind solvabilitatea pentru asigurătorii din UE, procesul necesitând o analiză continuă a
riscurilor.67
Majoritatea participanţilor indică faptul că un asemenea cadru al Solvency II va creşte
transparenţa, conducând la o dezvoltare a sectorului asigurărilor de viaţă.
Solvency II urmăreşte să dezvolte piaţa unică europeană a asigurărilor, bazându-se pe
principiile economice pentru măsurarea eficienţei activităţii de asigurare.
O analiză complementară bazată printre altele pe interviuri cu reprezentanţii diferitelor
companii existente pe piaţa europeană a asigurărilor estimează că, iniţial, costurile de
conformitate vor fi între 2-3 miliarde €, costurile administrative anuale încadrându-se în
intervalul 300-500 milioane €, dacă acest cadru al Solvency II va recunoaşte cele mai bune
practici existente pe piaţă.68
La solicitarea CE, Comitetul European al Supraveghetorilor în Asigurări şi Pensii
Ocupationale (CEIOPS) deruleaza studii cantitative de impact (QIS) şi simulări ale impactului
privind propunerile noilor cerinţe asupra resurselor financiare ale asigurătorilor.69
Spre deosebire de Solvency I, Solvency II ţine cont de profilul de risc al asigurătorilor,
iar necesitatea dezvoltării acestuia s-a născut pe fondul creşterii competiţiei, a continuei
integrări a pieţelor de capital, dezvoltării tot mai puternice a conglomeratelor financiare,
precum şi a apariţiei de noi canale de vânzare.
Conform specialiştilor în domeniu, Solvency II are o structură similară celei din
domeniul bancar, cu trei piloni: cerinţe cantitative; activităţi de supraveghere; raportare şi
transparenţă.
O companie de asigurări nu mai poate opera în momentul în care se afla sub limita
minima de capital. De asemenea, un asigurător aflat sub nivelul necesar de capital pentru
încadrarea în limita de solvabilitate va fi nevoit sa discute remedierea situaţiei cu autoritatea
de reglementare care îl supraveghează. Sub Solvency II, companiilor le va fi impusă
menţinerea unui nivel de capital disponibil, pentru a diminua probabilitatea de a intra în

67
Dan Buruiană, ,,De la solvabilitatea pe societate la cea pe fiecare risc in parte”, 24 Mai, 2008,
http://www.financiarul.com/articol_3897/de-la-solvabilitatea-pe-societate-la-cea-pe-fiecare-risc-in-parte.html
68 ∗∗∗
CEA, ,,Annual Report 2006-2007”, Bruxelles, 2007, p. 13
69
Dan Buruiană, ,,De la solvabilitatea pe societate la cea pe fiecare risc in parte”, 24 Mai, 2008,
http://www.financiarul.com/articol_3897/de-la-solvabilitatea-pe-societate-la-cea-pe-fiecare-risc-in-parte.html

29
insolvabilitate tehnică, sub pragul de un caz la 200. Adoptarea directivei va duce la creşterea
încrederii asiguraţilor în sistem.70
Aşadar, prin implementarea Solvency II, se urmăreşte îmbunătăţirea activităţii
desfăşurate pe piaţa asigurărilor de viaţă, a calităţii serviciilor oferite astfel încât să se asigure
un randament maxim, constând în creşterea profiturilor societăţilor, precum şi în satisfacerea
nevoilor clienţilor.
Solvency II este o metodă a îmbunătăţirii cadrului legislativ european în domeniul
asigurărilor de viaţă, un pas spre crearea pieţei unice europene, urmărind stabilirea unui
singur supraveghetor pentru grupuri, a unor norme şi reguli funcţionabile la nivelul întregii
pieţe europene.

3.2. Piaţa românească a asigurărilor de viaţă

în raport cu cea europeană

Asigurările au un rol esenţial în menţinerea unui echilibru în economia europenă,

contribuind la bunăstarea acesteia.
În contextul tendinţei de îmbătrânire a populaţiei şi a unui viitor nesigur în ceea ce
priveşte nivelul pensiilor, asigurările de viaţă au un potenţial ridicat în numeroase ţări
europene.

3.2.1. Prime brute subscrise la nivel european

Piaţa asigurărilor de viaţă din România este o piaţă în curs de dezvoltare, care a
înregistrat o creştere semnificativă în ultimii ani.
Conform ponderii primelor brute subscrise în total prime brute subscrise la nivel
european, în anul 2006, România se afla pe locul 27, devansând ţări precum Malta, Lituania,
Estonia, Irlanda şi Letonia. În 2006, ponderea primelor brute subscrise de societăţile de
asigurări de viaţă din România a fost de 0,03%, înregistrându-se o scădere de 0,006 %
comparativ cu anul 2005.
În anexa 6 este detaliat ponderea primelor brute subscrise ale fiecărei ţări membre a
Uniunii Europene în totalul primelor brute subscrise la nivel european.

70
Ibidem

30
 În 2006, asigurătorii români au subscris prime brute de 199.000.000 €, din care
valoarea primelor subscrise pentru produsele Unit Linked este de 109.848.000 €, reprezentând
un procent de 55,2% din total. Din restul sumei de 89.152.000 €, s-au subscris prime brute
pentru asigurări tradiţionale în valoare de 77.383.936 € şi prime brute pentru asigurări
suplimentare în valoare de 11.768.064 €.
Conform anexei 7, pe primul loc în clasament se află Marea Britanie, asigurătorii
englezi subscriind prime brute în valoare de 196.346 milioane €, reprezentând circa 29,6% din
totalul primelor brute subscrise la nivel european. După cum se observă din anexă, populaţia
engleză manifestă interes spre produsele de asigurări tradiţionale, acestea deţinând un procent
de 74,8% din totalul primelor brute subscrise în Marea Britaniei, această înclinaţie a
populaţiei manifestându-se şi în Franţa, unde procentul primelor brute subscrise pentru
asigurările de viaţă tradiţionale se menţine la 24,7%. Primele brute subscrise de asigurătorii
francezi în domeniul asigurărilor de viaţă au fost în valoare de 140.203 milioane €, Franţa
aflându-se astfel pe locul al doilea în topul ţărilor europene din punct de vedere al primelor
brute subscrise.
3,16%
1,13%
1,76% 1,09% 0,03% Marea Britanie
1,29%
1,87%
Franţa
1,89%
Germania
1,91%
Italia
2,75%
29,65%
3,10%
Olanda
Spania
3,40% Belgia
Elveţia
3,91% Suedia
Danemarca
Irlanda
Luxembourg
10,51% Portugalia
Norvegia
Austria
21,24%
11,32%
Alte ţări
România

Figura nr. 3.1. Ponderea primelor brute subscrise pe ţări în total prime brute subscrise în
∗
Europa


Sursa: Prelucrare proprie conform anexei 6.

31
 Pe locul 3 în clasament se află Germania, asigurătorii subscriind prime brute în
valoare de 74.714 milioane €. În această ţară, asemănător Franţei şi Marii Britanii, populaţia
manifestă un interes sporit spre asigurările tradiţionale, ponderea primelor brute subscrise
pentru asigurări Unit Linked menţinându-se la un nivel scăzut de doar 12,1%.
Ponderea redusă a primelor brute subscrise a asigurărilor de viaţă din România în
totalul primelor subscrise la nivel european se datorează slabei culturi a populaţiei, nivelului
redus al veniturilor/locuitor, precum şi cadrului legislativ sărac existent în acest sector de
activitate.

3.2.2. Densitatea asigurărilor de viaţă

În anul 2006, densitatea asigurărilor de viaţă în România a fost de 9 €/locuitor. La
nivelul pieţei europene a asigurărilor de viaţă, din punct de vedere al acestui indicator de
caracterizare al pieţei, România se află pe ultimul loc, respectiv pe locul 31.
În România, cererea potenţială de asigurări de viaţă este foarte mare, find reprezentată
de populaţia României (21.565.119 – populaţia României în anul 2006, conform rapoartelor
Institutului Naţional de Statistică), însă cererea efectivă se menţine la un nivel scăzut datorită
unor influenţe de ordin economic.

423
Luxembourg
168 154
806 270
137
Marea Britanie
906 514 Irlanda
382 208 123
Elveţia
308
1.395 869 Danemarca
1.181 582
9
Franţa
Belgia
1.580
Norvegia
Olanda
1.611 Suedia
25.266 Italia
1.949 Germania
Austria
Portugalia
Finlanda
2.229 Spania
Malta
2.300 Cipru
Slovenia
2.431 Grecia
Ungaria
2.929 3.241 Cehia
Polonia
Slovacia
Alte ţări
România
∗
Figura nr. 3.2. Densitatea asigurărilor de viaţă în Europa

Sursa: Prelucrare proprie conform anexei 8.

