Universitatea „Al.I.

Cuza”Iasi
Facultatea: Filosofie
Sectia: Sociologie
Anul: III
Grupa: a III-a

Referat

Instruirea asistată de
calculator

Studentă:
Dogaru Oana

1
 Instruirea asistată de calculator

Societatea în care trăim, este un mediu într-o dinamică continuă, cu profunde

consecinţe asupra fiecărui individ; conecinţe determinate de rata permanentă şi
accelerată de schimbare. Acest aspect, atât de evident şi atât de frecvent invonvocat,
aproape că s-a banalizat, ducând printr-o tot mai scăzută mediatizare la ignorarea
consecinţelor pe care le poate avea supra individului.
O schimbare de primă importanţp, poate cea mai importantă, este cea a
modificării naturii locurilor de muncă; trecerea către societatea informaţională
implicând în primul rând mutaţii în obiectul activităţilor, cu preponderenţă în direcţia
culegerii, stocării, păstrării, prelucrării şi protejării informaţiei. Informaţia prin natura
sa este un obiect al muncii extrem de dinamic, iar metodele şi tehnicile de procesare a
acesteia nu fac excepţie de la această regulă.
Omul contrmporan este constrâns să trăiască într-un mediu fluid, cu o dinamică
ameninţătoare, care de cele mai multe ori ajunge să fie perceput ca ostil.
Dacă până nu demult un individ de-a lungul vieţii o singură slujbă, cu o
dinamică de modificare suficient de scăzută pentru a-i permite formarea unui reflex
natural de adaptare, astăzi locurile de muncă se schimbă în medie la fiecare 5 ani cu
modificări dramatice ale domeniului de activitate, iar cei cinci ani de activitate într-un
loc de muncă cunosc deasemenea o dinamică ridicată a schimbării.
În aceste condiţii, educaţia, în perioada de formare iniţială trebuie să
pregătească individul pentru această rată a schimbării, să-i creeze deprinderi şi abilităţi
de adaptare şi mai mult decât atât însăşi procesul de instruire trebuie să se adapteze
noilor condiţii.
În urmă cu câţiva zeci de ani, educaţia primită în anii de şcoală putea fi în cele
mai multe cazuri suficientă pentru tot restul vieţii unui individ, astăzi situaţia s-a
schimbat în mod dramatic.
Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe
nivel ( limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp ) şi să se orienteze către o
educaţie continuă, capabilă să-l pregătească pe individ oriunde s-ar afla şi nelimitat în
timp.
Societatea modernă, calificată ca societatea dinamicii continue a cunoştinţelor şi
deprinderilor intelectuale şi profesionale, plasează instituţiile de învăţământ întro
poziţie cheie de o copleşitoare responsabilitate. Aceasta este marea provocare a
sistemului educaţional în prezent; greşelile de abordare în educaţia modernă putând
conduce la consecinţe greu de estimat pentru intervalele de timp scurte.
Instituţiile de învăţământ trebuie să-şi adapteze modelel şi practicile clasice şi
să găsească metode şi procedee didactice noi care să permită a „produce” elevi cu noi
aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebui să
găsească mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a păstra echilibrul între
„individualism” şi „socializare”. Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de
viaţă şi de învăţare: instruirea continuă. „Supravieţuirea omului depinde de
capacitatea sa de a învăţa, de a se recalifica, de a uita ce a învăţaţ cândva şi de ase
intrui cu totul altfel pe viitor.” (Horst Siebert)