32
 În acest grafic se evidenţiază densitatea asigurărilor de viaţă la nivelul fiecărui stat al
Uniunii Europene. Dacă în graficul care exprimă ponderea primelor brute subscrise, Marea
Britanie este pe primul loc, în ceea ce priveşte densitatea asigurărilor de viaţă, statul lider este
Luxembourg. În anul 2006, densitatea asigurărilor de viaţă aferentă Luxembourgului a fost de
25.266 €/locuitor. Însă, acest indicator este influenţat de numărul mare de mare de cetăţeni
străini care au tranzitat teritoriul Luxembourgului în 2006.

3.2.3. Gradul de penetrare al asigurărilor la nivel european

În România, gradul de penetrare al asigurărilor de viaţă, în anul 2006, a fost de 0,33%,
în scădere cu 0,03 puncte procentuale faţă de anul 2005. Luând în calcul acest indicator,
România se află pe locul 27, alături de Islanda, Turcia şi Letonia. Pe primul loc se află
Luxembourg, cu un grad de penetrare al asigurărilor de 35,1%, fiind urmat de Marea Britanie
cu un procent de 10,3%, aşa cum este redat şi în anexa 9.

3.2.4. Indemnizaţii brute plătite

În anul 2006, valoarea totală a indemnizaţiilor brute plătite de asigurătorii români
autorizaţi să practice asigurările de viaţă a fost de aproximativ 64.000.000 €. Conform datelor
furnizate de CEA, România a plătit indemnizaţii brute pentru asigurări de viaţă Unit Linked
într-un procent de 49,8%, respectiv 31.872.000 €, iar din 32.128.000 €, au fost platite
indemnizaţii brute pentru asigurări suplimentare în valoare de 2.763.008 € şi asigurări de viaţă
tradiţionale în valoare de 29.364.992 €.
Analizând tabelul din anexa 10, luând în considerare indemnizaţiile brute plătite,
România se află pe poziţia 24 în Europa, pe locurile inferioare României aflându-se ţări
precum Croaţia care a plătit indemnizaţii brute de 57 milioane €, Malta cu 39 de milioane €
indemnizaţii brute plătite, Estonia , Lituania, Letonia şi Turcia.
Indemnizaţiile brute plătite de către societăţile româneşti pentru asigurări de viaţă
Unit Linked deţin o pondere ridicată datorită tendinţei crescânde a cererii de produse de
asigurări care cuprind atât o componentă investiţională, cât şi o componentă de protecţie.
Conform anexei 10, primul loc în clasamentul indemnizaţiilor brute plătite pentru
asigurări de viaţă se află Marea Britanie cu 207.356 milioane €, fiind urmată de Franţa cu
75.382 milioane € şi Germania cu indemnizaţii brute plătite în valoare de 66.447 milioane €.
În aceste ţări, plata indemnizaţiilor brute pentru asigurările tradiţionale deţin cea mai ridicată
cotă din totalul indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări de viaţă.

33
3.2.5. Rezervele tehnice constituite în cadrul Uniunii Europene
În România, în anul 2006, valoarea totală a rezervelor tehnice brute constituite pentru
asigurările de viaţă a fost de 396.000.000 €. Analizând situaţia la nivel european, România se
află pe locul 27 din punct de vedere al valorii rezervelor tehnice constituite. În anul 2006,
57,8% din totalul rezervelor tehnice constituite de societăţile româneşti au fost pentru
asigurările Unit Linked (228.888.000 €), restul fiind constituite pentru asigurările tradiţionale,
respectiv 163.991.520 € şi pentru asigurările suplimentare, 2.328.480 €, după cum este redat
şi în anexa 11.
Marii conducători ai pieţei asigurărilor de viaţă, Marea Britanie, Franţa şi Germania,
îşi menţin poziţiile şi în ceea ce priveşte rezervele tehnice brute constituite. Marea Britanie
conduce clasamentul, valoarea totală a rezervelor tehnice constitute la sfârşitul anului 2006
fiind de 2.081.306 milioane €.

3.2.6. Contracte în vigoare

În sectorul asigurărilor de viaţă, societăţile româneşti de asigurări de viaţă au raportat
un număr de 2.378.469 de contracte în vigoare, poziţionând România pe locul 18 în cadrul
clasamentului european.

1193811

1200000

1000000 782697
800000
600000 401961

400000

200000
0
Unit Linked Asigurări tradiţionale Asigurări suplimentare

Figura nr. 3.4. Numărul contractelor de asigurări de viaţă pe categorii de asigurări

∗
existent la sfârşitul anului 2006, în România


Sursa: Prelucrare proprie conform anexei 11.

34
 În România, ponderea numărului contractelor de asigurări de viaţă Unit Linked în
vigoare la sfârşitul anului 2006 este redus la 16,9%, respectiv 401.961 contracte. Asigurările
tradiţionale şi cele suplimentare sunt în număr de 1.976.508, însă cea mai mare pondere este
deţinută de către asigurările suplimentare, numărul contractelor în vigoare fiind de 1.193.811.
Aşa cum este prezentat în anexa nr. 12, pe ultimul loc în clasamentul ţărilor din
Europa după numărul de contracte în vigoare la sfârşitul anului 2006, se află Slovacia, cu
7.427 de contracte, iar pe primul loc Marea Britanie, cu 100.935.561 contracte.

3.2.7. Numărul angajaţilor în sectorul asigurărilor de viaţă

Numărul angajaţilor în sectorul asigurărilor de viaţă diferă de la o ţară la alta.
În România, în ceea ce priveşte numărul de persoane angajate cu contract de muncă, la
31.12.2006 în evidenţele societăţilor de asigurare figurau 17.282 persoane, în creştere cu
2.872 persoane faţă de anul 2005. Această creştere s-a datorat atât autorizării de noi societăţi
de asigurare, cât şi dezvoltării activităţii desfăşurate de societăţile care existau deja.
Brokerii de asigurare au raportat un număr de 1.362 persoane angajate cu contract de
muncă, în creştere cu 222 persoane faţă de 2005. Cu privire la agenţii cu care colaborează,
asigurătorii au raportat un număr total de 28.180 (în scădere cu 670 persoane faţă de 2005),
iar brokerii un număr de 3.700 persoane (în creştere cu 2.628 persoane faţă de 2005).
Germania este ţara care are cel mai mare număr de angajaţi în industria asigurărilor de
viaţă, respectiv 233.300, în 2005, această poziţie menţinându-se şi în anul 2006, deşi numărul
angajaţilor în asigurări a scăzut cu 7600 de persoane. În 2006 şi 2005, cei mai puţini angajaţi
în domeniul asigurărilor de viaţă au fost în Lichtenstein, 223 de angajaţi şi respectiv, 170 de
angajaţi. Această ţară îşi menţine poziţia şi din punct de vedere al altor indicatori de
caracterizare a pieţei asigurărilor de viaţă, spre exemplu - densitatea asigurărilor, primele
brute subscrise, gradul de penetrare al asigurărilor, nefiind menţionată în toate rapoartele
CEA datorită activităţii restrânse în domeniul asigurărilor

3.2.8. Oferta pieţei europene a asigurărilor de viaţă

Referitor la oferta pieţei asigurărilor de viaţă, piaţa europeană este diversificată,
cunoscând o dezvoltare propice de-a lungul timpului.
Jucătorii clasaţi în topul 20 al celor mai mari grupuri de profil din Europa în 2006,
sunt aceiaşi din anul precedent, cu o singura excepţie: Eureko a reintrat în cursă, pe locul 18,
direct de pe 22, evoluţie datorată progresului semnificativ consemnat pe piaţa de asigurări de

35
sănătate din Olanda, ţara de provenienţă, în urma recentei privatizări a sistemului de sănătate
naţional.
Clasamentul celor mai mari grupuri de asigurări a rămas şi în 2006 sub dominaţia
Allianz şi Axa, achiziţia Winterthur de către aceasta din urmă plasând compania franceză
ceva mai aproape de liderul european, în termenii cifrei de afaceri.
Reculul înregistrat de asigurătorul Generali pe piaţa italiană a ocazionat părăsirea
podiumului în favoarea grupului britanic Prudenţial, specializat pe asigurări de viată. În
continuare, pana la pozitia a 10-a, se clasează, în ordine, grupurile Aviva, ING, Aegon, Legal
& General, Zurich şi CNP.
Din punct de vedere al evoluţiei, Aviva şi Prudenţial castigă câte un loc, Aegon două,
Generali şi ING pierd câte un loc, în timp ce Zurich coboară două. Asemenea primilor doi
asigurători din top, Legal & General şi CNP şi-au păstrat şi în 2006 poziţia în Top 10. În a
doua jumătate a clasamentului, cea mai mare evoluţie, de patru poziţii până pe locul 12
aparţine britanicilor de la Standard Life, ajunşi din urmă de Credit Agricole care au urcat un
loc comparativ cu 2005, pana pe 11. BNP Paribas din Franţa a avansat doua poziţii pana pe
17, iar belgienii de la Fortis se menţin pe 15.
În ceea ce priveşte reculurile, acestea au însemnat două locuri în cazul grupurilor OLD
Mutual, ocupantului poziţiei 13, Ergo (16), Groupama (19) şi Swiss Life (20), şi doar unul
pentru germanii de la Talanx, care au coborât pe 14.

36
 Sw sslif e
Groupama
Eureko
BNP Parisbas
Ergo
Fortis
Talanx
Old Mutual
Standard Lif e
Credit A gricole
CNP
Zurich
Legal & General
A egon
ING
A viva
Generali
Prudential
A xa
A llianz

0 20.000 40.000 60.000 80.000 100.000

Prime nete subscrise din asigurări non-viaţă

Prime nete subscrise din asigurări de viaţă
Total prime nete subscrise

Figura nr. 3.6. Top 20*cele mai mari grupuri din Europa

Niciunul din grupurile din clasament nu a înregistrat însă pierderi, profiturile din
activitatea prestată de acestea în 2006 reprezentând 5,82% din totalul de subscrieri. Potrivit
L'Argus de L'Assurance, ponderea primelor 20 de grupuri în industria europeană de asigurări
a urcat de la 52,5% în 2005, la 54,9% confirmând încă o data tendinţa de concentrare a pieţei
de profil, accentuată puternic şi în anul 2007.71

*
Sursa: Prelucrare proprie conform tabelului din anexa 13.
71
Andreea Ionete, ,,Doar profit pentru primele 20 de grupuri europene”, 10 Ianuarie, 2008,
http://www.1asig.ro/Doar-profit-pentru-primele-20-de-grupuri-europene-articol-13,90-30845.htm

37
 În anul 2006, la nivelul întregii pieţe activau un număr de 1.290 de grupuri de
asigurări de viaţă, dintre care primul loc era ocupat de către Marea Britanie, cu 154 grupuri.
Pe ultimele locuri în acest clasament se află Estonia, Letonia şi Malta cu 5 grupuri de
asigurări de viaţă.
În anul 2006, în România îşi desfăşurau activitatea 6 grupuri de asigurare, conform
graficului nr. 3. 5.

160 154
138
140 134

120
97
100 89

80 70 68
61
60 52
42
40 36
26 24 22
19
20 15 12
6 5
0
GB ES FR DE IT NL DK LU IE CH AT TR SE CZ HU NO CY RO MT
∗
Figura nr. 3.5. Numărul companiilor de asigurare în anul 2006, pe ţări în cadrul Europei

În anexa 14, sunt prezentate cele mai importante grupuri de asigurări existente la
nivelul fiecărei pieţe naţionale din cadrul Uniunii Europene. Astfel, în Marea Britanie, grupul
numărul 1 pe piaţă este Norwich Union.
Asigurătorii îşi pot vinde produsele direct clienţilor sau prin intermediul agenţilor
proprii sau a intermediarilor independenţi.72
Cele mai utilizate canalele de vânzare de către asigurătorii europeni sunt: brokerii,
angajaţii proprii, agenţii de asigurare şi instituţiile financiare.
În România, asigurătorii îşi vând produsele de asigurări de viaţă individuale prin
intermediul angajaţilor (13,3%), agenţilor (76,3%), brokerilor (2,2%), instituţiilor financiare
(8%) şi direct, într-un procent de 0,1%.

Tabel nr. 3.3. Canale de vânzare a asigurărilor de viaţă la nivel individual


Sursa: CEA, ,, European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33, Bruxelles, Mai, 2008
72 ∗∗∗
CEA, ,,Topography of EU2 - Description of markets, products and distribution”, Bruxelles, 2006, p. 114

38
 Instituţii Alte
Ţara Angajaţi Agenţi Brokeri Direct Total
financiare canale

Belgia 13,4% 1,8% 29,8% 53,8% 1,2% 100,0%

Estonia 39,0% 2,1% 0,3% 58,4% 0,2% 100,0%
Spania 1,7% 17,6% 3,4% 76,6% 1% 100,0%
Franţa 13,0% 5,2% 11,0% 68,5% 2,2% 100,0%
Marea Britanie 21,3% 71,4% 7,3% 100,0%
Italia 5,9% 13,0% 80,9% 0,2% 100,0%
Malta 3,0% 3,0% 2,0% 77,0% 15% 100,0%
Olanda 4,0% 56,0% 27,0% 14,0% 101,0%
Polonia 4,6% 62,9% 1,3% 30,1% 1% 100,0%
Portugalia 3,3% 12,0% 0,7% 84,0% 100,0%
Romania 13,3% 76,3% 2,2% 8,0% 0,1% 100,0%
Slovenia 2,0% 75,0% 16,0% 7,0% 100,0%
Slovacia 6,0% 60,1% 33,9% 100,0%
Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

Conform specialiştilor în domeniu, vânzarea prin intermediul consultanţilor proprii,

oferă asigurătorilor români cel mai mare avantaj. Asigurătorii au încredere în utilizarea
acestui canal de vânzare deoarece consultanţii sunt instruiţi în interiorul societăţii pe care o
reprezintă, fiind motivaţi prin bonusurile oferite să încheie cât mai multe poliţe. Vânzarea prin
intermediul brokerilor poate determina anumite probleme, constând în prezentarea
portofoliului unei firme în defavoarea alteia. Aceştia sunt orientaţi spre nevoile
consumatorilor şi nu al societăţilor în sine, determinând clientul să cumpere produsul care-i
satisface cel mai bine nevoile şi aşteptările. Acestă cacteristică a vânzării prin intermediul
brokerilor reprezintă un atuu pentru dezvoltarea sectorului deoarece urmăreşte nevoile
clienţilor, un obiectiv urmărit în cadrul pieţei româneşti.
Conform tabelului nr. 3.3., asigurătorii români folosesc ca mijloc principal de vânzare
a asigurărilor de viaţă individuale agenţii de asigurări, în acest fel asigurându-se atât controlul
forţei de vânzări, cât şi calitatea vânzărilor, deoarece consultanţii tratează această ocupaţie cu
mult profesionalism.73

73
Monica Stăncescu, ,,Cum se vând cel mai bine asigurările”, 8 Martie, 2005, Curierul Naţional,
http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/1298/Cum-se-vand-cel-mai-bine-asigurarile.html

39
 În Marea Britanie, nu există diferenţieri între angajaţi şi agenţii de asigurări.
Asigurătorii englezi folosesc ca intermediari în procesul de vânzare al asigurărilor de viaţă
individuale, brokerii, într-un procent dominant de 71,4%. În această ţară, brokerii prezintă
portofoliul de asigurări de viaţă al companiilor pe care le reprezintă, clienţilor, altor brokeri şi
intermediari.74

100%
90%
80%
70% Alte canale
60% Direct
50% Instituţii financiare
40% Brokeri
30% Agenţi

20% Angajaţi

10%
0%
BE ES GB MT Nl PL PT RO SI
∗
Figura nr. 3.7. Canale de vânzare ale asigurărilor de viaţă pentru grupuri

În ceea ce priveşte canalele utilizate pentru vânzările de asigurări de viaţă pentru

grupuri, asigurătorii români pun accent pe vânzarea prin intermediul angajaţilor (45,5%), a
consultanţilor de asigurări (27,6%), a instituţiilor financiare 23,2% şi a brokerilor (3,7%).
O ţară care poate fi comparată cu România din punct de vedere al canalelor utilizate
pentru vânzarea asigurărilor pentru grupuri este Polonia, asigurătorii polonezi utilizând ca
intermediari de bază tot angajaţii proprii, aceştia deţinând un procent de 53,9% din canale
utilizate.
Asigurătorii englezi utilizează şi în vânzarea de asigurări de viaţă pentru grupuri ca
intermediari principali, brokerii.

74 ∗∗∗
CEA, ,,Topography of EU2 - Description of markets, products and distribution”, Bruxelles, 2006, p. 117

CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33, Bruxelles, Mai, 2008

40
 Concluzii

În România, asigurările de viaţă au apărut din cele mai vechi timpuri, formele
premergătoare ale acestora fiind indemnizaţiile de deces pentru acoperirea cheltuielilor de
înmormântare şi asigurarea de rentă viageră.