2
 În prijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionle –
tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Metodele încăţământului tradiţional nu por
face faţă avalanşei de cunoştinţe şi acestei dispersii accentuare a calificărilor,
meseriilor şi domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod
paradoxal tot mai interconectate.
Avantajele oferite de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun
stabilirea cât mai exactă a modului în care, calităţile acestora ca interactivitatea,
precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferii reprezentări multiple şi dinamice
ale fenomenelor şi, mai ales , faptul că pot interacţiona consistent şi deferenţiat cu
fiecare elev în parte, pot fi cât mai bine valorificate.
Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază fenomenul educaţional în esenţa sa;
abordând deopotrivă trăsăturile scopul şi sarcinile educaţiei, conţinutul, principiile,
metodele şi formele de desfăşurare a procesului educaţional, în perspectivă axiologică,
valorică, urmărind perfecţionarea continuă a acesteia.
Fireşte, instuirea asistată de calculator poate fi considerată ca o metodă oarecare
din arsenalul modalităţilor de abordare a procesului de predare – învăţare. În realitate
aceasta se constituie ca un domeniu distinct în sistemul disciplinelor pedagogice, îşi
propune o abordare inovatoare a procesului de predare – învăţare, urmrănd dobândirea
ordonată şi controlată de cunoltinşe şi formarea de aptitudini şi competenţe, în lipsa
aparentă a profesorului.
Subordonat acestui obiectiv cadru, este necesar să se stabilească principalele
obiective de referinţă a studiului metodei intruirii asistate de calculator:
• Însuşirea metodei instruirii asistate de calculator ca alternativă la metodele
clasice de predare – învăţare – evaluare;
• Cunoaşterea avantajelor şi limitelor metodei instruirii asistate de calculator şi
identificarea situaţiilor de aplicare a metodei, în alternanţă cu metodele clasice;
• Cunoaşterea unor soft-uri educaţionale în specialiatea de formare inişială;
• Formarea deprinderilor de utilizare a soft-urilor educaţionale în procesul de
instruire;
• Cunoaşterea direcţiilor de cercetare şi a orientărilor la nivel naţional şi
internaţional privind utilizarea metodei instruirii asistate de calculator;
• Cunoaşterea principiilor de proiectare a soft-urilor educaţionale;
• Perfecţionarea competenţelor de utilizare a calculatorului în procesul de
instruire.
Integrarea instruirii asistate de calculator în sistemul disciplinelor
pedagogice, fără ca aceasta să se afle în vre-un raport de subordonare faţă de celelalte
disscipline, este accentuat de cerinţa interdisciplinalităţii proiectării programelor de
învăţare.
În etapa de proiectare pentru integrarea cât mai amplă a realităţii şi
complexităţii procesului de instruire în programele de învăţare, se recurge la concepte
şi rezultate ale cercetărilor din domenii ca:
 Psihologia copilului;
 Pedagigie;
 Estetică şi desing;
 Artă;

3
 Tehnici şi tenologii de comunicare;
 Tehnologia informaţiei;
 Informatică;
Experinenţa didactzică a profesorului este integrată în procesul de învăţare,
prezenţa activă a profesorului fiind aici hotorâtoare; în momentul aplicării metodei
prezenţa profesorului este discretă ,dar importantă prin faptul că acesta stabileşte
momentul şi modaşităţile de aplicare a metodei, ca o alternativă importantă la
metodele clasice. Prin urmare, metoda nu diminuează rolul profesorului în procesul
de instruire, ci îi adaugă noi valenţă, îi crează noi modalităţi de exprimare
profesională.
Primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator au fost orientatea
mai mult pe învăţare prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară
soft-uri complexe, care să încurajeze construicţia ctivă a cunoştinţelor, să asigure
contexte semnificative de învăţare, să promoveze reflecţia, să elibereze elevul de
activităţi de rutină şi să stimuleze activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse
de adulţi în procesul de producţie. Aceste elemente au produs modificări esenţiale
în sfera activităţii didactice atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ.
Instruirea asistată de calculator impune o regândire şi o restructurare a
procesului educativ, o intensificare a cercetărilor privind psihologia cognitivă;
profesorul trebuie să gîndească, trebuie să înveţe altfel, să îşi formuleze altfel
problemele, să îşi revizuiască conceptele, să îşi coreleze obiectivele şi să îşi
orienteze arsenalul metodic în direcţia eliminării activităţilor intelectuale de rutină.
Utilizarea calculatoarelor trebuie să-l conducă pe om la accentuarea calităţilor
sale unice, la implicarea şi cointeresarea lui socială prin cunoaşterea nemijlocită a
realităţii socio-economice, care să-l facă mai ataşat de societate, mai uman.
Educaţia trebuie regândită în raport cu evoluţia tehnologiilor pe de o parte şi în
funcţie de cerinţele societăţii pe de alta. Sarcina cercetării în domeniul practicilor
educaţionale este de a devansa momentul de impas şi de a intui şi formula
probleme care se contureză la orizontul socio-economic, de a construi ipoteze
plauzibile, de a le verifica experimental şi de a găsi soluţii viabile pentru stadiul
prezent şi viitor al dezvoltării societăţii.
Cum nu putem desprinde educaţia de comunicare, inserţia tehnologiilor
informatice în educaţie este o consecinţă „naturală” a progresului societăţii.