41
 Implementarea prevederilor europene în România s-a realizat prin intermediul Legii
32/2000 care reglementează atât constituirea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, cât şi a societăţilor de asigurare care activează pe piaţa
românească.
Anul 2007 va rămâne unul de referinţă pentru România, ca fiind anul aderării la
Uniunea Europeană. Pentru industria asigurărilor din România, 2007 a însemnat totodată
aniversarea a 15 ani de supraveghere şi control a unei pieţe libere şi concurenţiale.
Schimbările produse în anul 2007, în sectorul asigurărilor de viaţă, au reprezentat nu
numai oportunităţi de vânzare preponderent pentru acţionarii români, ci şi o consolidare a
companiilor pe fondul intensificării concurenţei venite de peste hotare în baza paşaportului
european al liberei circulaţii a serviciilor. Astfel, începand cu data de 1 ianuarie 2007, orice
asigurător sau intermediar în asigurări, autorizat în oricare din celelalte state membre ale
Spaţiului Economic European (SEE), poate activa în Romania, fie direct, fie prin intermediul
unei sucursale, fara ca pentru aceasta sa aiba nevoie de încă o autorizaţie din partea Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor.
Prin adoptarea celor trei generaţii ale directivelor europene s-a urmărit:
• libertatea înfiinţării de societăţi sau filiale ale unor societăţi de asigurări dintr-o
ţară membră într-o altă ţară membră;
• libertatea oferirii de servicii de asigurări de viaţă în toate statele membre ale
Uniunii Europene;
• armonizarea controlului prudenţial prin introducerea marjei de solvabilitate şi a
fondului minim garantat.
Piaţa asigurărilor de viaţă este caracterizată prin intermediul cererii şi ofertei,
organismelor de supraveghere şi reglementare, societăţilor specializate ce oferă servicii
asociate activităţii de asigurare/reasigurare.
Legătura dintre purtătorii cererii şi ofertei se realizează prin personalul societăţilor
comerciale de asigurare sau prin mijlocirea unor agenţi intermediari, specialişti în asigurare,
care poartă denumirea de brokeri.
Conform caracteristicilor prezentate în capitolul II, piaţa asigurărilor din România este
o piaţă liberă şi concurenţială, ,,tânără”, cererea de produse de asigurări fiind în plin proces de
ascensiune. Acest lucru este demonstrat de evoluţia de-a lungul timpului, a primelor brute
subscrise, a gradului de penetrare al asigurărilor, a densităţii asigurărilor de viaţă, de numărul
societăţilor de asigurare şi reasigurare, numărul angajaţilor din domeniu. Conform datelor

42
furnizate de Eurostat, în anul 2007, numărul angajaţilor a crescut de aproximativ 1,26 ori, de
la 994 în 2006, la 1260.
Piaţa europeană a asigurărilor de viaţă este o piaţă neomogenă, în curs de dezvoltare,
care a cunoscut o traiectorie favorabilă încă de la apariţia primelor forme de asigurări de viaţă.
Evoluţia pieţei asigurărilor de viaţă reflectă schimbările demografice în Europa: rata
populaţiei active se reduce semnificativ, datorită unor factori ca diminuarea natalităţii şi
creşterea longevităţii. Sistemul public de pensii va fi pus sub presiune crescândă, însemnând
că schemele alternative ca cele oferite de asigurătorii privaţi să fie încurajate.
Sectorul asigurărilor de viaţă contribuie într-o proporţie majoră la creşterea şi
dezvoltarea economică a Europei.
Pentru a caracteriza importanţa asigurărilor de viaţă în economia europeană, precum şi
în cea românească, şi a analiza rolul acestora sunt utilizaţi câţiva indicatori aflaţi în strânsă
interdependenţă:
• Volumul total al primelor de asigurare;
• Gradul de penetrare al asigurărilor de viaţă (prime de asigurare/ PIB);
• Densitatea asigurărilor de viaţă (prime de asigurari / locuitor);
• Investiţii / PIB;
• Numărul companiilor de asigurări;
• Numărul angajaţilor în acest sector.
În anul 2006, asigurătorii europeni au subscris prime brute în valoare de 661 mld. €,
înregistrându-se o creştere de 7,3% faţă de anul 2005, când s-au subscris prime brute în
valoare de 616 mld. €.
În România, în 2006 au fost subscrise prime brute din asigurări de viaţă în valoare de
336.600.497 €, reprezentând o creştere de 19,24% faţă de anul 2005 (82.286.506 €).
Indicatorul ,,grad de penetrare al asigurărilor de viaţă” în România, în anul 2006,
exprimat ca raport între primele brute subscrise şi Produsul Intern Brut (PIB), este de 0,33%,
în scădere faţă de 2005 cu 0,03 puncte procentuale. În urma unei comparaţii cu liderul acestei
pieţe, Marea Britanie, în România gradul de penetrare al asigurărilor de viaţă este mai mic cu
10 puncte procentuale.
Densitatea asigurărilor de viaţă în România, în acelaşi an, a crescut cu 10,41% faţă de
anul 2005, fiind de 9 €/locuitor.

43
 Raportul portofoliului de investiţii în PIB reprezintă un alt indicator de o importanţă
relativă a asigurărilor în economie şi, în principal, acest indicator permite comparaţia
dezvoltării sectorului asigurărilor de viaţă de la o ţară la alta şi de la un an la altul.
Portofoliul de investiţii al societăţilor europene de asigurări de viaţă atingea, în anul
2007, valoarea de 5.897 miliarde €, reprezentând o creştere reală de 2,3% faţă de 4,3% în
2006 şi 11,7% în 2005. Anglia şi Franţa, cei mai mari jucători ai pieţei, întrunesc împreună
53% din totalitatea investiţiilor la nivel european. Conform datelor furnizate de CEA, în
medie, portofoliul de investiţii reprezintă 55% din PIB în 2007 faţă de 56,8% în 2005 şi
50,1% în 2000.
În anul 2006, la nivelul întregii pieţe activau un număr de 1.290 de grupuri de
asigurări de viaţă, dintre care primul loc era ocupat de către Marea Britanie, cu 154 grupuri
de asigurări de viaţă. În România, activau 6 grupuri de asigurări de viaţă.
În ceea ce priveşte numărul de persoane angajate cu contract de muncă, la 31.12.2006
în evidenţele societăţilor de asigurare româneşti figurau 17.282 persoane, în creştere cu 2.872
persoane faţă de anul 2005.
Cifrele provizorii pentru anul 2007 indică o îmbunătăţire a ocupării forţei de muncă în
industria europeană asigurărilor de viaţă, numărul angajaţilor în domeniu ajungând la
aproximativ 990 mii de oameni.
În ciuda faptului că se doreşte crearea pieţei unice europene, aceşti indicatori de
caracterizare ai pieţei asigurărilor de viaţă diferă de la o ţară la alta în funcţie de numărul
populaţiei, populaţia activă şi inactivă, veniturile populaţiei, gradul de cultură, cadrul
legislativ şi politic etc.
Chiar dacă existenţa asigurărilor de viaţă oferă o serie întreagă de beneficii atât
economiei româneşti, cât şi individului în sine, acest sector al asigurărilor se confruntă cu o
serie de probleme care încetinesc ritmul de creştere şi de aliniere ţărilor europene dezvoltate.
Una dintre problemele care există pe piaţa asigurărilor de viaţă se referă la faptul că
primele plătite pentru asigurările de viaţă nu sunt deductibile de la plata impozitului,
comparativ cu alte state care beneficiază de o astfel de deductibilitate de mai mulţi ani. Astfel,
deductibilitatea ar fi un impuls pentru creşterea vânzării de poliţe de asigurări de viaţă. Un
prag similar al deductibilităţii cu cel de pe piaţa de pensii facultative (pilonul III), ar fi
suficient pentru a da un impuls suplimentar dezvoltării pieţei de asigurări de viaţă şi, totodată,
ar oferi beneficii relevante pentru clienţi.
Discuţia despre deductibilitatea primelor de asigurare de viaţă a apărut odată cu
aprobarea Legii 32/2000 privind activitatea de asigurare. Articolul 43 din lege prevede, pe de

44
o parte, că „sunt scutite de impozite şi taxe primele de asigurare şi reasigurare, precum şi
comisioanele aferente acestora" şi, pe de altă parte, că „primele de asigurare şi reasigurare
sunt cheltuieli deductibile fiscal". Aşadar, legiuitorul a luat în considerare deductibilitatea
primelor de asigurare, atât din perspectiva impozitului pe salariu (pentru persoanele fizice),
cât şi din impozitul pe profit (pentru cele juridice). Aceste facilităţi fiscale au rămas însă în
vigoare un timp extrem de scurt, doar până la începutul anului fiscal 2002. Poziţia adoptată de
ministrul finanţelor publice, prin actele normative emise ulterior, a fost de a nu recunoaşte
deductibilitatea fiscală a primelor de asigurare.
Pentru a atrage şi mai ales pentru a reţine în companii resursa umană (,,cel mai de preţ
capital” Marx), angajatorii se văd nevoiţi să recurgă, pe o scară din ce în ce mai largă, la
acordarea de beneficii suplimentare. Asigurările de viaţă par printre cele mai atrăgătoare
soluţii, însă absenţa facilităţilor fiscale nu lasă aceste produse să se dezvolte la întregul lor
potenţial. Aşa cum fiecare angajat ştie ce înseamnă a avea o pensie la batrâneţe, aşa ar trebui
sa le fie prezentate şi beneficiile acestor asigurări de viaţă şi ce este mai important, familia lui
va ramâne liniştită indiferent de ce eveniment nefast apare neprevăzut.
"Firma" care apelează la acest instrument îşi doreşte în primul rând ca proprii angajaţi
să treacă mai uşor peste situaţiile de criză produse de îmbolnăvirea lor sau a unui membru al
familiei. În cazul în care angajatul beneficiază de o asigurare de viaţă pentru sine sau de una
extinsă la membrii familiei sale, îi crează angajatului o stare de confort şi în acelaşi timp se
crează condiţiile necesare pentru a se menţine randamentul muncii acestuia la un nivel
acceptabil.
De asemenea, pentru dezvoltarea sectorului asigurărilor de viaţă, societăţile de profil
ar trebui sa aibă o contribuţie, prin alinierea ofertei de produse, îndreptate până în prezent,
preponderent spre segmentul de populaţie cu venituri ridicate, spre clasa medie, care se
dezvoltă din ce în ce mai puternic în ultimul timp.
Chiar daca împrumuturile contractate de populaţie au crescut exponenţial în ultimii
ani, ideea de construcţie a securităţii financiare este încă departe de majoritatea românilor.
Principalul instrument pentru asigurarea securităţii financiare sunt poliţele
de asigurare de viaţă tradiţionale, care acoperă riscul de deces, invaliditate sau accident. În
anul 2008, conform specialiştilor în domeniu, deficitul de protecţie al românilor, ca diferenţă
între resurse şi nevoi, este de circa 172 miliarde lei noi (40 miliarde euro).
O altă problemă cu care se confruntă acest sector în România se referă la mentalitatea
românilor. Marea majoritatea a populaţiei României consideră asigurarea de viaţă un produs
de lux pe care şi-l permit doar „cei cu posibilităţi materiale” şi dorit doar de cei cu

45
„mentalitate occidentală”, nerelevant şi dificil de înţeles. Astfel, societăţile de asigurare ar
trebuie să contribuie la schimbarea mentalităţii românilor, la educarea acestora, pentru ai face
să conştientizeze importanţa încheierii unei asigurări de viaţă, avantajele pe care le oferă.
În concluzie, asigurările de viaţă contribuie la creşterea PIB, la crearea de noi locuri de
muncă şi implicit, la ocuparea forţei de muncă, la protejarea cetăţenilor împotriva diferitelor
riscuri care ameninţă viaţa şi sănătatea acestora, într-un cuvânt, la creşterea economică

Nr.
crt. Denumirea societăţii Suma în Ron
1 Adriatica 80839,93
2 Agricola-Fonciera 66887,75
3 Agronomul 14394,4
Asigurarea
4 Românească 96797,5
Asigurarea
5 Ţărănească 7746,5
6 Britania 1970
7 Dacia România 76778,12
8 Franco-Română 31049,22
9 Generala 128014,47
10 Naţionala 44124,55
11 Prima Ardeleană 54000
12 Steaua României 114470,5
13 Transilvania 36620,52
Total 753675,48

Anexe

Anexa 1

46
Portofoliile de asigurări în ramura viaţă ale principalelor societăţi la 31
decembrie 1935

PIAŢA
ASIGURĂRILOR

Organizaţii fără
Agenţi economici Instituţii publice Persoane fizice
scop lucrativ

ASIGURAŢI =
Cu capital cerere de
asigurare

Sursa: Viorel Dorin Lăcătuş, ,,Asigurări de viaţă - fundamente teoretice şi economice",

editura de statMater, Cluj Napoca, 2003, p. 22
Alma
Intermediari

privat

ASIGURĂTORI
mixt = ofertă de
asigurare

Anexa 2
Societăţi de
asigurare
Legăturile dintre asiguraţi şi asigurători pe piaţa asigurărilor

Societăţi de
asigurare-reasigurare

47 Asociaţii mutuale
de asigurare
Sursa: Eva-Cristina Petrescu, ,,Marketing în asigurări”, editura Uranus, Bucureşti, 2005, p. 75

Anexa 3

Prime brute subscrise pe clase de asigurări de viată în anul 2007 (Ron)

Societate Total Prime Clase de asigurări

Brute

48
 Subscrise
I II III IV B1 B2
ATE Insurance 2056 2056 0 0 0 0 0
AIG Life 219721825 186597586 0 20795387 0 12328853 0
Allianz 96820164 30247413 0 66572751 0 0 0
Ardaf 2522777 2427987 158693 243018 0 -306921 0
Asiban 111697213 111697213 0 0 0 0 0
Asirom 93083713 93083713 0 0 0 0 0
Astra 6975544 6975544 0 0 0 0 0
Aviva 83227624 40023430 0 42663273 0 156716 384205
BCR Asigurări 82767788 82767788 0 0 0 0 0
BT Asigurări 7926666 7926666 0 0 0 0 0
OTP Garancia 2671917 2671917 0 0 0 0 0
Cardif 3856946 3856946 0 0 0 0 0
Delta 8963379 8963379 0 0 0 0 0
EFG Eurolife Viaţă 1366369 1366369 0 0 0 0 0
Garanta 10536361 10536361 0 0 0 0 0
Generali 60803998 41764988 0 5151956 13887054 0 0
Grawe 75202811 75200830 0 0 1981 0 0
ING 501101720 169960293 0 327513975 0 263296 3364156
Interamerican 32703500 28287152 0 4416349 0 0 0
KD Life 1686944 412543 0 1274402 0 0 0
Omniasig Viaţă 45397598 23894301 1456241 19178515 0 98114 770426
TOTAL 1449036915 928664474 1614934 487809626 13889035 12540058 4518787

49
Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul 2007

Anexa 4

Indemnizaţii brute plătite pe clase de asigurări de viaţă în anul 2007 (Ron)

Total Indemnizaţii Clase de asigurări

Brute Plătite
Societate I II III IV B1 B2
ATE Insurance 0 0 0 0 0 0 0
AIG Life 4480999 4220699 0 114266 0 146034 0
Allianz 3929431 3002581 0 926850 0 0 0
Ardaf 473899 438215 0 0 0 35684 0
Asiban 12930577 12930577 0 0 0 0 0
Asirom 65898249 65898249 0 0 0 0 0
Astra 81950 81950 0 0 0 0 0
Aviva 8938061 2523390 0 6404095 0 10576 0
BCR Asigurări 9556804 9556804 0 0 0 0 0
BT Asigurări 1148674 1148674 0 0 0 0 0
OTP Garancia 480875 480875 0 0 0 0 0
Cardif 100676 100676 0 0 0 0 0
Delta 292800 292800 0 0 0 0 0
EFG Eurolife
Viaţă 2573 2573 0 0 0 0 0
Garanta 862456 862456 0 0 0 0 0
Generali 5068699 1900804 0 1919 3165976 0 0
Grawe 5051618 4954136 0 0 97482 0 0
ING 30078783 17808548 0 10955052 0 29000 1286183
Interamerican 3490840 3398667 0 92172 0 0 0
KD Life 5600 5600 0 0 0 0 0
Omniasig Viaţă 34824453 16767832 0 17924462 0 0 132159
TOTAL 187698017 146376106 0 36418816 3263458 221294 1418342

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul 2007

50
 Rezerva pentru
Rezerva de daune
Rezerva de prime Rezerva de daune riscuri
neavizate
neexpirate

valoare valoare valoare valoare valoare valoare valoare valoare

brută netă brută netă brută netă brută netă

1170 1170 0 0 0 0 0 0
102881946 98719746 4330106 3296787 2066456 1754981 0 0
23023411 22210151 1206966 1206966 1210090 1118171 0 0
210905 210905 820982 9071 1837 1837 0 0
26104421 24411269 4908800 4399789 700500 700500 0 0
40902566 40902566 76277 76277 412523 412523 0 0
2909136 2875080 21293 21293 0 0 0 0
23382659 23382659 1366954 1318290 11692588 9081811 119490 119490
39046312 31161014 6265772 5585085 12340971 11031587 0 0
2007282 1629083 46641 46641 0 0 0 0
455162 455162 29043 29043 5111 5111 0 0
428321 428321 43174 43174 374889 374889 0 0
1454535 1454535 199200 199200 800 800 0 0
1138811 1138811 0 0 0 0 0 0
1714509 1166683 284930 284930 0 0 0 0
27768657 27728310 1679251 1644324 176059 176059 0 0
32462349 30144410 2268021 1592785 327071 327071 0 0
61772280 61772280 4618949 4618949 666520 666520 0 0
15655382 15599604 233514 233514 65467 65467 0 0
354996 354996 163 163 0 0 0 0
16101305 15957706 3194983 2966250 0 0 0 0
419776113 401704459 31595021 27535053 30043384 25719828 119490 119490

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări în anul 2007

51
 Anexa 6

Ponderea primelor brute subscrise pe ţări în totalul primelor brute subscrise în Europa

ŢARA 1994 1996 1998 2000 2004 2005 2006

GB Marea Britanie 25,0% 24,2% 30,8% 37,3% 27,8% 27,4% 29,6%

FR Franţa 25,6% 25,5% 18,2% 17,1% 19,3% 19,8% 21,2%
DE Germania 19,0% 17,3% 14,7% 11,6% 12,5% 11,9% 11,3%
IT Italia 4,3% 4,7% 7,4% 7,5% 12,0% 12,1% 10,5%
NL Olanda 5,6% 5,5% 5,5% 4,5% 4,6% 4,1% 3,9%
ES Spania 4,0% 3,7% 3,5% 4,5% 3,5% 3,4% 3,4%
BE Belgia 1,8% 1,9% 2,3% 2,4% 3,7% 4,2% 3,1%
CH Elveţia 5,7% 6,2% 6,0% 3,8% 3,6% 3,2% 2,7%
SE Suedia 2,0% 2,4% 2,4% 2,8% 2,3% 2,3% 1,9%
DK Danemarca 1,7% 1,8% 1,9% 1,3% 1,9% 1,8% 1,9%
IE Irlanda 1,0% 0,9% 1,3% 1,4% 1,5% 1,6% 1,9%
LU Luxembourg 0,4% 0,8% 1,2% 1,1% 1,4% 1,6% 1,8%
PT Portugalia 0,5% 0,8% 0,8% 0,7% 1,1% 1,5% 1,3%
NO Norvegia 1,0% 0,9% 0,9% 0,7% 1,2% 1,2% 1,1%
AT Austria 1,3% 1,6% 1,2% 1,0% 1,1% 1,2% 1,1%
PL Polonia 0,2% 0,3% 0,4% 0,4% 0,5% 0,6% 0,8%
LI Lichtenstein 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,4% 0,4% 0,6%
FI Finlanda 0,3% 0,7% 0,7% 0,8% 0,5% 0,5% 0,5%
GR Grecia 0,3% 0,3% 0,3% 0,3% 0,3% 0,3% 0,3%
HU Ungaria 0,1% 0,1% 0,1% 0,2% 0,2% 0,2% 0,3%
CZ Cehia 0,1% 0,1% 0,1% 0,1% 0,3% 0,2% 0,2%
TR Turcia 0,05% 0,06% 0,09% 0,11% 0,13% 0,12% 0,13%
SK Slovacia 0,02% 0,03% 0,05% 0,05% 0,09% 0,09% 0,10%
SI Slovenia 0,03% 0,04% 0,04% 0,03% 0,08% 0,08% 0,08%
CY Cipru 0,05% 0,05% 0,05% 0,07% 0,05% 0,05% 0,04%
HR Croaţia 0,00% 0,00% 0,02% 0,02% 0,04% 0,04% 0,04%
RO Romania 0,000% 0,000% 0,000% 0,008% 0,024% 0,036% 0,03%
MT Malta 0,008% 0,009% 0,010% 0,016% 0,023% 0,023% 0,026%
LT Lituania 0,000% 0,000% 0,004% 0,004% 0,012% 0,014% 0,020%
EE Estonia 0,000% 0,001% 0,004% 0,004% 0,009% 0,013% 0,013%
IS Islanda 0,003% 0,002% 0,003% 0,004% 0,005% 0,006% 0,005%

52
LV Letonia 0,000% 0,005% 0,003% 0,001% 0,002% 0,004% 0,003%
CEA 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

Anexa 7

Dinamica primelor brute subscrise în Uniunea Europeană

Prime
TOTAL Asigurări de viaţă
Prime brute subscrise brute
(mld. €) tradiţionale
subscrise
ŢARA
Prime Alte
Asigurări Asigurări
brute asigurăr Individuale Grup Unit Linked
tradiţionale suplimentare
subscrise i
Marea
Britanie 196.346 100,0% 65,4% 34,6% 25,2%
Franţa 140.203 100,0% 91,2% 8,8% 24,7%
Germania 74.714 91,0% 6,8% 2,2% 86,3% 13,7% 12,1%
Italia 69.377 86,9% 0,2% 12,9% 95,8% 4,2% 39,5%
Olanda 25.800 100,0% 68,6% 31,4%
Spania 22.472 100,0% 79,3% 20,7% 15,1%
Belgia 20.488 99,0% 1,0% 81,1% 18,9% 20,0%
Elveţia 17.847 100,0% 30,8% 69,2% 8,1%
Suedia 12.661 100,0% 36,4% 63,6% 44,5%
Danemarca 12.471 91,4% 8,6% 11,3% 88,7% 18,1%
Irlanda 12.327 100,0% 66,0% 34,0%
Luxembourg 11.610 100,0% 99,8% 0,2% 84,6%
Portugalia 8.521 90,0% 1,7% 8,3% 76,6% 23,4% 41,7%
Norvegia 7.442 100,0% 33,4% 66,6% 12,4%
Austria 7.183 100,0% 96,0% 4,0%
Polonia 5.400 85,5% 14,5% 58,1% 41,9% 46,1%
Lichtenstein 4.171
Finlanda 3.058 100,0% 88,1% 11,9% 52,3%
Greecia 2.311 50,7% 39,0% 10,4% 67,1% 32,9% 34,0%
Republica
Cehă 1.663 100,0% 100,0% 0,0% 23,8%
Ungaria 1.592 100,0% 100,0% 0,0% 58,9%
Turcia 826
Slovacia 685 100,0% 100,0% 0,0%
Slovenia 542 100,0% 45,0% 55,0% 52,0%
Cipru 294 100,0% 88,8% 11,2% 72,8%
Croaţia 293 100,0% 97,6% 2,4% 4,8%
România 199 86,8% 13,2% 97,1% 2,9% 55,2%
Malta 171 99,3% 0,7% 98,5% 1,5% 29,4%
Lituania 131
Estonia 84 97,2% 2,8% 100,0% 0,0% 57,1%

53
Islanda 32
Letonia 23
TOTAL 660.937

Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008.

Anexa 8

Densitatea asigurărilor de viaţă pe ţări

Ţara 1996 1998 2000 2002 2004 2005 2006
LU Luxembourg 5.741 10.365 13.881 12.347 17.356 21.607 25.266
GB Marea Britanie 1.162 1.858 3.309 2.726 2.548 2.773 3.241
IE Irlanda 715 1.225 2.013 1.860 1.970 2.370 2.929
CH Elveţia 2.453 3.037 2.820 3.254 2.658 2.593 2.431
DK Danemarca 990 1.255 1.327 1.656 1.879 2.034 2.300
FR Franţa 1.238 1.113 1.536 1.441 1.750 1.992 2.229
BE Belgia 531 813 1.261 1.408 1.917 2.418 1.949
NO Norvegia 552 725 788 1.151 1.384 1.641 1.611
NL Olanda 1.001 1.262 1.502 1.515 1.550 1.521 1.580
SE Suedia 773 957 1.684 1.319 1.372 1.535 1.395
IT Italia 232 460 690 970 1.135 1.257 1.181
DE Germania 595 640 745 789 829 880 906
AT Austria 564 515 673 699 757 868 869
PT Portugalia 223 290 372 431 569 853 806
FI Finlanda 390 459 846 652 558 612 582
ES Spania 263 311 596 652 448 477 514
MT Malta 69 98 215 211 310 340 423
CY Cipru 226 284 553 370 364 366 382
SI Slovenia 59 71 91 134 215 233 270
GR Grecia 76 94 123 119 157 175 208
HU Ungaria 24 36 109 82 96 121 168
CZ Cehia 31 41 62 108 136 148 154
PL Polonia 21 36 54 66 73 99 137
SK Slovacia 17 30 49 68 90 106 123
IS Islanda 22 34 70 92 101 121 119
HR Croaţia 18 23 35 47 58 66
EE Estonia 3 9 14 21 38 60 63
LT Lituania 4 6 12 20 24 39
TR Turcia 3 5 8 7 10 10 11

54
LV Letonia 5 5 3 4 6 10 10
RO România 2 5 6 10 9

Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

Anexa 9

Gradul de penetrare al asigurărilor de viaţă în ţările Europei

ŢARA 1996 1998 2000 2002 2004 2005 2006
LU Luxembourg 14,6% 25,3% 27,4% 22,8% 29,1% 33,4% 35,1%
GB Marea Britanie 7,3% 8,6% 12,6% 9,7% 8,7% 9,3% 10,3%
FR Franţa 5,8% 4,9% 6,3% 5,5% 6,3% 7,1% 7,9%
IE Irlanda 4,4% 5,7% 7,3% 5,6% 5,4% 6,0% 7,1%
BE Belgia 2,5% 3,6% 5,1% 5,4% 6,9% 8,5% 6,5%
CH Elveţia 7,3% 9,0% 7,6% 8,1% 6,8% 6,5% 6,0%
DK Danemarca 3,6% 4,3% 4,1% 4,8% 5,2% 5,3% 5,7%
PT Portugalia 2,4% 2,8% 3,1% 3,3% 4,1% 6,0% 5,5%
NL Olanda 4,7% 5,5% 5,7% 5,2% 5,1% 4,9% 4,9%
IT Italia 1,3% 2,4% 3,3% 4,3% 4,7% 5,2% 4,7%
SE Suedia 3,2% 3,8% 5,7% 4,5% 4,4% 4,8% 4,1%
MT Malta 0,9% 1,1% 2,0% 1,9% 2,8% 3,0% 3,5%
DE Germania 2,5% 2,7% 3,0% 3,0% 3,1% 3,2% 3,2%
AT Austria 2,4% 2,1% 2,6% 2,5% 2,6% 2,9% 2,8%
NO Norvegia 1,9% 2,4% 1,9% 2,6% 3,0% 3,1% 2,8%
ES Spania 2,1% 2,3% 3,8% 3,7% 2,3% 2,3% 2,3%
CY Cipru 2,0% 2,2% 3,8% 2,3% 2,1% 2,0% 2,0%
PL Polonia 0,7% 0,9% 1,1% 1,2% 1,4% 1,6% 1,9%
HU Ungaria 0,7% 0,9% 2,1% 1,2% 1,2% 1,4% 1,9%
SI Slovenia 0,7% 0,8% 0,9% 1,1% 1,6% 1,7% 1,8%
FI Finlanda 2,0% 2,0% 3,3% 2,4% 1,9% 2,0% 1,8%
SK Slovacia 0,5% 0,8% 1,2% 1,4% 1,4% 1,5% 1,5%
CZ Cehia 0,7% 0,8% 1,0% 1,4% 1,6% 1,5% 1,4%
GR Grecia 0,8% 0,9% 1,1% 0,9% 1,0% 1,1% 1,2%
HR Croaţia 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
EE Estonia 0,1% 0,3% 0,3% 0,4% 0,5% 0,7% 0,6%
LT Lituania 0,1% 0,2% 0,3% 0,4% 0,4% 0,6%
IS Islanda 0,1% 0,1% 0,2% 0,3% 0,3% 0,3% 0,3%
TR Turcia 0,1% 0,2% 0,3% 0,2% 0,3% 0,3% 0,3%
RO Romania 0,1% 0,2% 0,2% 0,4% 0,3%
LV Letonia 0,3% 0,2% 0,1% 0,1% 0,1% 0,2% 0,1%

Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

55
 Anexa 10

Indemnizaţii brute plătite de către asigurătorii europeni

Indemnizaţii
TOTAL (mil. €) Indemnizaţii brute plătite
brute plătite
ŢARA
Alte
Indemnizaţii Asigurări Asigurări
asigurări Unit Linked
brute plătite tradiţionale suplimentare
de viaţă
Marea Britanie 207.356 100,0%
Franţa 75.382 100,0% 13,4%
Germania 66.447 96,4% 2,8% 0,8% 0,9%
Italia 57.804 43,6%
Elveţia 20.526 100,0% 3,8%
Olanda 20.400 100,0% 29,9%
Spania 20.123 100,0% 15,5%
Belgia 12.866 99,3% 0,7% 36,7%
Danemarca 8.163 89,1% 10,9% 4,3%
Irlanda 7.964 100,0%
Suedia 7.089 100,0% 35,4%
Portugalia 4.852 88,5% 1,4% 10,1% 23,7%
Norvegia 4.424 100,0% 9,8%
Luxembourg 4.310 100,0% 68,5%
Austria 3.996 100,0%
Finlanda 2.924 100,0%
Polonia 2.165 87,8% 12,2% 27,3%
Grecia 1.128 74,3% 15,4% 10,4% 20,4%
Ungaria 917 100,0% 48,8%
Republica Cehă 656 100,0% 9,4%
Slovacia 252 100,0%
Cipru 187 100,0% 62,0%
Slovenia 149 100,0% 11,4%
România 64 91,4% 8,6% 49,8%
Croaţia 57 100,0%
Malta 39 100,0% 14,8%
Estonia 20 98,4% 1,6% 56,0%
Lituania 9
Letonia 8
Turcia 0,9

56
Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

Anexa 11

Structura rezervelor tehnice pentru asigurările de viaţă în anul 2006 în Europa

Rezerve
TOTAL Asigurări
Rezerve tehnice brute tehnice
(mil. €) tradiţionale
brute
ŢARA
Rezerve Alte
Asigurări Asigurări
tehnice asigurăr Individuale Grup Unit Linked
tradiţionale suplimentare
brute i
Marea Britanie 2.081.306 64,3%
Franţa 1.042.149 100,0% 92,0% 8,0% 21,4%
Germania 684.221
Italia 370.120 36,8%
Olanda 247.016 100,0%
Suedia 177.596 100,0% 24,2%
Danemarca 150.978 5,9%
Elveţia 140.074 100,0% 46,4% 53,6% 7,6%
Belgia 140.030 99,6% 0,4% 74,4% 25,6% 17,9%
Spania 130.695 100,0% 65,0% 35,0% 9,6%
Irlanda 80.521
Norvegia 71.217 100,0% 27,2% 72,8% 7,4%
Austria 56.821
Luxembourg 50.144 100,0% 94,8%
Portugalia 36.569 93,9% 0,1% 6,0% 79,2% 20,8% 36,3%
Finlanda 32.710 100,0% 86,0% 14,0% 24,6%
Polonia 14.265 50,5%
Grecia 7.226 96,5% 1,0% 2,6% 76,6% 23,4% 31,8%
Republica
Cehă 6.185 10,5%
Ungaria 3.093 100,0% 100,0% 0,0%
Slovenia 2.163 100,0% 55,9% 44,1% 40,4%
Turcia 2.092
Slovacia 1.987 100,0% 100,0% 0,0%
Cipru 1.834 100,0% 99,1% 0,9% 72,3%
Croaţia 924 100,0% 2,1%
Malta 898 99,8% 0,2% 99,9% 0,1% 20,3%
România 396 98,6% 1,4% 99,6% 0,4% 57,8%
Estonia 290 48,5%
Letonia 38

57
Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

Anexa 12

Contracte în vigoare la sfârşitul anului 2006

Contracte
TOTAL Contracte în vigoare
în vigoare
ŢARA
Alte
Număr Asigurări Asigurări
asigurăr Unit Linked
contracte tradiţionale suplimentare
i
Marea Britanie 100.935.561 101,4% 22,7%
Germania 93.974.000 100,0% 11,3%
Franţa 79.353.000 100,0% 23,3%
Olanda 42.000.000 100,0% 19,0%
Italia 34.736.474 100,0%
Suedia 32.880.569 88,2% 8,8% 3,0% 14,0%
Spania 30.978.764 100,0% 2,3%
Polonia 12.103.139 100,0% 19,1%
Austria 10.792.507 100,0%
Portugalia 8.522.827 100,0% 9,3%
Danemarca 8.436.963 50,1% 49,9% 8,3%
Republica
Cehă 7.855.000 9,8%
Suedia 5.887.099 100,0%
Turcia 5.639.144 100,0%
Norvegia 5.566.000 100,0% 3,0%
Ungaria 3.167.918 100,0% 26,5%
Finlanda 2.891.056 100,0%
România 2.378.469 39,6% 60,4% 16,9%
Luxembourg 1.502.613 100,0%
Slovenia 1.128.112 100,0% 43,1%
Croaţia 856.353 100,0% 2,2%
Cipru 607.083 100,0% 33,0%
Estonia 332.156 63,1% 36,9% 10,8%
Malta 172.356 88,0% 12,0% 13,3%
Slovacia 7.427 100,0%

Sursa: CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33,
Bruxelles, Mai, 2008

58
 Anexa 13

Top 20 cele mai mari grupuri din Europa

Total prime Prime nete subscrise Prime nete subscrise

Poziţie Grup
nete subscrise din asigurări de viaţă din asigurări non-viaţă

1 Allianz 84.310 46.360 37.950

2 Axa 71.398 49.975 21.423
3 Prudential 74.281 74.281 0
4 Generali 64.503 48.188 16.315
5 Aviva 58.402 42.326 16.076
6 ING 52.859 46.930 5.929
7 Aegon 47.852 45.388 2.464
Legal &
8 General 48.710 48.229 481
9 Zurich 38.935 15.546 23.389
10 CNP 31.916 30.005 1.911
11 Credit Agricole 24.549 22.628 1.921
12 Standard Life 22.308 21.937 371
13 Old Mutual 20.915 20.024 891
14 Talanx 15.741 6.695 9.046
15 Fortis 16.497 12.069 4.428
16 Ergo 15.187 11.516 3.671
17 BNP Parisbas 14.824 13.537 1.287
18 Eureko 13.294 4.244 9.050
19 Groupama 13.204 4.438 8.766
20 Swsslife 13.712 12.430 1.282
Total 743.397 576.746 166.651

Sursa: CEA, ,,European Insurance in Figures”, CEA Statistics, nr. 36, Bruxelles, Octombrie,
2008

59
 Anexa 14

Cele mai mari grupuri de asigurări de viaţă pe pieţele naţionale ale Europei în 2006
Numărul 1 pe fiecare ţară

Prime brute subscrise (mil.

ŢARA GRUP
€)
Turcia CNP 21.741
Italia Generali 19207
Marea
Britanie Norwich Union 12239
Belgia KBC 5588
Olanda ING 5453
Elveţia Swiss Life 5054
Finlanda Varma, Sampo Life, Kalefa 3464
Suedia Skandia 2649
Norvegia Vital 2436
Irlanda Bank of Ireland Life 2285
Portugalia Grupo Allianz/BPI 2056
Spania Mapfre 1935
Danemarca Danica 1906
Austria Wiener Stadtische 1636
Polonia PZU Zycie 1565
Republica
Cehă Ceska Pojistovna 530
Grecia EFG Eurolife 365
Turcia Anadolu Hayat Emeklilik 193
Slovenia Triglav 177
Slovacia Allianz SP 154
România ING 110
Cipru Laiki Cyprialife 73
Croaţia Allianz 41
Estonia Hansa Elukindlustus 39
UAB Hansa gyvybes
Lituania draudim 31
Bulgaria DZI 23
Islanda SJAL Lif 14
Letonia Ergo Dziviba 9

60
CEA, ,,European Insurance in Figures”, CEA Statistics, nr. 36, Bruxelles, Octombrie, 2008

Bibliografie

1. Badea, Gh. D., ,,Insurance & Reinsurance”, editura Economică, Bucureşti, 2003
2. Bijapur, M., Croci, M., Michelin, E., Zaidi, R., ,,An empirical analysis of european life
insurance portofolio regulations”, The Financial Services Authority, Londra, Februarie, 2007
3. Bistriceanu, Gh. D., ,,Asigurări şi Reasigurări”, editura Universitară, Bucureşti, 2006
4. Ciurel, V., ,,Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practice internaţionale”, editura
All Beck, Bucureşti, 2007
5. Constantinescu ,A. D.., ,,Istoria asigurărilor în România”, Colecţia Naţională, Volumul I,
Bucureşti, 2002
6. Constantinescu, A. D., ,,Management în asigurări”, Colecţia Naţională, Bucureşti, 2000
7. Constantinescu, A. D., Dobrin, M., Galea, M., Bejenaru, M., Năstase, A., ,,Managementul
societăţilor de asigurare”, editura Bren, Bucureşti, 1998
8. Cristea, M., ,,Asigurări internaţionale”, Tipografia Universităţii din Craiova, 2002
9. Cristea, M., ,,Asigurări internaţionale”, editura Reprograph, Craiova, 2003
10. Cristea, M., Drăcea, R., Mitu, E. N., ,,Asigurări de viaţă şi fonduri de pensii”, editura
Universitaria, Craiova, 2007
11. Fenn, P., Vencappa, D., Diacon, S., Klumpes P., O’Brien, C., ,,Market structure and the
efficiency of European insurance companies: A stochastic frontier analysis”, Journal of
Banking & Finance, nr. 32, Londra, 12 Septembrie, 2007
12. Haiss P., Sumegi K., ,,The relationship between insurance and economic growth in
Europe: a theoretical and empirical analysis”, Empirica, nr. 35, Viena, 2008
13. Iosif, N. Gh., Gherasim, Al., Crişan, N., Galiceanu, I., Sauer, G., Tănăsescu, P., ,,Sistemul
asigurărilor în România”, editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997
14. Lăcătuş, D. V., ,,Asigurări de viaţă – fundamente teoretice şi practice”, editura Alma
Mater, Cluj-Napoca, 2003
15. Petrescu, C. E. ,,Marketing în asigurări”, editura Uranus, Bucureşti, 2005

61
16. Petrescu, C. E., Ioncică, M. şi Petrescu, M., ,,Activitatea de marketing în contextul noilor
tendinţe de pe piaţa asigurărilor”, Revista de Marketing Online, vol. 1, nr. 4, Bucureşti, 2007
17. Shun-Ching Chan, C., ,,Creating a market in the presence of cultural resistance: the case
of life insurance in China”, Hong Kong, 14 Ianuarie, 2009, după Zelizer
18. Solomon, M., Bamossy, G. şi Askegaard, S.,Consumer Behaviour – A European
Perspective”, ediţia a II-a, editura Financial Times/Prentice Hall, Londra, 2002
19. Staib, D., Karl, K., Wong, C., ,,New Swiss Re sigma study - World insurance in 2007:
emerging markets leading the way”, Zurich, 24 Iunie, 2008
20. Tănăsescu, P., Dragotă, M., Lăzărescu, S., Şerbănescu, C., ,,Asigurări moderne de bunuri
şi persoane”, editura ASE, Bucureşti, 2003
21. Tudoran, G., ,,Sistemul asigurărilor din România – Prezent şi perspective”, Universitatea
Petre Andrei, Iaşi, 2006
22. Văcărel, I., Bercea, F., ,, Asigurări şi reasigurări”, editura Expert, Bucureşti, 2004
∗∗∗
23. CEA, ,,Annual Report 2007-2008”, Bruxelles, 2008
∗∗∗
24. CEA, ,,Annual Report 2006-2007”, Bruxelles, 2007
∗∗∗
25. CEA, ,,European Insurance in Figures”, CEA Statistics, nr. 36, Bruxelles, Octombrie,
2008
***
26. CEA, ,,European Insurance in Figures – Key Data 2007”, CEA Statistics, nr. 34,
Bruxelles, Octombrie, 2008
27. ***CEA, ,,The European Life Insurance Market in 2006”, CEA Statistics, nr. 33, Bruxelles,
Mai, 2008
∗∗∗
28. CEA, ,,Topography of EU2 - Description of markets, products and distribution”,
Bruxelles, 2006
***
29. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi
evoluţia pieţei de asigurări în anul 2007”, Bucureşti, 2008
∗∗∗
30. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi
evoluţia pieţei de asigurări în anul 2006”, Bucureşti, 2007
∗∗∗
31. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi
evoluţia pieţei de asigurări în anul 2005”, Bucureşti, 2006
∗∗∗
32. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi
evoluţia pieţei de asigurări în anul 2004”, Bucureşti, 2005
∗∗∗
33. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ,,Raport privind activitatea desfăşurată şi
evoluţia pieţei de asigurări în anul 2003”, Bucureşti, 2004

62
 ∗∗∗
34. Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor aprobată
la 03.04.2000 şi publicată în Monitorul Oficial al României nr. 148 din 10.04.2000.

35. Barbu, P., ,,România este printre codaşele Europei la asigurările de viaţă”, Gândul, 25
Martie, 2008, http://www.gandul.info/supliment-banii/romania-este-printre-codasele-europei-
la-asigurarile-de viata.html?6448%3B2480778
36. Buruiană, D., ,,De la solvabilitatea pe societate la cea pe fiecare risc in parte”, 24 Mai,
2008, http://www.financiarul.com/articol_3897/de-la-solvabilitatea-pe-societate-la-cea-pe-
fiecare-risc-in-parte.html
37. Coman, C., ,,România este printre codaşele Europei la asigurările de viaţă”, Gândul, 25
Martie, 2008, http://www.gandul.info/supliment-banii/romania-este-printre-codasele-europei-
la-asigurarile-de-viata.html?6448%3B2480778
38. Ionete, A., ,,Doar profit pentru primele 20 de grupuri europene”, 10 Ianuarie, 2008,
http://www.1asig.ro/Doar-profit-pentru-primele-20-de-grupuri-europene-articol-13,90-
30845.htm
39. Lang, E., ,,Vieţile românilor, asigurate doar în favoarea bancilor”, Wall Street, 30 Iunie,
2006, http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/16040/Vietile-romanilor-asigurate-
doar-in-favoarea-bancilor .html
40. Mihali, C., ,,Solvency II aduce costuri de 3 miliarde de euro pentru asiguratorii europeni”, 4 iulie, 2007,

Standard, http://www.standard.ro/articol_5405/solvency
_ii_aduce_costuri_de_3_miliarde__de_euro_pentru_ asiguratorii_europeni.html
41. Pârvu, D., Rădulescu, M., ,,Evoluţii financiare pe piaţa asigurărilor de viaţă în România”,
http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/44.pdf
42. Stroescu C., ,,UE subţiază piaţa asigurărilor din România”, Wall Street, 17 Mai, 2005,
http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/3121/UE-subtiaza-piata-asigurarilor-din-
Romania.html
∗∗∗
.43. ,,Austriecii, în pericol de poziţie dominantă pe piaţa asigurărilor”, Adevărul, 2 Aprilie,
2008,http://www.ziare.com/Austriecii_in_pericol_de_pozitie_dominanta_pe_piata_asigurari
lor-279763.html
∗∗∗
44. ,, Care-i cel mai bun canal de vânzare”, Ziarul Financiar, Noiembrie, 2003, p. 30
45. ***,,Românii au cele mai puţine asigurări dintre locuitorii Europei de Est”, Ghiseul bancar,
24 Octombrie, 2007, http://www.ghiseulbancar.ro/articole/8/7445/ Românii_au_cele_mai_
puţine_asigurări_dintre_locuitorii _Europei_de_Est.htm

63
46. epp.eurostat.ec.europa.eu
47. www.asigurari.ro
48. www.consultantasigurari.ro
49. www.iii.com
50. www.portaldeasigurari.ro
51. www.unsar.ro
52. www.1asig.ro

64